Sunteți pe pagina 1din 11

PROIECT

ULCER GASTRODUODENAL
Cuprins

1 Definiție și simptome
2 Cauze și diagnostic
3 Prevenire și tratament
4 Epidemiologie și istoric
5 Tratamentul dietetic în ulcerul gastroduodenal
6 Concluzie
Ulcer gastroduodenal – Definiție

Ulcerul gastroduodenal sau ulcerul gastric


și duodenal (în franceză ulcère gastroduodénal,
în engleză peptic ulcer) este o boală de etiologie insuficient cunoscută
care se caracterizează, din punct de vedere anatomic, prin prezența unei
ulcerații cronice circumscrise care se localizează la nivelul mucoasei
gastrice (ulcerul gastric) sau mucoasei duodenale (ulcerul duodenal) sau
la nivelul ambelor și care se caracterizează printr-un sindrom clinic cu o
evoluție cronică în pusee, în care fazele evolutive alternează cu cele de
acalmie.
Simptome
Cel mai frecvent simptom al ulcerului duodenal
este durerea localizată la nivelul epigastrului, care are
frecvent caracter de eroziune sau arsură. Alteori, durerea
poate fi percepută ca o senzaţie de foame. Se ameliorează
la cateva minute după mese sau după administrarea de medicamente antiacide.
Reapare de obicei după 1,5-3 ore după mese şi trezeşte deseori pacientul în timpul
nopţii (mica periodicitate).
Ca şi în ulcerul duodenal, cel mai frecvent simptom în ulcerul gastric este
durerea epigastrică, care este mai puţin specifică în această afecţiune. Durerea poate
fi precipitată sau accentuată de ingestia de alimente, iar ameliorarea durerii după
administrarea de antiacide sau ingestia de alimente se întâlneşte mai puţin frecvent
comparativ cu pacienţii cu ulcer duodenal
Cauze și diagnostic
Cauzele comune includ
- bacteria Helicobacter pylori
- medicamente antiinflamatoarele
nesteroidiene (AINS-uri).
Alte cauze mai puțin comune includ,
printre altele:
- fumatul tutunului,
- stresul din cauza unei boli grave,
- boala Behcet,
- sindromul Zollinger-Ellison,
- boala Crohn și
- ciroza hepatică.
Persoanele mai în vârstă sunt mai sensibile la efectele AINS-urilor ce cauzează
ulcer.
Cele două metode majore de diagnostic al
ulcerului gastric şi duodenal sunt endoscopia
digestivă superioară şi examenul radiologic baritat.

a) Endoscopia digestivă superioară


Reprezintă cel mai precis mijloc de a diagnostica ulcerele gastrice şi
duodenale. În cazul ulcerelor gastrice este obligatorie evaluarea endoscopică
pentru a demonstra caracterul benign al leziunii și pentru a nu rata un diagnostic
de cancer gastric. În ulcerele duodenale, investigaţia este utilă în detectarea
leziunilor suspectate clinic dar neidentificate radiologic.
b) Examenul baritat al tractului gastro – intestinal
Este o metodă uzuală pentru identificarea ulcerelor. Prin examenul radiologic
baritat pot fi identificate majoritatea ulcerelor gastrice, cu excepţia celor cauzate
de AINS, care sunt de regulă mai superficiale şi se observa radiografic mai rar.
Factorii implicaţi în patogenia bolii ulceroase sunt:
• factorii de agresiune sunt reprezentaţi de hipersecreţia clorhidro-peptică,
cu acţiune corozivă şi caustică asupra mucoasei, Helicobacter pylori şi acizii
biliari;
• factorii de apărare sunt reprezentaţi de calitatea şi cantitatea secreţiei de
mucus şi bicarbonaţi, de rezistenţa celulelor epiteliale, de integritatea
vascularizaţiei mucoasei gastroduodenale şi factorii de citoprotecţie;
• factorii de mediu consideraţi ulcerogeni sunt: fumatul, medicamentele de
tipul Aspirinei și antiinflamatoarelor nesteroidiene, corticosteroizii, stresul,
consumul cronic de alcool şi diverse regimuri alimentare;
• factorii individuali sunt genetici, existând studii clare care arată agregarea
familială (creşterea prevalenţei la gemeni sau la rudele de gradul I) şi existenţa
unor markeri genetici (grupul sanguin O).
Tratament
I) Regimul igieno – dietetic:
Nu există alimente care să determine sau să întreţina leziunea ulceroasă, în
consecinţă nu există alimente interzise. Cu siguranţă, există alimente implicate în
apariţia sindromului dispeptic, dar sindromul dispeptic nu este sinonim cu ulcerul
duodenal; de aceea, cele două diete nu sunt identice. Dieta alimentară este mult
mai laxă după introducerea antisecretoriilor moderne.
II) Tratamentul medicamentos în ulcerul gastroduodenal
a) Tratamentul de eradicare a infecţiei cu Helicobacter pylori
b) Medicaţia antiacidă
c) Medicaţia antisecretorie
d) Medicația de protecție a mucoasei gastro – duodenale
Dietele clasice sub semnul întrebării

Obiectivele dietei în UGD:


1. Reducerea durerii şi asigurarea odihnei de calitate în timpul perioadei de vindecare.
2. Consum de apă suficient între mese, nu la masă.
3. Evitarea distensiei stomacului datorate unor cantităţi mari îngurgitate.
4. Diluarea conţinutului stomacal şi acţiune de tamponare a acidităţii.
5. Descoperirea şi modificarea obiceiurilor detrimentale ca de exemplu: mâncatul în grabă,
fără a mesteca suficient alimentele, folosirea alcolului şi a cafelei, fumatul care printre altele
descreşte capacitate de tamponare a bicarbonatului pancreatic.
6. Corectarea anemiei, dacă este prezentă. Datorită atrofiei peretelui digestiv se împiedecă
absorbţia vitaminei B12 şi este posibilă apariţia anemiei megaloblastice, prin carenţă de vitamina
B12.
7. Prevenirea scaunelor anormale şi a lipsei de calciu şi impactul acesteia asupra sistemului
osos.
8. Prevenirea complicaţiilor ulcerului, complicaţii ca perforarea şi obstrucţia.
Concluzie

Ca în multe alte boli cronice şi în cazul ulcerului este mai de dorit să prevenim
decât să tratăm. Un stil de viaţă sănătos ne va proteja şi de apariţia acestei boli de
primăvară şi toamnă. Atunci când suferim deja de această boală, este bine, înainte de a
apela la medicaţie antiulceroasă, să facem schimbările necesare în dieta noastră şi în
stilul nostru de viaţă, în general. Este cunoscut că există o relaţie strânsă între
personalitatea pacientului şi boala ulceroasă.
Este important să descoperim, ca pacient, legătura puternică ce există între
tensiunea zilnică, tendinţele noastre perfecţioniste, profilul nostru de luptător care nu
poate accepta să piardă (niciodată) şi apariţia şi intensitatea durerii în ulcer. Abordând
ulcerul ca pe o boala a stilului de viaţă vom descoperi valenţe curative şi în exerciţiul
fizic. Cuplând dieta cu activitatea fizică vom reuşi, aşa cum deja mulţi au reuşit, să avem
de data aceasta un altfel de primăvară, mai fără dureri.
VA MULȚUMESC!