BOALA INFLAMATORIE CRONICA A INTESTINULUI

Bolile inflamatorii intestinale cornice sunt reprezentate de Rectocolita ulcero-necrotica

(RCUH) si Boala CROHN (BC).
Definitie: RCUH reprezinta o afectiune inflamatorie de etiologie necunoscuta ce intereseaza
colonul si este limitata la nivelul mucoasei intestinale.
BC reprezinta o afectiune inflamatorie cronica de etiologie necunoscuta ce intereseaza orice
segment al tubului digestiv (de la cavitatea bucala pina la anus) si poate afecta toate straturile peretelui
intestinal.
Tabloul clinic in RCUH:
- diareea este principala manifestare
- rectoragii
- tenesme rectale
- durere abdominala
- manifestari sistemice(febra, anorexie, scadere ponderala, stare generala alterata)
Tabloul clinic in BC:
- diaree
- durere abdominala
- scadere ponderala
- BC localizata la nivelul tractului digestiv se manifesta prin disfagie, scadere
ponderala, dureri epigastrice, greata , varsaturi
Asemanari:
o Manifestarile initiale sunt foarte asemanatoare pentru ambele boli. Acestea pot include diaree, dureri si
crampe abdominale, sangerari rectale, scadere in greutate si astenie marcata.
o Ambele apar mai frecvent la persoanele cu varste cuprinse intre 15-35 de ani si la persoanele cu
antecedente familiale de boala inflamatorie intestinala (de orice tip).
o In general, afecteaza in mod egal ambele sexe.
o In ciuda studiilor efectuate de zeci de ani, cercetatorii inca nu cunosc cauza. Se considera ca o cauza
importanta este un raspuns exagerat al sistemului imunitar, insa si alti factori joaca probabil un rol.

Diferente:
o Colita ulcerativa, asa cum ii spune si numele, afecteaza doar colonul (intestinul gros). Boala Crohn
poate afecta orice parte a tubului gastrointestinal, de la gura la anus.
o Colita ulcerativa afecteaza doar stratul de tesut care acopera peretele colonului dinspre lumen, denumit
mucoasa. Boala Crohn poate afecta toate straturile peretelui intestinal.

Explorari paraclinice
- examenul radiologic
- endoscopie digestiva
- tomografie computerizata
- scintigrafie cu leucocite marcate

Complicatii extraintestinale
- artrita
- complicatii cutanate
- complicatii oculare
- complicatii hepato- biliare
Complicatii colonice si intestinale-
- megacolonul toxic, hemoragia digestiva inferioara ,stenozele
- perforatia
- abcese si fistule
- cancer colorectal mai frecvent in Boala Crohn
1
  Tratament BOALA CROHN
Obiectivele tratamentului medicamentos sunt:
- Reducerea inflamatiei pentru a controla semnele si simptomele bolii
- Reducerea frecventei puseelor de activitate a bolii
- Ameliorarea prognosticului pe termen lung prin limitarea complicatiilor

Tratament chirurgical
Multi pacienti cu boala Crohn vor avea nevoie de interventie chirurgicala. Desi este considerata
o alternativa de tratament de ultima alegere, aproximativ 70% dintre pacienti vor suferi o
interventie chirurgicala in decurs de 20 de ani de la debutul bolii. Operatia este indicata
pentru rezolvarea unor complicatii cum sunt:
- complicaţiile perianale refractare la tratamentul local
- fistulele interne
- ocluzia intestinală
- forma cu evoluţie severă care nu răspunde la tratamentul medical
Este important de inteles ca interventia chirurgicala nu vindeca boala Crohn. Beneficiile sunt de
obicei temporare. Boala reapare adesea, frecvent in apropierea zonei de intestin apropiata
de cea excizata. Cea mai buna abordare consta in a face tratament medicamentos imediat
dupa interventia chirurgicala pentru a minimiza riscul de recadere.
 Dieta
Alimentele nu cauzeaza boala Crohn, insa anumite mancaruri si bauturi pot inrautati
simptomele, in special in timpul unei exacerbari.
Odata ce ai fost diagnosticat cu boala Crohn, medicul gastroenterolog iti va recomanda sa
discuti cu un dietetician.
Acesta te va ajuta sa intelegi care sunt alimentele care pot influenta simptomele si cum te
poate ajuta dieta. Initial, este important sa tii un jurnal alimentar, in care vei detalia ce
aliment ai mancat si daca acel aliment a cauzat simptome. Folosind aceste informatii,
dieticianul te va ajuta sa iti faci un plan alimentar. Aceste modificari in dieta ta au ca rol
imbunatatirea absorbtiei nutrientilor, limitand in acelasi timp acele alimente care ar
inrautati felul in care te simti.
Un plan alimentar poate functiona pentru un pacient, dar poate sa nu fie util in cazul altuia.
Acest lucru se datoreaza faptului ca boala Crohn afecteaza diferite zone ale tractului
gastrointestinal la diferite persoane.
Urmatoarele recomandari privind dieta pot fi utile:
o Adaptarea necesarului de fibre. Unii pacienti au nevoie de o dieta bogata in fibre si proteine, in
timp ce pentru altii alimentele bogate in fibre, cum ar fi fructele si legumele, pot irita tubul
gastrointestinal.
o Limitarea consumului de grasimi. Boala Crohn poate interfera cu capacitatea intestinului de a
descompune si absorbi grasimile. Acest exces de grasime va trece din intestinul subtire in
colon, ceea ce poate provoca diaree.
o Limitarea consumului de produse lactate. Desi anterior este posibil sa nu fi avut intoleranta la
lactoza, odata boala Crohn diagnosticata, poate sa apara digerarea cu dificultate a produselor
lactate cu aparitia durerilor de stomac, crampelor abdominale si a diareei.
o Hidratare adecvata. Riscul de deshidratare este crescut daca pacientul are diaree si sangerari.
o Suplimente de vitamine si minerale. Boala Crohn poate afecta capacitatea intestinului de a
absorbi corespunzator nutrientii din alimente. Consumul de alimente bogate in nutrienti poate
sa nu fie suficient. Discuta cu medicul gastroenterolog ce tip de preparate cu multivitamine
sunt potrivite in cazul tau.

 Tratament RECTO-COLITA ULCERO-HEMORAGICĂ (RCUH)

2
  Cancerul colo-rectal apare de 7 - 11 ori mai frecvent la pacienţii cu RCUH
 1/3 din decesele pacienţilor cu RCUH se datoresc cancerului colo-rectal
 Riscul este direct proporţional cu durata de evoluţie a bolii şi extinderea procesului
patologic
!!!CONCLUZIE Necesitatea colectomiei profilactice la pacienţii cu RCHU cu evoluţie de
peste 10 ani
 Tratament
Vindecarea in cazul rectocolitei ulcerohemoragice se poate obtine doar prin rezectia intregului
colon si a rectului.
Tratament chirurgical
Va fi recomandat în următoarele situaţii :
o Complicaţii care nu pot fi rezolvate prin tratament medical - perforaţia colică, suspiciunea sau
certitudinea cancerului colo-rectal
o Complicaţii care pot fi tratate medical dar unde acest tratament nu se dovedeşte suficient de
performant - forma severă a RCUH, megacolonul toxic, hemoragia severă
o Prezenţa unei complicaţii sistemice - uveita, pioderma gangrenosum, efectele secundare ale
corticoterapiei, retardarea creşterii la copii, riscul cumulativ al cancerului colo-rectal
Intervenţia chirurgicală constă în recto-colectomie totală cu ileostomie definitivă. Unii autori
preferă colectomia totală cu anastomoză ileo-rectală şi supravegherea periodică clinică şi
endoscopică a bontului rectal

SINDROMUL COLONULUI IRITABIL

Definitie: sindromul de colon iritabil reuneste o combinatie de simptome gastro- intestinale

cronice:durere abdominala, tulburari de tranzit intestinal, balonari postprandiale.
Tabloul clinic:
- dureri abdominale care cedeaza la defecatie
- scaune mai frecvente la inceputul defecatiei
- distensie abdominala
- senzatie de defecare incompleta

Tratament
Masuri generale
- schimbarea stilului de viata
- bolnavii trebuie ajutati sa constientizeze care sunt factorii care pot declansa sau intretine
simptomele (alimentele, factori psihici, efort fizic, efort sexual)
- trebuie evitate grasimile, alimentele bogate in celuloza, dulciurile concentrate, alimentele care
fermenteaza, alcoolul, cafeaua si lactatele
Tratament medicamentos
1. Tratamentul durerii si al balonarii
- administrarea de mebeverina (Colospasmin, Mebeverina)
- administrarea de prokinetice (Metoclopramid, Motilium)
2. Tratamentul bolnavilor constipati
- administrarea de fibre dietetice
- administrarea de prokinetice (Cisaprid, Motilium, Metoclopramid)
3. Tratamentul bolnavilor diareici
- alimentatie saraca in fibre
- evitarea laptelui si a produselor lactate
- administrarea de Loperamid 2-4mg de3-4ori/zi
4. Tratamentul psihologic- poate diminua anxietatea si reduce simptomele digestive in
special durerea si diareea.

3
 ENTEROPATIA GLUTENICA

Definitie: reprezinta o afectiune intestinala cronica determinate de intoleranta la gluten si care se

caracterizeaza prin: leziuni ale mucoasei intestinale, simptome determinate de malabsorbtia principiilor
alimentare si reducerea spectaculoasa a acestora la regim alimentar fara gluten.

Tabloul clinic:
- diaree
- steatoree
- meteorism
- flatulenta
- scadere ponderala
simptome generale (astenie, fatigabilitate, anemie, parestezii, crampe musculare,dureri osoase, hemoragii,etc)

Explorari paraclinice
- hemoleucograma
- calcemia
- fier
- magnezemia
- fosfataza alcalina
- examenul materiilor fecale
- explorarea absorbtiei intestinale
- biopsa intestinala

Tratament
- regimul dietetic fara gluten reprezinta cheia tratamentului

Alimente interzise:
- amidonul alimentar
- faina de griu
- orz
- inghetata
- smintina
- iaurt cu fructe
- ciocolata
- ceai sau cafea instant
- bullion, sosuri
- conserve de carne, cirnati
- aditivi alimentari

BOLILE CHIRURGICALE ALE INTESTINULUI

 Apendicita acuta
 Ocluzia intestinala
 Fisura anala
 Hemoroizii
 Cancerul de colon

4
  APENDICITA ACUTĂ

Apendicita acuta apare ca urmare a unei obstructii a lumenului apendicelui, datorata unor cauze multiple, ceea ce
determina cresterea secretiei de mucus si multiplicarea bacteriilor de la acest nivel, avand ca rezultat cresterea tensiunii
in peretii apendicelui si, in absenta unei interventii terapeutice prompte, se poate produce necroza si chiar perforatia
apendicelui.
Obstructia apendicelui poate fi produsa cel mai frecvent de :
- materii fecale
- paraziti intestinali oxiuri, ascarizi, tenie
- resturi alimentare nedigerate.(samburi de fructe)
- Infectii intestinale
-
Simptome
De obicei simptomele apar rapid. Durerea abdominala creste in intensitate in decurs de 6-12 ore. Simptomele
pot varia de la pacient la pacient si pot include cateva sau toate manifestarile de mai jos:
 Durerea abdominala:
- incepe ca un disconfort in jurul buricului,
- in cateva ore durerea va cuprinde zona abdominala dreapta,
- durerea se accentueaza la miscare, mers, inspir profund, tuse sau stranut
 lipsa poftei de mancare (anorexie) este cel mai constant simptom al apendicitei
dacă anorexia lipseşte, trebuie reconsiderat diagnosticul
 greaturi si varsaturi (mai rar)- nu calmeaza durerea
 febra moderata (intre 37,5 °C si 38,5 °C); uneori, febra poate lipsi
 In cazul in care s-a produs perforarea apendicelui, simptomele includ:
o durere severa care cuprinde tot abdomenul
o cresterea febrei

Important! In cazul aparitiei unor dureri severe la nivelul abdomenului trebuie solicitata imediat asistenta
medicala.

Examenul obiectiv
 Durere la palparea zonei apendiculare
- este semnul definitoriu al apendicitei acute
- poate lipsi în etapa iniţială de evoluţie a bolii
- poate fi dificil de evidenţiat la pacienţii obezi
 Semne de iritaţie peritoneală:
- Manevra Blumberg: exacerbarea durerii la decompresie bruscă a peretelui abdominal după o palpare
profundă – semnifică iritaţie peritoneală
- manevra Rowsing- exacerbarea durerilor in fosa iliacă dreaptă după palparea cadrului colic din fosa iliacă
stângă cu mobilizarea gazelor din colon şi distensia cecului;
- semnul psoasului- ridicarea membrului inferior drept întins determină accentuarea durerii în fosa iliacă
dreaptă în timpul compresiei fosei de către examinator.
Explorări paraclinice
Nici o explorare paraclinică nu are valoare diagnostică dacă nu se corelează cu tabloul clinic.

Laborator
- hiperleucocitoza este obişnuită, între 11.000 - 17.000/mmc - modificarea se instalează după mai multe ore de la
debutul clinic, timp în care diagosticul trebuie deja formulat.
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este crescută

Apendicita la bătrâni
5
 o pacienţii vârstnici se prezintă de regulă tardiv, rata perforaţiei fiind ridicată
o aceşti pacienţi acuză de câteva zile dureri imprecis localizate - “în partea dreaptă a abdomenului”, anorexie şi
febră
o obiectiv durerea la palpare poate fi găsită în fosa iliacă dreaptă, flancul drept sau difuz
o semnul psoasului sau obturatorului nu sunt utile întrucât orice mişcare creeaza discomfort

Apendicita în cursul sarcinii

o durerea apare în hipocondrul drept sau epigastru prin dislocarea cecului de către uterul gravid
o semnele de iritatie peritoneala pot fi atenuate datorita laxitatii musculaturii abdominal
o la gravide există în mod fiziologic o hiperleucocitoză, până la 12.500/mmc
o la gravide cu apendicită acută pot exista leucocitoze de 25.000/mmc
o Tratament - apendicectomia clasică.

Tratament
In majoritatea cazurilor tratamentul apendicitei acute consta in indepartarea chirurgicala a apendicelui inflamat,
operatie numita apendicectomie.
Inaintea interventiei chirurgicale pacientului i se pot administra antibiotice.

 Ocluzia intestinală
 Definiţie şi clasificare
Cand intestinul functioneaza normal, alimentele partial digerate de la nivelul stomacului se deplaseaza prin
intestinul subtire si apoi prin intestinul gros catre rect. Pe parcurs, intestinul subtire continua sa descompuna
alimentele, cu absorbtia substantelor nutritive (proteine, glucide si lipide). Restul de materii care nu au fost absorbite
inainteaza prin intestinul gros si este eliminat sub forma de scaun sau materii fecale.
O obstructie intestinala poate opri acest proces natural.
Obstructia poate fi datorata unei aderente sau bride externe sau unor tumori, corpi straini sau stenoze inflamatorii.
Lichidele si alimentele ingerate, secretiile digestive si gazele se acumuleaza mai sus de obstructie. Intestinul
proximal (de deasupra blocajului) se destinde, iar cel distal (de sub obstacol) se colabeaza. Functiile intestinale
normale de secretie si absorbtie sunt diminuate, iar peretele intestinal devine edematos (umflat) si congestionat.
In timp, daca ocluzia nu este tratata, apare compromiterea vaselor de sange, care se manifesta cu ischemie –
(scaderea fluxului de sange la nivelul peretelui intestinal) - care poate evolua rapid spre necroza (moartea peretelui
intestinal afectat) cu perforatie (ruptura intestinului). Bacteriile din intestin ajung la nivelul peritoneului, foita care
acopera organele abdominale, cu aparitia peritonitei si socului septic. Netratate, acestea pot fi fatale.

 Semne si simptome
In general, simptomele obstructiei intestinale sunt:
o Durere abdominala severa
o Varsaturi initial alimentare apoi fecaloide
o Senzatie de plenitudine sau distensie abdominala
o Zgomote puternice abdominale
o Balonare cu incapacitatea de a elimina gazele
o Constipatie absoluta, cu incapacitatea de a avea scaun
o Disparitia apetitului
o Afectarea starii generale
Ordinea si intervalul de timp in care apar aceste manifestari sunt diferite in cazul obstructiei de intestin subtire,
respectiv gros.
Obstructia de intestin subtire determina simptome la scurt timp dupa debut in timp ce obstructia de intestin
gros determina de obicei simptome mai usoare care se dezvolta treptat. Constipatia se agraveaza treptat.
.
 Diagnostic clinic şi paraclinic
Diagnosticul de ocluzie intestinală trebuie stabilit urgent pentru a se putea acţiona în timp util .
6
Existenţa ocluziei poate fi stabilită clinic pe baza:
a) anamnezei, în urma discuţiei cu bolnavul;
b) semnelor clinice: durere difuză, periombilical; vărsături; oprirea tranzitului intestinal;
c) semne fizice: meteorismul abdominal; mişcări peristaltice accentuate deasupra obstacolului; palparea
punctelor herniare sau a formaţiunilor tumorale;
ascultaţia indică hiperperistaltismul cu zgomote vii, frecvente;
tuşeul rectal stabileşte dacă ampula rectală este goală;
deshidratare.
Paraclinic ocluzia se stabileşte prin:
a) Radiografia abdominala simpla
b) CT abdominala-
c) Ecografia abdominala-
d) Analize biochimice: hemograma, proteinemia, ionograma sangvină şi urinară, pH-ul sangvin,
amilazemia,amilazuria permit o evaluare mai precisă.

 Evoluţie şi complicaţii
Evoluţia bolii este constituită din trei etape:
- Debutul poate fi brusc sau insidios. Adesea el este dramatic şi brutal. Durerea abdominală poate fi vie şi
bruscă, alteori însă apare progresiv.
- Perioada de stare, când se adaugă vărsăturile iar durerile se accentuiază. Fără tratament chirurgical, evoluţia se
face către faza terminală;
- Faza terminală, când vărsăturile devin fecaloide, abdomenul ajunge la distensie extremă, fără mişcări
peristaltice, apar semne generale de intoxicaţie (ochi înfundaţi în orbite, faciesul se schimbă, respiraţia devine
superficială, pulsul slab, buzele se cianozează, prăbuşire tensională, oligurie şi uremie).
Complicaţiile ce pot apărea sunt:
- Soc toxico-septic
- Infarcte enteromezenterice
- Deces, daca nu se intervine

 Tratament
Evolutia ocluziilor intestinale in absenta tratamentului se face spre deces ca urmare a necrozei ansei intestinale
si perforatiei cu peritonita consecutiva

Tratamentul de sustinere este similar pentru ocluzia de intestin subtire si gros si consta dintr-o combinatie de:
o Reechilibrare hidroelectrolitica intravenoasa - montarea unei linii intravenoase (IV) intr-o vena a bratului,
astfel incat sa poata fi administrate lichide.
o Decompresie prin aspiratie nazogastrica - introducerea unui tub prin nas in stomac (tub nazogastric) pentru
a aspira aerul si lichidele acumulate, ceea ce faciliteaza decompresia abdominala, cu ameliorarea varsaturilor si
a durerii abdominale.
o Repaus digestiv - pana la rezolvarea ocluziei, se recomanda repaus digestiv - pacientului nu i se va da voie sa
manance sau sa bea - „nimic pe gura”.
o Administrare de antibiotice - daca exista suspiciune de ischemie sau infarct intestinal trebuie administrate
antibiotice.

Tratamentul chirurgical este actul terapeutic fundamental care are

două obiective majore:
o îndepărtarea sau ocolirea obstacolului
o evacuarea conţinutului intestinal şi a revărsatului peritoneal
 Fisura anala

Fisura anala este o ruptura mica in mucoasa care captuseste anusul, ultima parte a tubului digestiv.

7
 O fisura anala poate sa apara in timpul eliminarii scaunelor mai consistente sau mai dure. De regula, fisurile
anale produc durere si sangerare in momentul defecatiei. De asemenea, persoana afectata poate resimti spasme la
nivelul sfincterului anal, inelul muscular de la capatul anusului.
Fisurile anale sunt frecvente la copiii mici, dar pot sa apara la orice varsta. Cele mai multe fisuri anale se
amelioreaza prin masuri simple precum cresterea aportului de fibre consumate, fapt ce determina ameliorarea
constipatiei, si baile de sezut ce determina relaxarea muschilor perianali si grabesc vindecarea. La alte persoane,
fisurile anale necesita tratament medicamentos sau, mai rar, chirurgical.
Uneori, fisurile anale sunt confundate cu hemoroizii, vase de sange inflamate din interiorul sau exteriorul anusului.
La fel ca si fisurile anale, hemoroizii pot sa apara in urma eliminarii scaunelor consistente.
 Cauze
Cele mai frecvente cauze ale fisurilor anale sunt:
- Eliminarea scaunelor mari sau tari
- Constipatia sau efortul la eliminarea scaunului
- Diareea cronica
- Inflamatia din zona anorectala, cauzata de boala Crohn sau alte boli inflamatorii intestinale
- Nasterea
 Factori de risc
Printre factorii de risc care favorizeaza aparitia fisurilor anale, se numara:
- Copilaria. Multi copii dezvolta fisuri anale in primul an de viata; specialistii nu stiu cu exactitate de ce.
- Inaintarea in varsta. Adultii in varsta pot avea fisuri anale, in parte din cauza circulatiei sangvine deficitare,
ceea ce duce la o alimentare cu sange scazuta la nivelul regiunii rectale.
- Constipatia. Efortul din timpul defecatiei dificile din constipatie creste riscul de aparitie a fisurilor anale.
- Nasterea.
- Actul sexual anal
- Consumul insuficient de fibre

 Simptome
- Durerea, uneori severa, in timpul defecatiei
- Durerea dupa eliminarea scaunului, care poate dura chiar si cateva ore
- Aparitia de sange deschis la culoare in scaun sau pe hartia igienica, dupa defecatie
- Mancarime sau iritatie in jurul anusului
- O rana vizibila pe pielea din jurul anusului
- O umflatura mica sau semn la nivelul pielii din regiunea anala
 Complicatii
- Vindecarea greoaie. O fisura anala care nu se vindeca in mai putin de 6 saptamani se cronicizeaza si necesita
tratamente suplimentare
- Recidive. Persoanele cu fisuri anale sunt mai expuse probabilitatii de a avea si altele
- Ruptura extinsa la nivelul muschilor invecinati. O fisura anala se poate extinde la sfincterul anal intern, ceea ce
duce la vindecarea dificila a acesteia.
 Tratament
- Fisurile anale se pot vindeca in cateva saptamani, daca iei masuri privind mentinerea unui scaun moale, prin
aportul de fibre si lichide. Mentinerea sezutului in apa calda 10-20 de minute, mai ales dupa defecatie, ajuta la
relaxarea sfincterului, grabind vindecarea.
- Aplicarea locala a unei creme cu nitroglicerina – ajuta la imbunatatirea circulatiei in zona fisurii, favorizand
vindecarea si relaxarea sfincterului anal
- Aplicarea de creme cu anestezic precum cele cu clorhidrat de lidocaina pentru calmarea durerilor locale.
- Tratament medicamentos pentru hipertensiune arteriala– ajuta la relaxarea sfincterului anal. Astfel de
medicamente se pot administra local sau oral.

 Stil de viata si remedii

Unele schimbari in stilul de viata ajuta la ameliorarea simptomelor, favorizand vindecarea fisurii anale, prevenind
recidivele:

8
 - Include fibrele in dieta. Un consum zilnic de 25-30 de grame de fibre ajuta la inmuierea scaunului, favorizand
vindecarea fisurii anale. Printre alimentele bogate in fibre se numara fructele, legumele, nucile si cerealele
integrale. De asemenea, poti lua suplimente cu fibre. Fibrele pot cauza balonare si gaze intestinale, de aceea,
consumul lor trebuie sa se faca gradual.
- Hidrateaza-te corespunzator. Lichidele previn constipatia.
- Practica o activitate fizica. Este recomandata miscarea moderata, precum mersul pe jos, 30 de minute, zilnic.
Miscarea sustine peristaltismul intestinal si creste irigarea cu sange in toate partile corpului, ceea ce ajuta la
vindecarea fisurii anale.
- Evita incordarea in timpul defectatiei. Aceasta poate crea presiune, ceea ce poate duce la aparitia de noi
rupturi.

 Tratament chirurgical

Studiile au aratat ca in cazul fisurii anale cronice, chirurgia este mai eficienta decat alte tratamente. Interventia
chirurgicala implica un risc mic de aparitie a incontinentei.

 Hemoroizii

O problema extrem de frecvent intalnita in practica medicala, hemoroizii reprezinta vene dilatate localizate in peretele
rectului si anusului, asemanatoare unor pernute vasculare (saculeti plini cu sange).
Dilatarea anormala, similara varicelor de la nivelul membrelor inferioare determina ca aceste vene sa devina vizibile la
exterior si sa sangereze, chiar si la traumatismul minor determinat de trecerea unor materii fecale de o consistenta mai
crescuta.
Din nefericire, apar frecvent in sarcina, in special in ultimul trimestru.

 Cauze
Cauza determinanta a aparitiei hemoroizilor o reprezinta scaderea rezistentei peretelui venos, de obicei mostenita
genetic, care duce la dilatarea venelor sub actiunea unor factori favorizanti.
Factori favorizanti
Printre factorii care predispun la aparitia hemoroizilor, se numara:
 Constipatia
 Statul prelungit in sezut (persoane care petrec mult timp la birou, soferi etc.)
 Obezitatea
 Sarcina
 Consumul de alcool si alimente picante.

 Simptome
o Sangerarea la nivelul anusului - simptomatologia cea mai frecventa care aduce pacientul la medic pentru ca
sesizeaza sange pe hartia de toaleta sau in scaun. De obicei, sangele este rosu aprins si nu se amesteca cu
scaunul in vasul de toaleta.
o Durerea - nu este cea mai frecventa manifestare, dar poate anunta o complicatie redutabila a bolii hemoroidale
-
o Prurit anal (mancarime) insotit de o secretie anala care pateaza lenjeria si de o senzatie neplacuta de presiune
anala
o Umflaturi - proeminente in zona rectala asociind disconfort la statul in sezut.

 Tipuri de hemoroizi
Exista mai multe tipuri de hemoroizi:
o Hemoroizi interni: se gasesc in interiorul rectului, deasupra limitei dintre rect si anus -de obicei
cauzeaza sangerari
o Hemoroizi externi: sunt situati in exterior, in preajma orificiului anal, sub tegument, diferiti de cutele
tegumentare sau marisca (exces de piele in jurul anusului ce apare in urma unei tromboze hemoroidale
externe (hematom perianal sau fisuri anale)
9
 o Micsti: Hemoroizii interni in stadii mai avansate care conflueaza cu cei externi
o Prolabati (ies in afara anusului): reprezinta stadii avansate de hemoroizi care coboara odata cu
defecatia, putandu-se reintoarce (se reduc spontan) sau trebuind sa fie reintrodusi (se reduc manual).

 Stadiile de evolutie a hemoroizilor

 Stadiul I: Proemina in lumenul canalului anal, dar nu prolabeaza
 Stadiul II: Prolabeaza (ies in afara anusului) la defecatie, dar se reduc spontan
 Stadiul III: Prolabeaza la defecatie si la efort si se pot reduce doar manual
 Stadiul IV: Prolabeaza permanent (prolaps hemoroidal), pot fi redusi prin tact manual, insa prolapsul se reface
spontan.

 Complicatii
Hemoroizii dau rar complicatii. Printre acestea, se numara:
 Anemia. Pierderea de sange cronica duce la aparitia anemiei.
 Strangularea hemoroidului. Daca alimentarea cu sange a unui hemoroid intern este oprita, hemoroidul se poate
„strangula”, ceea ce duce la aparitia durerii severe.

Hemoroizii in sarcina

Constipatia, combinata cu cresterea presiunii la nivelul rectului si perineului, pe masura ce uterul se dezvolta,
sunt cauzele principale ale aparitiei in sarcina a hemoroizilor. In plus, statul in sezut o perioada lunga de timp poate sa
fie un factor care sa contribuie, de asemenea, la aparitia hemoroizilor.

Ce poti face pentru a trata hemoroizii in sarcina

Este important sa retii ca problema se amelioreaza sau dispare dupa nasterea copilului. Intre timp, pentru a ameliora
disconfortul sau durerea, urmatoarele sfaturi ar putea sa te ajute:

 Fa bai de sezut in apa calduta.

 Foloseste gheata. Aplica la nivelul anusului comprese reci sau gheata, de cateva ori pe zi, pentru a
preveni tumefierea.
 Mentine zona anala curata. Dupa ce ai scaun, ar putea fi mult mai confortabil sa folosesti servetele
umede sau sa speli zona anala
 Evita sa stai in sezut pentru perioade lungi.
 Incearca un remediu pentru hemoroizi care se poate cumpara de la farmacie fara prescriptie medicala.
Retine totusi, cremele nu vor vindeca hemoroizii, ci doar vor ameliora durerea.
 Este foarte important sa intelegi ca o cauza principala pentru aparitia hemoroizilor este constipatia.
Pentru a ameliora sau preveni constipatia, ar putea sa fie de folos urmatoarele sfaturi:
o Mananca alimente bogate in fibre, cum ar fi: paine si cereale integrale, orez brun, fasole, precum si
fructe si vegetale proaspete in fiecare zi.
o Bea multa apa – cel putin 8 cani pe zi. De asemenea, un pahar de suc de fructe, in special suc de
prune, te-ar putea ajuta. La unele femei functioneaza sa bea un pahar cu apa calduta, imediat dupa
ce s-au sculat.
o Fa sport regulat. Mersul, inotul, folosirea unei biciclete de camera sau yoga pot ameliora
constipatia si te pot ajuta sa te simti mai sanatoasa si intr-o stare fizica mai buna.
o Miscarile intestinale sunt mult mai active dupa ce ai mancat, asa ca mergi la toaleta atunci.
Asculta-ti corpul, niciodata nu amana nevoia de a avea scaun.
o Daca vitaminele prenatale contin o doza mare de fier (si nu ai anemie), vorbeste cu medicul
obstetrician pentru a alege un alt preparat cu o doza mai mica de fier(pentru a evita constipatia)
 Medicamente
Daca hemoroizii produc doar disconfort moderat, medicul va recomanda creme, unguente sau supozitoare.
 Acestea contin compusi precum hidrocortizonul sau lidocaina, care combat durerea si mancarimile, cel putin
temporar.

10
  Tratamentul medicamentos cu substante venotrofice (Ginkorfort, Detralex, Revada, Venoruton, Tarosin,
Vitamina C, etc.) poate aduce o oarecarea ameliorare.

 Proceduri minim invazive

Pentru hemoroizii cu sangerare persistenta sau durerosi, medicul iti poate recomanda proceduri minim invazive.
Acestea se fac in ambulator.
 Ligatura cu benzi de cauciuc. Medicul va plasa una sau doua benzi de cauciuc in jurul bazei unui hemoroid
intern, pentru a opri circulatia sangelui la nivelul lui. Hemoroidul se va usca si va cadea in mai putin de o
saptamana. Este eficienta pentru cei mai multi pacienti, chiar daca este insotita de sangerari dupa 2-4 zile de la
efectuarea ei.
 Scleroterapia. Procedura consta in injectarea unei solutii chimice in tesutul hemoroidal, ceea ce duce la
micsorarea si disparitia hemoroizilor.
 Coagularea. Tehnicile de coagulare folosesc laserul sau lumina infrarosie.

 Proceduri chirurgicale
Daca alte tehnici nu au avut efect sau in cazul hemoroizilor mari, medicul iti poate recomanda o procedura
chirurgicala. Aceasta se face in ambulator sau cu o noapte de spitalizare.
 Excizia hemoroizilor sau hemoroidectomia – medicul indeparteaza tesutul excesiv care cauzeaza sangerare.
Pot fi folosite diverse tehnici. Se recurge la anestezie locala asociata cu sedare, anestezie epidurala sau
generala.
 Hemoroidectomia este metoda cea mai eficienta pentru a trata hemoroizii severi sau recidivanti.
 Capsarea hemoroizilor – aceasta procedura folosita pentru hemoroizii interni blocheaza circulatia sangelui la
nivelul tesutului hemoroidal.

 Preventie
Cel mai bun mod de a preveni aparitia hemoroizilor este sa mentii un scaun moale. Pentru a preveni hemoroizii, tine
cont de aceste recomandari:
 Consuma alimente bogate in fibre: legume, fructe si cereale integrale.
 Bea suficiente lichide. Consuma zilnic 6-8 pahare cu apa si alte lichide (nu alcool).
 Nu te incorda pe toaleta, pentru ca acest lucru duce la aparitia unei presiuni crescute la nivelul venelor din
regiunea rectala inferioara.
 Nu amana mersul la toaleta daca simti nevoia.
 Fii activ. Miscarea previne constipatia si presiunea la nivelul venelor, care poate sa apara in perioadele lungi de
sedere.
 Evita sa stai jos perioade lungi.

 CANCERUL COLO-RECTAL
Este una din formele cele mai “curabile” de cancer cu condiţia descoperirii într-un stadiu precoce. Diagnosticul
prin screening are o importanţă majoră.
 Factori etiologici
Dezvoltarea cancerelor colorectale este dictata de prezenta unui amalgam de factori genetici si de mediu, insa
principalii factori de risc care favorizeaza aparitia afectiunii sunt reprezentati de
o Varsta: majoritatea cancerelor de colon sunt diagnosticate la persoane de peste 50 de ani;
o Istoricul medical: pacientii cu istoric de afectiuni tumorale sau chiar cu diagnostic anterior de cancer colorectal
prezinta risc crescut de dezvoltare al afectiunii sau de recidiva ale acesteia;

11
 o Boala inflamatorie intestinala: pacientii cu boala Crohn, boala colonului iritabil sau colita ulcerativa prezinta
risc crescut de dezvoltare a unei tumori colorectale;
o Ereditatea: in anumite situatii mutatiile genetice mostenite de la parinti determina aparitia cancerelor colo
rectale, sindromul Lynch si polipoza adenomatoasa familiala fiind cele mai frecvente afectiuni ereditare cu
potential de malignizare care resc riscul de aparitie a cancerului de colon;
o Regimul dietetic: consumul crescut de carne procesata bogata in grasimi asociat cu o dieta saraca in fibre
vegetale favorizeaza aparitia tumorilor colorectale;
o Obezitatea;
o Sedentarismul;
o Diabetul zaharat;
o Fumatul: favorizeaza dezvoltarea polipilor intestinali (leziuni precanceroase la niveul mucoasei care captuseste
interiorul colonului);
o Radioterapia aplicata pentru tratarea diferitelor procese tumorale intraabdominale poate favoriza aparitia
mutatiilor ADN ului celular cu aparitia tumorilor de intestin gros si rect.

 Tablou clinic

Manifestările clinice au un caracter insidios o perioadă lungă de timp şi chiar accidente dramatice de tipul
rectoragiei sunt atribuite atât de pacient cât şi de medic unei cauze benigne, cel mai adesea boala hemoroidală.
Se remarcă o serie de particularităţi ale tabloului clinic în funcţie de localizarea tumorii la nivelul cadrului
colonic sau rectului.
Cancerul hemicolonului drept – se manifestă clinic prin :
- discomfort abdominal, dureri vagi în hemiabdomenul drept,
- distensie gazoasă
- astenie,
- subfebrilităţi,
- paloare,
- inapetenţă, scădere ponderală.
- uneori episoade diareice de gravitate medie sau minoră
- obiectiv - tumoră palpabilă în fosa iliacă, flancul sau hipocondrul drept
Cancerul hemicolonului stâng – se manifestă clinic prin :
- predominenţa modificărilor tranzitului intestinal, episoade diareice alternând cu perioade de constipaţie
- constipaţie progresivă cu episoade de subocluzie intestinală
- obiectiv - eventual zonă de împăstare profundă, vag dureroasă localizată în hemiabdomenul stâng
Cancerul recto-sigmoidian (cuprinde rectul şi joncţiunea recto-sigmoidiană)
- rectoragii
- tenesme
- eliminări anale de mucus
- dureri perineale
Examenul obiectiv - tuşeul rectal este de departe cea mai importantă examinare întrucât 75% din tumorile rectale şi
35% din tumorile colonului pot fi palpate cu degetul examinator.

Explorări paraclinice
Cele trei metode principale de investigaţie în cancerul colo-rectal sunt :
- examenul endoscopic,
- examenul radiologic şi
- examneul ecografic.
Colonoscopia – este o investigatie imagistica efectuata cu ajutorul unui colonoscop-tub flexibil prevazut cu camera
video si o sursa de lumina atasata la capatul distal, cu ajutorul caruia poate fi evidentiat sediul procesului tumoral si se
poate preleva tesut in vederea examenului histologic ulterior; metoda este frecvent utilizata si ca metoda de screening
12
al persoanelor din categoria de risc si de monitorizare ale celor care prezinta deja leziuni precanceroase la nivelul
colonului;
Complicaţii
20% din pacienţii cu cancer colo-rectal se prezintă cu complicaţii acute - ocluzie sau perforaţie. Aceştia, la fiecare
stadiu evolutiv, au un prognostic mult mai rău decât cei fără complicaţii.

 Tratament

Cea mai utilizata forma de tratament pentru afectiunea tumorala colorectala este reprezentata de catre interventia
chirurgicala de rezectie a procesului malign.
Interventia se poate realiza in cadrul unei colonoscopii daca formatiunile tumorale sunt de mici dimensiuni
(polipectomie) sau prin interventie minim invaziva laparoscopica.

Metodele de tratament non chirurgicale ale cancerului includ

o Radioterapia- reprezinta o metoda de tratament care se poate utiliza inainte de interventia chirurgicala de
indepartare a tumorii dar si ca metoda de paliatie alaturi de chimioterapie pentru ameliorarea durerilor.
o chimioterapia - este utilizata in general dupa efectuarea interventiei chirurgicale de excizie a tumorii de la
nivelul colonului si poate reduce riscul de metastazare secundara a bolii
o terapia imunologica- reprezinta o metoda de tratament care potenteaza raspunsul imun al gazdei crescand
capacitatea de aparare a organismului impotriva celulelor canceroase de la nivelul colonului.
Terapia tintita utilizeaza substante medicamentoase care se leaga specific de anumiti receptori celulari de la nivelul
tesutului tumoral si este rezervata de obicei pacientilor cu tipuri de cancer neresponsiv la alte metode de tratament sau
cu forme avansate de cancer colorectal.

13