GASTRITA ACUTA

 
Definitie:

Procese inflamatorii de scurta

durata care cuprind peretii
stomacului - în special mucoasa -
de etiologie variata si care pe
lânga manifestarile proprii
gastrice, dau suferinte de însotire
pe tubul digestiv si întreg
organismul.
 Cauze exogene:
- alcoolul: vodka, gin, wisky;

- toxice: acetona, amoniacul, anilina, seruri de Aur, seruri de Mercur, Zinc,

detergenti, terebentina.

- medicamente: antibiotice, antiinflamatoare nonsteroidiene,

antiiflamatoare steroidiene, fier, colchicina, hemostatice.

- alimentari: condimente, cafea, alimente prea reci, alimente prea fierbinti;

- radiatii;

- stress-ul = ischemie mucosală

 Cauze exogene:
- alcoolul: vodka, gin, wisky;

- toxice: acetona, amoniacul, anilina, seruri de Aur, seruri de Mercur, Zinc,

detergenti, terebentina.

- medicamente: antibiotice, antiinflamatoare nonsteroidiene,

antiiflamatoare steroidiene, fier, colchicina, hemostatice.

- alimentari: condimente, cafea, alimente prea reci, alimente prea fierbinti;

- radiatii;

- stress-ul = ischemie mucosală

 Cauze endogene:

ureea

boli infectioase

stari alergice

reflux biliar din duoden in stomac;

afectiuni vasculare localizate pe stomac- Ischemie gastrica.

- infectii bacteriene: E. coli, Streptococ, Stafilococ,
Proteus, Clostridium, tuberculoza, Treponema
pallidum (insa acestea sunt incriminate mult mai rar in
aparitia gastritei acute);
- infectii virale, mai ales cea cu cytomegalovirus;
- infectii fungice: candidoze, histoplasmoze,
phycomicoze;
- intoxicatii alimentare;
- boli de colagen, vasculite;
- boala Crohn, cancer gastric
- limfoame.
Specialsitii considera ca importanti factori de risc
urmatoarele situatii:

-consum prelungit de antiinflamatoare nesteroidiene;

- insuficienta organica: hepatica, renala, respiratorie;
- abuz de alcool;
- interventii chirugicale majore in antecedentele
recente.
 Manifestari de dependenta:

Pacientii cu gastrita acuta pot fi adesea asimpotmatici.

Daca insa inflamatia mucoasei este mai importanta, apar:

- HDS – rareori severe 2%;

- fenomene dispeptice: greata, varsaturi, pirozis, durere epigastrica,
indigestie;
- scaderea apetitului;
- balonare.
Ocazional pot sa apara dureri abdominale difuze, febra, frisoane,
sughit, hematemeza, melena.
 Investigarea paraclinica a pacientului supectat de gastrita
acuta poate include:

-hemoleucograma: poate surprinde o anemie mai ales in gastritele acute erozive;

- explorarea functiei hepatice, renale si pancreatice;

- detectarea hemoragiilor oculte;

- explorarile imagistice: radioscopie, endoscopie, CT;

- pentru descoperirea etiologiei, daca se suspecteaza implicarea Helicobacter

pylori se pot realiza cateva teste- unele endoscopice, alte nonendoscopice, printre

care:-- - --identificarea antigenelor de Helicobacter pylori in scaun - testul este

foarte sensibil si specific si poate fi utilizat atat pentru diagnosticarea infectiei cat

si pentru verificarea eficientei terapei antihelicobacter.

- identificarea anticorpilor antihelicobacter in ser - acest test este foarte exact

deoarece poate iesi pozitiv si la 3 ani de la eradicarea bacteriei.

GASTRITA
CRONICA
 Definitie
Gastrita cronica reprezinta termenul ce
descrie inflamatia persistenta a mucoasei
gastrice (mucoasa stomacului).
 Circumstanțe de apariție
Specialistii considera ca cele mai frecvente cauze de aparitie
a gastritei cronice sunt reprezentate de administrarea
prelungita a antiinflamatoarelor nonsteroidiene, infectia cu
Helicobacter pylori, anemia pernicioasa, agresarea chimica
a mucoasei prin bila refluata in stomac sau degenerarea
epiteliului gastric corelata cu inaintarea in varsta.

Gastrita cronica poate fi asociata si cu refluxul cronic de suc

biliar sau secretii pancreatice in stomac sau cu
administrarea pe termen lung, in lipsa unui protector
gastric, a medicamentelor de tipul antiinflamatoarelor
nesteroidiene (aspirina), sau/si chemoterapicelor.
 Manifestari de dependenta
Manifestarile pacientului cu gastrita cronica pot varia foarte mult, cel mai
adesea in functie de cauza exacta, de exemplu:

- in gastrita cu Helicobacter pylori pacientii prezinta: dureri epigastrice, senzatia

de plenitudine gastrica, greata, varsaturi, flatulenta, stare generala alterata, uneori
febra,anorexie poate scadea in greutate.

- in cazul gastritei autoimune manifestarile clince sunt dominate de deficitul de

cobalamina (aceasta nu se absoarbe corespunzator datorita insuficientei de factor
intrinsec). Deficitul de cobalamina are repercursiuni asupra sistemului
hematologic, gastrointestinal si nervos.

- pacientul cu anemie pernicioasa va avea: astenie, vertij, tinitus, palpitatii,

angina, greata,varsatura, meteorism, anorexie cu scaderea ponderala usoara,
diaree prin malabsorbtie, tegumente palide sau usor icterice, puls rapid, ulceratii
ale limbii si manifestari neurologice de tipul paresteziilor, ataxiei, incontinenei
sfincteriene, tulburarilor cognitive.
tardive , hemoragii, indigestie, melena, hematemeza.
- daca pacientul are gastrita cronica granulomatoasa poate prezenta: varsaturi
 Investigatiile paraclinice
- sunt ghidate de informatiile obtinute in urma anamnezei si examenului fizic si

sunt reprezentate de:

- endoscopie biopsie,

- testul ureazei si teste pentru identificarea Helicobacter pylori.

Metoda standard de determinare a implicatiei Helicobacter in aparitia gastritei consta

in identificarea histologica a microorganismului.

- culturi bacteriene- in functie de rezultatul biopsiei;

- determinarea autoanticorpilor;

- masurarea nivelului de vitamina B12;

-hemoleucograma completa care poate sa evidentieze anemie;

- investigarea unor posibile hemoragii oculte.

 Problemele Pacientului:
- disconfort abdominal cauzat de durere,

- alimentatie inadecvata prin deficit,

- intoleranta digestiva,

- anxietate,

- deficit de volum lichidian,

- risc de complicatii ca: hemoragie digestiva superioara ( hematemeza si/

sau melena), ulceratie.
 Obiective:

- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic;

- pacientul sa se alimenteze corespunzator perioadei de

evolutie a bolii, nevoilor sale calitative si cantitative;

-pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic ;

- pacientul sa fie constient ca prin modul sau de viata si

alimentatie, poate preveni aparitia complicatiilor.
 Interventii:
- asistenta asigura repausul fizic si psihic al pacientului (12-14 ore/
zi repaus la pat, repaus obligatoriu postprandial ) in perioada
dureroasa;

- asigura dieta de protectie gastrica individualizata in functie de

fazele evolutive ale bolii, alimentatia fiind repartizata in 5-7 mese/
zi

- asistenta pregateste pacientul fizic si psihic pentru explorari

functionale si il ingrijeste dupa examinare ( examenul radiologic cu
sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenala cu biopsie, chimism
gastric, recolteaza materiile fecale pt. proba Adler );
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de
administrare: medicatia antisecretoare inaintea meselor, medicatia
antiacida si alcaninizanta la 1-2 ore dupa mese. Pentru a evita
recidivele este necesara eradicarea germenului Helicobacter pylori
prin administrarea antibioticelor adecvate;

- supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, scaunul,

greutatea corporala si le noteaza in foaia de observatie;

- face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;

- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea interventiei
chirurgicale;

- educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor;

- educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la

obiceiurile daunatoare ( alcool, tutun ).

Recomandarile cu scop preventiv includ evitarea consumului crescut de alcool,

de antiinflamatoare nesteroidiene, evitarea expunerii la factori chimici cu
potential lezional. De asemenea, daca exista boli sistemice, acestea trebuie
tratate corect astfel incat sa se previna instalarea complicatiilor de natura
gastrica.
 INGRIJIREA
PACIENTULUI CU
BOALA ULCEROASA
Ulcerul gastric: constă în pierderea de substanţă la nivelul
mucoasei, mai mult sau mai puţin profundă, localizată de
preferinţă pe mica curbură a stomacului. Este mai rar
decât ulcerul duodenal – 20% din totalul ulcerelor.

Este o boala caracterizata prin aparitia unei ulceratii

cu sediul pe stomac, pe portiunea superioara a
duodenului, partea inferioara a esofagului sau ansa
anastomotica a stomacului operat. Clinic se manifesta
prin sindromul ulceros, boala interesand intreg
organismul, de unde si denumirea de boala ulceroasa.
 Culegerea datelor

Circumstante de aparitie:
• persoane cu orar neregulat de alimentatie, exces de condimente,
alcool si tutun; persoane cu teren ereditar;
• persoane cu stres fizic si psihic;
• cei cu tratamente cronice cu aspirina, corticoizi, antiinflamatoare
nesteroidiene;
• frecventa mai mare la barbati;
• incidenta mai mare la persoanele cu varsta intre 55-60 ani, pt.
localizarea gastrica a ulcerului.
• - slabirea factorilor de aparare sau intarirea factorilor agresivi, jocul
dintre aceste doua categorii de factori pot crea conditiile necesare
pentru aparitia ulceratiei.
• - recent, la aparitia ulcerului, gastritelor si afectiunile inrudite, se
afla cel mai frecvent o bacterie, Helicobacter pylori, care lezeaza in
timp mucoasa gastrica.
• Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la varsta de 20-40
de ani pt localizarea duodenala si la 30-50 de ani pt cea gastrica.
 Semne si simptome- manifestari de dependenta:

•Durerea: epigastrică, în legătură cu sediul ulceraţiei, intensă şi însoţită de senzaţie de arsură şi

deseori iradiază în spate.
• Caracterele durerii:-

•periodicitatea:
•- marea periodicitate- caracter sezonier – în cursul toamnei sau al primăverii– periodicitate
sezonieră.
•mica periodicitate -durere epigastrica care apare la 2-3 ore dupa mese , e se calmeaza
dupa alimentatie;

•ritm orar:
• Precoce la 0,5-1 oră după masă – durere precoce.
• Semitardivă la 1-2 ore după masă.
• Tardivă la 2-3 ore după masă – durere tardivă.
• Hipertardivă la 4-5 ore după masă.
pirozis.

eructaţii şi regurgitaţii.

greaţa.

vărsături alimentare, mucoase sau chiar sangvinolente (hematemeza).

pofta de mâncare: este normală sau crescută.

constipaţia cu caracter spastic.

meteorism abdominal.

scadere ponderala, astenie.

 Investigatii:

Debitul acid orar stimulat cu histamină are valori coborâte.

Radioscopia gastrica.

Gastroscopia: diagnostic în localizări dificil de examinat: feţele

stomacului, porţiunea superioară a micii curburi, tuberozitatea.

Examenul hemoragiilor oculte - reacţia Addler: traduce

prezenţa sângelui în materiile fecale.
 Problemele
pacientului:
- disconfort abdominal cauzat de durere,
- anxietate,
- deficit de volum lichidian,
- alimentatie inadecvata,
- alterarea functiilor vitale,
- risc de complicatii ca: hemoragie digestiva superioara ( hematemeza si/
sau melena), perforatie, stenoza pilorica, malignizare ( indeosebi pentru
ulcerul gastric ).
 Obiective:

- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic;

- pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si acido bazic;

- sa se alimenteze corespunzator perioadei de evolutie a
bolii, nevoilor sale calitative si cantitative;
- sa se stabilizeze functiile vitale;

- pacientul sa inteleaga necesitatea interventiei chirurgicale;

- pacientul sa fie constient ca prin modul sau de viata si
alimentatie, poate preveni aparitia complicatiilor.
 Interventii:
asistenta asigura repausul fizic si psihic al pacientului (12-14 ore/ zi repaus la pat,
repaus obligatoriu postprandial ) in perioada dureroasa;

- asigura dieta de protectie gastrica individualizata in functie de fazele evolutive ale

bolii, alimentatia fiind repartizata in 5-7 mese/ zi astfel:

-in faza dureroasa: supe de zarzavat strecurate, lapte indoit cu ceai la care treptat se
adauga supa crema de zarzavat, piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, branza de vaci, paine
veche, fainoase fierte in lapte, carne fiarta de pasare sau vita.
-in faza de acalmie sunt permise: lapte dulce, fainoase fierte in lapte, ou fiert moale sau
sub forma de ochi romanesc, carne de vita sau pasare fiarta sau la gratar, paine veche
de o zi, supe de zarzavat, legume sub forma de piureuri, sufleuri, biscuiti, prajituri de
casa, fructe coapte.
-urmatoarele alimente sunt interzise: laptele batut, iaurtul, carnea grasa, legume tari ca
varza, castraveti, fasole, painea neagra, cafea, ciocolata, supele de carne, sosuri cu prajeli,
alimente reci sau fierbinti.
- asistenta pregateste pacientul fizic si psihic pentru explorari functionale si il ingrijeste
dupa examinare ( examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenala
cu biopsie, chimism gastric, recolteaza materiile fecale pt. proba Adler );
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare:
medicatia antisecretoare inaintea meselor, medicatia antiacida si alcaninizanta la 1-2 ore
dupa mese. Pentru a evita recidivele este necesara eradicarea germenului Helicobacter
pylori prin administrarea unui antibiotic adecvat;
 Tratamentul medicamentos
se instituie pe o perioadă de 4-6 săptămâni şi urmăreşte creşterea rezistenţei
mucoasei la agresiunea acidopeptică în cazul ulcerului gastric şi inhibarea
hipersecreţiei gastrice în cazul ulcerului duodenal. În acest scop sunt folosite:

- Antiacidele, care neutralizează aciditatea gastrică;

- Antagonişti ai receptorilor H2 histaminergici (ranitidina, cimetidina ş.a.);

- Anticolinergicele (atropina şi derivaţi sintetici):

- Inhibitori ai anhidrazei carbonice;

- Medicamente care măresc apărarea mucoasei (sucralfat, compuşi coloidali

bismutici);

- Analogi ai prostaglandinelor (misoprostol);

- Stimulenţi ai secreţiei mucusului gastric (carbenoxolona);

- supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, scaunul,
greutatea corporala si le noteaza in foaia de observatie;
- face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- cântăreşte bolnavul o dată pe săptămână.
- dacă remarcă apariţia unor dureri brutale, violente însoţite de o stare
sincopală, anunţă imediat medicul;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea operatiei
chirurgicale;
- educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor ( scaunul
melenic, caracterul durerii in caz de perforatie, varsaturile alimentare
cu continut vechi in caz de stenoza pilorica );
- educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta
la obiceiurile daunatoare ( alcool, tutun ).
Măsurile igienice: cca. 10 ore de repaus la pat în perioada dureroasă,
respectarea repausului postprandial 30-60 minute, schimbarea mediului de
viaţă şi de muncă, evitarea eforturilor fizice şi intelectuale prea mari.

Dieta –individualizată.
Alimentele se repartizează în 5-7 mese pe zi, la nevoie şi noaptea.
Alimentul de bază este laptele şi produsele lactate la interval de 3-4 ore.

Se exclud: supele de carne, slănina, mezelurile, borşul, grăsimile prăjite,

sosurile de rântaş, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul,
leguminoasele uscate, ciupercile, alimentele cu celuloză, brânzeturile
fermentate, sărăturile, murăturile, cafeaua, ciocolata, dulciurile
concentrate, băuturile alcoolice, limonada, îngheţata, fumatul.

De la început asistentul medical va explica pacientului că boala ulceroasă

este o problemă medicală ce poate fi ţinută sub control, dar se poate
aştepta la remisiuni şi recurenţe.
 Educatia pentru sanatate

Asistentul medical are un rol important în educaţia pentru sănătate a pacientului, proces
ce va include următoarele repere:

1. medicaţia:
- pacientul trebuie să cunoască medicamentele pe care le va lua la domiciliu (denumire,
doza, ritm de administrare, efecte secundare)
- pacientul trebuie să cunoască medicamentele ce trebuie evitate (aspirina,
antiinflamatoriile nesteroidiene); la pacienţii cu poliartrită reumatoidă, spondilită
anchilopoietică, la care aceste medicamente sunt absolut necesare, vor fi administrate
obligatoriu în asociere cu protectoare gastrice;
2. dietă:

- evitarea meselor abundente

- respectarea unui orar precis al meselor şi al gustărilor

- evitarea alimentelor iritante: ceai, cafea, alcool

3. fumatul

- oprirea fumatului

4. odihna şi reducerea stresului

- cointeresarea familiei în asigurarea unui climat confortabil pacientului cu boală
ulceroasă,
cu perioade de odihnă zilnică

5. prevenirea şi recunoaşterea complicaţiilor

- hemoragie (paloare tegumentară, confuzie, tahicardie, dispnee)

- perforaţie (durere abdominală severă, contractură musculară, vărsături)

- obstrucţie pilorică (greţuri, vărsături, distensie abdominală, durere)

6. necesită controlul medical periodic având în vedere că boala ulceroasă poate
prezenta recurenţe.
Exemplu:
 ACTIVITATEA ASISTENTEI
MEDICALE ORGANIZATĂ PE BAZA
DIAGNOSTICELOR DE NURSING
STABILITE
 
1. Diagnostic de nursing: lipsă de cunoştinţe legat de manifestările şi
atitudinea caracteristică suferinţei ulceroase.

Obiectiv; - pacientul sa acumuleze cunoştinţe legat de prevenirea şi

managementul crizei ulceroase

Intervenţiile Asistentului Medical

- aprecierea nivelului de cunoştinţe al pacientului şi dorinţei acestuia de a învăţa;

- furnizarea informaţiilor necesare legate de terapia, evoluţia şi prognosticul

bolii ulceroase, având grijă să folosească termenii adaptaţi nivelului de
înţelegere al pacientului, alegând cu grijă momentul discuţiei cu acesta şi
limitând explicaţiile la cel mult ½ oră;
reasigurarea pacientului că boala ulceroasă este de fapt o problemă de sănătate ce
poate fi tratată şi controlată în mod eficient.
2. Diagnostic de nursing: durere legată de iritarea mucoasei gastrice şi
spasmul musculaturii gastrice
Obiectiv: - sa fie controlata durerea

Intervenţiile Asistentului Medical

- administrarea medicamentelor prescrise: antiacide, antisecretorii, protectoare
gastrice
- recomandarea evitării medicamentelor iritante gastrice

- evitarea de către pacient a alimentelor iritante gastrice: cafea, alcool

- recomandă pacientului să respecte un aport corespunzător de lichide

- învaţă pacientul să mănânce încet, mestecând bine

- explică pacientului importanţa unui orar clar al meselor şi gustărilor

sfătuieşte pacientul să renunţe la fumat.

3. Diagnostic de nursing: anxietate legată de teama apariţiei unei suferinţe
acute

Obiectiv: sa se reduca anxietatea.

Intervenţiile Asistentului Medical

- încurajează pacientul să-şi exprime îngrijorarea , teama şi să întrebe ori de

câte ori are nelămuriri
- explică pacientului motivele respectării planului terapeutic cu toate
aspectele sale: farmacologic, dietetic, stil de viaţă
- ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi încearcă să-i explice
necesitatea depăşirii acestora.
Pentru o evoluţie favorabilă pacientul cu boală ulceroasă trebuie să înţeleagă
corect situaţia sa,

să cunoască factorii ce îi pot agrava sau ameliora condiţia.

 INGRIJIREA
PACIENTULUI
CU SINDROAME
DISPEPTICE
Dispepsia este termenul grec pentru ”digestie grea”. In lumea laica, acest
termen a patruns mai greu, pacientii preferand varianta latina de
”indigestie” sau numind pur si simplu simptomul dominant al suferintei sale:
durere, balonare, arsura, disconfort s.a.

Prin dispepsie sau sindrom dispeptic se intelege orice simptom (cu exceptia
icterului si a hemoragiei) care orienteaza medicul catre o suferinta de tract
digestiv superior, respectiv esofag, stomac si duoden. De regula,
simptomele persista de cateva saptamani sau luni inainte de a fi etichetate
drept sindrom dispeptic, dar cronicitatea nu este o caracteristica obligatorie
a dispepsiei.

Cel mai adesea, pacientii acuza dureri sau disconfort in etajul abdominal
superior, satietate precoce, balonari, eructatii, pirozis, disfagie, greturi,
varsaturi.
Dispepsiile pot avea o
cauza clar definita, iar atunci vorbim
despre
dispepsii organice
sau
etiologia este necunoscuta
dispepsiile functionale.
 Cauzele SD organice
Ele pot fi grupate in 4 mari
categorii:
• - leziuni anatomice ale tubului digestiv
sau organelor anexe (cai biliare,
pancreas),
• - cauze alimentare,
• - medicamente sau
• - factori infectiosi.
Leziunile anatomice pot fi foarte variate, de la simple eroziuni, la
ulcere sau cancere, de la procese inflamatorii extinse la simple
afte si pana la afectari digestive in bolile de sistem – ex. Diabetul
zaharat

Alimentele pot influenta digestia pe diverse cai: intoleranta la

unele alimente, alergii alimentare, abuzuri cantitative prin mese
copioase, toxiinfectii alimentare sau abuz de alcool.
Numeroase medicamente pot induce sindroame
dispeptice. AINS (aspirina, diclofenac, ketoprofen
s.a) afecteaza cel mai frecvent tubul digestiv, de
multe ori impactul lezional depasind cadrul unui
simplu sindrom dispeptic, validandu-se in
morbiditati cu potential evolutiv sever, chiar letal.
Spre ex, in 1995, in state unite au decedat prin
complicatii ale consumului de AINS (hemoragii,
perforatii intestinale) 15 000 de pacienti, un numar
egal cu cel al persoanelor decedate datorita SIDA.
Numeroase alte medicamente sunt responsabile
de aparitia dispepsiilor – antibiotice, corticoizii,
preparatele pe baza de fier, potasiu, digoxin etc.
Dintre factorii infectiosi, cel mai adesea
constatam prezenta lambliilor si ascarizilor.
O atentie aparte trebuie acordata bacteriei
Hp, cea care determina cea mai frecventa
infectie bacteriana din lume – intre 30-80%
din populatia globului, in functie de statusul
socio-economic. In tara noastra, se apreciaza
ca cca 60% din populatie este infectata cu
Hp.
Principalele sindroame
dispeptice organice sunt:
sindromul esofagian,
sindromul dispeptic
ulceros, sindromul
dispeptic biliar si sindromul
dispeptic pancreatic.