ENTEROCOLITA ACUTA

1. Definitie
Enterocolita este o inflamație acută a
intestinului subțire și gros provocată de germeni
patogeni.
Enterocolita mai este denumită “boala mâinilor murdare” este mai frecventă în sezonul
estival și se poate transmite de la o persoană la alta. Din cauza episoadelor de vomă și de
diaree se poate ajunge la deshidratare, ceea ce poate pune viața în pericol.

2. Etiologie și tipiri de enerecolită

2.1. Etiologie
Enterocolita este o afecțiune provocată de microorganismele dăunatoare (bacterii,
virusuri, paraziți), care ajung în organism fie prin ingestia apei și a alimentelor contaminate,
fie prin intermediul mâinilor murdare - contactul direct cu persoanele (și chiar animalele)
infectate, care nu au respectat toate normele de igienă (în special spalatul pe mâini înainte și
după folosirea toaletei, plus curățarea eficientă a veselei și a tacâmurilor).

Cel mai frecvent sunt de natură infecțioasă:

 bacterii – Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter, Clostridium
difficile;
 virusuri – enterovirusuri, rotavirusuri, adenovirusuri;
 ciuperci – Candida;
 paraziți – Giardia lamblia,  Balantidium coli, Blastocystis homnis
Cryptosporidium, Entamoeba histolytica.

2.2. Tipiri de enterocolită

In funcție de sursa declansatoare a bolii:

 Enterocolita bacteriană (cauzată de bacterii precum E.Coli sau Salmonella)

 Enterocolita virală (cauzată de virusuri)

 Enterocolita parazitară (cauzată de Giardia și alti paraziți intestinali)

 Enterocolita toxică (provocată de medicamente și de substanțele toxice din diferite
produse)

 Enterocolita mecanică (provocată de leziunile intestinelor)

In funcție de manifestarile ei, enterocolita poate fi:

 Necrozantă (atunci cand inflamatia intestinului este insoțită de distrugerea, moartea

unor țesuturi din mucoasa intestinală, sițuatie care apare în special la bebelușii cu un
sistem imunitar slab dezvoltat);

 Pseudomembranoasă (atunci cand nu apare doar inflamatia intestinului, ci și

inflamația mucoasei sale, adică acea captușeală care îl acoperă - de regulă este cauzată
de o infectie generată de antibiotice);

 Asociată cu antibioticele (apare atunci când, în urma tratamentului cu antibiotice,

există bacterii ce se instalează în intestin și provoacă inflamația sa);

 Hemoragică (apare din cauza unei infecții bacteriene, cum ar fi cea cu E.coli, și se
manifestă prin febră, crampe și diaree apoasă și cu sange).

3. Manifestări de dependență

 scaune modificate lichide, semilichide 5-10-20/zi;

 colici abdominale;

 diaree cu eliminari de gaze urât mirositoare;

 inapetență;

 greață;

 cefalee;

 zgomote hidroaerice;

 vărsături alimentare;

 febră, frisoane;

 deshidratare;

 bolnavul pierde în greutate;

 oligurie
 4. Evoluție
Enterocolita poate conduce la colaps prin hipovolemie și de cauză infecțioasă.

5. Diagnostic

Pentru a confirma diagnosticul de enterocolită, pot fi utilizate următoarele examinări sau

teste:

 examen fizic – medicul examinează abdomenul pentru a verifica balonarea, durerea și

sensibilitatea.
 proba de scaun, sau/și de vomă – pentru a determina tipul de infecție
 analize de sânge
 ecografie abdominală
 teste imagistice – CT, RMN
 colonoscopia
 rectosigmoidoscopia

6. Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu enterocolită

 urmărirea evoluției manifestărilor digestive:

- numărul si aspectul scaunelor
- numărul si aspectul vărsăturilor
- durerile abdominale
- modificările apărute în starea generală a pacientului
- apariția sau scăderea febrei
- cântărirea la interval scurte

 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;

 stabilirea planului de realimentare progresiva cu alimente premise si controlarea

respectării lui de către bolnav si de către familia acestuia

 recoltarea probelor de laborator menționate și înregistrarea rezultatelor;

 montarea unei perfuzii endovenoase de rehidratare, la indicația medicului.

Urmărirea ritmului in care aceasta se desfășoară și cum este tolerate;

 efectuarea tratamentului si urmărirea modului cum acesta este tolerat –

eventualele reacții secundare de semnalat;

 se supraveghează starea generală a pacientului;

 Pentru o perioada de timp variabila, va recomanda abținerea de la alimentele ’’cu

risc’’: prune, porumb, pepene, pere, caise verzi, ceapa, usturoi, semințe, varza,
 fasole uscată, salata de vinete, conopida, sucuri, sosuri grase, lapte bătut,
înghețată, creme de cofetărie.

7. Tratament si profilaxie

7.1. Tratament

 antibiotice (în cauze bacteriene);

 reechilibrare hidroelectrolitică, săruri de rehidratare;

 antispastice;

 antiemetice;

 regim alimentar. 24-48 ore- regim hydric;

 sunt incluse treptat: orez, supă strecurată, carne fiartă;

 sunt excluse legumele și fructele crude, lactatele, prajelile, leguminoasele.

7.2. Profilaxie
 spălatul mâinilor;

 spălarea eficientă a alimentelor, tacâmurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei

provenite din surse sigure, necontaminate.

8. Concluzii
Desi enterocolita este frecvent întalnită vara-toamna - din cauza temperaturilor ridicate
care favorizează dezvoltarea bacteriilor, agenții infecțiosi (rotavirusurile, virusul Norwalk)
apar și iarna.

Cea mai importantă masură de preventie a enterocolitei acute constă în respectarea

măsurilor de igienă.

In cazul copiilor, enterocolita poate fi extrem de periculoasă, cauzând Sindromul

hemolitic-uremic.