ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Medicamentul – este o substanță administrată în scopul de a preveni, ameliora,sau vindeca o

boală, sau un simptom, care poate fi utilizată în scopul diagnosticării unei boli.
Medicamentul poate să conțină o singură substanță sau mai multe cu efect terapeutic (principii
active, sau substanțe active și excipienți)

Denumirea medicamentelor:
1. Orice medicament are o denumire chimică, care este echivalentă cu formula chimică a
substanței completă
2. Denumirea comună internațională, care sugerează structura chimică a medicamentului și
este scrisă pe ambalajul prospectului (substanța de bază)
3. Denumirea comercială a produsului (algocalmin, metanizol - subst de bază)

Clasificarea medicamentelor:
1. După origine
▪ Naturală:
- Vegetală
- Animală
- Minerală
- Biologică

▪ De sinteză
▪ De semisinteză

2. După acțiune

▪ Sistemică sau generală:

- Calea digestivă
- Subcutanat
- Intramuscular
- Intrarahidian
- Intravenos
▪ Respiratorie:
- gaze și lichide volatile
- aerosoli

▪ Locală:
- de uz extern (aplicate pe piele și mucoase)

3. După toxicitate

- Puțin active
- Foarte active
- Toxice
- stupefiante

Condica de stupefiante se scoate în 4 exemplare parafată și semnată de medic.

4. După modul de formulare

- Oficinale
- Tipizate
- Magistrale

5. După calea de administrare

Directă (pe suprafața mucoaselor și cutanată)

- Digestivă
- Respiratorie
- Urinară
Indirectă:
● parenteral:
- Intramuscular
- Subcutanat
- Intradermic
● Intraarterial (mai rar)
● Seros
● Intrarahidian
● Intracerebral

Forme farmaceutice
● Solide:
- comprimate
- tablete
- drajeuri
- capsule
- supozitoare

● Semisolide sau moi:

- unguente
- cerate
- săpunuri
- lichide adezive

● Lichide:
- siropuri
- soluții apoase
- soluții uleioase
- soluții alcoolice
- amestecuri hidroalcoolice
● Gazoase:
- aerosoli
- lichide volatile
- gaze

Doza – cantitatea de medicament, care se administrează bolnavului pentru a obține efectul

terapeuric urmărit.
Doza utilă - cantitatea de medicament la care apare efectul farmacodinamic
Doza maximă – doza care se poate administra ca medicație odată sau în 24h.
Doza terapeutică – cantitatea de medicament cuprinsă între doza utilă și doza maximă, care dă
răspunsurile farmacodinamice cele mai bune pentru tratament.
Doza toxică – cantitatea de medicament care poate da efecte nedorite
Doza letală – cantitatea de medicament, care produce moartea
Doza de atac - cantitatea de medicament administrată inițial necesară obținerii efectului dorit.
Doza de întreținere – doza necesară menținerii efectului dorit

Asistenta medicală trebuie să cunoască despre un medicament:

- Modul de administrare
- Acțiunea și efectele secundare
- Doza terapeutică
- Doza maximă
- Limita inferioară a dozei toxice
- Indicația medicamentului utilizat
- Se administrează numai după prescripția medicului
- Incompatibilitatea cu alte medicamente
- Efectul așteptat de la medicamentul administrat
- Modul de păstrare al medicamentului
- Fenomenele de obișnuință și de acumulare legate de administrarea sistematică și de
lungă durată a unor medicamente
- Eventualele fenomene de hipersensibilitate ale medicamentelor, dar și eventualele
reacții alergice ale pacientului
Medicamentele sunt etichetate corespunzător căii de administrare

- Cele pentru administrare de uz intern poartă etichete ALBE cu chenar ALBASTRU cu

mențiunea intern
- Cele pentru uz extern sunt cu chenar ROȘU cu mențiunea extern
- Cele injectabile sunt etichetate cu chenar galben cu mențiunea injectabil

Substanțele toxice au etichete cu cap de mort.

La nevoie, medicamentele pot purta și etichete speciale datorită modului de conservare “a se
feri de lumină” și “ a se păstra la rece”.
Aparatul este un mic depozit de medicamente și materiale sanitare necesare acordării primului
ajutor ce se găsește în fiecare dispensar medical, școlar, într-o întreprindere, camerele de gardă
ale spitalelor, săli de naștere, secții spitalicești și bloc operator, inclusiv anestezice.
Aparatul este organizat într-un dulap special ținut închis sub cheie.
Medicamentele sunt ridicate din farmacie conform unui barem stabilit și aprobat (de medic, sau
director medical).
Se ține o evidență separată de condicile medicamentelor zilnice.
Înlocuirea medicamentelor folosite se face în min 24h sau 72h.
Cheia aparatului este ținută de asistentul șef, sau asistenul de serviciu.
Depozitarea și păstrarea medicamentelor se face conform prospectelor.

Reguli de administrare a medicamentelor:

1. Legate de medicament

- Trebuie să fie respectat medicamentul prescris (nu se înlocuiește cu alt medicament cu

efect asemănător fără aprobarea medicului)
- Identificarea medicamentului de administrat (se verifică eticheta, sau medicamentul
însuși, prezentare, formă, culoare, miros, consistență)
- Verificarea calității medicamentului (să nu fie expirat, alterat, degradat)
- Respectarea dozei prescrise
- Evitarea incompatibilității dintre medicamente (unele asocieri devin ineficace, sau
dăunătoare)
2. Legate de tehnica administrării

- Respectarea căii de administrare

- Respectarea orarului și ritmului de administrare prescris de medic
- Respectarea somnului fiziologic al pacientului
- Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: tablete, capsule, soluții,
picături, ovule, supozitoare
- Anunțarea imediată a greșelilor de administrare (schimbarea medicației, nerespectarea
dozei, a orarului, a căii de administrare, când se va anunța medicul pentru a se putea
interveni și preîntâmpina complicații ce ar putea fi fatale)
- Administrarea imediată a medicamentelor deschise, soluțiilor injectabile, care trebuie să
fie administrate imediat după deschiderea fiolei, deoarece după deschidere se poate
infecta, sau poate să scadă eficacitatea medicamentului, sau chiar degradarea lui.
- Prevenirea infecțiilor intraspitalicești prin respectarea măsurilor de asepsie și igienă
stabilite pentru fiecare cale de administrare
- Medicamentele nu se lasă la îndemâna pacienților cu probleme psihice, cu tentative de
suicid, sau depresie

Intoxicațiile și depența față de medicamente

Intoxicațiile medicamentoase pot fi:
- Acute
- Cronice
Acestea pot apărea în cazul unor supradozări accidentale sau intenționată
In cazul unei supradozări relative, bolnavului i se administrează doze normale, dar din cauza
unor disfuncții hepatice, renale și mai rar intestinale se pot produce acumulări de medicație
în organism ce pot duce la intoxicație.
Intoxicațiile cronice apar la administrări repetate timp îndelungat a unor medicamente, ceea
ce poate duce la acumulări (barbituricile).
Dependența este o formă de intoxicație cronică, care se caracterizează prin necesitatea
subiectivă, sau obiectivă de folosire a unui medicament.
Dependența poate fi:
- Psihică – când pacientul este nevoit să-și administreze medicamentul datorită efectului
plăcut, sau datorită unui obicei prostesc.
- Fizică – când pacientul este nevoit să-și administreze un medicament datorită atenuării
unor simptome.
Reacții adverse:
Majoritatea medicamentelor moderne determină numeroase reacții adverse, care produc
modificări în procesele biologice fundamentale ale organismului.
Ele sunt de fapt efecte secundare, care însoțesc efectele medicamentului datorită mecanismului
de acțiune.
Pot fi uneori foarte severe putând pune în pericol viața bolnavului.

Reacțiile adverse pot fi clasificate în:

- Toxice
- Mutagene
- Carcinogene
- Embriotoxice (embrion)
- Teratogene (la făt)
Produc alergie, sau hipersensibilitate.

Interacțiuni medicamentoase la administrarea a 2 medicamente:

- Asociere dorită – Augmentin (amoxicilină + ac. clavulanic)
- Asociere nedorită – fizice – incompatibilități de seringă în cazul în care se fac cocktailuri
injectabile
- Asociere farmacocinetică – când asocierea poate duce la modificări de absorbție,
distribuție, metabolizare, eliminare, dar și efecte nedorite.

● Căile de administrare ale medicamentelor

Depind de starea fizică a medicamentului (solide, lichide, gazoase și volatile)
Scopul terapeutic urmărit poate fi:
- Cu acțiune locală
- Cu acțiune generală

Circuitul medicamentelor presupune următoarele etape:

- Se face vizita medicală unde este indicat tratamentul pacientului
- Se scrie condica și se trimite la farmacie
- Se preiau medicamentele din depozitul farmaciei spitalului prin verificare
- Depozitarea medicamentelor pe secție
- Administrarea medicamentelor
 1. Administrarea pe cale orală/peros(solide)
Def: Constă în introducerea medicamentelor și absorbția acestora la nivelul tubului digestiv
Scop: de diagnostic, sau terapeutic
Avantaje:
- Comoditate
- Calea cea mai utilizată
- Posibilitate de autoadministrare
- Corespunde unei căi naturale
- Nu necesită personal specializat
- Poate fi folosită atât pentru efect local cât și general
- Favorizează cicatrizarea ulcerațiilor (nitratul de argint)
- Protejează mucoasa gastrointestinală (carbonatul de și magneziu)
- Excită peristaltismul intestinal (unele purgative)
- Dezinfectează tubul digestiv
- Scad procesele fermentative din tubul digestiv

2. Administrarea pe cale generală

Se resorb la nivelul mucoasei digestive:
- Pătrund în sânge și își desfășoară activitatea fie asupra întregului organism (antibiotice,
calmante, hipnotice, chimioterapice), fie asupra unor organe și aparate prin intermediul
acestora când sunt influențate de starea și funcționarea întregului organism
(cardiotonice, stările asmatice)
Dezavantaje:
Uneori absorbția poate fi influențată de motilitatea stomacului și a intestinului prin stări
patologice, vărsături, acțiunea acidului clorhidric din stomac, flora intestinală și solubilitatea
substanței.
- Necesită cooperarea pacientului
- Absorbția este lentă și greu de controlat
- Poate determina iritarea mucoasei gastrice
- Necesită modificarea gustului/mirosului pentru a putea fi ingerate
- Există posibilitatea automedicației
Indicație: Medicamente ce pot fi absorbite pe cale digestivă.
Contraindicație:
- boli psihice
- stări de inconștiență sau comatoase
3. Administrarea sublinguală sau bucală
Def: Constă în introducerea medicamentelor și absorbția acestora la nivelul mucoasei bucale
Scop: Terapeutic
Avantaje:
- O cale comodă de administrare: posibilitatea de administrare în urgență
- corespunde unei căi naturale
- absorbția este rapidă datorată zonei bogat vascularizată
- efectul se instalează rapid
- se evită inactivarea medicamentelor din cauza ph-ului acid al sucului gastric, sau al celui
alcalin din intestin

Dezavantaje:
- necesită cooperarea pacientului
- folosirea repetată a acestei căi poate produce leziuni mucoasei locale
- nu pot fi administrate cantități mari, ci doar cantități mici sub formă de soluție, pulbere,
sau comprimate sublinguale.

Indicații:
- locale: faringite (decasept, faringosept)
- generale: angină pectorală (nitroglicerină)

Materiale necesare:
- apă
- săpun
- medicamentul necesar
- linguriță

Pregătirea psihică:
- se explică necesarea administrării medicamentelor
- prin abolirea reflexului de deglutiție

Pregătirea fizică:
- nu este necesară o pregătire deosebită, ci se explică pacientului ce trebuie să facă
Tehnică:
- verificarea pacientului
- verificarea pacientului (nume, vârstă)
- verificarea medicamentului (culoare, aspect, data expirării)
- se verifică foaia pacientului dacă este alergic, sau dacă i-a fost administrat medicamentul
înainte.
- In FO se verifică dacă acesta este medicamentul prescris de medic, ora administrării și
calea de administrare
- Ne spălăm pe mâini, ne punem mănuși și se administrează tablete într-un pahar gol de
unică folosință, sau într-o linguriță (de unică folosință), sau pe un șervețel curat.
- Se supraveghează pacientul pe perioada administrării

4. Administrarea rectală

Def: Constă în introducerea unui medicament și absorbția lui la nivelul rectului.

Scop:
- De diagnostic
- Terapeutic

Avantaje:
- se poate folosi la pacientul cu tulburări de deglutiție
- se poate folosi la pacientul operat pe tubul digestiv superior
- se poate folosi la pacientul la care administrarea medicamentelor se distrug masiv la
nivel hepatic
- se poate folosi la pacientul care prezintă intoleranță digestivă (greață, vărsături,
hemoragii digestive)
- este calea administrării medicamentelor iritante pentru mucoasa gastrică.
- refuz al pacientului de a le înghiți
- în situația de stază gastrică

Aceste medicamente administrate pe cale rectală pot avea efect local (supozitoare cu glicerină),
dar și efect general (supozitoare cu antiinflamatorii)
Dezavantaje:
- absorbția medicamentelor este lentă și inegală
- pot avea efecte iritante asupra rectului
- nu poate fi folosită în caz de tulburări ale tranzitului intestinal (scaune diareice), sau
leziuni grave

Indicații:
- ciroză hepatică
- insuficiență cardiacă
- pericardită constructivă

Contraindicații:
- diaree
Se pot administra medicamente sub formă de supozitoare cu:
- acțiune locală (glicerină)
- acțiune generală (antipiretică, antialgică:algocalmin, paracetamol)
- prin clismă cu absorbție lentă (administrare soluții de hidratare, de hrănire, de
rehidratare, de detoxifiere – lactoză)

Materiale necesare:
- mănuși de cauciuc
- supozitoare
- tăviță renală
- vaselină (la nevoie)
- clismă

Pregătire psihică:
I se explică necesitatea administrării medicamentelor și poziția necesară de administrare a
supozitoarelor.

Pregătire fizică:
Supozitorul se poate administra în momentul în care pacientul este așezat în decubit lateral, cu
membrele flectate.
I se explică posibilitatea apariției senzației de defecare, iar această senzație dispare după
câteva minute.
Tehnică:
Se verifică:
- identitatea pacientului
- calitatea medicamentului (culoare, aspect, data expirării)
- dacă medicamentul nu a fost administrat anterior
- dacă acesta este medicamentul indicat și administrarea se face la ora stabilită
Asistentul se spală pe mâini, se dezinfectează, desface supozitorul din folie, cu mâna stângă
depărtează fesele pacientului evidențiind orificul anal, iar cu mâna dreaptă se introduce
supozitorul, care în prealabil a fost introdus în vaselină, cu partea ascuțită în anus.
Cu ajutorul indexului, sau inelarului se împinge supozitorul până trece de sfincterul anal intern.
Supozitoarele trebuie păstrate într-un mediu uscat și la o temperatură acceptabilă, ferite de
lumină.

5. Administrarea parenterală

Def: Administrarea medicamentelor prin injecții.

Scop:
- De diagnostic
- Terapeutic

Avantaje:
- Poate fi folosită în situații de urgență
- Este folosită pentru medicamentele care se absorb greu, sau ineficient pe cale digestivă
- Folosită la pacienții inconștienți și care nu cooperează
- Absorbția este rapidă, nu este influențată de PH și de alte manifestări clinice ca: greață,
vomă, diaree, constipație
- Se pot doza exact medicamentele ce ajung în sânge

Dezavantaje:
- Necesită o tehnică ce folosește instrumentar special
- Condiții de asepsie și personal calificat
- Senzație neplăcută pentru bolnav
 - Pot apărea infecții, noduli, accidente de incompatibilitate, de obicei mai grave, la
administrarea peros.
- Dificultate de a repeta injecția în același loc

Materiale necesare:
- Seringi
- Ace
- Tampoane de vată cu soluție
- Dezinfectant
- Garou
- Mănuși
- Tăviță renală
- Substanță dezinfectantă
- Substanța de administrare

Pregătirea psihică:
- I se explică necesitatea administrării medicamentelor

Pregătirea fizică:
- Așezarea în poziție a pacientului, dar și aducerea materialelor și instrumentalului lângă
bolnav

Tehnică:
- Se verifică identitatea pacientului
- Calitatea medicamentelor ( culoare, aspect, data expirării)
- Dacă medicamentul nu a fost administrat anterior
- Dacă medicamentul este cel indicat de medic, calea de administrare și ora de
administrare
Asistentul se spală pe mâini, se dezinfectează îmbrăcămintea, își montează seringa, se
dezinfectează gâtul fiolei cu un tampon cu alcool, sau prin flambare, se rupe gâtul fiolei cu un
pansament steril, apoi se aspira conținutul fiolei.
În cazul flacoanelor cu pulberi injectabile, se îndepărtează capacul, apoi se șterge cu un tampon
cu alcool, după care se introduce serul în flacon pentru dizolvare, se agită flaconul, se aspiră
conținutul, se extrage acul cu seringa, se schimbă acul.
Acele de aspirare/dizolvare/roz/18G.
Acele de administrare mai subțiri/negru/gri/22G
În momentul în care se pregătește seringa pentru administrarea soluției, se scot toate bulele de
aer din seringă și se administrează conform tehnicii.
După efectuarea tehnicii, se îndepărtează seringa, acele, fiolele, flacoanele, conform selectării
deșeurilor.

6. Administrearea subcutanată
Def: Constă în introducerea unui medicament în țesutul conjunctiv subcutanat.
Scop: terapeutic ( administrarea de soluții cristaline, sau perfuzii pentru hidratare)

Avantaje:
- poate asigura un efect prelungit, mai ales dacă administrarea se face după grefă, sau
implantarea sub piele când efectul trebuie să fie prelungit

Dezavantaje:
- trebuie administrate cantități mici de substanță, sub 2 ml, deoarece absorbția se face lent
și este relativ dureroasă

Indicații:
- adrenalină
- atropină
- insulină
- heparină (anticoagulante: clexane și fraxiparină)

Contraindicații:
- soluții iritante (hipotone/hipertone/unele prea acide, sau alcaline)

Locul de elecție:
- fața externă a brațului
- fața superoexternă a coapsei
- regiunea supraspinoasă și subspinoasă a omoplatului
- regiunea subclaviculară
- flancurile peretelui abdominal
- regiunea deltoidiană
- fosele iliace
- regiunea pectorală
 Materiale necesare:
- seringi sterile de unică folosință
- ace cu diametrul 6/10, 7/10, 8/10, dar pot fi și lungi de 50-100, sau chiar 300 cu bizoul
lung.
Pregătirea psihică a pacientului:

- I se explică pacientului administrarea medicamentelor

Pregătirea fizică:
- Pacientul este așezat într-o poziție relaxată

Tehnică:
- Respectă tehnica generală de administrare a unui medicament parenteral.
- Se cutează cu policele și indexul mâinii o porțiune a tegumentului fixând-o și ridicând-o
de pe planurile profunde.
- Se pătrunde cu acul prin axul longitudinal al cutei 2-4 cm.
- Acul formează un unghi de 45°cu tegumentul, în cazul insulinei, iar în cazul fraxiparinei
un unghi mai mic de 90°.
- Se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas de sânge.
- Se injectează lent substanța
- Se retrage brusc acul
- Se tamponează locul
- Ne spălăm pe mâini

În cazul perfuziilor medicamentoase subcutanate, administrarea se face maxim 3l/24h.

În cazul fraxiparinei la administrarea subcutanată, locul uzual este peretele abdominal
exterolateral alternând în partea dreaptă și stângă.
Acul trebuie introdus în întregime perpendicular și nu tangențial, printr-un pliu cutanat menținut
între police și index până la finalul injectării.
Pacientul trebuie supravegheat și imediat după terminarea injectării.

Incidente/Accidente:
- Lezarea unei terminații nervoase
- Ruperea acului
- Hematom
- Embolie
- Abces
 - Necroză

Nu se administrează subcutanat:
- Soluțiile uleioase (doare foarte rar)
- Clorură de sodiu
- Compuși ai metalelor cu greutate moleculară mare

7. Administrarea intradermică

Def: Constă în introducerea unui medicament în derm

Scop:
a. De diagnostic explorator :
- Intraderm – reacție la tuberculină – testarea pentru depistarea tbc-ului
- Reacția cassoni – depistarea chistului hidatic

b. Terapeutic:
- Anestezic
- Infiltrație dermică cu lidocaină, sau adrenalină
- Desensibilizarea în afecțiunile alergice

Avantaje:
- Acțiune locală prelungită

Dezavantaje:
- Absorbție redusă
- Este dureroasă

Indicații:
- Pentru soluții izotone ușor resorbabile și cu densitate mică

Locul de elecție:
 - Fața internă a antebrațului
- Fața externă a brațului și coapsei

Materiale necesare:
- Administrări parenterale (ace fine, cu vârful tăiat scurt)

Pregătire psihică:
I se explică pacientului necesitatea administrării medicamentului.

Pregătire fizică:
Pacientul va sta în decubit dorsal cu mâna în extensie.

Tehnică:
- Administrări parenterale: se întinde și se mobilizează tegumentul cu policele și indexul
mâinii stângi, sau cu degetul mediu
- Se introduce vârful acului în grosimea tegumentului, tangențial pe suprafața pielii cu
bizoul în sus până dispare complet orificiul.
- Se injectează lent lichidul din seringă – trebuie să apară o papulă de aspectul cojii de
portocală
- Se retrage brusc acul fără a tampona locul injecției.
- Se supraveghează pacientul
- Se reorgaizează locul de muncă

Incidente/Accidente:
- Lichidul poate ieși în afară
- Tumefacția locului fără apariția papulei, ceea ce înseamnă că s-a pătruns cu acul prea
mult
- Lipotimie
- Șoc la testarea alergenilor ( se administrează adrenalină, cortizon, cardiotonice)
- Necroză

Indicații: Nu se aseptizează tegumentul cu alcool dacă se face intradermic reacția la tuberculină.

● Injecția intramusculară

Def: Introducerea medicamentului într-un mușchi.

Scop: Terapeutic – se administrează soluții izotonice, uleioase și substanțe coloidale
(suspensie)
Avantaje:
- Absorbție rapidă a medicamentelor
- Administrare puțin dureroasă
- Se pot administra soluții uleioase, apoase, sau suspensii, care se dizolvă treptat,
acțiunea fiind mai lentă sau de durată mai lungă, față de administrarea intravenoasă

Dezavantaje:
- Durere
- Posibilitatea apariției nodulilor

Indicații:
- Administrare de antibiotice, sedative, fier
- Antiemetice și vitamine (antivomitive)

Contraindicații:
- Nu se administrează substanțe ce nu pot să se resoarbă

Locuri de elecție:
- Regiunea supraexternă fesieră, deasupra marelui trohanter
- Regiunea externă a coapsei în treimea mijlocie
- Fața externă a brațului în mușchiul deltoid

Materiale necesare:
 - Materiale necesare administrării parenterale: ace musculare lungi de 40,50, pana la
70mm cu diametrul de 7/10, până la 10/10 cu bizon lung

Pregătire psihică: I se explică necesitatea administrării medicamentului

Pregătire fizică: Pacientul va fi așezat în decubit ventral (mai rar lateral), uneori chiar șezând.

Tehnica:
- Se invită pacientul să-și relaxeze musculatura, se palpează zona pentru a simți grosimea
mușchiului, dar și eventuali noduli existenți.
- Se întinde tegumentul între police și index, sau cu degetul mediu al mâinii stângi.
- Se înțeapă perpendicular pielea și se introduce acul 4-7 cm
- Se aspiră, apoi se introduce substanța lent, se scoate acul brusc și se tamponează locul
injecției
- Se supraveghează pacientul
- Se reorganizează locul de muncă

Incidente/Accidente:
- Necroză locală
- Abcese
- Embolie (prin injectarea într-un vas de sânge)
- Durere intensă (prin atingerea nervului sciatic)
- Paralizie
- Prin lezarea unei terminații ale nervului sciatic
- Hematom
- Ruperea acului

● Injecția intravenoasă

Def: constă în administrarea unui medicament direct în circulația sangvină prin puncționarea
unei vene.
Scop: diagnostic/terapeutic
Avantaje:
- Asigură cea mai rapidă pătrundere a unui medicament în organism
- Asigură cea mai rapidă instalare a efectului dorit
- Această cale de administrare poate fi folosită în caz de urgențe
 - Doza folosită poate fi controlată cu exactitate
- Această cale poate fi transformată într-o cale de administrare continuă (perfuzie)
- Evită senzația dureroasă cum ar fi prin administrare intramusculară
Poate fi utilizată în caz de intoleranță digestivă, dar și în cazul unor medicamente care nu se pot
absorbi pe altă cale, din cauza dimensiunii moleculei, sau în cazul unor substanțe, care pot fi
distruse prin administrare orală.

Dezavantaje:
- Necesită stăpânirea corectă a tehnicii și o anumită manualitate
- Toxicitate mai mare și reacții adverse mai brutale
- Manifestări alergice (șoc anafilactic) sunt mai frecvente și mai rapide
- Nu se pot folosi la pacienții cu fobii de ace
- Poate produce alterări asupra imaginii corporale, mai ales la cei cu cateter central.

Indicații:
- Se pot administra soluții izotone și hipertone

Locul de elecție: vena cefalică, bazilică, mediană, venele de pe fața dorsală a mâinii, venele
subclaviculare și supraclaviculare, femurale, maleolare interne, jugulare și epicraniene, vena
jugulară internă și externă, rețeaua dorsală a piciorului, venele safenă mare și mică.

Materiale necesare:
- Pentru parenterale: ace de 25 mm diametru, 6/10mm, 7/10mm cu bizoul scurt

Pregătire psihică: I se explică pacientului mecanismul administrării

Pregătire fizică: Poziția decubit dorsal (cea mai bună)
Tehnică:
- Administrarea generală a unui medicament prin calea parenterală = tehnica puncției
venoase
- Pacientul trebuie supravegheat pe toată perioada puncției, iar la sfârșit se reorganizează
locul de muncă
- Nu se administrează în poziție șezând.

Incidente/Accidente:
 - Accidente locale: flebite, dureri locale, hematom, necroză, amețeli, lipotimie,colaps
- Incidente sistemice: șoc anafilactic, decompensări cardiace

● Administrarea medicamentelor cu ajutorul unui injectomat

Def: Reprezintă administrarea unui medicament cu o seringă automată sau un aparat de
administrare îndelungată și continuă a medicației pe cale intravenoasă și subcutanată.
Scop: Terapeutic
Avantaje:
- Menținere la un nivel constant a acelui medicament în sânge

Dezavantaje:
- Reacții alergice

Indicații:
- Imposibilitatea administrării medicamentului oras sau peros
- Disfagie severă cauzată de carcinom al cavității bucale, sau al faringelui
- Alterarea severă a stării generale
- Stare de conștiență scăzută
- Absorbție scăzută la nivelul tubului digestiv
- Vărsături/diaree
- Dacă medicul dorește ocolirea sistemului venei porte
- Prin abolirea refluxului de deglutiție

Materiale necesare:
- Lingură/linguriță
- Pipetă pentru tipurile de soluție
- Pahar cu apă/ceai

Pregătirea psihică: i se explică necesitatea administrării

Pregătirea fizică: pacientul trebuie să fie în poziție șezând la marginea patului sau în decubit
lateral.
Tehnica:
- se verifică identitatea pacientului/ calitatea medicamentului (culoare, aspect, data
expirării, datele înscrise pe ambalaj)
- se întreabă pacientul dacă medicamentul a mai fost administrat anterior/dacă acesta
este medicamentul prescris, ora stabilită de administrare, calea de administrare
- asistentul medical se spală pe mâini, dezinfecție cu alcool, sau alte substanțe, se
dozează bine medicamentul (tip soluție cu pipete) și se verifică doza.
Unele medicamente solide pot fi dizolvate, altele nu.
După administrarea oricărui medicament solid, pacientul trebuie să ingere apă sau ceai.
Sunt tablete masticabile, după care nu avem voie să bem apă.
Medicamentele cu administrare peros sunt administrate pacientului în prezența asistenului
medical.