Adm. Medicament

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
NOŢIUNI GENERALE
1. Generalităţi
Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică (de sinteza),
transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic.
Scopul administrări lor este de:
✓ prevenire a îmbolnăvirilor
✓ ameliorarea bolilor
✓ vindecarea bolilor , prin acţiunea lor locală sau generală
Căile de administrare a medicamentelor sunt următoarele:
✓ calea digestivă – orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală
✓ local – pe tegumente şi mucoase
✓ cale respiratorie
✓ cale urinară
✓ parenterală – sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase
Calea de administrare este aleasă de către medic în funcţie de scopul urmărit, capacitatea de absorbţie a
căi respective, acţiunea medicamentelor administrate, toleranţa organismului primitor, particularităţile
anatomice, fiziologice ale organismului.
Substanţa medicamentoasă poate acţiona ca aliment , medicament sau substanţă toxică dacă nu se
respectă doza şi calea de administraţie.
Tipuri de doze medicamentoase :
o doza terapeutică - este cantitatea de medicament necesar obţinerii
efectului terapeutic dorit
o doza maximă - reprezintă cantitatea cea mai mare de medicament
administrat, suportat de organism
o doza toxică - este cantitatea de medicament care provoacă reacţii toxice
o doza letală - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului
1
Modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe urmatoarele considerente
✓ stare generala si toleranta individuala a pacientului
✓ particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului
✓ capacitate de absorbtie si timpul acesteia
✓ efectul asupra caii de administrare (mucoase, tegumente)
✓ interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate
✓ scopul urmarit si evolutia bolii pacientului
2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele
medicamentului, doza, calea de administrat, ora administrări, durata tratamentului,
administraţia în raport cu alimentaţia, iar persoanele care le administrează trebuie să
cunoasca următoarele reguli generale pentru a evita greşelile care pot avea efecte nedorite:
o respectă medicamentul prescris
o este necesar să se verifice etichetele de pe medicamente înaintea administrării lor,
inclusiv termenul de expirare
o să se cunoască aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia
o să se cunoască modul, căile pe care se administrează medicamentele şi manoperele
utilizate pentru a masca gustul neplăcut sau mirosul unor medicamente (copii)
o doza de administrat cât şi orarul pentru a asigura o eficienţă maximă
o să se cunoască reacţiile imediate sau îndepărtate care pot apărea
o să se cunoască incompatibilităţile care pot exista între medicamente
o să se cunoască modul de păstrare al medicamentelor în scopul menţinerii calităţii
acestora
o respectare somnului fiziologic al pacientului
o lămurirea bolnavului înaintea administrări, informare, accept
o anunţarea greşelilor de administrat
o se administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
o cunoaşterea normelor de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti, a măsurilor de
2
asepsie, circuite, tehnici de administrare
Asistenta trebuie să cunoască efectul medicamentelor:
o efectul asteptat de la medicamentele administrate
o timpul necesar după cere se poate aştepta efectul medicamentului
o efectele secundare ale medicamentelor
o fenomenele de obişnuinţă şi de acumulare a unor medicamente în organism
utilizate în mod sistematic şi timp îndelungat
o fenomenele de hipersensibilitate legate de acţiunea unor medicamente
Asistenta medicala verifica si identifica
o calitatea medicamentelor
o integritatea medicamentelor
o culoarea medicamentelor
Diverse medicamente
o decolorarea sau supracolorarea
o sedimentarea, precipitarea sau existent flocoanelor in solutii
o lichefierea medicamentelor solide
o opalescenta solutiilor
INSTRUIREA PACIENTILOR
• este un factor important care influienteaza increderea persoanei in tratament si in ultima
instanta abilitatiile de auto ingrijire
• este eficacitatea asistentei medicale in initierea pacientilor in domeniul medicamentelor
pe care le iau
• necesita o abordare individualizata, planificata si implica evaluarea capacitatii persoanei
de a invata, selectonarea si prezentarea informatiilor corespunzatoare
Aceasta va include
• de ce a fost prescrisa o anumita medicatie
• ce efecte si efecte secundare poate avea
• cum trebuie recunoscute efectele secundare si ce trebuie facut daca ele apar
• metoda de administrare spre exemplu daca medicamentele trebuie administrate in timpul
3
mesei sau cu lichide
• frecventa de administrare
• toate substantele care trebuie evitate in timpul tratamentului medicamentos
• durata probabila a tratamentului
• toate consecintele neacceptarii
• orice sfat util ar putea spori eficacitatea medicamentului de exemplu afectul terapeutic al
antibioticelor este marit daca pacientul se odihneste stind in pat si are un aport de lichide
adecvat, eficienta antiacidelor este marita daca dieta este moderata si in acelasi timp este
incurajata o relaxare adecvata
• efectele adaugarii unor noi medicamente la regimul medicamentos existent, acest aspect
poate fi deosebt de important daca pacientul introduce din propie initiativa un
medicament nerecomandat
EXERCITIU
Dezvoltarea unui plan de instruire a pacientului
- identificati un pacient pe care il veti ingriji in mod curent si caruia i se
administreaza o medicatie
- utilizind ca ghid aspectele prezentate mai sus incercati sa identificati nevoile de
studiu ale persoanei relativ la medicatia administrata
- daca este posibil incercati sa va ginditi ce ar trbui sa stie, ce ar dori sa stie despre
medicatie
- imaginati un plan de instruire care sa imbunatateasca intelegerea si increderea
persoanei in regimul medicamentos si capacitatea de autoadministrare
Circuitul medicamentelor in spital
- condica de prescriptii a medicamentelor trebuie completata in triplu exemplar
si contine
✓ numarul de inregistrare al paginilor corespunzatoare
✓ data zilnica si sectia care solicita
✓ numele, prenumele, salonul, patul pacientului, virsta,
4
✓ numarul foii de observatie
✓ numele medicamentului, forma de prezentare, cantitatea ceruta pe 24 ore in cifre si in
litere
✓ semnatura, parafa si numarul de cod al medicului
Condica de prescriptii medicale
- condica de prescriptii a medicamentelor este predate la farmacie de catre
asistenta medicala
- la eliberarea si preluarea mdicamentelor, asistenta medicala are obligatia de a
verifica
✓ cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient
✓ ambalajul si etichetarea corespunzatoare
- medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate
Dulap pentru medicamente
- regim special au solutiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile si acele
produse care trebuie depozitate in locuri ce asigura protectia fata de
temperature ridicate, luminozitate puternica sau in figidere pentru a evita
pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient
Dulap pentru stupefiante
Asistenta medicala informeaza si anunta
- pacientul pentru medicamentele prescrise in ceea ce priveste modul de
administrare, cantitatea, efectul scontat si eventualele reactii adverse
- medical asupra efectelor secundare si eventualele greseli de administrare a
medicamentelor
Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie,
dezinfectie, sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor
nosocomiale sau intraspitalicesti
ATENTIE!!!!!
- ESTE INTERZISA DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR IN NOPTIERA
5
BOLNAVILOR
Organizarea si functionarea aparatului de medicamente
- Aparatul de medicamente este un mic deposit de medicamente si materiale
necesare pentru acordarea primului ajutor, la dispensare, policlinici, camerele
de garda a spitalelor, blocuri operatorii, Sali de nastere, sectii de anestezie si
terapie intensiva, etc
1) Aparatul este organizat intr-un dulap special tinut incuiat
2) Medicamentele si materialele necesare sunt conforme unui barem stability de Ministerul
Sanatatii pentru fiecare unitate sanitara
3) Utilizarea medicamentelor in cazul unei urgente se trece in condica de farmacie propie,
urmind ca in curs de 24 ore sa fie inlocuite la aparat
4) Cheia aparatului o detine sora sefa a serviciului care o preda unui cadru mediu din fiecare
tura
5) Depozitarea si pastrarea medicamentelor se efectueaza potrivit cerintelor fiecaruia , in
concordant cu destinatia lor
6) Medicamentele alterabile vor fi inlocuite cu altele proaspete , pentru a preveni degradarea
, daca nu se poate asigura consumarea lor in timp util, prin transferarea lor la alte sectii
unde sunt necesare
7) Medicamentele neutralizate prin administrare intrerupta , la bolnavii externati mai
devreme sau decedati, se inregistreaza la aparat si sunt administrate ulterior la alti bolnavi
Administrarea medicamentelor pe cale orala
Definitie
- introducerea medicamentelor peroral sau peros constituie calea naturala de
administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei
digestive
• Administrarea orala este cea mai usoara, acceptabila si singura metoda de administrare a
medicamentelor in special daca pacientul trebuie sa continue tratamentul la domiciliu
• Cind sunt administrate oral medicamentele trebuie oferite pacientului insotite de un lichid
• Medicamentul tebuie administrat in forma solida, ca suspensie sau ca elixir
6
• Evitati contactul direct cu tabletele, din cauza riscului de sensibilizare
Nu se ating medicamentele fara manusa
Scop :
Obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
- efecte locale :
✓ favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive
✓ dizolvarea mucozitatiilor de pe peretii gastro-intestinali
✓ protejeaza mucoasa gastrointestinale-inlocuieste fermenti digestivi,secretia gastrica,in
cazul lipsei acestora
✓ favorizarea sau inhibarea peristaltismului intestinal
✓ corectarea proceselor digestive sau fermentative
✓ dezinfecteaza tubul digestive
- efecte generale :
✓ medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive,patrund
in sange si apoi actioneaza asupra unor organe sisteme,aparate
(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice,sedative)
Obiectivele procedurii
• introducerea in organism pe cale orala a unei cantitati de medicamente care sa actioneze
general sau local
Forme farmaceutice lichide
• administrarea formelor farmaceutice lichide poate implica necesitatea
o diluarii solutiei
o agitarii inainte de utilizare – suspensia
o pastrarii solutiei ramase la frigider
o citirea nivelului uni lichid trebuie facuta intotdeauna in partea de jos a meniscului
– punctul cel mai scazut al nivelului solutiei
Citirea meniscului unei solutii
- solide
7
-pulberi,tablete ,drajeuri,granule,mucilagii
Comprimate si capsule
• medicatia orala nu se administreaza la pacientii cu varsaturi, in coma, fara reflex de
deglutitie
• capsulele nu se divizeaza
Capsule
• medicamentele iritante nu se administreaza pe stomacul gol
• medicatia se administreaza inainte de masa daca prezenta alimentelor influienteaza
absorbtia medicamentului
• comprimatul sublingual – sub limba - sau bucal – in vestibulul oral – intre gingie si
mucoasa bucala – trebuie mentinute pina la dizolvarea lor completa la locul administrarii
– nu se ingera lichide pe durata administrarii lor
Pregatirea administrari medicamentelor:
- pregatirea pacientului
- psihica
-este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv, gustului
medicamentului si a eventualelor efecte secundare
-asigurarea pacientului de inofensivitatea procedurii
-fizica
-i se da in pozitie sezand, astfel incit sa poata sa bea, daca starea lui permite
-se verifica daca sunt respectate conditiile de administrare – inainte, dupa masa
-tabletele si capsulele sunt date cu apa pentru a preveni antagonizarea propietatiilor chimice ale
medicamentelor
-siropurile si antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru ca li se diminueaza
efectul
-tabletele zdrobite sau lichide pot fi amestecate cu o cantitate mica de mincare daca aceasta nu
este contraindicata in dieta
-asezati materialele pe o tava sau un carucior pentru tratament
-verificati prescriptia medicala – numele pacientului, numele medicamentului, doza, modul de
8
administrare, calea de administrare
-se identifica fiecare medicament pe care il primeste pacientul – eticheta, ambalaj
Efectuarea procedurii
-se pun dozele ce trebuie administrate intr-un paharel din material plastic
-se verifica salonul si numele bolnavului
-se duc medicamentele in salon
-se explica pacientului ce medicament primeste, actiunea acestuia, daca are gust neplacut
-se aseaza pacientul in pozitie sezind sau comoda in care sa poata bea lichidul in functie de starea
acestuia
-se serveste pacientul cu doza unica
-se da paharul cu apa si ne asiguram ca pacientul a inghitit toate medicamentele sau il ajutam
daca nu poate sa bea singur
-se instruieste pacientul daca dupa administrare trebuie sa pastreze o anumita pozitie
Administrarea medicamentelor :
- lichidele :
-siropuri uleiuri,ape minerale,emulsii
-se masoara doza unica cu paharul ,ceasca de cafea mixturile ,solutiile,emulsiile se masoara cu
lingura,lingurita
Administrarea medicamentelor cu lingurita
-tincturile extractele se dozeza cu pipeta sau sticla picuratoare
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai,apa sau se administreaza ca atare ,apoi pacientul bea
apa,ceai
- solidele :
-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare.Tabletele care se resorb la
nivelul mucoasei sublinguale(nitroglicerina)se aseaza sub limba
-pulberile divizate casete amilaticee sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se
aseaza pe limba pentru a fi inghitita
-pulberile nedivizate-se dozeaza cu lingurita
-granulele se masoara cu lingurita
9
-unele pulberi se dizolva in apa ,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii(ex.purgativele
saline)
Reorganizarea :
-instrumentele folosite
-se dezinfecteaza,se spala;
Notarea procedurii
Se noteaza
-data, ora, medicamentul, doza si reactia pacientului
-refuzul pacientului
-numele persoanei care a administrat medicamentul
-daca pacientul este capabil sa-si administreze singur medicamentele
-informatiile semnificative se transmit in scris si verbal la schimbul de tura
Evaluarea eficacitatii procedurii
- rezultate dorite/asteptate
o medicamentele au fost administrate fara incidente
o pacientul este capabil sa ingere si sa metabolizeze far agreata si varsaturi
o pacientul accepta medicamentele, este cooperant
o pacientul simte actiunea si efectul medicamentului
- rezultate nedorite
o pacientul nu coopereaza, refuza medicamentele
▪ intrebati medicul
o pacientul acuza senzatii de greata si voma
▪ ne asiguram ca nu sunt mirosuri neplacut in incapere – se aeriseste
incaperea
▪ se pune pacientul sa inspire adinc
▪ se ramine cu pacientul pina se simte bine
▪ daca e nevoie se anunta medicul
o pacientul are reactie alergica sau anafilactica
▪ se opreste administrarea
10
▪ se anunta medicul
▪ se pregatesc medicamentele antihistaminice
o reactia este severa
▪ se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal cu capul putin
ridicat
▪ se evalueaza semnele vitale la 15-20 minute
▪ se urmareste daca are hipotensiune arteriala sau dificultati in
respiratie
▪ se administreaza oxigen la nevoie
▪ trusa de urgenta sa fie la indemina
▪ se asigura suport psihologic pacientului pentru reducerea anxietatii
▪ se noteaza tipul si evolutia reactiei
Contraindicatii
- Administrarea medicamentelor pe cale orala :
✓ medicamentul este inactivat de secretiile digestive
✓ medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice
✓ pacientul refuza medicamentele
✓ se impune o actiune prompta a medicamentelor
✓ medicamentul nu se resorbe pe cale digestive
✓ se impune evitarea circulatiei portale
✓ interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv
IMPORTANT DE RETINUT
• inaintea administrarii se verifica medicamentul
• ceaiurile medicinale – infuzii, decocturi – se prepara inainte de administrare, pentru a nu
se degrada substantele active
• mixturile se agita inainte de administrare
• medicamentele lichide
• continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele lichide
11
o 1 pahar de lichior 15 g ulei
o o ceasca de cafea 50 ml solutie apoasa
o un pahar de apa 200 ml sol apoasa
o o lingura 15 g solutie ap
o 12,5 g ulei
o 20 g sirop
o o lingurita 5 g apa
o 6,5 g sirop
o 4,5 g ulei
o 20 picaturi 1 g solutie apoasa
o 60 picaturi 1 g solutie alcoolica
o 40-45 picaturi 1 g solutie uleioasa
o 50-60 picaturi 1 g tincture alcoolica
• gustul neplacut al medicamentelor se poate diminua prin diluare cu ceai, apa, sirop
Administrarea siropului cu gust de zmeura
• pacientii inconstienti sau cei cu tulburari de deglutitie medicamentul va fi introdus prin
sonda Einhorn in stomac, duoden impreuna cu alimentele
• medicamentele solide
o medicamentele in stare solida contin cantitati exacte de substanta active fiind
uzual preferabile
o prafurile sunt administrate pe limba pacientului cit mai aproape de radacina
acesteia fiind inghitite cu ceai, apa
o medicamentele sub forma de granule se administreaza cu lingurita
o tabletele, capsulele, comprimatele, drajeurile sunt administrate ca atare sau sunt
farimitate si dizolvate in ceai sau apa
Mojar si pistil pentru pisarea medicamentelor
o medicamentele care se resorb in cavitatea bucala sunt asezate sublingual pentru
rezorbtie integral (nitroglicerina, nifedipin)
o continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele sub forma de
12
pulberi
▪ o lingurita rasa 1,5 – 2,5 g
▪ o lingurita cu virf 2,2g – 5 g
▪ un virf de cutit 0,5 – 1 g
o medicamentele enterosolvente au invelisul protector rezistent la actiunea acidului
clorhidric si fermentilor stomacali, ajungind in intestine unde sunt dizolvate prin
actiunea fermentilor intestinali
o pentru administrarea medicamentelor asistenta se va spala pe miinicu apa si sapun
o este interzis a se oferi doza intreaga zilnica pacientului
o medicamentele sunt administrate personal de asistenta medicala sau luate de
pacient in prezenta acesteia respectind ordinea succesiva de administrare
DE EVITAT
o manipularea medicamentelor direct cu mina dupa scoaterea lor din ambalaj
o amestecarea unor medicamente sub forma de prafuri sau alta forma cu carbune medicinal,
care absoarbe si medicamentul reducind din actiunea lor
o administrarea de tablete , drajeuri ca atare la copii sub 2 ani
o atingerea dintilor de catre solutii acide si feruginoase pentru ca ataca smaltul, vor fi
administrate prin aspiratie cu ajutorul unui pai de sticla, bolnavul se spala pe dinti dupa
fiecare administrare
o folosirea aceluiasi pahar, linguri la mai multi bolnavi
o acestea dupa folosire sunt dezinfectate, spalate sau in cazul celor de unica folosinta
colectate pentru a find duse la crematoriu
Concluzie
ACELASI MEDICAMENT POATE SA ACTIONEZE CA
- ALIMENT
- MEDICAMENT
- TOXIC
DIFERENTIEREA MEDICAMENTELOR DE TOXICE ARE O IMPORTANTA
COVIRSITOARE
13
Administrarea medicamentelor pe cale rectala
Definitie
- Introducerea medicamentelor rectal constituie alta cale digestiva de administrare
cu rezorbtie la nivelul mucoasei rectale
• medicamentele menite sa aibă un efect sistemic pot fi administrate si sub forma de
supozitoare introduse in rect, de unde acestea sunt absorbite in fluxul sanguin
• absorbtia este mai lenta si mai bine suportata decit in cazul administrarii orale si reduce
iritata gastrica
• aceasta cale este aleasa pentru persoanele care nu pot lua medicamente pe gura cei care
varsa sau au greturi
• aceasta metoda poate fi utilizata in cazul medicamentelor care ar putea fi dezactivate de
secretiile gastrice
• pot fi administrate in scopul unui efect local fie ca supozitoare pentru a ameliora in cazul
hemoroizilor, fie sub forma de clisme in colitele ulceroase
• cind asistenta va administra rectal va purta intotdeauna manusi curate si va unge usor
supozitorul inainte de introducere
- supozitoare rectale
o sunt formele farmaceutice solide administrate rectal pentru obtinerea
unui efect local sau systemic
o sunt reprezentate sub forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita in
care substanta active este inglobata intr-o masa solida de obicei unt de
cacao care se topeste la temperatura rectului
o in cazul clismelor terapeutice sau medicamentoase sunt introduse sub
forma de clisme prin dizolvare in apa pentru a obtine concentratii izotone
o in cazul microclismelor pentru a dizolva substanta medicamentoasa se
foloseste ser fiziologic , glucoza 5% 10 -15 ml
o cantitatea maxima de solutie in care se dizolva substanta
medicamentoasa este de 100-200 ml , peste aceasta cantitate absorbtia
rectal nu mai are loc , iar pacientul nu retine Solutia
14
o prin clisma picatura cu picatura in 24 ore se pot administra 1000-2000 ml
solutii medicamentoase
o pentru insertia supozitorului se utilizeaza manusa
o pozitia pacientului – culcat pe partea stinga
o se recomanda sa respire pe gura pentru a relaxa sfincterul anal
o supozitorul se insera lent, dincolo de sfincterul intern
Insertia supozitorului rectal
o se recomanda mentinerea pozitiei pacientului timp de 20 de minute dupa
insertia supozitotorului
Indicatii
- calea rectal ocoleste sistemul venei porte, vena cava acumulind reteaua venoasa a
rectului
- calea rectal este recomandata pentru
- rectal se introduce in organism medicamente cu scopul de a obtine
✓ efect local
- golirea rectului
- diminuarea durerii
- atenuarea peristaltismului intestinal
- ameliorarea proceselor inflamatorii locale
✓ efect general
- rezorbtia are loc la nivelul mucoasei rectal dar actiunea se manifesta la nivelul
intregului organism cum ar fi – antiemeticele, supozitoarele cu morfina digitala,
antibioticele sau antitermicele
Contraindicatii
- afectiuni ale rectului si anusului care contraindica administrarea rectal
- diaree
- interventii chirurgicale ale rectului
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ
(GLOBULE, OVULE, COMPRIMATE)
15
OBIECTIVELE PROCEDURII
• Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete
- Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată)
- Mănuşi de cauciuc
- Paravan
- Comprese de tifon
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi necesitatea şi eficacitatea procedurii
- Explicaţi efectul terapeutic
- Asiguraţi pacienta de inofensivitatea procedurii şi de respectarea intimităţii
- Obţineţi consimţămantul
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi poziţia ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventual
decubit lateral)
- Efectuaţi spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic inainte de
inceperea tratamentului
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacienta
- Duceţi medicamentele in salon
- Explicaţi manevra
- Asiguraţi intimitatea
- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşi de cauciuc
- Aşezaţi pacienta in poziţie ginecologică sau SIMS
- Scoateţi medicamentul din ambalaj
16
- Cu o mană indepărtaţi labiile folosind două comprese şi evidenţiaţi orificiul
vaginal
- Introduceţi medicamentul in canalul vaginal impingandu-l uşor cu degetul
imbrăcat in mănuşă pană in fundul de sac
Introducerea ovulului in vagin
- Instruiţi pacienta să stea in decubit 15' pentru a favoriza topirea şi absorbţia
INGRIJIREA PACIENTULUI
Reveniţi după 15' pentru a vedea starea pacientei
- Aşezaţi pacienta in poziţie comodă
- Asiguraţi un tampon de vată pentru a preveni disconfortul
- Instruiţi pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliu
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Plasaţi medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat
- Indepărtaţi ambalajele
- Spălaţi mainile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei
- Existenţa iritaţiei, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetaţii, eventual
ruptură de perineu
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentul este introdus fără incidente
- Pacienta respectă recomandările
- Pacienta exprimă starea de confort
- Pacienta este cooperantă, inţelege informaţiile primite
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Pacienta acuză durere in timpul introducerii medicamentului
- Lucraţi cu blandeţe
17
- Pacienta este incapabilă să reţină medicamentul
- Se recomandă prelungirea repausului
- Se anunţă medicul pentru a schimba eventual calea de administrare
- Pacienta acuză senzaţii locale neplăcute
- Se anunţă medical
ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ
1. Aprovizionarea esuturilor cu oxigen ţ in caz de hipoxie
- Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă
- Leucoplast
a) PSIHICĂ: - dacă este conştient:
- Informaţi pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului
- Explicaţi procedura pentru a obţine colaborarea
- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi pacientului o poziţie comodă
- Verificaţi libertatea căilor respiratorii
- Verificaţi prescripţia medicală şi debitul de O2 recomandat pe minut
- Identificaţi pacientul şi stabiliţi o relaţie deo colaborare
- Măsuraţi distanţa de la narină pană la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)
- Introduceţi sonda in narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovi
cornetele nazale (cand se inclină in sus) sau planşeul fosei nazale (cand se
inclină in jos)
- Umeziţi sonda pentru a favoriza inaintarea
- Asiguraţi-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită
18
- Fixaţi sonda cu leucoplast
- Fixaţi debitul (6 l/min) conform prescripţiei
- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţi
faciesul
- Asiguraţi ingrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa
- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi
- Controlaţi frecvenţa respiraţiei
- Indepărtaţi sondele de unică folosinţă
- Curăţaţi sondele de cauciuc şi pregătiţi pentru sterilizare
- Cand indicaţia de administrare a oxigenului incetează, indepărtaţi cu grijă
sursa de oxigen
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi data şi ora inceputului şi sfarşitului oxigenoterapiei
- Notaţi debitul /min
- Notaţi reacţia pacientului, semnele vitale (in special respiraţia), culoarea
tegumentelor, schimbări ale stării de conştienţă
- Pacientul are respiraţie normală sau prezintă ameliorare a stării iniţiale
- Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,
mucoasele sunt intacte.
Rezolute nedorite /Ce faceţi?
- Sonda iese in afară deoarece nu a fost introdusă corect
- repetaţi cu atenţie manevra de introducere şi asiguraţi-vă că s-a atins
profunzimea necesară - Pacientul se balonează
- sonda a fost introdusă prea profund şi O2 ajunge in stomac; retragepţi
sonda pană aproape de vălul palatin
19
- Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate
- reduceţi presiunea oxigenului dacă observaţi deprimarea funcţiei
respiratorii şi anunţaţi medicul
- verificaţi funcţionarea umidificatorului
- schimbaţi narina la introducerea sondei
- mobilizaţi din cand in cand sonda
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Definitie : Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor,avand in vedere
suprafata de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata
Indicatii
- vascularizatia intinsa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti
petru absorbtia gazelor
Se administreaza :
-gaze sau substante
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori sau prin injectie intratraheala
Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei, expectoratia
Inhalatia :
-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii,
antrenate de vapori de apa
• medicamentele pot fi inhalate pentru a produce un efect sistemic, fie un efect local asupra
aparatului respirator
• substantele gazoase folosite in anestezii generale sunt administrate prin inhalare
• bronhodilatatoarele utilizate in tratamentul anumit6or tipuri de astmă, emfizem pulmonar
sau bsonsite constituie exemple comune de medicamente administrate prin inhalare
Indicatii :
-rinite;
20
-rinofaringe
-bronsite
-astm bronsic
Pregatirea inhalatiei :
- pacientul
-pregatirea psihica
-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
-i se explica modul in care va respira
-inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-se identifica eventuale alergii cunoscute de pacient
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie sezand
-invata unde sa-si sufle nasul
-se aseaza un prosop in jurul gatului
-se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina
- materialele
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide
Executarea inhalatiei:
- asistenta
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-durata unei sedinte:5-20 min
Modalitati de efectuare a aerosolului
21
Ingrijirea ulterioara a pacientului :
-se sterege fata pacientului cu un prosop moale
-este ferit de curentii de aer rece
-ramane in incapere 15-30 min
Reorganizarea :
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
Inhalarea de aerosoli :
DE stiut :inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat
in prealabil
/!\ De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte
ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ
1. Aprovizionarea tesuturilor cu oxigen in caz de hipoxie
- Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă
- Leucoplast
a) PSIHICĂ:
- dacă este conştient:
- Informaţi pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului
- Explicaţi procedura pentru a obţine colaborarea
- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi pacientului o poziţie comodă
- Verificaţi libertatea căilor respiratorii
- Verificaţi prescripţia medicală şi debitul de O2 recomandat pe minut
22
- Identificaţi pacientul şi stabiliţi o relaţie deo colaborare
- Măsuraţi distanţa de la narină pană la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)
- Introduceţi sonda in narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovi
cornetele nazale (cand se inclină in sus) sau planşeul fosei nazale (cand se
inclină in jos)
- Umeziţi sonda pentru a favoriza inaintarea
- Asiguraţi-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită
- Fixaţi sonda cu leucoplast
- Fixaţi debitul (6 l/min) conform prescripţiei
- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţi
faciesul
- Asiguraţi ingrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa
- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi
- Controlaţi frecvenţa respiraţiei
- Indepărtaţi sondele de unică folosinţă
- Curăţaţi sondele de cauciuc şi pregătiţi pentru sterilizare
- Cand indicaţia de administrare a oxigenului incetează, indepărtaţi cu grijă
sursa de oxigen
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi data şi ora inceputului şi sfarşitului oxigenoterapiei
- Notaţi debitul /min
- Notaţi reacţia pacientului, semnele vitale (in special respiraţia), culoarea
tegumentelor, schimbări ale stării de conştienţă
- Pacientul are respiraţie normală sau prezintă ameliorare a stării iniţiale
- Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,
23
mucoasele sunt intacte.
Rezolute nedorite /Ce faceţi?
- Sonda iese in afară deoarece nu a fost introdusă corect
- repetaţi cu atenţie manevra de introducere şi asiguraţi-vă că s-a atins
profunzimea necesară
- Pacientul se balonează
- sonda a fost introdusă prea profund şi O2 ajunge in stomac; retrageţi
sonda pană aproape de vălul palatin
- Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate
- reduceţi presiunea oxigenului dacă observaţi deprimarea funcţiei
respiratorii şi anunţaţi medicul
- verificaţi funcţionarea umidificatorului
- schimbaţi narina la introducerea sondei
- mobilizaţi din cand in cand sonda
Instilatiile
- sunt forme medicamentoase administrate prin instilare , in cantitati mici sub forma
de picaturi, ungvent sau spay
o picaturi oculare – colire
o ungvent oftalmic
o picaturi auriculare
o picaturi nazale – erine si spay - uri
- administrarea colirului
o colirele sunt forme farmaceutice lichide , sterile, aplicate prin picurare in
sacul conjunctival
o pozitia pacientului – orizontala sau sezind, cu privirea spre tavan
o in sacul conjunctival se administreaza o picatura de colir, cantitatea
considerata optima
o daca este necesar pentru instilarea celei de-a doua picaturi se recomanda
un interval de 5 minute fata de administrarea precedenta
24
o se apasa usor pe sacul lacrimal folosid un pansament steril timp de 1-2
minute, dupa instilatie pentru a preveni absorbtia sistemica prin canalul
lacrimal
o dupa instilare inchiderea ochilor timp de 1-2 minute, favorizeaza
absorbtia medicamentului
- administrarea colirului oftalmic
o pozitia pacientului – orizontala sau sezind, cu privirea spre tavan
o in sacul conjunctival se aplica cantitatea recomandata de ungvent
o administrarea medicatiei direct pe cornee poate produce discomfort sau
chiar afectarea acesteia
o ungventul formeaza pe cornee un film , tulburind trecator vederea aspect
care trebuie comunicat pacientului
o se recomanda inchiderea ocilor pe o durata de 2 – 3 minute dupa
tratament, aplicarea ungventului , daca este posibil se recomanda seara la
culcare
Administrarea picaturilor auriculare
o picaturile auriculare – otice - trebuie sa fie incalzite la temperatura
corpului inainte de instilare
o pozitia pacientului – orizontala cu urechea afectata in sus sau in picioare
cu capul usor inclinat spre partea neafectata
o pentru o mai buna vizualizare si facilitare a patrunderii picaturilor se
directioneaza canalul urechii externe
o dupa instilarea numarului recomandat de picaturi se mentine pozitia
pacientului timp de inca 2-3 min
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
Generalităţi
În conformitate cu prescripţiile medicului, medicamentele se pot administra pe cale bucală
(orală), respiratorie, rectală, prin aplicaţii locale sau pe cale parenterală (prin injecţii).
25
Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul
digestiv. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare
lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii. Dintre avantajele
utilizării acestei căi amintim:
✓ absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului, ocolirea
tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor
digestive
✓ dozarea precisă a medicamentelor
✓ introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient, a celui care
prezintă vărsături sau are hemoragie digestivă superioară.
Scopul injecţiilor poate fi:
✓ explorator, când se efectuează testarea sensibilităţii organismului faţă de
diferite substanţe (Penicilină, Histamină, etc.)
✓ terapeutic, pentru administrarea medicamentelor
Felul, locul injecţiilor poate să fie intradermică, subcutanată, intramusculară, aspiraţii
venoase.
• Injecţia intradermică se face cu scop explorator, anestezic, curativ.
Regiunea faţă interioară a antebraţului, iar la nevoie oricare altă regiune
în grosimea dermului
• Injecţia subcutanată se face în scop curativ. Regiunea se poate efectua
în orice regiune unde nu trec în straturile superficiale trunchiuri mari
vasculare şi nervoase, regiuni infectate sau supuse la presiuni de
îmbrăcăminte. sub piele în ţesutul celular subcutanat
• Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ. Regiunea pătratul
supero -extern a fesei, deasupra liniei orizontale ce trece prin
extremitatea superioară a şanţului interfesier faţă antero- externă a
braţului şi a coapsei, în ţesutul muscular
• Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi
26
oferă o instalare rapidă a efectului dorit, administrarea în totalitate a
dozei prescrise. Regiunea se poate efectua în toate venele superficiale
utilizându-se mai ales cele de la nivelul plicii cotului, în vasele
sanguine.
• injecţia intracardiacă, în inimă
• în măduva roşie a oaselor se efectuează în cazuri de urgenţă
• în spaţiul subarahnoidian, injecţia intraosoasă
Injecţiile.
Pregătirea injecţiei. Se face prin pregătirea materialelor necesare: seringi, ace,
medicamente, alte materiale (tampoane, soluţii dezinfectante, tăviţă renală, garou, etc.)
Seringile vor fi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de administrat. Se preferă
seringile de unică utilizare care asigură:
✓ condiţii maxime de sterilitate
✓ risc de contaminare a pacientului redus la maxim
✓ economie de timp
✓ economie de personal
✓ manipulare uşoară
Medicamentul prescris se poate prezenta:
✓ ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane.
✓ ca medicament indirect injectabil, pudre sau produse liofilizate.
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
grosimea dermului - injectie intadermica
sub piele ,in tesutul celular subcutanat - injectie subcutanata
tesutul muscular - injectie intramusculara
in vasele sangvine - injectia intravenoasa si injectia intraarteriala
in inima - injectia intracardica
in interventia de ugenta - in maduva rosie a oaselor
injectia intraosoasa - in spatiul subarahnoidaian
27
Pregatirea injectiei
materiale
- seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de sol medic.
medicamentul prescris se poate prezenta :
a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai
multe doze ,in seringa gata de intrebuintare
b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau
flacoanecu dop de cauciuc,insotite sau nu de solvent
-alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,pile din metal pentru
deschiderea fiolelor ,lampa de spirt ,tavita renala garou din cauciuc,pernita
,musama
Pregatirea psihica a pacientului :
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va
prezenta in timpul injectiei
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii :
-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si
termenul de valabilitate al sterilizarii
-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de
valabilitate ,aspectul solutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia
,acoperit cu protectorul si se aseaza pe o compresa sterila
a) aspirarea continutului fiolelor:
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat
in alcool - se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii
28
drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se trece gura deschisa a fiolei prin flacara
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand
grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se
rastoarna progresiv cu orificiul in jos;
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus
,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
b) dizolvarea pulberilor :
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de
cauciuc,se asteapta evaporarea alcoolului;
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent
prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a
fi aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se
introduce aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in
seringa sub presiunea din flacon
-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;
A. Injecţia intradermică
Asistenta execută tehnica. Se întinde pielea şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus
în grosimea dermului. Se observă locul de injectare prin formarea unei papule cu aspectul unei
coji de portocală având un diametru de 5-6 cm. Ulterior se informează pacientul să nu se spele pe
antebraţ, să nu comprime locul injecţiei şi se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la
29
intervalul de timp stabilit.
Se poate face pe orice suprafaţă a corpului în scop anestezic, când injecţia este facut în
scop de testare asistenta va avea pregătit Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de hidrocortizon.
Nu se dezinfectează pielea cu alcool în cazul intradermoreacţiilor la tuberculină.
Se utilizează soluţii izotone, uşor rezorbabile, cu densitate mare.
Scop
terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor;
explorator – intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Actiune
- efect local
- se injecteaza o cantitate mica astfel incit aceasta sa nu interfereze cu tesuturile
subiacente sau sa genereze efecte sistemice
- se foloseste pentru a observa o reactie inflamatorie alergica la proteine straine -
IDR la tuberculina, testare la medicamente sau a unor chimioterapice
anticanceroase
Locul injectiei
- locul de electie pentru administrare se alege astfel incit reactia inflamatorie post administrare sa
poata fi observata
– regiuni lipsite de foliculi pilosi : fata anterioara a antebratului ; fata externa a bratului si a
coapsei ; orice regiune in scop de anestezie
Locuri de administrare intradermica
-se prefera zonele putin pigmentate sau cheratinizate – fata interna a bratului, zona subclaviculara
a pieptului si zona scapulara a spatelui
Solutii administrate :
- sol izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia
– foarte lenta.
Executarea :
-asistenta isi spala mainile
30
-dezifecteaza locul injectiei
-se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi
-se prinde seringa in mana dreapta si se patrunde cu bizonul acului indreptat cu acul in sus in
grosimea dermului
-se observa,locul de injectare,formarea unei papule cu apectul cojii de portocala,avand un
diametru de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm;
-se retrage brusc acul,nu se tamponeaza locul injectiei;
Ingrijirea :
-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei
-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente :
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului in
grosimea dermului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei sub
derm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
B. Injecţia cubcutanată
Executarea tehnici. Asistenta se spală pe mâini, dezinfectează locul injecţiei. Pentru
injecţia pe faţa externă a braţului, poziţia pacientului este şezând cu braţul sprijinit pe şold. Se
prinde seringa pregătită ca un creion în măna dreaptă, se face o cută a pielii între indexul şi
policele mâinii ştăngi, care se ridică după planurile profunde. Se pătrunde brusc cu forţă la baza
cutei, longitudinal 2-4 cm. Se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului şi se injectează lent
soluţia de administrat prin apăsarea pistonului. La terminare se retrage brusc acul cu seringa şi se
dezinfectează locul, se masează uşor.
• medicamentul este injectat direct sub suprafata pielii
• injectarea poate fi facuta prin injectare intermitenta sau prin infuzie continua
• pacientii sunt invatati adesea sa foloseasca aceasta metoda atunci cind trebuie sa-si
administreze medicamente la domiciliu
31
• procedura este destul de simpla si relativ simplu de realizat
• administrarea accidentala trebuie evitata prin folosirea unor ace de marime adecvata
• frectionarea circulara a locului injectarii subcutanate reduce probabilitatea iritarii s
imbunatateste absorbtia
Scop
– terapeutic
Actiune
- efect sistemic
- efect persistent – absorbtia se realizeaza indeosebi prin capilare de obicei mai lent
decit in cazul administrarii i. m.
Locul injectiei
– regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
• fata externa a bratului,
• fata sup-ext a coapsei;
• fata supra- si sub-spinoasa a omoplatului;
• regiunea subclaviculara;
• flancurile peretelui abdominal.
Locurile de administrare a injectiei subcutanate
- sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina, histamina
Resorbtia
– incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta administrata
Executarea :
-dezinfecteaza locul injectiei
-pentru injectia pe fata externa a bratului ,pozitia pacientului este sezand,cu bratul sprijinit pe
sold
-se prinde seringa pregatita, ca pe un creion,in mana dreapta
-se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii,care se ridica dupa planurile profunde
32
-se patrunde brusc,cu forta la baza cutiei,longitudinal 2-4 cm
-se verifica pozitia acului prin retragere pistonului,daca nu sa patruns intr-un vas sangvin
-se injecteaza lent solutia medicamentoasa,prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte
-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei,masandu-se usor, pentru a
favoriza circulatia si deci resorbtia medicamentului
Accidente Interventii
-durerea violenta prin lezarea unei terminatiuni nervoase -se retrage acu putin spre suprafata
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurcicala a acului
-hematom prin lezarea unui vas mai mare -se previne prin verificarea pozitiei inainte de injectare
Locurile de elecţie ale injecţiei se vor alterna, pentru a asigura refacerea ţesuturilor. Se
evită injecţia în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice
În scop terapeutic se utilizează soluţii izotone, nedureroase, soluţii cristaline: insulină,
heparină, histamină, cafeină, atropină, etc.
C. Injecţia intramusculară
Locul elecţiei constituie muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi. Se
execută în cadranul superoextern fesier, în poziţie de culcat se caută ca repere punctuale Smirnov şi
Barthelmy (la un lat de deget deasupra ţi înapoia marelui trohanter – unirea treimii externe cu cele două
treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier.
Şezând se poate face în toată regiunea fesieră deasupra liniei de sprijin.
• probabilitatea cea mai comuna si cea mai folositoare cale de administrare parenterala
• medicamentul este injectat in muschi de obicei pe partea superioara a coapsei, in sectorul
superior, exterior fesei sau in regiunea medie a deltoidului
• lungimea corecta a acului este foarte importanta pentru a se evita formarea abceselor
datorita penetrarii necorespunzatoare in muschi
• muschiul trebuie sa fie relaxat, astfel incit lichidul injectat sa se poata raspindi printre
fibrele musculare , iar pentru injectare va fi ceruta o forta mai mica
Scop – therapeutic
Locul injectiei
– muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri imortante de vase si nervi :
33
– reg sup-ext a fesei ;
– fata ext a coapsei in 1/3 mijlocie ;
– fata ext a bratului, in muschiul deltoid
– se aleg zonele cu masa musculara dezvoltate si cu reprezentare vasculo – nervoasa
cit mai redusa
– se prefera zona gluteala/ventrala sau dorsala , deltoidul, cvadricepsul
administrare in deltoid sau cvadriceps
– in cazul pacientilor subponderali se vor selecta zonele cu masa musculara suficient
de bine reprezentata pentru administrare
- sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia
– incepe imediat dupa administrare ; se termina in 3-5 min ; mai lenta pentru solutiile uleioase.
Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a
caror lezare ar putea provoca accidente.in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic :
-cadranul super extern fesier
-rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin marginea superioara a marelui
trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala perpendiculara pe mijlocul celei
orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov este
situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este situat la
unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina iliaca
anteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in toata regiunea fesiera,deasupra
liniei de sprijin;
Pregătirea injecţiei. Se pregătesc materialele, pacientul este informat, se cere acceptul, se
recomandă relaxarea musculară, se dezbracă regiunea, se ajuta pacientul să se aşeze în poziţie
comodă.
materialele:
34
-ace 20-23 G
-se incarca seringa
pacientul :
-se informeaza
-se recomanda sa se relaxeze musculatura
-se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral ,decibit lateral,ortostatism,sezand(pacienti
dispneici)
Executarea :
-dezinfecteaza locul injectiei
-se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu
rapiditate si siguranta,cu acul montat la seringa
-se verifica pozitia acului prin aspirare
-se injecteaza lent solutia
-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
-se maseaza usor locul injectei pentru a activa circulatia,favorizand resorbtia
Ingrijirea ulterioara a pacientului :
-se aseaza in pozitie comoda ,ramanand in repaus fizic 5-10 minute
Incidente si accidente Interventii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale :
-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
-paralizia prin lezarea nervului sciatic
-se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului
-extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica
-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase
35
-se previne prin verificarea pozitiei acului
Calea intramusculară se utilizează pentru administrarea substanţelor hidrosolubile, liposolubile,
suspensii apoase, se introduc soluţii izotone, uleioase, cristaloide cu densitate mare.
De stiut:
injectia se poate executa si cu acul detasat de seringa,respectandu-se masurile de asepsie
pozitia acului se controleaza ,in cazul solutiilor colorate,prin detasarea seringii de la ac, dupa
introducerea acului in masa musculara
infiltratia dureroasa a muschilor se previne prin alternarea locurilor injectiilor
Tehnica Z trackc
Injectia musculara in forma de Z se foloseste pentru a evita scurgerea de substanta in
tesutul subcutanat. Se foloseste la administrarea substantelor iritante si cele care decoloreaza
tesutul subcutanat ( cum ar fi fierul, de exemplu) sau la pacientii varstnici care nu au tesut
muscular bine dezvoltat..Tragerea in lateral a pielii in timpul injectarii ajuta ca substanta sa
ramana in tesutul muscular.
Tehnica trebuie facuta cu atentie deoarece scurgerea accidentala de substanta in tesutul
subcutanat poate produce disconfort pacientului cat si patarea permaneneta a tesutului.
Materiale necesare:
• medicatia prescrisa
• manusi
• paduri alcoolizate
• seringa si ac
Pregatirea echipamentului:
• se verifica prescriptia medicului
• se spala mainile
• se verifica ca seringa si acul sa fie potrivite pentru injectia intramusculara
• se trage solutia in seringa si apoi se mai trage putin aer
• se schimba acul cu care s-a tras solutia si se ataseaza cel pentru injectia intramusculara
Administrarea:
✓ se confirma identitatea pacientului
36
✓ se pozitioneaza pacientul expunandu-i zona gluteala
✓ se dezinfecteaza zona ( cadranul supero-lateral al fesei) cu pad alcoolizat
✓ se lasa sa se ususce pielea
✓ se pun manusile
✓ se trage pielea in lateral , indepartand-o de locul ales pt injectie
✓ se introduce acul ( ca la injectia intramusculara simpla , descrisa mai sus) la un unghi de
90 de grade
✓ se aspira pentru a verifica daca vine sange. Daca vine se va retrage acul si se va relua
tehnica
✓ se injecteaza substanta si apoi aerul tras in seringa odata cu substanta
✓ injectarea aerului dupa terminarea substantei ajuta la prevenirea scurgerii de substanta
din ac in tesutul subcutanat atunci cand acesta este retras
✓ se asteapta inca 10 secunde dupa terminarea injectarii , inainte de a scoate acul
✓ se elibereaza pielea care a fost trasa pentru a acoperi traiectul facut de ac
✓ nu se maseaza locul deoarece poate favoriza patrunderea substantei iritante in tesutul
subcutanat
✓ se incurajeaza pacientul sa se plimbe pentru a facilita absorbtia medicamentului
✓ nu se recapeaza acul
✓ se descarca materialele folosite in recipientele de colectare specifice
Consideratii speciale:
 nu se va injecta mai mult de 5 ml de solutie folosind injectia intramusculara in forma de Z
 se vor alterna locurile de injectare
 se incurajeaza pacientul sa se relaxeze in timpul injectarii, deaorece adminstrarea
medicamentului intr-un musch tensionat este mult mai dureroasa
 daca pacientul este imobilizat la pat si nu se poate plimba dupa injectare va fi ajutata sa
faca exercitii pasive si active in pat pentru a facilita absorbtia medicamentului
D. Injecţia intravenoasă
Se face prin puncţie venoasă în scop terapeutic pentru administrarea unor medicamente.
37
Locul puncţiei:.
✓ venele din plica cotului
✓ venele antebraţului
✓ venele de pe faţa dorsală a mâini
✓ venele subclaviculare
✓ venele femurale
✓ venele maleolare interne
✓ venele jugulare şi epicraniene
- sol izotone;
- sol hipertone.
Resorbtia – este instantanee
Pozitia acului in vena in timpul injectarii intravenoase
a. pozitie corecta
b. acul patrus partial in vena
c. acul a strapuns vena
d. acul a strapuns complet vena
Executia injectiei :
-asistenta se spala pe maiini
-se alege locul punctiei
-se dezinfecteaza locul punctiei
-se executa punctia venoase
-se controleaza daca acul este in vena
se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului
-se injecteaza lent.tinand seringa in mana stanga,iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston
-se verifica periodic daca acul este in vena
-se retrage brusc acul ,cand injectarea sa terminat ;la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in
alcool,compresiv
38
Ingrijirea ulterioara :
-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute
-se supravegheaza in continuare starea generala
Incidente si accidente Interventii
-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin tumefierea
tesuturilor,durere
-se incearca patrunderea in lumenul vasului,continuandu-se injectia
sau se incearca alt loc
-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante
iritante
-injectarea lenta
-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe -injectare lenta
-hematom prin strapungerea venei -se intrerupe injectia
-ameteli,lipotimie,colaps -se anunta medicul
De stiut :
in timpul injectarii se va supraveghea locul puctiei si starea generala
vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete,
punctiile se vor face intotdeauna mai central fat de cele anterioare
daca sau revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone (calciu colorat,calciu bromt)va fi
instiintat medicul pentru a interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
De evitat
incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta,
prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei;
Incidente şi accidente.
✓ injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere
✓ flebalgie, prin injectare rapidă
✓ valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în gură
39
✓ hematom prin străpungerea venei
✓ ameţelii, lipotimie, colaps
Venele au nevoie pentru a se reface de cel puţin 24 de ore, se evita repetarea injecţiei la intervale scurte
în acelaşi venă, daca pacienta are o singură venă atunci injecţia următoare se va administra mai central
faţă de cel anterior administrat. Se evită încercările de pătrundere în venă după formarea hematomului,
pentru că acesta, prin volumul său deplasează traiectul venei.
E. Perfuzia intravenoasă
Se înţelege introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluţie
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.
- Tavă medicală/cărucior pentru tratamente
- Seringi şi ace sterile adecvate
- Mănuşi sterile
- Soluţie perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect
nemodificat
- Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de
valabilitate, integră
- Branulă/canulă sau fluturaş
- Soluţie dezinfectantă, comprese sterile
- Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică
- Etichetă
- Muşama, aleză (o bucată de pânză)
- Stativ telescopic
- Recipiente de colectare a deşeurilor
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia, senzaţiile care pot să
apară, riscurile perfuziei i.v.)
- Obţineţi consimţământul informat
40
- Instruiţi pacientul privind:
• semnele şi simptomele infiltraţiei, inflamaţiei şi flebitei
• informarea nursei dacă se modifică debitul, dacă soluţia nu se mai scurge, dacă
în tubul perfuzorului a aparut sânge, dacă are senzaţie de frig
• posibilitatea de mişcare/deplasare având perfuzie montată
• acordaţi atenţie persoanelor vârstnice şi asiguraţi-vă că au auzit şi înţeles ce
li s-a spus
b) FIZICĂ:
- Poziţia pacientului - decubit dorsal
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Alegeţi locul pentru puncţia i.v.:
• la adulţi sunt preferate venele de la plică cotului (cefalica, bazilică şi median cubitală);
• evitaţi vena dureroasă la palpare; selectaţi venele bine dilatate;
• la bătrâni, dacă este posibil evitaţi:
- venele dorsale ale mâinii braţul dominant pentru puncţie venoasă deoarece
aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului
• examinaţi calitatea şi starea venelor.
- Verificaţi prescripţia medicală privind cantitatea şi tipul soluţiei
- Identificaţi pacientul
- Spălaţi mâinile/îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Aduce i materialele lâng ţ ă patul pacientului
- Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat
- Menţineţi asepsia când se deschide trusa de perfuzat sterilă şi soluţia perfuzabilă
- Suspendaţi punga sau flaconul cu soluţia perfuzabilă în stativ
- Deschideţi trusa de perfuzat
- Fixaţi clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de picurător
- Închideţi clema/prestubul perfuzorului, îndepărtaţi capacul acului şi introduceţi-l în locul de
intrare, în pungi sau flacon
41
- Presaţi uşor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) şi lăsaţi să se umple până la
jumătate
- Înlăturaţi capacul protector de la capătul tubului şi deschideţi clema/prestubul
- Lăsaţi lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, ţinând tubul perfuzorului curbat cu
amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid
- Închideţi clema/prestubul şi puneţi capacul protector
- Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale)
- Puneţi muşamaua şi aleza sub braţul pacientului
- Aplicaţi garoul la 10-12 cm deasupra locului de inserţie; capetele garoului
trebuie direcţionate spre partea proximală - Verificaţi prezenţa pulsului distal,radial
- Recomandaţi pacientului să strângă pumnul
- Efectuaţi puncţia venoasă:
- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare, încercaţi procedeele:
a) rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul
b) daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii
pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul
c) înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15'
- Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind mişcări
circulare de la centru în afară cu câţiva cm.
- Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se
întinde pielea deasupra venei
- Îndepărtaţi capacul protector de pe amboul tubului de perfuzor şi adaptaţi
perfuzorul la ac sau
- Ataşaţi acul perfuzorului la tubul perfuzorului şi puncţionaţi vena ţinând acul
cu bizoul în sus, în mâna dreaptă şi introduceti-l la un unghi de 10-30°, deasupra
venei sau dintr-o parte a venei (poziţia oblică)
- Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi
acul în venă, 1-2 cm
- Dezlegaţi garoul şi cereţi pacientului să desfacă pumnul
42
- Dacă se instalează perfuzia cu branulă/canulă sau, fluturaş, atunci fixaţi cu
degetul arătător de la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra locului
puncţiei
- Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul branulei la tubul
perfuzorului
- Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul soluţiei să curgă; examinaţi ţesutul
din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltraţii
- Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60 picături/minut.
- Aplicaţi pansament steril peste locul puncţiei
- Fixaţi acul, branula/canula, fluturaşul cu benzi de leucoplast, sau bandă non alergică
- Aplicaţi eticheta pe punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora,medicaţia adăugată şi doza
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă
- Instruiţi pacientul - cum se poate mişca în pat şi deplasa în salon cu perfuzia
- Observaţi starea pacientului la fiecare 1-2 ore: facies, tegumente, frison,
temperatura locală a tegumentelor deasupra pansamentului, schimbări în starea
mental (nelinişte, confuzie), alterarea func iilor neuromusculare, ă ţ edeme.
- Inspectaţi locul de inserţie, dacă este posibil, peste 30 de minute după începerea perfuziei; notaţi
culoarea tegumentului (roşeaţă sau paloare)
- Măsuraţi semnele vitale, greutatea corporală - greutatea zilnică confirmă
reţinerea sau pierderea lichidelor; creşterea sau scăderea greutăţatii corpului cu
1kg corespunde la un litru de lichid reţinut sau pierdut
- Colectaţi urina - măsuraţi diureza
- Colectaţi deşeurile în containere speciale, conform PU
- Îndepărtaţi mănuşile
- Spălaţi-vă mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi în planul de îngrijire :
43
- Administrarea perfuziei
- Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluţie, cantitatea, debitul
- Reacţia pacientului
- Evaluarea răspunsului pacientului Ia administrarea soluţilor perfuzabile la fiecare oră arată că
• Semnele vitale sunt normale, greutatea normală
• Balanţa hidro-electrolitică normală
• Linia venoasă accesibilă
• Infiltraţia şi inflamaţia sunt absente
• Absenţa edemelor periferice
• Absenţa frisonului
• Pacientul a înţeles scopul şi riscurile terapiei i.v.
Rezolute nedorite/ce faceţi ?
- Accidente ale puncţiei venoase (vezi Proceduri de nursing , partea I ).
- Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin: descreşterea cantităţii de urină, mucoase uscate,
hipotensiune, tahicardie.
- Excesul de volum al fluidelor- hiperhidratarea care poate duce la edem pulmonar
acut (respiraţii scurte, edeme, raluri pulmonare)
- Embolia gazoasa
- Infiltraţie - inflamaţie, posibil edem, nici cald nici rece, durere
- Flebita - durere, creşte temperatura tegumentelor, eritem de-a lungul venei -
anunţaţi medicul
- Coagularea sângelui pe ac sau branulă - se previne prin introducerea pe lumen a
soluţiei de heparină
- Venele nu sunt vizibile - încercaţi următoarele procedee de la efectuarea puncţiei venoase
- Lichidul nu se scurge, deşi acul este în venă:
- verificaţi poziţia acului, mobilizaţi puţin
- verificaţi presiunea lichidului
44
ATENŢIE
- Fricţiunea viguroasă şi multiplele loviri uşoare ale venelor, în special la persoanele în vârstă pot
cauza hematoame şi sau constricţii venoase
- Venele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele ale membrelor
inferioare (posibilitate de trombozare)
- La bătrâni, dacă este posibil evitaţi venele dorsale ale mâinii, braţul dominant
pentru puncţia venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa
vârstnicului
- Evitaţi venele dorsale fragile, la pacienţii în vârstă sau venele de la o extremitate cu circulaţie
compromisă (în cazuri de mastectomie, dializă, grefă sau paralizii)
- Evitaţi zona care este dureroasă la palpare
- Aplicaţi principiile bunei comunicări, deoarece comunicarea clară la persoanele
în vârstă este foarte importantă când faceţi instruirea pacientului
- Fi i siguri c pacientul a auzit şi a în eles ţ ă ţ ce i s-a explicat.
- Dacă pacienţii sunt copii cu care se poate colabora, permiteţi-le să selecteze locul pentru puncţia
i.v., deoarece poate creşte cooperarea
Accidente:
✓ hiperhidratarea- prin administrare de flux rapid şi cantitate mare de soluţie pefuzabilă
✓ embolia gazoasă- pătrunde aer în patul vascular
✓ revărsatul lichidian paravenos- apare la perforarea venei
✓ coagularea sângelui pe ac- embolie cu cheag, se schimbă locul de elecţie
✓ frisonul si stare febrile - apare dacă soluţia de perfuzat este rece sau soluţia este
necorespunzătoare
✓ flebita si necroza – in cazul revarsarii solutilor hipertonice in tesuturi perivenoase
✓ coagularea singelui pe ac – datorita infundarii acestuia sau bizoul calc ape peretele venei
✓ limfanfita - aparitia traiectului dureros , colorat in rosu si cald la atingere datorita
intolerantei la solutii sau greseli de asepsie
✓ refluare masiva sanguine – punctionarea unei artere
45
✓ dispnee si dureri precordiale – supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati
mari de solutie, intrerupem perfuzia si asiguram un ritm lent al perfuziei
✓ compresia vaselor sau a nervilor – datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de
sustinere a bratului
✓ pentru a preveni complicatiile toate solutiile administrate iv vor fi etichetate cu nume,
prenume, data, ora, medicatia si doza
Toate fluidele administrate intravenos (i.v.), perfuzabil trebuie să fie etichetate cu data,
ora medicaţia adăugată şi doza, numele bolnavului, conţinutul, cantitatea, fluxul sau ritmul
perfuziei şi durata.
Calea intravenoasă de administrare a medicamentelor este de preferinţă de utilizat in
situaţii de urgenţă sau când substanţa de administrat pe altă cale se distruge.
Repartizarea în ţesuturi este rapidă. Se administrează soluţii apoase, se evită substanţe
care produc coagularea, hemoliza, ca soluţiile hipotonice, soluţii care produc embolii pulmonare:
soluţiile uleioase suspensiile, emulsii, care defapt nu se administrează intravenos.
F.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN ABORDARE INTRAOSOASA
Cand perfuzarea venoasa rapida este imposibila, alternativa de administrare intraosoasa
presupune intrarea lichidelor, medicamentelor si transfuziilor direct in cavitatea medularaa
osului, cu o retea vasculara bogata.
Calea intraosoasa de abord este folosita in urgente majore( stop cardio-respirator, colaps,
traumatisme etc) sau la copii. Pe calea intraosoasa pot fi administrate orice medicamente si
lichide, fiind o alternativa salvatoare de multe ori.
Abordul se face de obicei pe fata anterioara a tibiei, in portiunea proximala si mediala,
datorita suprafetei late si întinse precum si tegumentelor subtiri care acopera osul. Aceasta
manevra este facuta de medic asistat de asistenta.
Abordarea intraosoasa este contraindicata la pacientii cu osteogeneza imperfecta,
osteoporoza, fracture, datorita riscului de extravazare subcutanata a substantelor administrate
Materiale necesare:
• ac special pentru punctie osoasa ( la copii se poate folosi unul pentru punctie lombara) la
care sa se poata adapta seringa sau perfuzor, transfuzor
46
• paduri cu betadina sau iod
• comprese
• mansi sterile
• camp steril
• solutie de heparina
• medicatia de administrat si seringa sau perfuzor, in functie de ce se doreste
• xilina 1%
• se pregateste solutia de perfuzat astfel incat sa poata fi imediat atasata
• se eticheteaza solutiile care se adminstreaza
Administrare:
✓ daca pacientul este constient si nu este copil, se explica procedura pacientului si locul de
punctionare
✓ se va obtine consimtamantul pacientului sau a familiei pentru efectuarea manevrei
✓ se intreaba pacientul daca este alergic la lidocaina ( xilina) sau se testeaza daca nu a mai
folosit, daca nu stie, sau daca este copil
✓ se spala mainile
✓ se poate adminstra un sedativ, daca medicul indica
✓ se pozitioneaza pacientul in functie de locul ales pentru punctie
✓ se ofera medicului manusile sterile, si padurile cu betadina sau iod. Acesta, in mod steril,
va dezinfecta locul punctiei si va lasa sa se usuce, apoi va acoperi cu un camp steril cu o
deschizatura la locul de punctionare
✓ se ofera medicului seringa cu doza indicata de lidocaina pentru efectuarea anesteziei
locale
✓ dupa efectuarea anesteziei se va oferi medicului in mod steril acul de punctionare
✓ dupa ce introduce acul, se va verifica cu ajutorul unei seringi atasate, prin aspirare de
maduva, corectitudinea manevrei, apoi se va spala cu o seringa cu heparina
47
✓ dupa permeabilizare, se va atasa perfuzorul
✓ asistenta isi va pune manusi sterile si va curata locul punctionarii, va securiza si va fixa
acul cu fixatoare sau comprese, va regla ritmul perfuziei conform indicatiilor si va
supraveghea locul de punctionare pentru a observa eventualele semne de sangerare sau
extravazare
Consideratii speciale
 perfuzia intraosoasa trebuie sistata cat mai curand posibil, imediat ce se poate obtine
abord venos ( preferabil sa nu dureze mai mult de 2-4 ore) deoarece creste riscul de
infectie
 dupa ce se scoate acul intraosos se va mentine presiune ferma timp de 5 minute si se va
pansa steril
Complicatii:
 cele mai comune complicatii sunt etravazarea lichidelor in tesutul subcutanat sau
subperiostal datorita unei gresite amplasari a acului
 alte complicatii pot fi abcesele subcutanate, osteomielitele
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎNTR-O SOLUŢIE PERFUZABILĂ
- Introducerea într-un mod sigur a dozei prescrise dintr-un medicament.
- Tava medicală sau căruciorul pentru tratamente
- Soluţii perfuzabile indicate de medic, etichetă
- Trusa de perfuzie
- Medicamentul prescris
- Solvent dacă este necesar
- Seringi/ace sterile adecvate
- Tampoane
- Soluţie dezinfectantă
- Mănuşi sterile
48
- Verificaţi indicaţia medicului privind tipul de soluţie perfuzabilă
- Verificaţi ambalajul soluţiei, claritatea şi termenul de expirare
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului
- Informaţi pacientul despre medicamentul prescris i.v., într-o soluţie
perfuzabilă şi potenţialele efecte adverse
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Aşezaţi pacientul în decubit dorsal
- Identificaţi pacientul şi prescripţia medicală
- Verificaţi compatibilitatea între medicamentele prescrise
- Transportaţi materialele lângă pat
- Spălaţi manile/mănuşi sterile
a) Introducerea medicamentului în soluţia perfuzabilă înainte de montarea
perfuziei
- Dacă medicamentul de adăugat este o pulbere, aspiraţi corect în seringă
cantitatea de diluent/solvent şi injectaţi în flaconul cu medicament, după
dezinfecţia dopului
- Agitaţi flaconul între mâini ca să se dizolve toate particulele
- Aspiraţi soluţia medicamentoasă în seringă
- Dezinfectaţi capăcelul de la pungă/flaconul de soluţie perfuzabilă
- Desfaceţi capăcelul de la pungă/flacon
- Înţepaţi dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul ataşat la seringă
- Injectaţi medicamentul în pungă/flacon
- Rotiţi, răsturnaţi uşor punga/flaconul pentru a se amesteca medicamentul cu
soluţia perfuzabilă
- Aplicaţi eticheta peste punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora
49
administrării, medicaţia adăugată şi doza
- Examinaţi soluţia pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugarea
fiecărui medicament
- se monteaza perfuzia
b) Introducerea medicamentului într-o pungă/flacon de soluţie perfuzabilă care
deja a fost suspendată în stativ si la care a fost montat perfuzorul:
- Verificaţi dacă volumul pungii /flaconului de soluţie este adecvat
- Închideţi clema/prestubul pentru a preveni injectarea în bolus a medicamentului
- Dezinfectia şi apoi se inteapa dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul ataşat la seringă
- Injectaţi medicamentul în pungă/flacon
- Ridicaţi punga/flaconul de soluţie din stativ si învârtiţi/agitaţi încet soluţia
pentru a se amesteca cu medicamentul şi suspendaţi apoi în stativ
- Examinaţi soluţia pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugarea
fiecărui medicament
- Deschideţi clema/prestubul şi reajustaţi debitul de curgere al soluţiei
- Ataşaţi eticheta peste pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, ora
administrării, medicaţia adăugată şi doza
- Evaluaţi semnele vitale
- Observaţi starea pacientului, dacă au apărut reacţii adverse
- Verificaţi periodic debitul soluţiei
- Evaluaţi răspunsul pacientului la administrarea medicamentului, la fiecare oră,
dacă este posibil
- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale
- Spălaţi mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi în planul de îngrijire:
50
- Administrarea medicamentului în soluţia perfuzabilă, ora, doza, tipul de soluţie
perfuzabilă, durata perfuziei
- Numele nursei care a administrat medicamentul
- Eventualele reacţii adverse, alergii
- Administrarea medicamentului în soluţia perfuzabilă este corectă, nu sunt
incompatibilităţi, nu sunt precipitate
- Nu au apărut reacţii adverse
- Efectul terapeutic este rapid sau se manifestă în timpul preconizat
- Linia venoasă rămâne accesibilă - se asigură perfuzarea soluţiei în spaţiul i.v.
Rezultate nedorite /Ce faceţi dacă :
- Concentraţia mare a dozei de medicament în soluţia perfuzabilă poate cauza
complicaţii: scleroza, tromboza, flebita, hemoliza
- Extravazarea medicamentului în ţesutul subcutanat poate cauza necroza ţesutului:
•Evitaţi administrarea în aceeaşi venă
•Verificaţi frecvent locul
•Informaţi medicul
- Ritmul rapid poate determina supraîncărcarea inimii manifestată prin dispnee,
dureri precordiale:
• reduceţi debitul sau întrerupeţi până dispar fenomenele supraîncărcării
• reluaţi administrarea într-un ritm mai lent
• supravegheaţi permanent pacientul
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE
O linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie
venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea
intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa
principala pentru intretinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente
care se pot administra intermitent, prin linii venoase secundare.
51
Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie
pozitionata deasupra celei primare.Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie
pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele
si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau
continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata.
Materiale necesare:
• perfuzor
• adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara
• fixator sau leucoplast
• etichete
• injectomat sau infuzomat
• solutie salina
• se verifica medicatia prescrisa de medic
• se verifica solutia care trebuie adminstrata pe linia venoasa secundara pentru data de
expirare si aspectul sau
• se verifica daca medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din
linia venoasa primara
• daca este necesar, se adauga si alt medicament in solutia pentru adminstrare pe calea
secundara , conform indicatiilor medicului (se sterge cu alcool orificiul flaconului, se
injecteaza substanta care trebuie adaugata si se agita pentru o buna omogenizare si
dizolvare) dar se va eticheta neaparat si specifca substanta adaugata
• unele medicamente ( cum ar fi tienam-ul, de exemplu) sunt preparate pulbere in flacoane
care pot fi perfuzate dupa dizolvare
Administrarea:
52
✓ daca substanta care trebuie administrata secundar nu este compatibila cu cea de pe linia
venoasa primara, aceasta din urma va fi inlocuita cu solutie salina, compatibila cu orice,
pana la administrarea celeilalte substante
✓ se agata in stativ cea de-a doua substanta, se ataseaza perfuzorul, se scoate aerul si apoi,
capatul perfuzorului fie printr-un ac , fie printr-un dispozitiv special, va fi atasat la
sistemul de cuplare (dupa ce a fost dezinfectat in prealabil cu un pad alcoolizat) al primei
linii de perfuzare
✓ se ajusteaza rata de perfuzare si se regleaza adecvat in functie de ce se doreste ( sa mearga
amandoua liniile venoase sau doar cea secundara)
✓ dupa terminarea medicamentului de pe linia venoasa secundara fie se va decupla tot
sistemul secundar si se va arunca in recipientele specifice de colectare, fie, daca doza
trebuie repetata la intervale de timp, se va mentine pe loc , etichetat cu data primei
utilizari, pana cand o noua perfuzie va fi instituita pe linia secundara
 daca sistemul de perfuzare al liniei secundare se pastreaza pe loc pana la o noua folosire,
trebuie atent etichetat cu data primei utilizari si schimbat obligatoriu la 48 ore
 dupa inlaturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica si se va dezinfecta locul
de cuplare cu sistemul primar astfel incat aceasta sa nu fi fost afectat si sa se scurga lichid
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERIC
Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule scuteste pacientul de
multiple intepaturi, permite mentinerea unei linii venoase continue, perfuzare continua,
administrarea de bolusuri etc.
Dupa fiecare injectare se spala cu solutie diluata de heparina sau solutie normal salina
pentru a preveni formarea cheagurilor. Daca se spala cu solutie diluata de heparina sa se
adminstreaza heparina ca tratament, inaintea fiecarei administrari de alt medicament se va spala
intai cu solutie normal salina in eventualitatea in care heparina nu este compatibila cu
medicamentul care trebuie adminstrat
53
Materiale necesare:
• medicatia prescrisa si eventual setul de perfuzare daca este vorba de perfuzie
• manusi
• seringa 3 ml
• solutie normal salina
• garou
• fixator sau leucoplast
• solutie diluata de heparina
• se verifica medicatia
• se pregateste dilutia de heparina ( se poate pregati cu 10 pana la 100 unitati pe ml)si se
trage in seringa de 3 ml
• se dezinfecteaza gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
• se ataseaza perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se trage substanta din
flacon sau fiola in seringa
Administrare:
✓ se pun manusile
✓ se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capatul branulei unde se va atasa seringa sau
perfuzorul
✓ se aspira intai cu seringa pentru a verifica daca apare sange.
✓ Daca apare, branula este corect pozitionata si este permeabila, daca nu apare sange la
aspirare, se aplica un garou nu foarte strans deasupra lcului unde este branula, se tine
aproximativ un minut si apoi se aspira inca o data.Daca sangele tot nu apare , se desface
garoul si se injecteaza cativa ml de solutie normal salina.Daca se intampina rezistenta la
injectare nu se va forta ci se va administra heparina diluata.Daca nu se intampina
54
rezistenta se va administra apoi solutie normal salina ( pentru a spala eventualele urme de
heparina care pot fi incompatibile cu unele medicamente) observand cu atentie daca apare
durere sau semne de infiltrare a substantei. Daca insa apare durerea, semnele de rezistenta
la injectare si se observa infiltratie, se va scoate branula si se va monta una noua
✓ dupa administrarea medicatiei cu seringa se va spala cu solutie normal salina si apoi cu
heparina diluata pentru a nu se forma trombi
✓ daca se adminstreaza perfuzie pe branula, se va adapta perfuzorul la branula, se va regla
rata de curgere si dupa inlaturare se va proceda in acelasi fel ca la injectarea cu seringa
 daca trebuie adminstrate atat perfuzie cat si medicament, compatibile sau nu, se institui o
linie venoasa secundara care se va atasa la cea primara. Astfel daca substantele sunt
compatbile si se doreste sa mearga in paralel, cele doua solutii se vor situa la acelasi nivel
si se va regla rata de curgere. Daca pacientul are o linie venoasa continua care trebuie
mentinuta si trebuie adminstrata o substanta care nu este compatibila cu respectiva
perfuze, se va institui linia venoasa secundara cu respectiva substanta, situata mai sus
decat cea principala si se va porni doar cea secundara, la terminarea adminstrarii
repornindu-se perfuzia de intretinere
 chiar daca ramane functionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore, schimbandu-se
locul insertiei
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE INTRAVENOASA
DIRECTA
Injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect imediat.Este folosita in
urgente( bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul
trebuie supravegheat deoarece efectele sunt rapide si imediate.
Materiale necesare:
• manusi
• seringa si ac
• ser pentru dizolvat
55
• garou
• paduri alcoolice si cu betadina sau iod
• comprese sterile
• bandaj adeziv
• solutie normal salina si solutie diluata de heparina
• se verifica medicatia prescrisa
• se verifica data expirarii
• se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesar
Administrare:
✓ se selecteaza o vena accesibila si destul de larga ( cu cat vena e mai larga si solutia mai
diluata cu atat e mai putin iritanta)
✓ se aplica un garou deasupra locul de punctionare pentru destinderea si evidentierea
venelor
✓ se dezinfecteaza locul punctionarii cu un pad cu betadina sau iod, prin miscari circulare
dinspre locul punctiei inspre afara, pentru a evita contaminarea locului de punctionare
✓ se asteapta sa se usuce dezinfectantul si se punctioneaza vena cu acul la un unghi de 30 de
grade cu amboul in sus
✓ se aspira in seringa pentru a vedea daca este introdus corect in vena ( apare sange)
✓ se indeparteaza garoul si se injecteaza substanta
✓ la terminarea injectarii se aspira din nou pentru a vedea daca acul a fost tot timpul in vena
si daca intreaga medicatie a fost corect introdusa. Dupa verificare se schimba seringa
goala cu una cu solutie normal salina pentru a spala vena
✓ se scoate acul din vena printr-o miscare rapida si se preseaza locul punctionarii cu
compresa sterila timp de 3 minute
✓ se aplica un bandaj adeziv
56
 deoarece medicamentele administrate prin injectie intravenoasa directa au efect imediat,
in cazul pacientilor alegici poate aparea socul anafilactic. In aceasta situatie ( cand
pacientul devine dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep
manevrele de resuscitare
 daca apar semne de extravazare se intrerupe injectarea si se reia tehnica tinand cont de
substanta pierduta prin extravazare
MENTINEREA SI INGRIJIREA UNEI LINII VENOASE:
Ingrijirea unei linii venoase presupune rotatia locurilor de punctionare, schimbarea
pansamentelor si fixatoarelor, schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile.
De obicei, fixatoarele sau pansamentlele se schimba odata cu insertia unui nou cateter sau
atunci cand se uda sau se murdaresc. Perfuzoarele, la pancientii cu administrare intrevenoasa
continua, se schimba la 48 ore iar solutiile la 24 ore. Locul de insetie a cateterului trebuie
schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si
semipermeabil.
Materiale necesare:
Pentru scimbarea pansamentului sau fixatorului:
• manusi sterile
• paduri alcoolizate sau cu betadina
• bandaj adeziv
• comprese sterile sau fixator transparent si semipermeabil
• leocoplast
Pentru schimbarea solutiilor:
• flaconul cu solutia de administrat
Pentru schimbarea perfuzorului:
• perfuzor steril
• manusi
• etichete
57
Se va merge cu carucioarul de lucru chiar daca trebuie schimbat doar pansamentul sau
fixatorul, deoarece , la schimbarea acestuia se poate constata ca trebuie schimbat locul de insertie
a cataterului din diverse motive.
Implementarea:
✓ se va tine cont ca trebuie folosite intotdeauna manusi sterile atunci cand se lucreaza in
zona locului de insertie a cateterului
✓ se explica pacientului fiecare procedura pentru a-i diminua anxietatea si a ne asigura de
cooperarea sa
Schimbarea pansamentului sau fixatorului:
✓ se indeparteaza vechiul fixator, se pregateste cel nou si se pun manusile
✓ se fixeaza cateterul cu mana nondominanta pentru a preveni miscarile accidentale, iesirea
acestuia din vena,s au perforarea venei
✓ se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele semne de infectie (roseata
si durere la locul punctiei), infiltratie (edem), si tromboflebita (roseata,durere de-a lungul
venei,edem) .Daca oricare din aceste semne este prezent se acopera zona de punctionare
cu un pansament steril si se scoate cateterul. Se face compresie pana cand se opreste
sangerarea si se aplica un bandaj adeziv. Apoi se introduce un alt cateter intr-o alta zona.
Daca insa zona de punctionare este intacta se va curata cu grija cu paduri alcoolizate sau
cu betadina prin miscari circulare, dinspre interior spre exterior. Se lasa pielea sa se usuce
inainte de a se aplica un alt fixator sau pansament.
Schimbarea solutiei de perfuzat:
✓ se inspecteaza flaconul de solutie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele
nereguli, cum ar fi: decolorarea solutiei, aspect tulbure, data expirarii , flacoane perforate,
sparte
✓ se clampeaza perfuzorul avand camera de picurare pe jumatate plina pentru a impiedica
58
aerul sa intre pe prelungirea perfuzorului
✓ pe caruciorul de lucru sau pe masuta de lucru se indeparteaza capacul sau dopul
flaconului nou de solutie si se dezinfecteaza cu pad alcoolizat
✓ se indeparteaza flaconul vechi din stativ, se aseaza langa cel nou, se scoate capatul
perfuzorului din el si se introduce in flaconul nou din stativ
✓ se agata flaconul cu solutie perfuzabila in stativ
Schimbarea perfuzorului:
✓ se clampeaza perfuzorul (se intrerupe perfuzia) cu camera de picurare pe jumatate plina,se
scoate capatul sau din flacon si se agata in stativ deasupra nivelului inimii pacientului,
timp in care se introduce noul perfuzor in flacon, se evacueaza aerul din el, se clampeaza
✓ se pun manusi sterile
✓ se pune o compresa sterila sub capatul exterior al cateterului. Se preseaza cu un deget pe
cateter pentru a preveni sangerarea
✓ se deconecteaza cu grija vechiul perfuzor, evitand sa se scoata accidental branula
✓ se indeparteaza capacul protector al noului perfuzor si se va adapta la cateter
✓ se ajusteaza rata de adminstrare
✓ se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbarii
SCHIMBAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILE
• Menţinerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică.
- Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente
- Soluţie dezinfectantă, tampoane, etichetă
- Soluţii perfuzabile recomandate, în termen de valabilitate, în cantitatea prescrisă
- Seringi/ace sterile adecvate, mănuşi sterile
a) PSIHICĂ:
59
- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului
- Informarea pacientului despre o nouă soluţie perfuzabilă şi potenţialele efecte
adverse
b) FIZICĂ:
- Verificaţi poziţia pacientului
- Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi
- Pregătiţi soluţia pentru schimbare - dacă este pungă de soluţie se desface ambalajul protector şi
se deschide capacul metalic, iar la flacon se îndepărtează
capacul.
- Închideţi prestubul perfuzorului pentru a stopa curgerea soluţiei
- Îndepărtaţi din stativ punga/flaconul gol păstrând câţiva ml de soluţie
- Scoateţi rapid acul perfuzorului din punga/flaconul gol şi introduceţi-l în
punga/flaconul plin cu soluţie după ce dezinfectaţi dopul
- Suspendaţi în stativ punga/flaconul cu soluţie
- Redeschideţi prestubul şi ajustaţi debitul
- Verificaţi prezenţa aerului pe tubul perfuzorului şi îndepărtaţi-l dacă este
cazul astfel: închideţi prestubul, loviţi tubul cu degetul pentru ca bulele mici
să se ridice în picurătorul perfuzorului
- Pentru o cantitate mare de aer înţepaţi cu un ac şi seringa tubul de latex al
perfuzorului, de la capătul perfuzorului, după ce a fost dezinfectat, şi aspiraţi
aerul în seringă
- Reglaţi din nou debitul de curgere al soluţiei
- Asiguraţi-vă că picurătorul perfuzorului este plin cu soluţie o treime sau jumătate
- Aplicaţi eticheta pe pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, ora schimbării, medicaţia
adăugată, doza
- Evaluaţi semnele vitale
- Observaţi semnele pentru rehidratare şi deshidratare
60
- Verificaţi periodic debitul soluţiei
- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale
NOTAREA PROCEDURII
Notati în planul de îngrijire :
- Schimbarea soluţiei perfuzabile
- Ora, cantitatea
- Tipul de soluţie perfuzabilă
- Eventuale modificări în starea pacientului
- Evaluarea răspunsului pacientului la administrarea soluţiilor perfuzabile la
fiecare oră arată că:
- Administrarea soluţiei este corectă, pacientul primeşte volumul de lichide
corect
- Linia venoasă rămâne accesibilă
- se asigură perfuzarea soluţiei în spaţiul i.v.
Rezultate nedorite/Ce faceţi
- Debitul de curgere al soluţiei este incorect
- Verificaţi permeabilitatea branulei
- Verificaţi presiunea de scurgere a lichidului, modificaţi la nevoie înălţimea
- Mişcaţi puţin acul pentru a îndepărta bizoul acului de peretele venei
- Pacientul primeşte mai puţin sau mai mult din cantitatea de soluţie prescrisă
- Respectaţi cantitatea perfuzabilă prescrisă
SCHIMBAREA PERFUZORULUI
- Menţinerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică.
61
- Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente
- Eticheta
- Trusa de perfuzie integră, în termen de valabilitate
- Seringi/ace sterile adecvate
- Tampoane
- Soluţie dezinfectantă
- Mănuşi sterile
a) PSIHICĂ:
- Informarea şi explicarea procedurii pacientului şi inofensivitatea
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi-vă că stă în poziţia corectă, având în vedere că timpul de menţinere a
perfuziei creşte
- Spălaţi mâinile/Îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Pregătiţi trusa de perfuzie pentru schimbare
-Desfaceţi ambalajul protector
- Închideţi clema/prestubul perfuzorului nou
- Înlăturaţi capacul protector al acului tubului perfuzorului
- Inseraţi rapid acul perfuzorului în punga/flaconul cu soluţie
- Apăsaţi pe camera perfuzorului pentru a fi umplută cu cel puţin o treime sau
jumătate soluţie - Înlăturaţi capacul protector de la celălalt capăt al tubului
- Deschideţi clema şi lăsaţi să curgă soluţia până când bulele de aer au dispărut
- Închideţi clema/prestubul şi puneţi la loc capacul protector al tubului
- Închideţi clema/prestubul vechiului perfuzor
- Scoateţi rapid acul perfuzorului folosit
- Detaşaţi tubul perfuzorului folosit de la branulă/canulă şi îndepărtaţi-l
62
- Menţineţi sterilitatea, îndepărtaţi rapid capacul protector al tubului perfuzorului nou şi ataşaţi
branula/canula
- Deschide i clema/prestubul şi fixa i debitul de ţ ţ curgere al soluţiei
- Aplicaţi pansamentul steril
- Încurajaţi pacientul - diminuează anxietatea promovează cooperarea şi previne
mişcările bruşte ale extremităţilor care pot disloca acul sau cateterul,branula/canula
- Supravegheaţi în continuare perfuzia
- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi în planul de îngrijire :
- Schimbarea perfuzorului
- Ora, data
- Pacientul a înţeles nevoia de continuare a perfuziei
- Administrarea soluţiei este corectă,
- Pacientul primeşte un volum de lichide conform cu prescripţia
- Perfuzorul este accesibil
- Tubul perfuzorului este ataşat corect şi soluţia nu curge pe lângă tub
Rezultate nedorite/Ce faceţi
- Scăderea sau absenţa curgerii soluţiei care este indicată prin descreşterea ratei
- Soluţia curge pe lângă tub
• Reglaţi debitul la valoarea indicată de medic
• Verificaţi racordul, eventual schimbaţi
COMPLICAŢIILE TERAPIEI INTRAVENOASE
63
- Comlicaţiile terapiei intravenoase sunt:
• Infiltraţia
• Tromboflebitele
• Bacteriemia
• Supraîncărcarea circulatorie
• Embolia
• Eşecul mecanic (încetinirea fluxului i.v.)
INFILTRAŢIA
Cauza - deplasarea canulei/branulei i.v. dintr-o venă rezultând perfuzarea de
fluide în ţesuturile din jur.
Manifestări clinice:
• Umflarea, albirea şi răcirea tegumentelor din jur
• Disconfort - depinde de natura soluţiei
• Ritmul de curgere este mai încet sau se opreşte
• Absenţa întoarcerii sângelui în cateterul i.v. şi pe tubul perfuzorului
Măsuri preventive:
• Asiguraţi-vă că tubulatura distală este suficient securizată cu bandă adezivă
pentru a preveni deplasarea canulei/branulei la unele mişcări ale pacientului
• Puneţi atelă la braţ sau mână dacă este necesar
• Verificaţi locul pentru terapia i.v. frecvent în vederea evitării complicaţiilor
TROMBOFLEBITELE
Cauze:
• Rănirea venei în timpul punţiei venoase, calibrul mare al acului/cateterului
utilizat sau utilizarea prelungită a acului/cateterului
• Iritarea venei datorit perfuzarii rapide sau solutiilor care produc iritaţie
(ex. Soluţii de glucoză hipertonică, potasiu).
• Cheag format la capătul acului sau cateterului (din oţel sau material plastic)
datorită încetinirii ritmului de perfuzare
64
• Sensibilitate, apoi durere de-a lungul venei
• Umflătură, căldură şi roşeaţă la locul unde este instalată perfuzia; vena poate
apare ca o dungă roşie deasupra locului de inserţie
Măsuri preventive: "
• Fixarea sigură a acului / cateterului la locul de inserţie
• Schimbarea locului de inserţie cel puţin odată la 72 ore
• Folosirea venelor mari pentru perfuzarea soluţiilor iritante, moderează iritaţia
• Diluarea suficienta a agenţilor iritanţi înainte de perfuzare
Intervenţiile nursing:
• Aplicarea compreselor reci imediat pentru a reduce durerea şi inflamaţia
• Mai târziu puneţi comprese calde pentru a stimula circulaţia şi promova absorbţia
• Notaţi intervenţiile şi evaluarea
BACTERIEMIA
Cauze:
• Cele care stau la baza flebitelor cresc de 18 ori riscul
• Materiale contaminate sau soluţii
• Menţinerea prelungită a unui dispozitiv IV (cateter, branulă/canulă, ac, tub,
pungă cu soluţie)
• Inserţia i.v. sau schimbarea pansamentului nonaseptică
• Contaminarea încucişată de către pacient cu alte zone infectate ale corpului
• Pacientul cu boli critice sau imunodepresiv este supus cel mai mult riscului de
bacteremie
• Creşterea temperaturii, frisoane
• Greaţă, vărsături
• Indispoziţie, puls crescut
• Durere de spate, de cap
• Poate duce la şocul septic cu hipotensiune arterială
• Posibile semne ale infecţiei locale, la locul de inserţie i.v. (ex. roşeaţă,durere, scurgere
65
mirositoare)
Măsuri preventive:
• Urmaţi aceleaşi măsuri subliniate la tromboflebite
• Utilizaţi asepsia strictă la inserţia i.v. sau la schimbarea pansamentului
• Utilizaţi perfuzorul cu filtru
• Soluţiile nu ar trebui ţinute mai mult de 24 de ore
• Schimbaţi locul de inserţie i.v. la 48-72 de ore
• Schimbaţi pansamentul la locul de inserţie i.v. la 24-48 de ore
• Schimbaţi perfuzorul la 24-48 de ore
169
• Menţineţi integritatea sistemului de perfuzare
Intervenţii nursing:
• Întreruperea perfuziei şi retragerea canulei/branulei/cateterului
• Retragerea canulei/branulei/cateterului:
- se face în condiţii de asepsie
- se taie cu o foarfecă sterilă extremitatea acestora,
- se introduce într-o epubetă sterilă
- se trimite imediat la laborator pentru analiză
• Se verifică semnele vitale
• Se încurajează pacientul
• Se recoltează leucocitoza, la indicaţia medicului
• Se evaluează pentru infecţie (urină, spută, plăgi)
• Se notează intervenţiile
SUPRAÎNCĂRCAREA CIRCULATORIE
Cauza:
• Introducerea unei cantit i excesive de fluid i.v. (în ăţ special riscul este pentru pacienţii în
vârstă, copii şi pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală)
• Creşte TA şi pulsul
66
• Creşte presiunea venoasă centrală, distensia venelor (venele jugulare)
• Dureri de cap, anxietate
• Respiraţie scurtă, tahipnee, tuse
• Durere în piept (dacă are istoric de boală coronariană)
Măsuri preventive:
• Trebuie să ştiţi dacă pacientul a avut boli de inimă sau rinichi
• Se monitorizează ritmul de curgere al perfuziei
• Se pune atelă la braţ sau mână dacă sunt fluctuaţii mari ale ritmului de curgere
date de mişcările pacientului
Intervenţiile nursing:
• Se încetinşte ritmul perfuziei şi se anunţă medicul
• Se monitorizează îndeaproape pentru semnele de supraîncărcare
• Se ţine pacientul cu trunchiul ridicat pentru a favoriza respiraţia
• Se notează intervenţiile şi evaluarea
EMBOLIA
Cauze:
• Riscul este mare în liniile venose centrale, când aerul intră în cateter/branulă/flexură pe durata
schimbării perfuzorului (aerul aspirat pe durata
inspiraţiei datorită presiunii negative intratoracice)
• Bulele de aer scăpate din tubulatură şi împinse în circulaţia venoasă
Manifestările clinice:
• Scăderea TA, creşterea pulsului
• Cianoza, tahipneea
• Creşterea presiunii venoase centrale
• Schimbări în procesul de gândire, în starea de conştientă
Măsuri preventive:
• Se scoate aerul din tubulatură înainte de a perfuza pacientul
• Se schimbă pungile cu soluţie înainte de a se termina
• Se asigură că toate conexiunile sunt sigure
67
Intervenţii nursing:
• Imediat se întoarce pacientul pe partea stângă şi cu capul mai jos pe pat, în această poziţie aerul
se va ridica în atriul drept
• Se anunţă medicul
• Se linişteşte pacientul
• Se notează intervenţiile şi se evaluează permanent
INCIDENTE MECANICE (ÎNCETINIREA FLUXULUI I.V.)
Cauze:
• Acul poate poate fi lipit de peretele venei sau poate ieşi din venă şi se opreşte curgerea soluţiei
• Acul se poate înfunda cu un cheag
• Răsucirea, cudarea tubului sau cateterului
Evaluarea nursing şi intervenţii:
• Se evaluează semnele infiltraţiei locale (umflătură, răcirea tegumentului)
• Se deslipeşte banda adezivă şi se verifică dacă tubulatura şi cateterul sunt
răsucite
• Se retrage canula/branula dacă acestea s-au lipit de peretele venei sau dacă a
ieşit în afara venei
• Se ridică sau se coboară acul pentru a preveni astuparea, blocarea prin poziţia
oblică
TERAPIE VENOASA CENTRALA
Un cateter venos central este un cateter venos steril facut din cauciuc poliuretanic sau
silicon. Este inserat printr-o vena mare, cum ar fi subclavia sau jugulara, iar varful sau ajunge in
vena cava superioara. Oferind acces la venele centrale, terapia prin cateter venos central are
anumite beneficii. Astfel, permite monitorizarea presiunii venoase centrale (care indica volumul
sangvin ), recoltarea de analize de laborator fara a mai fi nevoie de punctionare. De asemenea ,
permite administrarea unor cantitati crescute de fluide in urgente sau cand scaderea circulatiei
venoase periferice face imposibil accesul la venele periferice, este folosita la paicentii care
necesita tratament intravenos indelungat, la pacientii care necesita nutritie parenterala
Terapia venoasa centrala are si dezavanaje prin faptul ca are un risc cresut de complicatii (
68
pneumotorax, sepsis, formarea de trombi, perforarea de organe si vase), scade gradul de
mobilizare al pacientului, este dificil de efectuat, este mai costisitoare decat terapia venoasa
periferica. Cateterul venos central este inserat de catre medic ajutat de asistenta.
Scoaterea cateterului este o manevra sterila si poate fi efectuata si de catre asistenta. Se va
proceda la indepartarea cateterului fie la terminarea terapiei, fie din cauze care necesita aceasta
decizie ( semne de infectie la nivelul insertiei, de exemplu, cand capatul cateterului, taiat cu o
foarfeca sterila, va fi trimis la laborator pentru a fi analizat).
Materiale necesare:
Pentru insertia unui cateter venos central:
• manusi sterile , halate, masti
• campuri sterile
• perfuzoare
• solutii normal saline
• unguent cu antibiotic daca este necesar
• seringi de diverse dimensiuni
• xilina 1%
• fire de sutura
• 2 catetere venoase centrale
• foarfeca sterila
• fixator transparent si semipermeabil
• solutie diluata de heparina
• leucoplast si etichete
Pentru verificarea si spalarea cateterului:
• solutie normal salinan sau solutie diluata de heparina
• alcool 70%
Pentru indepartarea cateterului venos central:
69
• manusi
• pensa sterila
• bisturiu
• comprese serile
• pansament transparent si semipermebil
• unguent cu betadina
• foarfeca sterila si recipient pentru cultura varfului cateterului daca este necesar
Cateterul va fi ales in functie de terapia care se vrea initiata. De cele mai multe ori
cateterul este livrat ca un set care contine toate materialele necesare montarii sale mai putin
solutiile saline.
• se cere confirmarea medicului privitoare la marimea cateterului ales ( de obicei se
folosesc catetere 14 G sau 16 G)
• se selecteaza solutile de administrat care se vor atasa la cateter
• se eticheteaza solutiile
Implementare:
✓ se obtine consimtamantul pacientului sau familiei
✓ se va explica procedura pacientului si ise va raspunde la intrebarile pe care le are
✓ se face anamneza referitoare la istoricul alergenic al pacientului la iod, latex, xilina
✓ se aseaza pacientul in pozitie Trendelenburg pentru a se dilata venele si pentru a reduce
riscul de embolism
✓ se va aseza o aleza rulata pe lungime intre umerii pacientului atunci cand se va insera
cateterul prin subclavie si sub umarul opus pentru a tine gatul in extensie si a avea o buna
vizibilitate a zonei atunci cand se insereaza prin jugulara
✓ se aseaza o aleza desfacuta sub capul si gatul pacientului pentru a impiedica murdarirea
70
patului
✓ se pozitioneaza capul pacientului in partea opusa interventiei pentru a preveni posibila
contaminare cu agenti aerieni patogeni si pentru a face zona mai accesibila
✓ se pregateste zona de interventie( sa nu aiba par; se va rade pacientul cu o seara inainte
daca este necesar pentru a nu se interveni pe pielea iritata ceea ce ar creste riscul de
infectie)
✓ se pune un camp steril pe masuta de lucru pe care se aseaza materialele
✓ medicul isi va pune masca, manusi sterile si halat
✓ se dezinfecteaza locul zonei de insertie cu miscari viguroase
✓ medicul va acoperi capul si gatul pacientului cu un camp steril decupat in mijloc, lasand
deschizatura campului peste zona de interventie
✓ se ofera medicului seringa cu xilina pentru a efectua anestezia locala
✓ se deschide si se ofera medicului in mod steril cutia cu cateterul
✓ in timpul cat medicul introduce cateterul asistenta va pregati solutia de perfuzat pentru a fi
atasata imediat la cateter
✓ dupa ce medicul introduce cateterul si ii ataseaza solutia perfuzabila pregatita se va regla
rata de administrare a perfuziei pentru a mentine permeabilitatea cateterului daca este
necesar, sau se heparinizeaza, se clampeaza si pune dopul. Cateterele pot avea o cale,
doua sau trei, in functie de ceea ce se doreste
✓ medicul va coase urechile cateterului la piele pentru a-l fixa
✓ se poate confirma radiologic amplasarea corecta a cateterului daca se doreste
✓ se acopera apoi cu un fixator transparent si semipermeabil, dupa ce se dezinfecteaza si
curata zona si se lasa sa se usuce. In primele 24 de ore poate aparea o secretie serosanguinolenta
normala
✓ se va eticheta data efectuarii insertiei cateterului, pansamentului
✓ se aseaza pacientul intr-o pozitie confortabila si se reevalueaza starea sa generala
✓ pentru a mentine permeabilitatea si buna functionare a cateteruluipe care se adminstreaza
intermitent medicatie, acesta trebuie spalat in mod regulat pe toate caile sale cu solutie
71
diluata de heparina ( se recomda dilutii de 10 pana la 100 unitati pe ml) sau cu solutie
normal salina
✓ pentru a spala caile cateterului se va dezinfeta cu alcool 70% capacul si se va indeparta,
apoi prin tehnica sterila se va atasa seringa si se va injecta solutia indicata dupa ce se
aspira initial pentru confirmarea pozitionarii corecte a cateterului cat si a permeabilitatii
sale
✓ Indepartarea cateterului:
✓ se explica procedura pacientului
✓ este nevoie de inca o asistenta in eventualitatea in care apare sangerare masiva deaorece
este dificl de facut compresie pe subclavie, de exemplu
✓ se aseaza pacientul lungit cu fata in sus pentru a preveni embolismul
✓ se spala mainile si se pun manusi nesterile si masca
✓ se intrerupe orice perfuzie
✓ se indeparteaza si se arunca pansamentul vechi
✓ se pun manusi sterile
✓ se inspecteaza zona pentru a vedea daca apar semne de drenaj si inflamatie
✓ se taie firele de sutura cu o pensa sterila si un bisturiu
✓ se scoate cateterul printr-o miscare inceata si uniforma
✓ se aplica unguent cu betadina la locul insertiei pentru a-l acoperi si a preveni
contaminarea
✓ se acopera apoi cu o compresa si apoi se aplica un fixator transparent si semipermeabil
peste compresa
✓ se eticheteaza fixatorul cu data si ora indepartarii cateteruluisi efectuarea pansamentului
✓ se va tine pansamentul pana cand apare epitelizarea
✓ se inspecteaza cateterul indepartat pentru a vedea daca nu s-a sectionat vreo parte si a
intrat in circulatia sangvina a pacientului. Daca se suspecteaza acest lucru se va anunta
medicul imediat si se va monitoriza cu atentie pacientul
✓ daca se suspecteaza infectie se va taia cu o foarfeca sterila varful cateterului si se va duce
72
la laborator intr-un recipient specific, steril, pentru analizare
✓ materialele folosite si cele indepartate se vor descarca in recipientele de colecatre a
deseurilor specifice fiearuia in parte
 pana cand se va confirma radiologic plasarea corecta a cateterului se poate porni perfuzia
cu glucoza 5% sau solutie normal salina sau se va spala cateterul cu solutie diluata de
heparina
 pacientul va trebui monitorizat cu atentie pentru a observa precoce semnele de embolism (
paloare apoi cianoza, dispnee, tuse, tahicardie pana la sincopa si soc). Daca apar aceste
semne pacientul va fi pozitionat pe in pozitie Trendellenburg, intors pe partea stanga si se
va anunta medicul imediat
 dupa insertie se va monitorza pacientul pentru a depista precoce semnele de pneumotorax
( respiratii scurte, miscari inegale ale pieptului, tahicardie, durere in piept). Daca apar
aceste semne va fi chemat medicul imediat
 pentru a preveni embolia se vor clapa intotdeauna caile cateterului sau apcietul va fi
invatat sa faca manevra Valsalva (cresterea preiunii intratoracice reduce riscul emboliei in
timpul insertiei sau indepartarii cateterului. Astfel se cere pacientului sa inspire adanc, sa
tina aerul 10 secunde apoi sa expire si apoi sa respire linistit, normal. Aceasta manevra,
Valsalva, creste presiunea intrstoracica, de la un nivel normal de 3-4 mm Hg la 60 mmHg
sau mai mult, scade pulsul si intoarcerea sangelui la inima si creste presiunea venoasa)
 se schimba pansamentul din comprese la fiecare 48 ore iar fixatorul transparent la 3 pana
la 7 zile sau ori de cate ori devine ineficient , murad sau ud.Se schimba perfuzorul la
fiecare 72 ore si solutiile perfuzbile de lunga durata la fiecare 24 ore.Toate aceste
manevre se fac folosind tehnici sterile.Se verifica periodic locul de insertie pentru a
observa din timp semele de inflamare,deconectare , roseata, drenaj etc
 pot apare complicatii precum: infectiile, pneumotoraxul, embolia, trombosa, dar care pot
fi prevenite prin efectuarea corecta a tehnicilor strict sterile de insertie, indepartare si
manevrare a cateterului venos central
NUTRITIA PARENTERALA
73
Cand un pacient nu poate primi hrana pe cale orala sau enterala se recomanda sustinerea
nutritionala parenterala. In general aceasta este recomndata pacientilor care nu pot absorbi
nutrienti prin tractul gastro-intestinal mai mult de 10 zile. Alte indicatii de aelare la nutritia
parenterala sunt: pierderea in greutate mai mult de 10% inaintea depistarii bolii, boli debilitante
indelungate, nivelul seric al albuminei sub 3,5g/dl, insuficienta hepatica sau renala etc.
Cele mai comune boli care necesita sustinere nutritionala parenterala sunt: boli intestinale
inflamatorii, enterite, diaree severa, varsaturi refractare la tratament, pancreatite moderate si
severe, rezectii intestinale, transplant maduva osoasa, post chimioterapie si radioterapie,
interventii chirurgicale majore.De asemenea se administreaza copiilor cu malformatii congenitale
pentru a a junge la dezvoltarea si greutatea normala, in fistule taheoesofagiene, atrezie duodenala,
fibroza cistica, hernie diafragmatica, volvulus.
Nutritia parenterala se administreaza prin vena periferica sau centrala. Depinzand de
solutia administrata, nutritia parenterala se foloseste pentru sprijinirea aportului caloric al
pacientului, suplimentarea nevoilor calorice sau depasirea acestora.
Tipurile de solutie pentru nutritia parenteala difera in functie de conditia fizica a pacientului,
nevoile metabolice si de calea de administrare.In mod normal, solutiile contin proteine,
carbohidrati, electroliti,vitamine, minerale. Emulsiile lipidice ofera necesarul de grasimi.
Astfel solutiile de nutritie parenterala sunt :
• cele standard pentru nutritia intravenoasa ( dextroza 5%, solutii normal saline, vitamine).
Ofera o nutritie incompleta , cu prea putine calorii pentru mentinerea unui status
nutritional adecvat
• solutie parenterala totala ( dextroza25%, aminoacizi,electrolit, vitamine,
minerale,insulina, emulsii lipidice) ofera o nutritie completa, se administreaza pe vena
centrala
• nutritie proteica ( aminoacizi, electroliti, vitamine) ofera nutritie completa
• solutii nutritive totale amestecate( combina emulsiile lipidice cu alte componete ale
solutiilor parenterale, o punga de astfel de solutie contine necesarul de nutrienti pentru o
zi, necesita un filtru special, mai larg, ofera nutritie completa)
• nutritie parenterala periferica ( dextroza 5% si 10%, aminoacizi, electroliti, minerale,
74
vitamine, emulsi lipidice, heparina si hidrocortizon daca se indica) ofera nutritie completa
pentru un timp scurt, poate fi folosita la pacientii care au restrictie de lichide deoarece nu
necesita adminstrarea unei mari cantitati de lichide ca in nutritia parenterala totala, nu
produce crestere in greutate, poate cauza flebite si complicatii metabolice
Nutritia parenterala totala contine anumiti nutrienti, incluzand lipide, si se adminstreaza
pe vena centrala deoarece este de 6 ori mai concentrata decat sangele si necesita o cale de
administrare larga. Nutritia parenterala periferica se adminstreaza pe vena periferica, suplineste
nevoile calorice.
Materiale necesare:
• perfuzor steril
• filtre speciale pentru emulsiile lipidice
• infuzomat
• kituri de testare a glicozuriei si cetonuriei
• manusi sterile
• se scoate solutia de la frigider cu cel putin o ora inainte de administrare pentru a evita
durerea, hipotermia, spasmul vascular, constrictia venelor care pot aparea datorita
administrarii unor solutii reci
• se verifica medicatia prescrisa cu cea ridicata de la farmacie, data expirarii si formula
componenta
• se verifica solutia pentru a observa aspectul ( daca este tulbure, precipitat etc).Daca
prezinta dubii se va returna farmaciei
• se va explica procedura pacientului
• se pun manusi si eventual, o masca
• tehnica va fi strict sterila
• se ataseaza perfuzorul la solutie si apoi la infuzomat, golindu-l de aer
• se arunca manusile
75
• se pun alte manusi si se verifica cateterul pacientului asezat culcat in pat, se dezinfecteaza
cu un pad alcoolizat capacul caii pe care se va administra solutia si apoi se heparinizeaza
calea
Implementare:
✓ se ataseaza perfuzorul la cateter printr-o tehnica sterila
✓ se declampeaza calea cateterului si se regleaza rata de adminstrare a infuzomatului
✓ se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbari sale
✓ deoarece solutiile nutritionale parenterale contin multa glucoza se va incepe adminstrarea
cu precautie pentru a permite celulelor pancreatice sa se adapteze si sa isi creasca secretia
de insulina ( sunt anumite solutii unde se recomnda aduagarea de insulina). De obicei se
incepe cu o rata de 40-50 ml/h si apoi cu 25 ml/h pana cand se va ajunge la rata de
administrare dorita
✓ solutiile nutritionale parenterale pot merge continuu timp de 24ore
 solutiile nutritionale parenterale se vor administra cu o rata constanta ( stabilita pe
infuzomat) , fara intrerupere, pentru a nu produce fluctuatii ale nivelului glucozei din sange
 se va monitoriza starea pacientului la fiecare 4 ore sau oricat de des este nevoie pentru a
observa din timp schimbarile survenite cum ar fi cresterea temperaturii, un semn precoce
al sepsisului de cateter venos central
 se masoara glicemia la fiecare 6 ore deoarece unii pacienti vor necesita administrare
suplimentara de insulina subcutanat fata de cea continuta in solutie
 se va monitoriza cu atentie ingestia si adminstrarea de fluide cat si excretia acestora
 se recolteaza periodic analize de laborator uzuale pentru a sesiza schimbarile survenite in
starea generala a pacientului si a statusului sau nutritional
 pacientul va fi avertizat asupra eventualelor efecte adverse datrate administrarii nutritiei
parenterale ( leziuni bucale prin stoparea alimentatiei orale, constipatie etc)
 pacientul va fi incurajat sa-si pastreze independenta de miscare pentru a facilita absorbtia
eficienta si folosirea nutrientilor
76
 complicatiile administrarii nutritiei parenteale pot fi: disfunctii heaptice, hipecapnia,
hiperglicemia, hiperosmolaritatea, hipocalcemia, alcaloza si acidoza metabolica,
adminstrare prea rapid, embolie, extravazarea solutiei, flebite, pneumotorax, septicemie,
tromboze.Toate acestea pot fi evitate printr-o corecta si sterila tehnica de adminstrare si
prin supravegherea atenta a pacientului si evaluarea starii sale generale cat mai des
EMULSIILE LIPIDICE:
De obicei adminstrate ca substante separate, completand nutritia parenterala, emulsiile
lipidice sunt o sursa de calorii si acizi grasi esentiali. Lipidele pot fi insa adminstrate si separat pe
o vena periferica sau centrala. Sunt contraindicate in pancreatite acute, hiperlipidemie patologica.
Materiale necesare:
• substanta lipidica
• perfuzor cu filtru de diametru mai mare
• se inspecteaza emulsia lipidica pentru a-i verifica opacitatea, consistenta, culoarea
• daca aspectul sau ridica dubii se va returna la farmacie
• nu se va agita pentru a preveni agregarea celulelor
• se va verifica daca corespunde cu prescriptia medicului
Implementarea:
✓ se explica procedura pacientului
✓ de obicei, emulsiile lipidice se administreaza in paralel cu alta solutie, putandu-se folosi
pentru aceasta tehnica folosirii unei linii venoase secundare fie pentru emulsiile lipidice
fie pentru solutia care este adminstrata in paralel
✓ o linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie
venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea
intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie
venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Atunci cand se conecteaza
perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei
77
primare. Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si
reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi
folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand
avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata
✓ avand in vedere ca unele emulsii lipidice necesita 24 de ore de adminstrare se pot folosi
acestea pe prima linie venoasa si solutiile de administrat in paralel pe linia venoasa
secundara. De asemenea, pentru o dozare corecta a ratei de administrare se indica
folosirea infuzomatului
✓ se pun manusile
✓ se verifica flaconul cu lipide, se introduce printr-o tehnica sterila capatul perfuzorului, se
scoate aerul apoi se adapteaza la cateterul venos central sau periferic daca este linie
principala sau se conecteaza la perfuzorul primei linii daca se administreaza pe linie
secundara. Daca se foloseste infuzomat, perfuzorul va fi adaptat la acesta inainte de a se
cupla la cateter
✓ daca pacientul este la prima administrare de lipide se va efectua un test ajustandu-i-se
rata de adminstrare la 1 ml/minut timp de 30 de minute
✓ se monitorizeaza semnele vitale ale pacientului si se va supraveghea pentru a observa
daca apar efecte adverse: greata, ameteala, presiune oculara, durere de cap, tahicardie,
dispnee, cioanoza, durere in spate si in piept. Aceste reactii alergice pot apare datorita
surselor de lipide sau agentilor emulsificatori folositi in emulsiile lipidice
✓ daca pacientul nu are reactii adverse, se poate incepe adminstrarea cu rata prescrisa
✓ se va folosi neapart infuzomatul daca rata de adminstrare trebuie sa fie mai mica de
20ml/ora. Rata maxima de perfuzare este de 125ml/ora pentru emulsiile lipidice de 10% si
de 60 ml/orapentru cele de 20%
 se va mentine intotdeauna o tehnica sterila de pregatire si administrare a perfuziei
 se vor observa senzatiile pacientului: unii sustn ca au o senzatie de satieitate, altii acuza
un gust metalic neplacut in gura
78
 se schimba perfuzorul si flaconul de administrat la fiecare 24 ore petru pacientii cu
tratamente indelungate
 se vor lua teste de laborator cel putin o data pe saptamana in timpul unei terapii
indelungate pentru a evalua functiile ficatului,timpul de protrombina, numarul de
trombocite, nivelul trigliceridelor.De preferat ca nivelul trigliceridelor sa se testeze la cel
putin 6 ore de la intreruperea administrarii deoarece pot da rezultate false
 emulsiile lipdice sunt un excelent mediu pentru cresterea bacteriior. Din aceasta cauza nu
se va readministra, de exemplu, un flacon pe jumatate plin care a fost intrerupt la un
moment dat. Odata intrerupta perfuzia, se va arunca flaconul chiar daca nu este gol
 medicul trebuie anuntat imediat daca pacientul prezinta schimbari ale starii sale sau reactii
adverse la solutile lipidice
Complicatii:
 reactiile adverse imediate sau intarziate apar la aproximativ 1% din pacienti si includ:
febra, cianoza, dispnee, ameteala, greata, varsaturi, durere de cap, letargie, iritatie la
nivelul perfuzarii, presiune oculara, durere in spate si in piept, hiperlipidemie,
hipercoagulabilitate,trombocitopenie.Trombocitopenia a fost mai des intalnita la copii
care au primit intravenos emulsii lipidice de 20%
 ca si complicatii intarziate sau rar intalnite mai sunt: hepatomegalia, splenomegalia, icter
secundar colestazei
 la copii nascuti prematur sau cu greutate mica nutritia periferica parenterala cu emulsii
lipidice poate determina acumularea de lipide in plamani
 se va raporta medicului orice reactie adversa ale pacientului
ADMINISTRAREA DE MEDICAMENTE INTRAVENOASE PE INJECTOMAT
Introducere
Pentru obţinerea unei concentraţii constante a unui medicament (mai
ales dacă medicamentul are un timp de înjumătăţire scurt) este necesară
administrarea continuă care se poate face cu ajutorul seringii automate
(injectomat) sau administrarea în perfuzie.
79
Administrarea cu ajutorul seringii automate prezintă avantajul că necesită o cantitate mai
mică de solvent pentru diluţia medicamentului, fapt important mai ales la pacienţii cu
hipervolemie.
Reguli generale de pregătire şi administrare
1) Verificarea instrumentelor
- se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, tubulaturii conectoare, robineţilor şi
data de expirare a sterilităţii;
- se controlează funcţionalitatea injectomatului şi se alege tipul de seringă compatibil cu
injectomatul.
2) Utilizarea de materiale sterile: tampoane de vată, tifon, mănuşi de protecţie.
3) Verificarea medicamentelor de injectat:
- se controlează eticheta şi nu se va folosi medicamentul al cărui ambalaj nu are etichetă sau are
termenul de valabilitate expirat;
- soluţiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate;
- substanţele precipitate nu trebuie confundate cu emulsiile injectabile; acestea din urmă trebuie
să fie bine agitate înainte de utilizare;
- fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate; acest lucru nu este valabil şi pentru
flacoanele închise cu dop de cauciuc.
4) Încărcarea seringilor:
- exteriorul fiolei se dezinfectează cu alcool;
- fiola se rupe la nivelul punctului sau gulerului (este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul
unui tampon de vată pentru a evita rănirea degetelor); dacă pătrund cioburi în interior, fiola se
aruncă;
- scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel încât săse păstreze integritatea amboului,
apoi se scoate acul acoperit de teaca de protecţie şi se ataşează la amboul seringii
- se scoate teaca de pe ac, se introduce acul în fiolă şi se aspirăsoluţia din seringă având grijă ca
vârful acului să fie sub nivelul lichidului pentru a nu aspira aer; pentru a nu atinge cu acul fundul
fiolei, fiola se va înclina progresiv cu vârful în jos pe măsură ce se goleşte; soluţiile uleioase, care
se încarcă cu greu în seringă, pot fi uşor încălzite în apă caldă pentru a le fluidifica;
80
- flacoanele închise cu dop de cauciuc se dezinfectează cu alcool; după ce soluţia dezinfectantă sa uscat
la suprafaţa dopului, se încarcă seringa cu o cantitate de aer egala cu aceea a lichidului pe
care vrem să îl scoatem din flacon (sau cu o cantitate de solvent - NaCl 0,9% sau Glucoza 5% -
dacă în flacon se găseşte pulbere; se introduce solventul în flacon, se aspiră din flacon o cantitate
de aer egală cu cea a solventului şi se agită flaconul până la dizolvarea pulberii); acul se introduce
prin dopul de cauciuc până sub nivelul dopului (nu mai profund) şi se introduce aerul în flacon;
se răstoarnă flaconul ţinând acul sub nivelul lichidului şi se aspiră; dacă se folosesc mai multe
flacoane se foloseşte câte un ac pentru fiecare flacon;
- nu se recomandă încărcarea seringilor fără ac, prin introducerea directa a amboului în fiolă,
deoarece sterilitatea este deficitară;
5) Conectarea seringii la canulă/cateter
a) tubulatura conectoare:
- se deschide ambalajul tubului conector (se preferă tuburile cu dimetru redus/capacitate redusă);
- acul seringii încărcate se scoate cu o pensă sterilă (nu se recapişonează pentru a fi apoi
îndepărtat cu mâna);
- se ataşează tubul conector la amboul seringii şi cu seringa orientată cu amboul în sus (pentru
îndepărtarea aerului) se injectează până când soluţia ajunge la capătul liber al tubului conector;
b) robinetul se scoate din ambalaj; aerul se va scoate prin injectare de NaCl 0,9% pe una din
ramuri până ce se exteriorizează lichid pe celelalte două ramuri; apoi comutatorul se pune în
poziţie intermediară (toate ramurile închise) pentru a evita ieşirea lichidului şi pătrunderea
aerului;
c) "vehiculul":
- deoarece ritmul de administrare cu seringa automată este redus, existând riscul colmatării
canulei/cateterului, se recomandă folosirea unei soluţii cu ritm mai rapid de administrare care să
vehiculeze medicamentul în circulaţia sanguină;"vehiculul" trebuie să fie compatibil cu
medicamentul;
d) administrarea medicamentului cu seringa automată:
- se ataşează trusa de perfuzie a "vehiculului" la robinet;
- se ataşează robinetul la capătul liber al tubului conector;
81
- se ataşează robinetul la canulă/cateter;
- se pune comutatorul robinetului în poziţia care permite comunicarea "vehiculului" cu sângele
pacientului, tubul conector fiind blocat, şi se porneşte perfuzarea "vehiculului";
- se aşează seringa încărcată în injectomat şi se setează la injectomat (în funcţie de complexitatea
acestuia): tipul de seringă, volumul seringii, denumirea medicamentului, ritmul de injectare;
- se porneşte injectomatul şi se deschide ramura robinetului corespunzătoare tubului conector
(braţele comutatorului vor fi orientate spre canulă/cateter, trusă de perfuzie, tub conector);
- la terminarea conţinutului seringii se recomandă folosirea unui nou set seringă+tub conector
pentru continuarea tratamentului.
Complicaţii locale
1) Injectarea paravenoasă produce tumefiere locală, durere care se intensifică dacă se continuă
administrarea, reducerea ritmului de perfuzie a "vehiculului", creşterea presiunii la injectare,
imposibilitatea de a aspira sânge de pe canula; dacă se injectează substanţe iritante apar dureri
foarte 50 accentuate iar reacţia locală poate merge până la necroze extinse; din acest motiv
substanţele iritante şi cele vasoconstrictoare se administrează pe cateter central.
Tratament: oprirea administrării şi îndepărtarea canulei; în cazul soluţiilor iritante se recomanda
infiltrarea regiunii cu NaCl 0,9% pentru diluarea substanţei iritante, aplicare de comprese sterile,
administrare de analgetice
2) Hematomul (prezenţa de infiltrat sanguin la nivelul locului de puncţie) se produce de regulă în
momentul abordului vascular;
Tratament: îndepărtarea canulei şi compresiune locală cu pansament steril;
3) Tromboflebita produce tumefacţie locală, roşeaţă (uneori se poate observa un cordon dur,
roşietic, ce corespunde traiectului venos), căldură, durere, reducerea ritmului de perfuzie, cianoza
extremităţii.
Tratament: îndepărtarea canulei, aplicarea de heparină local (Lioton sau Hepatrombin), comprese
reci, analgetice. Dacă tromboflebita este profundă se administrează heparinoterapie intravenos.
4) Infecţia locală produce local roşeaţă, tumefacţie, durere, exsudat purulent.
Tratament: îndepărtarea canulei, antiseptic local, antibiotic sistemic dacă este necesar.
5) Spasmul vascular (contracţia involuntară a venei) este cauzat de injectarea prea rapidă a unei
82
substanţe iritante; local se constată reducerea ratei de infuzie şi durere.
Tratament: administrarea de Xilină pe canulă.
6) Lărgirea orificiului de puncţie cu exteriorizarea lichidului injectat, apare după câteva zile de
la montarea canulei (de regulă în plica cotului) la pacienţi agitaţi cu obstrucţie venoasă
(contracţie musculară, decubit, tromboflebită).
Prevenire: schimbarea canulei la 2-3 zile, evitarea montării canulei în plicile de flexiun.
Tratament: îndepărtarea canulei şi aplicarea de pansament steril.
Complicatii sistemice
1) Infecţia de cateter cu bacteriemie se manifestă clinic prin febră, alterarea stării generale,
polipnee, tahicardie.
Tratament: local + antibioterapie sistemica; suprimarea cateterului venos.
2) Embolia gazoasă: injectarea intravenoasă de cantităţi mici de aer nu produce tulburări clinic
manifeste; cantităţi mai mari de aer pot produce alterarea bruscă a stării generale, dispnee,
cianoza, wheezing, tuse, palpitaţii, tahicardie, distensia venelor jugulare, anxietate, ameţeli,
cefalee, confuzie, convulsii, comă.
Tratament: poziţia Trendelenburg, oxigenoterapie; în cazurile severe intubaţie orotraheală,
ventilaţie mecanică, tratament inotrop.
3) Embolizarea cateterului (desprinderea unei bucăţi din canulă / cateter şi embolizarea în
circulaţia pulmonară). Simptomele şi tratamentul sunt asemănătoare trombembolismului
pulmonar.
4) Anafilaxia: se produce prin injectarea intravenoasă a unei substanţe alergizante. Clinic se
manifestă prin alterarea stării generale, anxietate, palpitaţii, hipotensiune, tahicardie, rash cutanat,
bronhospasm.
Tratament: reechilibrare volemică, adrenalină, corticosteroizi, oxigenoterapie.
Administrarea neadecvata a medicamentelor cu injectomatul
- malfuncţia injectomatului;
- prepararea incorectă a concentraţiei soluţiilor;
- manipularea nesterilă a soluţiilor şi instrumentelor;
- setarea incorectă a tipului/volumului seringii, a ritmului de injectare;
83
- poziţionarea incorectă a robinetului:
- închis spre canulă: soluţiile injectate pătrund în trusa de perfuzie a “vehiculului”;
- închis spre seringă; creşterea presiunii la injectare, oprirea seringii şi declanşarea alarmei.
REACŢII DEVIATE ANORMALE LA MEDICAMENTE
Reacţii de hipersensibilitate - când organismul reacţionează violent la administrarea unor medicamente
decât în mod obişnuit, printr-un mecanism alergen ajungând chiar ţi la şoc anafilactic
Reacţii de rezistenţă .- toleranţa acută (tahifilaxia), apare în administrarea la intervale
scurte, în decursul unei experienţe la administrarea unor medicamente, apare o diminuare a
efectelor până la dispariţia lor
Reacţia de toleranţă se manifestă prin faptul că administrarea unui compus cu acţiune
terapeutică produce la repetarea dozei efecte din ce în ce mai reduse.
Dependenţa este definită ca o stare de intoxicaţie cronică , caracterizat prin necesitatea de
folosire imperioasă a unor medicamente sau toxice.
- dependenţa psihică este necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit
toxic sau medicament
- toleranţa, diminuarea progresivă a efectului la repetarea administraţiei,
respectiv necesitatea creşteri dozei pentru a obţine acelaşi efect
- dependenţa fizică este necesitatea de a continua folosirea medicamentului
pentru a evita tulburări grave, care apar la întreruperea administrării,
tratamentului şi care se numeşte sindrom de abstinenţă
Capacitatea de a produce dependenta imparte medicamentele, drogurile în cinci grupe:
- 1. dependenta psihica moderata (marihuana)
- 2. dependenta psihica intense,fara dependenta fizica
- 3. dependenta psihica intense si o usoara dependenta fizică (amfetamine,
anorexigene, cocaine)
- 4. dependenta psihica puternica si dependenta fizica moderata (alcoolul,
barbituricele,solventi organici)
- 5. dependenta psihica si fizica intensa (opiacee de sinteza, opiul, morfina, heroina)
Obişnuinţa se caracterizează prin dorinţa dar nu irezistibilă de a consuma pentru senzaţia de confort
84
psihic sau fizic pe care o produce. Tendinţă redusă sau absentă de a creşte doza, dă un grad anumit de
dependenţă cu efecte dăunătoare mai reduse asupra societăţii dar dăunătoare pentru individ.
Reacţii farmacogenetice – efecte teratogene. Sunt definite ca mari defecte structurale
prezente la naştere. Embriogeneza este perioada de maximă teratogenitate , după a 9 săptămână
când embrionul trece în fetus nu mai apar malformaţii majore. Producerea malformaţiilor
congenitale depinde de stadiul de dezvoltare embrionară, constituţia genetică a embrionului,
condiţii fiziopatologice ale mamei şi specificitatea substanţei administrate.
Medicamente cu risc teratogen: Litiu, Iodura de K, Streptomicina, Tetraciclina,
amfetamine, unele antidepresive, antiepilepticele, chinina, unele „droguri”(LSD, marijuana,
morfina, alcoolul, fumatul), etc.
85

Adm. Medicament

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Adm. Medicament

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Scopul administrări lor este de:

✓ vindecarea bolilor , prin acţiunea lor locală sau generală

Căile de administrare a medicamentelor sunt următoarele:

✓ calea digestivă – orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală

✓ local – pe tegumente şi mucoase

✓ parenterală – sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,

căi respective, acţiunea medicamentelor administrate, toleranţa organismului primitor, particularităţile

anatomice, fiziologice ale organismului.

respectă doza şi calea de administraţie.

Tipuri de doze medicamentoase :

o doza terapeutică - este cantitatea de medicament necesar obţinerii

efectului terapeutic dorit

o doza maximă - reprezintă cantitatea cea mai mare de medicament

administrat, suportat de organism

o doza toxică - este cantitatea de medicament care provoacă reacţii toxice

o doza letală - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului

✓ stare generala si toleranta individuala a pacientului

✓ particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului

✓ capacitate de absorbtie si timpul acesteia

✓ efectul asupra caii de administrare (mucoase, tegumente)

✓ interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate

✓ scopul urmarit si evolutia bolii pacientului

2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.

Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele

medicamentului, doza, calea de administrat, ora administrări, durata tratamentului,

administraţia în raport cu alimentaţia, iar persoanele care le administrează trebuie să

o respectă medicamentul prescris

o este necesar să se verifice etichetele de pe medicamente înaintea administrării lor,

inclusiv termenul de expirare

o să se cunoască aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia

o să se cunoască modul, căile pe care se administrează medicamentele şi manoperele

o doza de administrat cât şi orarul pentru a asigura o eficienţă maximă

o să se cunoască reacţiile imediate sau îndepărtate care pot apărea

o să se cunoască incompatibilităţile care pot exista între medicamente

o să se cunoască modul de păstrare al medicamentelor în scopul menţinerii calităţii

o respectare somnului fiziologic al pacientului

o lămurirea bolnavului înaintea administrări, informare, accept

o anunţarea greşelilor de administrat

o se administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane

o cunoaşterea normelor de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti, a măsurilor de

Asistenta trebuie să cunoască efectul medicamentelor:

o efectul asteptat de la medicamentele administrate

o timpul necesar după cere se poate aştepta efectul medicamentului

o efectele secundare ale medicamentelor

o fenomenele de obişnuinţă şi de acumulare a unor medicamente în organism

utilizate în mod sistematic şi timp îndelungat

o fenomenele de hipersensibilitate legate de acţiunea unor medicamente

Asistenta medicala verifica si identifica

o decolorarea sau supracolorarea

o sedimentarea, precipitarea sau existent flocoanelor in solutii

o lichefierea medicamentelor solide

• este un factor important care influienteaza increderea persoanei in tratament si in ultima

instanta abilitatiile de auto ingrijire

• este eficacitatea asistentei medicale in initierea pacientilor in domeniul medicamentelor

• necesita o abordare individualizata, planificata si implica evaluarea capacitatii persoanei

de a invata, selectonarea si prezentarea informatiilor corespunzatoare

• de ce a fost prescrisa o anumita medicatie

• ce efecte si efecte secundare poate avea

• metoda de administrare spre exemplu daca medicamentele trebuie administrate in timpul

• toate substantele care trebuie evitate in timpul tratamentului medicamentos

• durata probabila a tratamentului

• toate consecintele neacceptarii