Sunteți pe pagina 1din 25

Administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor
Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale este administrarea
medicamentelor
Medicamentele sunt substante utilizate cu scopul de a
preveni, a ameliora sau a vindeca bolile. Ele sunt
extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale
sau din substante minerale.
Actiunea lor asupra organismului depinde in primul rand
de structura lor chimica, dar o importanta aproape tot
atat de mare o au si doza administrata, precum si calea
de administrare.

Administrarea medicamentelor
Astfel, aceeasi substanta poate sa actioneze ca aliment, medicament
sau toxic, dupa cantitatile in care a fost introdusa in organism.
Vitaminele, acizii aminati, clorura sodiu etc. intra in ratia obisnuita de
alimente, constituind si substate alimentare obisnuite.
Daca lipsesc din organism, ele vor fi administrate sub forma de
medicamente.Administrarea lor in doze exagerate da nastere insa
la tulburari grave, ca:
- fenomene de hipervitaminoza,
-t ulburari in metabolismul mineral etc.,
care pot duce la moarte.
In aceste cazuri, alimentul, respectiv medicamentul, a devenit otrava.

Administrarea medicamentelor
Daca limita intre aliment si medicament in
practica ingrijirii bolnavului nu prezinta o
importanta deosebita, diferentierea
medicamentelor de toxice are o importanta
practica covarsitoare.
Un numar apreciabil de toxice sunt utilizate in
medicina ca medicamente cu efect binefacator
asupra organismului. Diferentierea. actiunii lor
asupra organismului este in functie de dozele
administrate.

Din aceste motiv la fiecare medicament se vor deosebi


1. Doza terapeutica, adica doza utilizata pentru obtinerea efectului
terapeutic dorit, fara ca prin aceasta sa se produca vreo actiune toxica,
asupra organismului.
2. Doza maxima simpla, doza cea mai mare suportata de organism, fara
sa apara fenomene toxice reactionale.
3. Doza toxica, cantitatea care, introdusa in organism, provoaca o reactie
toxica periculoasa pentru organism.
4. Doza letala, doza care provoaca moartea.
5. Doza pe 24 ore
6. Doza pe doza, cantitatea de medicament administrata o data
7.Doza terapeutica uzuala cantitatea de medicament administrata care
produce un efect terapeutic cunoscut
8. Doza maxima pe 24 ore
9. Doza plena (bolus) cantitatea intreaga de medicament administrata
dintr-o data
10. Doza de atac cantitatea de medicament cu care este indicat sa se
inceapa tratamentul pentru a realiza o concentratie activa
11. Doza de intretinere cantitatea de medicament cu care se face
tratamentul indelungat al unei afectiuni cronice si corespunde cantitatii de
medicament utilizat zilnic de organism si realizeaza intretinerea efectului
favorabil obtinut prin doza de atac.

Administrarea medicamentelor
Din doza de medicamente care a fost introdusa in
organism va actiona asupra acestuia numai partea care
va reusi sa se absoarba prin piele sau mucoase, care
reprezinta porti de intrare ale medicamentelor dar, in
acelasi timp, si adevarate bariere contra substantelor
straine.
Aceste bariere au o actiune diferita, dupa calea de
administrare a medicamentelar.
Astfel, medicamentele introduse pe cale bucala PER
OS, pot fi distruse in parte de sucurile digestive; deci
cantitatea utila absorbita va fi mai mica decat cea
administrata; pe de alta parte, absorbtia lor este ritmica
si uniforma, dar permanenta. deci ele nu patrund in mod
brusc in organism.

Aceeasi substanta, administrata pe cale intravenoasa


ajunge brusc in organism fara pierderi in sange ,
producand un efect mult mai violent decat daca ea ar fi
fost luata pe cale bucala.
Rezulta ca diferentierea substantelor in medicamente si
otravuri, in afara dozei, depinde si de calea de
administrare si de capacitatea de absorbtie.
Medicamentele sunt prescrise de medic, tinand insa seama
de cele aratate mai sus, asistenta care administreaza
aceste medicamente, trebuie sa aiba o serie de
cunostinte asupra medicamentelor, pentru a nu
transforma efectul lor salutar intr-o otrava cu actiune
ireversibila.
Pe de alta parte, fiind in contact permanent cu bolnavul, ea
trebuie sa stie cum sa-1 lamureasca si sa-l
linisteasca, la nevoie, in legatura cu efectul principal
sau secundar al substantelor administrate.

Administrarea medicamentelor

asistenta trebuie sa aiba cunostinte exacte asupra modului


cum se administreaza medicamentele. Astfel asistenta trebuie
sa cunoasca:
- medicamentele dupa aspectul lor exterior si proprietatiIe lor
fizice, pentru a preveni schimburiIe de medicamente;
- dozele terapeutice si maximale, precum si limita inferioara a
dozeIor toxice;
- indicatia medicamentelor utilizate, pentru a descoperi
eventualele greseli care s-ar strecura in condicile de predare si
preluare;
- calea de administrare obisnuita a medicamentelor;
- modul de administrare a medicamentelor, artificiile si manoperele
utilizate pentru a masca gustul sau mirosul unor medicamente;
- incompatibilitalile medicamentoase, in special in cazul injectiilor,
cand se obisnuieste a se trage in aceeasi seringa mai multe fiole de
medicamente, pentru a reduce numarul intepaturilor;
- modul de pastrare a medicamentelor in farmacia sectiei.

In vederea urmaririi efectului medicamentelor, asistenta trebuie sa


cunoasca:
- efectul care se asteapta de la medicamentul respectiv, pentru
care a fost de fapt administrat;
- timpul necesar dupa care poate fi asteptat efectul;
- efectele secundare ale medicamentelor, dintre care unele pot fi
pozitive asupra bolnavului, dar altele pot fi nedorite, chiar
daunatoare. In aceasta ordine de idei, trebuie sa stie sa diferentieze
manifestarile bolii de baza de manifestarile survenite ca efecte
secundare ale tratamentului;
- fenomenele de obinuina i de acumulare, legate de unele
medicamente utilizate sistematic un timp mai indelungat
- fenomenele de hipersensibilitate, legate de aciunea unor
medicamente, ca:
idiosincrazia sau alergia medicamentoasa. (Idiosincrazia
reprezinta doar o intolerana i nu trebuie confundat cu alergia.
Prin idiosincrazie psihica se intelege o repulsie nemotivata fata de
obiecte sau persoane din mediul ambiant.)

Farmacopeea

Farmacopeele sunt lucrari care cuprind


exigentele de calitate ale medicamentelor,
norme generale de preparare a formelor farmaceutice,
si metode generale de analiza si control.
Prevederile farmacopeelor au un caracter obligatoriu pentru toate
unitatile care produc sau elibereaza medicamente.

Aproape toate statele moderne au farmacopei proprii, care sunt


reinnoite la anumite intervale. Dupa un timp de la aparitia unei
asemenea lucrari unele medicamente incep sa fie scoase din uz,
apar medicamente noi, mai eficace, iar metodele de analiza si
control se perfectioneaza.

De aceea continutul farmacopeelor este supus unei continue


revizuiri, tanandu-se cont de noile date stiintifice si apar ca urmare
noi editii sau suplimente la editiile existente in vigoare.

Farmacopeea
Farmacopee = pharmacon (remediu) si poise
(fac).
Prima farmacopee romana a aparut in anul 1862
sub domnia lui Al. I. Cuza, redactarea lucrarii a
fost facuta de catre farmacistul C.C. Hepites si a
intrat in vigoare in 9 ianuarie 1863. Este una din
primele lucrari de acest gen care a aparut in
Estul Europei, redactata in limba romana si
latina.
Farmacopeea actuala a fost elaborata de
Institutul Pentru Controlul de Stat al
Medicamentului si Cercetarii Farmaceutice

Farmacopeea
Medicamentele sunt substante simple
sau asocieri de substante sau produse
complexe capabile de a produce un efect
terapeutic, prezentate intr-o forma care sa
poata fi utilizata de pacient sau sa-i fie
administrata ca atare.
In mod restrans sunt considerate
medicamente numai preparatele
farmaceutice care se pot administra direct.

Farmacopeea
Medicamentele se administreaza pentru a vindeca
sau preveni o stare patologica la om sau animal.
Sunt insa considerate de asemenea medicamente
preparatele in scop diagnostic.
In afara de notiunea de medicament se mai folosesc in
acelasi scop, pentru definirea produselor obtinute in
farmacie sau in industrie si alte denumiri:
- preparat sau forma galenica,
- preparat sau forma medicamentoasa,
- preparat sau forma farmaceutica, produs farmaceutic

Criterii de clasificarea a
medicamentelor
1. Dupa modul de formulare
2. Dupa conceptia terapeutica
3. Dupa modul de intrebuintare
4. Dupa modul de dispersie

1. Dupa modul de formulare


* oficinale ( medicament gata preparat in
pastile, solutii, injectii ) au formula si modul de
preparare prevazute in farmacopee ex : spirtul
camforat,
* magistrale sunt preparate complexe a caror
formula e conceputa de medic. Se prepara in
farmacie pe baza prescriptiei medicale
* specialitati farmaceutice sunt medicamente
fabricate de industria de medicamente si poarta
o denumire conventionala ex. Vit. C,
Fenobarbital

2. Dupa conceptia terapeutica


:
* alopate conceptia acestei medicatii se bazeaza pe principiul enuntat
de Hipocrat: contraria curantur, considera ca substanta,
concentratia si modul de administrare actioneaza asupra bolii
ca un antidot. Aproape toate medicamentele utilizate la noi in
tara sint alopate.
homeopate sunt concepute dupa principiul lui Hipocrat: Similia
similibus curantur, conform caruia administrarea de substante in
doze extrem de mici ( homeopate) la om sanatos provoaca
simptome asemanatoare cu ale unei anumite boli.
Aceleasi substante administrate unui bolnav care sufera de o boala
respectiva produce vindecarea.
De exemplu, un medicament provoaca la un om sanatos o stare febrila,
acelasi medicament administrat unui om cu stare febrila identica
duce la vindecare.

3. Dupa modul de intrebuintare


* medicamente pentru uz intern, se administreaza pe
cale bucala, solutii, comprimate, pulberi.
Sunt etichetate cu eticheta albastra, pe care se scrie
mentiunea uz intern. In aceeasi grupa sunt incluse si
medicamentele parenterale si supozitoarele.
* medicamente pentru uz extern se aplica pe
tegumente sau mucoase, ungvente, colire (folosite prin
instilatii conjunctivale). Sunt etichetate cu eticheta rosie
cu mentiunea uz extern.

4. Dupa modul de dispersie


este criteriul cel mai adecvat specificului tehnicii
farmaceutice, deoarece obiectivul principal este
asigurarea dispersiei omogene a substantelor
active intr-un sistem (amestec) ceea ce asigura
o doza corecta. Toate formele farmaceutice
formate din doua sau mai multe componente
sunt sisteme disperse.
La obtinerea formelor medicamentoase se
folosesc
- substante active si
- substante inerte terapeutic (adjuvanti).

Doza
Definitie
Cantitatea de medicament care se
administreaza pentru a se obtine un
anumit efect farmacologic sau toxic poarta
numele de doza.

POSOLOGIA
Definitie: este partea din formulare care se
ocupa de determinarea dozelor sau a
cantitatilor de medicament administrate
pentru a se obtine efectul terapeutic dorit.

Sa ne reamintim principalele
tipuri de doze

1. Doza terapeutica uzuala


2. Doza maxima
3. Doza de atac
4. Doza de intretinere

1. Doza terapeutica uzuala


cantitatea de medicament care produce
efectul terapeutic cunoscut.
Daca nu se specifica altfel, dozele uzuale
se refera la calea orala.
Sunt date pentru o singura administrare
sau pentru 24 de ore.
Precizarea dozei simple, a dozei zilnice
si a intervalului de administrare
reprezinta elemente pretioase.

2. Doza maxima
este cantitatea maxima de medicament care
produce efecte terapeutice, fara efecte toxice si
care poate fi administrata o data (doza
maxima simpla) sau in 24 de ore (doza
maxima pe zi).
Dozele maxime nu pot fi depasite daca medicul
nu cere expres aceasta, mentionand pe reteta
SIC VOLO si repetand intre paranteze in litere
doza depasita.

3. Doza de atac
este cantitatea de medicament cu care
este indicat sa se inceapa tratamentul
pentru a realiza o concentratie activa,
respectiv apar efectele favorabile in scurt
timp, cea ce se impune in starile de
urgenta.

4. Doza de intretinere
este cantitatea de medicament cu care se
face tratamentul indelungat al unei
afectiuni cronice si corespunde cantitatii
de medicament folosit zilnic de
organism si realizeaza intretinerea
efectului favorabil obtinut prin doza de
atac.