ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ

FEG SLOBOZIA
ANUL I AMG

Absolvent:
PASCU TUDOREL
Profesor.
Asis.RÂCIU RADA
 CUPRINS:
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
– REGULI……………………………………pag 3
PE CALE ORALĂ…………………..……pag 14
PE CALE RECTALĂ …………….…….pag 30
PE CALE RESPIRATORIE...........pag 48
PE TEGUMENTE…………………….…pag 52
PE MUCOASA CONJUNCTIVALĂpag 61
PE CALE PARENTERALĂ………...pag 68
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Cuprins
 Respectarea întocmai a medicamentului prescris
 Identificarea medicamentelor administrate
 Verificarea calității medicamentului administrat
 Respectarea căilor de administrare
 Respectarea dozajului prescris
 Respectarea orarului de administrare
 Respectarea somnului bolnavului
 Evitarea incompatibilității dintre medicamente
 Administrarea imediată a medicamentelor deschise
 Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor
 Luarea medicamentelor în prezenta asistentei
 Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente
 Prevenirea infecțiilor intraspitalicesti
 Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise
 Raportarea imediata către medicul secției a greșelilor de administrare a medicamentelor
 Prevenirea erorilor în administrarea medicației
 Administrarea medicamentelor presupune pentru
asistenta medicală o foarte mare responsabilitate. Greșelile
provenind din nerespectarea dozelor, a cailor de
administrare, administrarea unor medicamente alterate sau
schimbările de medicamente pot da naștere
unor accidente grave, chiar fatale.

 Din acest motiv la administrarea medicamentelor asistenta

medicala va tine seama de anumite reguli generale:
Respectarea întocmai a medicamentului prescris
 Asistenta nu are voie sa schimbe (tratamentul) medicamentul
prescris cu un alt medicament cu efect asemănător, fără aprobarea
prealabilă a medicului. Nu pot fi înlocuite intre ele nici măcar
preparatele identice, care circulă sub diferite denumiri.

Identificarea medicamentelor administrate

 Asistenta medicală va verifica eticheta de pe medicamente la
preluarea acestora, apoi înainte de administrare la scoaterea sau
vărsarea lor din ambalajul respectiv.
In afară de verificarea scriptică de pe etichete asistenta trebuie sa
recunoască medicamentele după ambalare, consistentă, mod de
cristalizare, culoare, miros, fluiditate.

 Orice greșeală poate fi înlăturată dacă asistenta cunoaște bine

medicamentele cu care lucrează și nu administrează nici un fel de
medicament asupra căruia are cea mai mica îndoială.
Verificarea calității medicamentului administrat
 Decolorarea sau supra colorarea, precipitate, sedimente sau
flacoane în soluții, lichefierea medicamentelor solide,
tulburarea sau opalescenta lor denotă o alterare a lor.
 Medicamentele alterate nu vor fi administrate bolnavilor.
 Prin alterare unele medicamente își pierd din eficacitate, altele
însă se transformă în produse toxice, dăunătoare organismului.

Respectarea căilor de administrare

 Efectul unor medicamente este legat de calea de administrare.
Intensitatea efectului depinde de calea prin care a fost
administrat medicamentul.
 Nerespectarea cailor de administrare duce la periclitarea
efectului medicamentelor, la efecte nedorite, contrarii precum
și la complicații locale la locul injecțiilor.
Respectarea dozajului prescris
 Odată cu identificarea medicamentelor se vor verifica și dozele prescrise.
Dozele notate în foile de observație trebuie sa corespundă cu cele din
condicile de predare și cu adnotările asistentei de la vizită.

 Orice lipsă de concordantă va fi raportată medicului pentru a preciza doza

reală necesară.

Respectarea orarului de administrare

 Medicamentele vor fi administrate în ritmul prescris. Nerespectarea orarului
poate duce la fenomene cumulative și de intoxicații grave sau la
ineficacitatea tratamentului.

 Medicamentele se descompun sau se elimina în organism în anumite limite

de timp. Administrarea la intervale mai scurte decât timpul lor de eliminare
duce la cumulare de la doze terapeutice la doze toxice sau chiar letale.
Respectarea somnului bolnavului
 Bolnavii nu vor fi desteptați din somnul fiziologic niciodată
pentru administrarea medicamentelor simptomatice, precum și
pentru majoritatea celor patogenice.

 Stabilirea orarului de administrare a medicamentelor care

necesita o concentrație continuă în sânge, trebuie făcută astfel
încât, după posibilități, să fie respectat somnul de noapte și de
după masa.

Evitarea incompatibilității dintre medicamente

 Numeroase medicamente devin ineficace sau chiar dăunătoare
prin degradare, precipitare dacă se amesteca cu altele.
Administrarea imediată a medicamentelor deschise
 Medicamentele injectabile nu se păstrează în stare
deschisă. Fiolele, odată deschise, vor fi injectate
imediat.(medicamentele sunt sterile; contactul soluțiilor cu
aerul poate să scadă eficacitatea medicamentului).

Respectarea ordinii succesive de administrare a

medicamentelor
 Asistenta va păstra o ordine precisa în administrarea
diferitelor medicamente. Medicația va începe cu
administrarea tabletelor, soluțiilor și picăturilor, va
continua cu injecțiile și la sfârșit ovulele vaginale și
supozitoarele.
Luarea medicamentelor în prezenta asistentei
 La bolnav nu trebuie sa rămână nici un medicament, ele vor fi
administrate personal de către asistenta medicală.

Servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de

medicamente
 Bolnavul va primi deodată numai o doză unică pe care o va lua
în prezenta asistentei.

Prevenirea infecțiilor intraspitalicesti

 La administrarea parenterală a medicamentelor se vor păstra
condiții riguroase ale asepsiei. Pentru medicamentele
injectabile va utiliza seringi și ace sterile, separate pentru
fiecare injecție chiar la același bolnav.
Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor
prescrise
 Asistenta medicală va explica bolnavului ce anume așteaptă
medicul de la aceste medicamente și în cât timp se va instala
efectul lor. Va preveni bolnavul asupra eventualelor manifestări
secundare care se pot ivi în urma utilizării medicamentelor.

Raportarea imediata către medicul secției a

greșelilor de administrare a medicamentelor
 Orice greșeală de administrare se raportează imediat medicului
care luând cunoștință de greșeala comisă, poate lua măsuri
pentru a preveni complicațiile.
 Neraportarea în timp a greșelilor poate atrage consecințe grave
sau chiar fatale.
Prevenirea erorilor în administrarea medicației
 Înaintea administrării oricărei medicații aceasta trebuie
comparată cu medicația prescrisă de medic din foaia de
observație. Se va verifica mental regula celor cinci “P”

 pacientul potrivit;
 medicamentul potrivit;
 doza potrivită;
 calea de administrare potrivită;
 timpul (ora) de administrare potrivit.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Cuprins
 Forme de prezentare
 Efectul medicamentos
 Contraindicaţiile administrării pe cale orală
 Mod de administrare
 Indicaţii tehnice de administrare
 Observaţii la administrarea medicamentelor pe cale orală
 Administrarea medicamentelor pe cale orală (la adult)
 Materiale necesare
 Pregătirea pacientului
 Tehnica
 Îngrijirea pacientului
 Reorganizarea locului de muncă
 Evaluare
 Consideraţii speciale
Administrarea medicamentelor pe cale orală
este o procedură facilă, cu riscuri scăzute şi mai
convenabilă decât orice alt mod de administrare. Din acest
motiv, o mare parte din tratamentele medicamentoase se
administrează pe această cale.

Calea orală este calea naturală de administrare a

medicamentelor care se resorb la nivelul mucoase digestive.
 Forme de prezentare
 Formă lichidă:
 Soluţii – substanţe dizolvate în apă, alcool.
 Mixturi – suspensii.
 Infuzii – ceaiuri.
 Decoct – soluţii extractive obţinute prin fierbere.
 Tincturi – soluţii extractive alcoolice.
 Emulsii – amestec de două lichide.
 Siropuri
 Soluție
 Formă solidă:
 Comprimat
 Drajeu
 Granule
 Pulberi
 Capsule
 Tabletă efervescentă
 Efectul medicamentos
 a) Local – favorizează cicatrizarea, excită peristaltismul,
dezinfectează etc.
Medicamente cu efect local sunt:
 medicamente care dizolvă mucozităţiile de pe mucoasa
gastro-intestinală (ape minerale, substanţe alcaline, etc.)
 medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală
(ulcerotrat, magneziu, etc.)
 medicamentele care dezinfectează tubul digestiv
(antibiotice neresorbabile, chimioterapicele)
 medicamente care scad procesul de fermentaţie din tubul
digestiv (cărbunele animal)
 b) General – efect asupra întregului organism etc.
 Medicamente cu efect general:
 Pătrund în sânge, în circulaţia generală, se resorb prin mucoasele
tubului digestiv (antibiotice, hipnotice, analgezice) sau numai asupra
unor organe (cardiotonicele, etc.)
 Medicamente lichide:
 siropuri
 tincturi
 uleiuri
Asistentul medical trebuie să cunoască cantitatea de medicament
administrat în grame sau submultipli gramului. Per os medicaţia lichidă
se administrează:
 cu linguriţa
 picături
 prin aspiraţie cu paiul
 în capsule
 De cele mai multe ori, medicaţia orală este prescrisă în
doze mai mari decât echivalentul său parenteral, deoarece,
după absorbţia în tractul gastrointestinal, o parte din
medicaţie este distrusă de ficat şi eliminată înainte de a
intra în circulaţia sistemică.

 Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot

fi periculoase pentru un vârstnic sau copil.
Contraindicaţiile administrării pe cale orală
 Medicamente inactivate de sucurile digestive.
 Medicamente care nu trec bariera digestivă.
 Când se doreşte efect rapid.
 Refuz din partea bolnavului.
 Au efect iritant digestiv. Intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
 Lipsa reflexului de deglutiţie.
 Evitarea sistemului venei porte.
Mod de administrare
 Cu pahare gradate sau căni.
 Cu linguriţa sau cu lingura.
 Cu pipeta sau cu picurător.
 Medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei bucale se
administrează sublingual (Nitroglicerina).
Indicaţii tehnice de administrare
 Se folosesc materiale individuale pentru administrare.
 Prafurile se aplică pe rădăcina limbii şi se înghit cu apă, ceai etc.
 Granulele se administrează cu linguriţa.
 Capsulele ajung nedizolvate în stomac.
 Pentru bolnavii cu tulburări de deglutiţie medicamentele se administrează sfărmate.

Observaţii la administrarea medicamentelor pe cale orală

 Medicamentele se verifică înaintea folosirii.
 Nu se manipulează direct cu mâna.
 Se administrează personal, fiecare doză.
 Nu se asociază medicamente cu efecte incompatibile.
 Se evită atingerea dinţilor cu medicamente cu efect asupra smalţului dentar.
 Înaintea servirii medicaţiei se spală mâinile şi se dezinfectează.
 Se atenţionează pacientul asupra efectelor medicamentelor.

Administrarea medicamentelor pe cale orală (la

adult)
 introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de medicamente care să acţioneze
general sau local;
Materiale necesare
 pahare de unică folosinţă
 pipetă, sticluţa picurătoare
 medicamente prescrise
 apă, ceai, alt lichid recomandat
 lingură, linguriţă
 apăsător de limbă
 tavă sau măsuţă mobilă
 mănuşi de unică folosinţă
 Pregătirea pacientului
1.PSIHICĂ:
 informaţi pacientul asupra efectului, gustului medicamentului
 informaţi pacientul asupra eventualelor efecte secundare (reacţii adverse)
 asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii

2.FIZICĂ:
 asiguraţi pacientului o poziţie comodă astfel încât să poată bea
 verificaţi dacă sunt respectate condiţiile de administrare (înainte, după masă,
etc)
 tabletele şi capsulele sunt date cu apă pentru a preveni antagonizarea
proprietăţilor chimice ale medicamentelor
 siropurile şi antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru că li
se diminuează efectul
 tabletele zdrobite sau lichidele pot fi amestecate cu o cantitate mică de
mâncare dacă aceasta nu este contraindicată de dietă
Tehnica
 aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă)
 verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de
administrare;
 identificaţi fiecare medicament pe care-l primişte pacientul: eticheta,
ambalajul.
 puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din material plastic
 verificaţi numărul salonului şi numele pacientului
 duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
 explicaţi pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are
gust neplăcut
 aşezaţi pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o
poziţie comodă în care să bea lichidul în funcţie de starea acestuia
 serviţi pacientul cu doză unică
 daţi-i paharul cu apă şi asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit toate
medicamentele sau ajutaţi-l dacă nu poate să bea singur
 instruiţi pacientul dacă după administrare trebuie păstreze o anumită poziţie
 Îngrijirea pacientului
 aşezaţi pacientul în poziţie comodă
 asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confort
 Reorganizarea locului de muncă
 plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat
 asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
 spălaţi mâinile
 Notaţi
 data, ora, medicamentul, doza şi reacţia pacientului
 refuzul pacientului
 numele persoanei care a administrat medicamentul
 dacă pacientul este capabil să-şi administreze singur medicamentele.
 transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de
tură
 Evaluare
 Rezultate aşteptate/dorite:
 medicamentele au fost administrate fără incidente
 pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără
greaţă şi vărsături
 pacientul acceptă medicamentele, este cooperant
 pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului
Rezultate nedorite / Ce faceţi:
 Pacientul nu cooperează, refuză medicamentele – întrebaţi medicul
 Pacientul/clientul acuză senzaţii de greaţă şi vomă: asiguraţi-vă că nu
sunt mirosuri neplăcute în încăpere – aerisiţi, invitaţi pacientul să
inspire profund, rămâneţi cu pacientul până când se simte bine și
dacă este cazul, anunţaţi medicul.
 Pacientul are reacţie alergică sau anafilactică: opriţi administrarea,
anunţaţi medicul, pregătiţi medicamente antihistaminice pe care le
veți administra la recomandarea medicului;
 Reacţia alergică este severă: anunțați medicul, aşezaţi pacientul
în decubit dorsal cu capul puţin ridicat, evaluaţi semnele vitale la 10-
15′, urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în
respiraţie, pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână,
asiguraţi suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea,
notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice.
 Consideraţii speciale
 asistenta se va asigura că are medicaţie scrisă de medic, cerând indicaţii
necesare timpului şi modului de adminstrare dacă este necesar.
 nu se va adminstra niciodată medicaţie prin indicaţie verbală.
 se va anunţa medicul pentru orice medicaţie neadministrată din diverse
motive sau efecte adverse.
 medicamentele lichide necesită atenţie sporită la dozare.
 nu se va adminstra niciodată un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu
se va eticheta niciodată un flacon decât de către farmacist.
 medicaţia nu se va lăsa niciodată la îndemâna nimănui. Pacientul poate lua
din greşeală altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzând confuzii
şi greşeli grave.
 medicaţia opioidă trebuie supervizată de doi asistenţi medicali şi trebuie
avut în vedere atât specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cât şi
legile general valabile referitoare la acestea.
 dacă pacientul cere detalii despre medicaţia sa, se va verifica
din nou prescripţia medicului şi i se vor oferi detaliile cerute.
Pacientul va trebui să fie informat despre orice schimbare
survenită în schema sa de tratament.
 pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse şi i se
va cere să anunțe echipa de îngrijire despre orice schimbare în
starea sa.
 se vor administra preparatele lichide pe bază de fier, de
exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru a preveni afectarea
dentară.
 tot cu un pai se pot administra şi lichidele cu gust neplăcut,
deoarece în acest fel vor intra în contact cu acesta mult mai
puţine papile gustative.
 dacă pacientul nu poate înghiţi o tabletă sau capsulă, fie aceasta
se va sfărâma dacă este posibil, fie se va cere medicului şi
farmacistului să ofere o variantă lichidă a aceluiaşi
medicament.
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ

Cuprins
 Forma de prezentare
 Indicaţii de administrare
 Scop
 Contraindicaţii
 Obiective
 Pregătirea materialelor pentru administrarea pe cale rectală
 Pregătirea pacientului pentru administrarea pe cale rectală
 Tehnica – administrarea pe cale rectală
 Îngrijirea pacientului după administrarea pe cale rectală
 Reorganizarea locului de muncă
 Observații
 Administrarea medicamentelor pe cale rectală constituie calea
de administrare cu efecte de resorbție la nivelul mucoasei
rectale.

Forma de prezentare
 Supozitoare – preparate farmaceutice de formă conică sau
ovală, cu o extremitate ascuţită, la care substanţa activă este
înglobată într-o masă solidă care se topeşte la temperatura
corpului.

Clisme medicamentoase
 Microclisme – substanţa medicamentoasă dizolvată în ser
fiziologic sau ser glucozat 5% 10-15 ml.
 Clisme picătură cu picătură – administrată în 24 ore – 1000-
2000 ml soluţie medicamentoasă.
Indicaţii de administrare
 Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.
 Evitarea mucoasei gastrice.
 Pacienţi operaţi pe tub digestiv.
 Intoleranţă digestivă.
 Evitarea circulaţiei portale.

Scop

 Efecte locale și efecte generale:

 Golirea rectului.
 Calmarea durerilor.
 Atenuarea peristaltismului intestinal.
 Efect antiinflamator.
 Efect antitermic.
 Contraindicaţii
 Afecţiuni rectale sau anale.
 Diaree.
 Intervenţii chirurgicale rectale sau anale.
 Obiective
 Folosirea unei căi alternative de administrare în cazul
intoleranţei digestive (vărsături).
 Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea
hepatică sau are efect iritant al mucoasei gastrice.
 Se inactivează sub influența sucurilor gastrice.
Pregătirea materialelor pentru administrarea pe cale
rectală

 Supozitoarele prescrise
 Mănuşi
 Paravan, draperie
 Tavă/cărucior pentru medicamente
 Materiale pentru clismă dacă este cazul
Pregătirea pacientului pentru administrarea pe
cale rectală
 a) psihică:
 Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii;
 Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele;
 Identificaţi eventualele alergii;
 Asiguraţi pacientul că se va respecta intimitatea;
 Obţineţi consimţământul;
 Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de
defecaţie pe care trebuie să o stăpânească.

 b) fizică:
 Asiguraţi poziţia de decubit lateral stâng.
Tehnica – administrarea pe cale rectală
 Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente;
 Verificaţi prescripţia medicală;
 Identificaţi pacientul/clientul;
 Duceţi medicamentele în salon;
 Explicaţi tehnica;
 Asiguraţi intimitatea cu un paravan;
 Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile;
 Aşezaţi pacientul/clientul în decubit lateral stâng cu piciorul de jos
întins şi cel de deasupra flectat;
 Îndepărtaţi folia de pe supozitor;
 Cu o mână îndepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal;
 Introduceţi supozitorul în canalul rectal dincolo de sfincterul intern;
 Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza
absorbţia medicamentului;
Îngrijirea pacientului după administrarea pe cale rectală
 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă după 15 minute;
 Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul când
instalează acesta şi cât durează;
 Instruiţi pacientul cum se procedează dacă trebuie să continue
tratamentul la domiciliu.

Reorganizarea locului de muncă

 Plasaţi supozitoarele rămase într-un loc adecvat pentru păstrare;
 Îndepărtaţi mănuşile;
 Spălaţi mâinile.

Notaţi:
Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare; numele asistentei
care a administrat medicamentul; existenţa iritaţiei sau sângerării, a
hemoroizilor, etc.
 Observații
 deoarece ingestia de lichide şi mâncare stimulează
peristaltismul, supozitoarele pentru combaterea
constipaţiei trebuie administrate cu 30 de minute înainte
de masă pentru a facilita defecaţia;
 pacientul va fi învăţat să se abţină de la a expulza
supozitorul;
 unii pacienţi (de exemplu, cei cu hemoroizi) nu-şi pot
suprima senzaţia imperioasă pentru defecație şi nu pot
reţine supozitorul mult timp;
 pacientul trebuie informat că anumite supozitoare pot
schimba culoarea scaunului următor.
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Cuprins
 Forma de prezentare
 Scop
 Metode de administrare
 Inhalaţia
 Indicaţii
 Contraindicaţii
 Materiale necesare
 Pregătirea pacientului
 Tehnica
 Îngrijirea bolnavului după tehnică
 Observaţii
 Utilizarea flacoanelor presurizate
 Observaţii
 Administrarea oxigenului
 Substanţele narcotice
 Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie – Observații
 Inhalarea de aerosoli – Nebulizarea
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă
introducerea medicamentelor gazoase şi volatile în organism
prin mucoasa respiratorie.

Forma de prezentare
 Gaze sau substanţe gazeificate.
 Pulberi dizolvate
 Lichide fin pulverizate
 Vapori – aerosoli
Scop
 Dezinfecție și efect local.
 Decongestionarea mucoasei respiratorii.
 Combaterea hipoxiei
 Metode de administrare
Inhalaţia
 Reprezintă introducerea
unor substanţe
medicamentoase – esenţe
aromatice, antiseptice,
săruri etc. în organism
prin inhalare pe cale
respiratorie.

 Pot fi inhalate substanţe în

stare pulverizată sau vap
orizate.
 Indicaţii
 rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.

 Contraindicaţii
 pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.

 Materiale necesare
 Substanţa medicamentoasă prescrisă.
 Cort sau pelerină.
 Prosop.
 Pregătirea pacientului
 Se explică tehnica și se obține colaborarea și consimțământul.
 Se aşază pacientul confortabil pe scaun.
 Se cere suflarea nasului.
 Se aşază un prosop în jurul gâtului.
 Se explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.

 Tehnica
 Se spală şi se dezinfectează mâinile.
 Se toarnă apă în recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.
 Se introduce recipientul cu medicament. Când apa fierbe, vaporii
formaţi antrenează medicamentul pulverizându-l;
 Se aduce inhalatorul în faţa pacientului care aşează cu capul aplecat
deasupra inhalatorului (la distanţă de 30-80 cm) şi se acoperă cu
pelerina.
 Îngrijirea bolnavului după tehnică
 Pacientul este şters şi uscat.
 Se asigură repaus la pat 2-3 ore.

 Observaţii
 Inhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are
o durată de maxim 5-20 minute.
 Nu se inhalează primii vapori produşi deoarece antrenează
şi picături de apă fierbinte.
 Utilizarea flacoanelor presurizate
 Soluţiile medicamentoase pot fi introduse în
căile respiratorii prin inhalare în stare
pulverizată. Pulverizarea poate fi făcută atât
la cald cât şi la rece. Se utilizează inhalatorul
de vapori pentru apă şi soluţii
medicamentoase calde, iar pentru lichide
reci pulverizatorul. Mai recent se
utilizează inhalatoare sub presiune.
 Se cere bolnavului să tuşească şi
să expectoreze.
 Se răstoarnă flaconul şi se adaptează buzele
în jurul piesei bucale.
 Se înclină capul uşor posterior.
 Expiraţie lentă, profundă.
 Inspir profund cu activarea flaconului cu
aerosoli păstrând limba apăsată.
 Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie
pe nas.
 Clătirea gurii cu apă caldă.
 Observaţii
 Suprafaţa întinsă a alveolelor intens vascularizate favorizează
absorbţia gazelor sau substanţelor gazeificate, fin pulverizate
sau instilate.

 Distribuirea cantităţii de aerosoli:

 40% în alveolele pulmonare.
 35% în căi respiratorii superioare şi mijlocii.
 25% se elimină prin expiraţie.

 Inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor

respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare, anestezice,
antialergice, fluidizante, expectorante – cu acţiune locală şi
generală.
Administrarea oxigenului

 Oxigenul – calea principală de administrare

este calea fiziologică (calea respiratorie).
 Oxigenul din sursa centrală a spitalului,
rezervorul de oţel sau din balon poate fi
administrat bolnavului după metode diferite.

 Masca de oxigen – realizează inhalarea gazului

în cantitate de 100%. Masca este de tip
inspirator-expirator, care printr-un sistem de
ventilaţie asigură, pentru aerul expirat, o altă
cale decât pentru cel inspirat. Masca este
confecţionată din material plastic şi asigură o
închidere ermetică a căilor respiratorii.

 Alimentaţia cu oxigen se face din reţeaua

centrală. După ce gazul a fost umidificat prin
barbotor pătrunde în mască, de unde este
inspirat de bolnav. Aparatul trebuie reglat
foarte bine, sub controlul permanent al
manometrelor.
Substanţele narcotice
 Eterul, cloroformul, clorura de etil se inhalează sub formă de vapori.
Protoxidul de azot şi ciclopropanul sunt introduse în căile respiratorii
ale bolnavului printr-un sistem de tuburi şi manometre din butelii
speciale, unde se găsesc sub presiune. Se administrează de
către medicul anestezist.

Administrarea medicamentelor pe cale

respiratorie – Observații
 Numeroase substanţe medicamentoase se inhalează cu
ajutorul vaporilor de apă cu scopul de a decongestiona mucoasele
inflamate ale căilor respiratorii.

 Inhalarea vaporilor de apă nu se utilizează niciodată în stare pură, ci

li se vor adăuga uleiuri şi esenţe aromatice antiseptice volatile,
unele săruri minerale, substanţe alcaloide sau de altă natură.
  Inhalarea de aerosoli – Nebulizarea

 Un aparat cu aerosoli (nebulizator) este un dispozitiv medical care

generează aerosoli pentru îmbunătățirea respirației, folosit în terapiile respiratorii.
 Prin aerosoli se înţelege un amestec de gaz cu un medicament dispersat în particule sferice de
ordinul micronilor, amestec cu proprietăţi fizico-chimice identice cu acelea ale sistemelor
coloidale.

 Prin aerosoli se pot introduce în organism antibiotice, substanţe anesteziante, antialergice,

bronhodilatatoare, hemostatice locale, vitamine, fluidificante, expectorante, etc., cu scopul
de a acţiona local sau după resorbţia lor, general.

 Nebulizatoarele sunt aparate care transformă medicamentele lichide în particule foarte

fine (ca un fel de abur) ușor de inhalat, fiind adecvate pentru tratament în caz de:
 dereglări pulmonare (de respirație)
 traheită
 bronșită
 sinuzită
 alergii
 răceli.
 Aparatele generatoare de aerosoli sunt construite după principii diferite,
astfel deosebim:
 aerosoli prin pulverizaţie gazoasă sub presiune
 aerosoli prin pulverizaţie mecanică
 aerosoli prin ultrasunete

 Tratamentul cu aerosoli nu necesită pregătirea prealabilă a bolnavului. Se

umple rezervorul generatorului cu medicamentul dizolvat în apă distilată, se
reglează aparatul de încălzire la temperatura dorită şi se aplică amboul pe
faţa bolnavului.

 Bolnavul va fi aşezat în poziţie şezând sau semişezând. Generatorul de

presiune va fi reglat la presiune corespunzătoare, în funcţie de mărimea
particulelor şi viteza de dispersare dorită.

 Un avantaj major al terapiei cu aerosoli constă în faptul că se utilizează

cantități foarte mici de medicament, efectul sistemic este redus, dar
răspunsul la tratament este eficient.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE TEGUMENTE

Cuprins
 Administrarea medicamentelor pe tegumente – obiective:
 Pregătirea materialelor pentru administrarea pe tegumente
 Pregătirea pacientului
 Tehnica administrării medicamentelor pe tegumente
 a) Aplicarea pe tegumente a unguentelor şi alifiilor
 b) Aplicarea lichidelor pe tegumente
 c) Aplicarea medicamentelor vasodilatatoare
 Îngrijirea pacientului
 Reorganizarea locului de muncă
 Evaluarea procedurii
 Administrarea medicamentelor pe cale percutanată
 Introducerea medicamentelor în organism prin fricţionare
 Iontoforeza
Administrarea medicamentelor pe tegumente – obiective:
 Obţinerea unui efect local asupra tegumentelor;
 Stimularea circulaţiei;
 Diminuarea efectului medicamentului printr-o absorbţie mai lentă.

Pregătirea materialelor pentru administrarea pe tegumente

 medicamentele prescrise (lichide, pudre, unguente, alifii, mixturi, plasturi,
patch-uri)
 mănuşi de unică folosință
 comprese, tampoane, spatulă
 pense porttampon, spatulă
 material pentru protecţia patului
 tavă sau carucior pentru medicamente

  Pregătirea pacientului
 a) psihică:
 informaţi pacientul asupra efectului medicamentului
 explicaţi pacientului metodele de administrare a
medicamentelor: badijonare, pudraj, comprese
medicamentoase
 informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poate avea
 informaţi asupra eventualelor alergii
 b) fizică:
 asiguraţi poziţia adecvată în funcţie de zona pe care
urmează să se aplice medicamentul
 sfătuiţi pacientul să stea relaxat
Tehnica administrării medicamentelor pe tegumente

 Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior

 Verificaţi recomandarea medicală
 Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care
contraindică administrarea
 Asiguraţi intimitatea
 Aşezaţi pacientul în poziţie adecvată
 Spălaţi mâinile
 Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosință
a) Aplicarea pe tegumente a unguentelor şi alifiilor
 Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei
 Întindeţi cu blândeţe un strat subţire cu mâna îmbrăcată în mănuşă sau cu spatulă.
 Protejaţi pielea cu un pansament dacă e necesar, astfel încât medicamentul să nu fie
îndepărtat
 Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia situaţiilor în care medicul
recomandă astfel.
b) Aplicarea lichidelor pe tegumente
 Întindeţi soluţia medicamentoasă cu ajutorul unui tampon;
 Lăsaţi pielea să se usuce;
 Protejaţi cu un pansament dacă soluţia folosită e colorată;
 Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia situaţiilor în care medicul
recomandă altfel;
c) Aplicarea medicamentelor vasodilatatoare
 Puneţi mănuşi de cauciuc pentru a preveni absorbţia medicamentelor de propriile
tegumente;
 Aplicaţi plasturele pe toracele anterior sau pe altă zonă a corpului indicată de medic;
 Alternaţi locurile la fiecare doză medicamentoasă;
Îngrijirea pacientului
 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
 Observaţi eventualele reacţii locale
 Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea
tratamentului la domiciliu

Reorganizarea locului de muncă

 Puneţi medicamentele în locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există
condiţii adecvate;
 Îndepărtaţi compresele, tampoanele folosite;
 Spălaţi mâinile;

 Notaţi: Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele

asistentului medical, orice observaţie legată de starea pacientului,
aspectul local al tegumentelor:
 Evaluarea procedurii

 Rezultate aşteptate/dorite:
 Medicamentele au fost administrate fără incidente
 Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute
 Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor
primite

 Rezultate nedorite /Ce faceţi ?

 Pacientul acuză senzaţii neplăcute: usturime, înţepături. Explicaţi
pacientului dacă senzaţiile care fac parte din efectul medicamentelor
sau anunțați medicul;

 Pe suprafaţa tratată apare înroşirea sau alte semne de alergie.

Observaţi starea, anunţaţi medicul şi transmiteţi informaţiile prin
raportul de activitate;
  Administrarea medicamentelor pe cale
percutanată

 Introducerea medicamentelor în organism prin fricţionare

 Suprafaţa tegumentului, în care urmează să se introducă medicamentul prin
fricţionare, va fi spălat cu apă caldă şi apoi bine uscată.
 Medicamentul înglobat în lipoizi sub formă de alifii, uleiuri sau emulsii uleioase se
aplică pe piele şi prin mişcări circulare efectuate sub o uşoară presiune, executate cu
vârful degetelor sau cu toată suprafaţa palmei şi se masează.
 Operaţia este terminată atunci când medicamentul dispare în aparenţă, rămânând
doar un slab luciu de grăsime.
 Se va avea o deosebită grijă ca alifia sau uleiul care se introduc în piele să nu ajungă
în ochiul bolnavului sau al asistentului medical, deoarece pot să conţină diferite
substanţe iritante.
 După terminarea fricţionării, suprafaţa tratată cu substanţa grasă va fi bandajată,
pentru a proteja lenjeria de corp şi pat.
 Cantitatea medicamentului introdus, suprafaţa aleasă pentru tratament, ca şi
întinderea acesteia, durata fricţionării, precum şi frecvenţa şi orarul tratamentului
vor fi stabilite totdeauna de medic.
 Iontoforeza
 Este introducerea medicamentelor în organism cu ajutorul curentului galvanic.
Aplicată ca metodă de tratament poartă numele de ionoterapie.
 Curentul galvanic atrage ionii de sens contrar polului curentului galvanic şi respinge
ionii cu aceeaşi sarcină. Această din urmă proprietate creează posibilitatea de a
introduce în organism ioni medicamentoşi cu scop terapeutic. Se înţelege că prin
iontoforeză se pot introduce în organism numai acele substanţe medicamentoase
care în soluţii se ionizează: iodul, magneziul, salicilatul de sodiu, novocaina, etc.,
precum şi alcaloizi ca: histamina, stricnina, etc.
 Pentru introducerea ionilor metalici, în general a ionilor electropozitivi în organism,
se îmbibă un electrod activ cu soluţia medicamentoasă şi se leagă de polul pozitiv al
generatorului de curent continu. În cazul ionilor metaloidici, în general
electronegativi, electrodul activ îmbibat în soluţia medicamentoasă se leagă de polul
negativ al generatorului. Pentru introducerea substanţelor alcaloide se va utiliza ca
pol activ totdeauna electrodul pozitiv.
 Polul activ sau straturile de tifon îmbibate în substanţe medicamentoase, cu
electrodul fixat deasupra, se aplică în regiunea aleasă pentru introducerea ionilor
medicamentoşi. Polul opus se dă în mâna bolnavului, închizându-se astfel circuitul
electric. Intensitatea curentului utilizat trebuie să fie de 20-100 mA, în funcţie de
suprafaţa electrozilor.
 Ionii introduşi în organism prin iontoforeză se elimină mult mai lent decât cei
introduşi prin injecţii subcutanate.
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA
CONJUNCTIVALĂ

Cuprins
 Pregătirea materialelor
 Pregătirea pacientului
 Tehnica Administrarea medicamentelor pe mucoasa
conjunctivală
 Îngrijirea pacientului
 Reorganizarea locului de muncă
 Evaluarea procedurii
Administrarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivală
(în sacul conjunctival) are ca și obiectiv obținerea efectului
terapeutic.
Pregătirea materialelor
 tavă medicală/cărucior pentru medicamente
 picături (colire) sau unguente prescrise de medic
 ser fiziologic steril
 comprese de tifon sterile
 şerveţele
 pipetă
 mănuşi sterile
 recipient pentru colectarea materialelor folosite
 Pregătirea pacientului
 a) Psihică:
 informaţi pacientul şi explicaţi procedura
 explicaţi efectul terapeutic şi eventualele reacţii
 informaţi-vă asupra eventualelor alergii
 instruiţi pacientul să nu se mişte pe parcursul administrării
 explicaţi orice altă recomandare terapeutică adiţională
necesară
 b) Fizică:
 asiguraţi intimitatea
 asiguraţi poziţia corectă a pacientului – decubit dorsal sau
şezând cu capul dat pe spate
 Tehnica Administrarea medicamentelor pe mucoasa
conjunctivală

 verificaţi recomandarea medicală

 identificaţi pacientul
 atenţionaţi pacientul să nu se mişte în timpul procedurii
 asiguraţi o lumină adecvată
 poziţionaţi pacientul culcat sau şezând cu capul dat pe spate
 spălaţi mâinile cu apă şi săpun/ îmbrăcaţi mănuşi sterile
 deschideţi fanta palpebrală din interior spre exterior folosind comprese sterile îmbibate în ser
fiziologic
 aspiraţi cu pipeta cantitatea de soluţie necesară (sau deschideţi tubul cu unguent, după caz)
 protejându-vă degetele cu comprese sterile, trageţi blând pleoapa inferioară pentru a evidenţia
sacul conjunctival
 instruiţi pacientul/ clientul să privească în sus şi înapoi pentru a proteja corneea, sub pleoapa
superioară şi pentru a preveni clipitul în momentul când vă apropiaţi cu pipeta sau tubul
 sprijiniţi mâna care ţine medicamentul pe fruntea pacientului pentru a evita rănirea cu pipeta sau
vârful tubului dacă pacientul se mişcă, plasaţi pipeta sau vârful tubului cu unguent deasupra
sacului conjunctival la l-2 cm
 instilaţi numărul de picături prescris sau aplicaţi aproximativ 1cm liniar din unguent, pe
suprafaţa pleoapei inferioare;
NU ATINGEŢI PIPETA SAU TUBUL, DE OCHIUL
PACIENTULUI!
 eliberaţi pleoapa inferioară
 instruiţi pacientul/clientul să închidă ochiul şi să-şi mişte
globul ocular pentru a împrăştia medicamentul
 îndepărtaţi orice exces de medicament din jurul ochiului
cu o compresă sterilă sau un şerveţel
NU FOLOSIŢI ACELEAŞI TAMPOANE SAU
COMPRESE LA AMBII OCHI!
 spălaţi-vă pe mâini, schimbaţi mănuşile şi repetaţi
intervenţiile pentru celălalt ochi dacă este necesar
 Îngrijirea pacientului
 aşezaţi pacientul în poziţie comodă
 observaţi eventualele reacţii locale: congestii, lăcrimare, prurit

 Reorganizarea locului de muncă

 puneţi medicamentele la locul de păstrare
 asiguraţi-vă că sunt condiţii optime pentru păstrarea
medicamentelor
 spălaţi mâinile
 notaţi: data, ora, medicamentul, calea de administrare, numele
asistentei care a administrat medicamentul și orice observaţie
legată de starea pacientului sau aspectul local: secreţii, roşeată,
senzaţie de corp străin.
  Evaluarea procedurii

 Rezultate aşteptate/dorite:
 Medicamentele au fost administrate fără incidente
 Pacientul/clientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute:
usturime, lăcrimare, înglodeală
 Pacientul/clientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor
primite

 Rezultate nedorite / Ce faceţi ?

 Pacientul nu cooperează şi există risc de lezare a corneei: întrebaţi medicul
 Pacientul/clientul acuză senzaţii neplăcute (usturime, lăcrimare, arsură,
hiperemie): explicaţi pacientului/clientului că sunt efecte obișnuite ale
medicamentului, dacă acesta este cazul sau anunţaţi medicul dacă acestea nu
sunt obişnuite în cazul administrării medicamentului recomandat
 Semnalaţi medicului orice manifestare ieşită din comun: vedere neclară,
diplopie, cefalee, palpitaţii.
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE
PARENTERALĂ
Cuprins
 Avantajele injecţiilor
 Calea de administrare
 Prezentare farmaceutică
 Reguli generale de pregătire a injecţiilor
 Materiale necesare
 Codul culorilor pentru acele de seringă
 Alte materiale necesare
 Pregătirea pacientului
 Montarea și încărcarea seringii din fiole
 Încărcarea seringii din flacoane cu dop de cauciuc
 Evaluarea procedurii
 Dizolvarea pulberilor
 Principii de igienă în administrarea injecțiilor
 Tehnica generală a injecțiilor
 Observații
Administrarea medicamentelor
pe cale parenterală
 înseamnă administrarea în
afara tubului digestiv
(administrarea medicamentelor
prin injecții).

 Injecția reprezintă tehnica de

introducere a unei substanțe în
țesuturile organismului, pe
diferite căi
(intravenoasă, intramusculară,
intradermică etc), prin
intermediul unui ac adaptat la
o seringă.
 Avantajele injecţiilor

 Dozaj corect şi exact;

 Efect instalat rapid, absorbţie uşoară;
 Absorbţie independentă de starea tractului digestiv
administrarea de substanţe care sunt distruse de sucurile
digestive);
 Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor
digestive. – hormoni, vaccinuri, seruri;
 Evită calea digestivă în caz de intoleranţă digestivă, tulburări
de deglutiţie, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale pe
tub digestiv;
 Siguranţa administrării medicamentului la pacienţii
inconştienţi;
 Se pot introduce şi substanţe în scop explorator sau diagnostic.
 Calea de administrare
 Locul de elecție al injectiilor îl constituie țesuturile în
care se introduc medicamentele:
 grosimea dermului – injectia intradermică;
 sub piele, în țesutul celular subcutanat– injecția
subcutanată;
 țesutul muscular – injectia intramusculară
 în vasele sanguine – injectia intravenoasă și injecția
intraarterială ;
 în inima – injecția intracardiacă;
 în intervenția de urgență – în măduva roșie a oaselor –
intraosos;
 în spatiul subarahnoidian– subarahnoidian.
  Prezentare farmaceutică
 Soluţii injectabile – în fiole.
 Flacoane cu pulbere – însoţite de solvent.
 Soluţii încărcate în seringi – pentru unică folosinţă.
 Soluţiile injectabile pot fi:
 Soluţii apoase.
 Soluţii uleioase.
 Suspensii – pentru absorbţie întârziată.
 În principiu, diferitele substanțe se administrează astfel:
 sărurile metalelor grele (bismut, mercur, iod, calciu, aur) se introduc intramuscular
 substanţele uleioase se injectează intramuscular profund
 soluţiile izotonice se pot injecta pe orice cale
 soluţiile hipotonice se administrează în circulaţia sanguină (intravenos, intraarterial)
 cantităţile mari de substanţe (soluţii perfuzabile, sânge, derivate de sânge) se
introduc intravenos sau intraarterial
 pentru explorarea funcţiei anumitor organe sau vizualizarea sistemului
arteriovenos, substanţele se introduc direct în circulaţia sanguină (intravenos,
intraarterial)
 Unele substanţe pot determina reacţii de hipersensibilitate din partea bolnavului,
ceea ce necesită testarea prealabilă a sensibilităţii.
  Reguli generale de pregătire a injecţiilor
 Se verifică:
 medicamentul prescris.
 Doza – concentraţia – modul de administrare.
 Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.
 Integritatea fiolei, a ambalajului.
 Modul de păstrare şi depozitare.

 Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.

 Se verifică soluţia injectabilă.
 Se dezinfectează locul ales pentru injecţie.
 Se încarcă corect seringa.
 Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă.
 Materiale necesare
• Seringă cu ac adaptate injecţiei.

• Acele au lungimi diferite şi culori convenţionale:

• galben, verde (i.m.,
i.v.), albastru, mov (s.c.), portocaliu (s.c.), negru (i.m.,
i.v.), verde (i.m., i.d.), roz (recoltare, dizolvare şi extragere
soluţii).

Acele – au diferite dimensiuni, în funcţie de utilizare:

 pentru injecţii intradermice au lungime 10 – 25 mm, grosime 0,4
m şi bizou scurt
 pentru injecţii subcutanate au lungime 25 – 30 mm, grosime 0,6
– 0,8 mm şi bizou lung
 pentru injecţii intramusculare sunt lungi de 50 – 80 mm, grosime
0,7 – 0,8 mm şi bizou lung
 pentru injecţii intravenoase au lungime 30 – 40 mm, grosime 0,8
– 1 mm şi bizou scurt

Codul culorilor pentru acele de seringă

Culoare Marime Diametrul Exterior

Roz 18G 1.20mm

Crem 19G 1.10mm
Galben 20G 0.90mm
Verde 21G 0.80mm
Negru 22G 0.70mm
Albastru 23G 0.60mm
Mov 24G 0.55mm
Portocaliu 25G 0.50mm
Maron 26G 0.45mm
Gri 27G 0.40mm
 Alte materiale necesare
 Soluţie de injectat verificată.
 Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.
 Garou, leucoplast.
 Pile pentru tăierea gâtului fiolelor.
 Mănuşi de protecţie, mască de tifon.
 Material pentru protecţia patului.
 Tăviţă renală.
 Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.
Pregătirea pacientului
 Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.
 Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
 Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru
asistenta care execută tehnica.
 La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
 Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
Montarea și încărcarea seringii din fiole

 Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.

 Se desface ambalajul de sus în jos.
 Se înşurubează acul de amboul seringii.
 Se îndepărtează protecţia acului.
 Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide
fiola (după ce lichidul din gâtul fiolei revine în fiolă prin mişcări de
rotaţie).
 Se aspiră soluţia în seringă
 Se golește lichidul din vârful fiolei prin mișcări de rotație
 Se dezinfectează gâtul fiolei prin ștergere cu tamponul îmbibat în
alcool
 Se deschide fiola astfel: se ține cu mâna stângă, iar cu policele și
indexul mâinii drepte protejate cu o compresă sterilă se deschide
partea subțiată a fiolei
 Se introduce acul în fiola deschisă, ținută între policele mâinii drepte
și având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluția de
aspirat;
 Fiola se înclină treptat;
 Se îndepărtează aerul din seringă, fiind în poziție verticală cu acul
îndreptat în sus, prin împingerea pistonului până la apariția primei
picături de soluție prin ac;
 Se schimba acul de aspirat cu un alt ac steril potrivit pentru injecție;
 Nu se ating pereţii fiolei cu acul.
Încărcarea seringii din flacoane cu dop
de cauciuc
 Se îndepărtează apărătoarea metalică și se dezinfectează dopul;
 Se aspiră aer în seringă în cantitate egală cu lichidul ce trebuie aspirat
din flacon;
 Se perforează flaconul și se răstoarnă;
 Se introduce aerul sub presiune în flacon – lichidul se golește singur în
seringă;
 Acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru
injecție;
 Se elimină aerul din seringă până apare o bulă de soluţie pe vârful
acului;
 Se ataşează protecţia la ac.
 Evaluarea procedurii
 Rezultate aşteptate/dorite:
 Gâtul fiolei se rupe fără să se spargă
 Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei
 Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasă
 Rezultate nedorite /Ce faceţi ?
 Soluţia este precipitată, decolorata sau expirata. Folosiţi altă fiolă
 Cioburile de sticlă cad în fiolă când gâtul fiolei; se sparge la
deschidere. Aruncați fiola. Folosiţi altă fiolă
 Pacientul are istoric de alergie la medicament și trebuie testat.
Efectuați testul la indicația și în prezența medicului
 Pacientul dezvoltă reacții de sensibilizare la testare. Interveniți
conform prescripţiei medicale
 Dizolvarea pulberilor

se aspiră solventul în seringă;
 se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului se
dezinfectează capacul de cauciuc, se așteaptă evaporarea
alcoolului;
 se pătrunde cu acul prin capacul de cauciuc și se
introduce cantitatea de solvent prescris;
 se scoate acul din flacon și se agită pentru a completa
dizolvarea.

Principii de igienă în
administrarea injecțiilor
 Se folosesc seringi și ace sterile – de unică întrebuințare.
După folosire se aruncă în recipientele speciale.
 Materialele sterile de unică folosință se depozitează în
spații special destinate.
 Este obligatorie spălarea și dezinfectarea înainte și după
executarea fiecărei injecții.
 Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în
timpul executării tratamentelor parenterale.
 Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea
seringii din flacon cu dop de cauciuc.
  Tehnica generală a injecțiilor

 Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni

apariţia durerilor.
 Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea
intravenoasă previne apariția complicaţiilor.
 Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage
brusc.
 După injectare se comprimă ușor locul.
 În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv
– mai mult timp.
 Se desface garoul înaintea injectării soluției.
 Observații
 Calea de administrare se alege în funcţie de:
 Hotărârea medicului.
 Scopul injecţiei.
 Rapiditatea asimilării medicamentului.
 Resorbţia şi metabolizarea medicamentului.
 Interacţiuni medicamentoase.
 Compatibilitatea soluţiei medicamentoase cu ţesuturile.
 Fiola tăiată se administrează imediat.
 Fiolele neetichetate se aruncă.
 Emulsiile injectabile se agită înaintea administrării.
 În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei.
 Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant sau condiţii de păstrare.
 Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.
 Soluţiile uleioase ce se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru a le fluidifica.
 Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor.
 Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă.
 Vezi și fiecare tehnică de execuție detaliată a injecțiilor
 Injecția intravenoasă
 Injecția intradermică
 Injecția subcutanată
 Injecția intramusculară