Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. NOTIUNI GENERALE
1. Generalitati
Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica (de sinteza),
transformate ntr-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise de medic.
Scopul administrari lor este de:
- prevenire a mbolnavirilor
- ameliorarea bolilor
- vindecarea bolilor , prin actiunea lor locala sau generala
Caile de administrare a medicamentelor sunt urmatoarele:
- calea digestiva orala, sublinguala, gastrica, intestinala, rectala
- local pe tegumente si mucoase
- cale respiratorie
- cale urinara
- parenterala sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase
Calea de administrare este aleasa de catre medic n functie de scopul urmarit, capacitatea de absorbtie a
cai respective, actiunea medicamentelor administrate, toleranta organismului primitor, particularitatile
anatomice, fiziologice ale organismului.
Substanta medicamentoasa poate actiona ca aliment , medicament sau substanta toxica daca nu se
respecta doza si calea de administratie.
Tipuri de doze medicamentoase :
- doza terapeutica - este cantitatea de medicament necesar obtinerii efectului terapeutic dorit
- doza maxima - reprezinta cantitatea cea mai mare de medicament administrat, suportat de organism
- doza toxica - este cantitatea de medicament care provoaca reactii toxice
- doza letala - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului
2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului, doza, calea de
administrat, ora administrari, durata tratamentului, administratia n raport cu alimentatia, iar persoanele care le
administreaza trebuie sa cunosc urmatoarele reguli generale pentru a evita greselile care pot avea efecte
nedorite:
- respecta medicamentul prescris
- este necesar sa se verifice etichetele de pe medicamente naintea administrarii lor, inclusiv termenul de
expirare
- sa se cunoasca aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia
- sa se cunoasca modul, caile pe care se administreaza medicamentele si manoperele utilizate pentru a masca
gustul neplacut sau mirosul unor medicamente (copii)
- doza de administrat ct si orarul pentru a asigura o eficienta maxima
- sa se cunoasca reactiile imediate sau ndepartate care pot aparea
- sa se cunoasca incompatibilitatile care pot exista ntre medicamente
- sa se cunoasca modul de pastrare al medicamentelor n scopul mentinerii calitatii acestora
- respectare somnului fiziologic al pacientului
- lamurirea bolnavului naintea administrari, informare, accept
- anuntarea greselilor de administrat
- se administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- cunoasterea normelor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, a masurilor de asepsie, circuite, tehnici de
administrare
Asistenta trebui sa cunoasca efectul medicamentelor:
- efectul asteptat de la medicamentele administrate
- timpul necesar dupa cere se poate astepta efectul medicamentului
- efectele secundare ale medicamentelor
- fenomenele de obisnuinta si de acumulare a unor medicamente n organism utilizate n mod sistematic si timp
ndelungat
- fenomenele de hipersensibilitate legate de actiunea unor medicamente
Efectele nedorite ale unor medicamente asupra evolutiei sarcinii si dezvoltarii produsului de conceptie se
pot grupa, in linii mari, in urmatoarele grupe:
1) Efecte toxice asupra organismului matern, car creeaza dificultati sau imposibilitatea continuarii normale a
sarcinii, ducand la moartea produsului de concptie, urmata mai devreme sau mai tarziu de eliminarea sa din uter.
2) Substante care in dozele administrate dau relativ mica toxicitate materna, dar sunt toxice pentru embrion
sau fat.
3) Substante care au actiune asupra aparatului genetic al celulelor fetale inducand afectiuni de natura
genetica sau moartea produsului de contraceptie.
4) Substante care modifica durata fiziologica a sarcinii si influenteaza actul nasterii.
5) Medicamente care au doua sau mai multe tipuri de ctiuni din cele enumerate anterior.
Lactatia
Intelepciunea populara a spus de mult ca laptele si dragostea mamei sunt de neinlocuit pentru copil. Dar
pentru ca laptele mamei sa fie alimentul ideal pentru copil in primele luni de viata trebuie sa nu contina nimic
nociv copilului. Din substantele care pot sa ajunga in lapte, un loc important il ocupa medicamentele luate de
femeia care alapteaza; aceasta se va abtine de aceea de la orice fel de automedicatie, iar medicul va recomanda
numai strictul necesar de medicamente pentru tratrea unor afectiuni.
Iata mai departe unele medicamente carese elimina prin lapte.
Medicamentul
Riscuri pentru sugar
o Barbituricele (Ciclobarbital, Fenobarbital etc.)
o Aspirina
o Diazepam
o Alcaloizi din ergot
o Fanacetina (Antinevralgic)
o Rezerpina (Hiposrpil, Serpasil)
o Nicotina
o Metranidazol
o Streptomicina
o Contraceptive perorale
o Anorexigene amfetminice
o Sulfametoxipiridazina
o Bromuri
o Derivati de tiouree:
o Iodurile
o Somnolenta
o Hemoragii
o Hiperbilirubinemie
o Varsaturi, diaree
o Icter nuclear
o Congestie nazala si cresterea secretiilor traheobronsice
o Agitatie, varsaturi, tahicardie, tulburari circulatorii
o Anorexie, greturi
o Otoxicite
o Scaderea in greutate, ginecomastie la baietii sugari
o Insomnii, tremuraturi
o Anemii hemolitice la sugaruu cu deficite de glucoza-6fostat dehidrogenaza
o Somnolenta, eruptii cutanate
o Depresiunea tiroidei la sugar
o Dispensie la sugar, copilul refuza sanul, datorita gustul
neplacut al iodului din lapte
Nou-nascut si sugar
Treacand de la viata intrauterina la cea extrauterina, nou-nascutul prezinta unele particularitati metabolice
caracterizate prin:
- insuficienta maturizare a unor sisteme enzimatice;
- deficite de reglare a unor functii ale organismului;
- permeabilitatea sporita a unor bariere ale organismului(cum este cea hematocerebrala de exemplu);
- o proportie mai mare a apei in orgnism, in comparatie cu adultul si o repartizare deosebita pe
compartimente a acesteia.
fenformin (feniletil-biguanida);
buformin (butil-biguanida);
metformin (dimetil-biguanida)
Hormonii glucorticoizi
Hormonii glucocorticoizi si derivatii lor sintetici se utilizeaza foarte lar in terapeutica, avand indicatii in
inflamatii, colagenoze, unele boli ale sangelui, artropatii, boli alergice, astm bronsic, hepatita cronica, unele
neoplazii etc.
Antibioticele
Sunt substante utilizate cu scop bactericid, bacteriostaticsau antifungic. In ultimii ani au fost puse la punct
si unele substante antivirale, care au inca o circulatie redusa.
Din grupele antibiotice, penicilinele au toxicitatea cea mai mica. Principalul efect secundar il constituie
reactiile alergice (frecventa cea mai mare la ampicilina).
V. Automedicatia si riscurile ei
Automedicatia ajunge astfel sa fie una din sursele de poluare endogena a organismului cu repercusiuni
negative numeroase, din care amintim:
- mascarea simptomelor unei boli si inducerea in eroare a medicului, intarziind diagnosticul corect;
- agravarea bolii prin infectia terapiei luata la intamplare de bolnav;
- cronicizarea unor afectiuni acute pentru carwe bolnavul ia unele medicamente in doze insuficiente;
- aparitia unor efecte toxice ale asocierilor empirice de medicamente sau agravarea unore din simptomele
bolii in incercarea de a suprima altele.
sarcoidozei si pentru suplimentarea hormonala in boala Addison sau alte forme de insuficienta adrenala. Aceste
medicamente pot salva viata si avea beneficii importante. Totusi, administrarea lor terapeutica trebuie
contrabalansata de efectele adverse severe. Doza, ruta de administrare, durata tratamentului si alegerea
corticosteroidului trebuie luate in considerare pentru a maximiza beneficiul si a minimaliza efectele adverse.
Efecte adverse
Efectele nedorite tipice ale glucocorticoizilor sunt legate de doza si adesea predictibile in functie de
actiunile glucocorticoide (diabet, osteoporoza, atrofie musculara, efecte neuropsihiatrice) si actiunile
mineralocorticoide(hipertensiune, dezechilibru hidroelectrolitic).
Efectele adverse sunt numeroase:
- cardiovasculare: hipertensiune, insuficienta cardiaca congestiva, retentie hidrosalina
- sistem nervos central: tulburari psihice incluzind mania, psihoza, tulburari de somn
- endocrine/metabolice: supresia adrenala, retard de crestere la copii, rezistenta la insulina, diabet,
tulburari ale functiei tiroidiene, hipokaliemie, alcaloza metabolica
- gastrointestinale: efecte gastrice, hepatosteatoza
- hematopoietice: leucocitoza si alte efecte
- sistem imun: creste riscul de infectii
- musculoscheletice: miopatie, osteoporoza, necroza avasculara osoasa
- oftalmice: cataracta, hipertensiune intraoculara, glaucom
- impotenta, cicluri neregulate, masculinizarea femeilor
- cutanate si altele: fata in luna plina, obezitate truncala, cocoasa dorsolombara, acnee, atrofie cutanata,
vergeturi, hirsutism.
Medicamente care accentueaza efectele corticosteroizilor:
- estrogenii, contraceptivele orale
- antibioticele, antifungicele.
Toti acesti agenti inhiba enzimele citocromului P450.
Medicamente care inhiba efectele corticosteroizilor:
- antiacidele, colestiramina (scad absorbtia corticosteroizilor)
- fenitoina (inhiba enzimele citocromului P450).
Antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS)
Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt o clasa de medicamente cu efecte analgezice si antipiretice, iar in
doze mai mari si antiinflamatorii. Termenul non-steroidiene diferentiaza aceste medicamente de steroizi, care au
si actiune antiinflamatorie similara scaderii eicosanoizilor. Ca analgezice, AINS nu sunt narcotice si sunt
folosite ca o alternativa non-adictiva la narcotice.
Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
AINS pot fi clasificate in functie de structura lor chimica sau mecanismul de actiune.
Salicilatii
- aspirina, diflunisal, salsalat, tenoxicam
- droxicam, lornoxicam, isoxicam.
Derivatii acidului propionic
- ibuprofen, dexibuprofen, naproxen
- fenoprofen, ketoprofen, dexketoprofen
- flurbiprofen, oxaproxin, loxoprofen.
Derivatii acidului fenamic (fenamatii)
- acidul mefenamic, acidul meclofenamic
- acidul flufenamic, acidul tolfenamic.
Inhibitorii selectivi ai COX2 (coxibii)
- celecoxib, rofecoxib, valdecoxib
diclofenacul au timp de injumatatire scurt de 2-3 ore. Unele AINS (de obicei oxicamii) au timp de injumatatire
foarte lung intre 20-60 de ore.
Indicatiile AINS
AINS sunt folosite in principal pentru tratamentul conditiilor acute sau cronice in care sunt prezente durerea si
inflamatia. Cercetarile continua asupra potentialului lor in preventia cancerului colorectal.
AINS sunt folosite in general pentru ameliorarea simptomatica in urmatoarele conditii:
- artrita reumatoida, osteoartrita, artropatiile inflamatorii
- dureri dentare, post-operatorii, fracturi, sciatica
- colica renala, cefalea si migrena
- guta acuta, dismenorea, durerea osoasa metastatica, alte tipuri de dureri.
Aspirina, singurul AINS capabil sa inhibe ireversibil COX1 este indicata si ca antiagregant plachetar.
Efecte adverse
Cele mai frecvente efecte adverse cuprind urmatoarele:
- cardiovasculare: hipertensiune arteriala, risc crescut de infarct miocardic si angina
- gastrointestinale: dispepsie, ulcer peptic, hemoragii digestive
- hepatice: hepatita toxica, transaminaze crescute
- toxicitate renala, edeme periferice, hiperkaliemie
- hematologice: risc de singerare, trombocitopenie
- ORL: tinnitus, astmul indus de aspirina
- cutanate: alergie la aspirina sau alte AINS.
Interactiunea cu alte medicamente
- risc crescut de singerare in asocierea AINS cu warfarina sau heparina
- cresterea nivelului fenitoinei cind este asociata cu AINS
- toxicitate renala in asocierea ciclosporinei cu AINS
- retentie de fluide in asocierea cu diureticele. (8) (6)