BAZELE FARMACEUTICE, FARMACOLOGICE ȘI CLINICE ALE

FITOTERAPIEI ÎN AFECȚIUNILE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Proiect realizat de: Coșman Bogdan-Paul

2019
Cuprins

I. Introducere în știința plantelor medicinale ................................................................................ 3

I.1. Activitatea terapeutică a plantelor medicinale ................................................................... 4

I.2. Principiile active vegetale.................................................................................................... 4

II. Domenii de utilizare a fitopreparatelor în tratamentul afecțiunilor sistemului nervos central

.......................................................................................................................................................... 5

III. Tulburări psihice funcționale și neurovegetative ................................................................. 10

III.1. Principii terapeutice ........................................................................................................ 13

III.2. Produse vegetale utilizate pentru obținerea unor medicamente prescrise în tratamentul
tulburărilor psihice funcționale și neurovegetative ................................................................ 14

III.3. Apartenența chimică a principiilor active din produsele vegetale ............................... 16

III.4. Acțiune farmacologică specifică .................................................................................... 21

Concluzii: .................................................................................................................................. 29

Bibliografie: .............................................................................................................................. 31

2
I. Introducere în știința plantelor medicinale

Arta vindecării unor boli cu ajutorul plantelor are în țara noastră o veche și bogată
tradiție, fapt care este, de altfel, confirmat și de rezultatele unor cercetări arheologice recente
care au scos la iveală nu numai forme medicamentoase, dar și unele vase în care se preparau
(infuzoare, pâlnii de pământ ars etc).

Datorită poziției sale geografice și climatice, teritoriul patriei noastre a fost în

permanență leagănul unei vegetații variate și bogate; specialiștii au identificat în România
peste 3.600 de specii de plante superioare, spontane și de cultură, la care strămoșii noștri au
folosit peste 5000 de denumiri.

Primele date mai ample privind utilizarea plantelor medicinale de către strămoșii
noștri – de la care, cum se știe, nu avem nici un document scris – aparțin medicului grec
Dioscoride, născut în Asia Mică, în anul 1 e.n. În calitate de medic, în armata lui Nero, a avut
prilejul să călătorească prin diferite regiuni ale Imperiului Roman și să se documenteze
asupra utilizării plantelor medicinale nu numai de către populația ținuturior romane, dar și de
aceea a țărilor învecinate – cum era Dacia. Toate aceste date Discorides le-a consemnat ăntr-o
lucrare voluminoasă, cuprinzând cinci cărți scrise în limba greacă intitulate: ”Despre
mijloacele de vindecare” (Peri hylês iatrikês) publicată în anul 77 e.n., în care sunt descrise
aproape 600 de plante medicinale, cu numeroase reprezentări iconografice și sunt făcute o
serie de precizări privind folosirea lor. Tot în această lucrare, Discorides subliniază că pe
teritoriul Daciei se utilizau pe scară largă numeroase specii de plante, însă descrierea lor,
bazată pe unele caracteristici ale lor este vagă și incompletă, dând naștere la incertitudini și
confuzii.

Începând cu secolul XIX-lea, plantele medicinale - utilizate până atunci mai mult pe
bază de tradiție – încep să formeze în unele țări din Europa obiectul unor cercetări cu scopul
de a stabili dacă au sau nu activitatea terapeutică atribuită de medicina empirică și de a
preciza care sunt substanțele răspunzătoare de această acțiune. Din anul 1817, când se
izolează morfina din opiu (sucul concretizat obținut din capsule de Papaver somniferum) și se
demonstrează că este răspunzătoare de acțiunea somniferă a acetui produs, și până în zilele
noastre, plantele medicinale folosite în medicina empirică au format în permanență obiectul
unor studii multiple; pe baza rezultatelor obținute numeroase specii dintre aceste plante sunt
3
treptat introdise în arsenalul terapeutic al medicinii științifice; mai mult chiar în zilele noastre,
când chimia de sinteză a atins culmi așa de înalte, s-a ajuns la concluzia că unele principii
active elaborate de celulele vegetale nu pot fi înlocuite cu substanțe sintetizate în
laboratoarele marilor fabrici de medicamente.

I.1. Activitatea terapeutică a plantelor medicinale

Este unanim știut că până la începutul secolului nostru diversele organe de plante
medicinale, cât și preparatele obținute din ele, extracte, siropuri și tincturi au constituit cea
mai mare și mai importantă parte din arsenalul terapeutic folosit în medicina științifică.

Începând de la această dată și până în deceniile șase și șapte ale secolului nostru,
utilizarea acestor bogății naturale a fost treptat dată uitării în special de medicina științifică,
datorită dezvoltării impetuoase a chimioterapiei de sinteză, deși principiile active ale
plantelor medicinale prin structura și activitatea lor farmacologică au stimulat această
dezvoltare. Efectele teratogene, mult prea bine cunoscute produse de talidomidă, au constituit
pentru terapeutică semnalul pericolului pe care îl au pentru organismele vii utilizarea unor
substanțe de sinteză, diferite de moleculele ce alcătuiesc materia vie a omului și animalelor,
Fără îndoială că la baza apariției de efecte secundare ale acestor subtanțe străine materiei vii
stă faptul că ea nu dispune în unele cazuri de sisteme enzimatice capabile să metabolizeze
aceste molecule străine. Acest fapt explică întoarcerea, la care asistăm tot mai mult, zi de zi,
la utilizarea terapeuticelor naturale, nu numai în țara noatră, ci și în toată lumea civilizată.

I.2. Principiile active vegetale

Plantele medicinale, indiferent de originea și poziția lor sistematică, își datorează

acțiunea terapeutică uneia sau mai multor substanțe chimice elaborate de celulele denumite
principii active vegetale.

Studiile efectuate fără întrerupere din anul 1817, când a fost obținut în stare pură
primul principiu activ vegetal, adică morfina din opiu, și până în prezent, s-au finalizat cu
izolarea unei multitudini de asemenea substanțe din diversele specii de plante medicinale
folosite în terapeutică, unele dintre ele având o repartizare mai limitată, altele mult mai largă.
Paralel cu aceste cercetări, specialiștii au studiat și precizat structura lor, satbilind că, în
majoritatea cazurilor, în funcție de aceasta și de grupările grefate pe molecula lor, principiile
4
active se pot încadra în clasele de substanțe ale chimiei organice, astfel în funcție de natura
lor chimică, grupele de principii active cu o repartizare mai largă în lumea plantelor sunt:
principii active de natură fenolică, pricipii active de natură glucidică, alcalozii, principiile
amare, vitaminele și uleiurile volatile (eterice) sau esențiale.

II. Domenii de utilizare a fitopreparatelor în tratamentul

afecțiunilor sistemului nervos central

Odată cu sintetizarea, în ultimii 50 de ani, a unor medicamente psihotrope eficiente,

din grupul tranchilizantelor, a neurolepticelor și a antidepresivelor tri- și tetraciclice (AD),
precum și a inhibitorilor de monoaminooxidază (MAO), întreaga terapeutică a diverselor
tulburări și afecțiuni psihiatrice a fost revoluționată.

În euforia generală produsă de noile achiziții ale chimioterapiei remediile

fitoterapeutice au fost date uitării neputând concura cu efectele imediate și de necontestat
înregistrate la instituirea unui tratament adecvat cu noile substanțe de sinteză.

Între timp însă, odată cu acumularea unei experiențe în domeniu, dublată de creșterea
semnificativă a unor stări psihotice în rândul populației active, datorată expunerii continue la
situațiile de stres psihic, fizic și intelectual, mai ales în țările dezvoltate, poziția specialiștilor
s-a schimbat în favoarea fitomedicamentelor; acestea deoarece medicul trebuie să aprecieze
nu doar beneficiul – uneori doar de moment – ci și riscurile pe care un anumit tratament îl
aduce cu sine, pentru pacient.

Cel mai mare dezavantaj al chimioterapicelor aplicate în psihiatrie este instalarea

fenomenului de toleranță a organismul față de medicament ceea ce are ca urmare o
deplasare a raportului doză/efect în defavoarea intensității de acțiune astfel încât, pentru a
asigura efectul dorit, trebuie mărită doza. Uneori (sau mai degrabă, frecvent), pacientul nu
dezvoltă doar un fenomen de obișnuință (toleranță) la medicamente psihotrope de sinteză,
chiar o reală farmacodependență. Acesta este motivul pentru care, la administrarea
îndelungată a unor tranchilizante, se observă, la întreruperea bruscă a tratamentului,
instalarea unui adevărat sevraj.

5
 Totodată, specialiștii au observat apariția unor importante modificări de personalitate
la pacienții care s-au aflat timp îndelungat sub tratament cu astfel de subtanțe.

Ori, tocmai datorită efectelor psihotrope imediate și puternice, unele dintre aceste
medicamente de sinteză sunt comercializate clandestin pe piața drogurilor, în timp ce
fitopreparatele propriu-zise, prescrise și administrate în concordanță cu simptomatologia pe
care o prezintă bolnavul, produc în cazul tulburărilor nervoase sau psihogene, mai curând o
ordonare, reglare și normalizare a funcțiilor afectate decât o ”anesteziere” a psihicului, (opiul
nu reprezintă un fito-”preparat”, la fel cum morfina, heroina sau codeina ca substanțe pure nu
fac parte din acest grup, ci se asociază chimioterapicelor, chiar dacă, uneori, ne referim la
ele).

Faptul că un tratament cu fitopreparate, chiar de foarte lungă durată, nu conduce, la

întreruperea bruscă a acestuia, la apariția unor reacții nedorite din partea organismului,
reprezintă principalul lor avantaj față de medicamentele psihotrope de sinteză, în timp ce
dezavantajul major este acela că ele nu pot fi administrate în criză, deci în stadiul acut al
bolii, acțiunea instalându-se în întreaga ei intensitate doar după administrări repetate, timp de
10-14 zile, totodată ele nu sunt suficiente dacă boala psihică ce urmează a fi tratată a depășit
un anume prag de gravitate.

De altfel, aceste caracteristici pledează pentru faptul că fitopreparatele aduse în

discuție au un efect mai blând și acțiuni adverse mult mai puțin grave decât cele cunoscute
pentru chimioterapice, chiar dacă nu sunt complet lipsite de toxicitate.

Desigur însă, numai medicul curant, prin cunoștințele sale de specialitate, va fi cel
care va putea pune diagnosticul corect apreciind stadiul bolii și natura medicamentului cu
care trebuie să intervină pentru a-și trata pacientul eficient.

Ca o regulă generală grosieră, în faza acută a bolii, medicul va prescrie obligator

chimioterapice, pe când fitoterapicele sunt indicate tratamentului formelor cronicizate, ele
putând fi administrate singure în terapie de întreținere sau în asociere (respectiv ca adjuvante)
cu preparate de sinteză.

În orice caz, afecțiunile și tulburările sistemului nervos central sunt mult prea
complexe, multifactoriale și multicauzale pentru ca un nespecialist să decidă care ar trebui să
6
fie medicația pe care un pacient cu astfel de manifestări ar trebui să o primească așa încât:
prescrierea medicației chimio- sau fitoterapice în cazul tulburărilor SNC revine în
exclusivitate medicului.

Instruirea unei automedicații, cu sau fără fitopreparate, poate avea consecințe extrem
de grave pentru pacient. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul psihozelor adevărate,
prescrierea unor fitopreparate nu conduce la rezolvarea problemei, eficiența lor limitându-se
la stările de neliniște, excitare, anxietate, la tot mai frecvent întâlnitele stări depresive sau în
tulburările neurovegetative, precum și la pacienții la care se constată, pe lângă alte fenomene
de boală, coexistența simptomelor anterior menționate.

Din păcate, afecțiunile somatice primare ale SNC, mai ales cele degenerative cum ar
fi scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofă sau boala Alzheimer nu beneficiază,
odată aplicat, un astfel de tratament amână (de regulă cu 12-18 luni) momentul din care
pacinetul trebuie pus sub supraveghere permanentă.

În consecință, domeniile majore în care este justificată instituirea unui tratament

fitoterapeutic îl reprezintă:

 Tulburările psihice funcționale și neurovegetative,

 Stările depresive,
 Asteniile nervoase și psihice,
 Vertijul, răul de transport (aerian, maritim sau de mașină), ele fiind prescrise, de
asemenea, ca adjuvante în terapia: fenomenelor de abstinență ce apar după abuz
alcoolic sau medicamentos, stările de agitație și/sau anxietate cauzate de
hipertiroidism, afecțiunilor organice ale sistemului nervos central (ex.
PARKINSONISM).

NU se indică prescripția unor fitopreparate în tratamentul:

 Epilepsiei,
 Schizofreniei,
 Depresiilor endogene,
 Bolilor cerebrale infecțioase,

7
  Traumatismelor cerebrale,
 Tumorilor cerebrale,
 Tulburărilor de dezvoltare cerebrală.

Fitopreparatele, în cadrul acestui capitol, fac referire la medicamente preparate industrial

și mai puțin la formele extractive clasice, precum infuzia, decoctul, tinctura sau extractul.

Tulburările și afecțiunile SNC trebuiesc privite și tratate cu maximă seriozitate, iar

dacă vrem ca acestea să răspundă tratamentului fitoterapeutic instituit, trebuie să ne asigurăm
că dozajul principiilor active este corespunzător (suficient de ridicat, comparativ cu
substanțele de sinteză) și totodată constant la fiecare administrare, ceea ce conferă siguranța
obținerii efectului scontat.

Totodată, trebuie să realizăm că în majoritatea cazurilor de acțiunea farmacologică

complexă dezvoltată de medicamentul vegetal nu este răspunzător un singur principiu activ,
ci fitocomplexul.

Complexitatea chimică a extractului va determina, la administrare, o complexitate de acțiuni

biologice, efectul final datorându-se unor sinergisme, adiții și completări de acțiune a
componentelor existente în fitocomplexul respectiv.

Pentru o prescripție corectă, în care relația dintre diagnostic și posibilitățile, respectiv

limitele medicamentului vegetal indicat este cea optimă, de mare impotanță atât pentru
medic, cât mai ales pentru pacient, este alegerea fitopreparatului adecvat și identificarea
dozajului individual cel mai convenabil pentru tratarea simptomatologiei existente. Acest
lucru se poate realiza însă numai (sau aproape numai) dacă folosim medicamente ce conțin
extracte vegetale standardizate, preparate după o tehnologie precisă, constantă, care
garantează calitatea chimică și farmacologică, lucru care este mult mai greu de realizat și
asigurat la nivel de farmacie (preparat magistral) sau în cadru casnic (infuzie, decoct,
tinctură).

Principalele plante medicinale care furnizează materia primă pentru obținerea unor
fitopreparate utilizate în tratamentul unor afecțiuni ale SNC sunt următoarele:

8
Tabel 1. Domenii de indicații, respectiv simptomatologia vizată la aplicarea tratamentului cu
preparate medicamentoase obținute din plante

Produs vegetal/extract Indicații Simptomatologie vizată

standardizat
Valerianae radix Fitotranchilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, tulburări de somn,
tulburări cardiace pe fond
nervos
Lupuli strombuli Fitotranchilizant Tulburări de somn,nevroze
sexuale la bărbați, gastropatii
nervoase
Eschscholtziae radix et herba Fitotranchilizant Tulburări de somn, neuropatiile
copiilor, enurezis nocturn
Passiflorae herba Fitotranchilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, tulburări de somn
Avenae stramentum Fitotranchilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, tulburări de somn
Melissae folium Fitotranchilizant Tulburări de somn, tulburări
cardiace pe fond nervos,
gastropatii nervoase, dereglări
vegetative
Lavandulae flos Fitotranchilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, sindrom neurastenic
(epuizare psihotică), dereglări
vegetative
Lycopii herba Fitotranchilizant Hiperfuncție tiroidiană,
dereglări vegetative
Kava-kava Antidepresiv/psihostabilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, iritabilitate, stări
tensionale, sindrom pre- și
postlimacteric
Hyperici herba Antidepresiv/psihostabilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, sindrom pre- și
postlimacteric, gastropatii

9
 nervoase, tulburări
psihovegetative
Rauwolfiae radic Antidepresiv/psihostabilizant Neliniște, agitație psihomotorie,
anxietate, iritabilitate, stări
tensionale,
Ginseng radix Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Eleuthrococci radic Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Guarana Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Colae extractum Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Mate folium Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Coffeae semen Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Cafeina Epuizare psihovegetativă Sindrom neurastenic
Stramonii herba Kinetoze Vertij, kinetoze (voma
gravidelor, rău de mișcare)
Scopolamina Kinetoze Vertij, kinetoze (voma
gravidelor, rău de mișcare)
Zingiberis rhizoma Kinetoze Vertij, kinetoze (voma
gravidelor, rău de mișcare)
Egb 761 Antidementiv Tulburări circulatorii cerebrale,
demențe, Alzheimer
Galantamina Antidementiv Demențe, Alzheimer

III. Tulburări psihice funcționale și neurovegetative

Nervozitatea, caracterizată prin stări de neliniște, agitație psihomotorie, anxietate,

care culminează în tulburări de somn, nu este recunoscută în medicina modernă ca boală în
sine, dar ea reprezintă în lumea industrială o realitate peste care este greu de trecut.

Stările de neliniște și anxietate induse de lipsa unui somn normal se exteriorizează tot
mai frecvent prin agresivitate. Coexistența stării de nervozitate cu anxietatea conștientizată
sau nu, reprezintă frecvent primul pas în direcția apariției unei depresii.

10
 La persoanele afectate, această stare de nervozitate crește pe parcursul zilei, devenind
atât de pronunțată încât seara, cu toate că individul se simte epuizat fizic și psihic, nu reușește
să adoarmă, derulând mental filmul întâmplărilor de peste zi, încercând să facă conexiuni cu
alte evenimente și să găsească, eventual, soluții, făcându-și, în funcție de rezultat, planuri și
scenarii de acțiune; dar activitatea aceasta cerebrală intensă îi exercebează, ca într-un cerc
vicios, starea de neliniște. În cele din urmă, datorită excitării exagerate a SNC, individul se
simte epuizat din punct de vedere fizic, în timp ce nervos, cerebral, este perfect treaz
neputând adormi.

Desigur că în afara acestui tip de insomnii datorate unor tulburări funcționale sau
neurovegetative, ele pot apărea și ca urmare a unor afecțiuni organice.

Astfel, o clasificare a insomniilor diferențiază:

 Insomnia determinată organic, care apare ca urmare a unor afectări somatice

(hipertiroidism, dureri de diverse cauze, afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni renale)
sau ca efect advers al unei anumte medicații (antiasmatice, hormoni).
 Insomnia condiționată psihiatric, care se datorează unor afecțiuni psihiatrice (mai ales
depresii),
 Insomnia primară, fără motivare organică sau psihiatrică.

Somnul reprezintă o stare fiziologică care se caracterizează prin diminuarea sensibilității

față de influența stimulilor externi, sistemul nervos central nefiind total inhibat, așa cum se
întâmplă în cazul narcozei.

În timpul somnului, ne aflăm într-o stare de inconștiență, dar dependent de importanța

stimulilor care acționează asupra noastră, putem reacționa în mod controlat. Astfel se explică
faptul că ne trezim din somn când trebuie să urinăm (vezica urinară fiind plină), ne acoperim
când ne este frig sau ne dezvelim când ne este prea cald și așa mai departe. Înseamnă că în
timpul somnului activitatea sistemului nervos central nu suferă o diminuare, ea doar se
modifică într-un mod special, modificare al cărei reglaj complicat poate fi ușor dereglat.

Centrul de reglare al somnului se află în formația reticulară din trunchiul cerebral și în

sistemul limbic. La acest nivel se intaurează, prin interacțiunea dintre o serie de

11
neurotransmițători activatori cu alții, inhibitori, un echilibru cu un reglaj foarte fin, care se
caracterizează printr-o anume alternanță și ritmicitate a ciclurilor de somn.

Neurotransmițătorii implicați în acest proces sunt mai ales de natură peptidică, la care se
adaugă serotonina, GABA, noradrenalina, adenozina și histamina.

Deoarece calitatea somnului depinde de realizarea unui anumit echilibru între diverșii
neurotransmițători este explicabil de ce, în cazul insomniilor, este atât de greu să obținem pe
cale medicamentoasă un somn ”normal”.

De regulă, în cursul somnului, se parcurg o serie de cicluri care se diferențiază între ele
prin profunzimea somnului, activitatea cerebrală (măsurabilă electroencefalografic) și
intensitatea mișcărilor oculare.

Pentru un somn normal, odihnitor, succesiunea de faze (adormirea, somnul superficial,

somnul de profunzime medie, somnul profund) și ciclitatea sunt absolut indispensabile; în
primul rând, somnul profund și faza REM (Rapid Eye Movement) trebuie să se păstreze
nealterate. Orice modificarea acestui ritm conduce, subiectiv, la perceperea unui somn
neodihnitor, iar obiectiv, la scăderea capacității de muncă, cronicizarea dereglărilor de somn
determinând apariția unor tulburări neurologice.

Cele mai mari probleme creează reducerea sau suprimarea fazei REM (faza în care
visăm); prin lipsa prelungită a acestei faze ni se ia posibilitatea prelucrării, ăn subconștient, a
evenimentelor și impresiilor acumulate peste zi. Suprimarea viselor poate duce la afecțiuni
psihice grave. Din acest motiv, se cere ca somniferele să influențeze cât mai puțin faza REM
(somnul paradoxal). În plus, hipnoticele ar trebui să mimeze somnul normal, să nu producă
fenomenul ”hang-over” (starea de toropeală și somnolență caracteristică zilei următoare
administrării). Fiecare hipnotic induce și întreține un somn cu un decurs caracteristic, iar
metaboliții rezultați au, de regulă, ei înșiși, acțiune hipnotică, aceștia din urmă fiind de fapt
responsabili de fenomenul ”hang-over”.

Se care ca hipnoticele să aibă o marjă terapeutică mare și un risc minim de cumulare.

Marja terapeutică este dată de diferența dintre doza minimă activă și doza care deja induce
efecte adverse, în timp ce acumularea depinde de timpul de înjumătățire a subtanței active.

12
 Pe de altă parte, marja terapeutică redusă poate induce, chiar la cea mai mică
supradozare, efecte adverse care merg până la risc de suicid.

III.1. Principii terapeutice

În cazul tulburărilor de somn, înainte de a se trece la medicamente din seria

chimiotarepicelor, este indicat să se apeleze la medicamente din grupul sedativelor vegetale,
fără însă a pierde din vedere faptul că este esențial ca medicul să caute să stabiliească cauzele
care au condus la apariția insomniei, determinând totodată pacientul să ia o serie de măsuri de
igienă de viață care să excludă eventualii factori dăunători.

Medicamentele vegetale utilizate în fitoterapie acționează blând, inducând somnul

fără modificarea fazelor acestuia și nu dau obșnuință sau dependență. Intensitatea și durata de
acțiune a unor astfel de preparate nu poate fi comparată cu cea a benzodiazepinelor, a
antidepresivelor triciclice, a inhibitorilor de monoaminooxidază sau hipnoticelor din
generația ”clasică”.

De asemenea, în cazul medicamentelor vegetale, acțiunea se instalează abia după câteva

zile (6-8) de la începerea utilizării, lucru care trebuie explicat pacientului și asupra căruia
trebuie insistat. Este drept însă ca pe lângă acest dezavantaj medicamentele vegetale au
avantajul lipsei de toxicitate și de efecte adverse, lipsei de cumulare și de dezvoltare a unei
dependențe.

În concluzie, fitopreparatele utilizate în tratamentul dereglărilor de somn acționează în

sensul:

 Inducerii (sau favorizării instalării) somnului;

 Determinarea unei sedări blânde,
 Dezvoltarea unor efecte tranchilizante blânde de bună calitate, precum și echilibrante;
 Relaxării musculare și spasmolizei,

Nici unul din fitopreparatele carecterizate printr-un astfel de profil de acțiune nu are efect
hipnotic propriu-zis, așa cum îl cunoaștem, spre exemplu, la barbiturice.

În plus, avantajul lor față de benzodiapine constă în faptul că:

13
  Pacientul nu dezvoltă toleranță,
 Nu determină apariția unor modificări negative ale EEG nici pe parcursul somnului,
nici în stare de veghe,
 Nu modifică faza REM a somnului,
 Lipsește efectul rebound (recădere, reapariția semnelor de boală la întreruperea
tratamentului).

III.2. Produse vegetale utilizate pentru obținerea unor medicamente prescrise în

tratamentul tulburărilor psihice funcționale și neurovegetative

Fitopreparatele ce se prescriu în astfel de cazuri au la bază, în principal, unul sau mai

multe din produsele vegetale (respectiv extracte preparate din acestea) menționate în tabelul
1:

Tabelul 1. Droguri cu principii active utilizate în tratamentul tulburărilor psihice funcționale

și neurovegetative și domeniul de indicație al acestora.

Domeniu de
Produs vegetal Proveniență Componente bioactive indicație/intensitate
de acțiune
1 2 3 4
*0,3-0,7% ulei volatil
(cu sescviterpenele
Valeriana officinalis, valerenonă, acid 1 (++)
Valerianae radix Valerianaceae valerenic, acid
odolean acetoxivalerenic) 3 (+++)

*valepotriați (1-1,5%)
*ulei volatil,
Valerianae edulis ssp.
Valerianae edulis procera, *valepotriați (2,5-4,2%)
2+3 (+++)
radix Valerianaceae, (cu două rase chimice:
valeriană mexicană rasa didrovaltrat; rasa
valtrat/acevaltrat)
*ulei volatil,
Valerianae wallichii Valerianae wallichii 2+3 (+++)

14
 radix (sin. V. jatamansii), *valepotriați (2,5-4,2%)
Valerianaceae, (cu două rase chimice:
valeriană indiană rasa didrovaltrat; rasa
valtrat/acevaltrat)
*ulei volatil cu 0,05-
0,15% 2-metil-3-buten-
Humulus lupulus, 2-ol provenit din
Lupuli strobuli 1+2 (++)
Cannabinaceae, hamei degradarea principiilor
amare humulonă și
lupulonă
*0,05-0,3% ulei volatil,
Melissa officinalis, din care aprox. 40%
Melissae folium 1 (+)
Lumiaceae, melisă citronelal, 30% citral,
alături de linalool
*maltol (3-metil-

Passiflora incarnata, hidroxipirona),

Passiflorae
Passifloraceae, 1+2 (++)
*apigenol, vitexină,
herba ceasornic

*cumarine
Lavandula officinalis, *ulei volatil (linalool,
Lavandulae flos Lamiaceae, levănțică acetat de linal, β- 1+2+3 (+)
cariofilen, eucalipton)
*vanilozidă
Avena sativa,
Avenae stramentum 1+2 (+)
Poaceae, ovăz
*gramină
Eschscholtzia *0,1% alcaloizi
Eschscholtziae radix
californica, (allocriptopina, 1 (+)
et herba
Papaveraceae protopina)
Corydalis cava, *5% alcaloizi
Corydalis rhizoma Fumariaceae, (coridalină,bulbocapnină, 1 (+)
brebenei terahidropalmitină)
Piscidae cortex et Piscidia erythrina, *izoflavone prenilate (tip
2 (+)
radicis Fabaceae rotenonă)
Lycopus europaeus, L. *oligomeri rezultați în
Lycopii herba 1+3 (+)
Virginicus, urma condensării

15
 Lamiaceae, barba oxidative din acid
lupului litospermix și alți
derivați fenolici
*acid fukinolic,

Cimicifuga racemosa, 3 (+)

*glicozide triterpenice
Cimicifugae rhizoma Ranunculaceae, cohoș
(acteină, cimicifugozidă)
negru

*formononetina
Atropa belladonna, *atropină, hiosciamină,
Belladonnae folium et
Solanaceae, beladonină (0,1-1,2% 3 (+++)
radix
mătrăgună alcaloizi totali)

Legendă:

1 - sedativ de noapte (inductor de somn)

2 – sedativ de zi (parțial cu acțiune timoleptică)

3 – indicat în tratamentul simptomelor caracteristice distoniei vegetative

(+) – acțiune slabă

(++) – acțiune de intensitate medie

(+++) – acțiune puternică

III.3. Apartenența chimică a principiilor active din produsele vegetale

Din punct de vedere chimic, principiile din planteșe menționate în tabelul 1, presupuse
a fi cele farmacologic active, aparțin unor structuri foarte diferite. Încă o dată trebuie să
accentuăm că acțiunea farmacologică revine, de regulă, nu unui singur compus chimic, ci
combinației, în anumite raporturi, a mai multor subtanțe chimice, unele încă necunoscute în
acest moment și care acționează sinergic sau complementar respectiv, influențează
biodisponibilitatea.

16
 De altfel, așa după cum reiese din classificarea chimică a celor mai importante
subtanțe bioactive, același produs vegetal este menționat de mai multe ori, deoarece din
fitocomplexul existent s-au izolat mai multe componente cărora, fie ca urmare a efectuării
unor studii experimentale li s-a dovedit, fie, prin analogie cu alte subtanțe chimic înrudite, li
se atribuie o acțiune farmacologică specifică.

Dependent de structura chimică (fugura 1) a substanțelor considerate răspunzătoare de

acțiunea asupra sistemului nervos central, se disting:

A.monoterpene:

 Volatile (Melissae folium, Melissae aetheroleum, Lavandulae flos, Lavandulae

aethroleum),
 Nevolatile-iridoide (Valeriane radix)

B.sescviterpene (Valerianae radix, Valerianae wallichii rhizoma),

C.alcaloizi (Avenae stramentum, Eschsholtziae herba et radix, Corydalidis rhizoma,,

Belladonnae folium et radix),

D.polifenoli (Lycopii herba, Piscidae cortex, Avenae stramentum, Passiflorae herba),

E. alte componente (Lupuli strobuli, Passiflorae herba).

Figura 1. Structura chimică a unor principii farmacologic active existente în produsele

vegetale prescrise în tratamentul tulburărilor psihice funcționale și neurovegetative

17
A. Monoterpene

B.Sescviterpene

18
C.Alcaloizi

19
D. Polifenoli

E. Alte structuri

20
III.4. Acțiune farmacologică specifică

După cum reiese din tabelul 1, produsele vegetale enumerate ca fiind utilizate în
tratamentul tulburărilor funcționale și neurovegetative nu acoperă strict, în ceea ce privește
domeniul de indicații, tulburările de somn, la originea cărora pot exista cauze diverse.

Unele produse (Valerianae radix) acționează în sensul relaxării generale în timp ce

altele, favorizează instalarea somnului intervenind în reglarea endocrină sau prin influențarea
somatică

Altele, Lupuli strobuli prin conținutul său în substanțe estrogene (prenil-naringerină),

se indică mai ales în tratamentul insomniilor la bărbați, deoarece are un efect anafrodisiac.

În mod analog, Cimicifugae rhizoma conține fitoestrogene liposolubile care inhibă

eliberarea de gonadotropină și normalizează ciclul menstrual, motiv pentru care intră în
compoziția unor sedative care se adresează tulburărilor din premenopauză (insomnii,
migrene, apatie, ușoară depresie), dar și din climacterium.

Extractele apoase din Lycopii herba acționează tireostatic, inhibând, pe de o parte,

transportul iodului și eliberarea hormonilor tiroidieni preformați, iar pe de altă parte, inhibă
THS. Din această cauză, produsul vegetal, respectiv, respectiv extractul intră în compoziția
preparatelor care se adresează tratamentului insomniei caracteristice în hipertiroidism, dar
care concomitent suprimă (prin reglare vegetativă) și celelalte simptome pregnante ale bolii,
cum ar fi: transpirația, tremorul, tahicardia, iritabilitatea, agresivitatea (care se manifestă
frecvent în descărcări agresive), diareea.

Melissae folium și Melissae aetheroleum intră în compoziția preparatelor

medicamentoase care tratează insomnia, datorită acțiunii sedative specifice asupra cordului și
traectului gastrointestinal, în timp ce alcaloizii din Eschscholtzia și Corydalis, ca și atropina
din extractul de Belladonna acționează spasmolitic și relaxant muscular, motiv pentru care se
prescriu în enurezis nocturn și neuropatiile copiilor, extractul de mătrăgună fiind indicat și în
tratamentul simptomelor caracteristice distoniilor vegetative.

21
 În plus, extractele lipoflle (care nu conțin iridoide) acționează ca inhibitori ai
activității neuronale. Gustul și mirosul caracteristic, neplcut, induc, de asemenea efecte
datorate unor mecanisme psihodinamice (reflex condiționat).

Valeriana indiană și cea mexicană sunt, din punct de vedere a activității

farmacologice, superioare valerianei europene (V. olffcinalis). De aceea în industria
farmaceutică se prelucrează, de preferință, V. wallichii și V. edulis. Concentrația în principii
active, mai ales în valepotriați, este diferit la cele trei specii de valeriana; în plus, în cazul
valerianei indiene există două rase chimice, una în care predomină monoenele și alta, în care
dienele se găsesc în cantitate mare (tabelul 2).

Tabelul 2. Conținutul în valepotriați al speciilor de valeriană prelucrate în industria

farmaceutică

Valeriana Valeriana wallichii

Valepotrait Valeriana edulis
officinalis Didrovaltrat Valtrat/acevaltrat
% %
% % %
Valtrat/izovaltrat 0,8-1,5 0,7 2 3,5
Didrovaltrat 0,1 1,5-3 0,1 1,5-4
Acevaltrat 0,1 0,4 0,4 0,1
Izovaleroxididro-
valtrat și alți 0,1 0,1- 1
valepotriați
TOTAL cca.1-1,5 cca 3,5-4,2 cca 2,5 cca 6,5-9

(Wagner H., Bauer R., 1999)

Toți valepotriații au acțiune tranchilizant-sedativă, acționând mai ales asupra centrului

afectiv (localizat în sistemul limbic) și inhibând numai în foarte mică măsură centrul veghei
(formația reticulară).

În măsura în care, la administrarea acestor preparate, se reduc tensiunile afective

existente, capacitatea de concentrare și de muncă a pacientului crește, efectul ușor sedativ
lucrând în același sens. Acestei acțiuni i se asociază efectul sescviterpenelor din uleiul volatil:

22
valerenona acționează tranchilizant și antiulcerogen, în timp ce derivații de acid valerenici
acționează sedativ, spasmolitic și relaxant muscular. Acțiunea sedativă se realizează prin
inhibarea neurotransmițătorului GABA; valerenalul reduce și el activitatea motorie și tonusul
musculaturii abdominale.

Industria farmaceutică vestică oferă o gamă largă de preparate care conțin extracte de
valeriană sau condiționează valepotriații în stare pură.

Medicamentele care conțin valepotriați au alte indicații decât preparatele cu extract de

valeriană; astfel, cele care conțin didrovaltrat și/sau homovaltrat (monoene) se utilizează mai
ales ca tranchilizante de zi, în timp ce produsele farmaceutice cu valtrat, izovaltrat, acevaltrat
(diene) sunt sedative, antidepresive de zi.

La prescrierea unor medicamente care conțin extracte de valeriană trebuie să fim

atenți și la mențiunile care se referă la specia prelucrată: preparatele obținute din Valeriana
officinalis (europeană) sunt folosite ca sedative nocturne, inductoare ale somnului, în timp ce
Valeriana edulis și Valeriana wallichii furnizează medicamente sedative de zi.

Dozaj: 500-600 mg extract uscat (1 :5) din Valerianae radix, sau preparate cu extract
uscat standardizat în valepotriați (echivalent unui conținut minim de 50 mg).

Lupuli strobuli

Preparatele în care intră extracte obținute din conurile femele de hamei se prescriu în
tratamentul insomniilor, a tulburărilor de adormire, în nevroze sexuale, poluții, ejaculări
precoce, ca anafrodisiace la bărbați, dar și în gastropatiile nervoase.

Principiul, probabil activ, este conținut în uleiul volatil, deoarece, chiar și numai
inhalarea ”aromei” conurilor de hamei (de fapt, conținută mai ales în perii glandulari – Lupuli
glandulae) determină o stare de sedare.

De altfel, această explică utilizarea în popor a pernelor umplute cu conuri femele de

hamei care favorizează instalarea somnului. 2-metil-3-buten-2-olul, căruia i se atribuie
acțiunea farmacologică, se formează din humulonă și lupulonă, în cantități mici, în cursul
depozitării materialului vegetal. Acțiunea este asemănătoare cu cea a metilpentinolului

23
(ALLOTROPAL ®), substanță folosită cu ceva timp în urmă ca sedativ și hipnotic.
Deoarece însă acest compus de degradare a principiilor amare nu depășește, în hameiul
depozitat, 0,04% (cantitate complet insuficientă pentru explicarea efectului sedativ și ușor
hipnotic) se presupune că la administrarea pe cale orală a extractului, humulona și lupulona
rămase intacte suferă, la rândul lor, o degradare oxidativă la nivel hepatic dând naștere unei
cantități suplimentare de 2-metil-3-buten-2-ol.

Melissae folium

Utilizată în combinație cu alte produse vegetale, melisa, uleiul volatil de melisă și,
mai recent, extractele de melisă se prescriu în tratamentul unor tulburări cardiace pe fond
nervos, a gastropatiilor nervoase, a tulburărilor de adormire.

Uleiul volatil, în compoziția căruia se găsesc citronelalul, citralul și linaloolul (pentru

care experimente efectuate pe animale au demonstrat acțiunea sedativă și spasmolitică), se
găsește în frunze în cantități reduse (0,1-0,3%) care nu justifică efectul descris.

De regulă, melisa se folosește în asociere (mai ales cu valeriană și hamei); astfel,

acțiunea s-ar explica prin cumularea potențialului sedativ adus de compoziția chimică
complexă. Chiar și cazul așa-numitului ”spirt de melisă” (Melissengeist), care reprezintă un
distilat obținut dintr-un amestec multicomponențial de produse vegetale, acțiunea sedativă
pentru care este folosit preparatul (în gastropatiile nervoase și tulburările nervoase ale
cordului) se explică prin însumarea efectelor mai multor componente chimice, aduse de restul
drogurilor).

Passiflorae herba

Extractul de Passiflora intră în compoziția unor tranchilizante de zi, dar se folosește și

seara, ca sedativ și inductor al somnului. De fapt, nu este vorba de o ”inducere” a somnului
cum este cea cunoscută pentru barbiturice, ci mai curând de o relaxare nervoasă generală (ca
la valeriană), care favorizează instalarea somnului. Se presupune astăzi că efectul sedativ pe
care extractul de Passiflora îl are la nivelul sistemului nervos central se datorează combinației
de maltol și derivați flavonoidici (tip apigenol).

24
 În acest sens, studii de farmacologie experimentală și mai apoi farmacologie clinică
au dovedit că extractul apoi liofilizat de Passiflora acționează sedativ-hipnotic și
anticonvulsivant.

Asocierea extractului de Passiflora cu extracte din frunze și flori de păducel

(Crataegus oxyacantha) dă rezultate excelente în tratamentul insomniilor și a tulburărilor de
somn, în general.

Avenae stramentum

Există, deocamdată, puține preparate industriale în compoziția cărora intră extracte

obținute din paiele și cariopsele decorticate de ovăz, în schimb, se folosește produsul vegetal
în cadru casnic, pentru efectul sedativ blând și tratarea tulburărilor de adormire; în plus se
folosește extractul hidroalcoolic (tinctura) în cura de renunțare la fumat.

Pentru gramină și vaniloidă, indicate ca principii active, acțiunea sedativă nu a fost

dovedită, ea atribuindu-se graminei în baza similitudinii structurale cu L-triptofanul, iar
vaniliozidei, cu cea a alcoolului vanilic, pentru care efectul sedativ și ușor hipnotic a fost
demonstrat.

Lavandulae flos

Florile de lavențică sunt folosite datorită acțiunii ușor sedative pe care o au; în mod
analog melisei, se presupune că principiile responsabile de acest efect sunt tot monoterpene
volatile, mai ales acetatul de linalil.

Eschscholtziae herba și Corydalidis rhizoma

Extractele, mai ales cele de Eschscholtzia, intră în compoziția unor medicamente

prescrise în tratamentul insomniilor, în special a neuropatiilor la copii și în enurezis nocturn.

Efectul sedativ se manifestă în sensul inducerii somnului, la care se adaugă o acțiune

spasmolitică atribuită alcaloizilor benzilizochinileinici, respectiv protoberberinici
(allocriptopina), în timp ce canadina are un efect sedativ-tranchilizant.

25
 Piscidiae cortex

Produsul vegetal este rareori folosit, și numai în industria pentru obținerea unor
medicamente standardizate.

Acțiunea, mai mult sedativă și spasmolitică, este atribuită conținutului în derivați

flavonoidici de tip rotenonă, dar încă nu există studii de farmacologie experimentală sau
clinică care să-i ateste eficiența.

Lycopii herba

Se utilizează ca sedativ mai ales în stările de agitație și în insomniile provocate de o

hiperfuncție tiroidiană, dar și în dereglările de tip neurovegetativ.

Acțiunea aparține unor produși oligomeri formați prin condensarea oxidativă a

acidului litospermic, efectul explicându-se prin reducerea hiperfuncției tiroidiene.

Extractul obținut din rizomi de Cimicifuga racemosa se utilizează mai ales în cazul
pacientelor care suferă de complexul de tulburări caracteristice menopauzei când influențează
favorabil simptomatologia psihică, crizele de identitate, tulburările de somn, labilitatea
dispozițională, nervozitatea, depresiile, cefaleele, bufeurile și transpirația.

Se asociază frecvent cu extractele de valeriană, sunătoare, melisă, hamei, Passiflora și

kava-kava.

Extractul de mătrăgună și atropina

Se utilizează în scopul reducerii tonusului și motilității musculaturii gastrice,

intestinale și pilorice, acțiunea spasmolitică explicându-se prin efectul anticolinergic.Se
folosesc, în asociere, cu alte chimioterapice sau extracte vegetale, ca adjuvant în spasme
gastro-intestinale pe fond vegetativ și, în general, în distoniile vegetative.

Înainte de cel de al doilea Război Mondial extractul de beladonă se administra, ăn

cadrul ”curei bulgare”, ăn tratamentul bolii Parkinson.

26
În pediatrie, intră (în doze foarte mici) în compoziția unor preparate industriale destinate
tratamentului enurezisului nocturn.

Aspectele terapeutice ale cannabisului și ale canabinoidelor

Cannabisul este un gen de angiosperme din familia Cannabaceae. Pot fi recunoscute

trei specii: Cannabis sativa, Cannabis indica și Cannabis ruderalis; C. ruderalis poate fi
inclus în C. sativa; toate cele trei pot fi tratate ca subspeciile unei singure specii, C. sativa;
sau C. sativa poate fi acceptată ca fiind o singură specie nedivizată. Genul este agreat pe scară
largă ca fiind indigen și originar din Asia Centrală, unde unii cercetători includ și originea
acestuia în partea superioară a Asiei de Sud.

Planta este, de asemenea, cunoscută sub numele de cânepă, deși acest termen este
adesea folosit pentru a face referire numai la soiurile de cannabis cultivate pentru utilizare
non-drog. Cannabisul a fost folosit de mult timp pentru pentru obținerea fibrelor de cânepă,
semințe de cânepă și uleiuri, frunzele de cânepă fiind utilizate pentru producerea anumitor
sucuri, în scopuri medicinale și ca droguri recreaționale. Produsele de cânepă industriale sunt
fabricate din plante de canabis selectate pentru a produce o abundență de fibre. Pentru a
satisface Convenția ONU privind narcoticele, unele tulpini de cannabis au fost crescute
pentru a produce niveluri minime de tetrahidrocanabinol (THC), principal constitutiv
psihoactiv.

Unele tulpini au fost crescute selectiv pentru a produce un maximum de THC (un
canabinoid), a cărui rezistență este îmbunătățită prin vindecarea florilor. Diferiți compuși,
inclusiv hașiși și ulei de hash, sunt extrași din plantă.

Cannabinoidele reprezintă una dintre clasele de compuși chimici diferiți care

acționează asupra receptorilor cannabinoizi din celulele care modifică eliberarea
neurotransmițătorului în creier. Liganzii pentru aceste proteine receptori includ
endocannabinoidele (produse în mod natural în organism de către animale),
fitocannabinoidele (găsite în canabis și alte plante) și cannabinoidele sintetice (fabricate
artificial). Cel mai notabil cannabinoid este tetrahidrocannabinolul fitocannabinoid (THC),
principalul compus psihoactiv din cannabis. Cannabidiolul (CBD) este un alt element major

27
al plantei. Există cel puțin 113 canabinoizi diferiți izolați de canabis, care prezintă efecte
variate.

Cannabiolul a fost izolat pentru prima dată în anul 1895, iar cannabidolul a fost
descoperit în 1934, însă cea mai importantă descoperire a fost descoperirea Δ9 -
tetrahidrocannabinol (THC) , în anul 1964. Pentru evidențirea acestor compuși au fost
utilizate metode de cromatografie, dar și spectroscopice.

Capsulele sintetice de THC (dronabinol) au fost scoase din uz în SUA încă din anul
1985. Nabilona, singurul analog sintetic al THC, a fost pus pe listele de prescripție în Marea
Britanie în 1983, fiind restricționată totuși pentru tratamentul împotriva stărilor de greață și
stărilor de vomă cauzate de chimioterapia citotoxică care nu răspunde la antiemeticele
convenționale. Utilizarea în alte indicații este posibilă numai pe baza unui "pacient numit"
dacă medicamentul este furnizat de o anumită farmacie

În 1988, un receptor proteic specific (cunoscut ca CB1) pentru THC a fost descoperit
în celulele nervoase ale șoarecilor. Acesta mediază majoritatea răspunsurilor sistemului
nervos central (SNC) la cannabinoide și este abundent în ganglionii bazali, hipocampul și
cerebelul, globus pallidus, substantia nigra și cortexul cerebral. Un ligand endogen a fost
identificat în 1992, fiind denumit anandamidă. Acesta are efecte analgezice și tranchilizante
la animale, este implicat în coordonarea musculară și afectează secreția și funcția anumitor
hormoni.

În 1993, un al doilea receptor (CB2) a fost identificat în macrofagele splinei de

șobolan, iar acest lucru se întâmplă numai în afara sistemului nervos central. Există
posibilități de manipulare chimică a cannabinoizilor pentru a maximiza selectivitatea pentru
CB2, pentru a evita efectele psihoactive. Acest receptor are relevanță pentru activitatea
antiinflamatorie și imunosupresoare.

În anul 1995, a fost adus în discuție faptul că sistemul anandamidic ar putea fi

implicat în starea de spirit, memorie și cunoaștere, percepție, mișcare, coordonare, postura și
tonusul mușchilor scheletici, somnul, termoreglare, pofta de mâncare și răspunsul imun.

28
 Cannabisul și cannabinoidele - aplicații clinice pentru insomnii, anxietate și
depresii

Nabilona (C24H36O3) (1 mg de trei ori pe zi) a produs "îmbunătățiri dramatice" pe

scala de anxietate Hamilton la 20 de pacienți anxioși în comparație cu placebo (P <0,001),
care au fost reflectate de alte măsurări. (Fabre & McLendon, 1981).

În timpul celor șapte zile de studiu, scorurile de anxietate ale pacienților, cărora li s-a
administrat nabilonă, au fost reduse la jumătate, iar acest lucru a persistat neschimbat pe tot
parcursul tratamentului. Efectele secundare au inclus uscăciunea gurii, ochii uscați și
somnolență. Autorii au concluzionat că nabilona este un "anxiolitic foarte eficient care merită
să fie studiat în continuare". Într-o comparație dintre nabilonă (1-2,5 mg de două ori pe zi) și
placebo la 11 pacienți anxioși (Ilaria et al, 1981), s-au remarcat din nou îmbunătățiri
semnificative ale scorurilor de anxietate (P <0,05). Singurul efect advers semnificativ din
punct de vedere clinic a fost hipotensiunea posturală asociată cu amețeli sau slăbiciune.
Acesta a fost raportat la doză, experimentat de majoritatea pacienților și a avut tendința de fi
a tolerată timpul.

Datele preliminare sugerează că canabidiolul (160 mg) poate fi un hipnotic eficient și

că THC (0,1 mg / kg) poate avea proprietăți antidepresive la pacienții cu cancer, dar și la cei
cu alte afecțiuni (Grinspoon, Nakalar, 1993).

Concluzii:

1. Fitoterapia reprezintă o terapie, care tinde să se dezvolte din ce în ce mai mult și care
aduce beneficii medicinei datorită produselor puse la dispoziție, prin intermediul
cărora pot fi tratate anumite afecțiuni.
2. Produsele fitoterapeutice prezintă o serie de avantaje în ceea ce privește tratarea
paciențior și anume: acestea nu prezintă risc de toxicitate mare pentru organism;
toleranță mai bună, în general nu au efecte adverse atât de importante şi frecvente și
sunt în general mai ieftine.
3. Studii aprofundate au demonstrat că medicamentele naturiste pot fi utilizate cu succes
pentru a diminua sau chiar a trata anumite stări, precum insomnia și nervozitatea.

29
4. Gama largă de plante medicinale și compușii acestora reprezintă o modalitate prin
care pot fi tratate multe afecțiuni ale sistemului nervos, precum boala Alzheimer,
scleroza etc.

30
Bibliografie:

1) "Cannabis sativa L.". Plants of the World Online. Royal Botanic Gardens, Kew, 2019
2) "Classification Report". United States Department of Agriculture. Retrieved 13
February 2017
3) "Indica, Sativa, Ruderalis – Did We Get It All Wrong?". The Leaf Online. Retrieved
13 February 2017
4) A. El Sohly, Mahmoud, ”Marijuana and the Cannabinoids”, Humana Press. Pag 8,
2007
5) Aizpurua-Olaizola O, Soydaner U, Öztürk E, Schibano D, Simsir Y, Navarro P,
Etxebarria N, Usobiaga A, "Evolution of the Cannabinoid and Terpene Content
during the Growth of Cannabis sativa Plants from Different Chemotypes". Journal of
Natural Products 79 (2): 324–3, 2016
6) Bulletin on Narcotics – 1962 Issue 3 – 004, United Nations Office of Drugs and
Crime, 1962-01-0
7) D.GR. Constantinescu; Elena Hațieganu; Florica Bușuricu, ”Plante medicinale.
Utilizare în terapeutică”, Editura Medicală, Craiova, pag 7-14, 2004
8) Erowid, ”Cannabis Basics”, The Vaults of Erowid, 2006
9) Fabre, L.F & McLendon, D.,”The efficacy of safety ( a synthetic cannabinoid) in the
treatment of anxiety”, Journal of Clinical Pharmacology, 1981
10) Geoffrey William Guy; Brian Anthony Whittle; Philip Robson , ”The Medicinal Uses
of Cannabis and Cannabinoids”, Pharmaceutical Press, pag. 74, 2004
11) Grinspoon, L. & Bakalar, J.B., ”Marihuana, The Forbidden Medicine”, New Haven:
Yale university Press, 1993
12) Ilaria, R. L., Thornby, J.I. & Fann, W.E., ”Naboline, a cannabinol derivated, in the
treatment of anxiety neuroses”, Current Therapeutic Research, 29, 943-949, 1981
13) Lambert DM, Fowler CJ., ”The endocannabinoid system: drug targets, lead
compounds, and potential therapeutic applications", Journal of Medicinal
Chemistry 48 (16): 5059–87, 2005
14) M. Lambert, Didier, ”Cannabinoids in Nature and Medicine”, Wiley-VCH, 2009
15) Miron, Anca; Hăncianu, Monica; Stănescu, Ursula; Aprotosoaie Clara, ”Bazele
farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterpiei”, Volumul II, Editura
”Gr.T.Popa”, Iași, pag 5-17, 2002
31
16) Pacher P, Bátkai S, Kunos G, "The endocannabinoid system as an emerging target of
pharmacotherapy, Pharmacological Reviews, 2006
17) Pertwee, Roger, ed, Cannabinoids, Springer-Verlag, 2005
18) Robson, Philip, ”Therapeutic aspects of cannabis and cannabinoids”, British
Journal of Psychiatry, 178, 107-115, 2001
19) Species of Cannabis". GRIN Taxonomy. Retrieved 13 February 2017

32