Sunteți pe pagina 1din 60

Autori:

Miu Moscovici
AlinaPopa
AlisMihaelaVezeanu
Mihaela Claudia Marinescu
CtlinaFlorentinaTrofosila
VasilicaManea
Angela Casarica
Daniela Mariana Ghera
Ramona IonelaVlase
Amalia tefaniu
Cornelia Nichita
Virginia Vulturescu

Colectiv tehnoredactare:
Iris Mateescu
George Roat
tefan Popescu
Laura Pun
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

INTRODUCERE

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a


invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in tratate
despre plante.
Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani in
timpul domniei imparatul chinez Chien Nung. Se numea Pen Tsao si continea descrieri
ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante. Prin 2000 I.Hr., egiptenii antici utilizau
plante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Grecii si romanii au perfectionat
cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi proprii. S-a aflat despre studiile lor
din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea iHr si din cartile De Materia Medica a lui
Dioscoride si Naturalis Historia de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele din
secolul I dHr).
In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa: unele
plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite
parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in forma de plamani si
astfel era folosita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca doctrina
semnaturilor. Cealalta traditie naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceput
au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor.
In secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante si
condimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare peste
tot. Plantele cu propietati medicinale, luate individual, erau numite simple;
combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite medicamente.
In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor
gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, unde se efectuau
cercetarile si invatau studentii. Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata de
una din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constanta la Leiden in 1587,
Copenhaga in 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin in 1679, Tokyo 1684 si Calcutta in
1787.
Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-
lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul Carl Linnaeus (1707-
1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753 Linnaeus a introdus un
nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a
plantelor si a deschis calea spre compilatia dintre Farmacopee, carti oficiale care
enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare. Scheele a izolat din plante
multi acizi organici, care de atunci sunt utilizati in medicina conventionala.
1
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

1. NOTIUNI DE FITOTERAPIE SI AROMATERAPIE

Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de mii
de ani (cuvantul fitoterapie deriva de la grecescul phyton = planta, therapie = stiinta
tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizau
plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica, marturie stau scrierile vechi
ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.
Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie, experienta
si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utile plante sau
produse obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni
si practic toate partile din plantele superioare.
In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele sunt remediile
noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-a uitat acest adevar,
in prezent ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa recunoastem ca in plantele
medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte, substantele active sau nutritive
sunt bine proportionate si mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea
decat la derivatele ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice,
obtinute in laborator. Pe de alta parte trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi
lipsite de nocivitate. Sunt numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau
substantele obtinute din acestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii dar si
unele glicozide intra in acesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina,
alcoloizii lisergici, glicozidele digitalice s.a.).
O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatii si
standardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S-a considerat ca doar
un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi nefiind decat un
balast. S-a neglijat insa un fapt si anume substantele chimice din plante constituie un
complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezinta avantaje terapeutice certe
fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigur ca nimeni nu contesta in
prezent ca in caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave se apeleaza la substante
chimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute in laborator. Pentru majoritatea
afectiunilor cronice care necesita tratamente indelungate este recomandabila utilizarea
plantelor ca atare sau a unor extracte care sa contina cat mai nealterate complexul de
substante active existente in specia sau in speciile de plante asociate cu scopul de a
obtine un produs fitoterapeutic. In acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 -
30 sau chiar mai multe substante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia este

2
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

pe linia dintre alopatie si homeopatie.


Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselor
fitoterapeutice propriu-zise, s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani cand au inceput sa fie
elaborate teste de mare sensibilitate, in special teste biochimice in vitro sau teste
biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de laborator.
Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel
infracelular, la nivelul tesuturilor si organelor in special asupra organismului bolnav.
Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihomatica si de multe ori recomanda
asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poate trai fara om, in
nici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelalte fiinte vii care
populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana la medicament.
S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului trebuie
acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie considerate ca
inofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoi urmeaza un examen foarte
important - proba timpului. In aceasta privinta, fitoterapia are un mare avantaj, ea a
trecut aceasta decisiva proba a timpului in decursul mileniilor de cand este aplicata de
peste 80 % din populatia globului. In cea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca
metoda de tratament la bolnavii alergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni
provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic,
numeroase specii de plante aromatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc
aportul pe toate meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni provocate de
microorganisme sau de paraziti.
Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice obtinute din
ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri profilactice sau curative,
pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale si nici un
ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa ce toate metodele terapeutice au fost
epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este
vorba de cele cu actiune majora sau medie, fie ca este vorba de adjuvante.
De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese dar si declin,
in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si a modului
de pastrare a sanatatii.
Daca in antichitate si evul mediu plantele au fost considerate singurele leacuri
pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza au inlocuit aproape
80% din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuite cu medicamente
de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecte adverse care perturba

3
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul ca organismele vii nu au


fost programate sa accepte alte subtante decat cele pe care natura le produce anume in
folosul vietuitoarelor. Acum se acepta tot mai des ca plantele medicinale pot fi utilizate
cu succes in tratarea unor afectiuni.

2. PLANTE MEDICINALE

Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile


dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a florei
euroasitice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre
care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a poporului roman
in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.
In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontane
si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii:
Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini,
tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106
specii;
Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a
substantelor grase din seminte sau fructe) 24 specii;
Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea
alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau
a altor substante ce le confera o aroma sau gust specific) 48 specii;
Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine
animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti
cu putere de colorare) 48 specii;
Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante
continute) 32 specii;
Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de
substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara
datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice,
cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici,
heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine, principii amare,
alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale;


4
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

de la o planta medicinala se poate folosi:


partea aeriana, in intregime (herba);
organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb
(bulbus);
frunza (folium);
mugurii (turiones, gemmae);
floarea (flores);
fructul (fructus);
samanta (semen);
scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex).

Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si


prelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in
industria de medicamente.
Actiunea terapeutica se poate datora:
unei singure substante, de regula organica (principiu activ);
unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura
radicalilor;
unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si
principii secundare (efect sinergetic).
Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru
a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principii
astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.
De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina eficienta
pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor; Valeriana
(Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect sedativ.

3. PRINCIPII ACTIVE SI ACTIUNE FARMACODINAMICA

Vitamine

Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale


a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate
cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D D1 D3, E,

5
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

H, K K1 K2, PP, acid pantotenic, acid folic.


Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze
(in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor
grad de asimilabilitate, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care
vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita.
De exemplu:
macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, P, K, acid nicotinic, dar si
alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric,
pectine, zaharuri.
urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase,
clorofila, mucilagii.

Glicozide (heterozide)

Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica


si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte
diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice
specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice.
Din grupul glicozidelor fac parte:

a. Cardiotonice
Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile
Apocnaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae. Au actiune favorabila asupra cordului
bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si ca
diuretic.

b. Antracenozide
Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in
special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac
parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ
purgativa.

c. Saponozide
Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae,
Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele:
6
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta,


hemolizanta si in unele cazuri depurativa.
Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate
produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii
unor hemolize, datorita absorbtiei enterale.
Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:
- expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus, Liquiritiae radix, Senegae radix,
Hederae folium);
- diuretica (Equiseti herba, Betulae folium, Ononidis radix, Herniariae herba,
Violae tricoloris herba);
- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba,
Hederae folium, Calendulae flores, scoarta arborelui Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret,
Crataegi flores cum folium et fructus, Ginseng radix);
- antiulceroasa (Liquiritiae radix);
- vasoprotectoare (Hippocastani semen);
- adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix, Crataegi flores cum flores et
fructus);
- antimicrobiana, antimicotica, antivirala (Calendulae flores);
- antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si
Bupleurul sp. folosit deseori in medicina traditionala chinezeasca);
- analgezica, antihelmintica, moluscicida, spermicida;
- citostatica, imunomodulatoare;
- scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.
Administrate pe cale orala la homeoterme, saponozidele au o resorbtie redusa,
solutiile lor coloidale nefiind dializabile, insa prin fenomenele iritative pe care le produc
favorizeaza absorbtia in organism a unor principii active. Dupa administrare orala,
saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana,
esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptorii
vagali colinergici, care regleaza secretia bronsica determinand reflex fluidificarea ei si
usurarea expectoratiei.
In doze mari sunt emetice si pot determina fenomene toxice. Administrate
intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa convulsii si dispnee, prin
oprirea inimii in sistola si stop respirator.
Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive. Tot
acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul de

7
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

hemoliza.
Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu
sterolii din membrana eritrocitelor.
In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa
determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone, alantoina, saruri
minerale).
Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de
metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutica
prin cresterea sintezei de colagen solubil, unde intervin controland formarea
complecsilor aminoacid-ARN matriceal.
Au fost descoperite urmatoarele actiuni:
- imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a
fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;
- protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamida
si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu citostatice si raze X;
- efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;
- actiunea antiulceroasa si analgezica ;
- inhibarea complementului seric;
- actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana,
antifungica.

d. Flavonozide
Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din
familiile Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae, Rosaceae, fiind cunoscuti circa
50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide.
Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P ( factori
de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand
permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potential
venoactive).
Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de
scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie.
Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune
antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului arahidonic,
prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in biosinteza
prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi antilergice

8
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

(izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol lignanii silibina, silidianina,


silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante. Au fost pusi in evidenta
la unii compusi actiunea hipoazotemica si antinefritica (biramnozida kaempferolului din
Lespedesa capitata- Fabaceae); antiulceroasa (kaempferolul). Flavonozidele au actiune
diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad timpul de sangerare si de coagulare
a sangelui. Un numar mic dintre ele sunt dotate cu proprietati antimitotice in vitro.
In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza,
histidindecarboxilaza si hialuronidaza.

e. Antociani
Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi
schimba culoarea in functie de pH ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt:
peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factoro P alaturi de flavonozide
si proantocianidoli (diminua permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc
acuritatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de radicali liberi, inhiba
agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe au actiune anti
inflamatoare si actiune diuretica care este insotita de o crestere a eliminarii acidului uric.

f. Cumarine si furanocumarine
Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai ales in
familiile Apiaceae, Fabaceae, Lamiaceae, Asteraceae, Solanaceae, Rubiaceae.
Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae.
Unele cumarine diminua permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic si venos
(melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida); antibiotica
(umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric (fraxozida); antimitotica
de tip mitoclazic; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida, inofilolida,
dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta, trombolitica
(dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen, bergapten,
xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si derivatii),
antihermintica , inhibatoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii cu virusul HIV
a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis).
Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp., Pastinaca sativa
L., Heracleum sphondylium L., Ruta graveolens L.) determina fenomene de
fototoxicitate (dermite acute insotite de bule si vezicule, uneori chiar de o
hiperpigmentare care poate persista mult timp).Acestea apar dupa contactul cu plantele

9
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________________

respective si expunerea la soare, fiind favorizate de umiditate.

g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici.


Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium (acid
clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba (acid cicoric), Echinaceae radix
(echinacozida, acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis
majoris folium (plantamajozida).
Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel:
acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice
si colecistochinetice;
acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante , anihileaza actiunea radicalilor
oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de imbatrinire si activeaza
circulatia cerebrala;
angorozida A este un citostatic;
echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un
antigonadotrop, tireotrop si hipoglicemiant.

h. Taninuri
Taninurile sunt compui vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprinde
multe grupari hidroxil fenolice, dar i grupari carboxilice), capabile sa precipite
proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate insolubile,
imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).
Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si
localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in care
se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. 10
20%, la Salix sp. 9 13%, la Tilia sp. 15 20%, etc. Taninurile sunt astringente si au rol
hemostatic.
Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala
si antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice;
pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale
pielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind
cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect
vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale;
limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza
regenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri;
10
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formarii


ionului superoxid, si captator de radicali liberi.

i. Tioglicozide
Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare
locala a circulatiei sangelui.

Holozide

Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:


a. Gume
Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza,
manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine
apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele
plantelor din familiile Leguminosae, Liliaceae si in tuberculii plantelor din familia
Araceae, sub forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.

b. Mucilagii
Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor
seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare.
Mucilagiile au diverse roluri.
demulcenta datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il
formeaza cu apa (Althaeae radix et folium, Vebasci flores, Tiliae flores,
Farfurae folium);
laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de
cultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza
peristaltismul intestinal (Lini semen, Agar, Carrageen);
antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix);
inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina
din Laminariae stipites);
imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii
din Angelica acutiloba, Carthamus tinctorius)

c. Pectine
Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura
11
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre
vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma
in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in
diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia
membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune
coagulanta.
Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in
structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca
glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare.
Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.
Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea
florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film
(hidrocoliod) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltarii
florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal.
Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina,
din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o
hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad
astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).
Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele
actioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza) si impiedica astfel difuziunea
bacteriilor in tesuturi).
Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui.

d. Celuloza
Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al
membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite
tipuri de celule: astfel in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in
celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari
sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina,
hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri, etc. Celuloza este
importanta pentru activitatea tubului digestiv.

e. Amidon
Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele
verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si

12
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se


depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi,
structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de
amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide,
acizi grasi, etc. Amidonul are rol energetic.

Uleiuri volatile

Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati


de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in
vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide
uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi
constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.
Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in
perii secretori de la plantele familiei Labiatae. Peretii celulelor in care se gasesc
uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste
substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic.
Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si
de proportia lor in amestec.:
proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice,
antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante;
influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare,
colecisto-chinetice), hormonale (estogene, antitirodiene, antisuprarenale,
antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;
un anumit tropism (neorotrop, musculotrop, vasculotrop, hemotrop).

Rasini

Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt


substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi
rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care
difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.

13
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

4. EXEMPLE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE SI


AROMATICE IN TERAPIE

4.1. Albastrele (Centaurea cyanus)

Originare din Sudul Europei, cresc in culturile de cereale (indeosebi de grau


si secara), pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la campie si deal,
pe intreg teritoriul tarii.
Partea utilizata a plantei: florile. In perioada iulie-august se recolteaza florile
marginale (Cyani flores) cat timp se mentin albastre, numai pe timp uscat dupa ce
se ridica roua, iar capitulele florale in intregime (Cyani flores cum receptaculi) in
perioada de inflorire (iulie-septembrie).

Compozitie chimica: antocianozide si protocianozide, biflavonoide


glicozidate, flavone, substante amare: centaurozida (cnicina); tanin; saruri de
potasiu si magneziu; mucilagii.

Actiune farmacodinamica
Tonic, dezinfectant renal, dezinfectant al pielii;

Indicatii terapeutice si utilizari: albastrele sunt utilizate ca remediu natural


in tratarea si vindecarea: afectiunilor renale si ale vezicii urinare; tratarea bolilor de
rinichi si ficat, ca diuretic; iritatiilor oculare; tratarea pleoapelor ridate; tonifierea
muschilor lasati (sub forma de comprese); hemoroizi, boli si infectii intestinale;
indigestii, anorexie; eczeme, diaree; cearcane, colici intestinali si stomacale la
sugari; constipatia poate fi combatuta cu ajutorul tincturii de albastrele si aloe.

Alte utilizari
Medicina veterinara: Uz intern. Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor,
cistitelor, afectiunilor renale, diareelor.
Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleaopelor:

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


Posibila sensibilitate la Asteraceae.

14
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Produse
ceai, impreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad; efect mai
puternic pentru boli de piept, boli intestinale; creste diureza; contra
bolilor de rinichi;
infuzie: afectiuni renale si ale vezicii urinare, hemoroizi;
cataplasme: afectiuni oculare, blefarita, cataracta in faza incipienta;
tinctura din flori proaspete sau uscate: anorexie, atonie musculara, bronsite,
diaree, disurie, eczeme purulente, hemoroizi- se agita, apoi se va folosi
extern, la rani sau intern se va bea in loc de apa de baut;
pulbere: atonie musculara, bronsite, dispepsie, eczeme zemuinde, hemoroizi;
decoct : comprese aplicate pentru cearcane, colici intestinale si stomacale la
sugari.
produs terapeutic pe baza de albastrele: calmant, diuretic, astringent.

4.2. Anghinare (Cynara Scolymus)

Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi


cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze
lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetrii, cu margini crestate, de
culoare albicioasa cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul
iernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. De la anghinare se
folosesc frunzele.
In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si
forma globuloasa. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae
folium) au gust amar si se recolteaza de 3-4 ori pe an, dupa maturizare, inca din
primul an, in lunile iunie-septembrie.

Compozitie chimica: polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara


azulenogena, substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic,
vitamine A, B, saruri de magneziu, fosfor, fier, cupru.

Actiune farmacodinamica
Cinarina actioneaza este hepatoprotector, efect colagog, stimuleaza secretia
biliara si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita
15
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor( ureea si substantele


azotate), stimuleaza metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale
duce la scaderea glicozuriei, stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemeni
stimuleaza eliminarea anumitor substante din organism, stimuleaza secretia lactata
in perioada de alaptare; actiune aniinflamatorie prin prezenta triterpenelor si
sapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita substantelor amare,
actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare
(cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare,
stomacului, intestinului subtire.

Indicatii terapeutice si utilizari: ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor


digerabil, tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice,
angiocolite, dischinezii biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cu
fermentare excesiva si meteorism, enterite, enterocolite spastice, indigestii,
hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie, nephrite, edeme
cardio-renale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii
alimentare, eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice
manifestari alergica pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul
sarurilor de magneziu este eficient in atonii, spasme musculare, spasmofilie,
afectiuni datorate supraincarcarii cu reziduuri si toxine a organismului , guta,
migrene digestive, artrite, dermatoze ; este un foarte bun drenor hepatic si biliar.

Alte utilizari
Medicina veterinara: - pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: anorexie cu
stimularea digestiei si apetitului, stari febrile, afectiuni cronice hepatice,
insuficienta biliara afectiuni renale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


s-au semnalat fenomene alergice specifice si altor Asteraceae sau
Compositae;
alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta)

Produse
tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic , colagog;
ceai de anghinare - hipercolesterolemie;
16
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele
hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;
laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de
anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului).
comprimate: Anghirol;
produs medicamentos: MagAnghinar
supliment alimentar

4.3. Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)

Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile mai
putin nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc semintele
care se zdrobesc.
Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000
de ani in urma. Este de origine Mediteraneana si este raspandita in toata Europa si
Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic se
utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus)

Compozitie chimica: similarina (de fapt 4 flavanolol lignani: silibina,


silidianina, silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul l-
glutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric
(acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este considerata un
armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar
impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric
reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.

Actiune farmacodinamica
Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale tip
A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii
arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor
toxice la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv
al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combate
riscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de
17
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiune


antitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul
ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelul
colesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat
de tip II.

Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficiente


hepatice, protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in
intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare : Amanita Phaloides (alfa- amanitina
si faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice (medicamente
hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism
(diminua efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul), digestie
dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer (stopeaza
evolutia si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului, prostatei,
cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in general
(psoriazis,vitiligo),deficite imune, hiperolesterolemie.

Alte utilizari
Medicina veterinara: uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,
afectiunilor renale, diareelor.
Cosmetica:
pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:


este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si
alaptarii;
foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice;
hipertensiune arteriala (cu valori mari);
s-au observat in cazuri rare usoare efecte laxative;
dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae);
in gravitate si lactatie.

Produse
ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea

18
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

grasimilor.
Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata
de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza
puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare
preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare;
Pulberea este indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robusta
sau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica;
Extractul hidroalcoolic (tinctura) : in veruci (negi), papiloame si alte excrescente
virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se
poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice;
infuzia combinata: Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in
Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de
armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter, insuficienta
hepatica , otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia
la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active;
cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis.
Acelasi procedeu de aplicare a cataplasmelor este recomandata in tratarea
cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei cataplasme la doua
zile, pe zona afectata;
maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care sunt
mai mereu furioase si care gasesc ceva in neregula in orice.

4.4. Busuioc (Ocimum basilicum)

Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aomata sensibila
la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca
basileus inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in
care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este
considerat "regele mirodeniilor.
De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de
mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile
terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este
o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand
terasele si gradinile. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).
19
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: uleiuri volatil continand: eugenol (care da aroma


specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor,
anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma
uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metil
clavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile
de dafin), etc.

Actiune farmacodinamica
Antispastic emolient, calmant al tusei, calmant, sedativ, antiseptic,
antibacterian, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, febrifug, carminativ,
antiemetic, antiaterosclerotic, hipoglicemiant (regleaza glicemia si transformarea
glucidelor in grasimi), antioxidant (previne ateroscleroza vasculara, hipertensiunea
arteriala, accidentele vasculare), antitumorala (datorita principiilor active continute:
orientina,vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul de
actiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta
organismului la stres (in administrarea pe perioada indelungata), tonifica sistemul
nervos si are actiune antidepresiva, imbunatateste circulatia cerebrala, sporeste
atentia si puterea de concentrare, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mai buna
exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general (in combinatie cu
sunatoarea), afrodisiac (stimuleaza apetitul sexual, imbunatateste capacitatea de
control a energiei sexuale, combate ejacularea precoce).

Indicatii terapeutice si utilizari: bronsita, viroze respiratorii, tuse


convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni
digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer
gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de
dinamica sexuala, impotenta, figiditate (se combina cu branca ursului, napraznic),
vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica,
astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii
active prezente in anason, fenicul).

Alte utilizari
Medicina veterinara: Uz intern: Infuzie: pentru tratarea unor afectiuni renale,
cistite hemoragice, tulburari gastro intestinale.

20
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si /sau secundare


la persoanele cu sensibilitate alergica deosebita poate produce reactii alergice
de intensitate variata;
nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide
(poate provoca varsaturi). A se evita supradozarea. Supraveghere medicala
stricta.

Produse
Frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare;
infuzia efect sedativ, in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza
digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic,
antiseptic intestinal si diuretic;
uleiul volatil are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si
cicatrizante.

4.5. Cicoare (Cichorium intybus)

Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la


marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei
tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor
hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichoni radix) recoltate
toamna tarziu cat si partile aeriene (Cichoni herba) recoltate in timpul infloririi.
Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.

Compozitie chimica: in partile aeriene: cicorina, acid cichoric (acid dicafeil-


tartric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face utila in bolile
hepatce), flavonozide (glicozide de apigenol, luteol, quercetol) in radacina: inulina,
colina rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.

Actiune farmacodinamica
Datorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita acizilor
polifenolcarboxilici (acidul cichori C) are proprietati eupeptice, colagoge
(stimuleaza evacuarea vezicii biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si
21
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

ajuta functia ficatului), impiedica formarea pietrelor la fiere, regleaza functia


glicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si normalizeaza glicemia,
fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si rezinelor au
actiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata
sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia,
stimuleaza functia cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste
memoria, fiind importanta pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efecte
tonifiante generale

Indicatii terapeutice si utilizari: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet


zaharat, oboseala fizica si intelectuala.
Alte utilizari
Medicina veterinara: uz intern: pentru tratarea anorexiei, dischinezie biliara,
angiocolita, hepatite, afectiuni renale, constipatii.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


- pana in prezent nu s-au semnalizat.

Produse
cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei;
laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de
anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);
ceai.

4.6. Cimbru de cultura (Thymus vulgaris)

Planta mediteraneana, cultivata azi in toata Europa, T. vulgaris L. se prezinta


ca un semiarbust inalt de 20 40 m, cu tulpina tetragonala, erecta, lignificata la
baza. In scop terapeutic se utilizeaza partea aeriana nelignificata, la inceputul
infloririi (Thymi herba).

Compozitie chimica: ulei volatil care in functie de chemotip are drept


component principal terpinen-4-ol 13.15%, -terpinen 9,21%, cis-sabien hidrat
7.65%, linalol 7.21%, p-cimen 5.75%; hidrocarburi terpenice (p-cimen, - si -
22
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

pinen, camfen, mircen, limonen, caren, triciclen, fenchen, p-mentan, menten,


sabinen, terpinolen, -felandren, -felandren, cariofilen, cadinen, terpinene, -
tujona); compusi oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, geraniol, nerol, timol, citronelol,
alcool fenchilic, pinocarveol, farnesol, nerolidol, carvacrol, pinocarvona, acetat de
bornil, acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de neril, valerianat de linalil
terpinen-4-ol, octan-1-en-3-ol, eugenol, metil eugenol, 1-terpineol, dihidrocarveol,
verbenol, p-cimol).
Alte componente: derivati flavonici (luteolina si glicozide ale luteolinei si
apigeninei, flavone di, tri, tetra metoxilate); acizi polifenolcarboxilici (acid
clorogenic, acid rosmarinic, acid ferulic, acid cafeic), ceruri si triterpene (acid
ursolic si oleanolic), un principiu amar etc.
Actiune farmacodinamica: prin constituentii fenolici ai uleiului volatil si
tanin: antiinfectioasa, antiseptica, antifungica, antibacteriana cu spectru larg,
antivirala, praziticida; prin timol si carvacrol - actiune antihelmitica; prin ulei
volatil si principiul amar actiune stomahica; prin acizii polifenol-carboxilici
actiune colerectica si antioxidanta; uleiul volatil prin flavone si triterpene actiune
diuretica; uleiul volatil prin compusi fenolici actiune antalogica si revulsiva; prin
flavone polimetoxilate actiune cicatrizanta; actiune tonica (neuro-, cardio-, utero-
), antispastica, antidiabetica, afrodisiaca, anestezic-locala, stimulanta hepatocitara
si activatoare a circulatiei;

Indicatii terapeutice si utilizari


Uz intern si/sau extern: afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsita acuta,
tuse convulsiva, tuse productiva, raceala (viroza respiratorie), gripa, astm,
pneumonie, infectii respiratorii recidivante, bronhopneumonii, pleurezie,
tuberculoza, alveolite, candidoza respiratorie) intern - infuzie tinctura de cimbru,
uleiul volatil; extern-- aromatizari si inhalatie, comprese; afectiuni digestive (colita,
enterocolita, colon iritabil, colon spastic, diaree, adjuvant in dizenterie, viermi
intestinali, colici biliari, anorexii, enterite, gastrite, aerofagii, digestii lente,
candidoza digestiva) condiment, pulberea de cimbru, tinctura, uleiul volatil;
afectiuni ORL (laringita, faringita, amigdalita, sinuzite, rinofaringite, otite) - uleiul
de cimbru; afectiuni bucale (candidoza bucala, stomatite, gingivite, carii, placa
bacteriana, albirea dintilor) extern - infuzie combinata, praf de cimbru, ulei volatil
de cimbru, pasta de dinti si apa de gura; afectiuni renale si genitale (infectii renale

23
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica), insuficienta renala, candidoza


genitala, ureterite, cistite, vaginite, cervicite, salpingite, pielonefrite, tuberculoza
renala, prostatite) intern- uleiul volatil, extern-spalaturi vaginale cu infuzie
combinata; afectiuni neuropsihice (epuizare nervoasa, astenie, oboseala generala;
afectiuni locomotorii (reumatism articular si muscular, tendinite, artroze) extern-
cataplasme fierbinti; afectiuni circulatorii (tulburari ale circulatiei cerebrale,
prevenirea accidentului vascular cerebral, tromboze, adjuvant in hipertensiune
arteriala, circulatie periferica deficitara) extern - bai fierbinti cu infuzie combinata
de cimbru, intern - uleiului volatil, infuzia combinata, tinctura; afectiuni dermice
(rani, ulcere pe piele, arsuri, acnee, dermite, eczeme, veruci, psoriazis, micoze
localizate pe unghii (onicomicoze), micoze localizate la degetele picioarelor (boala
piciorului de atlet)) extern tinctura de cimbru, comprese si spalaturi;
Uz extern: Perne de plante: in cazul crampelor abdominale, stomacale si
menstruale, ca si in spasmele organelor genitale pelviene; tinctura: frectie; bai:
surescitare nervoasa si depresii; dezinfectant: spalaturi locale si comprese cu
decoct; inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a
racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic;
masajul din cadrul aromaterapiei; candela (lampa) odoranta.

Alte utilizari
Cimbrul este o sursa buna de fier si este utilizat pe scara larga in bucatarie.
Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza anumite mancaruri si muraturi.
Cosmetic: ca ulei esential sau lotiune tonica pentru ten gras, acneic;
component de baza al uleiului regenerant impotriva caderii parului; cura de uleiuri
cu rozmarin, cimbru si urzici pentru parului uscat si firelor despicate; ceai de
cimbru pentru par lucios.
Se foloseste si in medicina veterinara in acelasi scopuri ca si in medicina
umana.
Cimbru este specie melifera, ce ofera culesuri de nectar si polen.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


Consumul exagerat poate determina fenomene de hepatotoxicitate, induse de
timol si carvacrol.
Se recomanda evitarea contactului cu ochii si mucoasele la manipularea
preparatelor cu timol, carvacrol si p-cimen.

24
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Uleiul volatil este dermocaustic.


A se evita utilizarea in sarcina, alaptare si la copii.
Contraindicat in sarcina, alaptare si hipertensiune arteriala.

Produse
infuzia - administrata in amigdalite, faringite, laringite;
frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea
preparatelor culinare, avand si efect terapeutic (ajuta digestia, stimuleaza
functia hepato-biliara, sprijina functia pancreatica);
sirop de cimbru - pentru tuse si raguseala;
tinctura de cimbru - antihelmintic, antitusiv, expectorant, depurativ, stimulent
al digestiei, tonic general, tonic nervos;
ceai protector hepatic - protejeaza ficatul de agentii hepatotoxici, detoxifiant
(elimina deseurile metabolice acumulate in organism), coleretic-colagog
(stimuleaza secretia si eliminarea bilei), lipocatalitic (stimuleaza arderea
grasimilor la nivelul ficatului);
comprimate/capsule - fungicide, antihelmintice, antiprotozoarice;
comprimate - tonic digestiv;
comprimate pentru supt - in inflamatii ale mucoasei gatului si cavitatii
bucale, insotite de tuse iritativa;
suspensie - afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice;
supliment alimentar imunostimulator;
supliment nutritional -un integrator alimentar ideal in cazul cistitelor,
uretritelor si a nefritelor;
solutie orala - un ajutor pretios in cazul infectiilor respiratorii;
lotiune pentru frectie - uleiul de cimbru are efect tonic local;
spray pentru calmarea durerilor de gat;
crema pentru calcaie - reduce proliferarea bacteriana, datorita substantelor
antiseptice si a uleiurilor naturale de cimbru si salvia;
lotiune de corp cu protectie solara/lotiune de corp - plantele aromatice
(rozmarin, lavanda, cimbru, limba mielului) are rol protector la nivel tisular,
celular si molecular (ADN). Are efect antioxidant prin inhibarea formarii de
radicali liberi, prevenind astfel cu succes imbatranirea cutanata accelerata
determinata de soare;

25
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

ulei pentru ingrijire si masaj - se foloseste pentru masaj sportiv, in cazul


leziunilor sportive, reumatismului, durerilor musculare, oboselii cronice, in
urma activitatilor solicitante . Imbunatateste circulatia si eliminarea
materiilor toxice din organism;
lotiune tonica pentru ten gras si acneeic;
apa de gura;
baton corector bio;
deodorant bio pentru barbati;
dezinfectant casa bio - uleiuri volatile 100% pure si naturale de sovarf,
busuioc, salvie, cimbru rosu, arbore de ceai;
dezinfectant baie bio - foarte eficient impotriva germenilor si a
mucegaiurilor;
fond de ten bio - protectie solara naturala;
complex capilar polivegetal revitalizant - stoparea caderii parului.

4.7. Cimbru de gradina (Satureja hortensis)

Planta erbacee, anuala, originala din Europa Meridionala, raspandita pe toata


suprafata pamantului, este cunoscut si cultivat din antichitate, maiales prin
imprejurimile manastirilor. In scop terapeuti se utilizeaza partile aeriene
nelignificate, uscate dupa recoltare.

Compozitie chmica: uleiuri volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol,


timol), acizi polifenolcarboxilici ( acid cafeic, rosmarinic), taninuri, acizi
triterpenici (oleanolic si ursolic), steroli (-sitosterol), vitamine (B1), substante
amare, saruri minerale, mucilagii

Actiune farmacodinamica
Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant;
calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug

Indicatii terapeutice si utilizari: intern: dispepsii, dischinezii biliare, viermi


intestinali, extern: plagi, reumatism, guta, seboree

26
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Precautii si contraindicatii.
Supradozat, cimbrul de gradina si mai ales uleiul volatil extras din el, da
reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale
puternice, delir.
In general cimbrul de gradina este contraindicat in cazul colonului iritabil,
ulcer gastric si gastrita hiper-acida.
Deci bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici
aceasta planta, intrerupand imediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.

Produse
frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea
preparatelor culinare;
ceai: expectorant, calmeaza durerile abdominale, favorizeaza eliminarea
gazelor din intestine, stimuleaza secretia glandelor salivare si secretia bilei,
precum si pofta de mancare, trateaza si infrumuseteaza tenurile grase;
adjuvant in tratarea petelor faciale, alinarea durerilor de cap si a crampelor;
ulei de cimbru: la boli de piele - tratarea durerilor dupa amputare sau in
ulceratii, pentru plagi, in entorse, luxatii;
tinctura de cimbru: in combaterea starilor de raceala, tuse si febra.

4.8. Coriandru (Coriandrum sativum)

Originar din Asia si Orient a fost folosit din cele mai vechi timpuri in scop
terapeutic si alimentar la condimentarea mancarurilor facand parte din bucataria
tuturor popoarelor lumii. Prefera climatul cald si umed fiind cultivat in prezent in
mai multe tari precum India, China, Iran, Ungaria, Romania, Rusia, America de
Nord. Infloreste in perioada iulie- august, in stare naturala planta emana un miros
greu de suportat, de unde si numele de "buruiana puturoasa" dar pe masura ce se
usuca, semintele capata parfumul si aroma specifica. In scop terapeutic se folosesc
semintele (Coriandrum fructus) si frunzele numite "cilantro".

Compozitie chimica: ulei volatil 0.40-0.95% (linalol majoritar, pinen,


geraniol, borneol, camfora, limonen,cimen, terpinen, sabinen, camfen, mircen,
27
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

terpinolen); lipide 8,35-13,80%; acizi grasi (petroselinic, oleic, linoleic, palmitic),


gliceride ale acizilor grasi; glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, manitol,
pectine, urme de amidon); aminoacizi (acid asparagic, acid glutamic, alanina,
arginina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, serina, histidina); acizi
polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); vitamine (C); steroli (tocoferoli,
si -sitosterol); flavone (selinona); cumarine (unbeliferona), izocumarine; saruri
minerale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, Mo, Ti, Cu

Actiune farmacodinamica
Galactogog (stimuleaza secretia lactata), antiinfectios, antibacterian,
antiviral, antiparazitar, stomahic, stimuleaza apetitul si digestia, carminativ,
antispastic, combate flatulenta, analgezic, combate colicile si tulbutrarile digestive
ale noilor nascuti, afrodisiac masculin, datorita uleiurilor volatile are actiune
euforizanta, neurotonica, antianxioasa (in tarile arabe era folosita cu mult timp
inainte pentru combaterea insomniei si tulburarilor psihice).

Indicatii terapeutice si utilizari


Medicina umana:
Uz intern: dispepsii digestive (balonari abdominale); stimulent al poftei de
mancare; combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii;
marirea cresterea secretiei de lapte.
Fructele intra in compozitia ceaiurilor pentru tratarea dischineziei biliare,
sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului
gastric, colicilor abdominale la aldulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice
generale.
Uz extern: reumatism.

Alte utilizari
Medicina veterinara:
Uz intern:
tratarea afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, colicilor cu exces de
gaze;
stimularea secretiei glandelor mamare.
uleiul volatil din fructe este utilizat in industria: parfumurilor, textila,
sapunurilor, poligrafica, alimentara.
28
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


Substantele volatile pot genera la anumite persoane sensibile, manifestari
alergice motiv pentru care la inceput se administreaza cu prudenta, in cantitate mica
testand terenul.
Continutul in ulei volatil este dependent de conditiile pedoclimatice si de
marimea fructelor, fructele mai mici (C. sativum L. var.microcarpus ) avand un
continut mai mare.
Fructele imature au miros neplacut datorita prezentei aldehidei undecilice.

Produse
frunzele proaspete de coriandru pot fi folosite in salate de verdeturi, avand
actiune terapeutica, contin antihistaminice naturale fiind utile impotriva
alergiilor de diverse cauze;
pulberea de coriandru - in boli psihice (cure de 2 luni cu pauze de 2
saptamani, apoi se reia). Consumul sistematic de pulbere de coriandru poate
preveni aparitia cancerului de colon, ficat, stomac, precum si altor forme de
cancer;
infuzia - pentru reglarea digestiei, antiviral (impotriva racelii si gripei),
combaterea colicilor noilor nascuti, reglarea nivelului glicemiei, scaderea
colesterolului sanguin, eliminarea viermilor intestinali.

4.9. Craite (Tagetes patula, Tagetes erecta)


Plante erbacee iubitoare de soare, purtatoare de lumina. Sunt plante
ornamentale de gradina originare din Mexic si Argentina, aclimatizate perfect la
conditiile din Romania si care infloresc de-a lungul verii din luna mai si pana in
octombrie. In scop terapeutic se folosesc florile viu colorate in galben, portocaliu
sau rosu, (Tages flores) culese in zile senine atunci cand principiile active si
uleiurile volatile ale plantei sunt optime.

Compozitie chimica
Contin majoritar carotenoide, flavone, ulei volatil. Carotenoidele sunt
reprezentate de heleniena, prezenta in cantitatea cea mai mare (0,01-1,45%), alfa- si
beta-caroten, violaxantina, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantina, licopina,
rubicrom, izomerii cis si trans ai zeaxantinei, izomerii cis si trans ai luteinei, lutein
29
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

esteri. Flavonele din compozitie sunt specifice: patuletina, patuletrina,


quercetagetina, 5-metil quercetagetina, quercetagetrina.; camferitrina (caferol-3, 7-
diramnozid); Ulei din flori (94,0%): limonen (6.9%), terpinolen (4.7%), (Z)-
miroxid (7.9%), piperitona (28.5%), piperitenona (10.9%), oxid piperitenona
(7.2%) si -cariofilen (7.0%). Ulei din frunze: limonen (7.6%), terpinolen (11.2%),
(Z)-miroxid (4.2%), piperitona (52.4%), piperitenona (5.0%), terpineol, eicosan,
heneicosan, (Z)--ocimen, dihidrotagetona, tagetona, ocimenon.

Actiune farmocodinamica
Extractul de craite contine heleniena intervine care in functia pigmentilor
fotosensibili retinieni, marind biosinteza lor si imbunatatesc viteza de adaptare a
ochiului la lumina si intuneric, ameliorand acomodarea la vederea nocturna a
ochiului normal si viciile de refractie; patuletina scade permeabilitatea capilara, are
actiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia
sanguina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara; manifesta
actiune vermifuga si purgativa.
Extractul de craite s-a dovedit eficient in tratamentul hiperkeratozei plantare,
prin reducerea procesului inflamator. Extractul alcoolic obtinut din radacina de
craite a demonstrat proprietati hipotensive, antiinflamatoare si antiulceroase. Uleiul
volatil are actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea
si Penicillium digitatum. Uleiul volatil are si proprietati antispastice, antibiotice,
diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles
stephensi si Culex quinquefaciatus, proprietati datorate derivatilor de tiofen). In
medicina populara, craitele
se folosesc ca vermifug, purgativ (actiuni datorate tagetonei) si pentru stoparea
hemoragiei nazale. Uleiul de craite este anti-infectios, antibiotic, anti-parazitar,
antifungic, anti-microbial, antiseptic, anti-spasmodic, insecticid si sedativ. De
asemenea, are proprieteti antioxidante si antimutagene datorita xantofilelor si
luteinei si ofera protectie contra radiatiilor UVA.

Indicatii terapeutice si utilizari


Uz extern helenina: glaucom, cecitate nocturna (nictalopie) si diurna
(hemeralopie), sau lipsa de adaptare la lumina nocturna sau diurna, la
trecerea de la intuneric la lumina si invers, indicata persoanelor care lucreaza
mult la calculator sau care suprasolicita ochii prin natura profesiei, acuitatea
30
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

vizuala, retinita pigmentara, glaucom, miopie; extract craite: pentru hiperkeratoza


plantara; extracte/ulei volatile: calusuri, micoze cutanate, (Tinea pedis), candidoze,
eczema, pstiriazis, arsuri solare;
Uz intern:
Pentru imbunatatirea vederii, se mai poate consuma ceai de craite.
Extractele obtinute din flori au proprietati antioxidante, datorate continutului
de luteina. Infuzia se mai foloseste pentru vermi intestinali si ca purgativ. Extractul
alcoolic din radacina de craite este hipotensiv, antiinflamatoar si antiulceroas.

Alte utilizari
Cosmetica:
Intra in compozitia produselor de prevenire fotoimbatranire (efect antiaging,
creme pentru ten matur, contur ochi, lotiune dupa soare) si ca agent de intretinere a
pielii.
Insecticid: aceasta planta emite mirosuri pe care tantarii nu le agreeaza si vor
reusi sa-i tina la distanta. Aceasta contine otravuri naturale pentru insectele
daunatoare.
Extractul apos de craite nu are doar calitati insecticide, ci si fitocide si este
un excelent remediu atat impotriva insectelor, cat si a ciupercilor fitopatogene.

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii:


Uleiul trebuie folosit cu prudenta, deoarece poate produce fotosensibilizare si
dermatite de contact. Extractele si uleiurile volatile de Tagetes sunt fototoxice.

Produse
infuzie, extract - activitate insecticida si fungicida, antioxidanta, antispastica,
antiseptica, antibiotica si diuretica;
ulei volatil - proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge si
insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles stephensi si Culex
quinquefaciatus,) actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene,
Botrytis cinerea si Penicillium digitatum;
tinctura - antispastica, hipotensiva, oculara, scade permeabilitatea capilara,
amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii si
creste acuitatea vizuala.

31
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

4.10. Fenicul (Foeniculum vulgare)

Foeniculum vulgare este o specie mediteraneana cultivata astazi in toata


lumea. In scop terapeutic se utilizeaza fructele mature, uscate (Foeniculi fructus) si
radacina (Foeniculi radix).

Compozitie chimica:
Fructe: ulei volatil ( 50-90% anetol, hidrocarburi monotepenice, alcooli
monoterpenici, aldehide, cetone, oxizi monoterpenici constituentul caracteristic
fenchona), ulei gras (gliceride ale acizilor petroselinic, palmitic, linolic, arahic,
oleic si izomeri), hitosteroli (-sitosterol, -sitosterol, colesterol, etc), compusi
triterpenici, tocoferoli, cumarine, furanocumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid
cafeic, acid clorogenic), lipide, celuloza bruta, glucide, proteine, peptine, substante
minerale.
Radacina: ulei volatil (anetol, apiol, si -pinen, camfen), acizii cinamic,
cafeic, ferulic, benzoic, anisic, vanilic, gentisic, sinapic, fumaric, citric, tartric,
cumarine (umbeliferona, bergapten).

Actiune farmacodinamica
Fructe si herba: stomahica, carminative, galactogoga, diuretica, vermifuga,
antispastica, analgezica, stupefiant minor, psihoactiva, bactericuda, antiseptica, in
special renal, estrogena, emenagoga, tonica, stimulant (in doze mici), cardiotonic si
tonic respirator.

Indicatii terapeutice si utilizari


Fructe: Colici abdominali, flatulenta, hipogalactogeneza, parazitoze
intestinale,
litiaza renala,
Herba: afectiuni respiratorii (dispnee de origine nervoasa, astm, bronsite
astmatiforme, congestii pulmonare), afectiuni digestive (aerofagii, dispepsii,
gastralgii, colite spastice, flatulenta, meteorism, indigestii, parazitoze), afectiuni
cardiace (crize de angina pectorala, palpitatii, dureri precordiale,) afectiuni
neurologice (paralizii, lombagii, spasmofilii), afectiuni endocrinologice (anemoree,
digomenoree, dismenoree, premenopauza, menopauza).

32
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii:


Fructe: Este contraindicata administrarea in cazul ulcerului gastric si
duodenal, enterocolitelor cronice si acute.
In doze mari, fructele sunt toxice pentru sistemul nervos central si poate
produce crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta.
Herba: este contraindicata administrarea la sugari, copii si femei gravide.

Produse
ceai de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al
secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator,
stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate,
stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal;
ulei de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al
secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator,
stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate,
stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal;
tinctura de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant
al secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator
respirator, stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei
lactate, stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal, calmarea tusei;
sirop de tuse calmarea tusei
comprimate de supt pentru calmarea gatului;

4.11. Galbenele (Calendula officinalis)

Originara din zona mediteraneana, creste spontan sau cultivata ca planta


decorativa, in gradini, pe langa zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri,
raspandita si recunoscuta in toata Europa inca din Evul Mediu, aceasta planta cu
flori galben- portocalii are puteri tamaduitoare nebanuite. In trecut era numita si
"floarea ploilor" deoarece atunci cand nu se deschidea era sigur ca vin ploile. In
scop terapeutic se folosesc inflorescentele cu sau fara receptacol (Calendulae
flores). Florile se culeg atunci cand este soare, cand planta este deschisa si emana
uleiuri volatile.

33
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice,


substante amare, saponozide si alcooli triterpenici, steroli, acizi polifenolcarboxilici
derivati, rasini, mucilagii.

Actiune farmacodinamica: imunostimulatoare (datorita prezentei


poliholozidelor omogene); antiinflamatorie, decongestiva, antiseptica;
antimicrobiana (inhiba dezvoltarea E. Colli, Stafilococul aureu, Candida albicans,
Trichomonas); cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone), grabeste vindecarea
si regenerarea tesuturilor, regleaza ciclurile menstruale, carminativ; regleaza functia
biliara prin principiile amare; hipolipemianta (saponozide); coleretica (esteri cafeil-
chinici); spermicida (saponozide); oestrogenica (steroli).

Indicatii terapeutice si utilizari


Medicina umana:
Uz intern: in tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide,
ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si hipotone,
cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor (antiinflamator
hemoroidal, cicatrizant intern); in tratarea bolilor de stomac; in tratarea
dismenoreei.
Uz extern: tratarea leucoreei, acneei, eczemelor, arsurilor, degeraturilor,
ranilor, ranilor purulente, ulceratiilor, arsurilor, abceselor, fistulelor, bolilor
tegumentare, eczemelor, crapaturilor pielii, cojilor de pe pielea capului.

Alte utilizari
Medicina veterinara:
Uz intern: pentru tratarea gastritelor, ulcerelor, cistitelor hemoragice,
furunculozei;
Uz extern: pentru tratarea degeraturilor, eczemelor, plagilor, plagilor
purulente, papilomatozei, trichomonazei vaginale, arsurilor, conjunctivitelor.

Cosmetica: pentru tratarea tenurilor uscate; igiena oculara (conjunctivite,


blefarite), tratarea pleoapelor ridate.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse

34
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Poate determina efecte secundare (Asteraceae)

Produse
infuzia - pentru tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide,
ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si
hipotone, cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor
(antiinflamator hemoroidal, cicatrizant intern);
tinctura - pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastro-
duodenal;
decoctul - se administreaza atat intern cat si extern, gargara (afte, stomatite,
gingivite, faringite),se fac bai de sezut, comprese externe (vindecarea
ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi),spalaturi, clisme;
pulbere de planta - pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depoziteaza
in recipiente bine inchise, maxim 10 zile, datorita uleiurilor volatile care se
evapora rapid);
unguentul de galbenele poate fi utilizat cu succes in diverse boli
dermatologice sau pentru intretinerea pielii.
Se foloseste un amestec de plante impotriva psoriazisului (galbenele, coji de
nuca, ventrilica, coada soricelului, stejar, barba popii, rostopasca), leucemiei;
cancer pulmonar, gastric, de colon (galbenele, traista ciobanului, coada soricelului),
cu efect antiartrozic, antiartritic (galbenele, tataneasa, coada calului).

4.12. Isop (Hyssopus officinalis L.)

Planta aromata de gradina de origine mediteraneana, Caucaz si Orientul


Mijlociu. Denumirea deriva fie din ebraica, "esob" care se refera la o varietate de
maghiran, fie din limba araba, "azzof", care semnifica iarba sfanta. Folosit de
medicina populara pentru tratarea nervilor si curatirea sangelui. Parfumul sau
raspandeste o savoare de sfintenie, genereaza o stare de armonie intre minte si trup,
conduce spre puritate si lumina. Florile alb- albastre- violacee, apar din luna iulie
pana in septembrie. In scop fitoterapeutic si dietetic se utilizeaza toate partile
aeriene ale plantei (tulpina, frunze, flori) (Hyssopi herba).

35
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Compozitia chimica
Compozitia chimica a varfurilor inflorite (herba) este: 0,07-0,29 % ulei
volatil in produsul proaspat si 0,2-1,5 % in cel uscat; flavonozide (diosmina,
hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide in varietatile cu flori colorate
(3-O-p-cumaroil-5-glucozil-delfinidolul); triterpene (acid ursolic si oleanolic), -
sitosterol, principii amare (marubina)
Analiza uleiului volatil extras din florile de isop a evidentiat prezenta a 28
componenti in urmatoarele concentratii: 34,30 % pinocamfona, 20,60 % camfor,
10,00 % -pinen, 6,90 % -cariofillen, 5,80 % -fellandren, 3,40 % germacren D,
2,70 % mirtenol, 2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % -fellandren, 1,80 % hedicariol,
1,70 % sabinen, 1,10 % (E)--ocimen, 0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen,
0,90 % metil mirtenat, 0,50 % -pinen, 0,30 % metil cavicol, 0,20 % -humulen,
0,10 % (Z)--ocimen, 0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli sesquiterpenici,
0,01 % -cadiol, 0,01 % camfen, 0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 %
-terpinen, 0,01 % -terpinen si 0,01 % terpinolen.
Frunzele contin: glucide, lipide, proteine, taninuri, -sitosterol, acid ursolic,
acid oleanolic, compusi flavonici (hesperidina si diosmina) si substante minerale.
Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de isop a permis identificarea
a 28 componenti. In cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen (42,70 %), -
pinen (12,70 %), camfor (11,80 %), hedicariol (5,80 %), -felandren (3,50 %) si
germacren D (2,40 %).
Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a continut 20 componenti dintre
care cea mai mare cantitate s-a determinat la urmatorii : 32,90 % pinocamfon,
13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen oxid, 3,10 % -pinen, 3,00 % spatulenol,
2,60 % camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % -cariofilen, 2,20 % metil mirtenat si
2,00 % metil cavicol
Uleiul volatil extras din radacinile de isop a continut 20 componenti si a
prezentat diferente mici fata de cel obtinut din tulpini. Dintre substantele
determinate ponderea s-a constatat in cazul urmatoarelor substante: pinocamfon
25,20 %, -pinen 7,70 %, -pinen 6,80 %, -cariofilen 4,70 %, metil mirtenat 3,10
%, camfor 2,90 % si cariofilen oxid 2,80 %

Actiune farmacodinamica
Stomahic, carminativ si antispastic (prin ulei volatil), anticataral, expectorant

36
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

sau mucolitic, in functie de varietate (marubina, constituenti ai uleiului volatil),


antiastmatic si hipotensiv (marubina), antiseptic si cicatrizant (ulei volatil,
flavonozide, polifenoli), antiviral asupra virusului herpetic (ulei volatil), antilitiazic
biliar (pinen, pinocamfen din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil).
Uleiul volatil prezinta actiune: tonica si stimulenta, antiinflamatoare,
expectoranta, mucolitica, antiastmatica, antiinfectioasa, lipolitica, cicatrizanta.

Indicatii terapeutice si utilizari


Rinite, bronsite, guturai, astm bronsic, rani superficiale
Uleiul volatil se poate administra in: depresii, astenii, scleroza in placi,
rinofaringite, bronsite, astm, emfizem, pneumonii, cistite, parazitoze intestinale.
Uleiul volatil are efect antiseptic si este utilizat in parfumerie, pentru
aromatizarea alimentelor si bauturilor.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


Sarcina
Toxicitate: La administrare de 10-30 picaturi ulei volatil, timp de cateva zile,
pot apare spasme tonico-clonice (neurotoxicitate datorata cetonelor).

Produse
ceai (infuzie) in tratarea: hipertensiunii arteriale, bronsitei, adjuvant in ciroza
hepatica;
pulbere impotriva astmului, bronsitei si balonarii;
macerat pentru tratarea: arsurilor la stomac, gastritei si gazelor intestinale,
depresiei, nevrozei astenice si adjuvant in schizofrenie;
intra in compozitia: suplimentului alimentar SEDOCALM tablete (produs de
Plantavore SA) si a siropului contra tusei HYPERICUM.

4.13. Lavanda (Lavandula angustifolia)

Planta care creste sub forma unui arbust cu frunze verzi-cenusii poroase si
flori albastru-violet intens parfumate isi are originea in zona Alpilor, mult
raspandita in zona Mediteraneana precum si in intreaga Europa in zonele subalpine
si de deal, fiind apreciata de sute de ani de toate popoarele europene pentru virtutile
37
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

ei terapeutice. In traditia populara buchete de flori erau atarnate la icoane ca semn


de venerare divina sau sub forma de saculeti asezati printre haine pentru
indepatarea moliilor. In prezent, sunt firme in Japonia care introduc lavanda in
instalatiile de aer conditionat in birouri atat pentru purificarea si parfumarea aerului
cat si pentru combaterea oboselii si incordarii nervoase, a stresului.

Compozitie chimica: Florile uscate de levantica contin 1,5-3% ulei esential,


iar cele proaspete 0,55-1,5% (linolol - pana la 30%, acetat de linalil - pana la 40%,
geraniol, valerianat de linolol, boreol, butirat de linalil); acizi triterpenici,
flavonoide, rezine, cumarine, principii amare, cineol, taninuri, substante minerale

Actiune farmacodinamica: prezinta actiune antiseptica locala, usor


antispastica, cicatrizanta, calmanta, combate starile de iritabilitate si surmenaj, in
suprasolicitare intelectuala, combate insomnia, stresul, emotivitatea si starile de
instabilitate emotionala (la adolescenti), estomparea fricilor si angoaselor;
diuretica, coleretica; carminativa si slabe efecte stimulente nervoase; normalizeaza
functia cardiaca, moderand excitabilitatea unor receptori interni;

Indicatii terapeutice si utilizari


Fitoterapia cu preparate din levantica este indicata in: neurastenie, insomnie,
stress, stari de iritabilitate nervoasa, migrene si alte dureri de cap, dischinezie
biliara, balonare, crize biliare insotite de dureri de cap, depresie, anxietate, aritmie
cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres, viermi intestinali,
infectii cu protozoarul Giardia lamblia, oboseala, reumatism, tuse convulsiva,
gripa, bronsite. Se utilizeaza intern pentru actiunea carminativa, in tulburari
digestive, in cefalee si ca stimulent general sub forma de potiuni, ca aromatizant si
corectiv; datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia de bila si
ajuta la evacuarea ei, calmand durerile abdominale si activand digestia;

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare: diabet,


sarcina, alaptare, alergie la lavanda.
Lavanda este contraindicata la copiii mai mici de 6 ani (datorita riscului de
spasm laringian).
Alergii cutanate, fotosensibilitate.

38
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Produse
ulei- intern: antiseptic, calmant, diuretic
ulei - extern: analgezic, cicatrizant, indicat in raceala, gripa.
produse pentru ingrijirea tenului, corpului;
intra in compozitia tigarilor antiastmatice;

4.14. Marar (Anethum graveolens)

Planta aromata dulce- amaruie, este un condiment nelipsit ce face deliciul


bucatariei traditionale romanesti. In limba engleza se numeste dill inrudita cu
limbile nordice dilla care inseamna calmant ; era folosita la calmarea crampelor
intestinale la copiii, iar graveolens deriva din limba Latina gravis inseamna
greu, olens inseamna miros .
Calitatile plantei au fost appreciate din cele mai vechi timpuri de catre
egipteni, greci, chinezi, care-l foloseau pentru reglarea hormonala si inlaturarea
efectelor batranetii. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele si semintele.

Compozitie chimica: vitamine A, B, C, clorofila, uleiuri volatile mai mult in


fructe, saruri minerale, taninuri, mucilagi. O lingurita de seminte de marar contine
mai mult calciu decat o cana de lapte.

Actiune farmacodinamica
Stimuleaza digestia, reda apetitul, stimuleaza secretiile digestive, secretia de
acid clorhidric, efect antispastic, combate sughitul, carminativ (calmeaza colicile),
antiemetic (inlatura senzatia de voma), diuretic, depurativ, ajuta la eliminarea
toxinelor, impiedica formarea calculilor renali dar si la dizolvarea lor, stimuleaza
secretia lactate la mamele care alapteaza, frunzele de marar contin mici cantitati de
estrogen, hormon feminin, ajutand la dezvoltarea sanilor si a caracterelor sexuale
feminine in mod natural, reglarea ciclului menstrual, cresterea secretiei lactate la
femeile care alapteaza, remedierea tulburarilor datorate menopauzei, antioxidant
natural, impiedica formarea radicalilor liberi, prin fibrele pe care le contine ajuta la
reducerea colesterolului in sange, prin continutul ridicat de potasiu regleaza
tensiunea arteriala, fiind totodata un cardio-protector , datorita proprietatilor
diuretice impiedica retentia de lichide in organism si actioneaza asupra depunerilor
39
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

in zonele celulitice, prin continutul in vitamina C stimuleaza sistemul imunitar,


activitatea rinichilor (previne formarea calculilor, cistitele, infectiile renale),
datorita continutului in calciu)(semintele de marar) previne osteoporoza, uleiul
aromat pe care il contine actioneaza asupra aparatului digestive si sistemului
nervos.

Indicatii terapeutice si utilizari: anorexie, flatulenta, balonare, indigestie,


colici intestinali, hemoroizi, in disgravidie inlatura senzatia de voma, amenoree,
sindrom premenstrual, mame care alapteaza pentru stimularea secretiei lactate,
colici de orice natura, insomnii, boli de inima, aterosleroza, afectiuni ale cailor
urinare eficient in dezoxifiere sau curele de slabire.

Alte utilizari
In cosmetica pentru tenurile grase, seboreice, cu porii dilatati se pot face
comprese cu suc de marar ( obtinut prin mixare cu putina apa minerala, la care se
adauga sucul de la lamaie )
Mararul prin continutul in fitohormoni feminini, (similar 17 estradiolului),
estrogeni ce regleaza activitatea hormonala, redand fermitatea sanilor, catifeleaza
pielea, incetineste procesul de imbatranire, Un tratament intern cu tinctura din
seminte de marar concomitent cu masarea sanilor cu ulei din seminte de marar,
timp de 10 min/zilnic, timp de 20 de zile, asigura cresterea in volum a sanilor, le da
fermitate, netezire si catifelare a pielii.
Medicina veterinara: Uz intern: infuzie pentru ameliorarea digestiei,
afectiunilor pulmonare, crampelor abdominale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in
perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere.
Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare
de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand
duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap.

Produse
suc de marar proaspat pentru scaderea in greutate;
frunze proaspete pentru stimularea secretiei lactate;
40
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

pulberea de seminte de marar este stimulent hormonal foarte puternic


determina
cresterea tonusului general si a vitalitatii;
tinctura din seminte de marar stimulent hormonal;
Comprese cu suc de marar in cosmetica pentru tenurile grase, seboreice.

4.15. Menta (Mentha piperita)

Originara din zona mediteraneana este raspandita astazi in toata lumea


crescand spontan sau cultivata in gradini, in locuri luminoase si bine irigate.
Cunoscuta ca planta aromatica utilizata in diverse preparate culinare dar si ca
planta medicinala din cele mai vechi timpuri. Se utilizeaza partea aeriana a plantei
(Menthae herba) sau frunzele de menta (Menthae folium).

Compozitie chimica: Frunzele si toate partile plantei contin ulei volatil,


lipide, acizii triterpenici (oleanolic, ursolic), sitosterol, orgocalciferol, amestec de
parafine, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic, clorogenic, ferulic,
cumaric), taninuri, flavonoide (hesperitina, hesperitina), glucide (ramnoza,
galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachinoza, verbascoza),
carotenoide (radovantina, eripoxantina, violoxantina, carotina), enzime (catalaza,
peroxidaza, polifenol, oxidaza, etc), vitaminele (C, D2, tocoferoli, acid nicotinic),
saruri minerale (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan, zinc, bor,
cupru, molibden). Uleiul volatil este format din mentol 52,6-63,2%, mentona,
mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpine, felandrone, limonen, camfor,
fenchen, terpinollum, sahinea, cimen, mircen, cadinen), etc. Florile contin mai mult
ulei eteric decat frunzele. Radacinile sunt lipsite de ulei volatil.

Actiune farmacodinamica
Stomahica, antispastica (miorelaxanta, combate spasmele abdominale,
contractii musculare, eficienta in colici biliare, hepatice, intestinale), antivomitiva,
carminativa (elimina gazele, combate flatulenta, meteorismul abdominal), usor
analgezica, coleretica, colagoga, antidiareica, astringenta, uleiul volatil si
componentii sai au actiune spasmolitica, decongestiva, antiinflamatorie, antiseptica,
bacteriostatica (eficienta in infectii gastro-intestinale, respiratorii), expectoranta
41
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

(ajuta la eliminarea secretiilor bronsice), favorizeaza menstruatia, stimuleaza


contractiile uterine, diuretica, sudorifica, depurativa, tonica, reconfortanta, creste
puterea de concentrare. Flavonozidele au
proprietati antivirale si antioxidante.

Indicatii terapeutice si utilizari: dispepsii, dischinezii biliare, meteorism


abdominal, disgravidie (combate greata si voma), entero-colite, diaree estivala sau
de alte cauze, astm, bronsite, laringite, faringite, raceala, gripa, oboseala si tulburari
de concentrare in special la elevi si studenti suprasolicitati

Alte utilizari
Cosmetica: Menta este folosita adesea si in unele produse cosmetice precum
pasta de dinti, lotiunile, gelurile si cremele de corp sau fata, sampoane sau geluri de
dus.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


nu se consuma seara deoarece este usor excitant, creste tonusul nervos,
putand da insomnie;
nu se recomanda in ulcerul gastric, in obstructiile cailor biliare si inflamatiile
vezicii biliare si in afectiuni hepatice severe, in litiaze biliare. Nu se
recomanda utilizarea preparatelor care contin ulei de menta pe fata copiilor
mici si nici in caile nazale, putand duce la spasme ale limbii sau oprirea
respiratiei;
in graviditate si lactatie: nu se cunosc restrictii.

Produse
In general, menta se utilizeaza sub forma de ceai, solutie aloolica sau ulei de
menta.
ceaiul de menta datorita proprietatilor antibacteriene, poate fi folosit pentru
curatarea fetei si tratarea acneei si punctelor negre;
infuzie de menta pentru reglarea digestiei, combaterea colicilor, cresterea
diurezei, in caz de dispepsii, raceli, astm, bronsite;
uleiul de menta se administreaza pe cale interna, in caz de oboseala,
dificultati de concentrare si atentie, este un tonic nervin, antivomitiv,
anestezic (menta actioneaza ca anestezic asupra terminatiilor nervoase din
42
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

stomac), antiviral (virusul gripal, herpesul simplex), antibacterian (streptococul


beta- hemolitic, Pseudomonas), antifungic (Candida albicans), decongestiv;
poate fi folosit si sub forma de inhalatii in infectii de cai respiratorii, laringita,
raguseala, catar rino-sinusal, sau sub forma de bai pentru afectiun reumatismale,
artrite nevralgii, lombago, urticarie; comprese sau cataplasme locale in caz de
migrene; uleiul aplicat local poate anestezia gingia sau dintele care doare si
poate reduce inflamatia;
ulei de menta folosit in aromoterapie ajuta in alungarea anxietatii, stresului si
a problemelor, precum migrenele, provocate de stres;
produse cosmetice precum pasta de dinti, lotiunile, gelurile si cremele de
corp sau fata, sampoane sau geluri de dus;
pasta din frunze de menta impotriva problemelor digestive (indigestie,
flatulenta, greata, diaree), acnee;
pudra din frunze de menta impotriva gretei, pentru curatarea dintilor si a
gurii;
macerat din frunze de menta impotriva diareei;
ceai din frunze de menta impotriva diareei;
suc din frunze de menta impotriva respiratiei mirositoare.

4.16. Musetel (Matricaria camomilia)

Pretudindeni raspandita in lume este cea mai veche planta medicinala a


tuturor timpurilor. Originara din sudul si sud-estul Europei, creste in flora spontana
pe ogoare, poieni, la marginea drumurilor sau in gradini, prefera solurile nisipoase
si locurile insorite din zonele de campie. Perioada de inflorire se intinde din lunile
aprilie- mai pana la sfarsitul lui august.
Numele deriva din latina, "matca/ uter" deoarece in medicina populara a fost
folosit pentru tratarea unor afectiuni specifice femeilor ca dezinfectant, cicatrizant,
calmant al durerilor. In scop terapeutic se folosesc florile (Chamomillae flores)

Compozitie chimica: uleiuri volatile, principii amare sesquiterpenice


(proazulene), flavonozide (glicozide de apigenina, luteolina, kempferolului si

43
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

dericati metoxilati), glucide, vitamine (B1, C, carotenoizi), colina, minerale (calciu,


fier, zinc, siliciu, zarconiu, molibden, cupru, fosfor, potasiu), acizi grasi (acid oleic,
linoleic, palmitic, stearic, cerotic), acizi fenolici (clorogenic, cafeic, salicilic,
siringic, vanilic).
Uleiul volatil: hidrocarburi sesquiterpenice (chamuzulena,
dihidrochamulzalene, bisaboleni, trans-beta-farnesen), alcooli sesquiterpenici(alfa-
bisabolol, spatunelol, farnesol), oxizi sequiterpenici (bisabolooxizi), cumarine
(herniarina, umbeliferona, poliine).

Actiune farmacodinamica

Antiseptica, dezinfectanta, antiinflamatorie, anestezica, antihistaminica


(antialergica), actiune emolienta, tonic capilara, sudorifica, bactericida si
bacteriostatica, carminativa (combate spasmele intestinale si ajuta la eliminarea
gazelor), efect cicatrizant, regenerant, grabeste vindecarea, normalizeaza
metabolismul pielii si stimuleaza epitelizarea, intareste radacina firului de par,
combate matreata, impiedica formarea pietrelor la rinichi sau fiere, are actiune
antispastica, relaxeaza musculatura neteda, combate spasmele, colicile abdominale,
nefritice, intervin (actiune calmanta, sedativa, asupra sistemului nervos).
Uleiul volatil este folosit in aromoterapie pentru calmarea durerilor de cap,
actiunea relaxanta generala, combaterea insomniilor, combaterea crizelor astmatice.

Indicatii terapeutice si utilizari: infectii acute si cronice ale tubului digestiv


(gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, diaree), aparatului respirator (gripe,
guturai, bronsite, traheite, astm bronsic), afectiuni uro-genitale (cistite, vaginite,
prostatite, leucoree), menstre cu dureri (prin actiunea antispastica, antialgica), boli
renale (favorizeaza eliminara uratilor, acidului uric), combate guta, artritele,
reumatism, combate insomnia, anxietatea, depresia cauzata de disfunctii ale
menopauzei.

Alte utilizari
Medicina veterinara:
Uz intern: tratarea gastritelor, enterocolitelor, in diaree, stari inflamatorii ale
mucoaselor.
Uz extern: stomatita, conjunctivita.

44
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:


poate creste efectele anticoagulante de aceea nu se administreaza impreuna
cu aspirina, mai ales la cei cu tulburari de coagulare sanguina. Nu se
recomanda uleiul volatil sau tinctura in perioada sarcinii . Nu trebuie
administrat impreuna cu medicamente sedative sau alcool. Polenul din
preparatele cu extract de musetel poate cauza reactii alergice la cei sensibili
(utilizarea in acest caz trebuie facuta cu precautie);
a se evita la persoanele cu ten albicios, datorita cumarinelor, alergie
incritisata cu alte specii de Asteraceae.

Produse
produse pe baza de musetel pentru ingrijirea tenului: creme, lotiune
tonica, demachiant;
produse destinate ingrijirii parului: sampon;
ulei de musetel proprietati antiinflamatorii.
deo roll-on cu extract de musetel calmeaza pielea dupa epilare;
ceai de musetel;
creme, balsamuri pentru maini.

4.17. Mustar alb (Sinapis alba)

Originar cel mai probabil din zona Mediteraneana, este cultivat in toata
Europa (de Nord, Centrala si de Est, inrudit cu mustarul chinezesc. Se folosesc
semintele la diverse preparate culinar traditionale, prepararea muraturilor sau
obtinerea pastei de mustar la care vinul folosit si mirodeniile asociate, tarhon,
cucurma, hrean, ienibahar, cuisoare, scortisoara, piper, ardei iute, zahar sau miere,
foi de dafin si alte ierburi aromate dau gustul specific.
Folosit ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri, romanii o
recomandau in caz de epilepsie, depresii, dureri reumatice.

Compozitie chimica: ulei volatil (alil-senevol), acizi organici (oleic, linolic,


linoleic), mucilagii, celuloza, substante proteice, minerale (calciu, potasiu,
magneziu), sinalbozidul (similar cu sinigrozidul din mustarul negru care sub

45
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

actiunea fermentului mirozinazei in mediu apos se descompune in glucoza, sulfat


acid si izotiocianat de p-hidroxibenzil care nu este volatil ca izocianatul de alil).

Actiune farmacodinamica
Revulsiva, rubefianta, stomahica, hipocolesterolemianta, iar datorita
prezentei mucilagiilor are actiune laxativa.

Indicatii terapeutice si utilizari: hipercolesterolemie, afectiuni respiratorii


(traheo-bronsita, pneumonie), raceala, gripa, afectiuni reumatice, nevralgii,
contracturi musculare.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare


Hipertensiune arteriala, bolnavi cu varice sau diferite afectiuni cutanate,
precautii in cazul copiilor la care pielea este mai sensibila pentru a nu produce
arsuri; la copii sub 6 ani administrarea aplicatiilor este contraindicata.
Iritant cutanat si al mucoaselor.
Uleiul vegetal obtinut din mustarul alb poate provoca eriteme, flictene si
chiar necroza tesuturilor.

Produse
pasta de mustar este folosita ca si condiment;
laxativ - semintele intregi de mustar alb;
faina de mustar: in scop terapeutic se foloseste sub forma de cataplasme;
datorita actiunii rubefiante stimuleaza circulatia la locul dureros, facand sa
calmeze durerile sau sa decongestioneze tesuturile subiacente, fiind indicate
in caz de bronsite; pneumonii, cefalalgii, migrene, afectiuni reumatice,
lombago, sciatica;
frunzele de mustar alb pot fi folosite in salate.

46
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

4.18. Patlagina, Patlagina ingusta, Patlagina mare (Plantago media, Plantago


lanceolata, Plantago major)

Planta erbacee usor adaptabila la diverse conditii de sol, umiditate,


temperatura, lumina fiind raspandita din zona de ses, campie pana in zona alpina.
Se spune ca daca o broasca este muscata de paianjen se grabeste la patlagina, caci
aceasta o vindeca. In medicina populara era folosita pentru tratarea ranilor,
muscaturilor de sarpe sau de insecte sau pusa in incaltari pentru vindecarea
bataturilor (basicilor) fiind cunoscuta ca un leac al ranilor vechi si persistente. In
scop terapeutic se folosesc frunzele (Plantaginis folium).

Compozitie chimica: uleiuri volatile, mucilagii (acid poliuronic, pentozane,


xiloza), alantoina, flavonozide, principii amare, iridoide (aucumbina sau
aucubozida cu structura furanica), compusi triterpenici (acid ursolic, oleanolic),
taninuri, rezine, zaharuri, vitaminele K, A, C, steroli (-sitostero), fitochinona,
carotenoizi, minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, cupru, molibden).

Actiune farmacodinamica: demulcent (datorita mucilagului); emolienta,


laxativa (mucilagii, planteoza, produsi de hidroliza); expectoranta, fluidifianta a
secretiilor bronsice; actiune hemostatica (vitamina K si tanin), cicatrizanta; utila in
tratamentul ulcerului (datorita prezentei alantoinei, enzimelor proteolitice,
flavonelor si carotenoidelor), antibiotica; antiinflamatorie (prin iridoide si steroli);
proprietati astringente si antipruginoase (taninuri, aucubozid) antidiareica,
diuretica, depurativa, previne cresterea colesterolului, previne ateroscleroza, scade
tensiune arteriala, regeneranta, antiinflamatorie, in afectiuni dermice ulcerative,
purulente; antispastic (polifenoli); laxativ (semintele);

Indicatii terapeutice si utilizari


Frunzele plantelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara,
culta si traditionala.
Medicina umana:
Uz intern: - infuzie, pentru tratarea aterosclerozei, in hemoragii,

47
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

hipertensiune arteriala, diaree, gastrite hiperacide, ulcer gastric, tuse de diverse


etiologii, bronsita, astm bronsic;
Uz extern: - infuzie, pentru tratarea afectiunilor vasculare (ulcer varicos),
tratarea stomatitelor, laringitelor, traheitelor, tratarea ranilor purulente, ulceratiilor.
Frunzele intra in compozitia Ceaiului bronsitic nr. 2 pentru tratarea
emfizemului pulmonar, silicozei, bronsitei, tusei convulsive si spastice.
Medicina populara, pentru tratarea tendinitelor, bursitelor, tenosinovitelor,
artritelor, miozitelor, edemelor declive (boli de picioare).

Alte utilizari
Medicina veterinara:
Uz intern: - infuzie/deccoct/macerat crud, pentru tratarea bronsitelor, in catar
laringo-traheal, diaree;
Uz extern: - infuzie, pentru tratarea plagilor varicoase, conjunctivitelor,
blefaritelor;
Cosmetica: pentru igiena oculara si tratarea conjunctivitei.

Contraindicatii, precauti, reactii adverse si/sau secundare


Dermatita de contact; produsele cu extracte de Plantago contraindicate la
persoanele sensibile.

Produse

pulberea - intra in compozitia Ceaiului bronsitic nr. 2 pentru tratarea


emfizemului pulmonar, silicozei, bronsitei, tusei convulsive si spastice;
infuzia - in uz extern poate fi folosita sub forma de bai sau comprese pentru
tratarea ulcerului varicos, ulceratii diverse ale pielii, conjunctivita, sau sub
forma de gargara in afectiuni ale caviitatii bucale (gingivite, stomatite,
faringite), laringite;
siropul de patlagina este recunoscut ca remediu natural pentru calmarea
tusei; se gaseste in preparate standardizate sau se poate prepara in casa ca
orice sirop din planta verde sau uscata;
frunzele proaspete zdrobite pot fi puse sub forma de cataplasma pe suprafata
pielii pe rani infectate sau sangerande; prin actiunea hemostatica,
dezinfectanta, cicatrizanta grabeste vindecarea;
48
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
___________________________________________________________________________

tinctura de patlagina - pentru efectul antiinflamator, emolient, expectorant,


hemostatic, antiulceros, cicatrizant.
pectinele extrase din frunze se comercializeaza sub denumirea de
Plantaglucid, cu actiune buna in tratamentul ulcerului gastric.

4.19. Roinita (Melissa officinalis L.)

Planta melifera, cu flori albe-liliachii, raspandind o mireasma aseamanatoare


cu lamaia, prefera poienile insorite din padurile de stejar, salcam sau fag, bogata in
nectar, apreciata de albine de unde au derivat si multe denumiri ale plantei. Folosita
ca mirodenie pentru gustul proaspat de lamaie, la aromarea bauturilor dar mai ales
ca planta medicinala. Vestiti medici ai antichitatii o recomandau pentru diverse
afectiuni: Dioscoride pentru purificarea sangelui si muscatura de serpi, Pliniu
pentru intarirea vederii, Hildegard van Binger pentru linistirea spiritului, medicii
arabi pentru intarirea inimii. In scop terapeutic se foloseste partea aeriana (tulpina,
frunze, flori) culese pe timp frumos, insorit, fara vant (vantul determina imprastirea
uleiurilor volatile, principii active importante din punct de vedere curativ).

Compozitia chimica:
Principalii componenti chimici identificati in organele aeriene sunt: uleiurile
volatile (pana la 0,15 % sub. proaspata), componentii uleiului volatil depind de
locul din care a fost recoltata planta. Astfel Melissa provenita din Finlanda contine
o proportie mai mare de carvona (15,70 %) si de cariofilen oxid (7,70 %); o alta
provenienta din aceeasi tara a avut un continut mai mare de cariofilen oxid (12,30
%), metil cavicol (6,30 %) si anetol (6,10 %), Melissa provenita din Spania a avut
un continut mai mare de geranial (45,00 %) si neral (35,00 %), cea provenita din
Germania are un continut mai mare de citronelal (36,20 %), germacren D (13,50
%) si -cariofilen (10,90 %).
Alti constituenti sunt: taninurile (3 - 6 %), glucidele (zaharoza, planteoza
pectina), fenolii, rezinele, mucilagii (12 %), sterolii (-sitosterol, campesterol),
catechinele, triterpene (acid uscolic, acid oleanolic, acid 19--hidroxiursolic, acid
29-hidroxioleanolic, acid 2--hidroxioleanolic, acid 2--hidroxioleanolic, acid 2--
hidroxiursolic), acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic, acid clorogenic,

49
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

acid protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul rozmarinic), agliconi si glicozide


flavonice (quercetina, ramnocitrina, apigenin-7-glucozida, kempferol, luteolina,
luteolin-7-glucozida, ramnazina si cinarozida).

Actiune farmacodinamica
Extractele au actiune calmanta, antimicrobiana, antihistaminica si de
reducere a presiunii sanguin. Continutul in polifenoli al extractelor favorizeaza
tratarea herpesului, gutei si intepaturilor de insecte. Se utilizeaza de asemenea
pentru inhibarea activitatii hormonilor tiroidieni.
Uleiul volatil care contine citral si citronelol au actiune calmanta asupra
sistemului nervos central si antispasmatica si in general uluiul volatil are proprietati
digestive, carminative, coleretice, regleaza digestia stomacului, tonice, sedative.
Actioneaza impotriva starilor de voma la femeile insarcinate, contractiilor
din perioada ciclului. Combate migrenele, durerile de dinti, de cap si urechi
generate de nevralgii; se utilizeaza impotriva tusei, raguselii si afectiunilor cailor
respiratorii; contra gutei, anemiei, insomniei, dizenteriei.

Indicatii terapeutice si utilizari


In medicina populara uleiul volatil se recomanda in boli de ficat, astm,
anemie, balonari, indigestie, intepaturi de albine, viespi, slabirea memoriei, boli de
plamani, maladia Parkinson, ameteli.

Alte utilizari
Medicina veterinara
Uz intern pentru tratarea colicilor intestinale, starilor diareice, vomei,
anorexiei,

tonic si stimulent in productia de lapte. Dozele de tratament pentru: animale mari


(cabaline, bovine),15-20-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-10-15g;
animale mici (pisici, caini,pasari), 2-5-8g.
Uz extern pentru tratarea plagilor.
Cosmetica varfurile inflorite sunt folosite pentru obtinerea de colonii si
parfumuri.

50
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Produse
sub forma de ceai (infuzie) in tratarea: - cancerului de tiroida,
reumatismului (actiune antiinflamatoare articulara), boli digestive (colon
iritabil, colonului spastic si a enteritei, diskineziei biliare, litiazei biliare,
herpesului de tip I si II;
se utilizeaza sub forma de tinctura in tratarea - problemelor menstruale,
probleme ale sistemului nervos (pe termen lung contra Alzheimerului),
depresie, anorexie psihica;
intra in compozitia medicamentului CALMOPLANT tablete (produs de
Plantavorel SA), utilizat pentru stari de hiperexcitabilitate nervoasa;
intra in compozitia ceaiurilor laxative si anticolitice; efect sedativ, calmeaza
palpitatiile pe fond nervos, tulburarile nervoase ca durerile de cap,
indispozitiile, insomniile si alte neurastenii;
intra in compozitia produsului medicamentos EUCOLON.

4.20. Salvie (Salvia officinalis)

Planta melifera venita din zona Mediteraneana, creste cultivata in gradini in


locuri insorite. Este o planta mistica investita cu puteri magice; exista mai multe
mituri despre aceasta planta sacra: o legenda spune ca a fost singura dintre flori
care a adapostit-o pe Maica Domnului atunci cand fugea in brate cu pruncul Isus, in
fata aprozilor lui Irod, iar drept multumire aceasta a investit planta cu puteri
nelimitate, de a salva vieti si a-i trata pe oamenii tuturor timpurilor de orice boala.
Numele latinesc deriva de la cuvantul "salvare"care inseamna a vindeca, a salva. In
scop terapeutic se folosesc frunzele (Salviae folium) si partile aeriene (Salviae
herba) inflorite recoltate la inceputul infloririi in lunile mai- iunie.

Compozitia chimica: uleiuri volatile 1.5-5.5% (salvinol sau absintol,


tuiona, alfa si beta-pinene, acetat de linalil, camfor, borneol, cineol, etc), principii
amare diterpenice (picrosalvina), triterpene pentaciclice (acid ursolic, crategolic,
oleanolic), steroli (-sitostero, stigmasterol), substante estrogene, rezine, acizi
organici (acid nicotinic, acid cafeic, acid fumaric), rasini, taninuri catehice,
flavonozide, vitamine (B1, C), saruri de potasiu.

51
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Actiune farmacodinamica
Compozitia chimica complexa si natura principiilor active pe care le contine,
ii confera salviei proprietati coleretice, carminative, estrogene, antiseptice si usor
astringente; eupeptic-amar, stimulent in dispepsii si atonii gastre-intestinale,
colagog si in disfunctii ovariene; prezinta actiune antisudorifica pronuntata
(diminua transpiratia); atenueaza procesele fermentative din intestin si favorizeaza
eliminarea gazelor; stimuleaza secretia biliara si a ficatului; are efect usor
hipoglicemiant; prezinta calmant asupra sistemului nervos; datorita compusilor
fitoestrogenici pe care ii contine, regleaza menstruatia si ajuta la contracararea
efectelor neplacute ale menopauzei.

Indicatii terapeutice si utilizari: afectiuni inflamatorii, infectioase ale cailor


respiratorii (bronsite, traheite, astm bronsic); afectiuni digestive (colite de
fermentatie, diaree, enterocolite, colite de putrefactie); afectiuni ale cailor biliare,
constipatie sau diaree, hiperhidroza palmo-plantara (transpiratii excesive); stari de
oboseala, surmenaj sau stres, tulburari de memorie ; boala Alzheimer, pentru
incetinirea proceselor de imbatranire; galactoree, pentru stoparea lactatiei;
preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiratiei
excesive in diverse stari, cum ar fi distoniile neuro-vegetative si menopauza;
preparatele din salvie sunt utile in starile de meteorism abdominal, in dischineziile
biliare, ca adjuvant in tratamentul diabetului zaharat, in unele dureri abdominale, in
inflamatiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) si ale pielii sau
in acnee; in uz extern: rani purulente, eczeme infectate; recomandata contra
depresiei si oboselii.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse


epilepsie, hipertensiune arteriala;
nu se administreaza femeilor care alapteaza deoarece are capacitatea de a
opri lactatia;
poate avea drept reactii secundare scaderea apetitului alimentar, o usoara
deshidratare si constipatie.

Produse
ulei : afectiuni dermatologice;
creme antiacneice;
52
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
__________________________________________________________________________

tinctura :afectiuni dermatologice;


ceai;
frunzele intra in compozitia ceaiului antiastmatic, ceaiului pentru gargara si
in tigarile antiastmatice;

4.21. Scorus negru (Aronia prunifolia)

Este originar din America de Nord. Efectele binefacatoare erau cunoscute si


de catre populatia bastinasa. Bauturilor preparate din ea i s-au atribuit putere
divina. Mai tirziu a fost cultivata in Rusia pe plantaje uriase. Nu peste mult timp a
ajuns si in Europa si din ce in ce mai multi oameni i-au cunoscut efectele
binefacatoare. Este fructul tineretii celulelor, a unei stari generale sanatoase, al
vitalitatii. Se utilizeaza fructele (zemoase, acre-dulci, de culoare neagra-albastruie,
de circa 1 cm diametru), care se maturizeaza in lunile septembrie- octombrie.

Compozitie chimica: fructele sunt bogate in acizi organici, microelemente,


vitamine. Continutul de vitamina C este deosebit de ridicat. Fructele mai contin si
vitaminele B1, B2, B3, K si multI vitamina P (500 mg/100 g), caroten, rutina,
substante tanante, autociani, zahar, acizi organici, saruri minerale (Cu, Fe, I, Mo,
Mn, Mg).

Actiune farmacodinamica: intareste sistemul imun, are un efect


binefacator asupra circulatiei singelui, a functionarii inimii, scade tensiunea,
incetineste procesul de imbatrinire a celulelor.

Indicatii terapeutice si utilizari: in ateroscleroza, hipertensiune arteriala,


glomerulonefrita, hemoragii diverse, prevenirea instalarii trombozelor, ameliorarea
circulatiei periferice, gastrite usoare.

Contraindicatii: consumul de scoruse va fi limitat pentru bolnavii cu ulcer


gastric

si duodenal si la cei cu un grad ridicat de coagulare a sangelui.


53
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Produse
suc de scoruse;
scoruse uscate;
compot, gem, marmelada, vin, sucuri, dulceata.

4.22. Sovarf (Origanum vulgare)

Planta erbacee aromatica, cu flori rosii- purpurii originara din zona


Mediteraneana, creste prin fanete, in locuri insorite si uscate din regiunile de deal si
de munte. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei (Origani herba);
florile infloresc din lunile iunie pana in august, iar culesul partilor aeriene se fac in
orele diminetii atunci cand planta contine cele mai multe uleiuri eterice.

Compozitie chimica: uleiuri volatile (carvacrol, timol), taninuri, principii


amare, antociani (peonidol, marvidol), flavone (apigenol, luteol, kempferol si
glocozide ale acestora), acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic,
rosmarinic, clorogenic), compusi terpenici (acid ursolic, oleanolic), substante
minerale.

Actiune farmacodinamica
Antispastic, bronhodilatator, expectorant, fluidifica secretiile bronsice,
sedativ asupra sistemului nervos, antiseptica, dezinfectanta, stomahica,
carminativa, spasmolitica, secretolitica, eficient in boli cu aclorhidie gastrica.

Indicatii terapeutice si utilizari: afectiuni respiratorii, traheite, bronsite,


stimuleaza secretiile digestive, tusea convulsiva, calmanta a tusei prin efect sedativ
central nervos, favorizeaza eliminarea secretiilor bronsice.

Alte utilizari
Medicina veterinara:
uz intern: infuzie- pentru tratarea iritabilitatii la caini si pisici;
uz extern: cataplasme cu infuzie pentru tratamentul abceselor, furunculelor si
arsurilor.

54
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii,reactii adverse si/sai secundare


Datorita concentratiei crescute de carvacrol si timol este iritant cutanat, iar
uleiul volatil nu se aplica pe piele.

Produse
ceai: se foloseste in tratarea gastritelor, colicilor gastrointestinale, tusei
convulsive, traheitelor, bronsitelor,tusei rebele ;extern- sub forma de
gargarisme, se recomanda in afectiuni ale cavitatii bucale, faringite, laringite,
iar sub forma de inhalatii cu abur in astmul bronsic;
unguent: afectiuni dermatologice, arsuri, dureri de cap, dureri de dinti,
eczeme, gingivite, halena, otita, parodontoza, rani, crize dureroase reumatice;
tinctura: stari gripale, stomatite, traheite, tulburari intestinale, tuse
convulsiva.

4.23. Valeriana (Valeriana officinalis)

Planta erbacee creste spontan pe soluri umede, in stufarisuri, paduri, la


marginea apelor, in lunci si zavoaie, in zonele de deal si munte fiind raspandita in
toata Europa si Asia. In traditia mai multor popoare, se impleteau cununi din florile
de valeriana care erau puse deasupra tocului usii pentru a indeparta vrajile,
farmecele, blestemele, duhurile rele. Este cunoscuta si folosita in medicina
empirica pentru tratarea tulburarilor emotionale, combaterea insomniilor si
tratamentul clasic al crizelor epileptice; s-a observat ca reduce agresivitatea
animalelor. In scop terapeutic se recolteaza toamna dupa vestejirea partilor aeriene,
rizomii, stolonii (tulpinile taratoare) si radacinile ( Valerianae rhizoma cum
ridicibus)

Compozitie chimica:
Ulei volatil 0,5-2% continand : hidrocarburi mono si sesquiterpenice
(pinen, camfen, limonen, -cariofilen, azulene); alcooli mono si sesquiterpenici (-
terpineol, geraniol, borneol, valerianol, valenol, ledol); esteri terpenoidici (acetat si
izovalerianat de bornil, formiat si butirat de bornil, acetat de kessil, acetat si
valerianat de mirtenil); aldehide si cetone (valerenal, valeranona); acizi
(izovalerianic, acetoxivalerianic, valerenic, valerenolic, acetilvalerenolic); iridoide
55
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

(valepotriati).
Componentele nevolatile sunt: alcaloizi (derivati ai ciclopentanpiridine
actinidina); acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic, clorogenic);
flavonoide

(cvercetol, camferol, apigenina, luteolina, diosmetina|); glucide; taninuri; rezine;


enzime; glicozide ale iridoidelor.

Actiune farmacodinamica: actiune sedativa, tranchilizanta, hipotermizanta,


decongestionant-venoasa, flebotonica, neurotonica.

Indicatii terapeutice si utilizari


Se poate utiliza in neurastenie, agitatie, tahicardie, febra, hemoroizi interni si
externi, varice, astenie.
Uz intern: tratarea afectiunilor cardiace (tulburari de ritm cardiac, nevroza
cardiaca, palpitatii), a vomei; tratarea colicilor abdominale la adulti (dureri); astm
bronsic; insomnii; colici renale; combaterea viermilor intestinali, diaree;
Radacina si rizomul plantei se folosesc in amestec cu alte plante pentru
tratarea: anginei pectorale, aterosclerozei, sindroamelor dispeptice (anaciditate si
hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcer gastric, meteorism, colici hepato-biliare,
dismenoree.

Alte utilizari
Medicina veterinara:
Uz intern: tratarea bolilor sistemului nervos central; transpiratii excesive;
nefrite, poliurie, anurie; tulburari intestinale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse


Sarcina si alaptare; nu se administreaza in timpul conducerii
autoovehiculelor datorita efectelor hipnotice pe care le exercita asupra sistemului
nervos; interactioneaza cu alte medicamente, potenteaza efectele produselor
barbiturice si benzodiazepine, motiv pentru care administrarea de valeriana este
bine sa se faca doar la sfatul mediculuicand exista si alte medicamente asociate (in
special antidepresive, tranchilizante); in cazul administrarii de lunga durata pot sa

56
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________

apara agitatie, insomnie, midriaza, tulburari cardiace.


Supradozarea duce la inapetenta, hipersalivatie, poliurie sau anurie, nefrite,
tulburari intestinale, transpiratii.
In faza avansata a intoxicatiei apar fenomenele de ameteala, somnolenta,
hipotermie, tahicardie, tahipnee, colaps, coma asfixica.
Toxicitate: valepotriatii sunt citotoxici si mutageni in vitro (neconfirmat in
vivo), toxicitatea lor fiind mult mai mare decat a extractelor. Majoritatea extractelor
nu contin sau au foarte mici cantitati de valtrati. Ei sunt termolabili si degradati de
aciditatea gastrica.
Observatii: Se poate si utiliza si specia Valeriana sambucifolia Mjkan, care
are stoloni aerieni, iar frunzele au 2-4 perechi de lacinii mai groase.

Produse
infuzie, macerat la rece, infuzie combinata, pulbere, tinctura (nu se face o
cura mai mare de 6 saptamani pentru a nu aparea reactii adverse);
pulberea - pentru calmarea starilor de nervozitate, tratarea tulburarilor neuro-
vegetative (nu se pastreaza mai mult de 10 zil deoarece isi pierde
proprietatile terapeutice);
infuzia din radacina uscata - pentru efectul sedativ, calmant, antispastic,
somnifer (doza pentru dimineata se lasa la macerat de seara, iar cea pentru
seara se pune la macerat de dimineata, consumata in cursul zilei, poate da
somnolenta);
tinctura:
se foloseste un amestec de plante pentru combaterea insomniei, isteriei
(valeriana, hamei, levantica, flori de tei, roinita); impotriva tulburarilor
cardiace (valeriana, paducel, talpa gastii); impotriva tulburarilor gastrice de
natura nervoasa (sunatoare, valeriana, tei argintiu).

57