....

CORNEliU CONSTANTINESCU

P L A· N T 'L E
MEDICINALE
IN AfĂRAREA
Ă TJ t

... .

. .'" ..III
I
Coperta: RODrCA IMBROAN&VLAOESCU
Lucrar. editata da RECOOP
Itedoctor J MIHAI ZAHARLA
T.tIlIOI1Idactor r DAN ROMANESCU
•
SCURT ISTORIC
Pentru intreţinerea vieţii, omul primitiv îşi procura hrana
din mediul incon;urător. Aceste alimente erau formate In general
din ..egetale şi carnea animalelor ..Inate. In lupta pentru existentă,
omul era adeseori rănit sau .e îmbolnăvea. Ca fi animalele, el se
retrăgea în peşteri căutîndu-,; alinarea "uferiTi/elor In buruienile
pe care le minca. Cu iudecata lui superioară şi ţinerea de minte,
omul primitiv a reţinut pe cele care-i aduceau alinarea şi ..inde-
carea şi a transmi, din genera';' In generalie obser<'aţiile sale, la
început prin "iti grai, apoi prin desene şi mai tirziu prin scris.
Astfel IHJ fOrmal comoara de cunoştinţe a medieinii populare,
izvor tk iIIIpiraţie ,i cercetare a oamenilor de ştiinţă de-a lungul
'peacurilor~
Despre utilizarea plantelor medicinale ne-au răIl1IU date de la
.umerieni, popor care a trăit Intre rîurile Tigru ,i Eufrat din Asia
cu 6000 ani l.e.n. Cunoştin/ele lor llU avut O largă răspindire.
După ei urmează babil;onienii şi asirienii, de la care arheolog;;
au 'COl la WsaliJ 22000 ttlbliţe de lut, vechi ils 4-0 000 afli,
între care 33 reprezintă un adevărat dicţionar .al.,flantelor medi-
cinale. O dovadă a importanţei pe care o atribu.idti'fWJntelor medi-
cinale in tratamentul diferitelor boli rezull4 ,; din faptul că In
capitala lor Ninive I,i făcuseră o gr4ditfa de planle medicinale.
In Egiptul antic, plantele medicinale erau tii asemenea ""'It
preţuite, fapt dovedit de papirusurile ..echi de mii de ani, care
cuprind numeroase reţete de plante medicinale. Papirusul &bit
la Eberes, 1550 te.n., de.crie 200' plante fola.ite In lilmdduirea
bolilor.
Toate aceste cunoştinţe au fost preluale
reprezentată prin cel mai mare medic al /Jntu:'hil:djiij, :~
 Pra"ila lui Matei Basarab (1640-1652) arată că ""radul
. d la care ne-a rămas vestita are voce să studieze ierburile şi să descopere leacurile împotrLva
a trăit între anii 460-375. 1. e.,;; , îl' e e sînt descrise 2.36 plante otrăvurilor;' , Psaltirea Scheiană (1515) descne scorţişoara, isopul şi
C H'ppocratLeum, n car d' I o gumă numitei itacta, iar lexiconul slavo·român (1694) ţ)orbeşte
lucrare "Jorpus t d' 1 ree Dioscoride începe stu LU
medicinale. In secolul r, ~.n., me IC~ă g. animaLă, descriindu-le în de izmă şi muştar. 111. alte cărţi vechi se menţionează {iereura de
medicamentelor ,de on~m: ve get a ş' ştirigoaie cu care se spală oile de rîie, metoda foLosită şi azi de
cartea sa "M.ate~ta ~e~~cad' 1 t medicinale erau ambul~nfi fi se ciobanii noştri.
La grec!., vmzatoru e P an e La Inceputul secolului al XIX-lea, incep să apară o serie
rr,
numeau "farmacopo t . . • .. iar Pliniu cel Bătrtn de Lucrări din care cităm "Cărticica tipărită întăi de pe limba
. . .... d' n medwma greaca, . d 'eşească pe limba rumânească" (18U6) in care se recomandă podbalul
RomaniI se tnSplra t .. H' staTia naturalis", mtro ucc
(24-79 e.n.), in cel.ebra. se o~era b",i~'at. în diferite tratamente. şi navalnicul pentru tuse, isopul în amestec cu oţet pentru dureri
l t le ŞI. anrma le mtre I ~ de dm", fiertura de pelin pentru gargară ş.a,
prod.use e vege a " ' anul 130 e.n., a lăsat numero~s~
Medicul Galen, nascut In. stat la baza terapeutLeIt /n 1838 le editează la 1a,i "Doctorul ,i lconomul casnic" care
.' de medicină
ucrart . şi formacle care au flLI'rirule "Heleti pentru tot soiul de boale omeneşti, de acelea
I
pînă în secolul al XIX-lea. f d medicamente din plante l1t'u'ru cai, "iti cornuti, oi ... ".
.• 1b
Arabil e a oreaza P
• rimele arme e tice ~ a forme care se 1" JI) /(j apare la Bucureşti lucrarea "Practica doctorului de
. • t plasme ape aroma A ' C'ww" In C(Jrc printre alte recomandari găsim că "Rădăcina de
ca: pUule, SlropUrI., ca a
. . .. .... '1 le noastre. e mat. ves
'c I . tit medic Y'"
arab. vwena
. pilfJilIlie, Clcoare şi buruiana de fumariţă se iau cUe trei pentru
P ăstrea:;a pma In tl e .. ' a e X a sert..·
, nl,mproase cărţr ('are s-au
b' .pliIlă, ficat ~i gălbănare", întrebuinţare confirmată azi ştiinţific_
(lbll-Sina). care a trmt rn se . t' 'tate Prescriptiile medicilor ara 1
bucurat in Europa. de m~ll~ a~ ~~~ ~RObililăţile de preparare ~le Pe masura extinderii cercetărilor, au apărut lucrări noi care
comp/Leale ŞI ep~şl fesie aceea de farmaCIst. clemonstrează eficienţa plantelor medicinale in terapeutică. Dacă
fiind foarte . I f ce să apara o nOua pro . ,
P_
. d strămoşii noştri ulilizau plantele medicinale pe baza tradiţiei, astăzi
mediculuI curarz, (1 • • •• I A ' şi Europa şi In e-
1 medlcmll n SIa ' d ' . /oltnilN'u lor r.ste fundamentată ştiinţific prin cercetări chimice,
Paralel cu d e"VO rarea. d' . pulară are o veche tra ltLe.
~ Chma me tema po t biulogice #i cli"ice, fiind pUI' la dispoziţia celor suferinzi sub formă
pendent de acestea, In ~ 3 000 ani î e.n. era preocupa
care a tratt cu ( " , I /. de extracte, tineturi, sirop uri, ceaiuri sau alte furme farmaceutice
lmpăratu1 Sen Nung, . ' l f' d considerat întemetetoru mp( 1-
de studiul plantelor.. medf,rma~, ~:sco erit o carte scrisă cu, 2 6~O de o înaltă valoare terapeutică.
cinti chineze. Tot !n ~h'r;a saI ,el: medicinale cu fnlrebUlnţă"le
ani î.e.n., în care .s~nt md/l~ate p apn pe piaţo Europei abia in 1517 "SECRETUL" PLANTEWR MEDICINALE
lor Plantele mpdlcmale c lWpze a ar . I 'c ton
. b' t onhew a soStt a an •
cind prima cara Le por U I d" ale au fost cunoscute încă l\1ultă vreme, oamenii au crezut că "buruienile de leac
H
au
.
ŞI la nm In a
.• t ră plante e.. me. wm 'ţ" aveau cunoştmţe
. despre
puteri misterioase, ascunse, însoţind folosirea lor de vrăii şi descîn-
din timpuri indepărlat.... DaCII ::o;~: '(484-425 i.e.n.), considerat tece. Treptat, oamenii de ştiinţă, studiind puterea vindecătoare CI
folosirea plante lor me~,cmale: Hb' ., geto-dacilor de a folosi fumi- diferitelor plante f9losite de popor, au dezvăLuit "taincle~' ascunse
. /.
părmte e [storteI,
. ' menţwneaza o IcelU
d '1 şi producerea somnu UL.
I .
.. ~ .. ltru calmarea urerl or .. ule acestora,
gaţn de cmepa per. XIII-lea arată că, in acea epoca, Medicul elveţian Paracelsus, sec. XVI, introduce linia obţinerii
DOClLmentele dm secolul al, ' J I n Domnitorul Alexandru " chin tesenţ ei" din plantele medicinaLe prin extracţii cu anumiti
.b I .. cu burULenr "e eac . b" b'
bărbierii trala~, o naV" " h' (1558) a fost îngriiit de un ar w r sohtertţ i ,';au prin distilare cu vapori de apă. Produsele obţinute -erau •
Lăpuşneanu fiind bolnav de. oc" I I",ă li" to tal de substanţe active. Abia în sec. XVIII, farmaciswl
din flrdeal cu nişte "herbaTlus '. d' t rimele cărţi de plallte "",de: ((ari Schelle obţine din plante substanţe chimice pure.
In anul 1518. apare la CIUI" una m re p
medicinale .numită "HerbarLum
5
4
 Adevcirata faz.ă nouă a chimiei v egetale - fitochimia -
începe in anul 1806 cînd farmacistul belgian Sertiimer izolează
penlru prima oară alcaloidul morfina din latexul de mac. E l face
primul pas pentru stabilirea metodei de obţinere a principiilor active
pure din pian te, deci a "chintesenţei" preconizată de înaintaşti săi.
Secolele XIX şi XX se caracterizează prin studierea pe scară largtl
a .ubstantelor chimice din plantele denumite şi principii active. Se
poate spune pe drept cuvînt că omul stăpîneşte planta!
Aceste substanţe chimice, denumite alcaloizi, glicozizi, vitamine,
taninuri, uleiuri volatile etc., au fost studiate în laboratoare şi clinici,
stabilindu-se proprietăţile Lor terapeutice.
Cercetările ştiinţifice au mai arătat că, alături de principiul
activ, cu acţiune bine precizată, plantele medic~nale clonţin şi o
serie de substanţe care completeaul şi măresc acţumea or.
De o mare importanţă pentru, terapeutică este descoperirea
subslanţelor anlibiolice (Fleming 1881-1955) în grupa unor plante
inferioare ca mucegaiurile şi care au dat naştere la medicamente
indispensabile terapeuticii moderne ca : penicilina, slreplomicina ş.a.
Unii cercetători sovietici au demonstrat că nu numai plantele
inferioare pot elabora principii antibiutice. Aceste însuşiri le au şi
unele plante superioare. De piLdă, coada·şoricelului, mu~eţeluL, uslu-
roiul, ceapa, ienupărul, sunătoarea, pdtlagina şi alte plante au pro-
prietatea de a opri dezvoltarea microbilor, acţiune numită fi.toncidă.
Dintre acestea llsturoiul şi ceapa sint considerate ca cele mai bogate
En fiwltcide . TOl datorită acestor substanţe cu proprielăţi antibiotice
s-ar expli.ca şi utiliz.area rădăcinii de brusture ln furunculo:.ă, a
diferiţilor licheni, mugurilor de pin in afecţiunii. pulmonare şi a
multor plante folosile i/1 medicitUJ populară.
Principiile acti'Ve se găsesc uneori răspîndite în planta întreagă,
şi în acest caz, ea se foloseşte împreună cu rădăcina, alteori acestea
se găsesc localizate in cantităţi mai mari numai în flori, Irunze~
rădăcini, seminţe, fructe, caii etc. datorită cdrui fapt se recoltează ŞL
se 'lntrebuinţează numai aceste organe ale plantei.
Penlru ca efeclul curativ al planlelor să fie cît mai bun, acestea
,rebuie reCOllale In anumile perioade.
Planeele medicinale, pentru a-şi. păstra în întregim e substanţele
~'indecdtoare, trebuie UJlcate cu gri;ă şi păstrate în cutii de carton
sau pungi de plrul4, la loc uscat. Plantele medicinale astfel uscate
poarlă denumirea de droguri.
6 7
CUM SE FOLOSESC PLANTELE MEDICINALE
Pentru a obţine substanţele medicamentoase din droguri, se
pot utiliza diferite procedee de preparaţie ca infuzie, decocţie,
maceraţie, digestie etc., care în general se bazează pe extracţia
principiului sau a grupului de principii active, folosindu-se dizol-
vanţi ca: apa, vinul, alcoolul, oţetul, uleiul etc.
O dată cu principiul activ, se extrag şi unele substanţe secun-
clGlre, care uneori au proprietatea de a mări efectul terapeutic al
drogultLi.
Aceste soluţii extractive se prepară prin acţiunea lichidului
dizol'Pant fie asupra unei singure plante, fie asupra unui amestec
de mai multe plante. Cercetările au arătaI că efectul plante/ar
medicinale .e complelează dacă ele se tolosesc sub tormă de
amestecuri.
Plantele ce conţin saponine cedează acest princ~ptu activ
numlJl. m mediu alcalin. La rindul lor, saponinele inlesnesc soluuili-
zarea în apă a unor substanţe chimice din plantă şi uşurează
absorbţia lor în organism. Pentru. ace ..;t motiv se recomandă ca IrJ
prepararea ceaiului din plante ce conţin saponine să se adauge În
apă cantităţi mici de bicarbotUJI de sodiu.
După acţiunea lor terapeutică, 'aceste amestecuri au ,fost denu-
mite: ceai pectoral, antibronşitic, diuretic, gastric, h'?patic etc.
Fiecare din aceste ceaiuri. este alcătuit din flori, frunze, ierburi,
rădăcin.i şi fructe medicinale, care·şi îl1tregesc efectele vÎndecătoare.
INFUZIA (CEAIUL) esl8 torma cea mai obi~nuită de exlractie
a 8ubstanţelor active din plantele medicinale şi coru'tă din ţinerea
drogului in conlacl cu apa clocolilă timp de 15 minuie. Intr-un
vas smălţuil sau de porţelan se pun 1-2 linguriţe din planlaM1ă­
runţită (concis.a), pesle care se loarnă un .terl de litru de apă
clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă 15 minule, ame~tecind dtn cmd
în cînd. După trecerea acestui timp, ceaiul le strecuara şi se indul-
ce~te după gusl. In diabel şi în uneie afecţiu"i ale stomacului
manifestate prin diaree, ceaiul se bea neill.dulcit sau fndulcit cu
zaharină.
In cazul cînd nu este indicată cantitatea de drog, se v or
Intrebuinţa 6 g la 100 g apă pentru m aiorilatea pla711elor fi 3%
pentru florile de muşeţel, rădăcinile de ciuba/ica-cucului ,i <,ale-
riană.
 , , Unele droguri ca : florile de lei m
rOlmţă elco se pr epară . . '. uş,eţel, frunz ele d e izmă de muşeţ el. Vasul în care se afLă dro gul mlLr unţit împreun ă cu uLeiul
, "1 numm prm mlu"le d ' se aşază pe baia de apă în fi erbere şi se ţine timp de 2- 3 ore,
prmclplU lor acti", (uleiuL val t'l) d'
D al l~a~
41 , eoar ece prin fierbere
amestecînd din cînd În cînd. Uleiul se strecoa ră şi se păstrează în
, ECOCŢIA (FTERTURA) este o er ' , ,
amestecă cu cantita tea p , _ d p~ aţla prIn care p lanta Se vase de capacitate mi.că la rece.
, D
anumit. ecoctul se strecoară b' r
. reSCrtsa e apa rece '
.
f' b
Şt se ter e un timp CATAPLA SMA (OBL OJEA L A) este u n prepa rat d e consistenră
'Volumul cerut. l er 111.te ŞI se completeuză cu apă la moale7 care se obţ ine din p lantă măcinat ă, a mes teca tă cu apd
pî nă ce se fo rmează o pm:;tă. Această pas tă se pune între două
_ Se iau 1-2 linguriţe d e plantă mărun ită '
s"!"alt Ult peste care se toarnă circa 300 ţ ŞI se pun într-un 'p as
w
bucc1ri de pînză şi se aplică pe partea bolnavă. In acest m od se
ş~ planta întreagă se fierb 10- 15 ' g a'!a rece, F~unzele, florile p r epară cataplasma de mu ş tar, care se p regăt eşte cu apă la tempe-
fierb 30-40 m inute D - f' b mlrtute, 'ar co/,I. ŞI rădăcinile se ratu ra camerei şi cata plas ma de in, la care se fol oseşt e apa fierb inte.
1 " upa ' er ere d ecoct 1
comp efează cu apă la 250 ' u se strecoară şi se Prin unele din aceste metode , din pla nte se m ai pot- obtine o
1 ~ seri e de preparate medicinale cum ar fi tincturile, siropurile, vinurile,
n gennal, prin decoctie se .. .
drogurile al căror ţesut est . 1 prepara numar ceaiurile din oţet urile elc,
şi coiile. e mm emnos, aşa Cum sînt rădăcinile Tf NCT U RILE M E DICINAL E se oblin, În gene ral, prin tralarea
M ACERATlA (PLĂMĂDEALA L plantelor măru nţite cu alcool de dif eiiie concentraţii. Ele sînt
pararea extractelor apoase ,,' '1 A, RECE) se loloseşte la pre- solutii extractive alcoolice, mai concentrate decît ceaiurile. Se iau
c' I d
ma e, eoarece uneori prinei ' mufl.
del ungată a plante/or pleactlve,eextr'
m al."in
'1
,"1 or' .t mcturilor' oţeturl,'1 ar medi~
ag prmtr-o şedere
intern, cu picătura, în putină apă sau pe zah ăr.
A • SlROPURI LE MED ICINALE sînt soluţii extractive apoase,
Unei d ' In contact cu dlzolwmtul
la care se adaugi; zahăr (640 g zahăr la 360 g lichid),
e rogur<, ca rădăcina de nalbă ' '
prepară numai prin mace _ ' seminţele de in se In general, siropurile din plante m edicinale se prepară dizol-
acest caz, rădăcina de
rare cu apa re
lb _
f- ă
. ce, ar a se mai fi erbe. In
'
na a sau semmţeLe de . 1- vînd zah ărul într-o soluţie ce conţine substantele m edicam entoase
cu apa f ece timp de . ~ m se asa ln cont act sau aromatice aflate în drog . Dizolvarea zaharului se fa ce la rece
1, J '
'e udul o /umatal. de oră
se îndulceşte d w
'
, apOI se strecoară iar sau la cald. Siropul se prepară în vase smălţuite. Apa care se
upa gust. '
evapo ră în timpul !i('rherii se co mpletează cu apă fierbinte. Siropu-
~lantele mărunţite, ce urmează a li .,
"or f, spălate In prealabil 1\1 "1 supuse macerdrij cu apă, riIe se streroară fierbinţi prin tifon, direct în sticle uscate, de
• aceraţu e se prepa d ' 1 capacitate mică, complet umplute şi bine astupate. Dopurile se
ra t Ura camerei (15-250C) 1 r numa, a temp e-
dizol'pantul este apa n t'b? general, durata macerării la care fierb in prealabil şi se fixeaod imediat ce sticlele au fost umplute,
, d u r e U'e să depăşească 6 8 după care se parafinează şi se păstrează la rece.
rafte, eoarece microorganismel .. ' - ore de prepa-
t-aru"1 ar. 1n timpul e.'Vlrage .• e gasesc
....
un med'tu Iavora b'Il dezv ol- VINURILE MEDICINALE se prepară prin macerarea plantelor
cerea timpului indicat m fU. s.e agLla dm clnd în cînd. După lrc- mărunrit c, fol osindu-se 30-50 g dro g rJ entru 1000 mi vin "echi şi
, . /' h ' , aceraţla se strecoar"
l4t le ldul obtinut se com I _1
. 'f
a prm tI On sau 'Vată de bună calitate. Macerarea se fac e la temperatura' camerei. După
p eleaza a ea t 't '
Mac '··le
era Il apoase se prepară entr
n lat ea prescrisă
l .
7-8 zile se strecoară şi se stoarce. Se lasă tn repaus 24 <fre, apoi

păslreaod la rece In .ticle d I p. u, ce mult 24 ore şi se se filtrează p rintr-o plnză dea sa sau hirtie de filtru , Se adaugă zahă':
' e Cu oare tnchlsă după gust şi se compLetea ză cu vin pînă la un litru.
D lGESTIA (PLĂMĂDEALA L A '
plantei CU un diaolva I CALD) este t ot o macerare a OŢETUR IL E MEDICINALE se prepară prin macerarea plan-
' , n oarecare Sp re d b' telor meirunţite în oţet de vin, la temperatura camerei, timp de
d 19eotla s. lac. Ia cald, I ' eose tre de maceratie
mod a o temperalu ră de 40 60 0 C 1 ' 7-8 zile, După trecerea acestui timp, intregul con ţinut se strecoară
8e prepară unei. uleiuri med" I - , n acest
~
tema e, ca cele de sunatoare prin p1nză şi se stoarce, iar lichidul obţinut se completează cu. o ţet
şi
8
9
 " sînt indicate în reţete cu d enumirea ştiinţifi că
pînă 'la canttlatea iniţiaLă de la care s·a pornit. Pentru prepararea ofLgme vege t a1a - .. _ 1 ,. A ·tl 1
Qţeturilor medicina le se fulosesc plante aromatice tn propo rţie de a pr1rtii folosit e, co mplet a tă cu de nu.m trea 1~lLna a tfJ ~rtte ,. fl se,
5-10 g la 100 g oţ et . rădăcina este denumită radix, frunza - folta s~u ~ o turn, oare;:
Oţelurile 1nedicinale se întrebuinţează numai extern. _ fla res .sau. {los, planta într eagă - he~bat .sammt? - . serne~
_ frll ctus coaja - cortex, ramunle tmere ŞI codtţele -
frue t u1 , ..'
stipit es stigmatele - stigmata, muguru. - tu.nones sau
gemm ae
l
CUM Ş I·AU CĂPATAT PLANTELE ŞI DROGURILE UN NU)l E PROPIUU • ..' ( 1 . . bterane) - rhizoma. De exemplu, la muşeţ e
rlZOmu tu p liU SU
(i\lat ricaria chamom.illa), florile se numesc, ~lo res Chamo
ml·ua~, ~.
'ar

In decursul veacurilor, plantele au fost dell umite fie după la odolean (Valeriana officinalis), fădăc!ntle se numesc a IX
culoarea florilor (m ac-roşu, gălbenele, albăstrele, ..,iolete), fie dup ă Valerianae.
form a lor (lăcrămioare) sau după forma fr uctelor (cireaşa-lupului). In această lucrare, pe lîngă denumirile pop~lare, s·a trecut
Alteori, numele pla ntei provine d e la tntr ebuinţarea pe care o are şi numele ştiinţific al plantei, precum şi al drogulw .
in diferite boli (plămînărică, negelariţă, măselariţă etc.).
_1cea stă denumire diferă de la o ţară la alta, iar în cadrul
aceleiaşi ţări, de La o regiune la alta. Pentru a se evita confuziile,
oamenii de ştiinţă au dat plantelor cît e un n.um e su b ca re să p oa tă
fi cunoscute în orice ţară de pe glob. La baza acesto r denurniri
ştiinţifice stau de cele mai multe ori cuvinte latineşti şi greceşti.
De obicei, numele plantei este compus din două cuvinte, pe care,
dacă le comparăm cu numele oamenilor, am putea spune că plan ta
are un nwne şi prenwne. Să Luăm de exemplu măl rllguna, p lan tă
otrăvitoare ce creşte în ţara noastră. Lirme (1707 - 1778), un mare
om de ştiinţă, i-a dat numele de Atropa belladon"a. In mitologia
greacă, Atropa repre:.enta zeiţa destinului, care - dupl;' vechile
legende - ar fi avut puterea de a tăia firul vieţii muritorilor .
Linne (l dat plantei acest Tlume din cau:.a marii sale toxicităţ i.
Al doilea nume "belladonna" este compus din doud cuvinte latin eşti :
bella, care înseamnă frumoasă, şi donna, femeie . Femeile din Ita lia
şi Spania îşi dădeau pe obmji cu sucul roşu obţinut din fr uctele
acestei plante şi·şi puneau picături în ochi pentru a li se mări
pupilele şi a deveni astfel mai frumoase . Aşa cum s-a format
numele ştiinţific al mătrăgunei, la fel fiecare plantă şi-a ccipăta t
un nume proprm.
Denumirea ştiinţifică este urmată de numele prescurtat al
botal1istului care a identificat, descris şi clasificat planta in mod
sisterruuic. De pildă, la afin, după numele latinesc Vaccinium
myrtiilUl HJ adăugat numele botanist ului Linne, prescurtat "Lu.
In pr.scripliile medicale, medicamentul poartă denum irea
ştiinţifică în latineşte, astfel ca reţeta si! p oată fi inţeleasă în orice
ţară pentru a fi executată. Plan tele medicinale - medicamente dl3

10
•
 PRINCIPALELE
PLANTE
MEDICINALE

~ _____--......________l ~==~~~~--~~~~~
•
1
AFINUL
Vaccinium myrtillus L. (Fam. Ericaceae)

Afinu] este un arbust mIC, cu fructe negre-albă strui , dulci-

acrişo a re,care creşte în păşunile de munte, prin locuri stîncoase.
De la această plantă se folosesc frunzele - Folium Myrtilli Vi
fructele - Fructus My rtilli.
Din fnmze se prepară un ceai care se recomandă celor ce
suferă d. diabet, avînd proprietatea de a scăd ea zahărul din
sînge, acţiune care s-ar datora mirtilinei, numită şi insulină veg etală.
Pentru a mări eficacitatea ceaiului, frunzele de afin le putem asocia
cu pilstăi de fasole şi lrunze de dud. Ceaiul se bea îndulcit cu
zaharină sau neîndulcit, cîte o ceaşcă inaintea fiecărei mese prin-
cipale.
Ceaiul dietetÎc recomandat diabeticilor arc în compozi~ia sa,
pe lingli alte plante, şi frunze d. afin.
Datorită continutului în tanîn, fruozele au acţiu ne astringentă,
folosindu-se în diaree, iar datori tă arbutinei, d u pă alti autori, hi dro~
chinonei, au proprietăţi bacteriostatice, utilizindu-se ca antiseptic
urinar şi uşor diuretic. Se mai recomand~ în gută şi reuma tism.
Fructele sînt bogate În tanin, pectine, o substan ţ ă colorantă
numi lă mirtilină, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic~
stlccinic), zahamri, provitamina A, vitam ina C etc.
Din fructe se prepară un ceai pentru combaterea diareei, cu
proprietăţi antiseptice in infecţiile intestinale, mai ales în

15
 gastroenterite, contribuind la
ameliorarea proceselor de fer-
mentaţie şi putrefacţie. Unii
autori le I'ccomandii in comba-
terea axiurilor. Ceaiul de fructe
poate li lăcut în două leI uri
şi anume: fruc tele uscate sc
fierb In 250 g apă timp de o
jumătate de oră, după care ceaiul
se bea călduţ; sau peste o lin-
guriţă şi jumătate de Iructe uscate
se toarnă două pahare cu apă
fiartă şi răcită. Fructele se lasă
la macerat opt ore, apoi se bea
intl'eaga cantitate de lichid in
cursul unei zile. Pentru a mări
aCliunea astringentă şi antiscptică
a fructelor de afin, vom adăuga
coaj;; de stejar, 1I0ri de muşclcl
~i frunze de mentă.
Tot din Iructe de afin se
A/inul mai pot prepara lichior şi vin,
care au pl'oprietăti antiscptice şi
ostringente. Consumate în stare proaspătă, nfinele reglează scaunele,
fac să Înceteze fermentaţiile intestinale, ajulă la eliminarea gazelor,
nm eliorează inflamaţiile hemo roidale şi restabilesc polta de mincare.
ALBĂSTRELE
Centaurea cyanu. L. (Fam. Compositac)
Pe marginea drumurilor, in apropierea lanul'iIor de cereale,
tDtilnim vara nişte flori albastre, cunoscute popular suh numele de
albăstrele, vinetele, floarea-grîului, floarea-paiului, ghioc, corobătică,
măturicc sau zglăvoc.
16
In scopuri medicinale, din flori
Flores Cyani - se prepară un ceai
care are proprietăti diuretice şi astrin-
gente. Această acţiune este atribu it ă
uDui glicozid numit ccntaurina şi tani-
nului. Pentru a obt.ine un asemenea
ceai, vom opări o linguriţă şi jumătate
de lluri cu un pahar de ar" clocotită
şi le vom lăsa acoperite 20 minute.
Apoi se strecoară şi lichidul se hea
InduIeit. Pentru mărirea act.iunii diure-
tice, norile de albăsll'cle se vor asocia
cu frunze de mesteacăn, frunze de
merişor, cozi de cireşe.
In cazul afectiunilor renale şi vezi-
cale se bea cîte un slert de pahar de
i cea1, cu 20 minute ÎnainLe de masă.
I Datorită gustului amar se recomandă
ca tonic amar în dispepsie.
.
(
Ceaiul diuretic are in compoziţia
sa şi lIori de albăstrele.
Florile se mai folosesc şi sub Albăslrele
formă de cataplasme în compresc
odihnitoare pentru ochi, în tratamentul pleoapelor ridate, tonifianb
al muşchilor lăsaţi.
ANASONUL
Pimpinclla anisum L. (Fam. Umbeliferae)
Planta aceasta, care în unele părţi ale ţării se mai numeşte
şi bădean, este ol'i ginară din regiunea mediteraneană. La noi se
găseşte numai cultivată.
De la anason se folosesc fructele - Fructus Anisi 'Vulgaris
ce conţin ulei volatil, care are acţiun e stimulalivă asnpra apelit1l1ui.
Ulciul volatil din fructele de anason excÎtă secreţiile pancreatice
şi intestinale, ajutînd astfel digestia.
Ceaiul de anason se recomandă ca expectorant in hronşite,
măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează (galactogog),
17

calmează
şi
colicile intestinale
stomacale la sugari şi
copii, face să crească diu-
reza, ajută la eliminarea ga-
zelor din stomac (carmina-
tiv). In(uzia preparată din
10 g fructe la 100 g apă
ajută la eliminarea viermilor
intestinali.
Pentru sugari, anaso-
nul se foloseşte opiirind
5-6 fructe la o căllită de
ceai. Pentru adulţi, ceaiul
se poate prepara dintr-o ju-
mătate linguriţă de fructe la
un sCcrt de litru de apă.
Ceaiul se bea călduţ,
de preferinţă înainte de
masă.
Fructele de anason
intră în compoziţia cea-
Anasonul iului gastric.
ANGHINAREA
Cynara scolymu. L. (Fam. Composilae)
Originară din sudul Spaniei, anghiuarea a fost introdusă
în terapeutică încă din secolul al XVI-lea, însă abia în anul 1931
s-a stabilit acţiunea co leretică a acestei plante, iar mai tîrziu,
studiile făcute au confirmat că aceste proprietăţi se daloresc cina-
rinei şi pol ifenolilor. De la aceaslil plantă se (olo,,('sc rrunzele -
Folium Cynarae - care conţin cinarină, polifenoli, flavone, un
principiu amar, inulină, săruri de potasiu, magneziu etc.
Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se
caracterizează prin efecte sigure asupra bolilor de ficat şi rinichi,
avind proprietatea de a mări secreţia biliară şi diureza, I'eglînd
în acelaşi timp procesul de formare a colesterolului.
18
.(
I şirea
Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are şi însu-
de a dim inua zahărul din sînge, dînd bune rezultate în unele
forme de diabet. Acţiunea antidiabetică s-ar datora unei oxidaze ..
Ca diuretic, ceaiul din această plantă se recomandă în nefritele
acute şi cronice, deoarece măreşte volumul de urină şi favorizează
în acelaşi timp eliminarea ureei şi a suustanţelor toxice ce se for-
mează la nivelul ficatului şi rinichilor. DatorÎtă eliminării de toxine,
~ se observă efecte favorabile in tratamentul urtic31'iilor şi a.l diferitelor"
i forme de prurit (mîncărime).
Bune rezultate dă cea-
! iul de anghinare şi în bolile
tubului digestiv, manifestate
prin constipaţie, vărsături,
enterite, fcrmentaţii int.esti-
1
I
nale, coJi te, hemoroizi ŞI
lipsa poftei de mincare.
I1 Ceaiul de anghinare
mai esle un bun adjuvant
În unele afecţiuni ale ini-
wii, care se manifestă prin
hipertensiune, ateroscleroză
şi angină pectorală. Cerce-
t.lrile mai noi atribuie an-
ghinarei proprietăţi antimi-
crobiene.
Pentru a prepara cea-
iul de angh inare se va
proceda in Ielul următor:
intr-un vas se pune o lin-
gură de frunze rnărunţite,
care se opăresc cu 500 g
Anghinarea
apă clocotită. După răcire
se strecoară lichidul ei se
îndulceşte cu zahăr. O parte din ceai se bea dimineaţa pe stomacul
gol, după care bolnavul va sta culcat o jumătate de oră pe partea
dreaptă. Restul cantit:1ţii de ccai se va bea în cursul zilei~ cu o
jumătate oră înaintea meselor principale.
19
 E bine ca tratamentul cu anghinare să se facă progresiv,
incepind cu doze mici, în primele zile, care apoi să crească
treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o lună pauză,
după care se va relua.
ARNICA
Arnic.. montana L. (Fam. Compo,itae)
Arnica creşte în reg iunile
de munle, împodobind păşunile
cu florile ei galbene-aurii. Po-
porul o mai numeşte podbal-de
munte, carul-pădurilor, cujdă sau
caruJ-zînelor.
De la această plantă se folo-
sesc florile - Flores Arnicae -
mai rar planta întreagă şi rădă­
cina. Ele conţin ulei volatil, co-
lină,alcooli triterpenici, substanţe
coIorante de natură carotinoidică.
Din florile acestei plante se
prepară un ceai care se fulosf'şte
sub formă de gargară în laringjtă
şi răguşeală.
Mai ales din flori de amică
se prepară o tinctură carc, di-
luată cu apă, în proporţie de
i 0- 20 g la 100 g apă se utili-
zează ca pansament antiseptic şi
cicatrizant al rănilor. In amestec
cu apa de plumb, această tinctul'ă
are proprietatea de a descongcs-
tiona umflăturile şi loviturile. La
un litru de apă de plumb se
pun 100 g tinctură, cu care se fac
comprese ce se aplică pe locuJ'ile
umflate sau lovi te. lnfuzia 40/0
sub formă de comprese Înviorează
Amica tenurile palide.
20
Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nerv in ..
25-50 picături de tinctură (care se procură de la larmacie), dimi-
neaţa şi seara, in amestec cu apă Înduicită cu zahăr sau ceai. In
general, nu se recomandă 8 se lua intern, deoarece provoaci
gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantităţi prea mari
paralizează centrii nervoşi.
BRUSTURUL
Arctium lappa L. (Fam. Composilae)
Bru~turul. cunoscut şi sub
numele de lipan sau de lăpuc
in Eauat, este o plantă co-
mună, curc creşte pe locuri
necuilivate.
De la bruslure se folo-
seşte rădiicin. - Radix /3ar-
danae - care conţine inulină,
săru ri de potasiu, un ulei vo-
latil şi o subst:mţă cu acţiune
antimicrobiană.
Din I'ădăcină se prepară un
ceai care are proprietatea de
I
a stimula funcţiile renale şi
cut::mute, [jind bun diurctic şi
sudorific. Inrlucnţează Îu hine
r. :lcneea, funlnculoza, difcl'ite
eczeme şi alte boli ale pielii. In
i acelaşi timp, ceaiul de bl'us-
ture mai are în su ş irea de a
scăuea zahărul din sînge, fapt
pentru care se l'ecomand5 celor
care suferă tIe Jiabct. Unii au~
tari recomandă ccaiul de brus~
ture in boli de ficat avînd pro-
prietatea de a reduce calculii
bi liari. Brulfurul
I 21
I
 Ceaiul se prepară punînd două pînă ]a patnl linguri de Pentru obţine­
rădăcină măruntită intr-un litru de apă clocotită. După un srert rea vinului, se pun
de oJ'ă, se strecoară lichidul şi se bea Înduleit în cursul uneI zile. într-un vas de sticlă
Pentr u diabet, ceaiul se îndulceşte cu zaharină. 1 kg fructe zdro-
Extern, fiertura de rădăcină de brustul'c, singură sau aso- bite, peste care se
ciată cu rădăcină de urzică şi frunze de mesteacăn, ajută la toarnă 5 litri apă
crf'şterea părului. O dată pe săptămînă, după spă larea şi cliitil'ea fiartă şi răcită şi
părului se frictionează pielea capului cu această fi e rtură, la care se 1,500 kg zahăr.
a tl uugă şi o lilJgură de oţel. Sub formă de eomprese, se aplică pe Tn vederea gră­
tCllll1·jle sehoreice (grase), în aenee şi eczema uscată. birii fermentării, se
recomandă să se
adauge şi drojdie
de vin. Se lasă
CATINA 15-20 zile, apoi se
Ilippophae rhamnoides L. (Fam. Elaeagnaceae) decantează În sticle,
timp în care uleiul
portocaliu se adună
Pe malul rîurilor, în prundişuri, coaste rîpoase, creşte cătina, la suprafata vinu-
num itii in unele regiuni şi cătină aibă. lui.
De la această plantă se folosesc fructele - Fructus Hippophai! Din fmete de
- în stare proaspătă sau uscată. ditină uscate se fac
Gustul lor este acru-astrillgent, în să pe măsura coacerii şi mai ceaiuri plăcute la
;ales după căderea primelor brume devine mai plăcut şi capătă un gust care se folosesc
miros asemănător ananasului. in avitaminoze. Tn
unele ţări, ceaiul de
In compoziţia chimică a fructelor de cătină prcdomină vita-
c:1tiw1 se recomandă Cătina
mina C. o serie de pigmenţ.i carotinoiJici care le dau culoarea in diaree, reuma~
porto('alie. un ulei gras, În care sinl dizolva!Î a(,p~li pigrncnţi,
tism, în unele boli
vi lamille le BJ şi B2' acid rolic, acizi graşi şi fitostcI'oli, inozitol şi
de piele, urticarie. Decoctia de seminţe este folosită ca purgati\-,
arid ni cotinic, ulei volatil etc. Datorită acestei compozil ii chimice
complt·xc, rl'uctele de călină sînt cOIl$identte ca o po l ivitamină Pentru prepararea vinului se pot utiliza şi fmctele uscate
n3tul'Ulă. Ele sînt folosite În multc ţări în scopuri terapeutice şi În proporţie de cinci ori mai mică.
a limclltaT'c.
Sub rormă de suc, gem, marm e l adă, sirop, vin, 1ichior etc., ele
constituic un aliment accesihil tuturor.
CERENŢELUL
PentI'U oblinerea lor, fructele proaspete se stOl'C printr·o presă
de stl'uguri sau se frencă pe o sită inoxidabilă pentru înlăturarea
sÎmbul'ilor. J Gcum urbanum L. (Fam. Rosaceae)
La sucul obţinut se adaugă zahăr după formul ele obişnnite
de prepal'are din cărţ il e de specialilate culinară.
O băutură p lil clItă şi l'<1coritolll'e se obţine din 750 g fructe,
care se fiel'b cu 6 litri apă şi 1 kg zahăr . După răcire se t oarn ă
în sticle şi se puslreazii la loc răcoros.
I
I
Cel'enţeluI, numit în unele părţi ale ţării crînceş, cuişoriţă~
ridichluoJ'ă. t;reşte prin păuuri umede şi locuri umuroasc.
In scopuri medicinale, de la această plantă se Întrebuinţează
rădăcina - Radix Cei - care datorită unei substanţe chimice

22 r 23
!
numită eugen 01 are miros plăcut de cuişoare. Rădăcina mai conţine CHIMENUL
mult tanin, substanţe amare etc.
Decoc]ia de cerenţel (două lingurite de riidăcini la 250 g Carum c"rvi L. (Fam. Umbelilerae)
apă) are acţiune dezinlectantă şi calmantă. In acelaşi timp, datorită
taninului, se re- Chimenul sau ehi,
comandă în dife-
mionul este o plantă
rite afec~iuni ale
stomacului, d ia- Îcrboasă, numită în
rre de natură popor şi secărică, care
infecţioasă, văr­ ereşte in mod natural
sături pl'ovocate prin fînelele din re'
de tulburări ale giunea muntoasă, dar
ficatului sau bi-
.care se şi cultivă.
lei.
Fructele de cbi,
Are proprie-
men - Fructus Car-
tatea de a opri
hernoragiile şi
vi - sînt bogate în
ca lma durerile ulei volatil şi au în-
hemol'oidale sau trebuinlări multiple
atît În medicină, cît
mcnstruale.
şi in alimcntaţia omu-
Ceaiul se
lui. lnruzia preparată
bea ncîndulcil
dintr-o 11nguri~ă şi ju-
sau îndulcit cu
mătate de rructe la o
zaharină, de pre-
cea:;;că cu apă are pro-
ferintA pe stoma-
prietatea de a elimina
cul gol. In ames'
gazele din stomac
tec cu alte pbmte,
ca: muşeţclul,
(carminativ) la cel
sunătoarca, care care suferă de balo'
au aceleaşi pro- nări, măreşte cantita-
prietăţi.efectul tea de lapte ferueilor
Ccrenţelul mcdicamentos al care alăptează, re-
ceaiului se mă - glează funcţiile stoma'
Chimenul
reşte. eului, combate inIla-
ExtetTI, ceaiul de rădăcină de cerenţel se foloseşte ca antiseptic maţiile intestinale, cal-
pentru sp:-ilaI'P}) {'finilor şi pentru diferite arectiuni ale gurii ca mează colici le, rluidificil 8ecre~iile bronhice şi măreşte diureztl.
~ingivite gîngerÎnde, abcese dentare, iar sub formă de gargară se Dacă fructele de cbimen le asociem în părli egale cu fenicul
recomandă în amigdalite. Vi coriandru, atunci ceaiul are un bun efect carmi nativ .
Intră în compozi ţi a ceaiului antidiareic şi a ceaiului pentru In alimentaţie, fructele acestei plante se lolosese la prepararea
gargară. Bupelor, lichiorurilor, prăjiturilor etc.

25
 CICOAREA
Cichorium iutybu. L. (Fam. Compogitac)
Această plantăeste cu-
noscută de foarte multă
vreme
pentru proprlcWţile ei vinde-
cătoare. Vechii egipteni o cul-
tivau pentru tratal'ea bolilor de
ficat, vezică şi rinichi.
Planta contine acid cic-
horie, Înrudit cu cinarina din
frunzele de anghinare, de ase-
mene-a principii amare şi o sub-
stanţă din grupa zuharurilor
numită inulină.
Se foloseşte
atît planta
recoltată in
timpul infloririi
- H erba Cichorii - cît şi ră­
dăcina - Radix Cichorii.
Din rădăcin ă sau din
planta întreagă se prepară
un ceai care favorizează di-
gestia şi stimulează funcţiile
hepatice şi I'cnale. Cercetări
recente . demonstrează că in-
Iuzia obţinută din rădăcină
esle mai activă decît cea din
plantă. Avînd pl"Oprietăti diu-
reti ee şi depl1rativc, cieoarea,
în asociaţie cu rădăcină de
brustul'c şi iarb ă de trei-fl'aţi­
păta ti, dă tm ceai care este
Cicoarea folosit în combaterea furuncu-
lozci şi acneei.
Rădăcina de cicoare fiind un uşor la..xativ intră in com-
ponenţa pulberii laxativ-purgative.
In scop alirneular, această plantă este cultivată pentru a
se prepara cafeaua de cicoare, care arc proprietăţi stomahice.
26
CIMBRIŞORUL
Thymus scrpyllum L. ; Thymus vulgari. L. (Fam. Lahiatae)
In scopuri medicinale se folosesc două specii de cimbrişor:
cimbrişorul-de-cimp - Thymus serpyllum L. (denumit şi cimbrişor,
sărpunel, schinduf, timian, timişor) şi cimbrul-de-cultură - Thymus
vulgaris L. (denumit şi lămîioară).
Cimbrişorul-de-cîmp creşte în fi~
nete, formind mici tufe. Planta se folo-
seşte întreagă, fără rădăcină - Hel'ba
Serpylli.
Cimbrul-de-cuitură - Iămîioara -
nu creşte in flora spontană, ci este
cu ltivat. Planta aceasta este originară
de pe ţă(·murile l\lediteranei şi a rost
introuusă în culturile de la noi abia
în ullimii ani. Se intrehuinţeazii planta
culeas;i în timpul înfloririi - H erba
Thymi.
Atît cimbrişorul-de-cîmp, cît şi
cel de cultură conţin principii active
nsemănăloarc (ulei volatil. tanin şi sub-
slante amare), utilizîndu-se în aceleaşi
scopu ri .
Datorită uleiului volatil pe care
îl conţine, din cimbrişor se prepară
un ceai cu proprietăţi expectoranle,
care calmează spasmele căilor respi-
ratorii. fapt pentru care este indicat
a fi intrebuintat în tratarea tusei con-
vulsive, bronşilei , ('ăguşelii şi tusei ast-
m<:llicilor. Pentru a se mări efectul c31-
mant in tuse şi bronşite, in compoziţia
ceaiului de cimhrişor se vor pune frunze
de păLl agin ă. de pod bal, flori de nalbă Cimbrişorul-de-c1mp
şi rădăcină de ciuboţica-cucului .
Avînd şi o actiune antiscptică puternică, ceaiul de cimhrişor
acţi onează asupra ficatului şi rinichilor, ameliorind starea lor de
runqionare.
27
 De asemenea,
ceaiul de cimbri-
şor, datorită ule-
iului volatil bogat
in timol, poate fi
folo sit la elimina-
rea viermilor in-
testinali.
Principiul a-
Olar în asociaţie
cu ceilalţi compo-
nenţi chimici din
drog dau ceaiului
de cimb1'işor i'
proprietăţi stoma-
hice şi stimulente,
care îl fac să fie
un bun tonic in
cazul anemiilor.
Ceaiul se pre-
pară dintr-o lingu-
rită-două de plan-
tă mărunţită, opă­
fită cu o ceaşc;';i
de apă clocotită.
Lichidul se bea
căld uţ, de prefe-
rinţă indulcit cu
Cimbrul-de-cullurd miere de albine.
Se poate folosi ii
un ceai mai con-
centrat, preparat din două-trei linguri de cimbrişor le. o ceaşcă
de apă clocotită, din care se var lua două-trei linguri pe zi.
Extern, cimhrişorul poate fi întrebuinţat în băi aromatic&
care liniştesc sistemul nervos, durerile provocate de reumatism
şi gută. Datorită proprietăţii sale antisepticc poate fi folosi t în
plăgi purulente şi alte infecţii ale pielii.
Pentru tenurile grase, se prepară o infuzie din 20 g plantă
la 500 g apă, cu care se fac comprese de 15-20 minute.
Cimbrişorul intră în compoziţia ceaiurilor antidiareic, antiast-
mstic. pectoral, contra colicilor şi in formula ceaiului pentru
gargară.
28
I
CIREŞUL ŞI VIŞINUL
Cerasus vulgaris MiII. ; Cerasus .vium (L.) Moe"ch.
(Fam. Ro.aceae)
Codiţele fructelor
de cireş şi vişin -
Stipites Cerusorum -
conţin săruri de pota-
siu, derivaţi flavonici
şi un tanin de natură
catehică.
Codiţcle, care au
acţiu ne diuretică,
se
folosesc sub 10rmă de
ceai, care se prepară
as t! el: un pumn de
codite se fierb într-un
litru de apă timp de o
jumătate de oră.
Ceaiul se îndulceşte
şi se Lea călduţ în
cursul unei zile.
Frunzele de me-
rişor, de mesteacăn, Cireşul
de coada-calului şi
semin~c~e de măceşe măresc aCliunea diuretieă codiţclor de
c ireş e ŞI vlşlOe.
Datorită taninului, ceaiul de cod iţe de cireş€ Ş! vişine are
proprietă ţi astringente, recomandÎndu-se in diaree.
Intră in compoziţia ceaiului diufetic.
CIUBOŢICA - CUCULUI
Primula offieinalis (L.) Hill.
Primula clatior (L.) Grufb. (Fam. Primulaccae)
Prin lunile aprilie-mai, crîngurile şi poienile din regiunile
delllI'oase se împestriţează cu flOrile galbene de ciubo~ica-cucului.
Această plan tă mai este cunoscută şi sub numele de ţîţa-oii, tîta-
vacii sau de anglicel în Transilvania.
29
 De la ciuboţica-cucului se folosesc florile - Flores Primulae COADA-CALULUI
şi rădăci nile - Radix Primulae. Compoziţia lor chimică este
asemănătoare, cu deosebire că Ilorile sint ceva mai slabe in conţi­ Equisetum arvense L. (Fam. Equisetaceae)
nulul de saponine
decît rădăcinile. Atit Coada-calului este o plantă căreia li
!Iorile cît şi rădă­
plac locurile argiloase şi umede. Se mai nU 4

cinile au proprie-
talea de a fluidifi- mcşte brăduleţ, bl'ădişor, barba-ursului, barba-
ca secreţiile hron- sasului, coada-minzului, iarbă-de-cositor, pă­
hice şi a uşura eli- rul-porcului sau codîie.
minarea lor, reco- Se foloseşte planta Intreagă, fără rădă­
mandîndu-se în cină - H erba Eqniseti - care conţine O
• hronşite şi pneu- saponma, equisetanine, compuşi flavonici,
moou.
Ceaiul de flori ulei volatil, substante amare, acid sillcic, să­
se mai foloseşte şi ruri de potasiu, calciu. sodiu, magneziu etc.
în tulhurări gas- Datorită compoziţiei sale chimice com-
lro-intestinale, afec- plexe, coada-calului are multe întrebuinţ:'iri
ţiuni renale şi vezi- in medicină. Conţinutul Insemnat de acid
cale. Are proprietăţi
silicic şi săruri minerale îi dă proprietAţj re-
antispastice, seda-
tive şi sudorifice. "m ineralizante. lucru pentru care ceaiul din
Aceleaşi însuşiri se această plantă se recomandă convalescenţilor
atribuie şi frunze- şi anemicilor, sau sub formă de pulbere, 1-2
lor. Ceaiul de flori g pe zi. Conţinînd ulei volatil, care-i im-
se prepară prin in- "primă o actiune antimicrobiană, şi săruri de
fuzie. iar ceaiul de potasiu, ceaiul se foloseşte ca antiseptic şi
rădăcină prin de-
coclic. DecoctuI se diuretic în boli de rinichi şi vezică. Prin diu-
obtine prin ricrberea reza pe care o produce, planta acţion ează
Ciuboţica-cucului Il ~ g rădăcină mă- favorahil in boli de inimă: ficat. piele, in gută
runţită cu O ceaşcă ,i reumatism. Saponinele împreună cu cele-
de apă . Ia care se Coada-calului
lalte substanţe chimice din plantă uşurează
adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Penlru a uşura expectoratÎa, calm.Înd astfel tusea. In tulbu-
expectoraţia şi calma tusea, se iau 3-4 linguri de ceai pe zi. rările digestive, ceaiul din coada-calului combate aciditatea crescută,
Flol'ile intră în compozitia ceaiului pectoral, iar rădăcina în favorizînd "d ndecarea ulcerului gastric.
compozitia ceaiului antibronşitic. Ceaiul se prepară din 4-5 linguriţe de plantă mărun\ită la
Frunzele conţin cantităţi apreciabile de vilamina C. Ele se un litru şi jumătate de apă. Planta se fierbe 10-15 minute, apoi se
pot folosi sub formă de sirop sau praf. strecoară, iar lichidul se îndulceşte. Ceaiul se bea călduţ în cursul zilei.
Extern, sub formă de cataplasme calde, aplicale pe locuri Unii cercetători recomandă maceraţia de plantă la rece ca
dureroase, au acţiune calmantă, cicatrizantă şi hemostatică. avînd un efect diuretic mai crescut.

30 31
 COADA-ŞORICELULUI
Extern, se foloseşte sub formă de cataplasme antiseptice 1
astringcnte, rezolutive şi detersive. AchiIIea miIIefolium L. (Fam. Compositae)
Coada-calului Întră in compoziţia ceaiurilor: antibronşitic)
antidiareic, antireumatic şi diuretic. Planta creş­
te pe marginea
drumurilor şi pe
COADA. RACULUI locuri neculti-
vate. In !:lanat
Potentilla anserina L. (Fam. Rosaccae) i se mai spune
alunele, dato-
rită credinţei
Coada-racului creşte pe lîngă riuri, to poieni umede şi prin
că ar vi ndeca
locuri necultivate. 1 se mai spune iarba-gîştelor, scrin ti oare, prescură.
aluni[ele de pe
Planta - J-lerba Anserinae - este bogată in tanin, sub·
faţa oamenilor.
stante amare, flavone etc. Are proprietăţi antidiareice, astringente
In alte păI·ti ale
,i hemostatice.
~ării se numeş­
După unii cercetători, ceaiul de coada-racului are acţiune
te soroc in ă. De
asupra aparatului digestiv, calmînd colicile stomacale, reglează la ea se folo-
menstruaţiile abundente şi po-
sesc Clorile
tol"şte durerile. In calculoza re-
nală (piatra la rinichi) şi artrite,
Flores Mil/e/olii
se recomandă o cură mai înde- - şi planta cu
lungată cu ceai din această plantă. frunze şi flori -
Uneori se foloseşte şi răJăcina. 11 erba hI ille/olii.
Ceaiul se prepa ră prin infuzie sau Datorită con-
decoc[ie, din două linguri de tinutului în ulei
(Jlantă mărunţită la o jumătate volatil, bogat in
litru de apă. După un sfert de azulen, coada-
oră se strecoară, iar lichidu l se şoricelului are Coada-şoricelului
bea in cursul un ei zile. Planta proprietă[i pu-
Întră in compozitia ceaiului an ti-
dinreie. ternic antiseptice, apropiindu-se de cele ale muşeţelului.
Extern, această plantă se Se recomandă in diferite afecţiuni ale stomacului şi intes-
foloseşte sub 10rmă de spălă­ tinelor, ca cnterocoLite şi gastrite. Calmează colicile stomacale,
turi locale in leueoree (poală ajută la eliminarea gazelor şi restabileşte pofta de mincare.
aIbă), in ulceraţii ale pielii, in Infuzia de coada-şoricelului are şi o acţiune stimulentă asupra
inflamnţiile gingiilor, unde pe ficatului, mărind secrctia biliară, calm ind în acelaşi timp spasmele
lîngă proprietăţile antiseptice, care dau coljcile hepatice.
cicatriz3nte şi hemostatice are şi Avînd şi un principiu amar (achileina), care se găseşte în
o ac~iune sedativă.
cantitate mai mare in frunze, are proprietăti tonice şi stimu-
Intră in formula produsu-
Intorii asupra apetitului. Se recomandă în stări alergice.
Coada-racului lui eosmetic Flori ten 2.

32 33
 Ceaiul de coaca-şoricelului influenţează în bine menstruaţia
nercgulată, avînd proprietatea de a regla bemoragiile abundente 1'/1 hun condiment şi
şi calma durerile. Pentru hemoroizi se recomandă un ameslec de fl0 1HW I'VHllt al prepa-
coada-şoricelului cu frunze de urzică, din care se beau două-trei 1"11 11' 10 1' din carne.
ceaiuri pe zi. In caz de constipaţic se adaugă şi coajă de cruşin. III tel'o, cori an-
O infuzie mai concentrată făcută din tO g plantă la 100 g tind S(' fol oseşte sub
apă ajută la eliminarea viermilor intestinali. Ceaiul se bea dimi-
(urm li de infuzie, pre-
neaţa pe stomacul gol.
I' tll'lIl " dinLr-o jumă­
In cura de primăvară , ajută la curăţarea sîngelui.
I lI lt' li nf,:' uril,ă de fructe
In tuse şi bronşită, în anumite stări nervoase, în boli ale
băşicii udului, ceaiul de coada-şoricelului aduce o stare de îmbu-
III u ('('a~că de ceai
nătăţire. ,'li n ' SfI hea in cursul
Ceaiul se prepară prin infuzie din una-două linguri de plantă 'Jlu'i zile,
la 500 g apă. Se bea în cursul unei zile. O infuzie mai
Coada-şoricelului intră în compoziţia următoarelor ceaiuri: I't" 14'1' 111 "U t/\ răcut,,)
antiastmatic, gastric, hepatic, contra colicilor, anticolitic, diuretic şi ti", 20 K f"u cte la
laxa ti v-antihcmoroi dilI.
100 ~ " " " aju tă
la
Extern, se foloseşte sub formă de băi sau comprese cu efecte Illtrlt i'lurt'u viermilor
calmante, antiinflumatoare şi dezinfectante în arsuri, diferite plăgi 11I1 1'' I lio nli,
purulente, eczeme zcmuinde, hemoroizi, ulcere varicoase şi abcese
Corian drul intră
dentare. Are proprietatea de a regenera ţesuturile. Pentru băi se
utilizează 30-60 g plantă la 1 litru de apă. Această însuşire se
III compozit,ia cea-
măreşte pl'În adiiugarea de rădilcină de tătăneasă. Compresele cu II/I'il ol' ; gastric, con-
acest ceai calmează tenurile inroşite şi iritate, I ru I'olicilor pentru
I'oflii ş i :1 tonicului
II PI' ,';I iv,
Coriandrul
CORIANDRUL
Coriandrum sativum L. (Frun. Umbeliferae)
CRUŞINUL

Coriandrul este o plantă originară din Asia, cunoscută din Rbamnus frangula L. (Fam. Rh amnace"c)
cele mai vechi timpuri. Popular i se mai spune coleandru, La
C ,'u ş inuJ este un arbust ca' . r ~ " .
noi în ţară , această plantă este cultivată pc suprafeţe Întinse. ,Ilo ,lirii, prin lunci, Ia margin~: p~~~eril~ lnt!'?1t în~ difc:ite f('gi uni
Fructele sale - Fructus Coriandri - se folosesc ca stimu- 1III' III'i este dp numit crăsei 1 p ~. r Ş1 In crmgufJ. In un ele
lent al secreţiilor gastro-intestinale, calmant şi carminativ, datorită 1) " ' emn-cllnesc, paţachinii,
e la CruŞID se foloseşte co . '1'
proprietăţilor sale de a ajuta la eliminarea gazelor din stomac şi ('o rl rx Frangulae, ProprieUi ile a:e~f~nrl or ŞI t~.I?ineJor tinere
intestine. ," "")8C incă de pe la anul 1.30&. ema le ale COlII de cruşin ,e
Datorită conţinutului în ulei volatil, fructele de coriandru
Coaja Con fine principii antrachino . ,
se întrebuinţează in industria parfumurilor, lichiorurilor sau 1'111'(' lUI avantajul fa~ă de It . lllce cu acţIun e purgativ5,
POl folosi multă vreme f" ,,3 e pu~gatIv c ?e ~rigine vegetal5. efi se
3r. ara a pro uce obIşnumţă pentru organism .

., "
0. )
 DUDUL
Se Întrebuinţează ma i ales în eonslipaţiile eronite, sub formă de
prof (1-3 g în 24 ore) sau ceai care se prepară astfel: o lingură Morus alba L., Morus nigra L. (Fum. Moraceac)
de coajă mărunţilă se opăreşte cu 250 g apă . După un sfert de oră,
se fierbe la un foc încet timp de 30 minute. Se strecoară fierbinte,
iar ceaiul se bea călduţ, seara la culcare, In constipaţiile rebele, se n"d,,1 esle un
Ud'Il I'I' ('nre a fost
rep etă doza indjcată mai sus, dimineaţa , pe stomacul gol.
II lIw, in ţnra noas-
Cantitatea
11 11 1' 11 multe sute
de coajă folo·
sită pentru un .1" lI ui În urmă
ceai este în .1111 A'(in. rn unele
funcţie de sta- lun lr'i I's le denu-
rea de consti- 11111 IIglld, (răgar,
paţie a organis- IIIWi, illJl'od, mură
mu lui, In canti- III HO ITOji , Este
tate mică are I ulii ,,.1 pentru
acţiune laxati- fi 1111 '1, 1" Pltlle rolo-
vă. Intotdeauna II·' III r r('ş terea
se va Începe cu \ w l'lIldnr de mă-
doze mici, care 111111" 1,1 p" ull'u fruc-

se vor mări în 1. 1.· 1"""11 1 n erişoare

functie de efec- IlInlli ~I '. dud c', agude
tul prouus. III " 1" 11'(',

Coaja de Tn 8copuri m6-

cruşÎn are pro- .1 11' 11 II lI c' !w În tre-
prietatea de a 1II II IIt l'II:tt'l frunze-
Dudul
excita bila, mă­ I, /loliurn Mori
rindu-i astfel se- IUl h ro rmă de
creţia . Datoritu '1 III I'I II '~ are în-
acestei însuşiri " III ""'II'ingente şi antidiabelice. Frunzele conţin tanin. (3-caroten ,
se recomandă în III· tl lli ~ I ('u l'bonat de calciu, arginină etc, Acţiun ea ceaiului se mă­
CruşÎnul
asociaţie cu alte
II 1., d lll'/' i se adaugă frunze de afin, teci de fasole (runze de nuc
plante ca an-
I 1I1 lt: II'fl. C"l\ iul se prepar~ dintr-o lingură-două de fr~nze m5runţitc,
ghinarea, cicoarea, păpădia , în afecţiunile ficatului şi mai. ales în " 1"1111 " (' II o ceaş că de apă • Se iau 3 -<t ' 1"mgun. pe ZI..
con s tipaţ.iile datorite insuIicienţei secreţi ei biliare.
:-. i, Ofili 1 rOcl~t d~n fructe proaspete are efect laxativ, uşor
Bune rezultate dă ş i în obezitate dacă se ia în fiecare dimi-
1IIIII d ll'~ fll'!HIJ'a llV ŞI p ectoral. In un ele t ă ri se foloseşte ceaiul
n cu t' ă cîle un virf de cutit de pulbe re de coajă de Cl'uşin, Unii
autol'i îi atribuie proprietăţi vcrmtfuge,
f ,. III ,II" ('oajn ră dăcinii in proporţie de 100/0 pentru eliminarea
' 1lId"r II l tl'~l.i n a li,
Coaja de cruşîn intră in compoziţia ceaiurilor: hepatic, laxativ,
1' l'lIlI zl,ln intră în compoziţia ceaiului dietetic.
laxativ-antihemoroidal şi a pulberei laxativ-purgative.
37
30
 FASOLEA
· L (Fam . Leguminosae)
PI laseo Ius vu 1gaflS.
F asolea este originară din Peru şi a fost adus~ în Europa
n umai după descoperirea Americii. Păstăile fără. seml.n~e, Fr.u~tus
Phaseoli sine seminibus - contin O scrie de amm~acl~1 (a I'glll IIlU ,
. t' . tr'ptofan) vitamina C săruri mmerale etc.,
asparagma, lrozma, I ,. . . '.. .
datoritH căro ra au proprietăţi dmretlC,e ŞI antldJaLctlc~. " .
In stări de hidropizie (lichid In cavitatea abdomlDala ŞI lesu-
t fi) în afecţiuni ale rinichilor şi vezicii urinare Şl în ~ohle de
,u, 'r a,·ul d·,n teci de fasole mărunţite măreşte cantItatea de
Imma, ce . " 1""
urmă, lfi alura excesu
I
de apă din corp. O
dată cu aceasta se eli-
mină şi toxinele, con-
tribuind astlel la a-
meliorarea s tărilor
reumatice.
In cistite (afec-
ţiuni ale vezicii uri-
nal'eL calmează spas-
mele, normalizind \:, i-
narea, Erupţiile pielii,
acneea (coşuri), ce-
d ează după o cură de
fasol e verde folosită
ca aliment sau ca
ceai preparat din teci
uscate. Această cură
aduce o mare îmbu-
nătâ~ire şi în stările
de diahet zaharal.
Cataplasmele fă­
cute din făină de Ca-
sole ajută la calmarea
mincărimii generată de
unele eczeme, influen-
ţează În bine acneea şi
alte boli de piele.
Fasolea
38
J)nlorilă acidului silicic pe care îl conţin, tecile de fasole
• n ',~uIllQndă şi ca un remineralizant al organismului.
C"lliul se prepară dintr-o lingură de leei carc se fierb
1', . 0 minute Într-un sfert de litru de apă. Se beau 2-3 ceşti
'iiI yi. TfI diabet, ceaiul se bea neîndulcit sau lndulcit cu zaharină,
{;('uiul se mai poate prepara şi în modul următor: peste
I IlIlKuri de teci mărunţite se toarnă un litru de apă şi se
III_II ti nonpte la macerat. Dimineaţa se fierb pînă ce lichidul scade
1" JUIIIl'Hnl c. Această cantitate se împal'te in 2-3 porţii şi se bra
f'l l'UI".'UI! unci zile,
'I't'{'ilt, de fasole intră in compoziţia ceaiurilor dl ctetic ş i anli-
1"11111111 ir,
FENICULUL
Foeniculum vulgare Miii. (Fam. Umbelifcrac)
I"(\lliculul este o plantă ierboasă, înrudită cu anasonul, ungi-
cliu sudul Europei, cunoscută incă din vechime pentru frunzeI<'
1111111
" (rll/'Iplt, suIe folosite în alimentaţie. La Doi în ţară creşte numai
• "IIIVIII.
J)"pn regiuni, feniculul poartă numele de : anason-mare, ana-
Iti i "nlc~l), nnason-nemţesc, chimen-dulce, secară-de-grădină, molură ,
'1111'1\11. IIIInU S,
TII !lI('opuri medicinale, de la această plantă se folosesc fructele
h 11f" ,, ! Poeniculi.
l' 1'1 II't r le stnt bogate în ulei volatil, plăcut mirositor, ulei gras
1 il,lulru r'i cure-j dau gustul dulceag. Feniculul are proprietatea
tit It " 11l1l1I1 u sccreţia laptelui (galactogog) şi a măI; diurcza. Singur
nil III u"IlH'intie cu chimionul se recomandă mamelor care alăptează.
,,, nr .. lnşi timp leniculul absoarbe gazele ce se formează
In 111111111'111 sugarilor, liniştind astfel crampele (carminativ) , Acelaşi
I f"11 lin! tii asupra adulţilor care se simt balonati după masă ,
1, 1111 1t,1" 11\1 şi o ac~iune calmantă asupra spasmelor muşchilor
'>llIIiIIlI'i, liniştind tusea convulsivă şi astmatică. Totodată uşurează
t 1" 1'1111"11'111 tn tusea bronşitică. Fjind plăcut la gust se recomandă
11111' ul,l. In ropii.
~J39
 In tulburări di- orgnnism, Medicina
gestive, ceaiul dc ~tiintifică le
atribuie
fenicul aduce o liniş­ proprietatea de a eli-
te a spa5melor sto- millu acidul uric din
macului şi intcsti- singe, fapt pentru
nelor, calmind dure- ('Iu'e se recomandă
ri le şi restahilind folosirea lor în tra·
apetitul (polta de mîn- lor'ca gutei şi a ho·
care). lil or de rinichi.
Infuzia de lenicul Fnmzele uscate
se prepară din 5-6 F olium Fragariae
fructe la o ciinită de conţin tanin, un
ceai pentru sugari Icnol (fragarina), fla-
şi dintr-o jumătate vo ne, putin ulei vo-
de linguriţă de lructe latil, vitamina C,
la 250 g apă, pentru s ubstanţe minerale,
adulti. zahăr. Sub formă de
Extern, {enicu- ceai (o linguriţă­
lui foloseşte Sll b
se două la o c e aşcă cu
formă de băi in tra- apă), frunzel e se re-
tamentul unor boli co mand.;', ca astrin-
de piele, gal'gară, în s C'nl în tratamentul Fragul
inflamaliile gitului şi diareei şi ca diure-
băi de ochi, avînd ac- tic în dilerite boli
1iunc antiseptică, (le rinichi şi b5.şica udului. Datorită fragarinei, ele au proprietăţi
F cnicu luI intră
in dezinfectante (bacterieide).
compoziţia ceaiului In amestec cu frunzele de afin, zmeul' şi mur, frunzele de
pectorul, a celui con- (!'ag dau un ceai alimentar plăcut.
tra colicilor şi a pul- Frunzele de trag intră în compozitia ccaiului aromat, o băutură
berei laxativ-purga- pHicută, folosită în scop alimentar.
Peniculul tive.

FRAGUL
Fragaria VCsca L. (Fam. Rosaceae)
Prin locu~i insorite, cu ,tu]pinile şerpuind prin iarbă, fragul
lşi ridică floncelele albe prmtre frunzele trifoliate. Pe măsură
ce florile se ~rec, "bo~iţe mici roşii, dulci-acrişoare şi plăcut par-
I umate apar ŞI te ImbIe să le culegi.
Fructele sînt bogate în vitamina A, acid salicilic şi sihuri
minerale, Consumate proaspete, ele sînt reconfortante pentru
FRASINUL
Fr.."inus excelsior L. (Fam. Oleaeeae)
•
Fl'asinul este un arbore înalt, cu tulpina dreaptă, ce creşte
1 prin păduri umede şi prin lunci.
Frunzele sale - Folium Praxini - conţin lanin, ulei volatil,
vitamina C, glicozizi de natură {)avonică (rutina) şi de natură
C lllllurini că (fraxina) , manitol, acizi organ ici etc, Se folosesc pentru
În s lL~irile lor diuretice şi diaforetiee, in tratamentul l'cumatismului

40 4l
 şi al gutei. Ceaiul core se bea în cursul unei zile, de preferinţă pe stomacul gol. Se
din frunze este poate prepara şi o infuzie mai concentrată din 4 linguri de flori
un uşor laxativ. la 200 g apă. D in această infuzie se beau 3 linguri pe
Infuzia se zi. Infuzia făcută din 10 g
prepară dintr-o flori la 100 g apă şi folo sită
lingură-două de sub formă de spălături vagi-
frunze la un nule ajută la distrugerea
sIert de litru de Pl'otozoarului Trichomonas
apă. Se beau vaginalis.
2-3 ceaiuri pe Sub formă de băi ,
ZI. cataplasme sau tinctură,
Frunzele de florile se folosesc ca pan-
frasin intră în sament pentru rănile care
compoziţia cea- se vindecă greu, ca ulce-
iului antireuma- raţii, plăgi cu puroi, ar-
tic şi al pulbe- suri. degerături, acnee (co-
rei laxativ-pur- şuri) , eczeme, deoarece prin-
Frasinul gative. cipiile active din gălbenele
au însuşirea de a stimula
c il'culaţia sîngelui la nivelul
GĂLBENELE ţesuturilor, gl·ăbind astfel
cicutrizarea rănilor.
Calendula officinalis L. (Fam. Compositae)
Pentru reglarea ciclu-
lui menstrual se recoman-
Gălbeneiele sînt cultivate prin grădini pentru florile lor galben- dă a se lua, de 3 ori pe
portocalii. Poporul le mai numeşte filimică, călinică, ochi-galbeni, zi, 30 picături de tinctură
roşioară sau rujuliţă. in puţină apă.

Florile - Flores Calendula. - contin un princIpIU amar, Cu amestec de 10 g

t in ctuI'ă şi 90 g apă fiartă
ulei volatil, saponine etc. Ele au proprietăţi cicatrizante şi cal-
şi răcÎtă se pot face com-
roante. Ceaiul de flori , care pot fi asociate C'u muşet.el, coada-
prese la răni , arsuri, ul-
ijoriceJului, sunătoare, mentă şi pătlagină, se recomand~ în tratarea ceraţii şi pentru bolile de
ulcerului stomacal ţii duoden al. Datorită principiului amar, florile ochi. Acest amestec dă Gălbenele
de gălbenele măresc secreţia biliară (col.goge) , utilizîndu-se în boli rezultate bune şi în leu-
de fi cat. coree.
Ceaiul de gălbenele mai are proprietatea de a calma du- Tinctura de gălbenele se obţine prin maeerarea a 20 g flori
rerile menstruale, mai ales la persoanele anemice. Cura se va In 1.00 g alcool de 70° timp de 8 zile.
face cu o săptămînă înainte de apariţia fluxului menstrual. GălLeoelele intră în compoziţia ceaiului gastric ŞI aromatizan-
Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori peste care se toarnă tului pentru băi.
2 ceşti cu apă fierbinte. După 15 minute se strecoară lichidul, Compresele cu ceai de gălbenele activează tenurile uscate.

42 43
 •

GHINŢURA
crina, amarogcntiina, cu proprietăţi tonice - aperitive şi stomahice,
Genliana lutca L. ; Gentiana punctata L. ; precum şi materii colorante (gentisina) ş.a.
Gentiana asclepiadea L. (Fam. Genti.naceac) Sub formă de infuzie, decocţie, tinctură, sirop, vin, ghin~
turn arc însuşirea de a excita secl'cţiile gastrice, mărind astfel
pofta de mîncare. In acelaşi timp, in doze mici, ea este şi un
Aceste plante stimulent al sistemului nervos central, măreşte secreţja biliară,
cresc În reg IUnea
U ŞII rînd astfel funcţiunile ficatului. Rădăcina de ghinţură are ŞI
alpină a ţării .
proprict<lţi vermifuge.
Gentiana lutea cu
f10dle de culoare Atît infuzia, cît şi decoctul se prepară folosind o lingu-
galbenă . din cau- rilă de rădăcină rnărunţită la 1 litru de apă. Fiind foarte amare
za ral'ităţii sale, a ~l din această cauză greu de luat, mai des se întrebuinţează vinul
fost declarată mo-
şi tinctura.
nument al naturii.
Gentiana punctata Tinctura de ghinţură se prepară macerind 20 g rădăcină
are florile galbe- in 100 g alcool de 70°, timp de 7-8 zile. Din această tinctură
ne cu puncte bru- se iau 10-15 picături în apă, cu o jumătate .de oră înaintea
ne. Aceste două meselor principale.
specii sint numite Vinul se prepară în modul următor: se iau 30 g (cea. 3
popular: enţură, linguri) rădăcină mărunţită şi se amestecă cu 60 g alcool de 70"
dinţură, inţură şi (circa 5-6 linguri) pînă se umezcşte uniform. Se lasă într-un vas
oc hincc[l,
Închis timp de 24 ore, apoi se adaugă un litru vin şi se macerează
In regiunea
10 zile, agitînd din cînd in cind întregul conlinut. Se strecoară
sub-alpin" întîl-
&i se filtrează prin hîrtie de filtru sau pînză deasă. Se poate adăuga
nim Gentiana as~
clepiadea cu flo- la această cantitate 100-200 g zahăr. Cu o jumătate oră înaintea
rile albastre, că~ fiecărei mese principale, se ia cîte o lingură de vin de ghinţură.
rCIa poporul îi Prepara lele de ghinţură luate înainte de masă măresc pofta de
spune lumînări- mîncare, după masă ele ajută la digestie.
ca-pămîntului, hc· Co piilor care sînt slăbiţi şi nu au poftă de mîncare li se
şicută, doi-fraţi, poate da vin sau tinclură. In general, la vîrsta de 10-12 am
inţură. lumînări· se recomandă 5-10 picături de tinctură sau o linguriţă de VID
că, lumînărică-al-
înain tea mesclor principale. Totuşi. se preferă ca )a copii să se dea
Ghinţura bustră, tăietură.
sirop de ghinţură, CÎte 3-4 linguriţe pe zi.
Proprietăţ ile
Sil'opul se prepară astfel: 10 g rădăcină se opărese cu 150 g
ghinţurei de a vin-
apă. După 6 ore se strecoară şi se stoarce. Lichidului i se adaugă
deca anumite boJi sînt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri .
De la eu se foloseşte rădăcina - Radix Gentianae - care conţine 230 g zahăr, apoi se fierbe şi se filtrează.
o cantitate mică de ulei volatil şi o serie de gJicozizi ca : gentiopi~ Rădăcina de ghinţură intră în compoziţia ceaiului tonic~aperitiv
ş i în formula de preparare a unor lichioruri.

1,5
 GUTUIUL
Cydonia oblonga Miii. (Fam. Rosaceae)
Gutuiul este original' din
Asia. La noi creşte prin gră­
dini şi i se mai spune ŞI ală­
miior.
Gutuile coapte se reco··
mandă celor care au stări de'
lenevi re a stomacului, ajutînd
la digestie. Ele au proprietăţi
calmante şi sedative. Siropul,
jeleul, gemul şi marmelada de
gutui ameliorează diareele, he-
moragiile uterine şi hemoroizii.
Din dmburi, care conţin muci-
Ing ii, se prepară un ceai, care
ajută la vindecarea tusei, bronşitei
şi răguşelii.
Ceaiul se obţine dintr-o
lingurilă de simburi, care se
opăresc cu o ceaşcA de apă fier-
binte. Licbidul se bea indulcit cu
miere de albine sau zahăr.
Frunzele - Folium Cydo-
niae - se intrebuinţează sub
Gutuiul formă de ceai ca astringent în
tratarea diareei.
In asociaţie cu frunze de afin, mur, zmeul' şi fructe de
măceş, frunzele de gutui dau un ceai plăcut la gust, care poate fi
intrebuinţat ca aliment.
HAM ElUL
Humulus lupulus L. (Fam. Moraceae)
,
I La noi În ţară, iarba-mare creşte spontan prin fîneţe umede,
Hameiul este o plantă care 8e agaţă de garduri sau de arbuşt.ii
pe care-i întîlneşte in cale.
In scopuri medicinale se folosesc conu~ile numite ştiinţi,fie
- Strobili Lupuli. Aceştia au un miros puternIC, plăcut aromat, Iar
,
J
46
I
\
1
gustul amar-astringent. Datorită uleiului volatil pe care îl conţine,
hameiul este UD sedativ al sistemului nervos. Principiile amare
(l.upulolla şi hUIDulolla) dau conurilor de hamei proprietăli to-
Olee stollll3.hice, mărind pofta de
mincare Prin stimularea secreţiilor
gastrice.
Ceaiul de hamei are şi Însu-
şiri analrodisiace (calmant al ex-
citaliilor Sexuale). Unii autori il
recomandă. ca diuretic, aducînd
efecte binefăcătoare în gută, reu-
matism şi boli de ficat. Cercetări le
mai noi tllribuie hameiului pro-
prietăli bacteriostatice in special
în tuberCuloză. Infuzi~ făcută din
10 g cOll~ri de hamei la 100 g
apă şi folosită sub 10rmă de spă­
lături vagittale ajută la distrugerea
protozoal'ului Trichomonas vagi-
nalis.
HaD:teiul intră în compo -
ziţia ceaiurilor calmant şi sedativ,
Pentru COmuaterea acneelor ŞI
seboreei tenului se recomandă
comprese cu o infuzie de 4%' lIam ciul
IARBA-MARE
[nuIa helenium L. (Fam. Corupositae)
la margine. pădurilor din regiunile de şes şi dealuri. Popular,
această plantă se mai numeşte oman, ochiul-boului, lacrimile-Elenei.
Rădăcina - Radix lnulae - este plăcut mirositoare dato-
rita unui ulei cu proprietăli antibiotice (fitoncide). De asemenea,
mai conţine cantităţi mari de inulină, Se foloseşte ca expectorant,
fa\'orizînd eliminarea secreţiilor în bronşitele acute, calmează spas·
47
 JENUPĂRUL
mele bronhicc, uşurînd
tusea, arc actiunc diu· Juniperus communis L. (Fam. Cupressaceae)
retică, tonifică stam a-
cuj, calmează oervJl,
aducînd o stare de Ienupărul creşte în locurile stîncoase, prm păşunile din regm'-
linişte urma tă de somn. nile muntoase şi se mai numeşte anaperi, archiş , celină, finior,..
Dalorită acţiunii ri diu-
ialovăţ, jiJ'eapăn, jneapăn, turtel.
retice, elim i nă toxinele
FrucLclc sale - Fructus Juniperi - sînt mult folosite în
din corp, influenţînd
medicină. Ele conţin ulei volatil, care le dă un miros plăcut de
favorabil stările reu-
matice, manifestările
răşină, zaharuri, acizi organici ({umaric, acctie, oxalic), săruri de
gutoase şi el'upţiile po tasiu şi calciu, precum şi un principiu amar (iuniperina).
pielii urmate de mîn- Din fructele de ienu-
cărimi. In astm şi tuse păr se prepară un ceai care
convulsivă aduce uşu­ are acţiune diurctică şi anti-
rare. Rădăcina acestei septică, dind bune r ezultate
planle are şi o puter- în bolile de rinichi şi băşica
mca act.iune antisep- udului.
tică, folosindu-se cu suc· Gravidele şi bolnavii
ces în toaLe afecţiunile care prezintă inflamatii ma-
aparatului respirator. nifestate pl'in urinare cu
Principiul . amar aflat in sînge vor evita folosirea lui.
rădăcină excită vezicula Prin diureza şi dialo-
Iarba-mare biliară mărind seCl·eţia. reza pe care le produce,
Datorită alan1ol:1cto· ceaiul din fructe de ienu·
nei şi izoalantolactonei, păr aduce ameliorare în
rădă cinile de iarbă-mare au proprietatea de a elimina viermii in- reumatism, gută, hidropi-
testinali (antihelmintic, în special in ascaridoză). zie (apă în ţesuturi).
Se recomandă decoctul preparat din 20 g rădă cină la 200 g Ceaiul din lructele
apă, din care se iau 3-4 linguri pe zi. acestei plante se mai re-
Asociată cu rădăcină de nalbă şi lemn-dulce se obţine un bun comandă în bronşitele acute
ceai pectoral. Din acest amestec de plante se iau două linguriţe, şi cronice, uşurează tusea,
care se pun la macerat cu o ceaşcă de apă rece. Se lasă timp de 1 măreşte pofta de mîncare,
8 ore, apoi se strecoară şi se indulceşte. Se bea în decurs de o zi.
1 resto l,i1cşte acti Yiilt~a,t:;e::a: i~dl;i,-; "'~"""'~Z;~~
Pentru uz extern, se prepară o decocţie de 1.00/0 care se gestivă, înlătură d ps
aplică sub formă de comprese în diferite afecţiuni ale pielii mani- de fermentaţie, micşorează
festate prin mîncărimi , ulceraţii purulente, avînd rolul de a grăbi balonările stomacului, mă­
cica tri zarea. reşte puterea de transpiraţie,
Rădăcinile intră în compoziţia ceaiului antibronşitic. eliminînd astfel toxinele din IenupăruJ

48 49
 'Corp şi pe această cale. Primăvara se recomandă o cură de
lămîie în litiaza renală
fructe de ienupăr sub formă de decoct (10-20 boabe la un litru
<le apă). (p iatră la rinichi) şi în
inflamaţiile vezicii uri-
lnfuzi. se prepară din 10 g (2 linguriţe) lructe la 200 g
apă, din care se iau 3-4 linguri pe zi. nare.
Asociate cu frunze de mesteacăn, fructele de jenupă!" îşi măresc Pentl1J uzul In-
i!c tiunea diuretică. tern se vor folosi
numaI seminţe le În-
Fricţiunile cu uleiul de ienupăr în amestec cu spirt, în
tregi.
proporţie de 1 g ulei volatil la 100 g spirt, calmează durerile
provocate de reumatism, lumbago şi diferite stări nevralgice. Fric- Extern, semm-
ţiunea se mai poate prepara şi astfel: o mînă de fructe zdrobite ţele măcina te - Fa-
se amestecă cu circa 100 g alcool, iar după cîteva zile se adaugă un rina Lini - se folo-
litru oţet de vin. După o macerare de 7-8 zile se strecoară şi se sesc sub formă de
Întrebuinţează la nevoie în stări febrile . cataplasme. Făina de
Fructele intră în compoziţia ceaiului antircumatic. seminte se amestecă
cu apă şi se fierbe
pînă devine o pastă.

INUL Această pastă se

pune între două bu-
Linum usitatissimum L. (Fam. Linaceae) căti de pînză şi se
aplică pe locul bol-

Inul se cultivă în ţara noastră pentru tulpinile sale djn care nav. Se menţine în
se scot fibre textile şi pentru seminţele din care se extrage un ulei permanenţă caldă,
g ras, utilizat atît fn pictură, cît şi în medicină. timp de cîteva ore.
Seminţele de in - Semen Uni - pe lîngă uleiul gras mai Cataplasma de in
In ul
contjn o cantitate Însemnată de mucilagii localizate în membrana calmează durerile,
celulară a epidermei, glicozide ca lina marina şi linocinamarina , ajută la fluidilicarea
săruri de potasiu şi magneziu. şi evacuarea puroiu- .
O cantitate de una-două linguri de seminţe de in Întregi, lui din aocese şi furuncule. Pentru a se crea o acţIUne alltise~tică,
luate În cursul unei zile sau seara la culcare, reglează constipaţiile e bine ca la făina de in să se adauge şi flori de muşcţel pulvel'lzate.
cele mai reb ele, prin acţiunea mecanică asupra intestinulll i. Datorită Pentru copiii mici, cataplasmele de muştar se fac amestecat.C'
mllcilagiiJor, ele au o acţiune emolientă în inflamaţiile tubului cu făină de in pentru a scădea acţiunea iritantă a muştarulm .
digestiv. In cislite (inflamaţiile băşicii urinare) se fac spălături calde
O lingură de seminţe întregi macerate în 100 g apă, timp sau băi cu fiertură din două-patru linguri de seminţe la 500 g apă.
de o jumătate de oră, dă o băutură emoJientă şi răcoritoare , In ars uri se foloseşte uleiul de in amestecat în părţi egale cu
care se foloseşte în tratarea inflamaţiilor intestinale. Unii autori apă de var. Se pune totul într-o sticlă curată şi se agită pînă se
recomandă ceaiul preparat din seminţe de in, amestecat cu puţină formează un lichid alb-Iăptos, cu care se unge al'sura. Acesta are
proprietatea de a calma durerile, răcori şi vindeca rana.
50
51
 Infuzia făcută
ISOPUL din frunze are aCţiu­
Hy,.opus officinalis L (Fam. Labiatae) ne liniştitoare asu-
pra durerilor de sto-
Isopul este orIgmar din r egiunea me- mac, calmind spas-
mele, Este un bun
diteraneană. La noi în ţară creşte numai
medicament în tul~
cultivat. burările digestive Şl
In scopuri medicinale, se foloseş te hepatice, avînd în-
planta întreagă Herba llyssopi. Ea s uşirea de a mări se-
are un miros plăcut ş i un gust aromatic, creţia b ilei. Contri·
datorită uleiu lui volatil pe care îl conl-joe. bu ie la eliminarea cal-
culilor renali şi hepa-
Sub formă de infuzie se întrelJUin~ează
tiei.
in afecţiuniI e cronice ale căilor respiratorii,
Se recomandă in
manifestate prin răguşeală, tuse, astmă, uşu­ tratamentul diareei
rînd expectoraţia şi tronspira~ia . Ceaiul de pentru proprietăţile
isop favorizează eliminarea apei din ţes uturi. sale astringente, an-
Isopul are de asemenea aCI,iune anti- tiseptice ŞI antispas-
septică şi cicatrizantă asupra rănilor, folo- modice.
sindu-se sub formă de băi sau comprese. Datorită mento-
Datorită unei substante amare, isopul
lului, ceaiul de men-
tă consumat rece şi
stimulează pofta de mîncare şi reglează Iunc-
in cantităţi mici cal-
ţiile digestive . mează vărsătul'ile atît
Dintre glicozidcIe flavonice, i'iopul con- la sugal'i, cît şi la
ţine hesperidinu, care are proprietatea de a adulţi. După unii cer'
scădea presiunea sanguină, datorită dilataţiei cetători, ceaiul de
arteriale. mentă lortifică siste·
mul nervos, redre-
Această plantă intră în compozitia ceaiu-
sează funcţiunile sto-
Isopul rjlor antiastmatie, pectoral şi sudorific. macului, aj uUl la dez-
intoxicarea organismului prm diurcza şi transpirat-ia pe care le
produce.
IZMA·BUNĂ Sub formă de cataplasme reci, aduce alinare În durerile
Mentha piperita L. (Fam. Labi.tae) de caII",
n stări de de b·l·
I ltnte se recoman d"
a b"'
al -In t" ~
ari·t oare cu f rUDZ,,-
de izmă. Intr-un săculeţ de pînză se pune o jumătate kilogram de
Izma-bună, numită popular şi mintă, este o plantă erbacee~
izmă măruntită şi se agită în apa caldă a băii. Actiunea reconlor:
cu miros plăcut şi gust răcoritor, care se cu ltivă pe suprafeţe întinse
tantă a izmei se măreşte dacă i se adaugă roinită, cimbrişor şt
in ţara noastră.
flori de tci.
Frunzele - Folium Menthae - conţin ulei volatil bogat
O bună fricţiune se prepară din 5 g ulei de mentă dizol-
'În m ental, taoio şi substanţe amare. Acţi u nea medicamentoas5 a va t în 95 g alcool concentrat. Această fricţiune calm ează durerile
ffrunzelor se datoreşte În primul rînd uleiului volatil.

52 53

-
 !'eum::llice ŞI mîncărimea pielii provocată de urticarie. Citeva pIca-
turi din <loest spirt puse în apă constituie o plăcută apă de gură,
răcoritoare, antiscptică şi cu proprietatea de a corija gustu l şi
mirosul neplăcut. In apă rierbinte, uleiul sau spirtu1 de mentă dă o
~n hala~ie bună în stări gripale, manifestate prin laringită urmată
de răguşeală.
Izma-bună intră în compoziţia ceai11rilor" antidiaI'cic, dictctic,
hepati c, gastric. antiastmatic, contra colicilor, anticolitic, a ceaiului
.contra tulburărilor cardiace şi a ţi gărilor antiastmatice.
LEMNUL-DULCE
Glyeyrrhiz. glabr. L. (Fam. Leguminosae)
Lemnul-dulce esle numit
popular ciorînglav, J'iidăciIlă­
dulce sau iurb5-dulce, datorită
gustului dulrcag pe care il arc
rădăcina. Plallln crcşllJ pe ma-
lul apelor, În regiunile de şes.
In scopllri medicinale se
folosesc rădHcinile Radix
Liquiritiae - CHI'P contin gli-
ci l'i zină, un glucozid rIavonic,
zaharuri, \'itamine din grupa
B etc.
Rădăcina se întrelmÎutează
sub form5 de infuzie, extract
sau pu lbel'e. Se va evita fier-
berea rădăcin ii (decoet iH) pen-
lru a nu tl'eec în avă ('czincle
şi substantde amare.
Are acţiune uşor diul'etică,
expectoranl.ă, ajutÎnd la fluidi-
ficarea secJ'cliilor traheo-hron-
temnul-dul"(j hice, c<ilrnind tusea. Eslp un
lIşQr bXlltiv.
Datorită proprietăţi lor sale antiinflamatorii, aotiulceroase ŞI
..;::icatl'izante se rt'comandă în ulcerul gastric.
Cu rădăc in ă de lemn-dulce se Îlldulcesc ceaiul'ile şi, in acelaşi
-.timp, se ameliorează gustul nevlăcul al unor tn edicamente.
.54
In dispepsiile de fermentaţie se preferă Îndulcirea ceaiu-
lui cu lemn-dulce, deoarece, spre deosebire de zahăr, acesta
nu produce fermentaţie.
Rădăcina de lemn-dulce intră în compoziţia ceaiurilor şi a
pulberei laxativ-purgative. In unele ţări se foloseşte la prepararea.
lut.nnului, berei şi lichiorurilor.
LEVĂNŢICA
Lavandula angustifolia Miii. (Fam. Lobiatae)
Levănţica este originară de pe ţărmurile
l\lediteranci, iar la noi se cultivă ca plantă
ol'namen tal ă şi aromatică.
Florile - Flore. Lavandulae - sînt plăcut
mirositoare, datorită unui ulei volatil care for-
mează principiul activ de bază. Pe lîngă acest
ulei, florile mai conţin tanin şi un principiu
amar.
In scopuri medicinale, florile se folosesc
sub formă de infuzie care arc acţiune calmantă
asupra sistemului nervos, recomandjndu-se în
neurastenie, migrene, boli de inimă care au la
bază un substrat de origine nervoasă.
In acelaşi timp, ceaiul de levănţică măreşte
diul'eza, secreţia biliară, putînd fi folosit în
amestec CH alte plante în tratamentul bolilor de
rinichi şi fieat.
Din florile de levănţică se mai prepară un
oţet aromatic, cu care se fac frjeţ.îuni in caz de
răceală, gripă şi stări febrile. Pentru a obţine
acest oţet vom pune o mînă de frun ze de mentă,
de sai vie, flori de levăn tică, petale de trandafir,
cimbrişor şi ienupăr, peste care se toarnă un
litru oţet de vin. Se macerează timp de 7 zile.
apoi plantele se strecoară şi se storc. Se com-
pletează cu oţet pină la un litru.
Levăntica se foloseşte la amestecul pentru
b}li aromatice, atit pentru pCirfumul plăcut ce-l
dă apei, cft şi pentru acţiunea ei calmantă,
antiseptică şi cicatrizantă a rănilor. Le'Vănţica
 Florile de levănţică. amesteca te cu sulfină, alungă moliile
;şi parfumează plăcut hainele ş i rufăria.
Lcvănţica intră in compoziţia aromatizanlului pentru băi şi
'llroduselor cosmetice ~ loriten 1 şi 2.
Florile şi uleiul de levănlică se folosesc în industria pal'lumu-
r ilor şi lichiorUl'ilor.
LUMINARICA
VCl'bascum pblomoides L. ; Vel'bascum thapsiforme Sch.
(Fam. Scrophulariaccae)
Luminărica creşte prm locuri
Uscilte, nisipoase, p i ctrişuri şi mar-
ginea pădurilor. Se mai num e şte
co~da- Iupu l ui, coada-boului, coada-
vacii, coada mielului, corovatică.
De la această plantă se lulosesc
llol'ile - Flores Verbasci - sub
formă de ceai, care, datorită conţi­
nutului în saponine şi muci lagii , au
propl'ietăţi cmolicJlte şi expeclorante
in afec~iunile bronh ice.
Ceaiul se prepară prm opă­
rirea florilor singure sau asociate
cu flori de nalbă, de tei, frunze
de pod bal, de pătlagină, toate avînd
rolul de a uşura cxpcctoraţia şi a
calma tusea. Lichidul se înclulceşte
cu miere de albine sau zalu)r şi se
bea că l d u ţ.
Amestecat cu frunze de pod·
bal şi rădăcină de nalbă, lIoril"
de l uminărică dau un ceai bu n
penLl'u tratill'ea răguşelii. Din acest
ceal se ia din oră în oră cite o
Luminărica lingură.
56
MACUL-DE-CIMP
Papaver rhoe•• L. (Fam. Papaveraceae)
a
Pe marginea lanurilor cu ce-
reale, întîlnim macul-de-cîmp. In
unele locuri i se mai spune mac·
iepuresc, rnă c uţ, mac-să1Latic, mac-
roşu sau păpărue.
In medicină, de la această
plantă se folosesc petolele
Flores Rhoeados - numite şi pa-
paroane. Datorită conţ i nutului în
mucilagii şi a unor alcaloizÎ (rea-
din, reagenin etc.), ele au prolJrie-
tatea de a calma tusea. Sub 101'-
mă de ceai, se fa losesc în bron-
şită, răceală , gripă Şi răguşeală.
IoCuzia se prepară dintr-o lingu -
riţă de petale, peste care se toarnă
250 g apă clocotită. Ceaiul se
bea călduţ , in cursul unei zile, în-
dulcit cu miere de albine sau za-
hăr. Este bine ca la acest ceai să
se asocieze şi rlori de tei, frunze
de pătlagină , de nalbă, cimbrişor,
pentru a-1 mări efectul medicinal. Macu l-de-cîmp
MĂCEŞUL
Rosa canina L. (Fam. Rosaceae)
:MăceşuJ este cunoscut încă din vechime ca o plantă medicinală.
Creşte in regiunile de cîmp ie şi de deal, formînd tufe, acoperite
cu flori roz. Toamna se împodobeşte cu fructe de culoare roş i e.
Este cunoscut sub numele de trandafir·sălbatic, rug, cacadir, rujă .
57
 FructeLe saLe - Fruclus Cynosbati - sînt foarte apreciate Din măceşe se m ai poate obţine o băutură răcoritoare in
pentru conţinutul lor bogat În vitamina C şi :1 cantităţilor mai modul următor: peste 100 g măceşe spălate şi zdrobite se toarnă
mici din vitaminele A, B1' B2' P, K, acid nicotinic (vitam in a un 1itm apă rece. Se lasă la macerat 12 ore, se strccoară prin
antipelagroasă). p înză de asă, se a daugă 100 g zahăr şi se compLetează cu apă pinA
Pe lîngă vitamine, rnăceşele mai conţin zaharuri, acid citric la un litru . Se păstrează la rece. Pentru prepal'atele din măceşe se
~i malie, pectine, lanin etc. In terapeutică se folosesc ca tonic vor folosi numai vase srnălţuite, deoarece mctulele descompun vita-
vitaminizant, avind proprietatea de a Întări organismul. La con- mina C.
valescenti sînt recomandate sub formă de ceai, sirop, marmeladă F ru ctele de măceş, din care s-au eliminat sîmburii şi perii,
şi vin. Datorită vita minei P, preparatele de rnăceşe menţin per- pulvc ri za te şi amestecate cu miere de albine se recomandă pentru
meabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare, normalizÎnd circulaţia eliminar ea viermilor intestinali. Fructele de măceş intră în com-
sîngelui. poziţia ceaiurilor aromat, hepatic şi tonic aperitiv.
~'Iăceşele au însuşirea de a mări sccreţia biliarrl, fiind indicate
in afecţiunile ficatului. Unii autori recomandă fructele de rnăceş
în stările de inflamalie MĂGHIRANUL
intestinală, iar după alţii
Majorana horlensis Moench. (Fam. Labiatae)
ar combate piatra la
rinichi şi vez ică.
Măghil'unul este originar
Ceaiul de măeeşe
este diuret ir. m ărind can- din Arabia şi
Egipt. La noi se
titatea de urină in 24 ore. cu ltivă pe sup rafeţ e Întinse ca
Această [nsuşir e este atri- pla ntă condimentară. Planta în-
buită în special seminţe­ florită - Herba Majorarwe -
lor. Neprodudnd nici o
iritaţie , este recomandat
se r o l oseşte mai rar În scopuri
În bolile căilor urinare şi terapeutice.
de rinichi pentl'u o cură Datorită volatil ŞI
uleiului
mai Îndelungată.
3 vitaminelor C ş i A, ceaiul de
Ceaiul se prepară
măgh i ra n st imulează digf'stia.
din două linguri de
fructe zdrobite ca/'e se aj ută la eliminarea gazelor~
fierb 10 minule Într-o măreşte pofta de n"ncare ŞI
jumătate litru de apă .
ca lm ează colicile stomacale. Se
Pentru conservarea vi-
tam inei C se recoman- rec om a ndă in unele stări ner-
dă ca fructele să se in- voase şi mai ales În combat erea
troducă În momentul jnsom niilor. De asemenea, ore
cînd apa începe a do-
insuşirea de il muri dillreza.
coti. Dup ă ce se răco­
reşt e, ceaiul se strecoa- Cataplasmele călduţe fă·
ră printr-o pînză şi se cute cu fru nze de măghiran
Înduleeşte după gust.
cal m ează colicile intestinale la
Se bea călduţ sau rece,
Mdce,ul in cursul unei zile. copu . Măgllil'arlul

58 59
 Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă. de. măghiran. mărunţit,
peste care se toarnă o ceaşcă cu apă flerbm~e. Pe. Zl, .se beau
două-trei ceai uri îndulcite. Se utilizează mult în mdustrIa alimentară
pentru condimentarea preparatelor de carne.
MERIŞORUL
Vaccinium viri. idaea L. (Fam. Ericace.e)
Merişorul creşte prin pă­
durile umbroase şi umede din
regiunea alpină. Datorită fruc-
telor sale roşii, poporul ti mai
spune ŞI cocăzar-de-munte, smir-
dar.
In medicină se folosesc
frunzele - Folium V itis idae-
ae - pentru aqiunea lor anti-
scptică, în tratarea . bolilor de
rinichi şi inflamaţiilor veZ ICB
urinare datorită cantităţii apre-
ciabile de arhutlnrl, care în
organism se scindează în hi-
dl'ochinonă şi derivaţi Ilavonici .
Pentru aceleaşi motjvc se reco-
mandă în gută şi reumatism.
Pentru a extrage în Între-
gime substantele active din
frunze, se recomandă ca ceaiul
să se prepare in modul urmă­
tor: peste două linguri de frunze
bine mărun\ite se toarnă 100 g
apă rece. Se amestecă bine şi
Merişo rul după 15 minute se strecoară lichi~
dul intr-un vas. Peste frunzele
rămase se pnne 100 g apă clocotită şi se fierb 15 minute. Vasul :e
ia de pe foc şi se Iasă să stea 10 minute, după car~ se s..trecoara.
Se amestecă ambele lichide. Se completează cu ap~ pina la 20Y
g şi se îndulce şte cu zah,1r. La 3-4 ore se ta. cl~e o l:ugura.
Pentru prepararea ceaiului se mai poate folOSI Şi urmatoal'C~
formulă: frunze de merişor 30 g, flori de aIbăstrele 10 g ŞJ
rădăcină de lemn-dulce 10 g.
60
o lingur5 din acest amestec de plante se opărcşte C\l un
pabar de apă clocotită. Se fierbe 10 minute, se lasă să se
răcească, apoi se s trecoară. Se indulceşte şi se bea ca elim'clic
cite o linguJ'u de supă înaintea fiecărei mese pl'incipale. Pentru
a m5ri aqiunea dczinrectantă a ceaiului, se recomandă să se ia
concomi te nt ş i uic3ruona t de sodiu pentru a mări alralinitatca urinii.
Frunzele de merişor intră în compoziţia ceaiului diuretic.
Nu se recomandă în timpul sarcinii.
Fmctel e conţin acid ciLJ'ic, malie, ben zo ic, zahal'\Iri. tanin, vita-
minele A, e, un glicozid (vacciniin) şi se rccomandă în diaree.
MESTEACĂNUL
Betula verrueosa Ehrh. (Fum. Betulaceae)
tncă din vechime, mesteacănul era folosit în tratarea mul-
tor boli, încît pe drept cuvînt i se spunea "arborele vieţii".
De la mesteacăn se întrebuinţează frunzele, mugurii, coaja şi
seva. La noi în ţară, în mod curent, se utilizează frunzele - Folium
Betulae - pentru a mări diureza.
Frunzele conţin saponine, o substantă amară, mucilagii, tanin
de natură pirocatch inică, ulei volalil, un glicozid de natură Ilavonică
{belulina} , zahaJ'oză. rezine etc.
Ceaiul de mesteadin, prin diureza puternică pe care o produce,
facc să se elimine toxinele din corp, stimulează schimhurile organice,
avînd în acelaşi timp şi o acţiune depurativă. Multe boli de piele
sînt influenţate în bine de o cură făcută cu acest ceai. Diureza
produsă are o actiune favorabilă în r eumatism, gută, inflamaţii
art iculare şi neIri te cronice. Se recomandă În formele cardio-renalc
insot.ite de edeme şi albuminurie, contribuind la eliminarea apei
l'eţinută în tesuturi. Nu provoacă iritaţii ale parenchimului renal.
Favorizează eliminarea acidului urie şi colcstcrolului.
După unii autori, ceaiul de mesteacăn are proprietatea de a
dizolva piatra la rinichi (litiaza renală). Se recomandă şi in boli
de fi cat.
61
 Infuzia de frunze de mes-
teacăn se prepară în mouul
următor: peste 20 g frunze
mărun\ite (2-3 linguri) se toarnă
200 g apă clo cotită. Se acope ră
şi se la să pină se l'ăceş te la
4.0°C, apoi se adaugă un viri de
cUlit de bica rbonat de sodiu care
neutralizează ac idul betuloretinic,
deoarece acesta micşorează aCţiu­
nea diuretică a fr uD zelor de
mesteacăn. Dup ă 6 ore, se stre-
coa ră şi se bea lichidul in două
rep rize, la un in terval de 4 ore.
Extern, băile cu frunze de m es-
teacăn Întăresc rădăcina păru­
lui şi influenţează în bine iri-
taliile pielii.
Cercetările mai noi arattl
că spre deosebire de frunze şi
m ug uri, seva de mesteacăn nu
are acţiune diuretică. ~l ugurii ,
datorită uleiului volatil pe care-}
conţin, au proprietăţi antibioticc.
Frunzele de mesteacăn intră
În compozitia ccaiurilor antireu-
Mesteacănul matic şi diuretic.
MURUL
Rubus fruticosus L. (Fam. Rosaceae)
Murul este un arbust cu ghimpi ce creşte în regiunile de şes
şi munte, formind M\işuri greu de pătruns. Poporul îl mai numeşte
şi rug-d e-munte, 8mură sau mur-ncgru. . .
I Fructele sale negre, murele, plăcute la gust, dulCl-acrlşoare,
I sînt bogate 1n acizi organici şi vitamine, fiind considerate un bun
întăritor al organismului, uşor laxativ în special la copii.
62
Medicina foloseşte frunzele - Folium Ru.bi {ruticosi - pentru
e fectul lor astringent şi tonic, fiind recomandate în tratamentul
diareei, iar sub formă de gargară în inflama ţiil e gingiilor, gurii
şi gitului. Ele conţin ta-
nin, flavone, acizi orga-
nici! vitamina Cete.
Ceaiul de frunze dă
bune rezulta te în gastro-
enterite, coli te. Este un
bun tonifiant al organelor
digestive. Ceaiul se pre-
pară din una-două lingu-
riţe de frunze la o ceaşcă
cu apă clocotită . P entru
garga ră se fa ce o fier-
t ură mai conce ntrată din
două linguri la o ceaşcă
cu apă. Su b formă de ca-
taplasme se foloseşte în
hemoroizi sau fisuri ana-
le, iar sub fO l'mă de IrI-
gaţii in lcucorec.
In obezitate se re-
<comandă ceaiul făcut
dintr-un amestec de frun-
ze de mur, păp~die, pelin ,
pătlagină. coada-şoricelu-
Illi . ţintnnfn şi afin. Murul
MUŞCHIUL-DE-PIATRĂ
f.ctraria islandica (L.) Acb. (Fam. Parmeliaceae)
:Muşchiul-de- piatră creşte
pe stincile golnşe din regiunea alpin5.
Ştiinţific se numeşte
Lichen Islandicus, iar popular muşchi-de­
-mllnte, muşchi-creţ, jebghiu-dc-munte.
El conţine o grupă de zaharuri (lichenina şi izolichenina),
un principiu amar şi substanţe mucilagino3se. carc-Î dau însuşirea
emoli entă şi calmantă, recomandîndu-se în bronşitele însoţite de
tuse, laringite, traheite şi inflamaţiile tubului digestiv.
G3
 Datorită acidului usnic, se atribuie muşchiului-de-piatră o
MUŞEŢELUL
puternică acţiune antibiotică. Se foloseşte cu bune rezultate contra
vărsăturilor rebele ale femeilor însărcinate.
Malricaria chamomilla L. (Fam. Composita.)
1\'luşchiul-dc-piatră stimulează secreţia biliară şi pancreatictl,
mărind astfel pofta de mîncare.
Muşetelul, numit in unele locuri şi romaniţă, mătricea sau
Ceaiul se pl'epaJ'ă dintr-o lingul'i~ă de muşchi, care se opăre~l e
morună, este una dintre cele mai vechi şi folosite plante medicinale.
cu 250 g apă cl ocotită, în care s-a di zolvat un vîri d. cuţit de
Creşte pretutindeni, pe marginea drumurilor, ogoarelor, pe lingă
bicarbonat de sodiu. După ce clocoteşte 5 minute, ceaiul se 1.a ~d
case. In unele regiuni ale ţării se găsesc cîmpii Întinse cu muşeţel.
la răcit , apoi se
s treco a l'ă ~i Se în·
Florile - Fiores Chamomillae - conţin un ulei volatil, de
du Iceşt.. Se bea culoare albastră, care datorită
rece pentru opri- unui principiu numit azulen şi
rea v li r s ătul'ilo r a unui glicozid de natul'ă fla-
şi cald pr ntl'U ce- vonică (apigenina) au proprie-
lelalte boli. Se tăţi antispasmodice, anestezice,
poate Iu:, şi allle- dezinfectante ŞI antiinflama-
stecat cu lapte. torii. Datorită acestor însuşiri,
Deoarece inr uzia de muşeţel calmează
este fo arte amar, s~asmele muşchilor stomacului
mu şchiul de pia- provocate de gaslrite şi coli tele
tră se preferă a însoţite de colici. AzulenuJ din
fi folosit sub for- uleiul d. mu şeţel prezintă un
mă de tinctură,
efect favorabil in unele stări
din ca re se iau
alergice, astmul bronşic al
30-50 picături
în 24 ore. Tinc-
copiilor. Proprielă[ile antisep-
tu r:1 se prepară tic. şi bactericide ale muşeţelu­
prm maceral'ca , lui sînt mult apreciate in me-
limp de 8 zile, a dicina ştiinţifică.
Muşchiul.de'piatră 20 g muşchi în Inluzia de muşeţel se re-
100 g alcoo l de comandă contra diareei şi, în
70°. general, în toate aIccţiunile sto-
In general. infuziile şi maceratcle de muşchi sînt amare şi se macului şi intestin elor, de cele
folosesc în afecţiuni stomahice. mai multe ori în asociaţie cu
Prin fierbere, principiul amar (acidul cetraric) se descompune, frunze de mentă. O acţiun e
astfel că decocţiile sînt utilizate ca antivomitiv ŞI în bolile căilor
binefăcătoare aduce şi în bolile
respiratorii ca bronşite, laringite, tuse etc.
de ficat. Muşeţelul

64
65
 Ceaiul de muşclel, ImpreunA cu ana80n sau fenicul, se dă
copiilor pentru calmarea colicilor şi elim inarea gazelor. lingură de alcool. După cîteva ore, acestui conţinut i se adaugă
In rllceli şi gripă, ceaiul de muşeţel provoacă transpiratie, • 100 g ulei de floarea-soarelui şi se Incălzeşte pe baia de apă (un
ceea ce face să scadă febra. Datorită proprietăţii antiseptice (cal- vas cu apă in care se pune vasul cu muşeţel) timp de 2-3 ore
mează durerile şi rcduce inflamaţiile), muşetelul se foloseşte extern pînă ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amestecă
sub formă de cataplasme, clisme, gargară şi băi In dilerite afecţiuni. adeseori. Se strecoară şi se stoarce. Uleiul obţinut se păstrează în
Rănile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de git, diferitele ulce- sticle colorate şi la rece.
raţii ale pieJii, leu coreea, abcesele dentare, conjunctivita etc. sînt Unii autori recomandă contra durerilor de cap cîte 1 g de Hori
influenţate in bine de muşetel. do mu~e~el pulveriza te, luate citeva ore după masă.
Unele eczemc zemuinde sint ameliorate dacă se presară pe ele Pentru gargară sau băi pentru ochi se lace o infuzie din 15
flori de muşeţel pulverizate. K (3 linguri) flori de muşeţel cu 200 Il' apă. După 10-15 minute se
Părul spălat cu muşetel capăU un aspect mătăsos şi In acelaşi stre coară lichidul, la care se adaugă 4 g acid boric. Pentru tenuri
timp îşi întăreşte rădăcina. Calmează lenurile înroşite şi iritate. "idalc, iri late, congestionate, usca le, se aplică comprcsc. Băile de
Cercetările mai noi au dovedit că florile de muşetel sitate, din .. huri Iăcute cu muşeţel ajută la curiltarea radicală a tenului.
care s-au eliminat codiţele şi receptaculul prin sitare, sînt mai active lu cazul balonărilor de slomac, se recomandă un ceai preparat
decît lIorile întregi. Aceasta se datoreşte faptului că celulele cu ulei uupil urmatoarea formulă: muşeţel şi fenieul, CÎte două linguri,
\'olatiI conţinind azulen sînt fixate numai pe aceste mici flori cele, l'/ldllcină de nalbă, de lemn-dulce şi frunză de mentă, CÎte 4
care se desprind de pe receptacul In timpul sitării capitulului lIoral. ItIlKuri din fiecare. Din acest amestec, se iau două linguri care sc
De asemenea, conţinutul in flavone esle mai ridicat in florile "Iln ,'cse cu două pahare de apă. După 15 minute se strecoară
tubuloase decît in cele intregi. 1II'IIIulIi şi se indulceşte. Se bea In cursul zilei cîte lill sfert de
Infuzia de muşelel se prepară din una-două lingurite de flori I'lIl wr de ceai.
intregi sau sitate, peste care se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. 1" gustrite şi cnterite se poate folosi următorul amestec de
O altă metodă de preparare este ul'mătoarea : se macerează una-
1'111111 0 : muşeţel, coada-şoricelului, pelin, mentă şi salvie. Se inru-
două linguri te de flori intr-o jumătate ceaşcă de apă rece, timp
1'lIl ri dou:1 linguri din acest amestec de plante cu un pahar de
de 30 minute. Se strecoară lichidul şi se pune deoparte. Peste
111"" Se Iasă 15 minute, apoi lichidul se strecoară şi se bea neîn-
florile rămase se toarnă jumătate ceaşcă de apă clocotită şi se
,'ulc'Îl, pe sto~aclll gol, în cursul unei zile, în două reprize.
lasă 15 minute. Se strecoară şi se amestecă ambele lichide. Prin
P"Jllru -ameliorarea durerilo!' provocate de menstru iJ ţiHe clifi-
acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din CIori.
1'1111, se recomandă un ceai din 40 g muşeţel, 30 g frunze de mentă
Pentru băi, se pun intr-un săculel de pînză un pumn-doi
de flori pulverizate, peste care se toarnă apa clocotită. Se lasă
" :I(J g rilu,lcină de valeriană. O lingură din aCl'st amestec de
astfel pînă ce baia ajunge la temperatura normală a corpului, apoi 1'111111.0 se opurcşte cu o ceaşcă cu apă. După răcire se strecoară,

se foloseşte în scopul dorit. "" 'Ildulceşle şi se beau două-trei ceaiuri pe zi.

în arsuri, m u şeţelu l se poale folosi sub formă de ulei, care se Flori le de muşeţcl inLJ';'i în compoziţia ceaiurilor contra colicilor
prepară aSllel: 10 g flori sitate (două linguri) se umezesc cu o IlI'lllrll udulti şi copii, anticolitic, gastric, sudorific, gargară şi a
"l'lIdluU' lor cosmetice Floriten 1 şi 2.
GG
67
=-=-= - -- ---- ----
MUŞTARUL-ALB
Sinapis alba L. (Fam. Cruciferae)
Seminţele acestei plante -
Semen. Sinapis albae - conţin o
cantitAte importantă de mucilagii ,
fapt pentru care se folosesc ca
laxatÎ.v în doze carc depind de
gradul de constipaţie. Se începe
cu o linguriţă de seminte, doză
care se măreşte pînă la o lingură
pe zi. Semiot.ele se iau intregi cu
put.ină apă. Datorită unui glu-
cozid (sinalbina) pe care-I con-
ţin şi a unui ferment (m il'ozina),
semin\.cle în contact cu apa pro-
duc o esenţă care are calitatea de
a stimula pofta de mîncare şi
funcţiile aparatului digestiv prin
excita rea secreţiei gastrice. Prin
irilarea locală pe carc o produce
această esentă în stomac, cît şi
Muştarul-alb
datorită mucilagiilor, seminţele
contribuie la stabilirea unui scaun normal.
In industria alimentară, din seminţe se prepară muştarul de
masă ,
MUŞTARUL·NEGRU
Brassica nigra (L.) Koch. (Fam. Cruciferae)
Muştarul-negru este o plantă de cultură. Semin\ele sale -
Semen Sinari,~ nigrae - sint foI usi te în scopuri medicinale şi
industriale. Ele conţin o cantitate apreciabilă de ulei gras, un
glucozid (sinigrina) şi un ferment (mil'ozina) , care in contact cu
apa dau naştere la esenţa de muştar.
68
Seminţele se întrebuinţează
sub formă mucinată - Farina
Sinapis pentru catup lasme
l'cvulsive (produce congeslie la
locul unde se aplică, acLivind
circulatia sîngelui). Prin proprie-
tatea rubdiantă pe care o are,
atrage sîngele la locul dureros şi
astfel pl'ovoacă o activare u cir-
culaţiei sîngelui, făcînd să dispară
dUl'el'ile sau să se descongcslio-
Dcze unele organe ca plămînii,
creierul etc., indicîndu-se în bron-
şi te, pneumonii, angina pectorală,
cal'dialgii.
Cataplasma se pregăteşte în
felul următor: 100 g făină de
muştar se amestecă cu apă căl­
duţă de 25-30° pînă se formează
o pastă moale. Nu se întrebuin-
lează apă fierbinte, deoarece dis-
Il'lIg(' fermrntll] şi DU se mai for-
mează esenţa de muştar.
Pasta care se obţine se pune Muştarul-negru
intre dou:i cîrpe şi se aplică
Jll' locul dureros. Se l asă un
brCrl de oră, apoi se scoate, putîndu-se aplica pe alt loc.
Pentru copii sau pentru cei care DU pot suporta acţiunea iritantă
It lIIu ştaru)ui, cataplasma se prepară dintr-un amestec de 50 g făină
do muştar cu 100 g făină de in.
Făina de muştar se mai foloseşte pentru băi locale sau gene-
I'nle in tratarea reumatismului, nevralgiilor, răcelii, gripei, inflamatii
/Ilo u,·ticulaţiilor etc. Pentru o baie locală se pun 25-30 g făin1i
citI Hluştar într-un săculeţ , peste care se toarnă 2-3 litri apă caldA
de' 25-30°. In cazul unei băi generale, se adaugă o cantitate mal
""'n, (250 g) de făină de muştar, iar săculetul se agită în apă.
i\ Ilt ba ia locală, cît şi cea generală durează 20-30 minute.
09
 NALBA
de cuţit cu bicarbonat de sodiu. După o jumătate de oră se
Allh.ea officinali, L. ; Allhaea rosea (L.) Cav.; Malva glabra strecoară lichidul, se Indulceşte şi apoi se bea treptat in cursul
Desv. ; Malva neglecta Wall. ; Malva silvestris L. (Fam. Malvaceae) unei zile. Ceaiul se poate prepara şi prin infuzie.
Frunzele de nalbă opărite cu apă se folosesc sub formă

Sub denumirea de nalbă se de cataplasme emoliente şi calmante, penttu a grăbi coacerea

cunosc mai multe plante care se lurunculclor. Asociate cu flori de muşeţel şi cu capsule ele mac
dosebesc intre ele ca port, În să dau o bună gargară pentru amigdalite şi abcese dentare. Sub lormă
contin principii active asemănă­ de clisrn ă se folosesc in coli te şi bemoroizi.
toare şi se Întrebuinţeaz~ in ace- Decoctul Iăcut din 20 g rădăcină la 100 g apă se Coloseşte
leaşi scopuri. Este vorba de in laringite, trabeite, sub formă de gargară, corn prese la ochi, pre-
Althaea olficinalis L., numită cum şi in spălături vaginale.
popular nalbă'mare, nalbă-albă, Florile de naIM-de-grădină şi ale celei de cultură, datorită
de la care se lolosesc florile, Irun- culorii lor închise, se întrebuinţează şi la colorarea o~etulu i
zele şi rădăcinile (Plores, Po/ium aromatic, vinurilor, siro-
et Radix Althaeae) ; Althaea rOsea puri lor etc.
(L.) Cav. var. atropul'purea, DU· Pentru tenul uscat şi
mită popular nalbă-de-grădină, cu riduri, se folosesc com-
nalbă-roşie, rujalină, trauda(iri- prese care se tin pe faţă
negri, de la care se utilizează Ho- timp de 10-15 minute.
riie (Plores Malvae arboreae); Pentru obţinerea acestei
Malva glabra Desv. - nalbâ-de- soluţii se lierb timp de o
cultură: Malva silvestris L. - jumătate de oră 30 g ră­
nalbă-de-pădure, coIăceii-babei. dăcină cu 500 g apă, se
rnălagă. de la care se foIOSf>s(, flo- lasă în repaus o jumă­
rile şi Crunzele (Plores el Polium tate oră, apoi se strecoară.
Malvae); Ma/va neglecta Wall- Dacă la un pahar de lichid
roth, numită popular caşul-popii, se adaugă o linguriţă de
1\' alba-de-părlunl caş, nalbă-rnăruntă, nalbă-mică, miere se obţine un produs
de la care se intrebuinteazA numai cosmetic care poate Ii folosit
(runzele (Polium Malvae). pentru orice ten.
Toate părţile acestor plante conţin cantităţi mari de mucilagii. Florile de nalbă-de­
datorită cărora au proprietăţi emoliente. Sub (ormă de ceai se cultură intră
in formula
loloscsc in innamaţiile căilor respiratorii (tuse. bronşită. laringită), ceaiului pectoral, iar frun-
căilor urinare, renale şi in tulburări gastro-intestinale. zele de nalbă-mare în com-
poziţia ceaiului pectoral,
Ceaiul se preparA la rece. In acest scop. drogul se spală,
pentru gargară şi a produ-
apoI se pune la macerat în apă, in care s-a dizolvat un virf
sului cosmetie Floriten 1. ;',1alba-marc

70 71
 NUCUL
Juglans regia L. (Fum. Juglandaceae)
NucuI este UD arbore
originar din Persia. Cojile
verzi a le fructelor se în-
trebuinţează din vechime
În scopuri m edicinale.
Frunzele de nuc
Folium Juglandis - con-
ţin vitamina C, flavonoide,
juglonă, hidrojuglonă, ca~
ro ten, tirozină, lanin, un
prmClplll amar, urme de
ulei vo lat il care le transmit
mirosul plăcut , cal'actel'istic.
Datorită acestei compoziţii
chimice, ele au pl'Oprietăţi
aS lringente, antileucoreice şi
hipoglicemiante.
O lingurită de frunze
opări te cu un sfert de litru
de apă dau un ceHi care se
foloseşte ca aSll'ingent in
combaterea dian·ei. O infu-
fi(' mai concentrată se face
folosind 20 g frunze mărun­
Nucul \ite la 200 g apă, din care
se ia de trei ori pe ZI cîte o
lin gură.
,Frunzele de nuc sînt un bun tonic în scrofuloză ŞI rahi-
tism. In diabet. au proprietatea de a sc50ea zahărul din sînge.
Singure sau împreună cu frunze de salvie micşorează tran spiraţia.
Ceaiul de frunze de nuc, asociat cu băi locale, ajută la vindecarea
scurgerii albe (leucoree). Băile generale făcute cu frun ze de nuc
Întăresc organismul, ajută la vindecarea difel'Îtelor boli de piele,
ca eczeffie Z(,l11uillde, ulceraţii. Sub formă de comprcse se folosesc
in boli de ochi.
72
Decocţia (15 g frunză la 200 g apă) de frunze de nuc este
bună pentru gal'gară în stomatite (afeCţiuni ale gurii) .
Din fl'unzPlc de nuc se mai poate prepara ~i o alifie care
ajută la vindecarea rănilor. Penlru a obtine această alifie, macerăm
15 g frunze miirunţ ite in 100 g ulei de floarea-soarelui, la tempe-
ratura camerei. După 7 zile, vasul în care se află acest amestec
-se pune pe baia de apă în fierbere şi se lasă timp de 3 Ore.
Se strecoară lichidul prin tiron sau pînză, i se mai adaugă 15 g
ceară de alb ine şi se pune din nou pe baia de apă timp de 30
minute. Se ia de pe foc şi se amestecă pînă la I'ăcil'e.
Frunzele de nuc intră in compoziţia eeaiul'ilor dietetic ŞJ
antidial'Cic.
Sub formă de comprese, se reco mandă pentru tenul'ile grase. In
aceleaşi scupuri se folosesc ş i cojile verzi de nucă Cortex .luglandis
llucum. E le se mai întrebuinţează la prepararea unor lichiol'ul'i şi
pentru vopsirea părului.
OBLICEANA
Acorus calamus L. (Fum. Araceae)
Obligeana este orlgmară din India, unde era folosită ca
medicament din timpurile cele mai vechi. In Europa a fost intro-
dusă prin secolul XIII, de unde s-a ră~pîndit şi la noi în ţarc1 în
judeţele Timiş şi Bihor. Popular se mai numeşte calm, spel'ibană,
speribană-tărcată, spetcază, spetează-pestriţă, spctează-tărcată, trestie-
mirosi toUI·e.
De la acea s tă plantă se folosesc su b formă de ceai şi tinc-
tură tulpinile subterane denumite rizomi - Rhizoma Calami.
Ele con~in un ul ei volatil plăcut mirositor, un principiu amar
{acol'ina), datorit.ă cărora ob ligeana are proprietă~i tonic-apel'itive,
.sedati ve, a nalgezice şi se foloseşte ca stimulent al secre~ie i gastrice,
mărind pofta de mîncare şi în diferite afecţ.iuni ale stomacului. In
cazul de balonări abdominale (f1atulentă), obligcana uşurează eli-
millorea gtlzclor (ct1.rminativ) şi calmează colicile. Dato l'ită unui
principiu activ numit azal'ona, ouligeana are acţiune tranch ilizantă
(ca lman t psihic).
73
 Ceaiul se prepară prin infuzie din In scopuri medicinale se folosesc rizomii şi rădăcinile - Radix
Valerianae - pentru conţinutul lor hogat in ulei volatil, reziDe, acizi
15 g rizom măl'l1nţit cu 200 g apă. Se
orgauici etc.
beau 3 linguri pc zi, cîte una înaintea
Planta este cunoscută ca unul din cele mai bune medica-
fiecărei mese.
mente cu acţiune calmanlă asupra intregului sistem nervos.
Din rizomÎ se mai oLţine şi o Drogul are proprietatea de a micşora stările de excitaţie,
tinctud, din care se pot lua de două reglează palpitaţiile inimii şi aduce un somn liniştitor. Calmează
ori pe zi cîte 20 picături Înaintea spasmele muşchilor, recomandîndu·se în colicile stomacale de natură
meselor principale. Tinctura se prepară nervoasă, în astmă, combate sensibilitatea la vomare etc. Pentru a
prin macel'areu, timp de 8 zile, a 20 mări acţiunea sedativă şi calmantă, odoleanul se asociază cu muşeţel,
g rădăcină mărunlită în 100 g alcool mentă, levănţică, precum ~i cu alte plante.
de 70°. Răd'lcina se întrebuinţeazii sub formii de praf (de 3 ori pe zi
Pentru stimularea poftei de mîn- dte un vîrf de culit), infuzie, exlract şi tinctură.
care, din abligeană se poate prepara Infuzia se pre-
o băutură tanică prin macerarea a 100 pară dllllr-o lingu·
g rădăcină mărunţită cu un litru vin riţă de rădăcină mă­
runţilă la un sfert
negru, timp de 8 zile. După trecerea
acestui timp, lichidul se strecoară şi se litru apă clocOlită. Se
bea U'l'plal În cursul
lndulceşte cu zahăr după gust (cea.
unei zile sau seara la
100-200 g zahăr). Se bea cîte un culcare întreaga can-
păhărel înaintea meselor principale. titate.
In industria alimentară, obligeana Din cauza gus-
se foloseşte ca aromatizant al lichioru- tului neplăcut, se
rilor. preferă tinclura de
Rizomii acestei plante intră in valer'iană, care se
Obligeana compoziţia ceaiului tonic aperitiv. prepară din 20 g ră­
dăcină cu 100 g alcool
de 70°. Se macerează
ODOLEANUL I timp de 8 zile, apoi se
strecoară. Din această
Valeriaoa officinalis L. (Fum. Valerinoaceae) I tinctură se iau de
I două-trei ori pe zi
I,
Odoleanul, numit şi valeriană, este o plantă pe care o găsim cîte 15-20 picături,
citată de cele mai vechi tratate de medicină . Din cîmpie şi pină Rădikina de 0 -
la munte, odoleanul creşte pe lîngă celelalte plante, înălţîndu-şi dolean intră in com-
deasupr!l lor floricelele mici, alb-roz, cu miros plăcut şi discret. pozitia ceaiuriJor : cal·
Poporul O mai numeşte guşa ·porumbelului şi iarba·pisicii, deoarece maut, g~st ric. spnativ
rădăcinile sint foarte căutate de pisici, datorită mirosului lor şi 3 celui impotriva
pătrunză tor. tulburi'irilor cardiace. Odoleanul

74 75
 OSUL-IEPURELUI
Ononis spinosa L. (Fam. Legllminosae)
Osul-iepurelui, Dumlt
în diferite părţi nle ţării
dirmolin, sudoarea-calu-
lui, sudoarea-capului, să­
Iăştioal'ă, asudul-calului,
creşte pl'in locuri uscate,
păşuni, finete şi mai ales
pe terenuril e unde pasc
vitele.
De la ace'i. slă plantă
se foloseşte rădăcina
Radix Ononidis - ce con-
ţine substanţe de natură
glucozidică (a-onocerină) şi
săruri mineraJe, carc-i dau
proprietatea de a stimula
secrcţiile glandelor, avînd
actiune diurctÎcă şi depura-
tivă.
Osul-iepurelui este
considerat ca un diuret ic
complet inofensiv pentru
întreg ul organism şi În spe-
cial pentru rinichi.
Se recomandă in hi-
dropizia însoţită de ede-
me, datorită reţinerii de
apa In ţe s uturi , de aseme·
Os ul-iepurellli nea .în calculoza renală şi
ci"tite.
Datorită eliminării toxinelor din corp, ceaiul din rădăcina
acestei plante se recomandă În reumatism şi într· o serie de boli
de piele CJ·onice.
In un ele ţări, ceaiul din rădăcinii este folosit pentru uşurarea
expectoraţi e i în bronşite.
. Ceaiul se prepară din 4 linguri de rărlăcină rnărun ţită la un
h~ru. de apă, care se fierbe sau se infuzează o jllmătate ~le oră~
L1Chldul se strecortră, se îndulceşte şi se uea în decursul unei zile.
Rădăcina intră În compozitia ceaiului diul'ctic.
76
Cralaegus monogyna Jacq. ; Cratacgus oxyacantha L.
(Fam. Rosaceae)
Păducelul este un arbust spinos, care c reşte prin crÎngul'i şi
pe Hngi1 marginea pădurilor. In unele locuri i se mai spune gherghin
sau mărăcine-alb.
In medicină se folosesc florile - Plore.' CratGegi - norile
împreună cu frunzele - Flores CratGegi ClL1n !olium - şi fructele
- Fl'u r: /u.,;; Cmtaegi.
Toale părţile plantei conţin principii active de natură flavonică,
co lină , aceLilcolină, trimetilamioă, acid caCeic, ulei volatil etc. cu
acţiune sedativ-cal'diacă, asemă-
nătoare valerianei. J~ ructele conţin
vitaminele e, B, acizii citric şi
tal'lric.
Preparatele din păducel au
însuşirea de a regla tulburările
nervoase ale inimii, exercită o
acţiune calmantă asupra siste-
mului nervos, avînd în acelaşi
timp şi proprietatea de a scă­
dea puţin tensiunea arterială . Se
recomandă În anghina pectorală,
luJbul'iil'i de menopauză, alero-
scleroz:l, emotivitate exc(~sivă. ne-
vroze cardiace şi sLări de excita-
bililatc cu aritmie marcată. La
cardiaci se recomandă ca o com-
pletare a trat3mentului cu digit31ă
sau cînd aceasla nu este supor-
tată.
Ceaiul de flori sau fructe se
prepară prin infuzie. O 1îngurită
de nori sau fructe se opăreşte
cu 250 g apă clocotită. După 15
'1 minute, ceaiul se strecoară, se
I indulceşlc ş i se bea în cursul unei
I zile. Florile sau fructele de pă­
1 ducel, asociate cu val c)'iană şi
talpa -gîş tei, îşi măresc efectul me-
) dicinal. Pădtlcelul
1 77
1

Tinetura se prepara 1D modul urmAtor: 20 g flori sau fructe
se macerează timp de 10 zile in 100 g alcool de 60° . Din această
tinctură se iau de trei ori pe zi cîte 10-15 picături Înainte de
culcare. La cardiaci, pe lîngă reglarea bătăilor inimii, tinctura pro-
duce un somn linişti tor.
Amestecul de tinclură de păduceI cu tinctură de valeriană se
recomandă in bolile de inimă şi de origine nCTvoi:1să. Din acest amestec
se iau de trei ori pe zi cite 30-50 picături înainte de masă.
Florile de păducel intră in compozitia ceaiurilor antiaslmatic
şi calmant, împotriva tulburărilor cardiace, jar fructele, în ceai ni
calmant.
PĂPĂDIA
păpădie se recomandă in obezitate (Ingrăşare pest. măsură), In
boli de ficat. mă rînd secreţia biliară , lIol'fnahzează CIrculatia
sîngelui, măreşte pofta de mîncare la convalescenţi., ar~ actiune
diuretică sporind cantitatea de urină în 24 ore. Prm dmreza pe
care o ~roduce, face ca toxinele din corp să se elimine şi. ajut~
indirect in eczeme şi alte boli de piele, în gută, reumatism ŞI
ateroscleroză.
Ceaiul se prepară prin infuzie sau decocţie. dintr-o Jinguriţă­
două de drog mărunţit cu 250 g apă. In cursul unei zile se beau
două-trei ceaillri.
Frunzele tinere se consumă sub formă de salată, făcînd parte
din cura de primii vară.
Păpădia intră in compoziţia ceaiurilor depurativ, dietetic, gastric
i şi h epatic.

Taraxaeum officinale Web. (Fom. Compo,itoc) i

•
PĂTLAGINA
D. Ia păpădie ,
Plantago lanceolata L.; Plantago major L.; Plantago media L.
căreia în unele locuri
i se mai spune papă~ 1 (Fam. Plantaginaceae)
lun gă, sau părăsita­
găinilor, 8e folosesc Pătlagina, numi-
atit frunzele - F olium
Taraxaci - cît ~i ră­
t tă
gină,
popular şi plata-
limba-oii sau
dăcin ile - Radix Ta- I mama-ploii, creşte pre-
raxaci - CRrc conţin t tutindeni In ţara
un principiu activ ~ noastră.
I
amal' (taraxacina). In
afară de acesta, frun- ·•
1
plante
Frunzele acestei
Folium
zele mai conţin pro- 1 Plantaginis - au pro'
teine, glucide, vitami- 1 prieUiţ.l expectorante,
nel. A, B. C şi D, iar emoliente, hemostatice
rădăcinile inulină, re- şi uşor astringente,
zine, tnniu, vitamine, datorită muci lagiilor~
sterol, colină, acid vitaminei K, taninului
cafeic etc. şi unui glicozid (aucu-
Păpădia se reco- bina). Ele lluidifică
mandă ca medica- secreţiile bronhice,
ment In toate bolile
ajulînd la eliminarea
unde există un dez-
lor. Au in acelaşi
echilibru glandular.
timp şi o acţiune de Pdtlagina·mare
Păpădia Astfel, ceaiul d ..

78 78
 calmare a tusei şi astmei. Taninul imprimă pătlag inei o acţiune In ulcerul stomacal, se recomandă de două-trei ori p e zil-
antidiaJ'eică. cîte o jumătate gram de praf d e pătlagină (2-3 vîrfuri de cuţi t)
Cercetări
mai noi au arătat că pătlag in a are proprietăţ i utile sau cîte o lingură la două-trei orc din infuzia preparată din 10 g'
în tratamentul ulcerului stomacal, avind o acţiune cicatrizantă şi frun ze cu 200 g apă.
Extel'n , se foloseşte sub formă d e băi in tratamentul ulcerului,
varicos, ulceraţii ale pielii, în conjunctivită, blefarită, iar sub forD? ăJ
de gargară, în lal'ingite, trah ei te şi in diferite afecţiuni ale gurli~

PELINUL
Artemisia ahsinthium L. (Fam. Compositae)

Pelinul este cunoscut ca plantă medi-

PătlagÎna- În gtlslu Pătlagina-rnoale
fitoncidă . Vitamiua K aflată în frunze le imprimă proprietăţi hemo-
statice (de a opri hemoragiile).
Rezultate bune au fost obţinute şi în ateroscleroză, pre-
paratele de pătlagină avînd însuşil'ea de a preveni creşterea coleste-
rolului şi de a micşora tens iunea arterială.
Ceaiul se prepară di ntr-o lingură de frunze rnărunţite cu o
ceaşcă de apă c loco tită . După 15 minute, ceaiul se stl'ecoară, se
îndulceşte cu miere sau cu zahăr şi se bea cîte o lingură la
două-trei ore.
cinală încă din antichitate. In ţara no as tră
creşte mai ales în regiunile de cîmpie.
Drogul este format din planta întrea-
gă, recoItată în timpul înfloril'ii - H erba
Absinthii. Planta conţine prin cipii amare,
tan in, rezine şi ulei volatil. Este folosită
ca tonic amar, stimulînd şi mărind seere-
ţ ia organelor digestive şi uneori con tra
viermilor intestinali. Se recomandă aproape
in toate bolile aparatului digestiv ca lene-
virea stomacului, lip să de aciditate, vărsă­
turi etc. Măreşte secrcţia urinară, aducînd
amel iorare în gută, hidropizie, în general în
bolile manifestate prin reţinerea apei în ţesu­
turi.
Ceaiul de pelin se prepară numai prin.
infu zie dinll'-o !ingul'ilă de pl an t ă cu două
ceşti de apă clo cotită . După 20 d e minute,
ceaiul se strecoară , se îndulceşte şi se bea
cîte un sfert de ceaşcă cu o jum ăta te de or<1
înaintea meselor principale.
Fiind fo arte amar, în locul ceaiului
se poate prepara o tinctură, din care se
iau cîte 15-20 picături, de trei ori pc zi, Pelinul

80 8.1

r
·in apă Îndulcită cu zahăr sau în vin, cu o jumătate de orA
toarnă 100 g alcool de
"Înainte de mese le principale.
60°. Se lasă la mace-
Tinclura se prepară din 20 g plantă mărunlită, caro se rat, intr-un vas acope-
macerează În 100 g alcool de 70°, timp de 7 zile. Sub formă rit, timp de 12 ore, agi-
de pulbere în ameslec cu miere de a lbine se pot lua 1-2 g tind din cînd în cînd.
ca tonic şi 2-3 g dimineata pe stomacul gol pentru eliminarea Se toarnă apoi 1/2 litru
viermilor intestinali. Cura durează 5 zile. apă clocotită, iar du-
Cura cu pelin nu se prelungeşte prea mult timp deoarece pă 6 orc se strecoară
provoacă tulburări digestive şi nervoase. printr-o pînză deasă.
Femeile care alăptează nu au voie să folosească pelinul, Se adaugă 640 g za-
deoarece d5 un gust amar, neplăcut, laptelui. De asemenea, nu se hăr, se dizolvă la cald
recomandă femeilor gra v ide. pe baia de apă, se fil-
Celor care au oxiuri (viermi mici care se l ocalizează în trează printr-o pînză,
~ntestinul gros şi in jurul anusului) li se recomandă băi sau clisme se completează Cu apă
pînă la kilogram şi se
"1
cu fi ertură de pelin, asociată cu muşeteJ. Plăgi le purulente sînt
păstrează în sticle de
.ame li orate destul de repede prin băi sau comprese cu pelin.
capacitate m ica. Copiii
Plaota intră în compoziţia ceaiului tonic aperitiv. In industria
VOI' lua 3 linguriţe pe
alimentară se loloseşte la prepararea vermutului.
zi, iar adulţii 3 linguri.
Extern, mugurii de
pin se folosesc pentru
PINUL băi cu acţiune antisep-
tică şi cicatrizantă .
Pinus monlana Mill. ; Pinus silvestris L. (Fam. Pinaceae)
Mugurii de pin in-
tră în compoziţia ceaiu-
Pinul creşte alături de brad şi molid ŞI 1 se mai spune lui antibro nşitic şi aro-
chifăr, luciu şi zctin. Pinus montana numit jneapăn sau jep creşte matizantu lui pentru băi. Pinul
1n golurile alpine.
De la pin se folosesc mugurii - Turiones Pini - care conţin
,ulei volatil, rezi ne, datorită căro ra au un efect balsamie În infIa-
PIRUL
maţiile căilor respiratorii însoţite de tuse şi bronşite. Ceaiul de
muguri de pin are şi acţiune diuretică, recomandindu-se in pieIite, Agl'Opyron repens (L.) Beauvois (Fam. Gramineae)
.cistite şi uretrite.
Ceaiul se prepară dintr-o lingurilă de muguri care se opărese
·cu 250 g apă. După 15 minute, se strecoară lichidul şi se înduleeşte De la pir, căruia i se ma i spune chir, albei şi răg5 1ie se>
cu miere de albine sau cu zahăr. Se beau două-trei ceai uri călduţe folosesc sub larmă de ceai tulpinil e sub terane numite rizom~
pe zi. - Rhizoma Graminis. Ei contin za haruri (triticină), inulină ,
Din mugurii de pin se poate prepara şi un sirop după substanţ.e mucilaginoase, ulei volatil, cu proprietăţi antIml-
următoarea formulă: se zdrobesc 100 g muguri, peste care se
cl'obiene, explicînd acţiunea în dermatologie a plantei, săruri

82 83,
 de potasiu şi siliciu, vitaminele
A şi B.
Pirul este cunoscut încă
din vech ime pentru proprietă­
ţile sale diuretice, lucru con-
firmat de medicina modernă.
Pr'in diul'cza pc rare o pl'odllce,
ameliorează bolile de rinichi
şi vezică, aduce o îmbunătăţire
în gută, reumatism, diferite
boli de piele şi ch iar În boli
de ficat, mărind secreţi a bili-
ară. Datorită siliciului pe ca-
re-} conţine, este considerat ca
un tonic şi remineralizant al
sistemului osos. Se mai reco-
mandă în bronşite, răceli, gripă.
deoarece produce transpiraţie,
favorizînd aslfel scăderea tcmpe-
raturii şi eliminarea toxinelor din
corp .
Ceaiul se pr.epară dintr-o
lingură de rizom m;lruntit, care
se opăreşte sau se fierbe cu 250
g apă. Pe zi se pot bea 3-4
ceaiuri Indulcite şi călduţe.
Pirul intră în compoziţia
Pirul ce3iu1'ilor sudorilic ŞI diurctic.
PLĂ~lINĂRICA
Pulmonaria officÎnalis L. (Fam. Boraginaceae)
PIămÎnărica creşte prin crÎnguri şi pe locuri umede de la
şes. Uneori poate fi întîlniti'! şi În regiunea muntoasă. Mai este
numită cuscrişor, mierea-ursului şi ~udoare.
Frunzele sale - Folium Pulmonariae - contin săruri de
'potasiu, acid silicic, tanio, mucilagii, sapon ine şi alantoină . Dato-
'fită acestei compoziţii chimice complexe, frunzele se folosesc în
bolile căilor respiratorii, uşu­
rînd expectol'aţ ia, calmind
tusea şi răguşeala. Prin să­
rurile de potasiu ce le con-
ţine, plămînărica are şi ac-
ţiune diuretică , întl'ehuinţîn­
du-se în boli de rinichi şi
v~zică. Acidul silicic îi dă
proprietăţi remineralizanle.
Alanloina imprimă pIanlei
însll~irea de a vindeca şi
cicatriza rănile prin stimu-
larea ţesuturilor sănătoase.
Pentru aceste proprietăţi se
recomandă şi în ulcerul gas-
tric, iar datorită taninului se
foloseşte în diaree.
Ceaiul se prepară
prm infuzie, dintr-o lin-
gură de frunze cu 250 g
apă.
Se beau două-trei cea-
iuri călduţe pe zi, Îndulcite
cu mlcre de albine sau cu
zahăr. PIămînărica
PLOPUL
Populus nigra L. (Fam. Salicaceae)
De la plop se folosesc mugurii - Gemmae Populi - mai ales<
pentru uzul extern. l\1 ugurii de plop caolin două substanţe flavonice-
j care imprimă culoarea galbenă {crisina şi tectocrisina}, două glicozite.
1
/ feno lice (salicina şi populina), tanin şi un ulei volatil plăcut miro-·
sitol'. Datorită acestor componenţi, împreună cu alte plante aro-·
matice, intră în formula unor (ricţiuni antireumatice.
1, Mugurii au propl'ietăţi balsamice, antiseptice, cicatrizante şi
calmante. Se folosesc sub formă de băi, uleiuri sau ali fii la vinde--
carea rănilor provenite din ars uri şi în hemoroizi.
85.
 Alilia se prepară în modul Infuzia se pre·
următor: 20 g muguri de plop pară din 15 g Ilori
care mai intii se zdrobesc~ se sau frunze cu 200
amestecă cu 5 g spirt concen- g apă. Ceaiul se
trat lcca. o lingUl·iIă). Se lasă indulceşte cu miere
24 ore după care se adaugă sau cu zahăr. Pen-
100 g untură proaspătă de purc tru fluidific.rea se-
şi 5 g ceară de albine. Se ma- creţiilor bronhice şi
ce "ează pe haia de apl'i 3 ore, expcctorarea lor,
apoi se strecoară printr-un tifon se ia la două-trei
şi se lreaeă pînă se formează ali- ore cite o lingură
lia. In acelaşi mod se prepară şi de ceai.
uleiul, dar În locul unturii şi In amestec cu
frunze de pătla-
cerii se pune ulei de floarea-soa-
gma şi rădăcină
relui. de lemn-dulce, pro-
Sub lormă de ceai, mugu- pri etăţile curative
rii de plop au proprietăţi ex- ale podbalului se
pectorante, diuretice, antisep- măresc.

tice şi calmante In inflamaţiile Frunzele de

căilor urinare. podbal intră în
Intră in compoziţia aroma- compozitia ceaiu-
Plopul tizantului pentru băi. 1 lui antihronşitic,
ceaiului şi ţigări­
lor antiastmatice. Pocllud!!/

PODBALUL
Tussilago farfara L. (Fam. Corupositae) PORUMBARUL
PrUllUs spinosa L. (Fam. flosaceue)
Primăvara, devreme, o dată cu ghioceii, prin văile umede
-din regiunile deluroase apar lloricel. l. galbene de podbal. Mai tirziu, Porumbarul lace parte dintre arbuştii care înfloresc printre
.cînd florile se trec. se ivesc frunzele. primii după topirea zăpezii. Prin unele locuri se mai spune
1n scopuri m!'dicinale, de la această planlă se intrt>bllinţează mărăcine, scorombar, spin, tirn sau coţobrel.
atit Ilorile - Flores Parfarae - cît şi frunzele - Polium Parfam •. In diferite boli se folosesc atit florile - Flores Pruni spinosae
Ele conţin mucilagii, un principiu amar (tusilagina), tanin. acid - cit şi fructele - Fructus Pruni spinosae - cărt?ra li se mai
.galic, inuli nă şi săruri de potasiu. Florile şi frllllztAe au actiune spun porumbe sau porumbele. Florile au acţiune uşor laxativă,
emolientă şi expecto,'antă, utilizÎndu-se cu bune rezultate in bronş i tă, diuretică şi sedativă, calmînd durerile. Unii autori le atribuie pro-
tuse, răguş<,aIă, astmă, emfizem pulmonar, silicoză şi in general prietăţi diuretice şi depurative datorită corupuşilor Ilavonici (kem-
in bolile căilor respiratorii.
lerol şi quercetin).
S6 87
 Fructele conţin zaharuri, aCIzI organici, săruri de calciu ŞI PORUMBUL.
magneziu, vitamina C. Se folosesc ca tonifiante ale stomacului ŞI
Zea mays L. (Fam. Gramineae)
Jn combaterea diareei. în diferite boli de rinichi şi vezică aduc

Porumbul. numit in unele re-

giuni păpuşoi sau cucuruz, este ori-
ginar din America.
In scopuri medicinale, de la
porumb se fuloseşle,. :wb formă d.c
ceai . mătn<';f':l - Slzgmata l\laudzs
- care contine săruri de potaşiu,
calciu şi siliciu, vilaminele C, B6'
E şi K, ulei volatil, alantoină, glu-
cide, ergosterină, betaină, sapo-
mne etc. Mătasea este diuretică,
fapt penlru care se recomandă mai
ales io pialrH la I'inichi, cistite şi al-
buminurie. Prin diureza pe care o
produce, ajulă la eliminarea apei din
tesuturi, influenţînd în bine unele
boli de inimă şi obezi tate.
Cercetările mai noi au ară­
tat că ceaiul din mătase de porumb
măreşte secreţia biliuJ'ă, micşorează
depunerea de săruri în bi l ă, ceea ce
influenţează în bine bolile de ficat şi
colccislitt>le.
Datorită vitaminei K, măta­
Porumbarul
sea de porumb are proprietăţi he-
mostatice, întrebuinţindu-se mai ales
in menstl'uatia neregulată şi m eno-
{tmeIiorare, datorită proprietăţii lor diureticc ŞI antiseptice. Se pauză. i\Iă tasea de porumb se mai
.recomandă ca d ezintoxicant în uremie, gută şi artritIsm. recomandă în tulburări circulatorii
dalorÎte afectiunilor cardiovasculal'e Porumbul
Ceaiul din flori şi fructe se întrebuinţează în tU5ea convulsivă.
ca: gută, artritism, uricemie (pre-
CeaiUl din flori se prepară prin infuzie, iar cel din fructe prin zenta acidului urie în singe) etc.
decocţie. Se bea u două-trei cea iuri pe zi, preparate dintr-o linguriţă
Ceaiul se prepar5 din 10 g (circa 2 linguri) mătase de porumb
de flori sau fru cLe cu 250 g apă. la 200 g apă. Se ia la 3 ore o lingură.
Mustul din fructe proaspete se folos eş te pentru oprirea scurgerii Mătasea de porumb intră în compoziţia ceaiurilnr diuretic şi
de sînge din nas. hepatic.

88 89
 Planla are un miros plăcut de lămîie, datorită unui ulei
RACHITANUL
volatil bogat in citral, citronelal, geraniol, linalol, care se găseşte
Lythrum salicaria L. (Fam. Lytbraceae) loca lizat în frunze. Pe lîngă ulei, frunzele mai conţin tanin şi o
rG'Zină amară.
Răcbitanul creşte prin locuri umede, Sub form ă de ceai, frunzeJe - Folium Melissae - au
Insolind tufiş urile de stuf şi papură. Se .cţiune cnrminativă (înlătură gazele din stomac), calmează
mai numeşte căluăşoară , f1oJ'ile-zinelor, lem- .pasmela sto-
nîie sau zburătoare-bărbătească . macale şi m-
testinale, care
Planta în!lorită Herba Salicariae
provoacă colici
- conţine tanin, urme de ulei volatil, deri- atît la copii, cit
vati flavonici, colină, Iawsonă, un gljcozid şi la adulti, cal-
(salicarina), fitoncide, săruri de fier etc. mează stăril e
Proprietătile antiseptice ale plante, nervoase, amelio-
rează senzaţiile
se datoresc Iawsonei, iar acţiunea antibiotică,.
de vomă la le-
filoncidelor. Se foloseşte în combaterea dia-
meile gravide,
reelor şi oprirea hemoragii lor.
-combat diareele,
Ceaiul se prepară fie numai din plantă. măresc secreţia
fie în amestec cu muşeţel, mentă sau sună­ biliară etc. In
toare. Se infuzează o linguriţă de planlă la general, ceaiul de
a ceaşcă cu apă. Se beau două-trei ceai uri. roinită tonifică
pe ZI. stomacul şi în-
lesneşte diges-
Extern, sub formă de băi sau comprese~
tia.
se foloseşte ca cicatrizant în ulcerele vari-
Extern, plan-
coasc, iar în leucoree, sub fOL'mă de irigaţii,
ta se foloseşte
vaginale.
sub formă de
Răchitanul Înt!'ă în compoziţia ceaiului băi, care ajută
antidiareic şi a produsului cosmetic Flori-- la vindecarea ră­
Răchitan"l ten 2. nilor. avînd pro-
prietăţi cicatri-
zante şi antisep- Roinifa
ROINIŢA tica. AceastA ac-
Meliss. officÎnalis L. (Fam. Lobiatae) ţiune se măreşte prin adAugarea de amică, muguri de plop ŞI
cimbri şor.
In scopuri medicinale, această plantă este cultivată încă In compoziţia ceaiurilor aromat, contra colicilor, anticolitic ŞI
din antichitate. La noi intară se cultivă şi se găseşte şi în flora laxativ se află şi roiniţa.
spontană. După regiuni poartă denumiri diferite cum ar li : husu- In unele ţări se foloseote ca salatA, aromatizant în sosuri ŞI
iocul-stupului, mătăcină, floarea-stupilor, iarba-foilor, mintă-tur-­
cească, roişte etc.
la prepararea lichiorurilor.

91
90
 ROSTOPASCA
Chelidonium maju8 L. (Fam, Papaveraceae)
Rostopasca, numită şi culcc-
mare, crucea-voinicului, iarbă-de­
negi, negelariţă , pleoscăn.iţă, iarba-
rîndunelii, creşte pretutindeni în
ţara noastl'ă.
Se întrebuinţează planta
înt"cagă - Herba Chelidon ii _
care conţine o serie de alcaloizj
(chel idonina, hemochelidonina,
cheleritrina, sanguinarina, proto-
pina), cu acţiune calmantă, aoti-
spasmodică, asemănătoare papa-
verinei. Se foloseşte pentru linişti­
rea dUI'("riior de ficat şi creşterea
secretiei biliare. Ceaiul se prepară
dintr-o jumătat e linguriţă de
plantă, pesle care se toarnă o
ceaşcă cu apă clocotitil, După
un sfert de oră se strecoară şi
se bea CÎte o lingură-două la 3
ore. Aceasta formează doza pen-
tru o zi. In caz de dureri, se
repetă a doua zi aceeaşi canti-
tate. Ceaiul de rostopască se re-
comandă şi în tusea spastică. Ros·
topasca, asociată cu sunătoare ,
coada -şori cf'lului, mentă, turiţă·
RostofJosca mare, dă un ceai cu efect curativ
în boli de ficat,
Extern, planta se foloseşte pentru cicalrizarea unOr boli
de piele şi mai ales În tuberculoza pielii. Pentru aceasta se
amestecă 30 g rostopască făcută pulbere cu 15 g lanolină ŞI
15 g vaselină, la care se adaugă 10 picături de acid fenic.
Se unge rana şi se Iasă pansamentul 2-3 zile, după care se
schimbă, repetîndu-se pînă la vindecare.
SALCIA
Salix alba L, ; Salix fragilis L, ; Salix purpurea L.
(Fam, Salicaceae)
De la salcie sc folo-
seşte coaja - Cortex Sa-
licis - pentru conţinutul
ei bogat în glucozizi de
natură salici1ică {salicina
şi populina}, oxalaţi, tanin
etc. Datorităacestei com-
POZlţU chimice, coaja de
salcie, sub (ormă de ceai,
are proprietăţi anlinevral-
gice, folosindu-se în reu-
matism şi gută. Mai are
Însuşirea de a scădea fe-
bra. Ceaiul se prepară prin
decoclie din 10 g coajă mă­
runţită la 200 g apă, Din
acest ceai se iau 3 linguri
pe ZI.
Ceaiul de amenli (in-
!lorescenţe) are proprie-
tăţi sedative, nervinc, com-
bate insomnia, eretismul ge- Salcia
nital şi slările (le trisLe~e . .., .,
Intrebuinţată extern, datorită tamnulm,. coaja are propr~etăţl
cicatrizante, coagulante şi hemostatice, folosmdu-se sub for~a ~e
băi în ulceratiile pleln ŞI
. , sau de ~argară în afecllUUlle
, ., . h emorOlZI t,') •

Cercetările mai noi atribuie extractului de rostopaseă o acţiune gîtului şi gurii. Pentru băi şi gargară, decoctul se face mal con-
antimitotică (opreşte dezvoltarea tumorilor).
central.
Rostopasca intră în compoziţia ceaiului hepatic. , ă'm compoz,'ţ,'a ceaiului antireumatic.
, Intr
Coaja de sa 1ele
92 93
 neregulate, circulaţie defectuoasă
SALCIMUL a sîngelui .. stări de nervozitate~
ceaiul de salvie aduce ameliorare.
Robioia pseudacacia L. (Fam. Leguminosae) Ceaiul se prepară prin in-
fuzie, folosindu-se o linguriţă
De la sal-· -de frunze măruntite la 100 g
.apă. Pentru oprirea transpira-
cîrn se foloses C'
~iei, ceaiul se bea rece şi trep-
flo!'ile - Fior os tat in cursul unei zile.
Acaciae. Ele con ~ Sai via este un bun anti-
ţin glicozide de septic, folosindu-se. singură sau
amestecată cu muşeţel şi capsule
natură flavonică
de mac, in abcese dentare şi
(robinina, aca- amigdalite, sub formă de gargară.
ciina) şi un ulei Fiertura făcută din acest amestec
volatil. ajută la vindecarea rănilor cu
puroi şi ulceratiilor pielii. In gin-
Sub formă givite sîngcrinde~ abcese dentare,
de infuzie, flo- afte bucale, ceaiul de sai vie, la
care se adaugă rădăcină de ce-
SalCÎm,,1
rii e de salcîm renţel, grăbeşte vindecarea. Pen-
se folosesc In tru gargară sau băi se foloseşte
hiperaciditate, gastrite, pirosis (arsuri la stomac). Li .e atribuie o infuzie mai concentrată din 5 g
şi o acţiune antispasmodică şi colagogă.
frunze la 100 g apă.
Frunzele de saI vie intră în
compozi~ia ceaiului antiastmatic şi
pentnl gargară.
SALVIA Infuzia de salvie sub formă
Salvia officinalis L. (Fam. Labiatae) de comprese combate seboreea
feţei.

Salvia este o plantă s udică, folosită încă de pe vremea

grecilor şi romanilor. Această plantă era atît de apreciată pentru
proprieLăţile ei medicinale, incît romanii spuneau : "Pentru ce să SĂPUNARIŢA IPCĂRIGEA
moară omul, cînd în grădină creşte sah'ia ?". La noi se cultivă ca Saponaria officinalis L. Gypsophila panicnlata L.
plantă medicinală şi ornamentală.
Frunzele sale - Folium Salviae - conţin ulei volatil, laniu, (Fam. Caryophylaceae)
principii amare (picrosalvina) , substanţe esterogene, rezine, gume
etc. Ceaiul din frunze de salvie are acţiune antisudorifică, recoman- De la accsle plante se folosesc l'udăcinil e cal'c poartă denu-
dîndu-se pentru a opri transpiraţia nocturnă a tuberculoşilor. Nu mirea de ciuin. Avînd O compozi~ie chjmjcă asemănătoare , întl'e-
se recomandă mamelor care alăptează, deoarece micşorează canti- buÎntăl'ile lor sînt aceleaşi. Sapunariţa se mai num eşte pO(.lular
tatea de lapte. In bolile ficatului măreşte secreţi a bilei. odogaci, săpunu l-calului, asudul-calului, floarea-călugărului, floare-de-
Inflamatiile gastrointestinale urmate de !Iatulentă (balonă!'i) săpun, Hori-albe sau săpunul-popii.
sînt influenţate in bine de salvie. In diabetul zaharat, menstruaţii
95
94
 PI1\gile, eczemele, furuncul ele, spălate cu fiel1ură de săpunariţă,
Rădăcina de săpunariţă - Radia: Saponariae rubrae - numită .e vindecă mai repede. Sub formă de băi, ajută la distrugerea
ciuin-ro:ju se foloseşte mai rar in scopuri medicinale. Datorită con- oxiurilor.
ţinutului ei în saponine (4-8%) are proprietăţi expectorante. In Of> la ipf'ftl'ige, căreia i se mai spune şi gipsamiţă sau ipsoriţă,
acelaşi timp măre~te diureza şi secreţi a biliară, eliminind astfel toxi- se foloseşte rădăcina - Radi", Saponariae albae ; Radi", Gypsophilae
nele din organism. - numită şi ciuin-alb. Ea conţine saponine de 3-4 ori mai mult
decît săpunariţa, avînd aceleaşi întrebuinţări. Se foloseşte însă În
doze mai reduse.
In mod curent, aceste rădăcini se întrebuintează la prepa-
rarea alvilei şi halvalei, precum şi la curătatul hainelor.

SCAJUL-VINĂT
Eryngium planum L. (Fam. Umbeliferae)

Scaiul-vînăt sau spinul-vî-

năt, cum i se mai spune, creşte
prin ţinuturi nisipoase, pe mar-
ginea drumului şi în mărăcin işuri.
In scopuri medicinale se
foloseşte sub fOI'mă de ceai planta
înflorită - Herba Eryngii plani.
Datorită saponinelor pe care le
conţine, ajută la fluidificarea se-
creţiilor bronhice şi la eliminarea
lor.
Ceaiul .e prepară prin de-
cocţie din 10 g plantă mărun­
ţită cu 200 g apă. Se bea în-
dulcit cu miere de albine sau
cu . zahăr. Se iau 4 linguri pe
Săpunariţa Ipcărigca zi. Asociat cu frunze de pătla­
gină şi cimbrişor, aduce calmare
Ceaiul de săpunariţă se prepară din 2-3 g rădăcină rnărun ­ in tusea convulsivă şi În tusea
ţită,care se fierb 30 minute în 250 g apă. După răcire, se strecoară. provocatti de bro nşită. Ceaiul are
In cursul unei zile se iau 3-5 linguri. Se mai poate prepara prin şi acţiune diuretică .
macerare la rece timp de 8 ore, folosindu-se o linguriţă de rădăcină Scaiul-vînăt intră in compo-
la o ceaşcă cu apă rece. Se bea toată cantitatea, treptat, În cursul ziţia ceaiului pectoral. Scaiul ·v înăt
uneI zile.

96
 SCHINELUL
Cnieus benedictus L. (Fam. Compositae) SOCUL
Sambucus nigra L. (Fam. Caprifoliaeeae)
Schinelul este originar din sudul Europei. La Doi se cultivA
pentru calităţile sale medicinale.
Se foloseşte planta inflorită - Herba Cnici; Herba Cardui Socul este un
benedicti. Conţine principii amare (cnina, benedictina), care produc fu·husl care creşte
O secreţie inceată, dar de lungă durată a sucului gastric, mărind
lu lIIurgiutlu pAdu~
astfel pofta de ,i1"r O' pe llng«
mîncare. Ceaiul, K/irelllri,
tinctura sau vi~ Iln lu !lOC ~o
nul făcute din rulou·... Uuriln
schinel se reco- l' ",,, . . ,.",h"r;
mandă In tulbu- I III I r Ir rrliNe
rări digestive şi 1, I tI""t,,, Snm-
stă ri inflamato- 1114 1 III d'(l'rÎlc'
rii ale stoma- 1.\l1i
cului. Unii au- r'lul"il,1 c.:nnţio
tori recomandă tiU 111"1 volntil, CA~
schinelul in bo- 1.. 1. !IA mirosul
lile de ficat şi ,.1 t'" ~ dlllr, UlU-
ale căilor respi- I dn tII, "1111,,1', ru-
ratorii. II .. " tlllmnif(J'inll
Infuzia se "1' EII\ lUi pro-
prepară dintr-o pl'Wlltlf'Q dll li pro~
linguriţă de plan-
VO('1l () tnlOltpiro~ie
tă mărullţită la
IIhl/rldentă, fiind re-
250 g apă. Se in-
dul ceşte cu za băr (~lIflIAnd8tesub lor-
şi se bea cîle un IIIA de ceai în gripă,
sfert de ceaşcă, rn,·eAIA. bronşită,
cu o jnmătate ol"lllld in mod in-
Schinelul oră ina intea me- di'·N·t 1. sctlderea
selor principale. ternperaturii, Ceaiul
TinctuI"'d se obţine prin macerarea a 20 g plantă in 100 g din flori de soc in-
alcool de 70°, timp de 7-8 zile. Se iau 40-50 picături in puţină flu enlcazA ravora- Socul
apă sau vin, cu o jumătate de ori!! Înainte de masă. bil rf"umatismul.
Extern, se foloseşte sub fo rm ă de prişni ţe sau băi in ars uri, guta, boli le de rinichi .~i v~zicA, ~rin diureza pe oare o produc.
De asemenea, cealUl dm non de soc mAreste cantitatea de
degeră turi ,i diferite ulceraţii ale pielii.
lapte la femeile care alăptează_ '
Schinelul intrA in compoziţia ceaiului tonic aperitiv.
Datorită faptului că ccaiul de flori sau fructe de soc are
un efect uşor laxativ şi că ajută la elim ini:lrea apei din ţes uturi ,
98
99
 Infuzia de sovirv se pre-
pară din 15 g plantă mărun\ită
la 200 g apă. In boli de sto-
el se foloseşte ca un medicament natural in obezitate, contribuind mac se iau 3-4 1inguri pe zi
astfel la slăbirea celor foarte graşi. inainte de masă. Se poate pre-
Ceaiul se prepară prin infuzare. dintr-o linguriţă-două de flori para o infuzie mai slabă, folo-
cu 250 g apă . Se beau 3-4 ceaiuri călduţe pe zi. sindu-se o linguriţă de plantă
Fructele conţin zahăr, acizi organici (malie, citne, tartne), la o ceaşcă cu apă, din care
vitaminele A, C, glicozizi antocianici elco Efectul lor este uşor laxativ se beau două-trei ceaiuri pe zi.
şi de aceea sînt recomandate mai ales în constipatiile de natură
Pentru a uşura expectora-
ţie , infuzia se poate prepara şi
nervoasă. Se folosesc sub formă de infuzie sau decoctie (o linguriţă­ astfel : dintr-un amestec de 10 g
două de fructe la 250 g apă), care se bea seara Inainte de culcare. sovîrv, 20 g (runze de podbal şi
Fructele de soc se folosesc la prepararea marmeladelor şi 20 g rădăcină de nalbă se iau
siropului. Siropul se poate prepara din 1 000 g suc de fl'Ucte cu două linguri te, care se opăresc cu
1 800 g zahăr. Pentru aromă se pot adăuga in timpul fierberii un pahar de apă clocotită. După
60 g flori uscate. Siropul cald se filtrează in sticle curate şi de 15-20 minute, infuzia se stre-
coară, se indulceşte cu miere de
capacitate mică.
albine sau cu zahăr şi se bea cite
Extern, florile de soc se recomRndă su b formă de băi sau un ~fert de pahar de 3-4 ori
cataplasme in luruncule, abcese, arsuri, flictene, avînd proprietatea pe ZI.
de a f1uidifica puroiul, de a calma durerile, făcînd să dea înapoi Extern, se foloseşte ca anti-
umflătura. septic, sub formă de băi arom<1ticc
Plorile de soc intră în compoziţia ceaiurilor antireumatic, sau comprese (prişniţe) în diferite
depurativ şi sudorilic. boli de piele.
Sovirvul întră in compozi~
ţia ceaiurilor antibronşitic, se-
dativ şi a aromatizantului pcn~
SOV!RVUL tru băi. Su~trţlul
OriganUln vulgare L. (Fam. Labiatae)

Sovirvul creşte prin locuri uscate, pietroase, în regiunea dealu- STEJARUL

rilor. In un ele locuri i se mai spune dost, broască sau milot. Se
folos eşte planta inflorită - Herba Origani - da torită conţ inutului
în ulei volatil bogat în timol şi carvacol etc., care-i transmite un
miros plăcut.
Ceaiul de sovirv calmează spasmele căilor respiratorii, aducînd
ameliorare in tusea convulsivă, astmă, bronşită şi în inflamaţiile
lraheei. Fl u idifică secreţiile bronhice şi ajută la expectoraţie. Datorită
unui principiu amar pe care-l conţine, cit şi a uleiului volatil, so-
vîr"ul este Întrebuinţat In boli de stomac şi pentru a mări polta de
mîncare, mai ales acolo unde se constat.ă o diminuare a sucului
gastric.
Queren. robur L. ; Quercus petraca (Mall.) LiebI. sm.
Quereus se.siliflo.a S.lisb. (Fam. Fagaeeae)
~teJa:u1 este f~lo~it de multă vreme şi în scop medicinal pentru
propnetăţde sole ostrmgente, datorită conţinutului ridicat în tanin.
Coaja - Cortex Quercus - se Intrebu intează sub formA de
fiertu ră (2 linguriţe la 200 g apă), in combatere; diareei avînd
pro pri etă ţi antitoxice şi antiseptice asupra florei microbiene' care a
produs deranjamentul stomacaI.
J01

100
 Din ghindll
pl'ăj ită şi măCl1la­
tA se prepară o Infuria se prepară din-
cafea, care ajută la tr-o lingurilA de flori la o
norlDalizarea scaU u

ceaşcă cu apă. Se bea cite

nu lui in diaree.
un ceai-douăpe zi.
Extern, băile
de stejar aduc Extern, se intrebuinţează
vindecarea În di- cu antISeptic in boli de ocbi
ferite boli de pie- sub formA de băi sau com-
le, ulceraţii, dege- prese , pentru spălarea ram-
rături, hemoroizi lor cu puroi, cataplasme pe
şi in tl'anspirarea
uroll~turi, gargaril In abcese
exceslvă a plclOa-
relor şi miinilor. dentare, gingivite, afte, la~
Băile de stejar se ringite, in reumatism apli-
mai recoman dă cate pe locul dureros etc.
pentru spălături Florile de sullinil şi le-
vaginale in leuco- vănţică se pun Între haine şi
ree (poală albă) . ruCe pentru a le transmite
Coaja de ste- un miros plăcut şi a alunga
jar in t ră in COlD-
moliile.
poziţi a ceaiului an-
tidiareic. . I
Sullina intră în compo-
Ste;aruL
ziţia ţigărilor antiastmatice
ŞI aromatizantului pentru
SULFINA băi.

Melilotus ollicinalis (L.) Meclik. (Fam. Leguminosae) In industrie se foloseşte

pentru aromatizarea tutu~
Sulfina, numită şi iarbă-de-piatră, molotru-galben, sulcină, nului. Sul/ina
trifoi-mare, sulul!, sululg, creşte in locuri uscate, de-a lungul dru-
murilor, in livezi şi cîmpii.
Florile _ Flores IIi eliloti - conţin O substanţă numită cuma- SUNĂTOAREA
Tină, care-i transmite mirosul plăcut de fin cosit.
Se loloseşte sub 10rmă de ceai in tulburări gastro-intestinale, Ilypericum perforatum L. (Fam. Hypericaceae)
in bolile aparatului respirator ca expectoTaot şi emoheot.
Preparatele din sulfină determină dilatarea vase lor periferice, . S?nătoarea, n~mită. in unele locuri şi pojarniţă, creşte în
cresc pel'meabilitatea şi lnlătură vasoconstl'icţia, reglilld a~L(d ten- reglUml. de cimple ŞI dealuri. Inci! din antichitate medicii
siunea arterială. Rle au şi o acţiune antibacteriană, Cercetările re- apreciau insuşirile vindecătoare ale acestei plante. '
cente arată că sulfina stimulează regenorarea celulelor hepatice,
Se Intrebuinţează planta Inflorită - Herba Hyperici -
ceea ce explică utilizarea in popor a acestei plante in bolile de care .conţme tomn de natură catehică, cantităţi mici de ulei volatil
fical. locftlJ~zat . in pu~ctele transparente ale frunzei, glicozide flavonice
ca hlpenna, rutma, quercitrina, localizată in petaJe ~i in epiderma
102
103
r tulpinii şi a frunzelor, o substanţă colorantă (bipericina), localizată Uleiul de sunătoare se obţine prin macerarea florilor cu ulei
in punctelE' negl'e de pe suprafaţa plclntei. Cercetările mai noi au de Iloarea-soarelui timp de 4-6 săptămîni sau după ",mătoarea
mai găsit uwcaroten, saponine, acizii ascorbic, nicotinic şi valerianic. formulă: 20 g sunătoare uscată se umezesc cu 20 g alcool concen-
Hipericina care trat şi după 12 ore se adaugă 200 g ulei de Iloarea-soarelui.
este solubilă in Amestecul acesla se ţine 3 ore pe baia de apă In fierbere, agitin-
uleiurile grase Im-
du~se din cînd in cînd. Dup<'J 2-3 zile de repaus, se strecoal'ă
primă phllltei o
ac~iune CiCalL'izan- printr-o pînză şi se stoarce. După o şedere de o zi, se strecoară
tă şi antiseptică, din nou, obţinîndu -se un ulei limpede de culoare roşcată.
iar taninul, pro- Uleiul se păstrează la întuneric şi răcoare. Sunătoarea intră
prietăţi astringen-
te. tn compoziţia ceaiul'ilor gastric, anticolitic şi bepatic.
Intern, sub for- Compresele cu ceai de sunătoare au acţiune stimulatorie în
mă de infuzie, su- tenurile Îmbătrînite şi uscate.
nătoarea se folo-
seşt e cu succes în
colitele crOnIce,
TALPA-GrşTEI
bolile de ficat, de-
oarece influenţea­
ză în bine stările
inflamatorii şi sti-
j, Leonurus cardiaca L. (Fam. Labiatae)

mulează secre- , Talpa-gîştei este o plantA care creşte pe terenuri necultivate,

ţiile. numită în unele locuri şi clone, coada~leului, creasta-cocoşului,
lnfuzia de su- iarbă-flocoasăsau somnişor.
nătoare
ră
se prepa-
din două lin-
guri plantă mă­
1 In scopuri medicinale, de la această plantă se folosesc părţile
aeriene şi înflorite ale plantei - Herba Leonuri. Ele conţin un

i
run ţită la o ceaş­ principiu amar (leonurina), ulei volatil~ o saponină, un alcaloid,
că cu apă, din ca-
tanin, vitaminele A, C şi E etc.
re se bea, după
fiecare masă, cîte Cercetările mai noi au constatat că talpa-gîştei are proprietăţi
o lingură. Se poa- I asemănătoare valerianei. Se foloseşte pentru reglarea bătăilor inimii
Sunătoarea te folosi o infuzie 1 de origine nervoasă., tulburări de menopauză, liniştirea stărilor de
mai slabă dintr-o t sufocaţie în astmă, pentru reglarea presiunii sîngelui, făcînd să
lin~ur~ţă de .plantă Ia o ceaşcă cu apă, din care se beau două~trei
scadă tensiunea arterială. Se recomandă în toate stările în care
CealUrJ pe ZI.
Extern, băile şi cataplasmele de sunătoare au proprietatea de organele sînt antrenate de o excitaţie nervoasă. Datorită princi-
a calma durerile, cicatriza rănile, folosindu-se mai ales în arsuri. piului amDr are şi acţiune stomahică.
Sub formă de gal'gară, se recomandă in inflamaţiile gingiilor şi ale
dinţilor.
Din sunătoare se mai prepară şi un ulei, care serveşte ca
1
1)
Se poate folosi sub formă de ceai (15 g plantă mărunţită la
200 g apă), din care se iau 3-5 linguri pe ZI.
pansament În arsuri. Medicina populară foloseşte acest ulei în
1 In anumite stări nervoase urmate de balonarea stomacului,
ţ
bolile de ficat şi ulcer gastric. ceaiul se recomandă a se prepara după următoarea formulă:
(
104 J05

,.
 urc proprietAti emo-
dintr-un amestec de talpa-giştei, chimion, valeri.nă şi fenicul (din
licnle tJ Î expectorante,
fiecare clte 20 g) oe infuzeazA o lingură cu o ceaocă de apă. După folosindu-st! În bron..
15 minute, ceaiul se strecoarA şi 6e Indulceşte cu zahăr. Se beau şită, tuse. ImpreunA cu
3 ceaiuri călduţe pe zi. .
alte plante ca pătla­
Talpa g!ştei l e gin a, tei ul, naiba etc.
poate folosi şi sub
Datorită alantoinei,
lormă de tinctură,
care se prep ară din principiul activ de ba-
20 g plantă la 100 g ză, rădăcinile de tătă­
alcool de 70° , care nea să au proprietăţi
se m a cere ază timp hemostatice, calruante
de 7-8 zile. Se Iau
şi cicatrizante in ulcp.-
20- 40 picături de
2- 3 ori pe zi. rul stomacal şi diaree.
Extern, decoctul Experienţele fă­
obţinut din 50 g plan- cute pe animale au de-
tA la 1 litru apă ,e monstrat influenţa fa-
foloseşte sub fo rmă de
vorahilă a alantoinei in
cataplasme la reduce-
oprirea dezvoltării tu-
rea umfl ăturilor şi ci-
catrizarea rănilor. morilor.
Ta lpa-glştei intră Extern, se utili-
Ttităneasa
tn compoziţia ceaiuri- zează sub formă de
lor sedativ 1 calmant, prişniţe şi băi ca cica-
3ntiastmatic, a ceaiului
impotriva tulburArilor trizant şi descongestiv tn 8rsuri, inflamatii ale incheieturilor, bcmo ..
falpa-gîştei cardiace şi anticolitic. roizi, ulcere varicoase. Experienţele clinice au demonstrat că apli"
I
cnţiile externe de tănăneasă sub rormă de cataplasme reduc tcmrH'-
1 ratura locală, atenuează durerile şi fa c să dea înapoi proccsl'ln
TĂTĂNEASA

Symphytum oUicinaIe L. (FalD. Boraginaceae)

l ÎnfJamatorii etc. Asociată cu plante care conţin azulen (muş('1.cl ,
coada-şoricelului,pelin), se poate lolosi sub formă de gargara In
abcesele dentare şi alte inflamatii ale gurii.
Tătăneasa sau, Cum i se mai spune, iarba-lui-Tatin, sau
iarbă-băloasA, creşte prin locuri umede, În vii, pe lîngă drumuri,
şanţuri etc.
Rădăcina conţine ulei volatil, aJ8Dtoină, rezine, tanin, mucilagii,
I
I
tită
Decoclin se prepară dintr-o lingurită-două de rădăcină m~l"Un '
la 250 g
uzul extern,
apă,
decocţia
din care se beau
se face mai
două-trei
concentrată
ceaiuri pe zi. Pentru
(4-5 linguri 1"

precum şi alte substanţe. Ceaiul din rAdăcinA - Radix Symphyti _ I 250 g apă).

1.06
107
 TElUL
Tei cu frunza mare Tei-roşu, fei-pădureţ,
Tilia platyphyllos Scop. tei·pucios. Tilia cordata MiiI.
Tei-argintiu, tei-alb.
Tilia tomentos. ~Ioench.
(Fam. Tiliaceae)
In ţara noastră cresc
mai multe specii de tei.
In scopuri medicinale se
folosesc însă numai flo-
rile împreună cu brae-
teele lor de la speciile
indicate mai sus. Proprie-
tăţile vindecătoare ale te-
iului sînt cunoscute încă
din vechime, cînd se fo-
loseau în scopuri medici-
nale coaja, frunzele şi
seva, iar mai tîrziu au
început să fie întrebuin-
ţale şi rIorile.
Atît florile, cît şi
bracLeea însoţitoare, nu-
mită impropriu frunză,
conţin in general aceleaşi
suhstanţe chimice: IDU"
cilagii, gumă, zahăr, co-
lină, acetilcolină, saponi-
ne şi f1avonoide. Florile
au În plus o cantitate mi-
că de ulei volatil, care le
Teiul cu frun=a mare dă mirosul plăcut.
Ceaiul din flori de
tei cootribuie la vindeca-
rea răcelii şi a gripei, mai ales atunci cînd sînt însoţite de febră
deoarece produce o transpiraţie abundentă, care face să scadă
temperatura crescută a corpului; are o acţiune liniştitoare în tuse
bro~şită. ~jută la eliminarea secreţiilor bronhice ; influenţează favo~
rabd stările nervoase, prodUCÎnd un somn liniştitor. Florile de tei
asociate cu muşeţeI şi mentă, uşurează digestia şi tonifică stomacul~
Infuzia de tei măreşte diureza şi secreţia biliară.
t08
Infuzia se prepară dint .... o linguriţA-douA de flon la 250 g
apA. Se beau două-trei ceaiuri călduţe pe zi, Înuulcite cu miere de
albine sau zahăr.
Extern, !Iorile de tei folosite sub formA de băi aduc o stare
de liniştire copiilor nervoşi şi bolnavilor de luse convulsivă. La o
baie se folosesc 500 g flori.
Gargara din flori de tei calmează şi face să dispară inflama-
ţiile amigdalelor. In general, influentează în bine diferite afecţiuni
ale gurii. Pentru gargară se recomandă o infuzie preparată din
cea. 20 g (circa 4 linguri) flori la 200 g apă, la care se adaugă 5 g
(1/2 li ngurită) bicarbonat de sodin.
Florile de tei sint indicate sub formă de comprese in cazul
cearcănelor. Ele se vor ţine pe ochi timp de 10-15 minute.
Florile de tei intră in compoziţia ceaiurilor: calmant, contra
tulburărilor cardiace, pectoral, sedativ şi sudorific.
TRAISTA-CIOBANULUI
Capsella bursa pastori. (L.) MediI<. (Fam. Cruciferae)
Traista-ciobanului, numitA şi tăşculiţă, buruiană-de-friguri,
paştele-calului, punga-popii, punguliţă, punguliţa-păslorului etc.,
este o plantă care creşte pe locuri cultivate şi necultivate, pretu-
tindeni în ţara noastră. Intrebuinţările ei în medicină sînt cunos-
cute Încă din vechime. Cercetările mai noi au găsit că planta
înflorită - Herba Bursae pastoris - contine amine ca colina şi
acetilcoJina, tiramina, derivaţi fenolici ca hisopina, o glicozidă, acid
protocatehic, săruri de potasiu.
Preparatele din traista-ciobanului au acţiune uterotonlcă şi
hemoslatică, folosindu-se in hemoragii uterine, regl1nd fluxul
menstrual şi calmÎnd durerile abdominale. In acest scop se reco-
mandă o infuzie concentrată preparată din 10 g planlă la 200 g
apă, din care se iau 4-5 linguri pe zi. Tratamentul va începe cu
10 zile înainte de apariţia ciclului.
Unii autori recomandA o cură mai îndelungată cu această
plantă în ateroscleroză şi boli de rinichi, deoarece are proprietatea
109
 Petalele us-
de 8 restabili presiunea cate, în infuzie,
singelui atit in tensiunea Be folosesc sub
scăzută, cît şi in cea ri~ 10rmă de com-
dicată. prese pentru o-
Infuzia se intrebuin- chii obosiţi, in
teazA şi În diaree, dato-
gargare, mace-
rită propriehiţilor astrin- rate in miere de
gente pe care le are albine, în trata-
mentul afecţiuni­
planta.
lor bucale 1. su-
To amestec cu coa-
gari.
da-calului, proprietăţile
terspeutice Ale plantei se Ceaiul făcut
mAresc. Din acest 8mes~ din 1-2 linguri-
tec se macert>aw două le de petale la
lingurite cu dou~ pahare 250 g apă se re-
de apA rece. timp de 8 comandA in dia-
ore, apoi se strf>('oară. reele cronice.
Peste plantele ră­ Din petalele Trandafirul
mase in vas se pune un de trandafir se
pahar cu apă clocotită şi
prepară un oţet
Be la.ă 10-t5 minute, uromatic, care sub formA d. fricţiune contribuie Ia scăderea febrei
apoi se strpcoară . Se
amestecă ambele lichide in răceală. Oletul se preparA dupA următoarea formula: 100 g
~ise bea cite o jumătate petale de trandafir se macereazA timp de 5 zilo cu un amestec
de pahar pe zi, alter- de 100 g 'pi11 şi 900 g oţet de vin. DupA trecerea acestui timp
Traista-ciobanului nind cu o zi pauză. lichidul se filtrează în sticle curate~ iar petalcle se storc.

TRANDAFIRUL
Trandafir-do-dulceaţă Trandafir-do-Damasc, TREI-FRAŢI-PĂTAŢI
Rusa centilulia L. Trandafir-dt>-lună
Rosa damascena MiII. Viola tricolor L. - Viola arvensi. L. (Fam. Violaceae)
(Fam. Rosaceae)
Trei-frati-pătaţi este o plantA care creşte prin locuri cultivate,
De Ia trandafir Be folosesc petalele - Flore. Rosa. - care 1'0 lîn gă marginea păduril or şi în finele umede. Popular, această
contin .dei vulatil bogat in gt'raniol. nprol. cirtJ'orJt'roJ eh: .. precum plnnlă se mai numeşte şi panselute-de-cîmp, albăstrele, barba-împă­
li derivati flavonici ca quercetina, colofan,i de naturA antocianică
ratului, catifelute, cirligei-pAtati, guşa-găinii, micşunele , piciorul-
(cianina), taoin. acid galic etc.
Petalele proaspăt culese servesc la extragerea uleiului de rose, caprei, tămiioară-sălbaticA ~i toporaş.
folosit mult in parfumerie.
111
110
 Se foloseşte planta întreagă
înHorită fă"ă rădăcină - Herba
Violae tricoloris - care conţine
saponine, un alcaloid (violina),
un derivat flavonic (rutina), com-
puşi saJicilici, vitaminele A şi C,
tanin etc.
Datorită rutinei şi saponine-
lor, inIuzia ohlinută din această
plantă are proprietăti diuretice
şi depurative (eură~ă sîngele),
întrebuirJlindu-se DHII ales in eczt>-
me, urticarie, coşuri, furunculoze
etc. Cu tuse şi bl'onşită, saponinele
aflate în plantă, dar mai ales în
rădăcină, ajută la fluidificarea şi
eliminarea secreţiilor bronhice.
Ceaiul se prepară, prin infu-
zie, dint .... o linguriţă de plantă
mărun[ită la o cea~că de apă. Se
beau două-trei ceaiuri indulcite şi
căldule pe zi. Se poate prepara
şi o infuzie mai concentrată din
4 linguri de plantă la 2UO g apă,
din care se ia Ia 3-4 Ore o
lingură.
Planta inll'ă în compoziţia
Trei-fraţi-pătaţi ceaiul'iIor depurativ şi pectoral.
TROSCOTUL
Polygonum aviculare L. (Fam. Polygonaceae)
Ţroscotu! creşte pe marginea drumurilor, pe cărări şi pe
locu~ of':cultlvate. Popular i se mai spune hericică, sporiş, tîr-
soaca, troscoleJ sau troscovA.
Drogul poartă denumirea ştiin~ifică de Herba polygoni a"i-
cul~ris. COD.ţine acid silicic, un glucozid de natură fJavonică (:.lVicu-
larma), tanm, gumă etc.
Se foloseşte ca astringent in combaterea diareei ca tonifiant
~i împreună cu coada-calului ca remineraljzant la ane~ici şi con va-
112
loscenţi, avînd şi pro-
prietatea de a mări
pofla de mincare. Este
un adjuvant in bolile
de plămini. Se reco-
maodă de asemenea în
reumatism şi gl)tă.
Ceaiul se prepară
prin infuzie (o lingu~
ri~ă-dotlă de plantă la
o ceaşcă cu apă). Se
beau două-trei ceaiuri
pe zi. Se poate face
o infuzie mai concen-
trată din 20 g plantă
la 200 g apă. din care
se iau 3 linguri pe zi.
Extern, ajută la
cicatrizarea rănilor.
Troscotul intră in
compoziţia ceaiului
gastric. Troscotul
TURIŢA-MARE
Agrimonia eupatoria L. (Fam. Rosaceae)
• Turiţa-mare are flori galbene şi creşte in regiunile de şes şi
dealuri. Est.p cunoscut.A şi sub numele de turicioară, leuşteanul~mun­
telui, coada-racului sau gălbenare-de-germe.
Se foloseşte planta Intreagă cu flori - Herba Agrimoniae -
care contine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu. e~c. In
tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează ehrn1Darea
secreţiei biliare, aducind astfel o uşurare .şi . o desconge~tionare ~
ficatului. Se recomandă, de asemen(!a, la ehmlnarea calcuhlor ren~b
şi biliarÎ. Prin taninul care-l conţine, turiţa-mare are acţiune astrm-
gentă in comhaterea diareei. . . .
Unii autori o recomandă in dIa teza urlcă (tendmţ.a de
a depune acid urie), in reumatismul cronic, articular şi mus.-
11.3
L
\
cular. Cura de tu-
riţa-mare dă bune re· Oamenii de ştiinţă au confirmat aceste întrebuinţări şi au
, , zultate în uneJe stări găsit că planta - I-Ierba Centaurii - cou~jue un p/'illCipiu amal"
alergice manifestate (el'itaurina), un glicozid (eritrocentaunna), un alcaloid (eritricina),
• prin urticarie (mîncă . rezine, gume, săruri minerale, acid oleanolic, eritrosterină etc.
rime). Tintaura se foloseşte pentru mărirea poftei de mincare,
Ceaiul se pre- regenerarea sîngelui la cei anemici. Mlli are proprietatea de
a scădea fe-
pară sub formă de
bra, fapt pentru
infuzie decocţie
sau
care unu cer-
dintr-o liQgură d. cetători o re-
plantă mărunţită la o comandă ca un
ceaşcă cu apă. Se beau bun Inlocuitor
\iouă·trei ceaiuri căl­ al cojii arbore-
t lui de chinină.
duţ. pe zi, de prefe-
rinţă pe stomacul gol. In bolile de
ficat aduce a-
Extern, sub for- ID('liorare prin
mă de băi, .e reco- creşterea secre-
mandă în uleere va. tiei biliare.
ricoase şi plâgi, în Ceaiul se
afecţiuni oeulare, iar prepară dintr-o
sub formă de gargară linguri\A de plan-
in stomatite, gingivite tA mărun\ită la
etc. 250 g apă cloco-
tită. După 15 mi·
Turiţa-mare In- nute. ceaiul se
trA în compoziţia cea- strecoară şi se
iurilor antidjareic Ş! Indulceşte. Se
Turiţa-mare hcpatic. bea un .rert de
pahar. cu jumă­
tate orA inaÎlltea
meselor princi- Tintaura
TINTAURA pale.
Din tinctura de ţintaură se iau 30-40 picături cu apă Indul-
Centaurium umbellatum Gilib. (Fam. Genlianaccae) cita Sila cu Vlll, inaintea meselor principale. Tinctura se prepară
prin maccrarea, timp de 7-8 zile, a 20 g plantă in 100 g alcool
Ţintaura, numitii Ui fierea-pămîntului, Irigurică potroacă, de 70°.
fl?area-~e-friguri sau scînteuţă-de-friguri, creşte in fîn:ţeIe umede Din tintaură se poate prepara un sirop după următoarea

din reglune~ muntoasă . Romanii loloseau această plantă in boli formulA: pe.te 10 g plantA mărunţitA se toarnA 300 g apă
de stomac ŞI la vmdecarea rănilor. fierbLDte. Se Iasă timp de 15 I";;'uto apoi Be strecoară şi se adaugă
500 g zahAr. Din acest siI'op se beau 3 pAhArele pe zi Inaintea
114 ,
meselor principale. Se recomandă la copii.

115

•
 de apă), din cal'P se uea cÎle o lingură cu O jumătate de oră înainlea.
meselor principale.
Adul\ii pot folosi vinul de lin ta ură oblinut in modul următor:
>le macerează 60 g plantă mărun\ită timp de 8 zile cu 1 litru vin Extern, băile cu această plantă dau bune rezultate in unei..
.negru. După trecerea acestui timp se strecoară şi se îndulceşte cu boli de piele, cicatrizarea rănilor, ulcera~ii Învechite .
100-200 g zabăr. Inaintea fiecărei mese principale 8e bea un Intră în compoziţia ceaiului antiastmatic .
• păhărel.
Extern, lintaura se foloseşte sub formă de băi in diferite boli
" le pielii. URZICA
Ţinlsura intră în compoziţia ceaiurilor gastric şi tonic aperitiv. Urtic. dioica L. (Fam. Urticaccae)

Urzica se foloseş­
UNGURAŞUL te în medicină pen-
tru conţinutul său bo-
Marrubium vulgare L. (Fam. Labiatae) gat în vitaminele A,
B2' C şi K, clorofilă,
Unguraşul esle o plantă pe muciJagii, substanţe
care o Întîlnim în locuri vira ne, azotoase.
pe lîngă garduri, dărîmături şi In vechime, bol-
drumuri. Prin unele locu ri i se mai navii de reumatism
spune bal\ătură, cătuşnică-sălbatică
sau voronic. Planta - Nerba Mar- erau bătuţi cu urzică
rubii - conţine tanin, urrue de ulei proaspăt recoltată,
volatil, un princiJJiu amar (mama care le producea o
bina), mucilagii, acid ursolic, sapOa activare a circulat.iei
nine elc. Se foloseşte ca tonic amar singelui cu eliberarea
pentru restabilirea portei de mincare.
de histamină.
Măreşte secrelia bilei, ajutînd astfel
la descongestionarea ficatului. Este Frunzele de ur-
întrebuinţată in combaterea secre- zică - Folium Urti-
ţiilor bronhice, ajutind la elim inarea cae -- se folosesc a-
lor, calmează stările de spasm in tît ca aliment în cura
tusea convulsivă şi astmă. Are pro-
de primăvară pentru
prietatea de a scădea feLra şi a regla
ritmul cardiac. regenerarea organis-
Ceaiul se prepară prin infu- mului, cît şi sub (or-
zarea unei linguri te de plantă cu m ă de ceai cu acţiune
o ceaşcă de apă. Se iau două -trei !liUl'etică în bolile de
ceaiuri pe zi, de preferinţă pe sto- rinichi. Dupăunii cer-
macul gol. Planla fiind foarte amară, cetători, ceaiul de ur- Urzica
se recomandă a se face o infuzie
UnguraşuZ mai concentrată (2 linguri la o ceaşcă 117'

H6
2ică ar avea propriet.atea de a dizolva nisipul din rinichi ŞI ar
influenţa favorabil reumatismul şi guta, prin eliminarea dorurilor URZICA-MOARTĂ

şi a acidului uric. Are însuşirea de a opri bemoîdgiile. rl;:lt.orită Lamium album L. (Fam. Lahiatae)
vitaminei K, recomandindu-se In hemoroizi, menstruaţii abundente
UrziCQMIDoartă nu-
.şi neregulate, hemol'agii uteI'ine dupA naştere. In diaree, are rolul
miti! şi sugel-alb ,au
de a micşora flora microbiană care a provocat afecţiunea, ducînd
u rzi cA-creaţă, creşte
la vindecal'e, iar In diabetul zaharat, ceaiul de urzicA in amestec prin locuri umede, pe
cu Irunze de dud, nuc şi teci de laso[e la ce să scadă zahărul din lingi:! gat'du ri, şanţuri
singe. ('te.
De asemenea, ceaiul de urzică influenţeazA In bine bronşitele, Se foloseşte atit
In stări de avitaminoză, o cură de urzici aduce o inviorare Între- planta înflorită
gului organism. Prin diureza pe care o produce contribuie la Il crba Lamii albi -
reducerea apei acumulată in ţesuturi. cît şi florile - Flo-
lnfuzia se prepară dinl r-o lingură de frunze la o ceaşcă cu re. Lamii albi. Ele
conţin tooio, mucila-
apă. Se beau două-trei ceaiuri pe zi.
gu, saponine, săruri
In hemoroizi urmaţi de hemoragii se recomandă UD ceaI
de potasiu, substanţe
preparat astfe[: dintr-un amestec de lrunze de urzică, flori de fl avonice, ulei volatil
coada -şoricelului (din fiecare cÎle 20 g) şi coaji! de cmşin 60 g etc.
se ia o lingură şi se opăreşte cu două pahare de opă. După 10 Atit intern, cît
minute se strecoară şi se bea cite un pahar şi jumătate la culcare. şi extern această plan~
Acest ceai ajută ~i la tonifica rea stomacului. fă se intreb uinţează în
Urzica este una dintre cele mai bogate plante in clorofilă, leucOJ'f'e şi pentru cal~
substanţă mult intrebuinţaUi în industria cosmetică şi dermatologie
marea stărilor ner-
voase ale femeilor in
pentru proprietiiţile sale dezodorizante, de a stimula refacer~ ţesu­
timpul menopauzei. In U r:d ca-moartd
tUl"aer, opri supuruţiile. folosindu-se în vindecarea rănilor. trata-
tulburările gastro-in-
mentul ulcerului varicos, diferite afecţiuni ale gurii. Cercetările mai testmale şi ale căilor respiratorii, ceaiul de urzică moartă aduce ().
Doi au deSL'0perit acţiunea antimicrobiană a Ulozicii faţa de anu- imbunătAtire, avind proprietăţi emoliente şi expeetorante. Unii autori
miţi agenţi palogeni, în special a ce lor care provoacă dezinteria. recomandă o curA cu aceastA plantă In hipertrofia prostatei şi in
Sub formă de băi, frunze le şi rădăcina de urzicA - Radix insomnii.
Urticae - impreună cu rădăcina de brusture se folosesc pentru Ceaiul se preparA folosindu-,e o Jumătate de linguriţă 1I0r'
·întărirea rădăcinii părului, combaterea seboreei şi a mătreţei. sau o liu guri!ă plantă mărun!ită [a 250 g apă cloco tită. Se Iasă
Frunzele de urzică întră în compoziţia ceaiului antibronşitic·, 1/4 oră, apoi se fnduleeşte cu zahAr ~i se beau unu-două ceaiuri
pe ZI.
118
l19-
 Pentru spălături vaginale se folosesc circa 50 g de plantă
mărunţită la un litru apă clocotită. După un sfert de oră se
strecoară lichidul şi se întrebuinţează seara înainte de culcare.
Băile făcute cu urzică moartă aduc ameliorare în abcese, tu-
mori, varice, ulcere şi umflături dalorite gutei.
m iil'unţită
într-uD vas, peste care se toarnă 250 g apă rece. Se
Insă 7-8 ore să se macereze, apoi se strecoară şi se indulceşte,
ră ră a se mai fierbe. Pe zi se pot lua două-trei ceşti in cadrul
m otităţii de lichid admisă de medic.
Tratamentul se poate face şi cu frunze de vise sub formă de
pulbere, din care se iau 3 vîrfuri de cuţit pe zi.

VISCUL
Vis cum album L. (Fam. Loranlhaceae) VOLBURA

Viscul este o plantă ce Convolvulus arvensis L. (Fam. Convolvulaceae)

parazitează pomii fructifeI'Î
şi unii arbori. De la această
Volbura, numită şi rochiţa­
plantă se folosesc frunzele
împreună cu ramurile tinere rindu oicii - H erba Con'Vol'Vuli -
- Folium Visci cum stipi- este folosită pentru proprietăţile
les - ce conţin o serie de ei purgative.
principii active ca saponme, Măreşte secreţia biIiară, in-
doi alcooli (o şi ~-viscoli), fluenţind favorabil ficatul. Se
colină, acetilcolină etc., care
poate lua sub formă de tinctură
au proprietatea de a influ-
cite două-patru linguri pe zi,
enţa circulal ia sîngelui, fă­
cînd să scadă tensiunea. In
amestecate cu aceeaşi cantitate de
acclaşi timp, vÎscu] aduce o sirop sau miere. Intreaga cantitate
amel iorare in ateroscleroză, se ia dimineaţa pe stomacul gol.
tulburări renale, influenţate Tinctura se prepară prin
de o tensiune ridicată şi în macerarea a 20 g plantă uscată
toale stările cu o circulaţie in 100 g alcool de 70°, timp de
defectuoasă a sîngelui . Us- tO zile.
tUl'olu l introdus în alimentaţia
Planta pulverizată în ames-
zilnică măreşte acţiunea hipo-
tec cu miere de albine se re-
tensivă a viscului.
comandă a se lua dimineaţa
VÎscul arc o acţiune
antispasmodieă. ca lmÎnd cri- Înainte de mîncare.
zele de astm, tusea convul- Extern, sub formă de cata-
sivă şi sughiţurile persistente. plasme, se aplică pe furuncul. ~i
Ceaiul de vise se pre- abcese.
pară prin maeeraţie la rece. Volbura intră in compozi-
VfscuL Se pun 3-4 linguriţe de plantă ţia ceaiuriloI' laxativ şi hepatie. Voi bura

:l20 121
 CEAI URI
ZMEURUI. ŞI ALTE PREPARATE
R ubus idae... L. (Fam. Rosaceae)
DIN PLANTE MEDICINALE
Zmeurul sau rugul-de-munte cum i se mai spune creşte prin
tăieturil.de fag şi brad din regiunile muntoase.
Fructele sînt dulci-acrişoare §Î plAcut mirositoare. Contin za-
haruri, vitaminele B Oi C, acid rostic Oi citric elc. Sînt recO-
mandate In ame-
liorarea digestiei Oi
întărirea organismu-
lui.
Frunzele
Folium Rubi idaei
conţin tanin,
flavoane, cantităţi
mici de vitamină
C ~ aCIZI orga-
nICI. Datorită ta·
ninului şi navo-
nel, frunzele au
acţiune astringen-
tl! ~ dezinfectan-
tA, w;.,şorînd In
acelaşi timp aci-
ditatea stomacală,
recomandindu-se in
diaree şi alte afec-
tiuni ale aparatului
di,"stiv.
Ceainl se pre-
pară prin infuzie,
folosind o lingu-
riţă de lrunze la
o ceaşcă ou apă.
Impreună cu
frun~ de mur şi
afin, frunzele de
zmeur dau un ceai
alimeatar plăcut.
Frunzele de
zmenr intră în
compozitia ceaiului
Zmeurul aromat.
 Afecţiuni ale organelor respiratorii

CEAI ANTIBRONŞITIC

Formula ;
Frunze de pătlaginii - Frunze de pod-
bal - Frunze de urzicli - Muguri de
pin - Rădăcin ~ de iarbă - mare - Ră ­
dăcină de ciub oţica-cucului - Sovirv

Afecţiunile organelor respiratorii ating în primul rind mucoasa

căilor de intrare (gura, nasuI), dînd guturaiuI, urmat uneori de
laringită, apoi infIamarea bronhiilor - bronşita - care se mani-
festă prin tuse, expectoraţie, jenă in respiraţie etc.
Frunzele de pod bal şi pătlagi nă , care int ră în compo ziţi a
acestui ceai, prin mucilagiile ce le conţin, au proprietăţi em oliente,
uşurînd stările congestive ale căilor respiratorii, iar mugurii de
pin, sovîrvul şi rădăcinile de iarbă-mare au acţiune antise ptică.
Urzica, prin vitaminele A, C şi K, are însuşire cicatrizantă şi anti-
hemoragică. Pentru a uşura expectoraţia , in formula acestui ceai
s-a mai introdus şi rădăcină de ciuboţica-cucului, care are pro-
prietatea de a fluidifica secreţiile bronhiee, ajutind astfel elimi-
narea lor.
In tratamentul bronşitelor acute şi cronice, uleiurile volatile,
mucilagiile şi saponinele din plantele medicinale contribuie la vinde-
carea sau ameliorarea afecţiunii prin acţiunea lor asupra m~coasei
inflamate, asupra secreţiilor bronhice şi asupra microbilor care au
provocat îmbolnăvirea. In tratamentul bronşitelor se urmăreşte anti-
sepsia căilor respiratorii, care se real i zează prin uleÎurile volatile,
drenarea secreţiilor şi modificarea lor, precum şi calmarea tusei.
UleiuriIe volatile mai acţionează şi asupra sistemului nervos central,
producînd o ameliorare în respiraţie, prin dilatare a bronhiilor.
Din ceaiul antibronşic se beau două-trei pahare pe zi, de pre-
ferîntă îndulcite cu miere de albine.

125
 Transpiraţia provocată d. ceaiul ludorific ajută mnlt la ame-
IiOl'area şi vindecarea bolilor aparatului respirator.
CEAI PECfORAL
Ceaiul se bea cit mai căldut, Indulcit cu zahăr sau cu miere
Formula: de albine.
Flori de nalhA - Flori de cÎlJbotica-
cucului - Flori de tei - Frunze de
nalbă-mare, FCllicul, Isop, Trei-frati- CEAI PENTRU GARGARĂ
pătaţi, Cimbru-de-cultură
Formula:
Flori de rnuşeţel - Frunze de naibii ·
Acest ceai completeazA acţiunea ceaiului antibronşitic, cal- more - Frunze de so lvie - RădAcinil
mează tusea, datorită principiilor active aliate în cimbnşor şi trei- de cerenţel - C3psule de mac - Cîrn-
fraţi·pătaţi. Ca antiseptice pulmonare, în formula ceaiului s-au brişor

introdus isopul şi feDiculul. Acţiunea em oli entă se datorează flo-

rilor de tei, 1I0l'ilor ii rrunzelor de nalbă. Florile de ciuboţica­ De multe ori, In st~ri l e gripale sau de răceală, ami~d alele
cucului, pe IIngă ercctul emolient, au şi proprietatea de a favo- se inflamearli. In acest caz, S8 recomaDrI~ o garga ră antisepti că,
riza expectoraţia. care are proprietatea de a micşora inflamatiile şi calma durerile.
CeaiuriJe antl bronşitic şi pectoral, prin actiunea lor PIDolientă , Ceaiul pentru gargarA are In compozitia sa frunze de nalM
expectorantă şi antiseptică, se folosesc cu succes la ingrijirea bolilor cu însuşire emolientă.
aparatului respirator: t'ăceli, gripă, hronşite acute şi cronice, calar Datoriti mucilagiilor şi uleiurilor volatile din muşpţel , cim-
brişor. salvifl şi ceren ţel, ceaiu l are o acţiune an ti inflamatorie, cît
pulmonar, tuse , răguşeală etc.
şi dezinfectantă asupra mucoaselor inflamate.
Ceaiul se bea cAldut, Indulcit cu miere de albine ' aII cu zahăr.
A1ca loizii din capsuJele de mac au proprieUiti ancstezice,
contribuind la calmarea durerilor. Taninul din rădăcina de cerentel
CEAI SUDORIFIC are insuşiri 3itringente şi hemostatice.
Acest ceai 8e foloseşte cu bune rezu ltatp şi in abcesele dentare,
Formula: gingivite (singerarea gingiilor) şi, In general, In toate afectiunile
Ylori de soc - Flori de tei - Flori de
gurii.
muşeţel - Rizomi de pir - Isop Gargara se intrebuintează căldută, de mai multe ori pe ZI.

ŢIGĂRI ANTIASTMATICE
In gnpa şi TăceaM, insoţite de temperat~ră, ceaiul sudorific
provoac~ o transpiratie abundentă, urmată de o scădere a rebrei.
Proprietăti lesudoririce sint atribuite florilor de soc şi tei ce Formula;
intră in compoziţia ceaiului. O dată cu transpiraţia, s-a căutat Flori de sulfină - Frunze de măsela
rit' - Frunze de laur - FrunLe de
ca substante le toxice ce se formeazA In organ ism să fie elimi- mll.tri1gl1nll - Frunze de pod hul -
nate şi prin diureză. In acest scop, formula acestui ceai S-8 completat Frunze de mentA - Nitrat de potasiu
cu rizomi de pir. .
Pentru dezinfectarea căilor respiratorii şi pentru a mări puterea In general, astmul bronhial este cauzat de anumiţi factori
de rezistenţă a organismului contra micI'obilor, in formula ceaiului externi sau de o stare nervoasă şi se manifestă print-.:-o greutate
sudorific s-au introdus plante cu acţiune antisepticA şi hactericidă in respiraţie, care poate merge pină la senzaţia de sufocare. In
ca muşelelul ŞI isopul.
127
126
 aceste cazuri se recomandă a se fuma o ţigarA antiastmatică
sau numai cîteva fumuri. Senzaţia de sufocare dispare imediat:> Afecţiuni ale aparatului digestiv
iar bolnavul se lini şteşte.
Cui i se datoreşte această acţiune? Ţigările antiastmatice
CEAI ANTICOLITIC
au la bază plante medicinale cu proprietatea de a calma spas-
Formu.la:
mele . ce dau crizele astmatiee. Fumul inbalat excită centrii respi-
Flori de coad a-şorice lului - Flori de
ra ton, produce o dilatare a bronhiilor. ceea ce duce la liniştirea m uş el cl - Frullze de roiniţl'i - Frunze
,pasmului muşchi ului bronhial şi la o creştere a ventilaţiei pulmo- de menlli - SUDAtonre - Talpa-giştei
nare. - Capsule de mac - Fen icil i

Pe lîngă plantele cu acţiune calm.ntă, ţigările antiastmatice
mai con~in plante aromatice, care au proprietăţi antiseptice şi
produc un miros plăcut.
Cu acelaşi efect se poate folosi şi tutunul antiastm.tic.
CEAI ANTIASTMATIC
Formu.la:
Flori d6 coada-şoricelului - Frunze şi
flori de pliducel - Frunze de podhal _
Frunze de salvic - Cimhrişor-de-cîmp
- hop - Menlă - Talpa-giştei - Un-
guraş
Acest ceai aduce o ameliorare bolnavilor de astmă. Acţiu­
nea terapeutică a ceaiului se datoreşte celor nouă plante ce intră
În compoziţia sa.
Frunzele de podbal, prin conţinutul lor mucilaginos, au un
efect emolient asupra căilor respiratorii şi de fIuidifiant al secre-
ţiilor bronhice. Coada-şoricelului, isopul, sai via, cimbrişoJ"ul, menta
şi ~ngu:aşut, datorilă uleiuilli volatil pe care-t contin, au proprietăţi
antlseplIce, produc O uşoară dilataţie a bronhiilor, calmind, in
acelaşi timp, spasmele ce provoacă tusea astmatică. Talpa-gîştei
acţiOnează ca un sedativ nervos şi cardiac, iar frunzele şi florile de
păducel, datorită compuşilor flavonici, produc o vasodilataţie care
face să scadă presiunea sîngelui, creind un echilibru în organism.
Inflamaţia intestinului gros formează boala numită colită ,
care de cele mai multe ori este însoţită şi de o inflamaţie a
mucoasei in testinului subţire, boală numitA enterită. Asocierea celnr
două afectiuni poartă numele de enterocolită.
Pe lîngă tratamentul şi regimul alimentar prescris de medic,
plantele medicinale ce intră in formula acestui ceai au p roprie-
tăţi antiseptice, calmante, cicatrizante şi carminCltive.
Florile de muşeţel şi coada-şoricelului, prin uleiul volatil
bogat In azulen, au acţiune bactericidă, antiseptică şi descon-
gestivă asupra mucoasei stomacale şi intestinale. SunAtoarea com-
pletează acţiunea antiseptică şi cicatrizantă, iar prin taninul cepl
co nţine ajută in coli tele manifestate prin diaree.
Frunzele de roiniţă şi mentă cu Insuşiri antivomitive şi cal-
mante completează acţiunea antisp3smodică şi sedativă a capsulelor
de mac, precum şi a plantei tBlpa-gîştei.
Fructele de fenicul prin proprietăţile lor carmin.tive ajută
la eliminarea gazelor ce se formează in procesul de fermentaţie
al colitelor.
Se recomandA a se bea 3 ceaiuri pe zi. In colitele Insoţite de
diaree, ceaiul se va îndulci cu zaharină sau se va bea neindulcit.
CEAI GASTRIC
Formulele' _ _ _ _- ,
1. Flori de coada -şo ricelului - Flori de
gălbenele - Flori de muşelel - R~dA.·
cinA de odolean - MentA - Păpădie
2. Flori de gălbenele
- Sunăto.'"Ite -
Coada-şoricelului - Troscot - Ţin­
tfiuri - Anason - Coriandru

Acest ceai, împreună cu ţigările antiastmatice. completează

tratamentul indicat de medic. In bolile de stomac manifestate prin balon ări şi aciditate
crescută, In ulcerul ,toma cal şi duodenal in colitele de fermen-
Se beau două-trei ceaiuri pe zi, timp mai indelungat. tatie, ccaiurile gastrice aduc un ajutor preţios completînd tra-
tamentul indicat de medic.
128
129
 In acost scop, s-au pus la dispoziţia bolnavilor de stomac Fructele de lenicul ajută la eliminarea gazelor care dau
douA ceaiuri, in formula că rora intră plante cu proprietăţi ooti- slarea de balonare, iar cimbrul şi celelalte plante uleio-volatile
septice, uşor astringente, cicatrizant{' şi calmante ale durerilor. au proprietăţi antiseptice şi stimulente.
Florile de gălbenele au rolul de a vindeca ulceraţiile pro- Pentru calmarea colicilor, ceaiul se bea călduţ şi treptat, iar
d use pe mucoase şi de a distruge anumiţi microbi . Datorită in caz de vărsături se bea rece.
acestei proprietăţi , ele mi cşorează inflamaţiil e şi înlesnesc pro- Ceaiul acesta va fi lolosit numai de adulţi.
cesul de creştere a ţesuturilor. Sunătoarea calmează durerile, opreşte
diareea, stim ul ea ză digestia. Este UD bun dezinfectant în colitele CEAI CONTRA COLICI LOR PENTRU COPII
învechite şi cronice. Coada-şoricelului şi muşeţelul, pe lingă o
put,emică ac~iu n c antiseptică, liniştesc durerile şi ajută la eliminarea
gazelor care dau stări de balonare stom acului. O acţiune asemănli­
toare au snnsonul şi coriandrul. Troscotul este un bun astringent, iar
Flori de
Formula:
muşeţel - Frunze de
Fcnicul - Coriandru
mentă -1
împreunA Cu ţintaura ajută la mărirea poftei de mîncare şi, tn
nrel a şi timp, la tonificarea stomacului. Acţiunea acestui ceai este asemănătoare cu cea a ceaiulUI
Celelalte plante ce intră in compoziţia ceaiurilor gastrice ca' pentru adulţi, o parte din planlele ce intră în compoziţia lui
menta, păpâdiR şi valeriana, pe lîngă proprietăţile antiseptice, au liind comune (muşeţel , menIă).
rolul de a calma spasmele ce provoacA dureri in ~8striLe, colile, Fructele de lenicul şi coriandru completează efectul anti-
ulct!('c elc., produc o uşoară anestezie a mucoasei gastrice. septi c şi carminativ.
Se recomandă a se bea două-trei ceaiuri călduţe pe zi, după Dozele se reglează după virsta copilului, de la două-trei ceşcuţe
mesele principale, alternÎnd ceaiul gastric nr, 1 cu nr. 2. (I n sugari) pînă la dou ă -trei pahare pe zi.
Se recomandă în cazuri de b :l lonări şi colici intestinale şi
stomacale la copii şi sugal'l_
CEAI CONTRA COLICI LOR
CEAI ANTIDIAREIC
Formula:
Cnpsulc de mllc - Flori de eondfl~ Formul a:
c;oricelnlui - Flori de mu ş etel - Frunze Coajă d e stejRr - Frunze de nuc -
de roioitl - Fenicul - MenLă - Cim- Rădăcină de cerenţel - Coad:l·racu·
bru-dc-culturii lui - RAchitan - Turiţă-mare - Cim'
briş or-de·eîmp - Mentă

UnC'o ri. fie din cauza unei indigestii, fie din cauza co nstipaţlcl
sau balonărjj stomacului, apar dureri care se manifestă cu intermi-
tenţă (colici) . Ele sint urmate In unele cazuri de \',irsături, lipsa
poltei de mincare sau de indispozitie generală.
Plantele ce intră în compoziţia acestui ceai au ac ~iune anti-
scp t ică, calmantă şi antivomÎtivă. AstCel, muşeţelul şi coada-şorice­
lului, datorită uleiului volatil bogat în azulen, au o inslIşire puternic
anliseptică, caJmmd în acelaşi timp spasmele muscuJaturii stoma-
cului. Ro illiţa , menta şi capsulcle de mac fac să înceteze contrac-
ţiile ce provoacă durerile, supl'imă greţurile şi stimuJează funcţiile
<ligestive.
Datorită unor alimente indigeste sau unOr microbi introduşi
fn organism o dată cu fructele, salata şi, în general, cu alimen-
le'le care nu au fos t bine spâla te, pot surveni scaune lichide,
lIT'rn ole de dureri stomacale, greţuri, colici etc. In acest caz, sînt
illdi c;ule medicamente cu acţiune antiseptică şi astringcntă.
Ceaiul antidiareic completeazA tratamentul recomandat de
IlIl\clic prin proprietăţile astringenLe pe care le au taninul'ile din
1II I'i lo-mare, răchitan, coada-racului, frunzele de nuc, coaja de stejar
Ji rll. diicina de cerenţel , de a precipita proteinele, oprind procesele
III' rt' l'mentare şi putrefacţie din intestine. Menta calme ază durerile

130 131
 CEAI LAXATIV.ANTIHEMOROlDAL
şi î~p~eună. cu cimbrişorul completează actiunea antiscptică asupra
floreI mtestmole a celUl'lalte plante C8 intră in compoziţia ceaiului. Formula:
.Se beau dou~-trei ceaiuri călduţe pe zi, de preferinţă nein- Coajă de cJ'uşin - Flol'i de coada-şori­
dulclte sau îndulC1te cu zaharină. celului

CEAI LAXATIV Alimentaţia neregulată şi uniformă duce la conslipaţii cro-

nice, care sînt de cele mai multe ori cnuza formării hcmoI'oizilor.
Formula: Vindecarea lor depinde În mare măsură de buna functiona re a
Conjă de ccuşin - Fru nze de
Volhurl1
roinilă _1 intestinului. Pc lîngă igiena locală şi tratamentul medical, se reco-
mandă il se Iace o cură cu ceai Jaxati v-antihemoroidal.
Acest cea i reglP8ză funcţiile intt>:stmu lui prin coaja de cruşîn,
In anumite stări de lenevire a stomacului sau a unci ali- care are un efect Iaxativ.
me~tatii li.psite de vegetale se produce cODstipaţia, care face ca Florile de coada·şoricelului au proprietăţi antiseptice şi hemo·
tO~lDele run. corp să nu poată fj eliminate in mod normal, priei- statice, ajutînd prin aceasta la oprirea hemoragiilor provocate prin
o~md o se~l~ de neaju~sul'i ca dureri de cap, lip să de poftă de ruperea vaselur de sînge in timpul scaunului. In acelaşi timp,
mmcare, starI de nervozitate etc. principiile active din această plantă au şi o ac~iune calmantă asupra
Pentru a Înlătura aceste neplăceri, s-a preparat un ceai laxativ durerilor provocate de hemoroÎzi.
in. compoziţia căru ia intră coajă de cruşÎn şi volbură, care ou pro~
p~leta~ea de ~. mări, mişcările muşchilor stomacului şi intestinelol' CEAI TONIC APERITIV
ŞI mal ales al mtestmulU1 gros, uşul'înd astfel eliminarea materiilor Formula:
fecale. Frunzele de roinilă . pe lîllgă acţiunea antiseptică calmează
nădăcind de ghiul ură - Rizorni de
coiicile şi ajută la eliminarea gazelor. ' ohligcHoă - Schi(leJ - 'fintaură - Pe-
Seara, la culcare, se bea cîte un ceai, iar in constipaţiile lin - Mii ceşe - Coriandru
rebele se recomandă a se repeta doza, dimineata, pe stomacul gol.
10 anemii t convalescenţă, debilitate, lipsa poftei de mîncare.
PULBERE LAXATIV.PURGATIVĂ se recomandă un ceai tooic aperitiv preparat din diferite plante
medicinale şi aromatice. Suhstanţele amare din aceste plante prin
,_ _ _ _ _ .~ Formula:
receptorii gustativi aflaţi în gură excitA mucoasa stomacului, mărind
Coajă de cruşÎn - Fl'll!lze de rrnsin - seeretia gastr'if'ă şi, prin aceasta, stim lllînd pofta dt:: mîncare. i
RădAcinA de cicoaJ'c - Rădăciu5 d,. Produsele amare au UD efect pozitiv asupra mohilităţii intes-
temn'uulce - Fcnicul tinului şi secreţiei pancreasului. Creşterea acidităţii sucului gas-
tric iufluenlează dezvoltarea florei hactericne îmbunătăţind astfel
Are o compoz1ţle asemănătoare şi acelaşi efect ca ceaiui asimilarea şi digel'area alimentelor.
laxativ. FaţA de ceaiul laxativ are avantajul că se poate lua direct, In formula acestui ceai intră schinel\.ll, ţintaura, pelinul, ghiotura,
amestecată in puţinii apă. p lante recunoscute ca tonice amare. Fructele de măf'eş, prin con-
Fructele de fenicul. da~ un gust plăcut preparatului şi ajută tinutul În vitamine, zahăr şi acizi organici, măresc calitatea ceaiului,
la combaterea gazelor, 131' C1coarea măreşte secreţia biliară favori - iar fructele de coriandru şi obligeana îi dau o aromă plăcută şi
zînd astfel funcţiile digestive. ' măresc fluxul salivar.

Acţiunea acestor plante este completată de rădăcina de lemn· Pentru 8 se obtine efectul dorit, ceaiul se va lua cu o jumă­
dulce. tate de oră Înaintea maselor principale.
Din acest amestec de plante ,. poate prepara el un bun
Dozele se măresc sau se micşorează în funcţie de efectul laxativ vin tonic.
produs.

132 133
 Afecţiuni ale aparatului circulator
CEAI IMPOTRIVA TULBURARILOR CARDIACE
Formu.la :
Plori de tei - Frunze şi nori de pădl1"
cel - Rădăcină d6 oduleno - Talpa-
giştei - M.,ntă
Inima este organul central carc alimentează cu sînge corpul
omenesc. Ea este in directă legătură cu întreg sistemul nervos.
Supiirările şi emotiile provoacă o accelerare a pulsatii10r inimii
şi o creştere a presiunii sîngelui. Repetarea lor duce la slăbirea
inimii, palpitaţii. stări de oboseaJă, paloare etc. Bolnavul de inimă
trebuie să se prezinte imediat la medic. . calmant va contribui la crearea uDei stări de linişte.
Pentru completarea tratampnlului prescris de medic, se reco-
mandă un ceai în compozitia căruia intră plante medicinale ca :
păducelul, talpa-giştei, odolcanul, care datorită compoziţiei lor
chimice au Însuşirea de a regla ci rculaţia sînge1ui şi calma stă­
rile de surescitare nervoasă. Menta şi Clorile de tei, pe lîngă
ac~iunea lor antiseptică. aju tă la calmarea spasm ului muşchiului
cardiac şi dau un gust plăcut ceaiului.
Ceaiul se bea ori de cîte ori se simte nevoÎa. mai ales seara
la culcare.
TABLETE: "FOLIUM DIGITALIS PURPUREAE"
Dintre medicamentele Întăritoare ale inimii (tonicardiace) cele
mai intrebuintate siol preparatele obţinute din frun zele de degetel-
roşu - Folium Digitalis purp"reae. Se preferă tabletele (preparate
din frunze sub fOl·mă de pulbere). deoarece bolnavului i se admi-
nistreazi'j pe cnle bucală totalitatea substante lor active aClate în
aceste frunze. Pe Ungă principii active de natură glu coz i dică, cu
~ ('ţjune precisă asnpra inimii, frunzele mai conţin glucozizi cu
ca l'acter de saponine, care au rolul de a solubiliza glucozizi cardio-
~rtivi. mărindu-le puterea de absorLţie şi deci efectul terapeutic.
Principiile active din digita lă se elimină greu din organism,
prezentînd fenomenul de acumulare pe muşchiul cardiac. Pentru
acest motiv. tahletele de digitală se iau numai cu avizul şi sub
controlul medicului.
134
Afectiuni ale sistemului nervos
CEAI CALMANT
Formula:
Conuri de hamei - Flori de lei
Fructe de pâducel - Rădăcină de oclo·
Jeun - Talpa-gîştei
Tulburările nervoase se datoresc în general surmenajului, emo-
tiilor puternice şi repetate etc.
Printr-o viaţă ordonată, aceste stări pot li Inlăturate . Un ceai
Plan tele medicinale ca odoleanul şi lalpa-gîştei aduc o echi-
lihrare şi cnlmare a sistemului nervos. Fructele de păducei com·
pletează acţiunea celorlalte plante, reglînd bătăile inimii. Florile
de tei şi conurile de hamei întregesc acţiunea terapeutică a cel or-
lalte plante, producînd o stare de linişte a întregului organism.
La nevoie, se bea cîte o ceaşcă cu ceai cald.
CEAI SEDATIV
Form ula:
Flori do lei - RAdăcină de odolcan -
Capsulc d e mac - Cun uri de hamei
Sovi:rv - Tnlpa-giştei
Uneori, st~rile nervoase sint însoţite de insomnii. Contra
acestor insomnii se recomandA ceaiul sedativ, care datorită prin-
cipiilor active din rădăcina de vuleriană, talpa-gîştei, florile de
tei şi cODurile de hamei calmează surescitările nervoase, iar prin
capsulele de mac, care au o acţiune hipnotică, aduce un somn
liniştitor.
Ulei urile volatile din florile de tei, sovîrv şi valeri ană imprimă
ceaiului insuşiri antiseptice, micşorează excitabilitatea centriloT ner-
voşi, favorizînd apariţia somnului.
Se recomandă ca ceaiul sA S6 bea seara la culcare.
135
 Ceaiul dietetic completează tratamentul şi regimul indicat de
Afecţiuni ale articulaţiilor medic. Prin cura făcută cu acest ceai , se urmăreşte o ameliorare a
schimburilor nutritive, dispariţia zahărului din urinA şi revenirea
CEAI ANTIREUMATIC ta normal a funcţiunii pancreasului.
Frunzele de afin, dud, nuc şi tecile de fasole ce intră în compo-
Formula: _ _ _ _--, ziţia a cestui ceai fac să scadă zahArul din sînge, influentind favorabil
d iabetul zaharat. Menta şi p iip ă di a m ă r' ese secreţia bilei, care con-
Fl'unze de frasin - Frunze de mcslt:a- tIiLuie la acti varea digestiei şi reglarea schimburilor nutritive.
căn - Flori de soc - Fructe de ien u- Se beau două-trei ceaiuri pe zi, indulcite cu zaharină .
păr - Teci de fnsole - Coajă de sa i·
cie - Coada-calului

Reumatismul este o boalil care afecteaz~ Incbeieturile şi uneori Afecţiuni ale aparatului uro-genital
mus~ulat~ra corpulUl, mamfestindu-se prin dureri mari. Consultarea
medlCulm est~ absoh;l necesară pentru a stabili cauzele care pro-
voacă reuma tismul ŞI tratamentul necesar. CEAI DIURETIC
Plantele. ':ledicinale îşi spun şi ele cuvintul In completarea
tratamentulUJ mdJCat de medic. Prin diureza pe care o produc r----- Formulele .' _ _ _ __
frunzele de m esteacăn, fructele de ienup ăr coada-calului tecil ~ 1. Flori de alhă sLrele - F ruuze de rof"!!
de fasole f~c să s,c elimine o parte din to-xinele ce intreţi~ foea- teaeăn - F runze d e mf' l'i ş ur - Ma
rele reumat!smuIUl. Florile df' ~oc, prin efectul lor sudorific com- lase de porumb - RlJd ă cină de 09\./.1
iepmelui - Rizomi fIe pir - Semin\f'
p,letează. ac~nlDea ?~ .d~zintoxicare 8 corpului. Coaja de salcie: dato~ de mAceşe - Coada·ca lulni
rlt~ derlvaţ~lor sah~lhc) pe care~i conţine, diminuează Iebra şi Bre o 2. Zămoşiţă - Codiţ~ de c ireş e - Mi
aCţIUne antmevralglCă. tase d e porumb - Coada-calulu i
Coadu- şorice lului
Se recomandă a se bea trei ceai uri calde pe zi.

Rinicbiul are rolul de a curăţa singele de toate resturile nefo·

l ositoare sau toxice organismului. Eliminarea lor se face prin urină.
Afecţiuni ale aparatului endocrino-vegetativ Imbol~ăvirea rinichilor duce la alterarea fUllctiunilor întregului
orgaDIsm.
Ceaiul diuretic, prin compoziţia sa, vine să completeze trata-
CEAI DIETETIC m entul medical. Astfel, frunzele de merişor, datorită unui principiu
activ, arbutina, au o acţiune antiseptică , oprind dezvoltarea micro-
Pormula: biJor care dau fenomene de cistită. Frunzele de mesteacăn şi coada-
Frunze de afin - Frunze de dud calului. prin uleiul volatil şi saponine, excită epiteliul renal, mărind
Frunze de nuc - Teci dt: fa sole cantitatea de urină In 24 de ore.
Mentă. - PApAdie Rizomu] de pir este un bun diuretic, datorită zaharurilor, s ăru­
f rilor de potasiu şi saponinei. Celelalte plante, ca mătasea de po-
Diabetu l zabarat este o boală care se datorează fie unei
1 rumb, florile de albăstrele şi seminţele de măceşe, completează
s.upraali?, e~.taţi.i inde!ungate cu hidrocarbonate (dulciuri, făinoase), acţiunea diuretică. a ceaiului.
fIe eredltăţn, f!e u~e! boh grave sau unor tulburări digestive com-
pletate cu o InsufIcIenţă renală funcţională, Cu o permeabilitate
j Formula 2 preia o parte din plantele primei formule şi le
completează cu iarba de zămoşiţă la care cercetările mai noi au
demonstrat o acţiune net diuretică şi calmantă. Codiţele de cireşe
crescută pentru zahAr.

136 137
 măresc diureza, iar coada-şoricelu lui, prin b~gătia 68 în azulen,
imprimă ceaiului proprietăţi puternic antlseptlce.
Afecţiuni ale pielii
Cu aceste ceaiuri se face o cură mai indelungată alternînd
amLele formule . Se beau 2-3 ceaiuri căldule pe zi. CEAI DEPURATIV
Formula :
FloTi de soc - Cicoare - Pi1pă,ue -
Afecţiuni ale căilor biliare Trei -fraţi-pătaţi

CEAI HEPATIC In afecţiunile pielii, manifestate prin apariţia de coşuri, furun-

Formula:
Coajă de cruşin - Flori de coada-şori·
celului - Frunze de mentă - Fructe
de miiceş - Mătase de porumb - 11;1-
dăcină de păpădie - Turită- mare _
Rostopască - Volbură - Sunăto ar e
Pl'iutre fune~junile pC care le are ficatul este şi aceea de a
Înlesni eliminarea fierei (secreţia oiliară) , uşurînd astfel digestia
(mistuirea) grăsimilor. Inflamarea vezicei biliare dă naştere la o
serie de perturbări În organism, printre care şi formarea de cal-
culi (pietre) care duc 1. boala numită litiază biliară. In acest caz,
ficatul se măreşte şi devine dureros.
In boli de ficat, pe lîngă regimul şi tratamentul indicat de
medic, se recomandă să se hea ceai hepatic. Ceaiul acesta are
proprieta tea de a mări secretia bilei. uşurînd şi micşorînd volumul
ficatului, de a calma durerile etc. Coada-şoricelului, datorită ule..
iului volatil, acţionează ca bactericid şi antiinHamator, iar prin-
cipiul amar din această plantă sLiruu lcaz~l secretia vezi cei biliare
şi a sucurilor gastrice. In acelaşi timp, calmează spasmele care
provoacă durerea. Sunătoarea are acţiune antiseptică şi descon~
gestivă. Fructele de măceş şi mătasea de porumb, pe lîngă acti-
varea secreţiei bilei, măresc diureza, eliminind toxi nele formate
la nivelul licatului. Turiţa-mare şi păpădia completează acţiunea
celol'lalte plante, favorizînd eliminarea secre~iei biliare. Coaja de
cruşin şi volbura măresc contracţia muşchilor stomacului şi ai
intestinelor, provocînd o uşoarA purgaţie care duce la diminuarea
volumului ficatului , prin excitarea bilei. Menta şi rostopasca, prin
proprietăţile lor antiseptice şi antispasmodice, reduc inflamaliile
şi calmează colici le bepatice.
Se beau două -trei ceaiuri calde pe zi, dintre care unul dimi-
neaţa pe stomacul gol.
culc sau eczeme, se recomandă ceaiul depurativ: care are rolul
de a produce O activare a circulatiei sîngelui.
Plantele ce intră fn componenţa acestui ceai au proprietatea
de a elimina toxinele din corp, form.te la nivelul ficatului şi rini-
chilor. Cicoarea şi pAp;irlia măresc secret,ia bilci. contrillUind astfel
la normalizarea digestiei. Trei-frati-p5taţi, prin compozitia lor chi-
mică, au o puternică acţiune depurativă. Florile de soc măresc
transpira~ia şi activeazA diureza, ajutind la eliminarea toxinelor
d in corp.
a cură CU acest ceai se recomandă şi persoanelor care suferă
de obezitate.
Se beau două-trei ceaiuri pe zi.
f
I
J
AROMATIZANT PENTRU BĂI
I Formula:
1
I
FloTi de !!cilbenele - Flori de levă~
ţi cA - Floti de sultină - Muguri d~
• pin - Muguri df' plop - Rizomi d,
stinjenel - llllsuiocul-ccrbiJor - Sovin
Plantele care intră In formula aromatizantului au ca principiu
de bază uleiul volatil.
Pc UngA acţiunea afomatizantA, 6ulIina, levănţica , busuiocul-
cerbilor, sovîrvul, stinjeoelul, mugurii de pin şi plop mai au pro-
pri etăţi aotiseptice şi bactericide, diminuind flora mi crobiană ce
fntreţine unele răni pUMJlentc. Florile de gălbenele au acţiune cica-
trizantă şi calmantă. Mugurii de plop şi cei de pin, prin răşinile
ce le conţi n, se folosesc ca antiseptic, astringent în hemoroizi, răni
dureroase, ulceraţii şi dilerite boli ale pielii.
Băile cu acest aromatizant, pe Bngă acţiunea de a crea corpu~
lui o stare de linlştire , prin Bctivarea circulaţi e i sîngelui, pOL com-
bate şi vindeca aDumite afecţiuni ale pielii.

138
 SIROP DE MĂCEŞE
Fructele de măceş, materie primă care stă la baza preparării
si~opului, con ţin vitamina C, ~-caroten sau provitamina A, vita-
ruma P, za baruri, acÎz ii citric şi matic.
Prin aceste substa nţe chimice, siropul de măceşe contri buie la
reglaI'ca proceselor vitale În organismul omului. Astfel, prin vita-
mina C ajută la consolidarea legăt urilor Intre celule, evitînd produ-
c~rea ~cmoragiilor, consoli.dează sistemul OS09 prin fixarea calciul ui
dm ah~ en le, sporeşte reZIstenţa organismului în hol.ile infecţioase.
Tn a~tenI e (obosea lă ) pro d ~ce ~ stare de înviorare, în anemii măreşte
cantitatea de globule roşu, aj uta la forma rea dentiţiei la copii şi
10. ev itarea cariilor dentare. Cu toate că fructele de măceş tOn ~ill
c;~nti t~ti. f0a.rte ~ici de ~ i~amina . A, totuşi, în cadrul comp lexului
vllaUlmlC dm SJrop, ea l ŞI menţme rolul de a echilibra funcţiile
ol'gauicc. Vi tamina P contribuie la menţinerea permea b ilită ţii no r-
male a vaselor de singe. Ea este un activant al vitaminei C,
necesară funcţionării normale n ciJ'culaţiei sîngelui.
. Intregul t.:omple~ de vitamine, precum şi ceilalţi componenţa
al fructel or fac ca slTopul de rnăceşe să nu fi e numai o simplă
băutură ră coritoare şi plăcută la gust, ci şi un bun tonic ş i J'econ-
f~l'tanl al organismului . Cercetările recente au arătat că preparatele.
dm 1rurte de măceş slut recomandate şi în boli de ficat.
Sil'upul se fo loseşte de obicei cu apă, sifon sau apă mineral ă
şi în dif cl'ite preparate ulimentare.
F lorile de muşeţel. dnlorilil uieilliu i volalil ŞI ID special azu-
{('nri, au o acţiune calmantfi., dE"zinfectantă şi antiinf1amatoare,
f~rlnd ca ţesutul celular să elibereze o caotitate de hi stamină care
I'I'ocl\lce o descllsibilizare a organismului: Tr;t acest f!10~ se ex~h~~
fn suşi rea preparatelor de muşeţel in diferIte afecţlUIll ale plCln,
conjunctivite, eczeme, acnee etc. Compu şii flavonici din florile
de mU$cţel. pe ungă propri etăti ant iseptice, au şi o aeti une ca lmantă.
F lorile de levănţică, pe lîogă aroma plă cută pe care o dau
p1'odusulu i, au şi proprietăţi antiseptice locale şi uşor calmaote.
Tcnu} uscat necesită substanţe cu acţiune emolientA. care să
contribuie la catifelarea pielii. Pentru acest motiv, în formula pro-
uusului "Floriten 1 U s-au in trodus florile de nalbă, care datorită
m ucilagiilor au proprietăţi emoliente.
Pentru tenul gras, seboreic, cu porii di lataţi, se cere folos irea
<le s ub stanţe cu acţiune astI'ln gentă. "Floriten 2", Pl'in plantele
(' uada-racului şi răchitan, bogate în tanin, satisface ace a s tă necesi-
late. Pc lingă acest principiu activ , plantele mai conţin derivaţi
f1avoo ici, care imprimă produsului cosmetic o acţiune calmantă ş i
ant iseptică .
In ambele formule s-a introdus amidon, care tn ameslcc cu
"pa şi plantele dă o pastă u ni formă.
Cele două preparate cosmetice activează circulaţia pcr i reJ'ică
o pielii, Înviorează ş i aduc o de~ tindere tenului , regenerează ţesu ­
t urile, atenuează ridurile, contribuind astfel la menţinerea rrumusc~ii .

FLOIUTEN
. Plantele medi cinale şi aroma ti ce, datorită compoziţi ei lor chi-
mlce des tul ue variată, sint folosite şi pentru întreţin erea frumuseţii ..
In acest scop, s-au pus la indemina puhlicului dou ă formule
de mască cosmeticA pentru fa ţă, una pentru ten uscat şi alta pentIll
ten gras cu denumirea de Floriten.
Florilen 1 : Florilen 2 :
Flori de levănţică FlOl'i de lev5nţică
Flori de muşeţel Flori de muşeţel
Coada-racului
Fluri de na lbă
R"chilan
X X
Amidon Am idon

l~O
 n. Medieaţia aparatului cardiovascular
1. HIPOTENSIVE :
angluonre, isop, măceş, păduce1, snlfi nă, lalpo. · giştei, v isc.
2. TONIC-CARDIACE:
allghinare, fasole , odolean. lalpa-gişt ci .

INDEX TERAPEUTIC E. Mcdieaţia aparatului bematopoetic

1. HEMOSTATICE :
A. Medicaţia fitoterapeutică cerenţel, coada-rocului, coada-şoricelului, ptitlnginl1, plop, pOL'Umbar,
porumb, răchitan, salcie, Uităncasă, traista-ciobanului, urzi că.
1. ANTIHELMINTICE (viermi intestinali):
afin, anason, cimbrişor, coada-şoricelului, coriandru, cfuşio, dud, 2. DEPURATIVE :
ghinţură, iarbă-mare, m5ccş, pelin, săpunariţă. cicolrre, dud, jzmă-bună, mes leacăn , osul-iepurelui , p:'ipărl i e, po-
rumbar, trei-fraţi-pătati.
2. AMIPROTOZOARE (Trichomonas):
gălbenele, hamei. F. Medic_ţia aparatului respirator
3. ANTISEPT/CE ŞIDEZINFECTANTE:
1. ANTIBRONŞITICE :
cuada-co.lului, coada-racului, coada-şoricelului, cimbrişor, (enieul,
anason, cimbrişor, ciubotica-cucului, coada-şoricelului, g ulUl ,
isop, levănticA, merişor, muşeţel, pin, plop, răch.itan, roini\A.
ienupăr, isop, lumînărică, mac-de-cimp, muguri de plo p, mll~ c hi·
81:l1vie, sunătoare, 8ulfinA.
de~piatrA, nalbă~ o!lul-iept1relui , p/Hlugină , pin , pir, pUimlll1\ricJ',
pndbal, soc, sovÎrv, tAtăucasă, tei, trei~fraţi-pătali , ulI g urn ş,
B. Medicaţia sistemului nervos urzică, urzică -moartă.

1. SEDA T/VE GENERALE (calman.e) 2. EMOLIENTE :

cimbrişor, hamei, levăo,jcă , obligeană, odaiean, plducel, roiniţă, in, luminăricA, mu şchi -de-piatră, nalbă, pAtl agină, podbal, tl'iti'i-
talp a -gîştei, tei. neasă, tei, urzică-moartă.

C. Medicaţia de echilibrare metabolică 3. EXPECTORANTE :

chimen, cimbrişl)r, ciuboţica - cucului , coaita-calului, feDicul, ia rbă·
1. AN'l'IDIABETICE : mare isop, lemn~dulce, lumilllirÎcă, muguri-de-plop, osul-iepurelui,
afin, anghinare, brusture, cerenţel, dud, fnsole, nuc, snlvic, urzică. pătlll~ină, plflminărică, pod hal, săpu nal'ită, scni-vIIlăt, sovirv,
solf-inA, tăt1'i.neasA, trei-frati-pălati, uDguraş, urzic..1-moart ă.
2. ANT/GUTOASE :
cimb r işor, coada-calului, (fag, fra sin, hamei, iarbă-mare, ienupăr , 1,. TUSIGENE :
merişor, mesteacăn, Pl'tlH"ulie, pir, porumbar, salcie, soc, troscot, cimbrişor, ciuholica-cuclllni, conita-şoricclu l ui. fcnicul, gutui, iarbă·
urzică, urzică-moartă . mare, mac-de-cimp, muşchi-de-piatră, nalbă, plHl agină, pin,
plăminărică, po/lbal, porumbar, rostopaseă, !!lcai -vinăt, sovîrv,
3. ANTIRRUMATTSMALE:
tăt.ăneasli, tci, uuguraş, vise.
cătină , cimbrişor, coada-tacului, coada-calului, frasin, hamei,
iarbă-mare, ienupăr, merişor, mesteacăn, mu:;;tar-negru, muguri de 5. ANTlASTMATTCE:
p lop, osul-iepurelui, păpădie, porumb, pir, salcie, troscot, turiţă­ cimbrişor, fenicul, iarbă-mare, ISOP, muşeţcl, odolean, plitlagini1,
mare, urzica. podbul, sovir", tlllpa-giştei, ung-uraş, vÎsc.
1,. VITAWNIZANTE: 6. SUDOJ1JFICE :
cătină, ciuboţica-cucului, măceş, urzlcă.
brusture, ciuboţica-cucu l ui , ienupăr, isop.
5. OBEZITATE:
7. ANTISUDORIFlCE :
cruşÎn, mur, osul-iepurelui, păpădie, porumb, soc, urzică.
nuc, salvic, slejar.
142
143
,

G. Medicalia aparatului digestiv 13. INFLAMA ŢII BUCO·F ARlNG lENE:

Il) abcese den tare :
cerenţel, co ada-şoricelului , muşetel, naibii, sah-ie, suUinli, tiitll-
1. EXCITANTE AMARE (aperi ti ve)
neasă ;
albăstrele, angh inare, coaci<l~şo ricelului , ghinţură; hamei, isop,. b) giogivite :
muşcbi-de~piutră, obligcană, pelin , schinel, tint<lu l'ii, nngu raş . c erenţel , coada-racuIui, mur, nuc, salcje, suHio 1'\, snlvie, sunătoare,.
tnmda{ir j
2. ANTIULCEHOASE : e} amigdalite :
coada-cll lului , gălbene l e, lemn-dulce, muşet el, pătlngin?i, pHimină:­ cerenţe l, mur, nalh~ , saJvie, tei.
rică , sună t oare, tiituncaslt
14. GALACTOGOGE (excitarea secre~iei lactate)
3. ANTIACIOE (hiperaciditatc) :
anason, chimen, (enicul, soc.
coada-calului, salcîm, zme ur.
4. ANTIEMETICE (fUlli vomit ivc) : H. Medicalia aparatului uro-genital
izmă-bună, muş chi-de- piatră, odolcan , pelin, roinită .
1. DlUfiETICE :
:). ABSORBANTE (carminative) : • afin, albl'istrele, anason, anghinare, brusture, chimen , ciro~,.
ufin, unason, chimen , coada-şoricelul u i, coriandru, ren icuI , măghi­
ciuboţica-cucului, coada-calului, dud, fa sole, feni~ul, (rog, frasin ,.
ra.n, muşetel , oLligea n ă, roiniţă, saivie. iarbă-mare , hamei, ienupăr, lemn-dulce, levănţlcă, măceş, mă ­
6. ANTlHEMOIWJDALE : ghira n, IDtlrişur,
mesteacăn, muguri de plop, osul.iepure!ui.
păpădie pin , pir, pl lullinărică, porumbar, porumb, săpunan\A,.
afiu, anghinare, cerenţel , coada-şoricelului, mu ş clcl , nnlbă, salcie.. scai -vinA.t, soc, sulfină, tei, traista-ciobanului, trei-frn ţi-pli.tuţi ,
stejar, tăt....incasă, urzică.
urzică.
7. COLAGOGE (măresc secrctia bilill ră) :
2. ANTILEUCOREICE :
anghinare, bruslure, cicoare, cOllda-şoricelului, cruştn, gălbenelc" coada-raculu i, gălbenele, muşe\el, nalbă, n uc, stejar, urzică ·
ghinţu ră, hamei , iarbă-mare, i7.mă-bunA, levăoţică, rnăceş, muşeţel,.
moartă.
muşchi-de-piatră, roiniţă, păpădie, pir, porumb, ro s to pască, snlvie,
schinel, sun ătoare, tei, ţintaură, liulfin ă , turită-mare, ungurnş,. 3. LITIAZA RENALA:
volLură. coada.racului. in, măceş, izmă-bun ă, mes te acăn, o<:u l.iepurelui,
8. LAXATIV·PURGATiVE : porumb, turiţă-mare, urzică.
ci'iti nă, cicoare, cruşÎn, in , muştar-alb, pOl"Umba r , so c, volburll . 4. DEZINFECTANTE URINARE:
9. ANTISPASTiCE INTESTINALE (colici) : fasole , iu, merişor, muşetel. nalhă, osul-iepurelui , muguri rle plOI~
pir, plămtnăl"ică, porumb, soc,
anason, chimcn, coada-racului, coada-şoricel ului, (enicul, izmă-­
bună, măshiran, muşcţel, obligeană, odolean, roiniţă, sulfină. 5. ANTIDIS~IENOREICE :
10. DEZINFECTANTE INTESTINALE (coli te) cerenţel , coada-racu lui , coada·şorice lului, gălbenel e, muşetd, per
rumbar , saI vie, talpa-giştei, traisltl.-ciobsnulni, urzi că.
anghinare, cimbrişor, c oada-şoricelulu i , in, mll ceş, mur, rnuşeţel ~
nalbă, sunătoare, urzică-moartă.
1, Medicalia dermatologică
11. ANTIDIAREICE :
afin, albă s trele, cătină, codiţe de cireşe, frag, gutui, izmă-bună, 1. ACNEE (coşuri) :
pătlagină, mur, mllşetel, DUC. plăminăricA, porumbar, răchitan .. •• brusture, cicoarc, fasole, gălbenele, trei-fraţi·p!1tal i .
roiuiţă, ste jar, sunătoare, tătăneasă, traista-ciobanului, trandafir;
troscot, tUl·iţii.-mnre, unguraş, urzică, zmeul'. 2. ARSURI:
coada -şoricelul u i, glUbenele, in, muşcţel, plop, scbinel, ImnA.ton re;
12. STOMAHTCE : tătănt: ll.sli .
anason, cerenţel, cicoare, cimbrişor, conda·şoricelului , coriandru,
lenicul, ghin ţu ră, hamei, iarbă-mare, i enupăr , isop, măg hiran, 3. CICATRIZANTE :
mur, muşchi-de-piatră, muşe~el, muştAr-alb, oblLgeaoA, pelin,. ciuboţica.cuclllui, coada-rncului, gălbenele, isop, Icvănţică, pălla­
porumbar, r oini~ă, salcîm, schioel, sovirv, talpa·giştei, ţintaurl1 ,. ginA, piu, pllimillărică, unlhli . plop, rAchitan, roiniţă , rostopască r
un g-uraş, urzi că. salcie, sun ă toare, tli.tăneasli , talpa-giş tei, troscot, u n guraş.

144 14 ;;
 4. ECZEME:
coada-şo r icel u lui , fasole, gMbcoele, mesteacăn, muşeţel, nuc,
pl'ipădil', supunariţă, floei-fraţi-pătaţi.

5. FURUNCULOZE :
brusture,. ciconre, coada-calului, in, muşetcl, naibii, săpunaritA,
soc, SUHlllă, tătăneasă . trei-fraţi - pătaţi, volburli
6. ULCERATII :
INDEX
ciuboti.ca-cucului, coada-calului, coadD·şoricelului, cerenţel, gălb c­
ncJ~ , larbă-mar~, muşetel, nuc, naIbii, răch.itan. roiniţ.ă, salvic)
scllioel, săpUJ,lantă, s~cjur) sullină, talpa-gtştei, t/1tilneasă , ţi ntaură, alfabetic cu denumirile populare ale plantelor medicinale
unguraş, urzIcă, urzIcă-moartă.
Pag. Pag..:;:
7. TONICE CAPILARE :
mesteacăn, muşeţcl, bl'usture, urzică.
Afin 15 Cătu,nică·sălbatică iH"
Agud 37 Cel'en~el 23
Alumiior ~6 ~9
8. DEGERATURI : Cetină
giUbenele, schinel, stejar. A lbă s trele .16,111 Chimen 25
Albei 83 Chimen-dulce 39
J. Medicaţia oftamologică Aiu nele 33 Chilăr 82
Amurii 62 Chir 8~
Annperi 49 Cirligei-pătalÎ 111
1. DEZINFECTANTE OCULARE :
alhăstre le, feoicul, gălbenele muşeţcl, nalhii, DUC, 8u Hină, tei,
Anghinare 18 Ci collrc 26
trandafir. ' Anglicel 29
CJlllbrişor . 27
Anason 17 Cimbrişor-de-cimp 27
AIHuw o-dulce 39 Cimbrul-de-cultură 27
Anason-uemţesc 39 Cione 10[1
Archiş . 49 Cioringlav 54
Arnica . 20 Circ, 29
Asuclul-calului .76, 95 Cirici 37
Barba-împăralului 111
Burba-sasului 31 Ci Il bot ica-cnculu i 29'
llurba-ursului 31 Ciuin-alb . 97
DM\iHură. 116 Ciuin roşu 96·
Drădişor 31 Coada.-boului 56
Broască 100 Couda-calului 31
}Jrustur 21 Coadn-Ieului . 105
Bur u iUllă-d e-frigu ii 109 CoaJ3·lupului 5&
ll usu iocul-stupului 90 Coada-mielu lui 56
Cucadir 57 Coadu-minzului 31
Calce-mare 92
Cu lm 73 Coada-racului .32,113
Curu l-pădur ilor . 20 Coada-şoricelului 33
Cnrul-zinelor 20 Coada-vacii 5&
CUI 70 Cocăzar-de-munte 60
Coş ul-popii 70 Codiie 31
CUl irc luţe . 111 Colilceii-babei 70
Cll l h flşoar~ 90 Col C'u ndru 31,
Cl'tIitlicii 42 Coriandru 3"
Cl1tină . 22 Co robăţică 16
ClI.lillli.-albă 22 Corovat ică 56

147
 Pag. P ag. Pa ..
~
Co tobrcl 87 larbii -de-negi 92 MărăcilJ e~alb 77 Pap~-l ungă 78
CrAsei 35 Iu rbă-rle-pifl tră 102 AI1Hăcinu 90 Pă p uşoi 89
C rcas ta-cocoşu lui 105 lar ba- Iui-Tatin lOG AIătrtceu 65 Pă rus it o-g ăinil o l' 78
Crinccş 23 Iarb~ -dulce G't MaturlCC 16 Pilrul-porcu lui 31
Crucco -voiniculu i 92 Iarb :j-b{i lo a~ă Paşl c le-~ll iu lui 1IJ9
106 Merişor 60
Cruşin Inrb;i-nocua~ă 105 PătlaginA 79
. 35 Inrbu-g îşt clor Mesteacăn 61
-(u cu ru? 89 32 111 Paţ8chiu5 3;)
l\l ic,unelc
Cu i şorilă 23 Iarbă-mare 47 Alterl!a-ursulu i 84 PelIn 81
Cujdă 20 lnrhn-pisi cii 74 Mintii. 52 PicIOrul caprei III
<: uscr işor 84 no
..
lurha-rinduuelii 92 Mintă - t urcea scă
Dirmotin 76 Iarhn -roilor P in 132,
90 f\lijlJ t lUD
Dinţur;1 ljlj 102 Pir S3
Ienupll.r 49 f\lo lotru-galbcn .
Doi-ha ~i lor,
MulUl'ii 39 ]Jlatagin ă 7f)
Dosi 100 ln 50 Moruoi1 6:> Plâulină"'ică 81.
Dud 37 Inturfi 1t4 62 Pl eu;o.că uit ă 92
AJur
Enţură 44 Ipcfirige 95 ~Iur-nl'gru ()2 Plop 8.'>
Fasole . 38 Ips<Jri t.:'"l 97 Mură 37 P od hal 86
FenicuJ 30 ISllp 52 Muşcţcl 65 Podhal-Je-wulll t.: 20
Fierea-pămintului 114 Tzm5-htl n~ 52 MU1;ich i-cret 63 Pojarniţ"- 103
Fi l imică 42 J(>bJ!hi ll-de-m uu tc 63 Muşc h i-de-m Utl lC 63 A!)
Porum b
Fi ncen 39 .11·I' 82 Muşch i -de-pialră 63
F inior 49 Jireapăn 49 Muştar -al b 68
Porumbar
Potruacă
""
' I
II ,~
Floare-de-friguri 114 Jneapiirt.
F lon rf>-dc-si'lpun 95 49 Mu~tar·ncgru 68 Preiicură ;j.'
F loarea-c;'ll ugilrului 95 Lacriroile-Elenei 47 Puuga-p,'pii In!.
Lărofioară 27 NaIba 70 Puoguli\a-păstol'lll l l i ImJ
Floa rea -grîului 16
Lăpuc 21 NI1'b[i-a lb ă 70 Puu~ uliţă 10!l
Floarea-paiului 16
90 Lemn-ciinesc 35 Na l bă -de-cu ltu ră 70
Floarea-stu pi lor
NaILa-de-gnidină 70 Răc bil:.lU un
F lorile-zlnclor 90 Lemu-dulce 54 Hâdaeiuă - dulcc S!t
Flori-albe 95 Lemlliie .... 90 Nall.m-U1:1!·untJ.
Nulutt-mare
70
70 Rii gil lie 83
Frng 40 Leuştean ul- mun telui 113 Rid l eh i onră 2~
NaJofl -wi că 70 Rfl(:hita-rînuunici i 111
Fr~gar . 37 l.evănţică 55 Na l bă-dc -p i'idu re 7u
Fra ~ in 41 Limha-oii 79 Nalbă- roş ie 70 nomiţă 9()
Frig u ri că .. . 114 Lipan 21 L\cgelarll:"t 92 Ruişte !lO
Că l hc nare-de~ge rll1 e \l 3 Lu ciu 82 Romuuiţi:i G.-)
Nuc: 72 Hnş il /3r5 41
-Gălbenele 1j2 Lll minrU"i c~ 56
Gherghin 77 Ohligeană 73 92
Lu min ă ri cl1 -alha s trl1 44 Ochincea 44 l\os!upască
-Ghinţură 44 LUlllinâri\!u-pămtntu lu i 44 OchIUl-boului 47 Ru g 57
Chioc 16 Ochi-galbeni 42 Rug-de-munte .62,122-
Gipsllriţă 97 Mac-de-cimp 57 57
Odo~u ci 95 Ru jâ
-Guşa -gă in ii 111 Muc-iepuresc 57 Rujalină 7()
G uş a-p orumbelu lu i 78 Mac - roşu 57 Odolean 74 Rujuliţă li.!
e utui 46 Mac-sAlbatic 57 Owuu 47
Ml1cuţ • 57 Salcîm 94
Hamei 46 Osul-iepurelui 7G Salcie 93
Hanus . 39 Măceş 57
He ric i că 112 Măghi ra n
Păducel 77 Salvie . 94
59 Pauseluţe-d e-ci mp 111 SăI ăştioară 76
lagod 37 MhlagA 70
l a lovăţ 49 Mama-ploii 79 Păpădie 78 Săpuuuriţ:'i 9~
l arbli.-de-cosi tor 31 Miirăc in e . 87 Păpiruie 57 Să})ull u l -calului 95

148 1~ 9
 Pag.
~
Să punul-p opii 95 Tei-pAduret
Sărpunel . 27 108
Tei-pucio9 JOS
Scai-vinAt Tei-roşu
97 'firn
108
Schind111 . 27 87
Tirsoacă 112
Schincl 98 Timian 27
Scintcutii-d e-irig'uri' Timişor 27
114
'Scrintioare . . . 32 Toporaş 111 INDEX
Scorombar 87 Trandafir
ScCftrA-de-grădi~ă 39 110 alfabetic cu denumirile ştiintifice ~atineşti) ale plantelor
TrlHldafir-ncgru 70
Sccărică 25 Trandafir- să lb at i c 57 medicinale
Smirdar 60 Trandafir-d c- Darans~
Soc. 99 Traadll fi r-de-du Iceată
110
110
Pag, .' ~
S.Qwişor . 105 Trandafir-de-Iunii. . 110 Achilea millefolium 33 Frugarja vcsca , 40
Surcnji 37 Trestie-mirosi toare 73
Sorocină
Acorus calamus 73 Fraxilllls cxcelsior 41 •
33 Trci.!rali'pălaţi 111 Agrimonia eupatoria . 113 Gentiana asclepiadca 44
SovÎrv 100 Trifoi-mare , , 102
Speriba nă
Agropyrum repens 83 Gcntiana lutea 44
73 Traista-ciobanului 109 70 44
-Speri bunA-tAr~ată 73 Althaea officinalis Gentiana punctata
Spetează 73 Troscot 112 Althaea rosea 70 Gaum urbanum 2:\
Spctenzll.-p~striţli 73 Troscoţel . 112 Arctium lappa . 21 Glycyrrhhn glabr:l 5"
Speri ba Il ti · tArea ili 73 Tl'oscovă . 112
Turicioa.ril Arnica montana 20 Gypsophila pa nicu lata 9"
Spin 87 113 Artemisia absinthium 81 Hippophae rhamnoides , 22
Spi n-vin ăt 97 Turiţă-mare 113 61
Sp oriş 112 TUl'tel 49
Bctu la verrucosa . Humulu s lupulus "fi
Stejar Brassica nigra 68 Hypericum perforatum 10~
101 Tintaurl 114
SudoAre ' . 84 Calendula officinalis 42 l-lyssopus oHicinalis ~2
Ţita-oii 29
Sudoare8.cal~lui 76 Ţita-vacii Capsella bursa pastoris 109 Inula heleJlium 1,7
Sudoarea-capului 76 29
Ungur<lş
earum carvi 25 Juglans regia 72
!:)u fulf ,
Surulg .
102 ' , 116 Centaurea cyanus 16 Juniperus communis 49-
102 Uhi8ll , 117
• S ugel·alb 119 U;ţzi ci\-crea ţ ă
Centaurium umbellatum 114 Lamium album 119-
119
'5 ul c ină 102
. U;ztt-u -monrtă 119
Cerasus avium . 29 Lavandula Ilngustifolia 55 •
'5 ulfină 102 Cerasus vulgaris 29 Lcotlurus cardiaca 10S.
". Valcriaull. 74
.5lln;\ LOarC 103 Viueţele 16 Cetraria islandica 63 Linum usitatissimum 50
I
Tiiietllră , '!. 9()
Talpu-gîştci , .~', . ;\~~
44
;.;-&;.. . '" 105
Vişin 29
Chelidonium majus
Cichorium intybus
92
26
Lythrum salicaria
Majoraq,a hortensis 59
Ttlllliion l'A ·sălbatică" .' _, '" 4· 111 nse 120 Guicus bcnedÎetus . 98 Malva glabra 7<P
'Tăş('uli~ă 109 Volbură 121 Convolvulu9 arvensis 121 MoJva neglcct8 70
Tătănemiil 106 Vuroo ic 116 Coriandrum sativum 34 Malva silvestris 7<P
~
Tei 108 Zburătollr~-b5rbÂte~scă 90
Zetin Crataeg us monogyna 77 Marrubium vulgare 116.
. ,:
'rei-alb 108 82
Tei-argintiu 108 Zglăvoc 16 Crn lnegui oxyacaotha 77 Mutricaria chamomilla 65
Tci cu frun za marc 108 Zmenr . 122 Cyoara 8colymus . 18 Melilotus officinalis 102
'"",
(:ydonia oblonga . 46 Mclissa officinalis 90
" E'Iujsctu m arvense 31 Mentba piperita 52.
1 I \ Ilg~ um plnnum 97 Mol'Us alba . 31
1·" I I il ulum vulgare 39 :Morus nigra 31
.-
151
 Pag. ~

Onouis spinosa 76 Rubus idaeus 122

Origanum vulgare 100 Salix alba 93
Papaver rhoeils 57 Salix fra gilis 93
Phaseolns vulgari!! 38 Salix purpurca . 93
Pimpinella anisum 17 Salvia officioalis 94
82 Sambucus nigra 99
Pinu s montana
82 Saponaria oHieinalis . 95
Pinua silvestns
68 BIBLIOGRAFIE
Plantago lnnceolata 79 Sinapis alba
Plaotago major 79 Symphytum officillale 106
78 AL.BULESCU D., bAZAR M. - Identificarea ,i dozarea olontoioei tn pIaOla
Phmtago media 79 Tarnxacum officinale Pulmonaria officinalis L. Farmatia 8) 1964.
Polygollum aviculare 112 Thymus scrpyllum 27
27 ALBULESCU D., MIHELE D., FORSTNIlR S. - Contributii Ia studiul
Populus nigra 85 Thymus vu lgaris farmacogoostic 01 unor specii indigene de Pulmonaria. F ut-
Pntf"ulilla aoserina 32 'l'ilia cordnta 108 macia 2, 1969.
Prim1l1a e1atior 29 Tilia platypbyllos 108 ALBUL ESeU D., MIRELE D. - Contributii Ia studiul farmacogoostic al pro-
Primula oUicinalis 29 TiJia tomento-sa 108 duselor Herba Anserinal şi Herba Agrimonial. Formacia 9, 19C9.
Prullus spinos a 87 Tus5ilago brfara 86 ADAM 1.., HICKEL 1. - Date privind utilizarea frun zelor de Primula
l'ulmonaria officinalis 8r. Urtiea dioica 117 CD drog indigen bogat fn vitamÎna C. Revista medic31A,
Quercua robur . 101 Vaccinium myrtillus. 15 tom. III, 3, 1957.
Qucrcu8 petraea 101 Vaccinium vitis idaea 60 BELCOT EM. - Formularul preparatelor gatanice. Bucureşti, 1946.
101 Valeriaoa ()[ficinalis . 74
Quercull sessiliflora BENIGN! R., CAPRA C., CATTORlNI P. E. - Pi~nte medicinali, chimica,
Rhamnus franguln 35 Verbascum phlomoides 56 farmacologica e terapia. Milano, 1964.
94 Verbascum thapsiforme • 56
Robinia pseudacacia . BRAUNEH R., HEHMAN GH., GHEORGHIU A., MACEDONESCU·
57 Viola arvellsi!l 111 M1CHELL 1. Cercetări
{armacologice şi clinice asuprd
Rosu canina
Rosa centifolia . 110 Viola tricolor 111 nlcaloizilor din Chelidonium majus L. un succedan eu al
Viscum alb um 120 papaverinei. Farmaeia 3, 1955.
Rosa dalDlIscena 110
R ubu!! frut1cosull 62 Zea may. 89 BRUNEA E. - Despre fitoncide. Farmacia 4, 1956.
CIONGA B., SOMMER r.. - Contribu~ii la cunoaşterea plantei iuula
beleoium L. Farmacia 2, 1960.
COICIU EV., RACZ G. - Plantele medicinale ,i aromatice, Bucureşti, 1962.
CONSTANTINESCU D. GR., CONSTANTINllSCU C. - Fo,mul.r fitoterapeuti ••
Ducureşti, 1958.

CONSTANTINESCU D. GR., BOJOR O. - Plante medicinale. Ed. medicall,

Bucureşti, 1969.

CONSTANTINESCU D. GR., nATON F., APRIlOTESE/ C. - Contributii

la studiul analitic al cinarolullli. Parmacia 6, 1961.
CONSTANTINESCU D. CR., SOMMER 1.. - Cercetarea şi valol'ifi.curea
plantelor medicinale. Farmacia 2, 1964.
CONSTANTINESCU R, C1UWI 1., STANllSCU M. - Studiul la,macogn o'tÎ.
al plantei Symphytum officinale. Farmacia 7, 1959.
CONSTANTINESCU R, ALBUI.llSCU D., FORSTNllR S. - Contributii 1.
studiul chimic al plantei Pulmonaria millissima Kern. Far·
macia 12, 1961.

153
 ..... Contri.butii la
CONSTAN1'INESCU E., NEDELESCU P., CIUI"EI 1., STANESCU M. - HERMAN GH., GHEOllGHlU A. , roNESCU -MATIU 6/," L. Farmacia 4,
Coutribuţiila actiunea alnntoiuei din Symphylum oHicinale L. studiul va lorificării plantei Hypericum perfo tl
asupra tUDlorilor de grefă (Walker şi Cuerin) la ş obolao . 9, 19111.
Farmacia 5, 1961. HOPPE A. HEINZ - Drogenkuode. Hamburg, 1958.
CONSJ',IN1'/NESCU E., CRISTEfl E., FOllS'fNEIl S. - Contribulii la studiul IACOVLEV 1. 1. - Cătina albA şi răcrutica. Moscova, 195rt~
la valorifica rea
farm acognostic al plantei Onosis hircioa Jacq. Farmacia 10, 1963. 'bl,rl.lm urhnnum ca
IONESCU C. N., V ARCOVIeI., H ZI SSU R. - Cootrl 1'~1l ştiinţific tom
COSMOVICI L. - Ingrijirea ten ului. Bucureşti , 1965. norei indigene - Preparate galenice din ( ,
DRAGOMIR N. , ROCS1N M. , HOPIRTEANU M. -
herba Thymi, Farmacia 5, 195G.
Studiul extracluJui de succedllnee ale preparatelor de RataohÎa. Eli
Il., G, 1950. r
E., DEAC R.
PAZEKAS B. , R ACZ G. - Actiunea unor produse vegetale asupra pro- IONESCU M., llACZ G., KELEMEN M., RACZ.KOT1Ifs, S:9rgg~ata May·
to:r:oarului Trichomouas vaginalis. Farmocia 2, 1965. ACţIUnea dlUretlcă o extractuiui apos,
dis la ciini cu rinichi transplanto\i. Farmatill d~ muşe\cl. Far·
PESZT CIi., RACZ-KOTILLA E., RACZ G. - Acţiunea diurctică şi saluretică
a produselor vegetaJe - Stigmata Maydill, Stipites Cerasorum şi fU RACEC AL. - Studiu privind valorificarea pulherii
Semeu CitruJli. CouCerioţa naţionalA de farmacie, Bucureşti, 19ti3. macin 5, 1959. 1 experimental. al
FESZT GH., ILDlKO B. - Da 'e cu ["ivi .. la electul antigonadolropic al KELEMEN A., VOPKORI J., PESZT GH. _ Control"la populal·ă. !<ar·
extractelor de frunze de merişor (Vaccinium vi lis idaea L. la unor ceaiuri colagoge lntrebuio\ate tn med i
masculul de Rana aesculenta) . Conferinţa naţională de farmacie macia 8, 1963. MARINESCU M.
Bucureşti, 1963. ' IWLLO C., CONSTANTINESCU M., ItETEZEANU M" ,i"arc de Jolpa.
FESZr GH., RACZ-KOTlLLA E., PALFFY B., SCHMIDT-MOHAN C., - Specii de convolvulacee indigene inli
FORIKA M. - Contrib utii la studiul actiunii seyei de mesteacăn Farmacia 1, 1953. ţ5f:hliige fiir den
asupra secreţiei urinare. Farmacia 1, 1967. LUCKNER M., BESSLER O,) SCHROD ER P. _ ,\1::11 Isiandicus. Die
FUZI 1., PE'rER M., MARTON A., KlSGYOItGY Z. - Acpunca anti· Drop,'fl11teil des DAB 7. 9 Mitteilung: Li.:}1
microbianli a extractelor obţinute din diferite specii de urzică . Pha.rmazie 4, 1965. (lif.:Wiige fiir den
Conferinţa naţiona l ă de farmacie, Bucureşti, 1963. LUCKNER M., BESSLER O., SCHRODER P. _ V';'" Quenu.. Dio
GAMMERMAN A. F. - Manual de farmacognozie. Moscova, 1948. Drogeoteil des DAB "7. 3. Mitteiluog: O'
GOBIEK K., KON /ECZNY Z. Recept:\riusz ziclarski, Herbapol, \Var- Pharmarie 2, 1965. 1') , Natura, sene
szawa, 1960. LUPE 1. - Cltina albii (Hippopha~ rhamnoides
Z,
GOINA T., HADU A., PETCU P. - Cercetări a.upra unor plante medi- biologie 1, 1964. 112.1.
cinale indigene cu acţiune hepatobiliară (Berberis vulgaris L.,
Mentha piperita L. şi Gentianu asclepiadea L.) Conferinţa naţio­
LYON G., L.OISSEANU P. - Formulaire therapel1tique, j drog a seznam f
nal ă de farmacie, Bucureşti, 1963. MACEK B., PULCHAIlT M. - Obcrny prebled ro.tlinD!
leciv. Prahn, 1956. lâg. HIJB.
GOlN,1 r.,
CONSTANTINESCU E., CIULEI I., RACZ G., GRIGORESCU
E., PETCU P. - Farmacognozia. Ed. didacticl şi ped agogică, MADAUS GII. _ Lehrbuch der Biologischen Heilmittel. J) fi" HINTS M.)
Bucureşti, 1967. M AIWS T., RACZ G., SERES.STUHM "., BALlNi I~ilo,;, ~~~~inalis)
GREGORI0 G., - Alcune droghe vegetuli interIerenti ilul metabolismo POEN AnU E, Efectele extractului de 9ulIioA (~t a , .
deU'scido urico. Rivista italiana, 4, 1961. asupra regenerării ficatului de ,obolao. FarP'
GRIGORESCU E. - Conţinu tul În ucid ascorbic ai fructelor de cAtin' MASLOV M. S. - Boli de copii. Bucureşti, 1950. Ibe tronquillizing
(IIippophae rhamuoidcs L.) din It.P.R. Farmacia i, 1961. MENON M. p" DANDfYE P. C. _ The mecanism o'
J. Pban ll, 19) 3!
GRIGORESCU E., NUŢU V., CRISTEA S. - Contributii 1. .Iudiul Iar- netioD of asarone Irom Acorus caJamu9 1.'1
macognostic al produselor flores et fructua Crataegi. Far- Anglia 1967. ,do lior. 32 111)
maCia 8, 1962. MERZAGORA·NOSOTTI N. La Salvia ollir.inali.. G/
GRIGORESCU E. - Contribuţii la studiul farmacognostic şi fitochimic 1966, Italia. jihydrophenoos de
al speciei Hipllophae rhamnoides L. indigenă. Autoreferal, l'Attiohanl (Cvnal'a
NICHIFORESCU E. , CUCU V. - Sur 1. do,age des o·J .' 23 lU65 6
Bucureşti, 1963. type Rcide cafâiqne pr~seot dane les feumes ~S,' " 'i
HERAUD A. - No uvcau dictionnaire des plantoa medicinale!. Paris, 1927. seolymus b.). Anuales pharmaoootiqulJs franci
155
154
NICHIFORESCU E., WINTER D., SAUVARD S'o STA.\'ESCU C.
Contribuţii asupra pl'epar~rij unui cxtract h idcoHlcoobc tiin lrun- RiCZ G' J MONY AM., SA BĂU M. - Actiunea antibiotică a extractu lu i de
zele de Cynara scolymus. Farmacia 21 1~68. frunze de Cynara scolymus. Farmacia 8, 1967.
NICULESCU GH., GUTA tI., DINU·O.4NCEA C., ANISIE P. - Aetiu ue. HACZ-KOTILLA E., RACZ G" ASZTALOS A. - Factori care c onditjonenză
pl antclor Cichorium intybus şi Artemisia absin thium asupra actiunea diureti că ti drogului Stigmata Maydis. Farmacia 2, 1nG7.
secreliei biliare. l'arma cia 3, 1954.
RACZ-KOTfLLA E., rAZAKAS B. - Actiunea an tih e lmin tică Il u nor remE'dii
NICULESCU GH., CRISTEA E., AVRAM 1. - CerceHiri prcl.iminare asupra vegetole, utilizate in medicina populară. F ormacia 8, 1969.
acţiunii diuretice a plantei Ononi8 hircina Jacq. Scsiune3
I.M.F. 1961. /lACZ G., SPIELMANN 1., LAZAR SZ. C., OHBAN 1. Remedii ve~etRle
utilizate in med icina populari'l româneascii în afec ţiuni hepllto~
NICULESCU GH., GUTA AL., WEINBERG D. - Colite şi r.etocolite. biliare. Revista medical ă 2, 1969.
Monografie, 1956.
nOVESn P. - Fitocomplessi ortodermici funzionnli. Rivi sta itali ana 9, 1966.
ONOFREJ T. PASTIA AL., LEIBOVICI M., CU RPEN E. Con tributi i
la studiu l activitiltii mitoclazi ce a ex tractulu i de r.hp,liclonium SASS E. ,. - Fito terapia. Moscova 1952.
nllljU8 L. Conferinţa natională de farmacie, ll u c ureşti , WG3. SCHMIDT W. - Zur Pharmacologie der BittermitteL Planta medica 1966.
OŢEU?ANU D., STAN ESCU V. Prepararea medicamentelor ia farm ~t{'ie. SCVO RTOV V. J. - ~fanual de farma cogoozie. Bucureşti, 1951.
Bucu reşti, 1960.
SOMJ\1ER L., TIMAR M., SAUV AnD S. - Studiu referi tor la acţiunea
PA NTU Z. - Plantele cunoscute de poporul roro!ln. Bucureşti, 1929. diureticli a ulei ului volatil extras din Herba Equ iseti m ino..
PAPP C. Contri hutii la studiul botaaico-farm ncognostic II I rizomilor ris. Farmacia 12, 1961.
şi rădăcinilor de Geu m urbanum L . Farmacia 3, 1953. SOMMER L., MINTZER L., RINDAŞU G. - Actiunea antimicrobianl Il
I1APP C. - Contribulii la stud iul cu noaşterii ~i difereo ticr ii fru ctelor de u leiu lui extras din Herbn Equiseti rnmorts. Farmacia 9, 1962.
Crataegu s monogyna Jacq. şi Crataegus ox.yucantha L. Far- SOMMEH L., PI % ARAŞU 1\1., POP ESCU S., BURLIBAŞA C. - A'·li"" ••
macia 1, 1958. chamazulenei din pelin in afec\iunile de natură infLJIlllltoar8
PARIS M. R., AlOYSE H . - Abrege de matiere medicale. Paris , 1%1. ale paradonţiului şi in comp licaţiil e postoperatorii F a t·llluci.
8, 1965.
PATEGA C. - Acţiunea infuziei de Fructus Plilt5eoli s. sem. ,i de Foliu m
Ju glandis asu pra glicemici. Lu crare de dipl o mă, Fac. far- SO MME R L., M./JULESCU D., CONSTANTINESCU C., AGOPIAN A -
macie, 19GfJ. Contributii la valorificarea econom i că a rădăcinilor de naibii-mare
(Radix Althaeae). Farmacia 2, 1966.
PLANCHON L., BRETI N P., MANCEAU P. - p,eci. d. matiere medi.
cuIe. Paris, 1946. SOMM E H. L., MII-lELE D. - Cumarinele n aturale, structura ch imică, răsllin­
dire, valoare terapeu tică. Fa.rmacia 2, 1969.
POMILVI L. - Il mcliloto od crba vetturina . Hivisl8 ita liana, 1, 1966.
SUCIU GH. - Cerce~ri asupra florilor de Tilia tomentosn J\"Ioench. Far-
POPESCU i\-fA RJUS. - Gu lenoterapia. Bucureşti, 1943. macin 6, 1968.
RACZ G., FUZI 1., K1S GYDRGY Z. , ILJEŞ G. - Contrihutii 111 cunoa şterea SOKOLOVA B. E. Vliianie ekstrakta podorojnika na holesterinovli
co nţinutului in arbutÎnâ din produsul inJigcn Folium Vit:3 aterosklerot i nekotoriie storoni ege farmakologhiceskogo deistviia
idaeae.Farmacia 8, 1961. Rastit. resur. voi. 4, Dt. 3, 1968.
RACZ G. - Herba Leo nuri i n terapeutica w{ldGrnl1. Farmacia 5, 1959. TErrEI. A. B. - Curs de farmacologie ş i farm llcodinamie. LM.F. Bucureşti.
RACZ G., AUGUSTIN G., RACZ-l(OTILLA E. - Vlllorilil!<:l.l'ca speciilor rEUEl. A. B., CONSTANTINESCU M. - Valoarea purgntivă a prepa-
indi~ene de Centaurea ca p1t:lO te medicinale cu conţin u t in ratelor de CODvolvulus arvensis L., stabilit în raport cu Jalapa.
pr in cipii amat'e. Luc ră rile Grădi nii botanicc, Bncureşti, 1963. l'llrmacia 3, 1956.
RACZ-[{OTILLA E., RACZ G. - H erba MiIlefolii fn terap eu tica modernă. \.,.,, t u \ r.. C., TIC$A I., POP S., CSUTAK W. Cercetări experimentale
F al'mucia 9: 1960. ,i alini oo asupra acţiunii cordio -vasculare a plantei indigene
1... lIIlIIrli ll villo811 s. Lucrările prezentate la Con!e rinţa naţionalA
RACZ-[(OTILLA E., RACZ G. Contribuţii la studiul farm..lcobotrtUic
ti.. ' lHUlHrio, Bucureşti, 1958.
ul speciei Achillea millefolium L. Lucrările Gr ăd inii bOt1.IDice,
Bucureşti, 1963. I·'"I.A 1\ ','11 II Pinnte medicinali e velenose. Italia, 1965.
RiCZ G. - Consideru~ii asupra valorificării plan tclor intrebui nţate 'In medicina • • I'rucl... '.rlll.oou1l1·U romQneşti . M.S., Bucureşti, 1970.
popularA. Farmacia 2, 1960.
• •• • P.,....... tu.'nl. Erl. VlII, Bucure,ti, 1965.
l56
l57
 Pa~. Pag.

l' lln~i nn 79 Sovirvu l 100

1', linlll 81 Sll'jarul 101
PirlUl 82 Sulfina 102
Plflll 83 SUIlăl oa rea 103
I'lnnrfll/l.ri ca 84 Tulpa-gl'ştei 10;.
Plllpul. Ril Tlttăneasa 106
SUMAR
I'udhnlul 86 Tei1l1 lOR
"'I!'Ilmbaru! 87 Traistu-cioban ului IOD
Scurt istoric . .
Purumbu! 89 Trnnd ufiru! 110
"Secretul" plantelor medicinale 90 Tre i - frati-pătnţi 111
"I'u'hilnnul
Cum se folosesc plantele medicîoale 7 Huillitn 90 Troscotul . 112
Cum şi-au căpătat plantele şi drogurile un nume propriu 1\"lIlopn~cQ 92 Turi ţa-ma r e 113
10
SIIkin 93 Ţintaur !! il!'
PRiNCIPALELIl P!.ANTE MEDICINALE S"h'lmu l 94 Unguraşul 116
S" lv iu 94 Urzica. 117
Pag. Pag. Hllp unnriţn Ipci'irigea 95 Ur7.i ca~moarHi. 119
AfinuI . 15 Hameiul 46 Srl'li ul- v inăt 97 Viscul 120
Alhăs Lre l e 16 Iarha-mare 47 Sch inclul 98 Volbura 121
Anason ul . 17 Ienupă r u l 49 Soc ul 99 Zmeurul 122
An ghi uurea 18 Inu l 50
Arnica . 20 Isopul . 52 CEAIUI\I ŞI ALTE PREPARATIl DIN PL'iliTE MEDICINALE
BrusLurul . 21 Izma-bunli 52
Cătiun . 22 Lemnul-dulce 5.
Ceren\clul 23 Af"ctiuni ale organelor respiratorii 125
Levilntica 5,
Chimenul . 25 Lumîn ărica
C('ni nnt ib ronşiti c 125
56 126
Cicoarea 26 Ceni poeto rul .
Mucul-de-cimp 57 126
Ci mbr iş orul 27 Ceni sudoriric .
Măceşul 57
Cireşul şi v i ş inul 29 eruÎ pentru gar~ară 127
Măghiranul 59
Ciuboticn-cucului 29 Tigllri untiastmatice 127
Merişorul 60
CoaJa-calului 31 Ceai Rutin'ltmutic . 128
Meste acănul . 61
Coadu-raculu i 32 Murul . 62
Co~d::t-şori celu lui 33 Afcc,i uni ale aparatului digestiv 129
MUŞcll Îul-de-pialră 63
Coriandru l 34 Muşetellli 6;) Crni ant icolitic 120
CruşÎllul 35 M uş ta rul-ulb ('(,tii gasll'ic 129
68
Dudul .
Fasolea
Feniculul
37
38
39
Muştaru l- ucgru
Naiba
Nucul
68
70 1 ~:('n i contra colicilor
{;coi conlra colicilor pentru copii
130
131
72 131
Fragul . 40 Ccai antidiarcic
Obligeana 73
Frasinul 41 Od olca nuI 74 COlii lux6ltiv 132
Gălh enele 42 Osul-iepu relui 76 Pulbore Inxativ~purgO'ltivA. . 132
Ghlllturn . 44 PăduceluJ 77 Ceai lnxativ an,ibcmoroidal 133
Gutuiul 46 Păpăd ia 78 Ceai tonic aperitiv 133
158
159

,~
 Pag.
Afecţiuni ale aparatului circulator 1311
Ceai impotri va tulburăril u r cardiftCCl 134
Tablete "Folium Digil(:l. lis purpurcae" .13.
Afectiuni ale sistemului nervos 13"
Ceai calm nnt 135
Ceai sedutiv 135
Afecţiun i ale ar ticulaţiilor 136
Ceai 8utireuDllltic • 136
Afecţiuni ale aparatului endocrino-vegel utiv t36
Ceai dietetie 13G
Aleeţiuoi a le aparutu lui uro·gl!nital 137
Ceai diuretic 137
Afecţiuni ale c1l.ilor hiliaro 138
Ceai hcpatic 138
Afecţiuni ale pielii 139
Ceai depurutiv 139
AtoIDatizant pentru h1l.i 139
Sirop de măceşe 1.0
Floritcn 1 . 140
Flnnten 2 . 110
Index terapeutic :.. 142
Index alfnhctic cu denumi rile populare ale plantelor medicinale H.7
Index aHabctic cu denumirile ftiiu ri,fÎce (latineit; ) ilIe plaotel or medicinale t5l
Bibliografie 153

lucrare executat ă sub comand a nr. 735 la Oficiul Economic

Central .. Ccrpa ţ l-, lI'Itrep rlndereo poligrafică .,Bucur.fUI-Nol- ,
sir. Hrisa'lulul nr. 18 A, sectaru l 8. BucUre,!1