I CURS-2

Medicina la vechii greci

Civilizatia greaca se intinde pe o perioada de 800 de ani, adica din secolul VI

i.e.n. §i pana la sfar§itul secolului II e.n. medicina greaca i§i are sursele din mai multe
civilizatii: egipteana, babiloniana §i probabil cea indiana. in plus grecii au invatat enorm
de la poporul minoic stabilit in Greta. Civilizatia minoica este precursoarea igienei
publice: canalizare, sisteme de distributie a apei potabile, bai, mijloacele lor de a se
debarasa de gunoaie erau superioare chiar Europei secolelor X ,- xv1J; . A _ ,e
aniiw 1000 i:e·~· ora§el~__ minoice aJEf ~ur?pei 0 rienta_le (Tro· fiind Jna- m-ulti~ele
fortarete mo1ce), gre611 au avuy ~~- mvata de la ce1 pe re i-a~ _-,. · Za
grecefil a i§i va tr9ge radacin·,1e din s~;:¥ exterioare inoica, egi tea~a i chiar
i~dia'n ) §i aceste/ 'uno§tinte v. r fi cla~•( e§i integr~ateA tr-un tot in ~ ecial i insulel ·
d,iM 19 rgul coa:iteor grece§ti i in spee1al in insula D os, pamanyi(n~tal ui Apo o.
Ac asta a plec t la DELP ES und~ in ciuda vA r tei sale tin (e, el om6ara pit nul,
m6nstrul car facea regj neat:,lbcuibila. Astf Delphes d ine ceta¥a unui racol
1niversal retunoscut unde i . rte multi s rugau pen pastr9-re'a san watii sau
vmdecarea' unor b 1. Con{o m legendei pollo a inv.-:-tat arto/de a vin ca de la
Centa_yr81CHI §i a transmis aceasta invatatura ti' erilor sa(elevi JA N (fig. 33),
ACHILLE, ESCULAP/ /
Esculap (Asclepios) va deveni pentru greci, ceea ce a fast IMHOTEP pentru
egipteni: zeul medicinii ("parintele medicinii"). Esculap era un atat de bun vindecator §i
a infaptuit atat de multe miracole (in special resuscitarea mortilor), incat Pluton,
stapanul lnfernului, s-a plans lui Dumnezeu "ca furnizarea de suflete pentru regatul
umbrelor era compromisa de catre acest vindecator". Recunoscand ca Pluton avea
dreptate, JUPITER I-a lovit pe Esculap cu trasnetele sale.
Foarte multe temple numite ASKLEPIE, au fast ridicate in favoarea lui Esculap.
Aici erau adu§i bolnavii pentru a urma diverse tratamente. Cel mai faimos templu a
fost eel de la EPIDAUR, ale carui ruine se pastreaza §i astazi.
Tratamentul special .consta intr-un fel de psihiatrie, cunoscuta sub numele de
incubafie. 1
' j

ARISTOFAN face o descriere sugestiva in "Plutos": ajuns la templu, bolnavul

oferea un sacrificiu lui Dumnezeu, apoi facea o baie purificatoare §i dormea apoi in
aer liber, Esculap venind uneori prin somn sa-1 viziteze; daca nu avea aceasta §ansa,
bolnavul era pazit de catre preotii templului, reprezentantii Domnului.
Remediile obi§nuite erau executate de asistentii templului care deschideau
abcesele §i efectuau alte operatii de importanta secundara. Dupa ARISTOFAN, §erpii
inofensivi jucau un rol important in ritualul vindecarilor: ei lingeau ochii §i plagile
deschise ale pacientilor.
Cand zeul medicinii nu venea sa infaptuiasca miracolul, pacientului i se
prelungea internarea in templu, continuand sa faca bai §i sa urmeze alte prescriptii
termale, in timp ce in exteriorul templului erau oferite distractii insotitorilor bolnavilor.
De altfel, §arpele sacru care apare inrulat in jurul unui baston , este atributul
zeului medicinii grece§ti, Asclepios §i va ramane emblema corpului medical modem
(fig . 33), toiagul simbolizand umblatorul, iar §arpele (oare?) veninul.
Templele lui Esculap erau situate in locuri care §i astazi sunt statiuni climaterice.
Situate pe coline in apropierea unei surse de apa pura sau in vai adapostite, in
apropierea marii, aceste temple i§i datorau renumele surselor de ape minerale reci sau
calde.
 . In_ tratamentele efectuate in t~mpl~ o 1~p_ortant_a dease bita se
A • w
cupare ca oo avea
rindea mica
stud1ul v1selor, mo§tenire de la vech11 bab1lornern. DecI, tratar:nentu I P
doza de psihanaliza ~i in acela~i timp o doza mare de sugestie.

Medicina pre-hipocratica (medicina epocii homeriene)

in istoria umanitatii au existat doi oameni a caror influe~t~ ~supra w

contemporanilor sai a fast atat de puternica, ca numele lor serve~te ca hm1ta mtre 0
epoca §i alta: PERICLE $i HOMER.
Cel de al doilea care a cantat razboiul Troiei ne-a lasat in lliada ~i Odiseea
informatii referitoare la ~hirurgia de razboi $i la denumirile partilor somatice ale corpului
om~nesc: oase (clavicula, astragal, cele doua oase ale gambei) sau viscere (intestin,
pento~:u,w vezica urinara, grasime parirenala, ombilic). De asemenea Homer ~tia ca
de ~a imma pleaca vase mari la gat $i cap, precum $i faptul ca bataile inimii se simt in
reg1unea precordiala. Tn poemele sale Homer descrie munca medicilor in timpul
raz?oiului-Tr~ie_i pentru vindecarea ra~ilor $i salvarea luptatorilor raniti. Cele mai
per~culoase ram erau cele provocate de sulita (dintre care aproape 80% erau mortale),
i~ t!~P ce ranirile provocate de catre sageti erau mult mai putin periculoase. in total
ram~1le de toate tipurile puteau fi mortale pana la 78%. Homer a descris tendonul lui
Ach1le precum $i oprirea sangerarii $i spalarea ranilor.
. Daca grecii au atins un inalt nivel de culture, aceasta s-a datorat §i faptului ca
e, erau mai' putin superstitio§i decat predecesorii lor babilonieni, cu toate ca $i in
perioada prehipocratica se acorda importanta ritualurilor §i ceremoniilor magice.
Medicul acelor vremi nu era un om cu o instructie (pregatire) inalta, ci un simplu artizan.
Lui nu i se cereau calitati deosebite, el debutand in cariera ca ucenic §i cum practica
medicala era un privilegiu de familie, era asistentul propriului sau tata. Ucenicia
terminata , mai intai cutreiera tara $i apoi se stabilea intr-un ora§ care lui i se parea ca
prezinta avantaje pentru debut. Un medic nou venit intr-un ora§ debuta prin a face
consultatii gratuite. Odata stabilita reputatia sa, el i§i recupera pierderile.
Cu toate ca medicii apartineau clasei artizanale §i rareori erau instruiti, ei se
bucurau de o mare stima. Ora§ele i§i disputau medicii renumiti §i ace§tia erau rasplatiti.
De exemplu , locuitorii ora§ului BRYKOUNTI I-au rasplatit pe medicul MENOCRIT cu o
coroana de aur §i cu rezervarea unui loc de onoare la toate festivalurile.
Fabulistul HYGNEON spune ca atenienii aveau o atat de inalta consideratie
pentru medic, incat ei au interzis femeilor §i sclavilor sa practice medicina.
in antichitate, medicii greci mergeau din loc in loc pentru a raspandi cuno§tintele lor,
dar §i pentru a invata. Ei interogau pacientii, le e~aminau partile bolnave, procedau I~
ascultatie cu ajutorul urechii aplicate pe corp §1 la palpare (a se vedea fig. 32). ~'
medicii greci i~i aveau parafa lor (fig. 34). . w • • __

Descendentii lui Asclepios au avut reputat1a ca a~ c?ns_ervat med1cma ~ara

intrerupere in familia sau corporatia lor, fiind predeceson a, lu1 HIPOCRAT. E1 au
fondat trei mari ~coli medicale celebre . w A • • •

1. prima a fast cea din Rhodos , care _a d1sp~rut inamte de H1pocrat,

2 _ ~coala din Kos, unde s-a format_ ~1p~c~at,
3. coala din Knidos, pe tarmul As1e1 M1?1. . . . A • •

$coli medicale grece$ti antice au maI funct1onat la C1rene, Iar in sudul ltalle1 la

Crotona_~i AWigente.
FilozofiI care s-au ·nteresat
I ~i
y
de medicina
. . '
au realizat o punte intre medicina
w • • 11 · Homer $i medicina lu1 H1pocrat. .
elementara din t,mpu "\· . filozof astronom ~i medic, P~agora, din insula Samas
Celebrul
(580-500 matema
i.e.n.) care ,ct,aln
a pos u a't, ca fu~dament al intregului Univers numarul $i armonia,
 este pu\in cunoscut §i ca medic. El a profesat medicina (anatomia) in ~coli de la
Tarente §i Crotona, dar anatomia ~i fiziologia lui erau pline de absurditat. Totu~i, iata
unul din principiile lui Pitagora:" regnul vegetal, regnul animal ~i omul se inrudesc in
toate avand acela~i principiu comun care este viata, omul deosebindu-se de sufletul
animal prin ratiune care-I apropie de zei".
Alkmaion din Crotona, medic ~i filozof grec, discipol al lui Pitagora, care a trait
in sec. VI i.e.n., a fast printre primii, despre care ~tim, care a disecat animale vii in
scop ~tiintific. Avea cuno~tinte despre structura ochiului ~i a urechii, a descoperit nervul
optic ~i tuba auditiva ~i se pare ca facea deosebirea intre vene ~i artere, acestea din
urma fiind pline cu aer. S-a ocupat ~i de embriologie , cautand sediul spiritului in
encefal, considerand (probabil) creierul ca sediul inteligentei. El descria sanatatea ca
stare de armonie ~i boala ca o stare de discordanta. Alkmaion a fast ulterior criticat
0
eel mai mult pentru ca facuse disectii ~i pe oamenii vii.
Un alt reprezentant din ~coala lui Pitagora a fast Empedocle, nascut la
Agrigente in Sicilia, care cuno~tea melcul membranos ca organ al auzului. El a
impiedicat raspandirea unei epidemii in Agrigente, ordonand sa fie secata o mla!_?tina
~i procedand la executarea fumigatiilor in interiorul caselor. Se pare ca el a fast acela
care a emis teoria celor patru umori principale ale corpului uman. Dar ~i pentru
Empedocle a fast dificil sa separe faptele concrete de imaginar ~i lui i se atribuie
indeplinirea a foarte multe miracole. El a sfar~it aruncandu-se in craterul vulcanului
ETNA, in speranta ca va deveni semi-zeu.
Democrit (460-370 i.e.n.) a fast ~i el urma~ a lui Pitagora fiind de lac din Milet,
el a parcurs Egiptul, Persia, Caldeea ~i India ~i s-a ocupat pe langa filozofie ~i de
anatomie ~i chirurgie. El a scris "Despre natura omului" ("Human nature").

Medicina hipocratica (varsta de aura medicinii grece~ti)

Personalitatea medicala cea mai remarcabila a antichitatii grece~ti a fast

HIPOCRAT (460-375 i.e.n.), fig. 35, fiul unui medic grec din Kos. Considerat ca fiind
descendent al lui Asclepios, Hipocrat este-pretuit ca fiind "patriarh al gandirii medicale"
din vremea sa ~i pana aproape de zilele noastre, simbolizand "~tiinta ~i con~tiinta in
arta de a vindeca" chiar daca nu a fost de fapt creatorul sau parintele medicinii ,
Hipocrat poate fi considerat "parintele observatiei rationale in medicina". El a despartit
medicina "~tiintifica" (din timpul sau) de cea sacerdotala, punandu-i bazele materiale
~i rationale.
Hipocrat a primit primele cuno~tinte medicale de la tatal sau. Apoi el a studiat
la Atena, dar i~i imbogate~te cuno~tintele calatorind ~i practicand medicina in Tracia,
Tesalia ~i Macedonia. Se crede ca a fast membru al unei corporatii a lui Ascalepios §i
ca a lucrat intr-un templu ale carui ruine se mai vad ~i astazi in insula Kos. Totu~i. este
imprecis avand in vedere faptul ca Hipocrat privea medicina dintr-un unghi cu totul
diferit fata de preoti. Unul din principiile fundamentale ale invatamantului sau medical
era disocierea completa a medicinii de teologie ~i filozofie. insa nimeni nu se indoie§te .
ca Hipocrat a trait ~i muncit mult timp in insula Kos sub un platan i~i invata discipolii.
Din scrierile lui Hipocrat reiese spiritul nou pe care acesta I-a insuflat medicinii.
Practicile vrajitore~ti ~i teologia confuza a preotilor sunt inlocuite cu recomandarile de
a mentine la un nivel ridicat deontologia medicala. Se arata ca medicina are nevoie de
o precizie crescuta in observatia ~i consemnarea simptomelor bolilor. Hipocrat afirma
ca boala trebuie considerata ca un fenomen de origine naturala ~i nu supranaturala
Astfel, el pune capat dominatiei vrajitorilor, vindecatorilor ~i magicienilor care vor ti
inlocuiti prin aparitia clinicilor.
Hipocrat acorda mai multa incredere masurilor destinate sa ridice starea

I
 . d' amente. El prescria cataplasrne
generala a bolnavilor decat sa pr~scne me ic •m ortanta regimului alimentar
1 rd 1
bolnavilor, apela mai rar la sangerari ~ aco a m~e iuia necesitate. Prescria foart~
Nu prescria purgative ~i diuretice decat in ca~ e a so e faza a convalescentei
mult bai medicamentoase. Cand bolnavul atmgea o oarecar '
Hipocrat prescria "schimbarea aerului". . r te in raport cu munca
In legatura cu dieta Hipocrate doza cant1tatea de a imen . d
'
prestata de pacient comparand corpul omenesc cu un mo tor care are nevo1e .e o
.
cant1tate ' carburant. ~coala lu1. H1pocra
variabila de . t nu se multumea numa1 . cu
specularea §i enuntul unor teorii, cum faceau alte ~coli. Ea recurgea la ~:xpenente
clinice. Una dintre metodele folosite se aseamana cu "pranzul de proba ~oder~
bolnavul era pus sa manance diferite sorturi de alimente ~i i se prov?ca _apo, ~oma
pentru a putea examina in ce grad digestia a descompus diferitele felun de mgrediente
digerate.
No\junile de anatomie ale §Colii hipocratice erau foarte incomplete. Daca
discipolii au inteles ca vasele sanguine erau in comunicare cu inima, ei nu deosebeau
insa arterele de vene §i mai grav nu deosebeau nervii de tendoane §i de ligamente,
pe care le considerau ca facand parte din sistemul muscular. Artera are mai multa
caldura decat vena cava. Artera este rezervorul spiritului. Venele contin sange, iar
arterele contin aer. Se §tia ca inima ·este musculoasa §i de forma piramidala,avand
doua cavitati-ventriculi inegali- iar pulsatiile sale se simt sub mamela stanga. Auriculele
se dilata §i se contracta §i prin ele natura trage aer. A vazut valvulele inimii, la fiecare
o~ificiu, cate trei pelicule ca ni§te semicercuri; care impiedica sa intre in inima aer §i
vant.
Substanta creierului (care este sediul prudentei) este glandulara. Aceste
~onsiderente ii fac pe Haller sa presupuna ca Hipocrat ar fi disecat.
In tratamentul plagilor capului, Hipocrat descrie meningele, dar mai ales intalnim
descrierea tulburarilor neurologice incruci§ate in raport cu sediul plagii: "Daca plaga
este de partea stanga a capului, partea dreapta a corpului va prezenta convulsii". Fara
a cunoa§te anatomia, Hipocrat a descris astfel incruci§area cailor piramidale.
Hipocrat a mai descris: sciatica, polinevritele carentiale, bolile osoase ale
rahisului, tulburarile psihice §i principalele lor cauze, vertijele, cefaleele, amauroza,
prin staza papilara §i tratamentul sau prin trepanatie decompresiva, apoplexiile
cerebrale, tetanosul, tulburarile in alcoolismul cronic, numeroase afectiuni psihiatrice.
Tn lucrarile sale "Tratamentul bolii sacre" §i "Medicul vechi", Hipocrate este
convins ca nu poti cunoa§te omul decat prin observatie §i nu bazandu-te pe sisteme
filozofice sau metafizice construite plecand de la fapte neverificate sau neverificabile.
Tn scrierile hipocratice nimic nu reflecta mai bine spiritul §Colii decat juramantul
depus de catre studenti la inceputul uceniciei medicale.
Cartile lui Hipocrat sunt explicite §i practice §i maniera precisa §i concisa in care
este enumerat materialul necesar pentru o interventie chirurgicala, aminte§te de un
manual modern de chirurgie.
"Necesarul pentru o operatie in chirurgie: pacientul, operatorul, asistenti,
instrumente, lumina, unde §i cum ea este dispusa, persoana pacientului §i aparatele.
Operatorul, care sta a§ezat sau in picioare, trebuie sa fie plasat convenabil in raport
cu partea de operat §i lumina, naturala sau artificiala, poate fi folosita in doua feluri
directa sau oblica." Grecii foloseau un instrumentar de chirurgie foarte bine pus la
punct (fig. 36).
Hipocrat este cunoscut §i prin aforismele sale; "eel mai bun medic este natura,
caci vindeca jumatate din boli §i nu-§i barfe§te colegii", "Primum non nocere", "Cand
dupa delir urmeaza somnul, acesta e~te un semn ?un", "B~t~anii ~u in ge~eral ma~
putine boli decat tinerii, dar aceste boll careh le au e1 se cronic1zeaza U§Or §I d~reaza
de obicei pana la moarte", "Toate bolile apar in fiecare sezon, dar unele sunt ma1 grave
~i apar mai frecvent in anumite perioade ale anului".
Opera lui Hipocrat a fost tradusa pentru prima data in latina in anul 1525 de
catre medicul italian Marco Fabio Calvo din ordinul papei Clement al VII-lea, iar in anul
1533 a aparut la Basel, in editie greaca "Corpus Hippocraticus".
Dupa Hipocrat, ginerele acestuia, POLIS a scris tratatul "Despre natura omului",
in care este expusa teoria umorala a constitutiei corpului omenesc.
Grecii considerau ca orice lucru era format din patru elemente: aerul, apa, focul
~i pamantul. De aici rezulta cele patru umori ale corpului uman: sangele, flegma, bila
galbena ~i bila neagra (fig. 39). Boala survenea cand era perturbat echilibrul celor patru
umori.
Marele filozof grec PLATON (427-347 1.e.n.) a avut preocupari medicale. El
credea ca maduva spinarii este locul unde incepe sa se formeze omul, fiind sediul
sufletului, iar in prelungirea sa creierul este sediul judecatii.
ARISTOTEL (388-322 1.e.n.), discipolul lui Platon $i fiu de medic, este
considerat unul din marii oameni ai istoriei $tiintelor. Dupa moartea lui Platon, el
parase$te Atena ~i se fixeaza in Asia Mica unde i$i face studiile in biologie, ocupandu-
se cu disectia. Se pare ca el este fondatorul anatomiei comparate $i al embriologiei.
Ca $i Hipocrat el credea in constitutia corpului omenesc din cele patru umori, teoria
umorala expusa mai tarziu de catre Galenus, va domina secole de-a randul doctrina
fundamentala a intregii medicini. A scris in 10 carti "lstoria animalelor'', iar in doua carti
un tratat asupra plantelor. Aristotel a influentat favorabil inclinatia lui Alexandru eel
Mare pentru medicina $i a murit la doi ani dupa acesta.
De$i se pare ca Aristotel nu a facut disectii pe cadavre umane, el a raportat la
corpul omului observatiile ce le-a facut pe animale. Dupa afirmatiile lui Galenus,
Aristotel este primul care a impartit corpul omenesc in: cap, gat, pantece, brate $i
gambe. El a dat numele celor trei cavitati ale inimii, afirmand ca exista un ventricul
drept, unul stang $i unul mijlociu $i ca toti trei comunica cu plamanii. Pentru Aristotel
inima este originea nervilor ca $i a venelor, iar "creierul este o masa de huma $i flegma
care modeleaza caldura inimii".

Medicina romana

Dorinta de cunoa$tere $tiintifica care exista in Roma antica a fost mo$tenita de

la greci, babilonieni $i egipteni. Cuno$tintele medicale proveneau din acelea$i surse,
pentru ca sistemul medical roman era primitiv $i fara o baza $tiintifica. De altfel, roman ii
nu considerau necesar ca medicina merita sa fie studiata separat. A studia $i practica
medicina era sub demnitatea unui cetatean educat. Tn consecinta , nivelul medicinii era
foarte scazut.
Martial protesta contra metodelor clinice ale invatamantului medical introduse
de catre Hipocrat. Romanii nu apreciau deci medicii greci $i metodele lor, dar nu aveau
cu cine sa-i inlocuiasca. Aceasta aversiune impotriva grecilor a durat pana in era
cre$tina, cand inca mai sunt criticati de catre PLINIU CEL BATRAN (23-79 e.n .). Tn
opera sa "lstoria naturala" el regreta ca nu sunt legi pentru a-i pedepsi pe medicii
ignoranti $i ca pedeapsa capitala nu Ii se poate aplica; mai mult, ei invata din
suferintele noastre $i experimenteaza facandu-ne sa murim".
Singurele progrese medicale ale romanilor sunt in domeniul igienei publice $i a
organizarii serviciilor medicale ale armatei, domenii in care romanii sunt foarte
intreprinzatori. Ei au introdus masuri sanitare extrem de utile, Tntarite prin decrete
guvernamentale. 0 proclamatie din anul 540 T.e.n. interzicea Tnhumarile in interiorul
zidurilor cetatilor, o alta ordonanta obliga edilii ora$elor sa vegheze asupra curateniei
strazilor $i apelor. Acest ultim proiect a fost pus in aplicare $i este probat prin ruinele
 .
celor 14 mari apeducte care furmzau Rome,
. 150 m ilioane de decalitri de apa potabila

intr-o zi. V . . d se de apa murdara cu dejecte '

I
Romanii nu ignorau faptul ca unele boll erau ~ u a curata ,n locurile private
umane §i chiar de zonele mla§ti~oase. ~e ac~efta se a~ chiar ,n latrine (fig. 40).
§i publice: in terme, in localunle cu bautun, m buca a~u ~1 . ft d declara c v

Eruditul VARON (116-27 i.e.n.) anticipa teoria germemlor atun~! can e I a \

mla§tinile produc creaturi minuscule invizibile care produc maladu ~rave. t i
in timpul Romei imperiale (secolul I i .e.n. - sec V e.n.) ron:1an11 mergeau Va1 erme
(bai publice, calde §i reci) pentru a se intalni unii cu altii, dar maI ales pentru pvastrare~
igienei personale §i pentru a asculta de prescriptiile medicului. Pielea era un~a cu ul~~'.
apoi frictionata cu diferite solu\ii care indepartau sudoarea, precum ~' parazIt11
(paduchii) (fig. 41 ). Parul era tratat §i spalat.
in organizarea serviciului medical al armatei romanii s-au autodepa~it. Aceste
servicii, care se pare ca erau foarte bine organizate, aveau defectul ca respectau foarte
mult regulamentele militare, neavand supletea §i abilitatea necesare pentru
!ratamentul bolnavilor. Avand in special dezvoltata chirurgia, romanii aveau un
instrumentar din bronz foarte variat (fig . 42), multe din aceste instrumente avandu-~i
echivalentul contemporan.
Expansiunea imperiului nu s-a facut fara razboaie §i fara morti §i raniti. lulius
Cezar (101 - 44 i.e.n.) a fast acela care a impus ca medicii sa fie prezenti pe campul
de batalie, acordand ingrijiri de urgenta legionarilor raniti. Bolnavii erau apoi
transportati pana la infirmierii de razboi (valetudinaria) fig 43.
Punerea ventuzelor (fig. 44) era curenta la romani, aceasta practica debarasand
~orpul de substante toxice §i de umorile "viciate". O ampula continand o bucata de
t1fon pe cale de a arde, era aplicata pe piele. Tifonul arzand consuma aerul din
interiorul ampulei, care rarefiindu-se, facea ca ventuza sa ader~ de piele. Se aplicau
atat ventuze simple cat §i ventuze scarificate pe parti ale corpului incizate sau ranite
pentru a extrage puroiul §i sangele.
Unii chirurgi romani practicau interventii chirurgicale pentru cataracta, ei fiind in
fapt primii oculi§ti sau oftalmologi (fig 44).
Cu mai bine de 2000 de ani inaintea electro§ocului, romanii foloseau pe§tele
torpila care era introdus intr-un rezervor cu apa de mare unde se scufundau §i bolnavii
paralizati sau cu dureri articulare §i musculare, care primeau un §0c electric de
aproximativ 500 volti (fig. 45).
Medicii romani prescriau repausul , bai, regimuri alimentare §i remedii pe baza
de plante. Ei cuno§teau sute de vegetale, dar in numar mai mic decat contemporanii
lor chinezi .
DISCORIDE (60 e.n.), supranumit Pedanuis, medic in timpul lui NERO, urmand
armata romana in razboaie a acumulat cuno§tinte botanice considerabile, pe care le-
a publicat in "De Universa Medicina", tratat farmaceutic care descrie mai mult de 600
plante, dar §i produse de origine animala §i minerala, din care numai o cincime sunt
recunoscute astazi ca medicinale.
Acest tratat, cu ilustratii de mare frumusete, a ramas timp de mai multe secole
cartea de baza a farmacologiei.
Romanii sunt autorii unei inovatii: spitalul, care a supravietuit pana in zilele
noastre. Exista o legenda in legatura cu aparitia primului spital. 0 mare epidemie a
izbucnit la Roma in anul 293 i.e.n. §i o misiune romana a fost trimisa in Grecia, la
§Coala de medicina din EPIDAUR, pentru a cere ajutor §i sfaturi. Cand misiunea s-a
intors ea avea la bordul navei un §arpe sfant din templul lui Esculap. Cand gale~a
naviga pe Tibru §arpele a aluneca~ in ~i innotand a ajuns i~ insula Tiberina. In
V

acest moment epidemia a incetat §I ma, tarzIu, pe locul unde a aJuns la tarm §arpele,
s-a construit un spital, care mai exista §i in zilele noastre: "Ospedale dei
Fattebenefratelli". I
Primul spital roman s-a construit din initiativa autoritatilor civile, dar extinderea
tor 1n cadrul imperiului s-a datorat armatei. Pe masura ce granitele imperiului roman
se extindeau, se construiau spitale militare mari Yn diferite puncte strategice de-a lungul
cailor de comunicatie, ale caror ruine se mai pot vedea ~i astazi. Mai tarziu, autoritatile
au deschis la Roma "valetudinarii" sau infirmerii pentru civilii saraci. Descoperiri
recente facute la Pompei arata ca locuintele medicilor puteau servi, Yn diverse ocazii,
ca "clinici private" pentru bolnavii mai bogati.
Se poate conclude ca romanii erau mai preocupati de organizarea serviciilor lor,
decat de progresul medicinii.
Medicina romana a avut reprezentanti marcanti mai putin numero~i decat alte
civilizatii.
Pe timpul Ymparatului Traian (sfar~itul secolului I ~i Ynceputul secolului II e.n.) a
trait medicul grec RUFUS din Ephes, pe care Galenus I-a citat des ca unul din cei mai
distin~i medici, care facea vivisectie pe sclavi pentru a studia anatomia. El a scris un
tratat "Despre numele partilor corpului omenesc" Yn 4 capitole care reprezinta stadiul
anatomiei pregaleniste ~i YI consideram ca prima preocupare asupra nomenclaturii
anatomice. A mai scris despre bolile rinichilor ~i vezicii, despre medicamentele
purgative.
AULUS CORNELIUS CELSUS a trait la Roma pe vremea Ymparatilor Tiberiu, Caligula,
Claudiu ~i Nero, deci in secolele I ~i II e.n. Dintre scrierile lui, "De arte medica" este
cea mai cunoscuta ~i tradusa in mai multe limbi. Celsus a cuprins rezumativ in doua
carti tot ce s-a practicat in chirurgie inaintea lui. De la el ne-a ramas metoda de plastie
cutanata (la fata) prin alunecare ~i tot el a descris cataracta.
El a protestat vehement impotriva vivisectiei, in special ii critica pe Alkmaion din
Kroton, pentru actele sale crude, barbare ~i nelegitime de a diseca oamenii vii,
potrivindu-se cu ingradirile religiei cre~tine, atunci in ascensiune.
in tratatul sau care se presupune a fi compilat de la greci, descrie o metoda de
extirpare a amigdalelor (asemanatoare cu cea actuala), o operatie particulara ~i
indrazneata de excizie a gu~ei, operatii pentru calculi ~i hernii. El spunea ca eel care
vrea sa devina chirurg trebuie sa aiba o serie de calitati: "trebuie sa fie un tanar de
varsta medie, sa aiba mana sigura ~i ferma ~i sa fie la fel de indemanatic cu mana
stanga ca ~i cea dreapta; trebuie sa aiba o vedere clara ~i patrunzatoare, un spirit
intreprinzator, sa fie suficient de tare pentru a nu se lasa impresionat de strigatele
bolnavului, ceea ce 1-ar determina sa se grabeasca sa termine operatia sau sa taie
mai putin decat trebuie; singura sa dorinta sa fie cea de a salva pacientul".
Dar, eel mai renumit medic roman a fast Cl. Galenus (129-201 e.n.), nascut la
Pergam in Asia Mica, tatal sau Nicon fiind senator ~i un om erudit, filozof, matematician
§i arhitect. El ii trimite pe Galenus mai intai la Smirna pentru a invata filozofie, ~i apoi
la Alexandria pentru a invata medicina. Dupa ce ~i-a trecut examenele, la varsta de 28
de ani Galenus intra ca medic la o ~coala de gladiatori, ceea ce i-a oferit posibilitatea
sa studieze o multitudine de raniri. Avand o mare incredere in capacitatile sale el
renunta la §Coala de gladiatori ~i i~i incearca norocul la Roma, de unde insa dupa
cativa ani se reintoarce la Pergam, fara a se ~tii cu precizie cauza. Dupa unii ar fi fugit
din cauza unei epidemii de pesta, dar mai probabil ca a intrat in conflict cu confratii sai
romani §i a hotarat sa se retraga pentru o perioada de timp ~i sa revina dupa ce
"furtuna" se va lini§ti. Datorita stimei de care se bucura totu~i. el este rechemat la
Roma de catre imparatul Marc Aureliu.
Galenus a ~o_st mai ~un ~lozof decat medic. El a contribuit de asemenea ~i la
pr~gresul ana_tom1~1, dar d1sect1a pe cadavre umane fiind intertisa, el a disecat pe
ammale _(porct, ma1mute), crezand ca anatomia acestor animale este identica cu cea
a omulu1. Cu toate acestea el a facut unele precizari foarte interesante pentru acea
 . ange ~i nu cu aer ~i ca
vreme. Galenus demonstreaza ca arterele sunt p~ne cu 8. centrifuga a inimi.
sangele are o mi§care de flux §i retrux pro~?c~ta" de a~1,unea san ele ar trece
Traversand plamanii, sangele se umple cu "spirit vita~ · Dupa Galen us rsi~a secolele
prin septul interatrial dintr-un atriu in celalalt, parere care va pe
ulterioare. BO ra a
Se pare ca Galenus a scris peste 500 de lucrari, dintre care au m s
posteritatii, celelalte fiind distruse de incendiul casei sale de la_ Roma. V d V A

Fiziologia §i patologia lui Galenus se bazau pe teona .umorala I~ mo a 1~

vremea sa. Tratamentul bolilor consta in prescrierea medrcamentulur car~ sa V

reechilibreze umorile organismului: o boala cu febra trebuia co~batut~ cu

medicamente care sa raceasca organismul §i invers. Conform teoriei galemce, ex,stau
mii de droguri, iar o singura prescriptie medicala continea uneori pana la 100 de
droguri.
Galenus s-a bucurat de o mare reputatie in timpul vietii, reputatie care s-a
amplificat dupa moartea sa. Reputatia sa a fost atat de mare incat dupa moartea sa
orice cercetare in domeniul anatomiei §i fiziologiei a luat sfar~it, considerandu-se ca
Galenus a descoperit §i descris tot ceea ce un medic avea nevoie sa §tie in aceste
domenii. Din cauza caracterului sau nesociabil, ve§nic certaret, el nu a putut sa faca o
§coala, a§a cum a facut Hipocrat.
Lucrarile lui Galenus cuprind domenii variate: anatomie, patologie,
farmacologie: "Preparatii anatomice", "Oasele", "Despre disectia mu~chilor", "De uzul
partium corporis humani", "Facultatile naturale", "Rolul mediastinului §i pleurei",
"Studentilor", "Medicamente". De la el provine denumirea de "Galenica".
Galenus a facut demonstratii publice de vivisectie pe animale; a observat
instalarea paraliziei prin sectionarea maduvei, digestia gastrica la capre ~i la maimute,
afonia la caini dupa sectionarea nervilor recurenti. A descris mu§chii masticatori ~i
impartea corpul omenesc in patru parti: pantece, piept sau torace, cap ~i extremitati.
La torace ~i pantece distingea parti continatoare ~i continute. Peritoneul formeaza
inveli~ul tuturor viscerelor. Arata ca ficatul prime~te venele intestinului venite prin
mezenter, a caror unire formeaza vena porta (fig. 46). Pentru Galenus ficatul este
organul in care se formeaza sangele ~i locul unde i~i au radacina toate venele. Descrie
uterul, numindu-1 matrice, nivel la care se produce amestecul "samantei" femeii §i a
barbatului.
lnima este tare ~i carnoasa, constituita din fibre ca ~i mu~chii, fiind originea
arterelor ~i a mi§carilor numite puls. A descris 7 perechi de nervi de la creier ~i cerebel:
I nervii optici; II nervi motori ai mu~chilor ochiului; Ill nervi gustativi pentru limba; IV
nervi pentru palat; V nervi pentru ureche; VI nervi pentru stomac, intestin ~i mezenter;
VII nervi motori ai limbii. A descris nervii spinali.
Patricienii romani priveau cu neincredere orice forma de activitate intelectuala
~i aveau un dispret suveran pentru tot ceea ce nu era o activitate virila, adica razboiul
§i viata politica. Restul reprezenta o activitate decadenta. Printre activitatile
intelectuale, medicina era la Roma cea mai dispretuita, cu toate ca romanii sunt
recunoscuti ca igieni~ti foarte buni. Activitatile guvernamentale se refereau ~i la masuri
de protectie in caz de epidemie, de a organiza un serviciu sanitar in armata imperiala,
de a construi retele de canalizare la Roma. Dar sa se studieze cauzele imbolnavirilor,
sa cunoasca anatomia ~i fiziologia erau aspecte decadente ale activitatii intelectuale.
Medicina la Roma a fost mult timp redusa la o activitate domestica, executata
de unii sclavi, care aplicau unele retete simple ~i nepericuloase. De aceea la romani
medicina a fost o arta de import din Grecia, Asia Mica ~i Alexandria ~i de aceea romanii
nu aveau un zeu al medicinii. Cultul lui Esculap a fost introdus la Roma in 293 cu
ocazia unei epidemii de pesta care a facut ravagii.
Galenus a descris nu numai "perioada critica" a bolii, dar ~i evolutia bolii in 4
stadii:
· t debut,
b n dezvoltare,
t I fl stare
• ~i terminare (defervescen+a)
. ' aceasta m ceea ce
pnve!} e o I e acu e. n amat1a locala este descnsa de catre Galenus astfel· ·t
(ro§ea\a), tumefac\ie, durere, cilldurii, impoten\a, deci a§a cum este des~,~~~e~
tratatele cele mai recente. n
Galenus avea un ochi foarte bun de clinician i;;i unele descrieri ale sale sunt inca
actuale. Astfel el spunea despre holera ca este "o boala subacuta, de o gravitate
extrema, care deprima rapid bolnavul din cauza varsaturilor violente ~i a diareei
profunde". "Turbarea este o boalii consecutivii mu§ci!turii unui ciline maniac. Ea se
inso\e§le de o aversiune fa\ii de biluturi, de convulsii §i de hohote de plans

spasmodice".
Semiologia lui Galenus se bazeaza pe un studiu foarte precis al simptomelor.
"Clinicianul trebuie sa se intereseze de manifestiirile prezente §i trecute, examini!nd el
insu§i simptomele actuale §i informilndu-se despre antecedentele bolnavului nu numai
de la bolnav, ci ~i de la cei apropia\i lui".
Printre principalele manifestiiri ale bolii, else interesa de puls, caruia Ii descrie
patru tipuri: mic, mare, rapid §i lent. oar ia in considerare §i alte manifestari:
caracterislicile urinii, tipul febrei §i mai ales caracterele durerii. Galenus afirma cii prin
simptome po\i ajunge la organul bolnav.
Terapia galenica este mult mai bogata decat cea a predecesorilor sai. Galenus
a practical cu cert~udine interven\ii chirurgicale §i obstetricale. Oar el nu a liisat nici o
\ucrare despre chirurgie sau obstetrici!, insii a \Ssat multe scrieri despre igienii, dietii,
fitoterapie ~i mai
Alaturi de ales farmacologie.
sangerari , purgative, revulsive, igiena ~i dieta, Galenus apeleaza la
farmacologie, care de la OISCORIDE, se imbogatise foarte mult. Aceasta farmacie,
care a luat !?i !?i-a pastrat numele de "galenica" comporta dupa unii aproape 500
produse de origine vegetala (dupa altii chiar mii), fara a mai socoti drogurile de origine

minerala.
Contrar empiricilor, Galenus cauta sa rationalizeze utilizarea farmacologiei
existente, adaptand prescrierile la fiecare tip de boala !?i debarasand farmacologia de ·
toate produsele fanteziste de origine animalii sau umanii, introduse de ciitre §arlatani. I
Faim_osul "teriac" care c~n\'.ne 70 de produse, in primul ri!nd opiacee, a lost preparat I
de catre Galenus §Iva ramane ca un medicament minune tot Evul Mediu. I
i
l
1