Tumori Benigne

TUMORI BENIGNE
I. Tumori epiteliale III. Tumori mezenchimale

Epidermice Ale ţesutului conjunctiv
Keratoza seboreică Cheloid
Acantom cu celule clare Dermatofibrom
Acantom cu celule mari Fibrom moale
Diskeratom verucos Fibrokeratom
Keratoacantom Papula fibroasă a nasului
Ale foliculilor piloşi Ale vaselor de sânge
Trichoepiteliom Hemagioame
Trichilemom Angiokeratom
Pilomatrixom Granulom piogenic
Ale glandelor ecrine Tumora glomică
Sirigom Ale vaselor limfatice
Spiradenom ecrin Limfangiom
Porom ecrin Ale oaselor şi cartilajului
Tumori ale ductului Osteom
Ale glandelor apocrine Condrom
Hidrocistom apocrin Ale muşchilor
Hidradenom papilifer Leiomiom
Adenom tubular apocrin Ale ţesutului adipos
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Chiste epidermice Ale ţesutului nervos
Chiste sebacee Neurom
Chiste dermoide Neurilemom
Chiste sudoripare Neurofibrom
Keratoza seboreică
Epidemiologie.
• Keratozele seboreice sunt leziuni care debutează de obicei în decada
4-5 de viaţă.
• Afectează egal ambele sexe.
• Există şi forme juvenile (apar între 25 şi 40 ani), forme congenitale şi
forme familiale.
• Etiologia este necunoscută, denumirea de verucă fiind improprie.
Keratoza seboreică
Manifestări clinice.
• Apar pe pielea normală ca papule mici, gălbui, cu suprafaţă
verucoasă.
• Cresc până la 1-3 cm, sunt bine delimitate şi au o culoare care variază
de la maro-deschis la negru. Suprafaţa este moale şi onctuoasă,
papilomatoasă, cu dopuri keratozice asemănătoare comedoanelor.
• Se localizează în ariile seboreice (torace, scalp, faţă, gât şi extremităţi).
• Apariţia bruscă la adult, a unui număr mare de keratoze seboreice,
pruriginoase, care cresc rapid în dimensiuni este semnul unei
neoplazii viscerale (adenocarcinom al stomacului, carcinom bronşic,
limfoame cutanate) — semnul Leser-Trelat.
Keratoza seboreică
Forme clinice.
• vegetante (în zonele flexurale)
• papilomatoase şi pediculate (pe gât)
• stucco-keratoze (papule keratozice mici de 1-5 mm, cu suprafaţa uscată,
similare verucilor plane, localizate pe gambe, dosul mâinilor şi al picioarelor).
• Unele leziuni se detaşează spontan, fragmentar sau în totalitate,
lăsând o bază uşor exudativă. Numărul lor variază de la câteva la
câteva sute. Uneori pot fi pruriginoase.
Keratoza seboreică
Diagnostic diferenţial.
• nevi pigmentari
• melanom malign verucos
• lentigo senil
• lentigo malign
• keratoze actinice.
Evoluţie şi prognostic.
• Cresc în număr şi dimensiuni şi se pigmentează progresiv; unele
leziuni pot involua spontan.
• Transformarea malignă este excepţională.
Keratoza seboreică
Tratament.
• azot lichid aplicat 15-20”
• Chiuretare
• electrocauterizare superficială
• fotovaporizare cu laser CO2
• excizia chirurgicală.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Keratoacantomul
Definiţie.
• Este o tumoră cutanată benignă, rapid evolutivă, a cărei origine
probabilă este în foliculii piloşi.
Epidemiologie.
• Se localizează de obicei pe ariile expuse la soare. Afectează mai
frecvent bărbaţii albi, de obicei peste 60 ani.
Etiopatogenie.
• Etiologia este necunoscută. Sunt citaţi numeroşi factori favorizanţi:
expunerea la soare, substanţele carcinogene (răşini, gudroane, gaze
industriale etc), imunosupresia, traumatismele, leziunile cronice
cutanate (eczemă, dermatită seboreică, psoriazis), factorii genetici.
Keratoacantomul
• Keratoacantomul apare în zonele în care există foliculi piloşi, mai
frecvent la nivelul extremităţii cefalice şi pe dosul mâinilor.
• Leziunea matură este un nodul exofitic, cu dimensiuni de 1-2 cm, de
culoarea pielii sau uşor roşietic având în centru un dop keratozic.
Dopul keratozic se măreşte pe seama ţesutului moale al tumorii.
• Periferia tumorii poate fi translucidă, cu telangiectazii pe suprafaţă.
• Se detaşează la presiune sau spontan, lăsând o ulceraţie crateriformă,
tapetată de epiteliu tumoral.
Keratoacantomul
Evoluţie şi prognostic.
• Keratoacantomul evoluează în trei etape:
• 1) creştere rapidă (săptămâni);
• 2) fază staţionară;
• 3) involuţie spontană lentă (luni), până la remisiune completă cu cicatrice
atrofică reziduală.
• Dacă tumora este incomplet îndepărtată pot apărea recurenţe locale.
• S-au raportat rare cazuri de transformare malignă, dar aceste situaţii
reprezintă mai degrabă erori de diagnostic iniţial.
Keratoacantomul
Diagnostic diferenţial:
• epiteliom bazocelular
• epiteliom spinocelular
• verucă vulgară
• molluscum contagiosum gigant.
Keratoacantomul
• Tratament.
• excizie chirurgicală
• injecţii intralezionale de metotrexat sau 5-fluorouracil
• topice cu podofilină (tinctură 25%) sau 5-fluorouracil (cremă 5%)
• Crioterapie
• chiuretaj.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Siringom (hidradenom)
• Siringoamele sunt tumori benigne, de obicei multiple, cu originea în
glandele sudoripare ecrine.
• Apar mai frecvent la femei.
• Debutează în adolescenţă şi continuă să apară în viaţa adultă. Se
descriu două forme clinice:
• hidradenoame ale pleoapelor inferioare: papule de 1-5 mm, de culoarea pielii
sau albicioase. Trebuie deosebite de xantelasma şi milia;
• hidradenoame eruptive: se localizează pe pleoape, gât, torace şi regiunea
epigastrică; ocazional pot fi mai extinse. Sunt papule ferme la palpare,
eritematoase sau brune.
Siringom (hidradenom)
• sifilis secundar
• urticaria pigmentosa
• histiocitoame eruptive
• sarcoidoză papuloasă.
• Au evoluţie cronică, nu regreseză spontan, nu se transformă malign.
Tratament:
• excizie chirurgicală
• electrocauterizare superficială.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Milia
• Sunt chiste de culoare albă, cu diametrul de 1-4 mm, globuloase,
acoperite de epiderm subţire. Se localizează în special pe faţă
(periorbital, obraji, tâmple). Nu se inflamează. Sunt mai frecvente la
femeile de vârstă medie.
• Milia pot să apară posttraumatic (ex: dermabraziune), în afecţiuni
buloase subepidermice (pemfigoid, porfirie, epidermoliză buloasă), în
cursul vindecării inflamaţiilor granulomatoase, după tratament
îndelungat cu corticosteroizi sau 5-fluorouracil.
• Tratament: îndepărtarea acoperişului epidermic şi exprimare.
Milia
• Sunt chiste de culoare albă, cu diametrul de 1-4 mm, globuloase,
acoperite de epiderm subţire.
• Se localizează în special pe faţă (periorbital, obraji, tâmple).
• Nu se inflamează.
• Sunt mai frecvente la femeile de vârstă medie.
• Milia pot să apară posttraumatic (ex: dermabraziune), în afecţiuni
buloase subepidermice (pemfigoid, porfirie, epidermoliză buloasă), în
cursul vindecării inflamaţiilor granulomatoase, după tratament
îndelungat cu corticosteroizi sau 5-fluorouracil.
• Tratament: îndepărtarea acoperişului epidermic şi exprimare.
Chistul epidermoid
• Sin: chist sebaceu, chist epitelial
• Este un chist al cărui conţinut, format din keratină şi produşi de
degradare ai acesteia, este înconjurat de un perete epidermoid.
• Apare la adulţii tineri şi de vârstă medie ca rezultat al inflamaţiei din
jurul foliculului pilosebaceu (ex: formele severe de acnee) sau
secundar unui defect de dezvoltare (sindrom Gardner).
Chistul epidermoid
• Leziunile sunt unice sau multiple, hemisferice, mobile pe structurile
profunde, albe sau de culoarea pielii normale, cu dimensiuni variabile
(mm până la 5 cm). Cresc încet şi atunci când se inflamează devin
dureroase şi pot supura. Uneori conţinutul se calcifică.
• Se tratatează prin incizie şi evacuare.
Chiste trichilemale
• Sin: chist sebaceu, chist pilar
• Sunt chiste tapetate de un perete asemănător ca structură cu teaca
externă a firului de păr, care conţin keratină şi produşi de degradare ai
ei.
• Afectează mai frecvent femeile de vârstă medie.
• Se localizează pe scalp şi sunt de obicei multiple, rotunde, mobile,
ferme la palpare. Când se inflamează devin sensibile şi se elimină
spontan.
• Tratament: incizie şi evacuare. Chistele proliferante se excizează cu
margine de siguranţă pentru a preveni recurenţele.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Cheloide
• Sunt leziuni fibroase hipertrofice, bine delimitate, cu contur
neregulat, elastice la palpare, de culoare roz sau roşietică. Epidermul
supraiacent este neted, subţire, telangiectatic, lucios, datorită
pierderii reliefului cutanat şi a glandelor sebacee. Cu timpul devine
maroniu, uneori hiperestezic şi pruriginos.
• Apar în urma procesului de reparare după o injurie cutanată (ex:
arsură, tăietură) şi mai rar după leziuni de acnee.
• Au o suprafaţă mai mare decât a defectului iniţial.
Cheloide
• Apariţia cheloidelor depinde de predispoziţia genetică, aria cutanată
afectată, vârstă, sex.
• Zonele de elecţie sunt: regiunea sternală, gât, zonele proximale ale
membrelor; apar mai rar pe faţă, palme şi plante. Sunt mai frecvente
la negri.
• Diagnostic diferenţial: cicatricea hipertrofică (nu se extinde dincolo de
cicatricea iniţială şi se ameliorează spontan în 5-6 luni), carcinomul
bazocelular morfeiform.
Cheloide
• Tratament:
• injecţii intralezionale de corticosteroizi
• pansamente compresive
• Crioterapie
• radioterapie cu raze moi pentru leziunile recente şi mici.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Dermatofibrom
• Sin: fibrom dur, fibrom în pastilă
• Este o tumoretă, fermă, lenticulară, supradenivelată, cu diametrul de
3-8 mm, de culoare bej-maronie, uneori pruriginoasă.
• În majoritatea cazurilor, leziunea este unică.
• Poate apare după traumatisme, înţepături de insectă, fiind un mod
particular de reacţie al pielii la acest tip de agresiuni.
• Diagnostic diferenţial: leiomiom, neurofibrom.
• Pentru leziunile care produc prejudiciu cosmetic se recomandă excizia
chirurgicală.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Fibrom moale
• Sin: fibroma pendulans
• Este o formaţiune tumorală pediculată, de culoarea pielii, cu
suprafaţa plicaturată. Are dimensiuni de 3-5 mm, uneori mai mari.
• Se localizează la nivelul gâtului la persoanele vârstnice şi axilar sau
submamar, mai ales la obezi.
• Se tratează prin electrocauterizare sau excizie chirurgicală (pentru
leziunile mari).
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Lipoamele şi lipomatoza
Definiţie.
• Sunt tumori subcutanate formate prin proliferarea ţesutului adipos.
• Sunt leziuni unice sau multiple, localizate mai ales pe părţile
proximale ale membrelor.
• Sunt bine delimitate, elastice, de formă lobulară, neregulată şi de
dimensiuni variabile.
• Produc deformări inestetice ale ariilor afectate. Parenchimul tumoral
este înconjurat de o capsulă.
• De obicei sunt asimptomatice, uneori pot fi dureroase la presiune.
Lipoamele şi lipomatoza
• Lipomatoza este definită ca prezenţa unui număr mare de lipoame.
Frecvent există o predispoziţie ereditară. Afectează mai ales femeile.
• chist epidermoid
• steatocistoma multiplex
• Neurofibromatoză
• Paniculită
• metastaze subcutanate.
• Tratament. Se recomandă excizia leziunilor care produc probleme de
diagnostic, sunt desfigurante sau dureroase. Se mai pot încerca:
injecţii intralezionale de corticosteroizi şi liposucţiune.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Hemangioame
• Sunt de obicei congenitale, dar pot apărea şi în primele zile de viaţă.
Sunt mai frecvente la sexul feminin, fiind localizate în proporţie de 50-
60% la nivelul extremităţii cefalice. Unele dintre ele involuează în
câţiva ani de la debutul fazei proliferative.
• Pot fi superficiale (capilare, plane), profunde (cavernoase, tuberoase)
sau mixte.
• În funcţie de proporţia pe care o au diferitele componente structurale
se descriu:
• Hemangiofibrom
• Fibrohemangiom
• Lipohemangiom
• Hemangiolimfangiom.
II. Chiste Lipom
Milia Angiolipom
Granulom piogenic
• Sin: botriomicom, granulom telangiectazic.
Definiţie.
Este o formaţiune tumorală angiomatoasă, care apare frecvent post-
traumatic. Suprainfecţia microbiană, mai ales stafilococică pare a avea
un rol etiopatogenic.
Granulom piogenic
• Este o tumoră hemisferică, cu dimensiuni până la 1 cm, moale la
palpare, vegetantă, papilomatoasă, uşor sângerândă.
• Suprafaţa este de obicei acoperită de secreţii sanguinolente şi cruste
şi are culoare roşie-vie sau roşie-albăstrie.
• Este sesilă sau cu pedicul scurt. Epidermul peritumoral o înconjoară
ca un guleraş.
• Se localizează frecvent pe degete, mâini antebraţe, faţă. Uneori
afectează mucoasele, mai ales la gravide.
Granulom piogenic
• sarcom Kaposi
• angiom trombozat
• melanom malign acromic
• angiom senil
• carcinom metastatic.
• Tratament: excizie chirurgicală profundă (îndepărtarea incompletă
determină recidive), chiuretare urmată de cauterizarea bazei,
cauterizare chimică cu nitrat de argint (pentru leziunile mici).

Tumori Benigne

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tumori Benigne

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TUMORI BENIGNE

I. Tumori epiteliale III. Tumori mezenchimale

S-ar putea să vă placă și