STRUCTURA

GENELOR

11
 U.M.F IAŞI

1. GENA - UNITATE DE STRUCTURĂ A

MATERIALULUI GENETIC

 GENA = un segment de cromozom,

precis delimitat, GENA X
continuu (indivizibil), CARACTER
ocupă o poziţie fixă, locus
X

numită locus*
determină un anumit caracter
---------------------------
* Plural = loci Cromozom

2
 U.M.F IAŞI Polialelie
O genă (A) → mai multe mutaţii
diferite → alele multiple (A1, A2, A3…),
GENA
GENE ALELE. POLIALELIE cu efecte fenotipice (N sau An)
Cromozom
limitate la acelaşi caracter.

PROTEINĂ Locusul ABO :

alele A1, A2, B şi O
CARACTER
mutaţie 1 mutaţie 2
Culoarea ochilor
(ochi negri)

Gene alele
M1  O genă normală poate M2

Variantă / alelă suferi o mutaţie * ce

Variantă / alelă
normală produce o variantă a anormală
genei numită alelă.
 ALELA este o formă
alternativă a genei.
- ocupă acelaşi locus,
OCHI ALBAŞTRI ALBINISM OCULAR
- influenţează acelaşi
caracter*

3
 U.M.F IAŞI

GENE ALELE. POLIALELIE

 Un caracter (fenotip) va fi determinat

de o pereche de gene alele (genotip*)
situate în aceeaşi poziţie (locus) pe
cromozomii omologi.
 Genele alele segregă în meioză:
 gameţii (haploizi) sunt “puri genetic”
(posedă o singur alelă);
 Genele alele situte pe o pereche de crz.
omologi (ex., Dd) segeregă (în meioză)
independent de genele alele situate pe
altă pereche (ex., Mm) formându-se
gameţi cu combinaţii genice diferite.
4
 U.M.F IAŞI

HOMOZIGOT. HETEROZIGOT. HEMIZIGOT

 Genele alele (N sau A), ce ocupă loci omologi, pot fi :

 identice (NN sau AA) → HOMOZIGOT
 diferite (Na sau An) → HETEROZIGOT
( A1A2 ) → HETEROZIGOŢI COMPUŞI
 La bărbaţii XY o genă “autozomală” de pe X nu are echivalent
a
pe Y → genotip HEMIZIGOT (X Y)

5
 U.M.F IAŞI

DOMINANT. RECESIV. CODOMINANT

 La heterozigoţi, genele alele diferite

se pot manifesta fenotipic diferit,
în funcţie de "forţa" lor de expresie.
 Gena şi caracterul care se Genotip→Fenotip
manifestă la heterozigoţi sunt A1A1 → A1
numite dominante. A1A2 → A1
Na → caracter N Ex., Genele ABO
A1 o → A1
An → caracter A [(A1>A2)=B]>0
B B →B
 Gena (a sau n) care NU se B o → B
manifestă la heterozigoţi se A1B → A1B
numeşte recesivă; A2B → A2B
ea se exprimă numai la
homozigoţi (aa sau nn).
 Dacă ambele gene alele se
manifestă fenotipic la heterozigoţi →
codominante 6
 U.M.F IAŞI

2. FENOMENELE DE ÎNLĂNŢUIRE GENICĂ (LINKAGE) ŞI

ÎNCRUCIŞARE CROMOZOMIALĂ (CROSSING-OVER)

 Un cromozom = mai multe gene gene

nealele A

- situate în loci distincţi

B
- dispuse liniar ("în monom")
- determină caractere ≠ C

 Prezenţa a două sau mai multe gene

distincte pe acelaşi cromozom se E
cromozom
numeşte SINTENIE.

7
 U.M.F IAŞI
a). ÎNLĂNŢUIREA GENICĂ (LINKAGE)

 Genele nealele,
- situate foarte aproape una de alta pe
acelaşi cromozom, D D

- nu segregă (nu se separă) în meioză şi M m

- se transmit împreună (“în bloc”) de la

părinţi la descendenţi.
meioză
D
Acest fenomen se numeşte ÎNLĂNŢUIRE D
m
GENICĂ ("linkage") M

 Fenomenul de înlănţuire se referă la gameţi

LOCI şi nu la alele.
 Ex., locusul D (pentru o boală genetică)
este înlănţuit cu un locus marker (ce are
variantele alelice M şi m);
în unele familii alela D este înlănţuită cu
8
alela M iar în altele D cu m.
U.M.F IAŞI

ÎNLĂNŢUIREA GENICĂ (LINKAGE)

Genele dintr-o regiune cromozomială care se transmit

împreună formează un grup de înlănţuire sau un
HAPLOTIP.

9
 U.M.F IAŞI

DEZECHILIBRUL DE ÎNLĂNŢUIRE

 Uneori o genă boală (B) se asociază mai

frecvent cu o anumită alelă a locusului
marker = asociere alelică preferenţială
sau dezechilibru de înlănţuire
 Ex.: 85% dintre bolnavii cu hemocromatoză
ereditară (HE) din Europa au o mutaţie
unică (în codonul 282 din gena HFE) care
se asociază cu alela HLA A3
Explicaţie: cei mai mulţi bolnavi cu HE
provin dintr-un strămoş comun (“efect de
fondator”) care a avut gena mutantă
asociată cu HLA A3
Hemocromatoza ereditară
 Boală ereditară (AR)
frecventă, 1:400
 Absorbţie crescută de fier
ce produce acumulare
excesivă de fier în ficat
(ciroză), cord (insuficienţă
cardiacă), pancreas
(diabet), piele
(pigmentaţie bronzată),
glande endocrine.
 Gena HFE pe cromozomul
6p lângă gena HLA A

10
U.M.F IAŞI

APLICAŢII PRACTICE A FENOMENULUI DE ÎNLĂNŢUIRE GENICĂ

Diagnosticul (prenatal sau presimptomatic) al

unor boli genetice
prin studiul transmiterii unei gene marker , uşor de
identificat, înlănţuită cu gena mutantă (gena boală)

11
 U.M.F IAŞI

Diagnosticul prenatal al unor boli genetice:

 identificarea mutaţiei (aa) la făt → posibil dar
presupune cunoaşterea prealabilă a mutaţiei la copilul
bolnav; laborioasă şi scumpă
 studiul transmiterii unei gene marker , uşor de
identificat, înlănţuită cu gena mutantă (gena boală)

 gena pentru enzima 21 hidroxilază (CYP21B) este localizată

pe cromozomul 6p şi se transmite strâns înlănţuită cu gena B
a complexului HLA (genă marker cu mai multe alele)

12
 U.M.F IAŞI

 Transmiterea genei mutante pentru 21-hidroxilază

într-o familie şi diagnosticul molecular al bolii
(transmisă AR) se pot stabili prin analiza genei
marker HLA-B, cu care gena mutantă este strâns
înlănţuită.
U.M.F IAŞI

 Valoarea diagnostică a înlănţuirilor genice dintre un

locus boală şi un locus marker a început să fie larg
utilizată după 1980 prin folosirea markerilor ADN
polimorfici .

14
 U.M.F IAŞI

b). ÎNCRUCIŞARE CROMOZOMIALĂ (CROSSING-OVER)

 Înlănţuirea genică NU este un

fenomen absolut → numai
D d
genele situate foarte aproape
una de alta se transmit totdeauna
împreună, înlănţuite. M m

 Genele situate la distanţă una

de alta, pe acelaşi cromozom pot CO Profaza
fi separate prin fenomenul de meioză I

încrucişare cromozomială sau

crossing-over (în profaza
d
meiozei primare). D

M
Gameţi m

recombinanţi 15
 U.M.F IAŞI

ÎNCRUCIŞARE CROMOZOMIALĂ (CROSSING-OVER)

 MECANISM CO:
- sinapsa (“genă la genă”) a
cromozomilor omologi (în zigoten);
- încrucişarea cromatidelor (“chiasmă”);
- ruperea lor la locul de contact +
schimb EGAL de gene
- rezultă o nouă dispoziţie a genelor
parentale = RECOMBINARE GENICĂ
OMOLOAGĂ.
 Recombinarea genică omoloagă – SURSĂ
IMPORTANTĂ DE VARIABILITATE.

16
 U.M.F IAŞI

 CARACTERISTICILE CO:
 Recombinările genice omologe,
produse în meioză prin CO, sunt
fenomene aleatorii şi
imprevizibile;

 frecvenţa de producere a CO între

două gene/ loci este direct
proporţională cu distanţa fizică
dintre ele; aplicaţii – în
cartografierea genică.

17
 U.M.F IAŞI

IMPORTANŢA CUNOAŞTERII CO

 CO INEGAL:
împerechere greşită a unor secvenţe
asemănătoare dar neomolage, situate
pe cromosomii omologi → prin CO →
schimbul inegal de segmente →
deleţii şi duplicaţii genice.
 RECOMBINARE OMOLOAGĂ NEALELICĂ →
BOLI GENOMICE.

18
U.M.F IAŞI

B. CONCEPŢIA ACTUALĂ DESPRE

STRUCTURA GENEI

GENA = un ansamblu liniar de secvenţe

nucleotidice de ADN necesar pentru a produce
un produs funcţional: un polipeptid sau o
moleculă de ARN
Gena este o unitate de transcripţie.
Genele :
 segmente de ADN,
 imprecis delimitate
 divizibile = structură discontinuă
 ocupă un locus distinct

19
 U.M.F IAŞI

1. ANATOMIA UNEI GENE CARE CODIFICĂ

PROTEINE

 prezintă o regiune centrală, transcrisă integral în ARN

mesager precursor, numită "cadrul de lectură" al
informaţiei genetice → necesară pentru sinteza proteinei;
 flancată de două părţi laterale, ne transcrise, cu rolul
de a regla expresia genei
 U.M.F IAŞI
ANATOMIA UNEI GENE CARE CODIFICĂ PROTEINE

1.1.REGIUNEA CENTRALĂ

 transcrisă integral în ARN

mesager precursor (“ORF*”);
 alternanţa de secvenţe
codante = exoni şi
necodante = introni
 Începe cu:
- situsul de iniţiere al
transcripţiei (SIR sau
INR) şi
- regiunea netrasnlată
5’UTR ce conţine şi
codonul iniţiator ATG
5’-CCAGCCATG-3’
 U.M.F IAŞI

REGIUNEA CENTRALĂ A GENEI

EXONII
secvenţe transcrise
în pre ARNm şi
păstrate în ARNm
matur.
Regiuni codante pt
anumite pătţi din
proteină = domenii.

22
 U.M.F IAŞI

REGIUNEA CENTRALĂ A GENEI

INTRONII
(secvenţe intercalante=IVS)
 Secvenţe necodante
 Transcrise iniţial în preARNm şi
apoi decupate precis şi
îndepărtate din ARNm matur,
alcătuit numai din asamblarea
exonilor (“matisare”)
 încep cu 5’ GT şi sfârşesc cu
AG 3’ – semnale pentru
decuparea precisă*.
 Rol puţin cunoscut → probabil în
matisarea alternativă (selecţia
anumitor exoni)
23
 U.M.F IAŞI

REGIUNEA CENTRALĂ A GENEI

 Regiunea centrală se
termină cu o secvenţă
3’UTR necodantă ce
conţine:
 Unul din codonii stop (TAA;
TAG, TGA)
 Situsul de terminare al
transcripţiei (AATAAA)
 Situsul de poliadenilare –
locul de desprindere a
moleculei de ARNm sintetizată
şi adăugare unui segment
poliadenilic (rol în stabilitatea
şi transportul ei din nucleu)
24
 U.M.F IAŞI
ANATOMIA UNEI GENE CARE CODIFICĂ
PROTEINE

1.2. REGIUNILE
LATERALE

 Flanchează regiunea
centrală (ORF)

 Netranscrise

 Rol de reglare a
transcripţiei
 U.M.F IAŞI
ANATOMIA UNEI GENE CARE CODIFICĂ
PROTEINE

a). Regiunea laterală 5'

(în amonte de ORF)
 3 situsuri:
 PROMOTOR
 Situs de specificitate tisulară
 Situs de modulare a activităţii genice
 Serveşte la:
 iniţierea transcripţiei
(fixarea ARN polimerazei)
 reglarea anumitor gene în anumite
ţesuturi (specificitate tisulară), în anumite
stadii de dezvoltare (specificitate
temporală) sau la anumite semnale /
stimuli din mediu
(ex. hormoni)
 Reglarea intensităţii transcripţiei
 U.M.F IAŞI
REGIUNEA LATERALĂ
5’

 PROMOTORUL conţine mai multe

elemente sau module pe care se
ataşează proteine reglatoare
(trans-activatoare) numite factori de
transcripţie (TF II);

 TF se fixează la miezul promotorului

(TATA; CAAT; GC) şi are rolul să
fixeze, să poziţioneze şi să
activeze ARN polimeraza II, astfel
ca transcripţia să înceapă exact la
SIT, cu primul nucleotid (+1)
 Alţi TF reglează specificitatea
tisulară, răspunsul la semnale şi
intensitatea transcripţiei
27
U.M.F IAŞI

b. REGIUNEA LATERALĂ 3’

 Regiunea laterală 3' - situată în aval de cadrul de

lectură al genei.
 o secvenţă netranscrisă, imprecis delimitată şi
cunoscută,
 rol structural şi funcţional.
 În această regiune se găsesc secvenţe semnal care
afectează procesarea, stabilitatea şi durata de viaţă a
ARNm.

28
 U.M.F IAŞI
2. TIPURI DE GENE
2.1. Gene comune şi gene
specifice
 Gene comune - ubicuitare
(“housekeeping genes”)
 Se exprimă în toate celulele.
 Codifică proteine
indispensabile funcţiilor celulare
fundamentale.
 Trasncripţie continuă, la nivel
scăzut.
 Gene specifice:
 Expresie limitată spaţial
(anumite ţesuturi / celule) sau
temporal (anumite stadii)
 Codifică proteine specifice
2.2. Gene unice şi familii de gene
 Majoritatea genelor sunt unice,
puţine sunt duplicate
 Unele copii ale genelor unice
sunt nefuncţionale (gene
trunchiate; fragmente de gene;
pseudogene)
 Familii de gene:
 Au o structură identică
 Produc proteine asemănătoare
 Au o origine comună (prin
duplicaţia unei gene ancestrale
29
 U.M.F IAŞI

C. METODE DE CLONARE ŞI ANALIZĂ A GENELOR

(TEHNOLOGIA ADN)

 Până în 1970 genele erau entităţi materiale inaccesibile analizei

directe :
 dimensiuni foarte mici
 imposibilitatea obţinerii unei cantităţi suficiente de material pentru
studiu.
 După 1970 s-au descoperit:
 enzimele de restricţie, veritabile "bisturie" genetice, cu ajutorul cărora
a devenit posibilă secţionarea ADN şi izolarea genelor*.
 tehnici de amplificare unui fragment specific de ADN = clonarea
genelor (celulară sau acelulară – PCR)**.
 tehnici de analiză şi secvenţiere*
30
U.M.F IAŞI

TEHNOLOGIA ADN
a ianugurat “era ingineriei
moleculare” cu multiple şi
importante aplicaţii practice:
• analiza structurii, cartografierii
lu funcţiei genelor;
• elucidarea patogeniei bolilor
genetice şi dobândite (infecţii,
cancere);
• diagnosticul bolilor:
preimplantator, prenatal,
presimptomatic;
• biosinteza unor molecule
terapeutice (insulină, hormon de
creştere, eritropoietină etc)
• tratamentul bolilor genetice şi
terapia genică 31
 U.M.F IAŞI

1. CLONAREA ADN

 Clonarea ADN este amplificarea selectivă a unei

gene sau fragment de ADN – prin multiple runde de
replicare – care vor produce un număr mare de copii a
fragmentului respectiv, ce vor permit analiza structurii şi
funcţiei sale.
 2 tipuri majore de clonare:
 Celulară, in vivo, utilizează mecanismul natural de replicare
a unor fragmente de ADN – obţinute prin diferite metode şi
introduse cu ajutorul unor vectori (plasmide, bacteriofagi,
cromozomi artificiali) în celule gazdă (bacterii, levuri)
 Acelulară, in vitro, folosind o reacţie de plomerizare în lanţ
(PCR)
32
 U.M.F IAŞI

1.1. OBŢINEREA UNOR GENE SAU

FRAGMENTE DE ADN

Trei metode:

(1). Secţionarea ADN

genomic, cu ajutorul
enzimelor de restricţie;

Enzimele de restricţie (Pr.

Nobel, 1978) – recunosc şi taie
ADN la nivelul unor secvenţe
nucleotidice specifice
(“situsuri de restricţie”)
producând fragmente de ADN
cu capete adezive.
33
 U.M.F IAŞI

OBŢINEREA UNOR GENE SAU FRAGMENTE DE ADN

(2). Obţinerea de ADN

complementar unei
molecule de ARNm, cu
ajutorul transcriptazei
inverse

Transcriptaza inversă (Pr.

Nobel, 1975) – sintetizează o
catenă de ADNc pe baza unei
molecule de ARNm extrasă din
celule.

34
 U.M.F IAŞI

OBŢINEREA UNOR GENE SAU FRAGMENTE DE ADN

(3). Sinteza artificială (chimică)

a unor fragmente de ADN
prin polmerizarea dezoxiribo-
nucleotidelor într-o ordine
determinată anterior (de ex.,
pe baza secvenţei de
aminoacizi şi codului genetic).

Fragmentele de ADN vor fi

utilizate ca sonde sau amorse în
alte tehnici.

35
 U.M.F IAŞI

1.2. CLONAREA ADN ÎN CELULE

Clonarea ADN in vivo utilizează

mecanismul natural de replicare
al ADN în celule a unor segmente
de ADN introduse în celule cu
ajutorul unor vectori

 formarea ADN recombinant,

prin ataşarea in vitro a
fragmentelor de ADN uman la
"un vector sau replicon "
capabil de replicare
independentă;
 transferarea moleculelor de
ADN recombinant în celule
gazdă, în care vectorul
recombinant se replică
independent de cromosomul
celulei gazdă;
 amplificarea sau producerea de
clone celulare multiple.
 izolarea clonelor de ADN
recombinant. 36
 U.M.F IAŞI

1.3. CLONAREA ACELULARĂ A ADN (metoda PCR)

 Foloseşte tehnica "polymerase

chain reaction" (PCR) (Mullis şi
Smith; Premiul Nobel, 1993)
 se poate amplifica selectiv o
secvenţă scurtă de ADN sau ARN.
 Amplificarea se realizează pe baza
principiului extensiei unei amorse
("primer").
 PCR este o reacţie în lanţ deoarece
catenele de ADN nou sintetizate
vor acţiona ca matriţe pentru
sinteza ADN în ciclurile următoare.
 Amplificarea este considerabilă (de
miliarde de ori) şi rapidă (în câteva
ore), fiind integral automatizată.
37
 U.M.F IAŞI

2. METODE DE ANALIZĂ A ACIZILOR NUCLEICI

În medicina practică analiza directă a genei sau

produselor sale este folosită pentru:

 studiul patologiei moleculare;

 diagnosticul genotipic prenatal sau presimptomatic al
unor boli, chiar şi atunci când gena şi efectele ei nu sunt
cunoscute sau nu sunt evidente;
 recunoaşterea unei infecţii virale.

38
U.M.F IAŞI

METODE DE ANALIZĂ A ACIZILOR NUCLEICI:

PRINCIPII

 Pentru a identifica o genă este necesară o

sondă genotipică adecvată care să permită:
 fie recunoaşterea genei (sonde directe)
 fie recunoaşterea unor markeri genotipici (secvenţe
necodante) situaţi în vecinătatea genei (sonde
indirecte).

 Această recunoaştere se realizează pe

principiul hibridizării moleculare a acizilor
nucleici.
39
 U.M.F IAŞI

METODE DE ANALIZĂ A ACIZILOR NUCLEICI:

PRINCIPII

 Hibridizarea moleculară se bazează pe capacitatea unor

sonde monocatenare de acid nucleic de a forma, pe
bază de complementaritate, molecule bicatenare cu o
secvenţă de acid nucleic “ţintă” (monocatenar).

Fragment ADN:
...T T A T A C G G T C A T C G T C G C A T G C T A G
        
A T* G C C A*G T A
Sondă oligonucleotidică marcată

 Pentru a identifica şi izola hibridul molecular sonda este

marcată cu un trasor radioactiv (32P) sau cu un compus
fluorescent.
40
 U.M.F IAŞI

METODE DE ANALIZĂ A ACIZILOR NUCLEICI:

TEHNICI

a).Analiza ADN genomic uman

prin metoda de transfer
Southern
b). Analiza cu sonde oligo-
nucleotidice specifice unei
alele (ASO) (dot blot).
c). Analiza ARNm prin Northern
blot.
d). Analiza proteinelor prin
Western blot.
e) Secvenţierea unor gene
41
 FUNCŢIA
GENEI
2/20/2019 421
 A. CONCEPŢIA CLASICĂ
REFERITOARE LA FUNCŢIA GENEI .

 B. CONCEPŢIA ACTUALĂ
REFERITOARE LA FUNCŢIA GENEI .

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 43

A. CONCEPTIA CLASICĂ REFERITOARE LA FUNCTIA GENEI

 1. Generalităţi

 2. Poligenia

 3. Pleiotropia

 4. Interacţiunile genice

5. Eterogenitatea
2/20/2019 genetică
Genetica Medicala Iasi 44
 A.1. GENERALITATI

 Relaţia "o genă → un caracter“

O GENĂ UN CARACTER FENOTIPIC

BOALĂ FUNCTIE GENICĂ

 Excepţii de la regula "o genă → un caracter“:

 Poligenie;
 Pleiotropie;
 Interacţiuni genice;
 Eterogenitatea genetică

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 45

 A.2. POLIGENIA

 unele caractere sunt determinate prin

acţiunea conjugată a mai multor perechi de
gene alele, care ocupă loci diferiţi;
 fiecare pereche de gene are efecte
cantitative mici şi aditive

MAI MULTE UN CARACTER

GENE FENOTIPIC

 abaterea de la regula "o genă → un

caracter" este aparentă, deoarece fiecare
genă determină o parte din caracter
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 46
 A.2. POLIGENIA

 distribuţia caracterului în populaţie

corespunde unei curbe de tip
Gaussian (distribuţie continuă);

 genele implicate acţionează

independent, iar expresia lor este
influenţată de factori de mediu →
caractere multifactoriale
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 47
 A.2. POLIGENIA

 Caractere poligenice normale:

 talia,
 tensiunea arterială,
 culoarea pielii,
 inteligenţa,
 dermatoglifele

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 48

 A.2. POLIGENIA

 Caractere poligenice anormale:

 bolile comune ale adultului – ulcerele
gastrice şi duodenale, astmul bronşic,
schizofrenia, diabetul zaharat
 malformaţiile congenitale izolate – piciorul
strâmb congenital, luxaţia congenitală de
şold, anomaliile congenitale cardiace izolate
 unele forme de cancer

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 49

 A.3. PLEIOTROPIA

 efecte fenotipice multiple determinate de

o singură genă mutantă (dominantă) sau
o pereche de gene mutante (recesive);

 două tipuri de pleiotropie:

 pleiotropie relaţională
 pleiotropie nerelaţională

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 50

 A.3. PLEIOTROPIA

Pleiotropie relaţională
 corelaţie patogenică mutaţia genică ↔
efectele fenotipice;
 exemple:
 sindromul Marfan,
 osteogenesis imperfecta,
 fibroza chistică
 albinismul

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 51

 Sindromul Marfan
Incidenţă – 1/10.000 de nou-născuţi
Tip de transmitere – dominant autosomal
Genetică – mutaţia genei fibrilinei
Patogenie – prezenţa unei fibriline anormale determină modificări ale ţesutului
conjunctiv din sistemul osteoarticular, pereţii vasculari şi ligamentul suspensor al
cristalinului.
Diagnostic clinic – se bazează pe evidenţierea a trei categorii de semne şi
simptome:
-oculare – miopie, ectopie cristaliniană;
-scheletice – membre lungi şi subţiri (dolicostenomelie) deformări sternale
(pectus excavatum sau carinatum) scolioză, degete lungi şi subţiri
(arahnodactilie) şi hipermobilitate articulară (luxaţii frecvente);
-cardiovasculare – regurgitaţie a sângelui din ventricolul în atriul stâng datorită
prolapsului de valvă mitrală şi dilataţii ale peretelui aortic (anevrisme) care
induc o insuficienţă ventriculară stângă.
Diagnostic paraclinic – radiografii scheletice, ecografie cardiacă, aortografie,
examene oculare.
Prognostic – risc crescut de moarte subită prin ruptura peretelui aortic şi risc de
moarte prin insuficienţă cardiacă.
Tratament – corectarea deficitelor de vedere, evitarea eforturilor fizice mari,
medicaţie β-blocantă pentru a reduce forţa contracţiei cardiace.
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 52
 A.3. PLEIOTROPIA

Pleiotropie nerelaţională
 Nu există corelaţie patogenică mutaţia
genică ↔ efectele fenotipice;
 exemplu:
 sindromul Moon - Bardet – Biedl:
 polidactilie
 obezitate,
 surditate,
 hipogonadism,
 retinită pigmentară
 retard mintal
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 53
 A.4. INTERACTIUNI GENICE

 Interacţiuni alelice;

 Interacţiuni non-alelice;

 Interacţiuni cu mediul.

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 54

 A.4. INTERACTIUNI GENICE

Interacţiuni alelice;
 Dominanţă-recesivitate.
 A1>0 sau B > 0

A1 > 0
Genotip Fenotip
Antigen Anticorpi Grup
sanguin
A1 A1 A1 β şi anti-H A1
A10
00 H α şi β 0
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 55
 A.4. INTERACTIUNI GENICE

Interacţiuni alelice;
 Codominanţă.
 A1 = B

A1 = B
Genotip Fenotip
Antigen Anticorpi Grup sanguin
A1A1 A1 β şi anti-H A1
A1B A1 şi B anti-H A1B
BB B α şi anti-H B
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 56
 A.4. INTERACTIUNI GENICE

Interacţiuni alelice;
 Semidominanţă.
 G>g

G>g
Genotip Fenotip
GG Gustător Percepe gustul amar al feniltiocarbamidei la concentraţii
infime
Gg Gustător Percepe gustul amar al feniltiocarbamidei la concentraţii
mari
gg Negustător Percepe feniltiocarbamida ca o substanţă insipidă
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 57
 A.4. INTERACTIUNI GENICE

Interacţiuni non-alelice;
 epistazie.
 Expresia fenotipică a unei perechi de gene alele
poate fi influenţată de acţiunea altor perechi de
gene alele, care ocupă loci diferiţi de pe acelaşi
cromosom sau de pe cromosomi diferiţi;
 lanţuri metabolice → > enzime (gene diferite) →
caracter fenotipic:
 mutaţia oricărei gene → caracter anormal

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 58

 A.4. INTERACTIUNI GENICE

Interacţiuni cu mediul

 Modificarea acţiunii unor gene de către

factori de mediu.
 Expresivitate variabilă

 Penetranţă incompletă

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 59

 A.4. INTERACTIUNI GENICE

Interacţiuni cu mediul

 Expresivitate variabilă
 manifestarea variabilă a aceleiaşi boli la indivizi afectaţi
din aceeaşi familie sau din familii diferite;

 expresivitatea variabilă poate interesa:

 spectrul de semne manifeste,
 severitatea afecţiunii,
 vârsta de debut a bolii

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 60

 EXPRESIVITATE VARIABILĂ - ANTICIPAŢIE

Boală HUNTINGTON
•mutaţia genei huntingtinei ← amplificarea secvenţeI trinucleotidice CAG;
•> 40 repetiţii → boală
•amplificare în spermatogeneză → severitate ↑ + debut ↓
•degradare corticală progresivă
•pierderea progresivă a controlului mişcărilor musculare, tulburări de vorbire,
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 61
modificări comportamentale → demenţă → exitus
 PENETRANŢĂ INCOMPLETĂ

•Penetranţa - noţiune cantitativă

evidenţiată în bolile dominante
•raportul înmulţit cu 100 dintre
numărul de indivizi care
manifestă boala şi numărul de
purtători ai genei mutante A
B
p=  100
AA + An
•Penetranţă - completă → toţi heterozigoţii = bolnavi → p = 1;
•Penetranţă – incompletă → unii heterozigoţi = sănătoşi → p < 1
•Exemple de boli cu penetranţă incompletă:
•exostoza multiplă → p = 60%,
•otoscleroza → p = 50%,
•retinoblastomul → p= 80%
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 62
•osteogenesis imperfecta → p = 90%.
 A.5. ETEROGENITATEA GENETICĂ

 fenotipuri identice (asemănătore) ← mutaţii genice

diferite

 Tipuri:
 eterogenitate de locus sau nonalelică,
 eterogenitate alelică
 eterogenitate clinică ;

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 63

 Boală Caracteristici clinice Loci
Retinită pigmentară Retinopatie progresivă cu pierderea 20 de
A.5. ETEROGENITATEA vederii loci

GENETICĂ Osteogenesis
imperfecta
Fracturi la traumatisme
surditate, sclere albastre
minore, 7, 17

Boala Charcot- Neuropatie periferică 1, 5, 8,

Marie-Tooth 11, 17,
X

Eterogenitatea de Boala Alzheimer Demenţă senilă progresivă 1,

19, 21
14,

locus Melanomul familial Tumori

melanocite
maligne derivate din 1, 9

Hemofilia Tulburări de coagulare, sângerări X

masive, hemoragii interne şi
intraarticulare
 fenotipuri identice Cancerul colorectal Cancer colorectal cu transmitere 2p, 2q,
nonpolipozic dominant autosomală 3, 7
(asemănătore) ← ereditar
Debut precoce al cancerului de sân şi
mutaţii diferite în
Cancer de sân 13, 17
dominant autosomal ovarian
Scleroza tuberoasă Crize comiţiale, angiofibroame faciale, 9, 16
gene diferite macule tegumentare hipopigmentate,
retard mental
Boala polichistică Chişti diseminaţi în ambii rinichi → 4, 16
renală a adultului insuficienţe renale cronice

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 64

 A.5. ETEROGENITATEA GENETICĂ

Eterogenitatea alelică

 mutaţii genice diferite în aceeaşi genă → boli

diferite

 exemplu → mutaţii în gena distrofinei:

 Distrofia musculară Duchenne;

 Distrofia musculară Becker

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 65

 DISTROFIA DUCHENNE
Incidenţă – 22/100.000 nou-născuţi băieţi;
Transmitere – recesiv legat de cromosomul X;
Genetică – deleţia genei distrofinei (localizată Xp21)
determină absenţa sintezei distrofinei
Patogenie – absenţa distrofinei determină: leziuni
membranare ale fibrei musculare şi anomalii ale joncţiunii
sinaptice; fibrele musculare sunt înlocuite cu ţesut
conjunctiv;
Diagnosticul clinic – se bazează pe:
-apariţia de slăbiciune musculară la nivelul membrelor
inferioare, asociată cu probleme de mers (urcatul scărilor)
şi greutăţi la ridicatul de pe scaun, începând cu vârsta de 3
ani;
-paralizie a membrelor inferioare începând cu vârsta de 10
–12 ani;
-deces la 20 de ani prin insuficienţă respiratorie sau
cardiacă;
Diagnostic paraclinic – nivel crescut de 50-100 de ori al
creatininei serice, absenţa distrofinei în muşchi,
identificarea mutaţiei prin tehnici de analiză a ADN-ului;
Prognostic –deces la 20-25 de ani;
Tratament – nu există tratament.
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi
DISTROFIA BECKER
Incidenţă –3,8/100.000 băieţi;
Transmitere – recesiv legat de cromosomul X;
Genetică – mutaţia genei distrofinei determină sinteza
unei proteine anormale;
Patogenie – prezenţa distrofinei anormale are efecte
mai reduse asupra fibrei musculare decât absenţa
completă a proteinei;
Diagnosticul clinic:
-apariţia tardivă (după 20-25 de ani) a slăbiciunii
musculare la nivelul membrelor inferioare;
-paralizia membrelor inferioare poate fi absentă sau
apare tardiv;
-rareori decesul se produce prin insuficienţă
respiratorie sau cardiacă;
Diagnostic paraclinic – nivel crescut al creatininei
serice, prezenţa unei cantităţi reduse de distrofină în
muşchi, identificarea mutaţiei prin tehnici de analiză a
ADN-ului;
Prognostic –deces la 50-60 de ani;
Tratament – nu există tratament.
66
 A.5. ETEROGENITATEA GENETICĂ

Eterogenitatea clinică

 mutaţii genice diferite în aceeaşi genă →

manifestări clinice de severitate diferită

 exemplu → mutaţii în gena α-L-iduronidazei:

 Sindrom Hurler;

 Sindrom Scheie

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 67

 A.5. ETEROGENITATEA GENICĂ

Importanţa fenomenului de eterogenitate

 Tratament → de ex. hemofilia A şi B (eterogenitate de

locus) → diagnostic → terapie corectă:
 Hemofilie A - tratament substitutiv cu factor de coagulare VIII;
 Hemofilie B – tratament substitutiv cu factor de coagulare IX.
 Prognostic → boli cu eterogenitate alelică sau clinică →
diagnostic corect → estimare evoluţie:
 distrofie musculară Duchenne → deces la 20-25 ani;
 distrofie musculară Becker → deces după 50-60 ani.
 Sfat genetic → boli cu eterogenitate de locus → diagnostic
corect → calculare risc de recurenţă:
 forme dominant autosomale - risc 50%;
 forme recesiv autosomal – risc 25%
 forme recesive legate de X – risc 25% (50% din băieţi bolnavi)
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 68
 B. CONCEPTIA ACTUALĂ REFERITOARE LA FUNCTIA GENEI

 1. Genele controlează sinteza proteinelor

 2. Relaţia “o genă → proteină”

 3. Complexitatea relaţiei “o genă →o

proteină”

 4. Interacţiunile genice în concepţia

actuală
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 69
 B.1. GENELE CONTROLEAZĂ SINTEZA PROTEINELOR

 Genetica clasică:
 O genă → un caracter fenotipic
 Descifrarea erorilor înăscute de metabolism:
 O genă → o proteină
 O genă → un polipeptid
 Introducerea tehnicilor de genetică
moleculară:
 O genă → un produs funcţional
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 70
 B.1. GENELE CONTROLEAZĂ SINTEZA PROTEINELOR

GENA ESTE SEGMENTUL DE

ADN CARE CONŢINE
INFORMAŢIA GENETICĂ
NECESARĂ SINTEZEI UNUI
PRODUS FUNCŢIONAL.

Genele care codifică proteine sunt

considerate
2/20/2019
gene structurale
Genetica Medicala Iasi 71
 B.2. RELAŢIA O GENĂ → PROTEINĂ

A fost descifrată pe baza studiului

efectelor mutaţiilor

Exemplu: drepanocitoza (sicklemia,

anemia cu hematii în formă de “seceră”)

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 72

 B.2. RELAŢIA O GENĂ → PROTEINĂ

DREPANOCITOZA

Transmitere recesiv autosomală.

 Incidenţa bolii - 1/400 – 1/600 de nou-
născuţi la populaţiile originare din Africa,
bazinul mediteranean, Orientul mijlociu şi
India.
 Incidenţa crescută ← avantaj selectiv al
heterozigoţilor Na = imunitate naturală la
malarie.
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 73
 B.2. RELAŢIA O GENĂ → PROTEINĂ

DREPANOCITOZA

se manifestă la homozigoţiii aa

anemie hemolitică severă.
dureri la diverse niveluri (mâini, picioare,
abdomen – splină, mezenter, ficat, pancreas) ←
microinfarcte ← obstrucţia capilarelor.
hemoliza cronică → splenomegalie → pierderea
funcţiei imune a splinei → susceptibilitate ↑ la
infecţii bacteriene → cauza principală de deces.
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 74
 B.2. RELAŢIA O GENĂ → PROTEINĂ

DREPANOCITOZA

Mecanism patogenic:
 1949 - Pauling – în sicklemie hemoglobina S (migrare
electroforetică diferită de HbA).
 1956 - Ingram - HbS - catena β a globinei (poziţia 6)
valină ≠ acid glutamic
 HbS afinitate N pt. O2 în condiţii normale de oxigenare
 În hipoxie (microcirculaţia capilară) →↓ 50% afinitate
O2 → ↓ solubilitate Hb → precipitare → bastonaşe
→“hematii în seceră”
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 75
 B.2. RELAŢIA O GENĂ → PROTEINĂ

DREPANOCITOZA

Mecanism patogenic:
 Hematii în “seceră” → lezarea membranei eritrocitare
(capilare) + blocarea microcirculaţiei
(microtrombusuri).
 Lezarea membranei → distrugerea hematiilor → anemie
hemolitică
 microtrombozele → dureri cronice în diverse organe
 1975 - secvenţierea genei β-globinei.
 sicklemie - mutaţie punctiformă = substituţia adeninei cu
timina codon 6 lanţ β-globină → GAG→GTG ↔ acid glutamic
→ valină
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 76
 B.2. RELAŢIA O GENĂ → PROTEINĂ

DREPANOCITOZA
concluzii:
 genele = secvenţe de nucleotide → informaţia genetică
pentru asamblarea specifică a aminoacizilor.
 Mutaţiile genice → schimbarea secvenţei de nucleotide →
sinteza de proteine anormale → boală moleculară
 gena are trei categorii de efecte:
 efectul primar la nivel molecular – în sicklemie substituţia
acidului glutamic cu valina în poziţia 6 a β-globinei, cu apariţia
HbS;
 efectul secundar la nivel celular – în sicklemie modificarea
formei hematiei (din disc biconcav în seceră)
 efectul terţiar la nivel de organ sau organism (semne şi
simptome) – în sicklemie: anemie hemolitică cronică, dureri de
tip infarctic, infecţii recurente.

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 77

 B.3. COMPLEXITATEA RELAŢIEI “O GENĂ →O POLIPEPTIDĂ”

Relaţia “o genă → mai multe polipeptide”

structura discontinuă a genei (exoni + introni)
→ preARNm → matisare diferenţiată → peptide
diferite.
exemplu: matisarea diferenţiată a preARNm
genei calcitoninei:
 tiroidă – matisare exoni 2 + 3 + 4 → calcitonină;
 hipotalamus – matisare exoni 2 + 3 + 5 → CGRP
(calcitonin gene-related peptide)
rearanjarea exonilor unei gene → proteine cu
funcţii
2/20/2019noi Genetica Medicala Iasi 78
 B.3. COMPLEXITATEA RELAŢIEI “O GENĂ →O POLIPEPTIDĂ”

Relaţia “> gene → o proteină”

proteine policatenare = fiecare lanţ peptidic ←
informaţa genetică > gene diferite.
exemplu: hemoglobina = 2 lanţuri α + 2 lanţuri β + 4
grupări hem:
 Lanţ α ← gena α – cromosom 16;
 Lanţ β ← gena α – cromosom 11.
exemplu: imunoglobuline = 2 lanţuri H + 2 lanţuri L:
 Lanţ H ← familia genelor lanţului H – cromosom 14q32 – 237 de
alele pt. 4 domenii proteice;
 Lanţ L ←2 familii de gene L:
 Cromosomul 2p13 – 106 alele pentru 3 domenii ale lanţului Lκ;
 Cromosomul 22q11 – 106 alele pentru 3 domenii ale lanţului Lλ
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 79
 EXCEPŢII DE LA REGULA „O GENĂ – O PROTEINĂ”

UNITATE TRANSCRIPŢIONALĂ ŞI FOLOSIREA DE PROMOTORI

DE MUTAŢIE ALTERNATIVI
↓ ↓
> tipuri de ARNm sintetizate prin ISOFORME
clivarea unităţii transcripţionale (distrofine diferite în creier, cerebel şi
muşchi

TRANSLAŢII REPETATE
ALE ACELEIAŞI
MOLECULE DE ARNm O GENĂ → UN PRODUS
FUNCŢIONAL

CLIVAJ POSTRANSLAŢIONAL MATISARE ALTERNATIVĂ

↓ ↓
POLIPEPTIDE ÎNRUDITE calcitonină/ CRP
FUNCŢIONAL

2/20/2019 POLIADENILARE ALTERNATIVĂ

Genetica Medicala Iasi 80
 B.4. INTERACTIUNILE GENICE ÎN CONCEPTIA ACTUALA

Interacţiuni alelice
la nivel molecular toate genele sunt
manifeste fenotipic.
mutaţiile genice pot genera mai multe
categorii de acţiuni:
 gene amorfe;
 gene hipomorfe;
 gene izomorfe

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 81

 B.4. INTERACTIUNILE GENICE ÎN CONCEPTIA ACTUALA

Interacţiuni nealelice
epistazia este rezultatul acţiunii seriate a mai
multor enzime, codificate de gene diferite, la
nivelul unui lanţ metabolic.
exemplu: sinteza antigenelor AB0 este
condiţionată de intervenţia a 3 enzime:
 H-secretaza transformă substanţa precursoare în
antigen H;
 În absenţa H-secretazei substanţa precursoare rămâne
nemodificată → absenţa antigenelor
 A-transferaza transformă antigenul H în antigen A;
 B-transferaza transformă antigenul H în antigen B;
 În absenţa A-transferazei sau B-transferazei antigenul H
rămâne nemodificat;
2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 82
 FUNCŢIA GENEI

TEORIA CLASICĂ TEORIA ACTUALĂ

BOALĂ → GENĂ GENĂ → BOALĂ

 O GENĂ → UN CARACTER  O GENĂ → UN PRODUS FUNCŢIONAL

 PROTEINĂ
EXCEPŢII  ARN

 MAI MULTE GENE → UN

↓ ↓
CARACTER  SECVENŢĂ → SECVENŢĂ
 POLIGENIE NUCLEOTIDICĂ DE AMINOACIZI

 O GENĂ → MAI MULTE MODIFICAREA SECVENŢEI NUCLEOTIDICE

CARACTERE ↓
 PLEIOTROPIE MODIFICAREA SECVENŢEI DE AMINOACIZI
 RELAŢIONALĂ (EFECT PRIMAR)
 NERELAŢIONALĂ ↓
PROTEINĂ ANORMALĂ
(EFECT SECUNDAR)
↓
ANOMALII ORGANICE SAU ALE ORGANISMULUI
(EFECT TERŢIAR)

EXEMPLU: SICKLEMIA

2/20/2019 Genetica Medicala Iasi 83