CURS BIOFIZICĂ

Şef lucrări Dr.

Sorin MIRON
Asigurati-va ca aveti
la Dvs., la
lp-uri, un calculator
de buzunar
OBIECTIVUL PRINCIPAL AL
ACTULUI MEDICAL

• Medicamente
1

• Chirurgie
2
• Alte tratamente medicale (ultrasunete,
diadinamice, U.V., masaj, alimentaţie
3 etc)

Menţinerea stării de sănătate

Ameliorarea stării de sănătate
VINDECARE
 MEDICINA BAZATĂ PE DOVEZI
TRIADA MEDICINEI BAZATĂ PE DOVEZI

Expertiza clinică Setul de valori şi

individuală aşteptări ale
(personalul medical) pacienţilor

Îmbunătăţirea
stării de
sănătate a pacientului

Cele mai bune

dovezi clinice
D.L.Sackett et al, BMJ 1996; 312: 71-72
BIOFIZICA şi Fizica medicală
Scurt istoric
Fizica pentru, în şi împotriva
organismului
Definiţia Biofizicii
Clasificarea domeniilor Biofizicii
Rolul Biofizicii medicale
 GALILEO GALILEI
(1564-1642)
Ştiinţa modernă se defineşte
prin metodologia sa, care
a fost formulată prin 3
postulate valabile încă şi
azi.
1. Existenţa unor legi
universale, cu suport
matematic.
2. Descoperirea acestor legi
prin experimente ştiinţifice.
3. Reproductibilitatea perfectă
a datelor experimentale.
Una din primele descrieri ale mecanicii clasice bazele astronomiei fizice
prin observaţii cu telescopul.
Revoluţie: consacrarea modelului heliocentric al sistemului solar (Sider
menicus - Mesagerul stelar)
"Cartea naturii este scrisa in limbajul matematicii"
 ISAAC NEWTON
(1642-1727)
Cea mai influentă personalitate
din istoria ştiinţei occidentale.
El a demonstrat că lumea fizică
este guvernată de legi
matematice de o mare precizie
A oferit fizicii moderne
instrumentele intelectuale
esenţiale:
- cele 3 legi fundamentale ale
mecanicii,
- legea gravitaţiei.

Toate fenomenele fizice, terestre sau celeste, au devenit

previzibile, ordonate şi, în principiu, accesibile raţiunii şi
manipulării prin intermediul tehnologiei.
Santorio Santorio: boala
în date măsurabile
Santorio Santorio
(portret de G. Piccini pentru
ediţia a I a Opera omnia, 1660)
Comparând variaţiile greutăţii
corpului determinate de
ingestia de alimente şi de
cantitatea excretată (materii
fecale, urină), Santorio a
constatat că la nivelul corpului
uman are loc o excreţie
invizibilă, prin piele şi plămâni,
denumită de el perspiratio
insensibilis. Adică, o pierdere
de apă de circa 1,25 kg/24 ore,
cu un ritm maxim la 5-12 ore
după ingestia alimentelor.
Perspiraţia insensibilă va fi
restudiată abia în 1926.
De fapt, Santorio a
încercat să elaboreze
o definiţie cantitativă a
fenomenelor vitale
şi a devierilor lor
patologice, ceea ce mai
târziu se va numi
metabolism (1863).

Santorio a studiat, cu ajutorul

unui scaun-balanţă,
modificările greutăţii sale
corporale înainte şi după
ingestia alimentelor.
1. termometrul bucal; 2. pulsilogium;
3. higrometru
Prima măsurare a „presiunii rădăcinilor” -
forţa osmotică efectuată de Stephen Hales în 1718
 Luigi Galvani
(1737 - 1798)

Profesor de anatomie la Universitatea din

Bologna.Descoperiri:
• procedeul de galvanizare (elemente
galvanice)
• BIOELECTRICITATEA prin contracţia
muşchilor scheletici de la piciorul de
broască sub acţiunea curentului electric
Claude Bernard
Biolog, medic, fiziolog şi om
de ştiinţă francez
(1813 – 1878)
Fondatorul medicinii
experimentale.

1865 - L'Introduction à
l'étude de la médecine
expérimentale.

Ideea fundamentală a
constanţei mediului intern,
ulterior corespunzând
homeostaziei.
Scurt istoric
Fizica pentru, în şi împotriva
organismului
Definiţia Biofizicii
Clasificarea domeniilor Biofizicii
Rolul Biofizicii medicale
BIOFIZICA
MEDICALĂ
reprezintă
BIOFIZICA
referitoare la
organismul uman,
în condiţii normale
şi patologice şi se
află în strânsă
relaţie cu
FIZIOLOGIA şi
BIOCHIMIA
MEDICALĂ.
 FIZICA pentru ORGANISM

Iniţial, înca din Antichitate medicii au

utilizat acţiunea terapeutică a unor agenţi
fizici (ape termale, vapori etc).

Ulterior, aparatura tot mai complexă de

cercetare, diagnostic şi tratament.
 FIZICA în ORGANISM

Reprezintă partea cea mai subtilă a

relaţiei dintre FIZICĂ şi MEDICINĂ.

În organism există structuri, fenomene

şi procese care pot fi explicate pe baza
unor noţiuni, concepte sau legi fizice.
FIZICA împotriva ORGANISMULUI

O serie de agenţi fizici, radiaţiile ionizante şi

neionizante, variaţiile de temperatură sau
presiune etc, au o acţiune nocivă asupra
organismului.
Scurt istoric
Fizica pentru, în şi împotriva
organismului
Definiţia Biofizicii
Clasificarea domeniilor Biofizicii
Rolul Biofizicii medicale
BIOFIZICA este o ştiinţă de frontieră (de
graniţă) care are ca obiect studiul fenomenelor
fizice (biofizice) întâlnite în structurile vii, cu
ajutorul metodelor, tehnicilor şi legilor fizicii.

Totodată, în cadrul BIOFIZICII sunt cercetate

efectele factorilor fizici asupra organismelor vii:
- radiaţii ionizante şi neionizante,
- temperatura,
- ultrasunete,
- câmp magnetic,
- electricitate etc.
Cuprinde, de asemenea, studiul
metodelor şi tehnicilor fizice de
diagnostic şi de tratament
Scurt istoric
Fizica pentru, în şi împotriva
organismului
Definiţia Biofizicii
Clasificarea domeniilor Biofizicii
Rolul Biofizicii medicale
CLASIFICAREA DOMENIILOR BIOFIZICII în
funcţie de domeniile clasice ale FIZICII:

1. Mecanica  Biomecanica
2. Fizica moleculară şi termodinamica 
Termodinamica biologică, bioenergetica
3. Fizica stării lichide  Bioreologie, hemoreologie,
hemodinamica
4. Optica  Optica fiziologică, bioluminescenţa
5. Electricitate, magnetism  Bioelectricitate
6. Fizica atomică şi nucleară  Radiobiologie,
medicina nucleară
CLASIFICAREA DOMENIILOR BIOFIZICII
în funcţie de nivelurile de organizare
ale biosistemelor:

1. Biofizica electronică  transfer intern şi

intermolecular de sarcină şi energie
2. Biofizica moleculară  determinarea structurii şi
proprietăţilor moleculelor biologice
3. Biofizica celulara  studiul aspectelor biofizice la
nivelul celulelor individuale
Scurt istoric
Fizica pentru, în şi împotriva
organismului
Definiţia Biofizicii
Clasificarea domeniilor Biofizicii
Rolul Biofizicii medicale
ROLUL BIOFIZICII MEDICALE

1. În cunoaşterea unei boli:

DREPANOCITOZA

2. În apariţia şi evoluţia
IMAGISTICII MEDICALE

3. În cunoaşterea consecinţelor
CATASTROFELOR NUCLEARE de la
CERNOBAL şi FUKUSHIMA
DREPANOCITOZǍ (anemie falciformă, siclemie)

Glu  Val  HbS

Microscopul optic cu contrast de fază 
anemie cu hematii deformate, în formă de
seceră (falcus - latină sau drepanos - greacă),
descrisă de Dresbach 1904, Herrick 1910

După 1950:
Cromatografie ............................... studiul Hb
Difracţie cu raze X ........................ structura Hb
Microscopie electronică de baleiaj .... forma
eritrocitelor

Genetică ........................ modul de transmitere

ROLUL BIOFIZICII MEDICALE

1. În cunoaşterea unei boli:

DREPANOCITOZA

2. În apariţia şi evoluţia IMAGISTICII

MEDICALE

3. În cunoaşterea consecinţelor
CATASTROFELOR NUCLEARE de la
CERNOBAL şi FUKUSHIMA
 BAZELE FIZICE ALE IMAGISTICII
MEDICALE

4 fenomene fizice care au revoluţionat

viziunea asupra corpului uman:
1. radiaţiile X (radiologie, CT etc.)
2. radiaţiile  (medicina nucleară)
3. ultrasunetele (ecografie)
4. câmpul magnetic (RMN)

Pornind de la cele 4 fenomene fizice s-a născut

IMAGISTICA MEDICALǍ, domeniu în continuă
evoluţie, util în prevenirea (profilaxia),
diagnosticul şi tratamentul a numeroase boli.
Imagini ale inimii prin 4 metode
(tehnici) imagistice diferite
ROLUL BIOFIZICII MEDICALE

1. În cunoaşterea unei boli:

DREPANOCITOZA

2. În apariţia şi evoluţia IMAGISTICII

MEDICALE

3. În cunoaşterea consecinţelor
CATASTROFELOR NUCLEARE de la
CERNOBAL şi FUKUSHIMA
 DEZASTRUL de la CERNOBÂL
La 26 aprilie 1986, la ora locală 1h 22m 44s, reactorul nr. 4 al centralei
electronucleare de la Cernobâl - Ucraina a explodat. O cantitate de
radioactivitate de ordinul a 12 exabecquereli (1018) sau ~ 300 MCi a fost
eliberată în atmosferă timp de circa 10 zile, contaminând intens o zonă de
150 000 km2, locuită de circa 6 milioane de persoane.
1 mCi = 37 MBq

Cele mai abundente au fost iodul (I-131), cesiul

(Cs-137) şi stronţiul (îndeosebi Sr-90).
După accident, cesiul-137 a fost cel mai persistent
radioizotop, din cauza timpului de înjumătăţire mare.
- 31 de persoane decedate: 2 operatori (în timpul exploziei
reactorului), 28 de persoane din cele 134 care au suferit iradieri
acute, o persoană din lot a decedat după o tromboză coronariană.

- Circa 1800 cazuri de cancere de tiroidă, la persoane care aveau

sub 18 ani în momentul accidentului. Acest cancer determină o
mortalitate redusă – până în prezent, 10 decese. Numărul de cazuri
de cancer tiroidian, în prezent, a crescut până la 8 000 în teritoriile
cele mai contaminate.

- Creşterea numărului de sinucideri, şi în general a morţilor

violente, printre „lichidatori” (circa 800 000) şi la populaţia evacuată
(peste 350 000 persoane) care a cunoscut o diminuare
considerabilă a calităţii vieţii. Nu există date exacte. Se estimează
că ar fi decedat 25 000 de „lichidatori”.

- Nu s-au observat creşteri ale malformaţiilor congenitale, ale

cazurilor de leucemie sau de cancere solide (altele decât
cancerele de tiroidă).
 DEZASTRUL de la FUKUSHIMA

Fukushima: al doilea "accident major" de Nivel 7 în istoria

industriei nucleare; radiaţia eliberata ca urmare a
evenimentelor de la Fukushima, in 11 martie, a fost doar
aproximativ 10 % din cea eliberata in cazul accidentului de la
Cernobâl (1986), de asemenea, evaluat ca nivel 7
Localitati din Japonia in jurul centralei
nucleare. Pe o raza de 20-30 Km au fost
evacuate si luate masuri speciale
 DEZASTRUL de la FUKUSHIMA
40 % prezinta anomalii ale glandei tiroide din cei 100.000 copii
care au efectuat o ecografie screening din oct. 2011,
- 501 copii – noduli (> 5 mm),
- 109 din 501 alte teste complementare,

- 1 caz de cancer tiroidian la o adolescenta de 16 ani.

Prima concluzie -
abia după 4-5 ani de la
accident
DEZASTRUL de la FUKUSHIMA
Bibliografie selectivă

 Aurengo A., Grémy F., Petitclerc T. - Biophysique, Médecine-Sciences Flammarion,

Paris, 1998.
 Laurence Bordenave, Jaques de Certaines, Yvon Grall, Ilana Idy- Peretté, Biophysique
pour les sciences de la vie et de la santé, 2007.
 Dimoftache C., Herman S. – Principii de Biofizică umană, Ed. Universitară “Carol
Davila”, Bucureşti, 2003.
 Durand A., Escanyé J-M., Naoun A. La biophysique en 1001 QCM, Ed. Ellipses, 2004.
 Grierosu Irena. Tomografia prin emisie de pozitroni – baze biofizice şi imagistică
metabolică. Editura Tehnopress, Iaşi, 2011.
 Goldfarb D. Biophysics DeMYSTiFieD. McGraw-Hill Companies, 2011.
 Hoppe W, Lohmann W, Markl H, Ziegler H, Biophysics, Springer-Verlag, Berlin
Heidelberg, 1982.
 Rusu V., Baran T., Brănişteanu D. D. - Biomembrane şi patologie, vol. I, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1988, 63-92, 286-292.
 Rusu V. Note de curs. 2010.
 Rusu V. – Nobel – Retrospectivă 1905 – 1995 – Laureaţii premiului pentru fiziologie şi
medicină, Ed. Omnia, Iaşi, 1996.
 Rusu V si colab. Lucrări practice şi demonstraţii de Biofizică şi Fizică Medicală, Ed. „Gr.
T. Popa” Iaşi, 2003.
 Rusu V. – Dicţionar medical, Ed. Medicală, Bucureşti, ed. IV, 2011.
 Stefanescu C, Rusu V. Biophysics and Medical Physics: An Introduction, Ed. Tehnopress,
2008.
 Ştefanescu C., Rusu V. De la fizica si biofizica radiofarmaceuticelor la imagini
functionale si metabolice, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2007.
 P.K. Srivastava, Elementary Biophysics- An Introduction, Ed. Alpha Sicience
International ltd., Harrow, U. K., 2005.
 xxx Science et Avenir. 12.12.2012