Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
masculin şi feminin
1
Malformaţiile aparatului genital masculin
Malformaţii testiculare
2
Aspecte morfopatologice
Testiculii ectopici sunt de dimensiuni mai mici decât cei normali.
Histologic se remarcă lipsa sau insuficienta dezvoltare a elementelor
germinative după pubertate în legătură cu efectul prelungit al temperaturii
mai crescute decât în burse.
3
Complicaţiile ectopiei testiculare
4
Malformaţii peniene
Cele mai frecvente sunt fimoza şi parafimoza. Se pot întâlni însă şi absenţa
congenitală, hipoplazia, hiperplazia, duplicarea.
Fimoza reprezintă micşorarea orificiului prepuţului împiedicând decalotarea
de pe gland, ceea ce poate favoriza inflamaţia.
Parafimoza este retracţia, strâmtorarea şi constricţia prepuţului la baza sau
înapoia glandului şi antrenează compresia penisului.
Alte malformaţii mai rare sunt hipospadiasul, epispadiasul.
Hipospadiasul este deschiderea ventrală balanică şi excepţional peniană
sau perineală a uretrei. Acesta este întâlnit la aproximativ 1 din 300 de nou-
născuţii de sex masculin şi prezintă un risc crescut pentru infecţii de tract
urinar superior.
Epispadiasul reprezintă deschiderea uretrei pe faţa dorsală.
5
Orhiepididimita acută
Se datorează infecţiei gonococice sau cu germeni banali şi în special colibacili.
Propagarea leziunilor se face de la uretră spre deferent şi coada epididimului. Etiologia
variază în funcţie de vârsta pacientului. La copii epididimitele sunt asociate cu anomalii
congenitale genito-urinare şi infecţii cu Gram negativi. În cazul infecției gonococice
extensia infecţiei de la uretra posterioară la prostată, veziculele seminale și ulterior la
nivelul epididimului este cursul normal al infecției.
Clinic după o uretrită se constată durere, sensibilitate la presiune şi senzaţie de
distensie datorită edemului şi extensiei inflamaţiei spre vaginala testiculară.
Macroscopic : Epididimul este îngroşat,boselat, ulterior este fluctuent prin formarea
unuia sau mai multor abcese. Pe secţiune se observă congestie şi zone de supuraţie
relativ delimitate de mediastinum testis, care este o barieră pentru limitarea infecţiei.
Vaginala este hiperemică şi conţine exudat.
Aspect microscopic reprezentat de congestie, edem, infiltrat inflamator cu neutrofile,
macrofage şi limfocite.
9
Orhita granulomatoasă
Este o inflamaţie cronică nespecifică testiculară unilaterală întâlnită după 50
de ani punând probleme de diagnostic diferenţial clinic cu tumorile şi
histopatologic cu tuberculoza.
Clinic se manifestă prin tumefacţie dureroasă unilaterală şi leziuni
microscopice granulomatoase. Acestea sunt localizate iniţial la nivelul
tubilor şi se continuă în interstiţiu.
Se constată elemente epitelioide nedefinite probabil de origine sertoliană,
celule gigante asemănătoare celulelor Langhans, macrofage conţinând
lipide şi diverse celule inflamatorii.
12
Clasificarea tumorilor testiculare
1)Tumori ale celulelor germinale
Seminom (90%)
Tumori ale celulelor germinale nonseminomatoase
Carcinom embrionar (5%)
Teratocarcinom (35%)
Coriocarcinom (1%)
2)Tumori ale celulelor germinale mixte (15%)
Teratom (1%)
Tumori ale sacului Yolk (2%)infantile
Seminom spermatocitic
3)Tumori ale stromei și cordoanelor sexuale (5%)
Tumori cu celule Leydig (60%)
Tumori cu celule Sertoli
Metastaze (5%)
13
Seminomul testicular
Este carcinomul epiteliului seminal și este cea mai frecventă tumoră
testiculară a adultului. Vârful incidenței este în a treia decadă de viață și de
obicei nu se manifestă în copilărie.
Etiologie
In etiopatogenia seminomului tersticular au fost incriminate urmatoarele
conditii predispozante:
Criptorhidia - criptorhidia abdominala are un risc mai ridicat decat cea
inghinala.
Disgenezia testiculara (tulburari in dezvoltarea testiculilor) care se intalneste
in sindromul Klinefelter
Factorii genetici. Markerul cromozomial specific este izocromozomul bratului
scurt al cromozomului 12 . El a fost identificat in toate tipurile histologice si
are semnificatie diagnostica si probabil prognostica. Acest marker este util
in diagnosticul tumorilor cu histogeneza incerta. S-a constatat de asemenea
ca afro-americanii au o incidenta scazuta a seminomuluin testicular.
14
Macroscopic tumora
înlocuiește parenchimul
testicular, putand avea
dimensiuni de la cativa
milimetri pana la de zece
ori dimensiunea testiculului
normal, cu tumefacția
acestuia. Seminomul
prezinta un aspect lobulat,
este de culoare cenușiu-
albicioasă cu zone gălbui
de necroză, uneori cu
zone hemoragice, de
consistență dură.
Seminom testicular-formațiune tumorală
circumscrisă,albicios gălbuie, de aspect
lobulat si omogen
15
Microscopic seminomul tipic este reprezentat de celule de aspect uniform la
nivelul lobulilor care sunt slab delimitate de septuri fibroase. Celula tipică
este mărită de volum, rotundă sau poliedrică cu nucleul volumins, central cu
1 sau 2 nucleoli proeminenți și citoplasma clară. Celulele seminomului clasic
nu conțin alfa feto-proteină sau gondotropină corionică umană (HCG).
Celule clare organizate sub forma Celule mărite de volum bine delimitate
unor lobuli separați prin septuri cu nuclei proeminenți și infiltrat
fibroase limfocitar
16
Evolutie si prognostic
Monitorizarea atenta a markerilor tumorali serici alfa feto-proteina si
gondotropina corionică umană (HCG) este esentiala in
supravegherea pacientilor cu tumori germinative testiculare, acesti
markeri fiind importanti in diagnostic, in prognostic, in monitorizarea
tratamentului si in decelarea recaderilor.
Determinarea alfa feto-proteinei, gondotropinei corionice umane
(HCG) si LDH trebuie efectuata inaintea orhiectomiei
Tratamentul consta in excizie chirurgicala, chimioterapie,
radioterapie. Seminomul este radiosensibil, iar radioterapia este
tratamentul de electie pentru pacientii in stadiul I si II la care
adenopatia este sub 5 cm.
Cea mai importanta consecinta a tratamentului tumorilor celulelor
germinative testiculare este infertilitatea
17
Carcinomul embrionar
19
Coriocarcinomul
Este o tumoră testiculară de înaltă malignitate formată din celule citotrofoblastice și
sinciţiotrofoblastice. Reprezintă aproximativ 1% din tumorile germinale testiculare.
Asemenea tumori mai pot apărea la nivelul placentei, ovarelor, mediastinului.
Macroscopic apar sub forma unor noduli de mici dimensiuni (în contrast cu
agresivitatea lor), depășind rar 5 cm, care determină mărirea de volum a testiculului.
Microscopic sunt alcătuite din două tipuri de celule:
Celula sincițiotrofoblastică este mărită de volum cu nuclei neregulați hipercromi și
citoplasma eozinofilă vacuolară.
Celulele citotrofoblastice sunt poligonale, cu margini celulare distincte, citoplasma
clară, dispuse în cordoane.
21
Teratoamele testiculare
22
Macroscopic teratoamele sunt tumori voluminoase măsurând intre 5 și 10 cm în
diametru, de aspect heterogen, solid, cu zone chistice sau cartilaginoase.
Microscopic, teratoamele mature conțin derivate bine diferențiate ale celor 3 foițe
embrionare, de structură organoidă. Pot prezenta structuri tubulare cu epitelii ce
secretă mucus, fibre musculare netede de tip bronșic sau intestinal, epitelii
malpighiene cheratinizate, structuri de tip neural, noduli de catilaj hialin, os.
Teratoamele imature conțin derivate mai puțin diferențiate de aspecte histologice
similare țesuturilor embrionare sau fetale.
23
Tumorile cu celule Leydig
Se pot manifesta la orice vârstă dar majoritatea au fost
raportate între 20 și 60 de ani. În unele cazuri
ginecomastia poate fi primul semn clinic. La copii se
manifestă prin pubertate precoce.
Aceste tumori prezintă importanță clinică deoarece pot
secreta hormoni androgeni, sau androgeni și estrogeni,
uneori corticosteroizi.
Au o evolutie in doua faze:
1) frecventa maxima prepubertara ce determina
masculinizare precoce, agresivitate
2) dupa pubertate secretia de estrogeni determina
feminizare cu ginecomastie unilaterala sau bilaterala
Prognosticul este favorabil
24
Se prezintă sub forma unor noduli măsurând de obicei
sub 5 cm în diametru, de aspect omogen, culoare brun-
gălbuie.
Celulele se grupează în cordoane sau lobuli separați
printr-o stromă fibroasă. Celulele sunt voluminoase și
prezintă un nucleu veziculos și citoplasmă vacuolară ce
conține lipide.
25
Tumorile cu celule Sertoli
Pot fi formate în întregime din celule Sertoli sau pot avea o componentă de celule
granuloase.
Pot secreta estrogeni sau testosteron. Pot determina ginecomastie la orice varsta.
Macroscopic apar sub forma unor noduli mici, cenușiu-albicioși, de aspect omogen,
consistență fermă.
Microscopic celulele tumorale sunt dispuse sub formă de cordoane sau trabecular,
similare tubilor seminiferi imaturi.
Majoritatea sunt benigne - numai o parte din acestea sunt anaplazice (10%) si
recidiveaza frecvent.
Pot determina metastaze retroperitoneale, pulmonare, hepatice
27
Hipertrofia de prostată
28
Uretra prostatică se alungeşte şi prezintă curburi anormale în sens vertico-
frontal şi sagital, îngreunând micţiunea. Urmează stagnarea urinei în vezică.
Vezica de luptă sau vezica columnară prezintă peretele cu hipertrofia
trabeculelor musculare în coloane delimitând celule, adică pseudodiverticuli,
unde se produc precipitări de săruri urinare până la calculi.
Pe secţiune, leziunea prezintă aspect micronodular iar la raclarea cu cuţitul
se scurge lichid conţinând simpexioni.
Adenomul este înconjurat de o capsulă fibroasă sau fibromusculară, care îl
separă de ţesutul din jur, constituind planul de clivaj în cursul operaţiilor
deschise. Din această capsulă pleacă travee care separă adenomul în
lobuli. Fiecare lobul este alcătuit din noduli de formă sferoidală, denumiţi
corpi sferoizi, ce pot fi uşor enucleaţi.
Epiteliul cilindric care tapetează acinii este format din două rânduri: al celulelor cubice ce
tapetează lumenul acinilor şi celulele bazale situate între celulele cubice şi stromă. Se
remarcă celulele hiperplazice care tapetează structurile papilare ce protruzionează în
lumenul acinar. 30
Cancerul de prostată
31
Aspect macroscopic
Carcinomul prostatei ia naştere în partea
periferică şi posterioară a glandei. Se
prezintã ca un nodul dur, alb-gãlbui,
situat periferic posterior şi postero-lateral
în 75% din cazuri, mai târziu implicând şi
zona centralã. Tumora se dezvoltã
bilateral în 70% din cazuri şi multifocal în
85% din cazuri. Majoritatea
adenocarcinoamelor se gãsesc adiacent
capsulei prostatice, ceea ce le face greu
de identificat.
35
Tuberculoza prostatică
Tuberculoza prostatică face parte din tabloul complex al tuberculozei uro-
genitale cu antecedentele si tratamentul caracteristic. În acelaşi timp,
leziunile de epididimită sunt uşor de recunoscut ca fiind specific
tuberculoase în contextul clinic descris.
Între localizările genitale şi cele urinare ale tuberculozei există o strânsă
interdependenţă, deoarece nu există tuberculoză genitală fără localizări
iniţiale ce interesează rinichiul şi căile urinare.
Însămânţarea bacilară a prostatei este un eveniment rar şi se produce pe
cale hematogenă. În cazuri cu evoluţie fulminantă, pot apărea caverne
prostatice care, prin erodare şi fistulizare se deschid în perineu sau în rect.
Aspect macroscopic
Prostata capătă aspect nodular, de obicei fără să-şi modifice dimensiunile.
Astfel, la nivelul prostatei apar granulaţii şi noduli care au tendinta la
cazeificare şi se ramolesc, eliminându-se pe cale uretrală sau se propagă
pe căile spermatice, ascendent. Leziunile de cicatrizare dau aspectul de
mozaic al prostatei la tuşeul rectal, care apare de dimensiuni mai mici.
Infecţia tuberculoasă se propagă prin canalul deferent la nivelul
epididimului, determinând epididimo-deferentită. De la localizarea iniţială
situată la nivelul cozii epididimului (globus minor) leziunea poate interesa tot
epididimul, transformându-l în coif cu cască, ce poate evolua cronic, spre
necroză şi fistulizare.
36
Macroscopic, la unirea acestor leziuni primare apare granulaţia (1-2 mm),
apoi tuberculomul (cu diametrul de 1-2 cm. Acestea pot evolua spre
vindecare, proces care se realizează prin scleroză, cu eventuale calcificări,
ceea ce determină leziuni sclero-atrofice retractile, care deseori reprezintă a
doua maladie pentru pacient.
Leziunea microscopică specifică este foliculul cazeo-tuberculos (Koster), ce
prezintă central o zonă de necroză, unde se află cazeumul format din
germeni, celule distruse. În jurul acesteia se găsesc celule modificate,
celule Langhans (macrofage cu transformare epitelioidă) dispuse în
palisadă, iar la periferie se aglomerează macrofage, celule limfoide şi zone
de fibroză cu fibre de colagen.
38
Aspecte histopatologice in prostatita acuta
În prostatita catarală apare o hipersecretie filanta.
Microscopic se constată edem și infiltrat inflamator acut
relativ redus în interstițiu, macrofage conținând grăsimi
citoplasmatice și neutrofile în lumenul glandular.
Prostatita supurată difuza se caracterizeaza prin exudat
purulent bogat în stromă.
Abcesele prostatei reprezinta inflamatii purulente
circumscrise rezultate din reactia supurativa a unor
teritorii mai mult sau mai putin intinse din prostata.
In periprostatita acuta exudatul purulent infiltreaza difuz
tesutul conjunctiv lax periprostatic.
Prostatitele acute pot antrena tromboflebite nesupurate si
supurate periprostatice. Acestea expun pe de o parte la
complicatii septice medulare datorita conexiunii
anatomice cu venele vertebrale si pe de alta parte la
embolii pulmonare sau la abcese metastatice in cadrul
septicopioemiei.
39
Prostatita cronică
Prostatita cronică reprezintă colonizarea cronică, simptomatică sau asimptomatică a
prostatei cu germeni. Aceasta acţionează ca un depozit de bacterii pentru
colonizarea urinii şi este cauza cea mai obişnuită de infecţii recidivante a tractului
urinar la bărbat. Bolnavii sunt simptomatici numai când este prezentă bacteriuria şi
acuză simptome iritative şi durere pelvigenitală. Examenul fizic al prostatei este
normal şi evidenţiază o sensibilitate dureroasă minimă.
Prostatita cronică are un istoric clinic mai lung cu leucocite numeroase în urină şi
secreţiile prostatice şi culturi microbiene pozitive.
Se realizează urocultura şi cultura secreţiei prostatice după masajul prostatic cu
proba Stamey.
Microscopic se caracterizează prin infiltrat inflamator interstițial relativ redus
conținând limfocite și plasmocite. Evoluează de obicei spre scleroză interstițială
difuză ce comprima și oblitereaza lumenul glandelor.
41
Prostatita granulomatoasă
42
Patologia aparatului genital feminin
43
Malformaţii vulvare
44
Anomalii congenitale uterine
Malformaţiile congenitale ale corpului uterin sunt rare şi sunt produse ca
urmare a efectului hormonilor exogeni sau endogeni asociat cu defecte
cromozomiale. Malformaţiile congenitale apar prin două mecanisme:
defecte de fuziune a ductelor mulleriene şi anomalii datorate atreziei
ductelor mulleriene şi a vaginului.
Absenţa congenitală a uterului (agenezia)
Uter didelf apare prin persistenţa septului pe toată lungimea uterului şi a
porţiunii superioare a vaginului.
Uter septat (bifid) ce constă în persistenţa unui sept median complet sau
incomplet. Se datorează lipsei de resorbţie a septului median rămas după
acolarea celor două canale mulleriene.
Uter bicorn apare prin lipsa de fuziune a ductelor mulleriene
Uter dublu apare prin deficienta de fuzionare a ductelor mulleriene distale
Uter unicorn – lipsa de formare completa sau partiala a unei jumatati de uter
Uter hipoplazic – micsorat de volum
46
CIN-1 – în treimea inferioară a epiteliului apare o proliferare de celule bazale şi
parabazale. Aspectul arhitectural este deseori papilar, format din axe conjunctivo-
vasculare iar epiteliul prezintă acantoză cu îngroşarea moderată a epiteliului.
Celulele epiteliale prezintă atipii, precum şi efecte ale infecţiei cu HPV cu halou clar
perinuclear, îngroşarea membranei citoplasmatice, atipii nucleare şi anizocitoză
(koilocit)
Atipia nucleară este caracterizată prin creşterea în dimensiuni a nucleului,
anizocarie, hipercromazie, îngroşarea membranei nucleare, care este neregulată
(atipie koilocitară).
48
CIN-3: se caracterizeaza
prin pierderea polarităţii
nucleare , pleomorfism
nuclear şi figuri mitotice care
interesează aproape
întreaga grosime a
epiteliului.
CIN-3 cu atipii difuze
51
Endometrite cronice
52
Endometrita cronică hipertrofică se
caracterizează printr-un endometru
îngroşat, edemaţiat, cu prezenţa de
formaţiuni polipoide. Microscopic în
corion se găseşte infiltrat inflamator
limfo-plasmocitar şi formarea de ţesut
de granulaţie.
În endometrita atrofică mucoasa este
subţiată, atrofică. Corionul este mult
redus cantitativ, cu infiltrat inflamator
cronic iar glandele sunt atrofiate.
53
Endometrita tuberculoasă
54
Endometrita xantogranulomatoasă
55
Endometrioza
Endometriza reprezintă localizarea ectopică de ţesut endometrial. Prezintă
următoarele localizări în ordinea descrescătoare a frecvenţei: ovare,
ligamente uterine, sept recto-vaginal, peritoneu pelvin, cicatrici de
laparotomie şi foarte rar se localizeaza la nivelul ombilicului, vaginului,
vulvei sau apendicelui.
Endometrioza poate determina infertilitate, dismenoree, dureri pelvine.
Apare în special în a treia şi a patra decadă de viaţă.
Macroscopic focarele de endometrioză se prezintă ca mici noduli de câţiva
mm, de culoare brun-roşcată, uneori cu aspect microchistic.
Microscopic se constată ţesut endometrial format din glande şi corion
citogen, putând fi prezente şi leziuni hemoragice recente sau vechi.
63
Cervicite cronice
Cervicita cronică este una dintre cele mai frecvente suferinţe ginecologice.
In evolutie pot determina endometrita, salpingita, boala inflamatorie pelvina
sau corioamniotita.
Macroscopic modificările inflamatorii interesează exocolul, endocolul sau
colul în întregime.
Se constată prezenţa de secreţii purulente în canalul cervical şi eversiunea
mucoasei endocervicale. La nivelul orificiului extern cervical pot apărea
eroziuni iar exocolul poate prezenta ulceraţii. Se formează chisturi
glandulare (chisturi Naboth) secundar inflamaţiei endocervicale şi obliterării
canalelor excretorii ale glandelor endocervicale.
Reprezintă cel mai frecvent tip de chist cervical care se dezvoltă la nivelul
zonei de transformare, datorită metaplaziei scuamoase, care acoperă şi
obstruează criptele endocervicale.
Macroscopic leziunea apre ca un chist de dimensiuni variabile (între 5 mm
şi 1,5cm) unic sau multiplu, care conţine fie lichid, fie un material gelatinos
sau mucoid.
Microscopic chistul, localizat în stroma cervicală, este delimitat de un
epiteliu unistratificat cilindric secretor de mucus.
66
Aspectul endometrului în perioada reproductivă
67
Fazele ciclului menstrual
Ziua Sub 14 15-16 17 18 19-22 23 24-25 26-27 28
Faza Proliferativă Interval Faza secretorie Faza secretorie mijlocie Faza Faza
ciclului timpurie secretori menstruală
e tardivă
Mitoze Mitoze şi Vacuole Vacuole Edem Vacuole Vacuole
vacuole în prezen- stromal subnucl subnu-
subnuclea număr te eare cleare
re maxim
Stroma Stomă Stomă Rare Stromă Edem Predecid Decidualizarea Hemoragie
redusă/ redusă/ mitoze absentă stromal ualizarea stromei
absentă absentă stromei
Mitoze Mitoze
Glande Raport Vacuole Vacuole Glande Glande dilatate cu Glande Glande •Dezintegra
nucleo- subnuclea subnu- dilatate contur neregulat de de rea stromei
citoplasmatic re cleare aspect aspect •Glande în
crescut dinţat dinţat secreţie
Glande şi •Infiltrat
vase rectilinii hemoragic
68
Modificările endometrului în timpul fazei secretorii a ciclului
menstrual şi în timpul sarcinii
69
Modificările de tip Arias-Stella
70
Se descriu următoarele variante microscopice:
Cu atipie minimă în care doar unii nuclei sunt măriţi in dimensiuni
Aspect secretor timpuriu asemănător cu cel al glandelor din faza
secretorie endometrială
Aspect hipersecretor (aspectul clasic) în care celulele epiteliale
prezintă vacuole citoplasmatice , nuclei mari şi hipercromi şi apare de
obicei în avortul uterin.
Aspect regenerativ asemănător cu cel al glandelor din faza de
proliferare a endometrului cu nuclei mari de aspect veziculos. Apare
în avort, sarcină ectopică
72
Sângerarea uterină disfuncţională
73
Anovulaţia
Ciclul anovulator apare atunci când în ovar se dezvoltă unul sau mai mulţi foliculi, cu
sinteză de estradiol la nivelul celulelor de granuloasă sau tecale. Sub acţiunea
estradiolului se produce proliferarea endometrială, dar pentru că nu se produce
ovulaţia nu se dezvoltă nici corpul luteal care secretă progesteron. Astfel endometrul
nu mai prezintă modificările stromale şi glandulare caracteristice fazei secretorii a
ciclului.
Din punct de vedere clinic acest tip de sângerare poate să apară oricând de-a lungul
vieţii reproductive dar este caracteristic mai ales menopauzei şi pubertăţii. În primul
an după pubertate 60% dintre cicluri sunt anovulatorii. Aceste paciente sunt de obicei
obeze, cu hirsutism, infertile şi prezintă boală polichistică ovariană.
Microscopic fragmentele endometriale sunt constituite din glande aflate în faza de
proliferare la care, în funcţie de durata stimulării estrogenice, se pot asocia diverse
tipuri de metaplazie, hiperplazie sau carcinom endometrial.
Dacă stimularea estrogenică nu a fost îndelungată se observă fragmentări extinse ale
glandelor, stromei, sau ambelor (colaps glandular şi stromal).
74
Atrofia endometrială
75
Tulburarea de fază proliferativă
76
Defectul de fază luteală
77
Modificările determinate de contraceptivele orale
78
Bibliografie
79