Chistul sebaceu.

 Chistul sebaceu îşi are originea la nivelul foliculului pilos şi include glande
sebacee secretoare de sebum care umple cavitatea chistică. Se pare că ia naştere
prin blocarea excreţiei de sebum, cu acumularea acestuia şi proliferarea
consecutivă a epiteliului adiacent.
 Prezintă un perete chistic format din epiteliu pavimentos stratificat, cu un aspect
similar epidermului, precum şi un strat de celule granulare bine reprezentat. Se
pot evidenţia zone variabile de fibroză. Conţinutul chistic este format din
ortokeratină sau/şi sebum. Uneori are aspect ulcerativ, asociind o reacţie
inflamatorie perilezională marcată, cu numeroase macrofage.
Chistul epidermoid

 Chistul epidermoid apare prin transformarea

chistică a unei porţiuni invaginate a
epiteliului părţii superioare a unităţii pilo-
sebacee, neincluzând şi glande sebacee, fapt
pentru care nu conţine sebum. Chistul
epidermoid poate apărea rareori şi în urma
invaginării traumatice a foliculului pilos.
 Chistul epidermoid şi chistul sebaceu apar
relativ frecvent la nivelul tegumentelor
cervico-faciale, cel mai adesea în regiunea
geniană şi preauricular.
 Tablou clinic.
 Se manifestă sub forma unui nodul solitar de consistenţă
fermă sau fluctuenţă, cu tegumente acoperitoare discret
hiperemice, care prin transluciditate lasă să se vadă
formaţiunea chistică de culoare alb-gălbuie. Nodului
este nedureros (putând deveni dureros prin
Suprainfectare), mobil pe planul tegumentar, sau se
poate fixa prin fibroză rezultată în urma suprainfectărilor
repetate. Uneori poate fistuliza la tegument. De altfel,
majoritatea pacienţilor se prezintă la consultul de
specialitate în contextul unui episod de suprainfectare.
Tratament .

 Extirparea completă a chistului epidermoid/ sebaceu este obligatorie, în caz

contrar apărând recidivele. Având în vedere aderenţele tegumentare frecvente
datorate unor suprainfectări repetate, este necesară şi extirparea porţiunii
tegumentare care aderă de chist, printr-o excizie în „felie de portocală”. De multe
ori, chistul se perforează intraoperator, îngreunând extirparea completă.
 în cazul unui chist epidermoid/sebaceu suprainfectat, se temporizează intervenţia
chirurgicală de extirpare a chistului şi se administrează antibiotice în concordanţă
cu etiologia stafilococică a infecţiei, precum şi antiinflamatoare, până la remiterea
fenomenelor acute. în cazul în care chistul se transformă într-o colecţie
supurativă, este necesară incizia şi drenajul colecţiei şi amânarea intervenţiei
chirurgicale de extirpare a chistului până la dispariţia fenomenelor supurative, şi
refacerea chistului
 Morbul Bowen
 Boala Bowen , diskeratoză malignă , este un carcinom intra - 
epidermic in situ . Aceasta înseamnă că celulele pielii au suferit
deja modificări maligne, dar încă nu au străpuns stratul de
separare important al membranei bazale. Vasele de sânge și
limfatice se găsesc doar în piele sub membrana bazală. Celulele
alterate maligne ale bolii Bowen nu pot metastaza, deoarece nu
au nicio legătură vasculară.  După luni sau ani, boala Bowen se
poate dezvolta într-o tumoare malignă, în acest caz o tumoare
cutanată Apare carcinomul cu celule scuamoase . Un carcinom
cu celule scuamoase care s-a dezvoltat din boala Bowen se
numește carcinom Bowen. Modificările în ADN-ul celulelor
pielii care duc la dezvoltarea bolii Bowen pot fi declanșate de
lumina soarelui, substanțe chimice ( arsenic ) și anumiți viruși ( 
HPV ). 
Tablou clinic.

 Pe piele apar leziuni individuale, ascuțite delimitate, dar de formă neregulată,

largi, roșii, solzoase (plăci eritroscuamoase sau psoriaziforme). Dimensiunea
variază de la milimetri la decimetri. Modificările pielii sunt similare cu psoriazisul
 (psoriazis), dar de obicei apare doar o focalizare fixă.
 Diagnosticul se pune de obicei pe baza examenului histologic . În epiderma lărgită
există celule atipice cu tendință de keratinizare individuală. Membrana bazală este
intactă (altfel trebuie deja să presupunem un carcinom).
 Dacă este posibil, țesutul sănătos trebuie excizat chirurgical. Se efectuează apoi o
examinare histologică a marginii de tăiere și, dacă este necesar, se reexcizează.
 Alternativ, pot fi folosite crioterapia (congelarea cu azot lichid) sau diverse creme
citotoxice (ingrediente precum 5-fluorouracil sau imiquimod).
 Terapia fotodinamică este de asemenea promițătoare . Rhenium-SCT (terapia
cancerului de piele) poate fi, de asemenea, utilizat pentru tratament. Aceasta
folosește efectul emițător beta al izotopului 188 Re ( reniu ) și este utilizat ca 
brahiterapie în imediata apropiere a zonei afectate. 
Leucoplazia verucoasă a mucoasei
cavității bucale
 Leucoplazia verucoasa proliferativă  este un subtip de
leucoplazie neomogenă considerata cu risc foarte mare de
malignizare. Apare destul de rar şi interesează atât
mucoasa jugala cât şi mucoasa fixă gingivală.
 Este caracterizată de prezenţa unor  plăci, placarde
leucoplazice verucoase, papulare, cu tendinţa de extindere
în ţesuturile înconjurătoare.
 Leziunile sunt exofitice (proeminente) şi au consistenţă
crescută. Prezintă un risc crescut de evoluţie spre carcinom
scuamos celular sau carcinom verucos.
Etiologia este incomplet elucidată, fiind
considerată multifactorială.
 Fumatul este factorul etiologic principal în apariţia acestei leziuni. Mestecatul
tutunului, de asemenea este incriminat.
 Alte posibile cauze de apariţie sunt consumul cronic de alcool, iritatiile cronice de
natură mecanică (dinţi ascuţiţi, malpozitionati, lucrări protetice incorecte) ,
carenţele vitaminice, tulburări ale sistemului endocrin şi unele specii de virusuri.
 Plăcile leucoplazice pot apărea oricând pe parcursul vieţii, însă sunt mai comune
persoanelor de peste 40 de ani, de sex masculin. Incidenţa acestei afecţiuni este de
1% raportat la populaţia globală.
Tratament .

 Unele tratamente pot vindeca pe moment leziunea, însă ea poate reapărea la o perioada de timp după instituirea
tratamentului.
 Indiferent de metoda de tratament aleasă, medicul va sfătui pacientul să renunţe  la posibilii factori ce cauzeaza
leucoplazia orala – fumatul şi consumul cronic de alcool. Urmărirea pe termen lung a leziunii este foarte importantă
pentru  detectarea din timp a semnelor de transformare malignă.
 Pe lângă renunţarea la obiceiurile nesănătoase, pacientul va fi rugat să se prezinte o dată la 3 luni la control, iar în caz
că leziunea suferă anumite modificări de aspect ce trădează o transformare malignă, se vor efectua biopsii repetate
pentru stabilirea diagnosticului.
 Îndepărtarea chirurgicală a leziunii leucoplazice a rămas metoda de tratament de elecţie pentru majoritatea
specialiştilor. Chirugia clasică, cu laser, electrocauterizarea şi crioterapia sunt opţiunile de care dispun clinicienii la
ora actuală. Eficacitatea acestei metode nu a fost demonstrată în toate cazurile. Chiar dacă au fost îndepărtate în
totalitate, leziunile leucoplazice necesită urmărire pe o perioada lungă de timp, având în vedere capacitatea de
 recidivă, mai ales dacă factorii predispozanţi( fumatul) nu au fost îndepărtaţi.
 Terapia medicamentoasă a fost îndelung studiată, însă fără rezultate concrete. Antiinflamatoarele, antimicoticele,
precursorii şi derivaţii de vitamina A nu pot asigura prevenirea transformării maligne a unei leucoplazii.
Papilomatoza mucoasei cavității bucale.

 Papilomul este o proliferare tumorală benignă a stratului spinos al epiteliului,

având drept cauză probabilă infecţia cu virusul papiloma uman (HPV). Studiile
arată că dintre cele peste 100 de tipuri de HPV, cel puţin 24 sunt implicate în
apariţia papiloamelor cu localizare oro-maxilo-facială, iar tipurile virale 2, 6 şi ll
sunt în mod relativ constant identificate în cele cu localizare orală. Se pare că
HPV este prezent în cavitatea orală la majoritatea persoanelor, fără însă a induce
vreo manifestare clinică. Modul de transmitere a virusului nu este cunoscut.
Incidenţa papiloamelor este relativ mare la nivelul populaţiei generale, afectând
una din 2 50 de persoane, fără prevalenţa în funcţie de sex, grupa de vârstă cea
mai afectată fiind între 30 şi 50 de ani. Poate apărea însă la orice vârstă, inclusiv
la copi
Tablou clinic.

 Papilomul se manifestă clinic ca o formaţiune tumorală cu creştere exofitică,

verucoasă sau conopidiformă, având prelungiri digitiforme. Este pediculat, uneori
sesil şi are dimensiuni mici, de maximum 0, 5-1 cm, ajungând excepţional la
dimensiuni mai mari de 1 cm. Are consistenţă moale sau fermă, în funcţie de
prezenţa sau absenţa ţesutului fibros. Suprafaţa formaţiunii tumorale este
neregulată, fiind de culoare albă, roşiatică sau având aspectul mucoasei normale,
în funcţie de gradul de keratinizare
Tratament.

 Tratamentul chirurgical de extirpare a leziunii are rezultate bune, în contextul în

care se asociază cu mecanoterapie, putându-se astfel restabili, chiar dacă nu în
totalitate, mişcările mandibulei. în cazul în care este prezentă anchiloza temporo-
mandibulară, este necesară instituirea tratamentului specific, de artroplastie cu
material de interpoziţie, sau chiar protezarea articulaţiei temporo-mandibulare.
Cheilita actinică

 Cheilita actinică este o afecțiune cronică, inflamatorie, a vermilionului, cu

potențial de transformare malignă, cauzată de expunerea cronică la soare.
Caracteristic, apare la nivelul buzei inferioare, la pacienții cu fototip de culoare
deschisă sau la pacienții care sunt expuși perioade îndelungate la soare (persoane
care lucrează în agricultură sau desfășoară alte activități exterioare).
Tablou clinic

 Leziunile de cheilită actinică se caracterizează prin apariția și persistența unor

zone de xeroză și descuamare, la nivelul buzelor, cu precădere la cea inferioară.
Pe măsură ce afecțiunea evoluează, în stadiile avansate apar modificări de tip
atrofic, eritem, edem, leziuni de tip leucoplazie, ulcerații și cruste.
Tratament

 Se recomandă utilizarea produselor cu factor de protecție și purtarea pălăriilor cu

boruri mari, pentru reducerea expunerii solare. Tratamentul este adaptat în funcție de
gradul afectării labiale. Pentru cazurile ușor-moderate și leziuni focale, se poate
utiliza crioterapia, iar pentru leziuni multifocale sau difuze, se poate apela la terapia
topică cu fluorouracil sau imiquimod. În ambele cazuri, se recomanda reevaluarea la
3 – 6 luni, pentru evaluarea rezultatelor și monitorizarea posibilelor recidive.
 Pentru cazurile severe, cu afectare difuză și prezența leziunilor hiperkeratozice, de
tip leucoplazie, a ulcerațiilor sau fisurilor, se recomandă tratamentul chirurgical sau
ablația laser. Gradul de displazie orientează decizia terapeutică. Astfel, cazurile de
cheilită actinică severă, fără displazie înaltă, pot beneficia de tratamentul laser
(CO2, Er:Yag), pe când în cazul celor de cheilită actinică severă, cu displazie înaltă,
se recomandă vermilectomie cu reconstrucție per primam sau prin lambou de
avansare al mucoasei.