Chistul dermoid şi epidermoid

OMF. Epulisul.
Pinzarean Marcela, S1802
CHISTUL
DERMOID
Chisturile dermoide sunt tumori congenitale întâlnite in cavitatea bucala ( planseul
bucal ) .
Iau nastere din resturile epiteliale incluse in tesuturi in decursul alipirii arcurilor
branhiale. Contine cheratina și sebum.
Simptome
● Formatiunea chistica are crestere lenta asimptomatica.
● Pot fi descoperite datorita unor complicatii supurative.
● Prin crestere in volum poate fi sesizat de bolnav
● In planseul bucal prin transparenta se observa continutul cenusiu-galbui.
● Are o consistenta ferm-elastica, fiind mobil pe planurile adiacente,iar la presiune
lasa godeu.
Chisturile dermoide cind sunt localizate in
planseu , sunt situate pe linia mediana. In
planseu pot avea o evolutie
endoorala,deasupra m.milohioidian
proeminind sub limba,si mai rar cutanat
sau mai bine zis deasupra si dedesubtul
m.milohioidian.
Prin cresterea sa, ajunge sa deformeze
planseul bucal anterior si sa impinga limba
in sus si posterior, inducind tulburari de
alimentatie,fonatie si chiar respiratie.
Chistul dermoid care se dezvolta sub
planul m. milohioidian duce la aparitia
unei deformatii submentoniere care da
aspect de “ barbie dubla “
Anatomie patologica
Macroscopic – peretele chistului este
subtire,dar rezistent, impinge tesuturile
inconjuratoare de care de obicei se
desprinde usor.
Microscopic – peretele prezinta toate
caracterele pielii: un epiteliu stratificat cu
un strat cornos si un strat malpighian,
derm in care se gasesc glande sebacee si
glande sudoripare,mai mult sau mai putin
rudimentare.
Tratament
Este chirurgical – înlăturarea chistului impreuna cu membrana. Operatia efectuata
corect, cu exterparea completa a membrane nu da recidive. Chistul suprainfectat se
opereaza dupa inlaturarea procesului inflamator. Daca formatiunea este concrescuta
cu tesuturi inconjuratoare, ele la fel se înlatură
CHISTUL
EPIDERMOID
Chist dermoid conține DOAR cheratină.
Simptome
● Rămîn multă vreme neobservate deoarece cresc lent și nu provoacă tulburări.
● Pot fi descoperite accidental sau datorită suprainfectării.
● Poate crea greutăți în timpul fonației, deglutiției, la mișcările limbii
● Prin transparență se observă conținutul cenușiu gălbui.
● La presiunea degetului lasă o amprentă.
● Este bine delimitată, mobilizabilă.
Cînd evoluiază sub mușchiul milohioidian (submentonieră)

● simptomele sunt exclusiv exoorale

● apare o bombare submentonieră
● tegumetele de culoare obișnuită.
● Palpator nedureros.
● Consistență păstoasă
● Formațiunea este mobilizabilă cu toate structurile planșeului bucal
Diagnostic diferential
● Cu ranula – în localizarile din planseu, care este situata insa paramedian.
● Cu limfangioamele chistice, - deformeaza peretele lateral al faringelui impreuna
cu limba
● Cu chisturile brahiale, - au o consistenta mai moale, perceptinduse fluctuenta.
● Cu tumorile disembrioplazice - au o forma mai boselata
● Tumori maligne ale planseului bucal sau glandelor salibare, - au o forma mai
putin conturata, mucoasa endoorala putind prezenta modificari caracteristice
● Inflamatiile exudative de tip seros (celulite) - sunt insotite de evoluţie rapidă,
alterarea stării generale, palparea dureroasă.
● Gusa grăsoasa submentoniera, - are o evolutie indelungata, fara limite precise,
nedureroasa la palpare
● Adenopatiile din afectiunile sistemice şi cele metastatice – sunt insotite de
simptomatologie clinica specifica şi tumora primară.
Tratament
Tratamentul chistului epidermoid este strict chirurgical si consta in extirparea in
totaliate a acestuia, prin abord oral sau cutanat in functie de localizare.
Uneori, pentru formele de mari dimensiuni este necesar abordul mixt, oral si cutanat
Extirparea de multe ori este dificila din cauza extinderii formatiunii chistice mai ales
catre baza limbii dar si din cauza aderentelor pe care le formeaza.
Preferabil anestezie generală prin intubație nazo-traheală pentru a avea liber
planșeul.
EPULISUL
Epulisul sau epulidele sunt pseudo tumori de granulatie nespecifice, dezvoltate din
mucoasa gingivala, ligamentul dento-alveolar si periost, cu invazia secundara a
osului,nerecidivind daca extirparea a fost completa si daca a fost inlaturata cauza
iritativa locala. Este o leziune relativ frecventa,se intilneste indeseobi la femei,mai
ales in timpul sarcinii.
Sediul:
Pe creasta alveolara dar in raport cu dinti, radacini dentare si microtraumatisme;
Pe partea vestibulara a regiunii incisivo-canine inferioare si superior intre incisivi
sau la nivelul premolarilor.
Etiologie:
Factori locali:inflamatiile si microtraumatismele cronice produse de : tartrul dentar,
marginile cariilor aproximale si de colet, resturi radiculare, obturatii debordante,
coroane neadaptabile la colet,gingivitele cronice,fistule ;
Factori generali:tulburarile metabolice, dezechilibrele hormonale hipofizare,
ovariene, gonadice si paratiroidiene.discrazii sangvine
Anatomie patologica:
Epulisul se caracterizeaza prin hiperplazia elementelor conjunctive ale tesutului
parodontal, la care se asociaza frecvent si o hiperplazie a tesutului epitelial. De regula,
pe preparatele histologice se observa predominanta anumitor elemente de natura
conjunctiva : fibroblasti, tesut endoteliovascular, osteoblasti, celule gigante, celule
mixomatoase.
In raport cu structura lui histologica,sint mai multe varietati de epulis:
● Epulis granulomatos ;
● Epulis telangectazic;
● Epulis fibros ;
● Epulis osteogen ;
● Epulis cu celule gigante ;
● Epulis mixomatos ;
Clinica
● Debuteaza printr-o hipertrofie gingivala locala,la o papila interdentara sau la
marginea libera a gingiei;
● Odontoalgie si mobilitatea dintelui;
● Cresterea este lenta,insidioasa si fara dureri,dezvoltindu-se liber in cavitatea
bucala;
● Marimea si aspectul clinic sint variate,in depedenta de forma lui histologica.
 Epulis
granulomatos
predomina tesutul conjunctiv
tanar, cu infiltrat inflamator
format din neutrofile, limfocite si
plasmocite;
contine numeroase capilare si
este acoperit cu un
epiteliu hiperplaziat.
Clinic se caracterizeaza prin
culoarea rosie, suprafata
nreregulata, consistenta moale
si sangerare la atingere.
 Epulis teleangiectatic
sau
angiogranulomul
e aseamana cu epulisul granulomatos,
dar
se caracterizeaza prin predominenta
vaselor de neoformatie, cu pereti
subtiri si dilatatii care formeaza
adevarate lacuri sanguine.
Din punct de vedere clinic se
caracterizeaza
prin consistenta moale, friabilitate,
culoarea violacee si tendinta la
sangerari spontane sau la
atingere,avind o suprafata
mamelonata.
 Epulis fibros
Este de dimensiuni mai resuse si
predomina tesutul
conjunctiv matur, cu un numar
mic de vase de
neoformatie si acoperit cu un
epiteliu aproape normal.
Aceste particularitati histologice
determina culoarea
palida, consistenta ferma,
suprafata neregulata si lipsa
tendintei de sangerare.
Epulis osteogen
se caracterizeaza prin coexistenta,
alaturi de tesutul
conjunctiv fibros, a numerosi
osteoblasti care determina
formarea unor lamele osoase.
Tesutul de granulatie,
vasele de neoformatie si infiltratul
inflamator sunt in
proportie redusa. Clinic, prezinta
asemanari cu epulisul
fibros, dar consistenta este mai
ferma, cu zone dure, iar
radiologic se evidentiaza centrele
de osteogeneza.
Epulis cu celule
gigante
Din punct de vedere histologic este
format din
fibroblasti, vase sanguine de
neoformatie, celule gigante
multinucleate, observandu-se si o
impregnare cu
hemosiderina. La suprafata este
acoperita cu un epiteliu
care poate fi partial ulcerat. Din
punct de vedere clinic,
tumora este rosie-violacee, cu
suprafata neregulata.
Uneori este lobulata, sangereaza
usor la atingere si poate
ajunge la dimensiuni mari.
 Epulis
mixomatos
in care se observa, pe fondul
unui tesut de granulatie bogast
vascularizat, un numar mare de
celule stelate si abundent
material mucoid. Clinic, aceste
epulide sunt de regula sesile, de
culoare violacee, de consistenta
gelatinoasa si au tendinta
manifesta de a invada osul
subiacent
Evolutia
Evolutia poate fi uneori complicata prin hemoragii, ulceratia epiteliului, infectarea
care duce uneori la procese septice endomaxilare cu mobilizarea și expulzia dintilor
invecinati sau la supuratii perimaxilare. Recidivele sunt frecvente daca extirparea
chirurgicala este incompleta si daca nu se suprima factorii iritativi locali.
Malignizarea poate a fi exceptionala.
TRATAMENT
Tratamentul profilactic consta în extracția resturilor radiculare irecuperabile,
detartraj minuțios, obturatii si restaurari protetice corecte, igiena buco-dentara,
supraveghere stomatologica a femeilor gravide.
Se contraindica radioterapia.
Tratamentul curativ este numai chirurgical si consta in extirparea tumorii. Operatia se practica
sub anestezie loco-regionala. Incizia circumscrie tumora, fiind facuta in mucoasa sanatoasa.

Tumora se decooleaza de obicei usor si se descopera osul. Daca osul de inmuiat, se practica
chiuretajul
si eventual chiar rezectia pe o zona mai intinsa de securitate.

Extractia dintilor de la nivelul tumoral este indicata in cazurile in care osul este indicata in
profunzime afectand
stabilitatea acestora, sau daca este impiedicata extirparea completa a formatiunii tumorale.

Se face electrocoagularea marginala a partilor moi, evitandu-se electrocoagularea osului pentru

a nu se produce focare de necroza.

Operatia se termina cu un tamponament cu mesa iodoformata care se mentine printr-o ligatura

de sarma fixata pe dintii vecini sau cu ajutorul unei placi protetice confectionata preoperator.