Structura și

proprietățile glucidelor
 Rolul biologic al glucidelor
1. Energetic
 Glucoza este sursă rapidă de energie,
 Glicogenul la animale (inclusiv oameni) și
amidonul la plante – depozit de energie
 Oxidarea a 1 g de glucide generează 4,5
kcal;
 Rolul biologic al glucidelor
2. Structurală
 Glucozaminoglicanii și proteoglicanii din
țesutul conjunctiv
 Glicoproteinele din membranele celulare
 Elemente structurale ale acizilor nucleici
(riboza, dezoxiriboza) și coenzimelor
(riboza)
 Celuloza din peretele celular la plante
 Rolul biologic al glucidelor
3. Informațională
 Asigură recunoașterea moleculară și
transmiterea informației (receptori),
 Participă în interacțiunile celulare (jonțiuni),
 determina caracterele individuale ale celulelor
(antigenele),
3. Metabolică – contribuie la metabolismul
fiziologic al lipidelor,
4. Hidroosmotică şi ionoreglatoare – datorită
hidrofilităţii înalte şi sarcinii negative
heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii
 Definiție
Glucidele sunt substanțe polihidroxicarbonilice:
 au cel puțin 3 grupe hidroxil (-OH)
 o grupă carbonil (C=O), în funcție de caracterul ei
glucidele divizându-se în –
a) polihidroxialdehide – gluparea carbonil –
aldehidică
b) polihidroxicetone – gruparea carbonil –
cetonică
 Clasificarea glucidelor
1. OZE sau Monozaharide – glucide nehidrolizabile ce conțin cel
puțin 3 atomi de carbon și au formula generală CnН2nОn
2. OZIDE
 sunt hidrolizabile,
 la hidroliză formează monozaharidele constituiente;
 se divid în 2 subclase:
a) Oligozaharidele – sunt alcătuite din 2-10 unități
monozaharidice;
b) Polizaharidele – conțin mai mult de 10 unități
monozaharidice.
I. homopolizaharide – formate din monomeri identici,
II. heteropolizaharide – romate din monomeri diferiți
Clasificarea monozaharidelor
I. După numărul atomilor de C:
trioze - C3,
tetroze - C4,
pentoze - C5,
hexoze – C6,
heptoze - C7.
 Clasificarea monozaharidelor
II. După caracterul
grupării funcționale:
 aldoze - grupa carbonil
se află la primul atom de
carbon (C1) și
monozaharidul este o
aldehidă
 cetoze - grupa carbonil
se află la un alt atom de
carbon și monozaharidul
este o cetonă.
 Structura monozaharidelor
Formula generală
Polihidroxialdehidele Polihidroxicetonele
sau aldozele Sau cetozele

n = 1,2,3, etc. n = 0,1,2,3, etc.

Principalele aldoze de interes biomedical
Principalele
cetoze
de interes
biomedical
 Stereoizomeria monozaharidelor
Monozaharidele conțin unul sau mai mulți atomi
chiralici (excepție – dihidroxiacetona – cetoza cu
n=0).
Carbon chiralic sau carbon asimetric este un atom
de carbon care formează patru legături cu patru atomi
sau grupe de atomi diferite.
Stereoizomeria monozaharidelor
O moleculă cu n centre chiralice
(atomi asimetrici de carbon)
poate avea 2n forme (izomeri).
De ex. Aldotriozele au 21 = 2,
Aldotetrozele – 22 = 4,
Aldopentozele – 23 = 8
Aldohexozele – 24 = 16
 Stereoizomeria monozaharidelor
Stereoizomeri se numesc izomerii ai căror
atomi sunt conectați în același mod, dar diferă în
aranjamentul lor în spațiu.
 Stereoizomeria monozaharidelor
Stereoizomerii sunt divizați în următoarele tipuri:
I. Enantiomeri sunt stereoizomeri ale căror
molecule sunt imagini în oglindă una a celeilalte,
dar care nu pot fi suprapuse.
 Stereoizomeria monozaharidelor
Stereoizomerii sunt divizați în următoarele tipuri:
II. Diastereoizomeri sunt stereoizomeri ale
căror molecule nu sunt imagini în oglindă una a
celeilalte.
 Stereoizomeria monozaharidelor
Stereoizomerii sunt divizați în următoarele tipuri:
III. Epimeri sunt doi diastereoizomeri care diferă
doar după configurația unui singur atom
chiralic.
Stereoizomeria monozaharidelor
 Stereoizomeria monozaharidelor
Pentru a determina apartenența monozaharidului la seria L sau D se apreciază
configurația atomului de carbon asimetric cel mai îndepărtat de la gruparea
carbonil – aldehidică sau cetonică.
dacă OH este orientat spre dreapta, mozaharidul aparține seriei D
dacă OH este orientat spre stânga, mozaharidul aparține seriei L
Majoritatea monozaharidelor naturale aparțin seriei D!
 Structurile ciclice ale monozaharidelor:
• Monozaharidele cu 5 și mai mulți atomi de carbon
pot forma structuri ciclice.
• Apropierea în spaţiu a atomilor din poziţiile C1/C2 şi
C4/C5, face posibilă interacţiunea grupei
carbonilice cu cea hidroxilică și formarea ciclului,
care se numește semiacetal.
 Structurile ciclice ale monozaharidelor:
Formarea semiacetalului ciclic conduce la apariţia unui centru
chiralic suplimentar, deoarece primul atom de carbon C1 devine
asimetric.
Acest centru chiralic C1 se numeşte anomeric, iar cei doi
stereoizomeri - - şi -anomeri.
Structurile cu lanț deschis sunt în echilibru cu cele două
structuri ciclice, iar structurile ciclice sunt formele
dominante în echilibru.
Importanța biomedicală a stereoizomeriei
 Formulele de proiecție
Există 2 forme – Fisher și Haworth
― Formulele de proiecţie Fischer reprezintă
structura monozaharidelor în formă
liniară.
― Ele nu reflectă relaţiile sterice dintre atomii
din moleculă, deci nu reflectă forma reală a
moleculelor.
― atomii de carbon ai moleculei sunt conectați
vertical prin linii solide
― legăturile carbon-oxigen și carbon-hidrogen
sunt prezentate orizontal
― Informațiile stereochimice sunt transmise
printr-o regulă simplă: legăturile verticale
sunt amplasate în planul paginii, în timp ce
legăturile orizontale sunt în afara paginii
 Formulele de proiecție
― Formula Haworth este o modalitate de a reprezenta
structura ciclică a monozaharidelor din perspectivă
tridimensională.
― Formulele Haworth sunt cicluri plane, perpendiculare faţă
de planul desenului cu substituenţi amplasați sub sau
deasupra planul ciclului
― Formele ciclurilor Haworth – piranozice și furanozice
Formulele de proiecție Haworth
 Proprietăţile chimice ale monozaharidelor
1. Formarea glicozidelor
Monozaharidele în formă de semiacetali ciclici, datorită activității
înalte a grupării -OH anomerice, interacţionează cu diverse
substanțe și formează eteri la gruparea acetalică, care sunt numiți
glicozide:
 Glicozide de interes biomedical
Salicina, unul dintre Glicozidele cardiacele sunt
cele mai vechi remedii medicamente ce cresc forța de
pe bază de plante ejecție și diminuează rata
cunoscute, a fost contracțiilor cardiace. Se utilizează la
modelul aspirinei. tratamentulinsuficiență cardiacă
congestivă și aritmii cardiace;
Glicozide de interes biomedical
Nucleozidele și derivații lor
(de ex. coenzimele) sunt glicozide.
 2. Formarea esterilor fosforici
 Monozaharidele pot forma esteri ai acidului fosforic
datorită fosforilării la grupele –OH.
 Cel mai frecvent se fosforiliează în poziția C5
(pentozele) și C6 (hexozele).
 În celulele vii sursa de energie și fosfat este ATP.
3. Oxidarea monozaharidelor
 în condiţii blânde (la acţiunea unor oxidanţi slabi)
 are loc oxidarea doar a grupării aldehidice
 cu formarea acizilor aldonici (gliconici).
Utilitatea biomedicală a oxidării grupei aldehidice
Reacţiile de oxidare a monozaharidelor se utilizează
atât pentru identificarea calitativă, cât și pentru
determinarea cantității aldozelor reducătoare
 Oxidarea monozaharidelor
Oxidarea enzimatică a grupării CH2OH de la C6
determină formarea acizilor uronici.
Reacția decurge enzimatic în organismele vii.
 Valoarea biomedicală a acizilor uronici
Acidul glucuronic participă în procesele de:
 Dezintoxicare prin conjugare a compușilor chimici
în ficat, necesare proceselor de transformare și
eliminare.
 Sinteză a compușilor matricei extracelulare a
țesutului conjunctiv
 4. Reducerea monozaharidelor
Reducerea grupei carbonilice a monozaharidelor ( aldehidică
sau cetonică) va produce polialcooli bine solubili în apă cu
gust dulce.
 D-glucoză sau D-fructoză → D-sorbitol
 D-xiloză → D-xilitol
 D-manoză sau D-fructoză → D-manitol
 D-galactoza → D-galactitol
Valoarea biomedicală a reducerii monozaharidelor
 Formarea alcoolilor în patologiile asociate cu niveluri
crescute de monozaharide determină dezvoltarea
complicațiilor.
 Sorbitolul în diabet zaharat – dereglarea osmolarității
intracelulare cu pătrunderea excesivă a apei în celule,
diminuarea reacțiilor de protecție antioxidantă dependente
de glutation (GSH) și depleția de NO – agent vasodilatator și
mediator. Impact în dezvoltarea retinopatiei, nefropatiei și
angiopatiei diabetice.
 Galactitolul în galactozemia ereditară – cataracta, datorită
efectului osmotic și tumefiereacristalinului
Valoarea biomedicală a reducerii monozaharidelor

La animale, cu excepția
primatelor și omului,
reducerea D-glucozei în
sorbitol este o etapă în
sinteza acidului ascorbic
(vitamina C)

 Acidul ascorbic este:

a) antioxidant implicat în protecția de stresul oxidativ
b)coenzimă implicată în sinteza colagenului în țesutul
conjunctiv.
 Carența – hipovitaminoza C sau scorbut (forme grave)
 Aminoglucidele
Reprezintă formele aminate ale glucidelor.
Grupele amino sunt atașate prin reacții enzimatice.
Grupele amino pot fi localizate la diferitți atomi de C
 Aminoglucidele
Acidul neuraminic
5-fosforibozilamina –
și derivații săi – acizii sialici,
precursor în sinteza
sunt elemente structurale ale
nucleotidelor purinice
lipidelor complexe cerebrale
(gangliozidelor).
 Oligozaharidele
 Constau de la 2 până la 10-20 unități
monozaharidice unite prin legături
glicozidice;
 Se clasifică în: di-, tri-, tetrazaharide;
 Se împart în reducătoare și
nereducătoare;
 Importanță biomedicală majoră o au
maltoza, lactoza, zaharoza
 Maltoza
 Constă din 2 α-D-glucoze unite prin legătură α-
(1→4) glicozidică
 Este un dizaharid reducător, datorită prezenței
grupei –OH semiacetalice libere
 Lactoza
 Constă din β-D-Galactoză și α-D-Glucoză unite prin
legărură β-(1→4) glicozidică
 Este un dizaharid reducător
 Este principalul glucid al laptelui mamiferelor
 Zaharoza
 Constă din α-D-Glucoză și β-D-fructoză unite prin
legărură α1→β2 glicozidică
 Zaharoza
 Este dizaharid nereducător, deoarece nu deține
–OH semiacetalic liber
 Polizaharidele
 Macromolecule cu structură polimerică, ce conțin
de la 20 până la sute și mii monomeri
 Monomerii sunt monozaharidele
 homopolizaharidele sunt polimerii formați din
același tip de monomeri: amidonul și glicogenul
sunt formați din α-D-glucoză; celuloza din β-D-
glucoză
 heteropolizaharidele sunt polimerii formați din
diferiți monomeri, diferite monozaharide sau
derivați ale lor
 Homopolizaharidele
 Amidonul – format din monomeri de α-D-glucoză,
uniți prin legături α-1,4-glicozidice pe porțiunile
liniare și cu legături α-1,6-glicozidice în punctele de
ramificare
 Este format din:
a) amiloză – fragmente liniare (cca 20%)
b) amilopectină – fragmente ramificate (cca 80%
 Polizaharid al plantelor cu rol de depozitare a
energiei sub formă de polimer de glucoză
 Se formează în cadrul procesului de fotosinteză
Homopolizaharid Amiloza
 din cadrul amidonului
 cu structură primară
liniară
 structura spațială spiralată
(cca 8 unități per turație)
 conține cca 1000
monomeri
Homopolizaharid
 din cadrul amidonului
 structură ramificată
Amilopectina
 ramificare la fiecare 24-30 monomeri de glucoza.
 legături α-1,4-glicozidice pe porțiunile liniare
 legături α-1,6-glicozidice în punctele de ramificare
 Conține cca 6000 monomeri
 Glicogenul
 Homopolizaharid specific animalelor, inclusiv oamenilor
 Rol:
– depozitarea energiei în formă de monomeri de
glucoză
– sursă de glucoză pentru menținerea glicemiei în
limitele de referință în perioada interprandială
 La oameni se conține preponderent în ficat (cca 5-7%
din masa organului = cca 100-120 g) și mușchi (1-2%
din masa țesutului = cca 400g) – Valorile în g sunt date
pentru o persoană cu masa corpului de cca 70 kg.
 Glicogenul
 Constă din resturi de α-D-glucoză unite prin 2
tipuri de legături glicozidice:
a) α(1→4) pe porțiunile liniare
b) α(1→6) în punctele de ramificare
 Ramificările peste fiecare 8-10 resturi de glucoză
din catena principală
 Conține cca 30000 unități
 Molecula se construiește pornind
de la proteina – glicogenina, care
servește drept primer
 Structura glicogenului

4 1 4 1
 Structura
comparativă
a amilozei,
amilopectinei
și a glicogenului

http://cdn.biologydiscussion.com/wp-
content/uploads/2016/08/clip_image005-15.jpg
 Celuloza
 Polizaharid al plantelor
 Rol – structural, formează pereții celulelor vegetale
 Monomerii – β-D-glucoza, aranjați liniar
 Legăturile specifice β(1→4) glicozidice
 Conține cca 10000-15000 monomeri
 Heteropolizaharidele
 Formate din monomeri diferiți
 Monomeri sunt unități dizaharidice numite
glicozaminoglicani (ac. hialuronic, heparina și heparan-
sulfatul, condroitin-sulfații, dermatan-sulfatul și keratan-
sulfatul)
 Monomerii sunt uniți prin legături atât de tip alfa, cât și beta
 Rol biologic:
a) elemente structurale ale proteoglicanilor matricei
extracelulare a țesutului conjunctiv
b) retenția apei și cationilor în spațiul extracelular
c) heparina – anticoagulant
 Acidul hialuronic
 heteropolizaharid liniar
 format din unităţi dizaharidice ce constau din:
a) acid -D-glucuronic şi N-acetil--D-glucozamină
b) unite prin legături (1-3)-glicozidice
 unitățile dizaharidice sunt unite prin legături (1-4)-glicozidice.
 Acidul hialuronic
 se conține în țesutul conjunctiv, epitelial - în
cartilaje, cordonul ombilical, umoarea sticloasă a
ochiului, lichidul articular, precum și în țesutul
nervos.
 implicat în:
a) reglarea diviziunii, migrării și diferențierii
celulare,
b) regenerarea țesuturilor și organelor la toate
etapele dezvoltării organismului
 Heparina
Este un polizaharid complex structura căruia este în proporție de:
 90% formată din unităţi dizaharidice ce constau din -D-glucozamină şi
de acid -L-iduronic în formă sulfatată

 10% - secvențe pentazaharidice ce conține N-acetilgucozamină cu diferit

grad de sulfatare și acid glucuronic liber și sulfatat,
 Heparina

https://www.heparinscience.com/images/structural_variants_heparin.png

Rol biomedical:
 Moleculele de heparan sulfat sunt exprimate în proteoglicanii din membranele celulare sau ale
matricei extracelulare. Una dintre funcțiile majore ale proteoglicanilor ce conțin heparan sulfat
este reglarea activității factorilor de creștere și, prin urmare, a dezvoltării fiziologice a
țesuturilor, cât și în creșterea tumorală și metastazare.
 Posedă efect antiinflamator, determinat de capacitatea de a modula extravazarea leucocitelor
și interacțiunea lor cu endoteliul vascular.
 Secvența pentasaharidică constituie situsul de legare a antitrombinei și determină
proprietățile foarte puternice anticoagulante. În baza ei au fost eleborate medicamentele
anticoagulante – heparinele cu masă moleculară joasă (Bemiparina, Nadroparina,
Reviparina, Enoxaparina etc.)
 Condroitinsulfații
sunt constituiţi din:
 unităţi structurale dizaharidice formate din acid -D-glucuronic şi N-
acetil--D-galactozamină legate între ele prin legături (1-3)-
glicozidice
 unităţile structurale dizaharidice sunt legate între ele prin legături (1-4)-
glicozidice

Condroitin-4-sulfatul în cantităţi mari se conţine în cartilage, în ţesutul osos

 Condroitinsulfații
Rolul biomedical:
 Condroitin-4-sulfații sunt glicozaminoglicanii principali ai matricei
extracelulare a țesuturilor mineralizate (țesut osos, țesuturile dentare
dure)
 Sunt elementul structural al cartilajului articular care asigură rezistența la
compresie
 Lubrificant în articulații, datorită capacității de gelifierie a lichidului
intraarticular. Proprietatea se bazează pe gradul semnificativ de
hidrofilitate a CS.
 Inhibitor al enzimelor ce degradează elementele structurale ale cartilajului
articular și stimulator al sintezei proteoglicanilor și a acidului hialuronic
din cartilaj
 Utilizat în tratamentul adjuvant al osteoratritei în complex cu glucozamina