Redresarile ortodontice in

tratamentul complex al
afecțiunilor parodontului.
Șinarea provizorie.
Elaborat: Pinzarean Marcela
Grupa S1802B, anul 5
Profesor: Buta Vladimir
 1. Redresarile ortodontice in tratamentul complex al afecțiunilor parodontului

Scopul tratamentului ortodontic consta în corectarea tulburărilor morfofuncționale cu suprimarea ocluziei traumatice primare, ceea ce
constituie un tratament patogenetic cu repercusiuni terapeutice eficiente.

Redresările către tratamentul ortodontic se efectuează la faza inițială a afecțiuni, dupa lichidarea proceselor inflamatorii, utilizându-se
aparate ortodontice mobilizabile care mai puțin irita parodontul marginal.

In cazul migrărilor dentare orizontale (înclinări orale, vestibulare), mai ales la nivelul dinților frontali, însoțite de apariția tremelor si
diastemelor se utilizează dispozitive mobile cu plan retroincisiv sau arcuri vestibulare.

La redresarea unuia sau a mai multor dinti înclinați, fara deplasarea apexurilor, in scopul redistribuirii solicitării fiziologice in ax se
vor aplica dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in asociere cu placa palatinală
cu arc vestibular.

In cazul vestibularizarii frontalilor, când este redusă DVO, se va acționa printr-o placa palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si
tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților frontali. Acest aparat se fixează cu fixează cu ajutorul croșetelor tip Adams.
In unele cazuri sunt necesare șlefuirea selectiva si înălțarea ocluziei
prin coroane sau gutiere la nivelul premolarilor sau prin placi
palatinale cu plan ocluzal la nivelul dinților frontali. Obținând incluzia
de 2-3 mm la nivelul molarilor sau premolarilor si molarilor dupa 4-6
luni, dinții laterali vor regresa si vor lua contacte ocluzale realizând
înălțarea ocluziei. Limita ridicării ocluziei este atinsa atunci când
mișcările mandibulei, dupa îndepărtarea dispozitivului ortodontic, nu
creează contacte premature la nivelul dinților anteriori.

In caz de mobilitate a dinților frontali (gradul II) cu resorbția țesutului

osos alveolar mai mult de ½ si arcadele dentare edentate in sectorul
lateral, aplicarea plăcii palatinale cu platou ocluzal este inadmisibila,
deoarece aceasta se va solda cu pierderea dinților frontali inferiori si
acutizarea procesului patologic. Astfel redresarea procesului patologic
se efectuează cu ajutorul unei placi cu arc de retracțiune restabilind
DVO cu o gutiera acrilica. Normalizarea poziției mandibulei si a DVO
se finalizează cu șinare si protezarea eficientă.
2. Indicații către tratamentul
ortodontic al afecțiunilor
parodontului
➔ Redresarea si lichidarea tremelor
➔ Majorarea DVO
➔ Corectarea protruziei cu lichidarea diastemelor
➔ Corectarea ocluziei inverse (progeniei)
➔ Suprasolicitare functionala
3. Contraindicații către tratamentul
ortodontic al afecțiunilor parodontului
1. Stadiul avansat al parodontitei (gr.3 de mobilitate a dintilor).
2. Boli infectioase,alergice si autoimune (stomatitele, gingivite,glosite
acute,varicela,pemfigus,lupus eritematos).
3. Atrofia tesutului osos procesului alveolar pina la ½ din lungimea radacinii.
4. Prezenta dezechilibrului ocluzal ( fenomenul Popov-Godon).
5. Starea generala afectata (insuf.cardiovasculara cronica,insuf.respiratorie).
4. Varietățile aparatelor ortodontice la tratamentul afecțiunilor parodontului

Aparate ortodontice:

➔ Aparate ortodontice mobilizabile

➔ Dispozitive ortodontice, care constau fie din legături cu ațe sau sarma, fie din inele de cauciuc in
asociere cu placa palatinală cu arc vestibular.
➔ Placa palatinală cu platou ocluzal in zonele laterale si tracțiuni cu inele si arcuri asupra dinților
frontali.
➔ Gutiera acrilica
 ➔ Frontala
5. Varietățile de
stabilizare dentară ➔ Parasagitală
➔ Frontosagitală
➔ Circulara
Stabilizare frontala
Pentru grupul dinților frontali cea mai eficienta imobilizare se
obține când aparatul de imobilizare constituite un bloc integru
unind incisivii si caninii. Așa tip de imobilizare este numita
stabilizare frontala.
Ea este eficienta, in primul rând, fiindcă parodontul caninilor
este mai masiv si, ca regula, mai puțin alterat si e capabil de a
opune rezistența forțelor masticatoare, reechilibrând presiunea
ce le revine incisivilor.
In al 2-a rând, se restabilesc capacitățile funcționale ale dinților
cu aceeași funcție.
In al 3-lea rând, incisivii si caninii sunt situați pe arcada
conform unei linii arcuite in legătura cu ce șina devine mult
mai rigida.
Stabilizare parasagitală
Imobilizarea in cadrul căreia șina se plasează in direcția disto-
meazială, adică in plan sagital, este numita stabilitate laterala
(sagitala), adică stabilizarea premolarilor si molarilor poate fi
uni si bilaterala (parasagitală).
Imobilizarea laterala permite obținerea unei blocări rigide a
forțelor verticale, transversale si sagitale.
Este evident ca atât imobilizarea sagitala, cat si cea
parasagitală reprezintă un mijloc terapeutic sigur, care permite
de a rezista suprasolicitării funcționale si care întrerupe
evoluția proceselor patologice.
Imobilizarea circulara

Pe arcadele dentare cu breșe marginale din ambele parți imobilizarea va fi cu atât mai eficace, cu cat va fi
mai extinsa șina, imobilizând întreaga arcada si acordându-i astfel o stabilizare circulara.

Sina extinsa pe o arcada întreaga oferă garanții maxime împotriva forțelor transversale si reprezintă
mijlocul terapeutic cel mai sigur.

Însa realizarea unui aparat de imobizare monolit pe întreaga arcada prezintă unele dificultati legate de
absenta paralelismului dintre dinti aceleași arcade dentare.
 ➔ Dupa varietatea șinării:
◆ provizorii
◆ definitive
➔ Dupa modul de fixare
◆ Fixe
6. Clasificarea ◆ Mobile
◆ Mobilizabile
șinelor: ➔ Dupa material
◆ Metalice
◆ Acrilice
◆ Ceramice
◆ Mixte
➔ Dupa caracterul repartizării presiunilor
ocluzale
◆ Sini care acoperă complet suprafețele
ocluzale, partial si care nu sunt plasate pe
aceste zone.
7. Cerințe către sine
➔ Sa asigure imobilizarea dinților in toate direcțiile când un bloc rigid
➔ Sa repartizeze uniform presiunii masticatoare pe câmpul protetic,
➔ Descărcând dinții afectați sa nu existe parodontul marginal:
➔ Sa nu împiedice tratamentul conservativ si chirurgical
➔ Sa nu duca la blocajul miscarilor mandibulare,
➔ ușor sa se supună prelucrării igienice
➔ sa se fixeze bine
➔ sa nu deregleze funcțiile sistemului stomatognat si aspectul fizionomic
➔ sa aibă o tehnologie simpla de confecționare
8. Scopul șinării provizorii

Înlăturarea traumatismului parodontal provocat de mobilitatea patologica a dinților, pentru o

perioada de timp scurta, in care se vor realiza unele intervenții pregătitoare in vederea imobilizării
definitive si anume:

● Detartraj si chiuretajul pungii gingivale

● Gingivotomie
● Extracții dentare
● Tratament ortodontic
9. Ce prezintă șina Ceiszynski 10 . Ce prezintă șina Novotny

El a propus șinarea dinților mobili prin legătura lor cu Este confecționata din acrilat autopolimerizabil, având
sarma de bronz cu diametrul de 0,5 mm sau hotel forma de fâșie cu o grosime de 1 mm, ea acoperă 1/3
inoxidabil 0,3-0,4 mm. din suprafatele orale ale dintilor frontali inferiori.

Șinarea se incepe de la dinții-stâlpi stabili, atrăgând Din partea vestibulara se observa numai unele puncte
atenția ca sarma sa nu traumeze gingia. ale șinei situate in spatiile interdentare.

Nodurile din sarma periodic se strâng deoarece

legătura se slăbește
 11. Timpul de aplicare a șinelor provizorii

Imobilizarea provizorie se menține de la 2-3 saptamani pana la 3-4 luni, când se încheie tratamentul
conservativ si chirurgical dupa ce se aplica imobilizarea definitiva a dinților.