Elaborarea metodică Nr.

1
(anul II, semestrul III)

Tema: Proteze dentare. Descriere. Clasificări. Scopul și metodele de tratament

Locul lucrării: laboratorul dentar.
Scopul lucrării: De a însuşi tipurile de proteze dentare și metodele de tratament
protetic.
Planul lucrării: 1. Discuţii la temă – 45 min.
2. Demonstrarea tipurilor de proteze dentare– 30 min.
3. Practic studenții descriu în caietele de lucru clasificarea
protezelor dentare și scopul acestora- 45min.
4. Generalizare – 15 min.

Întrebări de control:
1. Noțiune de proteze dentare, aparate și aparate-proteze.
2. Clasificarea protezelor dentare după Rumpel, Oksman, Betelman, după material,
după metoda de realizare, după metoda de fixare, după aspectul fizionomic.
3. Protezele cu sprijin dento-parodonatal.
4. Protezele cu sprijin muco-osos.
5. Protezele cu suport mixt.
6. Metodele de tratament protetic.
Noțiune de proteze dentare, aparate și aparate-
proteze.

 Proteza reprezinta piesa mecano-protetica ce restaureaza (total sau

partial) un organ (dintii).

 piesa mecano-protetica care:

- restaureaza morfologia unui dinte sau a unei arcade intrerupte de

edentatie partial sau total;
- restabileste functionalitatea dintelui sau a arcadei respective, a
sistemului dento-maxilar.
 Clasificarea protezelor dentare după Rumpel, Oksman,
Betelman, după material, după metoda de realizare, după
metoda de fixare, după aspectul fizionomic.

După Rumpel:

1. În funcție de destinație:
 De profilaxie
 Curative

2. În funcție de modul de transmitere a presiunii masticatorii:

 Fiziologice
 Semifiziologice
 Nefiziologice

După Oksman:

 Proteze utilizate la restaurarea leziunilor tesuturilor odontale coronare

 Proteze utilizate la restaurarea breselor partiale ale arcadelor dentare
 Proteze utilizate la restaurarea arcadelor dentare la maxilarele edentale
total
 Proteze dento-maxilo-faciale

După Beteleman:

 Supradentare
 Supragingivale
 Dentogingivale

După material:
 Metalice
 Acrilice
 Din compozite
 Din porțelan
 Mixte

După metoda de realizare:

 Prin ștanțare Prin turnare
 Din două bucăți
 Prin polimerizare
 Prin ardere
 După metoda de fixare:
 Protezele cu sprijin dento-parodonatal.
 Protezele cu sprijin muco-osos.
 Protezele cu suport mixt.

După aspectul fizionomic:

 Fizionomice
 Semifizionomice
 Nefizionomice
 Protezele cu sprijin dento-parodonatal.
Sprijin dento-parodontal = el preia prin intermediul dinte-parodontiu
presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar.

Este foarte important deoarece protezele partiale sunt ancorate prin

intermediul sistemelor de mentinere, sprijin si stabilizare de acest suport.

In cazul dat protezele sunt dependente de:

- numarul dintilor restanti

( dintii situati in planuri diferite chiar daca sunt in numar mai

redus, ofera conditii mai bune de stabilizare comparativ cu un
numar mare de dinti situati intr-o singura zona)

- repartizarea topografica a lor

- pozitia de implantare si valoarea parodontala

- morfologia coronara

(ne intereseaza aceasta morfologie in vederea plasarii elementelor

de mentinere si stabilizare a protezelor mobilizabile)

- relatiile ocluzale

(modificarea relatiilor intermaxilare devine reala dupa aparitia migrarilor

dentare;

- apar abateri de la criteriile ocluziei functionale, cu aparitia unor

obstacole dificile in restaurarile arcadelor dentare.

Exemple: incrustațiile,

coroanele de înveliș,

coroanele de substituție,

dispozitive corono-radiculare,

punți dentare;

* acestea sunt fixate prin cimentare de pereții șlefuiți ai dintelui.

 Proteze cu sprijin muco-osos.
 este reprezentat de crestele alveolare si bolta palatine,
tuberozitatile maxilare , tuberculii piriformi

 Crestele alveolare maxilare

Lejoyeux clasifica valoarea crestelor maxilare edentate in patru categorii:
- clasa I - creste inalte,retentive,cu versante linguale si vestibulare extinse,paralele intre ele;
- clasa II - creste medii cu versante vestibulare usor oblice;
- clasa III - creste cu valoare protetica slaba,afectate prin absorbtie accentuata;
- clasa IV - creste cu valoare protetica negativa,denivelate,disparute partial sau total;
 Tuberozitatile maxilare
Joaca un rol important in stabilitatea protezelor si se clasifica astfel:
- favorabile,retentive;
- de valoare medie,acceptabile,utilizabile in fovoarea stabilitatii protezelor;
- de valoare negativa,inapte sa asigure stabilitatea protezelor;
- tuberozitati care impun o modelare plastica,chirurgicala pentru a indeparta retentivitatile
exagerate,care impiedica protezarea;
 Creste alveolare mandibulare
Prezinta dupa Lejoyeux urmatoarele caracteristici grupate in patru clase:
- clasa I - creste cu valoare protetica foarte buna,putin resorbite,convexe,limitate de versante
vestibulare si linguale extinse,ele putand fi utilizate pentru ameliorarea retentiei protezelor;
- clasa II - creste cu valoare protetica medie,dar inca apte sa contribuie la stabilizarea si
mentinerea protezelor;
- clasa III - creste alveolare cu valoare scazuta,neechilibrate;
- clasa IV - creste alveolare cu valoare protetica negativa;
 Tuberculii piriformi
Se impart in functie de valoarea lor protetica:
- clasa I - tuberculii piriformi favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor;
- clasa II - mai putin favorabili;
- clasa III - tuberculi cu valoare protetica foarte scazuta;
- clasa IV - negativi,inutilizabili pentru mentinerea protezei;

 Bolta palatina

- ea are valoare protetica mare in edentatiile partiale biterminale extinse si in edentatiile

subtotale

 Fibromucoasa
 Calitatea fibromucoasei de la nivelul zonelor de sprijin ale protezei se apreciaza clinic in
functie de structurile interpuse intre mucoasa si periost (
tesut conjunctiv,glandular,vase,nervi,tesut adipos ).Ea acopera crestele alveolare si bolta
osoasa fiind aderenta de os.
Rezilienta fibromucoasei nu este constanta pe suprafata campului protetic ,ea variind de la o
zona la alta,la maxilar si la mandibula,si de la individ la individ.Rezilienta variaza in
timp,chiar si fara purtarea protezelor,mucoasa,fibromucoasa si oasele maxilare fiind,la
edentatii partiale,intr-o continua remaniere.

REZILIÉNȚĂ - Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin

șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin
șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.

EXEMPLE: protezele totale și parțiale mobilizabile;

 acestea sunt fixate pe cîmpul protetic prin fenomenul de adeziune (datorită salivei) și
presiunii negative dintre baza protezei și mucoasă (succiune).

Protezele cu suport mixt

Acetea au drept sprijin atat tesuturile
dento-parodontale , cat si muco-osoase.
 Metodele de tratament protetic.
Reconstituire Coronara Acoperire Coronara Substitutie
(inlay, onlay) (coroane) (dinti cu pivot)
Necesita o tehnica precisa Consta in aplicarea Consta in aplicarea
clinica si de laborator , microprotezelor dentare de microprotezelor ce substituie
luandu-se in consideratie acoperire (coronite) ce refac in intregime coroana naturala
datele examenului radiologic morfologia si functia a dintelui . Se utilizeaza dinti
si gradul de lezare a tusuturilor dure lezate. cu pivot .
tesuturiloe dure dentare. Se indica atunci cand cand Se indica atunci cand coroana
~Aceasta metoda se indica in leziunile coronare sunt dentara este distrusa in
leziuni odontale nu prea profunde , intinse ca intregime.
intinse in suprafata si suprafata , iar metoda de
profunzime , cu scopul reconstituire este ineficienata.
refacerii morfo-functionale ale
dintelui prin utilizarea de :
*INLAY (se realizeaza prin
turnare de aliaje , acrilat cu
scopul de a reda morfologia
dintelui si a punctului de
contact )
*ONLAY
*PINLAY
*INLAY-ONLAY