ELABORAREA MEDICALĂ NR 2.

Tema: Componentele oasoase a Sistemului Stomatognat (SS).

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Oasele craniului. Generalități.
Craniul este impărțit in neurocraniu si viscerocraniu.
Oasele neurocraniului sunt alcătuite din:
4 oase impare:

 Frontalul;
 Etmoidul;
 Sfenoidul;
 Occipitalul;
2 oase perechi:

 Temporalul;
 Parietalul;
Oasele viscerocraniului înclude 14 oase dintre care:
6 oase perechi:

 Maxilla;
 Zigomaticul;
 Nazalul;
 Lacrimalul;
 Palatinul;
 cornetul nazal inferior:
2 impare:

 vomerul;
 mandibula.

2. Morfologia funcțională a mandibulei.

Mandibula sau maxilarul inferior (Mandibula) este un os median și nepereche situat în partea inferioară a
feței; este singurul os mobil al scheletului visceral. Mandibula este formată din două jumătăți simetrice,
independente la făt și sudate pe linia mediană la adult.
Prezintă un corp și două ramuri.
Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni (superioară - porțiunea alveolară,
inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada
alveolară inferioară) se află dinții mandibulari.
Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe
(laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese
(procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația
temporomandibulară).
3. Traectoriile de forță la mandibulă și importanța lor practică.
Deosebim următoarele linii de forță la mandibulă:

 Marginale;

 Bazilare;

 Transversale;

 Anterioare;

 Posterioare;

 Capulans;

 Radiale.
Importanța practică a liniilor de forță este argumentarea prin faptul că permit de a studia presiunea
masticatorie și identificarea unor discordanțe.

4. Morfologia funcțională a maxilei.

Maxila sau maxilarul superior este un os pereche și neregulat, situat în centrul feței, făcând
parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și
4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat
maxila (canalul suborbitar, canale alveolare).
Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării
embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv.
5. Stâlpii de rezistență verticali la maxilă și importanța lor practică.
 Stâlpul anterior- pornește de la nivelul caninilor și de la incisivii superiori, urmează proeminența
frontală a maxilei și la nivelul orbitei se divide în curente secundare: unul spre marginea
infraorbitala, altul spre marginea supraorbitala.

 Stâlpul mijlociu(zigomatic)- pornește de la nivelul primului molar superior, urcă de-a lungul
tuberculului maxilar a lamei perpendiculare a palatului și a procesului pterigoidian până la corpul
sfenoidului.

 Palatini- prezentați pe apofizele palatine, ce consolidează ambele segmente laterale ale arcadelor
dentare, neutralizând presiunea masticatorie în plan transversal.

6. Stâlpii de rezistență orizontali la maxilă și importanța lor practică.

 liniile de forță transversale-orizontale;

 liniile d forță orizontale.

Importanța practică – stâlpii de rezistență colectează și neutralizează forțele masticatorii din zonele
arcadelor dentare și opun rezistență necesară forțelor de tracțiune musculară.

7. Morfologia funcțională a palatului dur.

Osul palatin sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității
nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid.
Are o formă în L, fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală și o lamă verticală sau perpendiculară, unite între
ele în unghi drept. De asemenea, acesta are și trei mici procese: orbitar, sfenoidal, piramidal și o scobitură
sfenopalatină aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal.
Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3
posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se
articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă

8. Morfologia funcțională a proceselor alveolare.

Apofizele alveolare sunt împărțite în alveole separate care la rândul lor sunt dispărțite de
septul intralveolar, iar la dinții multiradiculari de septuri interadiculare. Alveolele joaca un rol
important în fixarea dinților, atunci când ele se reabsorb, dinții cad, iar în caz de piedere a
dinților indiferent de vârstă inevitabil are loc absorbția apofizei alveolare
9. Vascularizarea scheletului facial.
Scheletul facial este vascularizat de către următoarele artere :

 artera carotidă comună;

 artera carotidă externă;
 artera tiroidiană superioară;
 artera lingual;
 artera facial;
 artera faringiană ascendentă;
 artera occipital;
 artera auriculară posterioară;
 artera temporală superficială;
 artera maxilară.
Scheletul facial este vascularizat de următoarele vene :

 vena jugulară internă;

 venele afluente venei jugulare interne;
 venele faringiene;
 vena facial;
 vena lingual;
 vena tiroidiană superioară;
 vena jugulară externă;
 vena temporală superficială;
 vena maxilară.

10. Inervația scheletului facial.

Nervii cranieni au fost denumiți după funcția lor: olfactiv, optic, oculomotor, vestibulocohlear.
Scheletul facial este inervat de către nervul facial, care asigură inervarea motorie a mușchilor faciali,
precum și a gâtului și permit închiderea ochilor și a gurii, nervul hipoglos care asigură inervarea motorie
a limbii , nervul olfactiv , nervul optic și nervul auditiv, care îndeplinesc funcțiile omonime, nervul
trigemen, care a sigură sensibilitatea teritoriilor cutanate și mucoase ale extremității cefalice și nervul
oculomotor , care împreună cu nervul trohlear participă la mișcarea ochiului, fiind situat în fisura orbitală
superioară.

Realizat: Nucă Daniela, grupa S1906