CHISTURILE PĂRŢILOR MOI CERVICO-FACIALE

Chir. OMF – an VI

Chir. OMF – anul VI

Multitudine de ţesuturi şi structuri histologice

Pot apărea proliferări - hiperplazii, chisturi, fistule, tumori...

Tumorile pot fi benigne sau maligne

Multe formaţiuni după evoluţie îndelungată benignă, se pot transforma malign (în special când
persistă factorii iritativi cronici)

Sau formaţiunile benigne pot avea o evoluţie agresivă, astfel încât şi tratamentul va fi radical (ca pt o
leziune maligă)

Tumorile maligne necesită un tratament complex chirurgical-radio-chimioterapic, cu implicaţii şi

asuprapra tratamentelor stomatologice

Abilitatea de a diagnostica şi trimite pacientul, de a urmări evoluţia, de a conlucra cu chirurgul OMF

cand se fac necesare şi tratamente stomatologice

Chir. OMF – anul VI

Chisturile părţilor moi cervico-faciale

Tumorile benigne ale părţilor moi cervico-faciale

Tumori benigne maxilare – odontogene, neodontogene

Leziuni precanceroase OMF

Tumori maligne părţi moi oro-cervico-faciale

Tumori maligne maxilare

Patologia glandelor salivare

Patologia ATM

Anomaliile dento-maxilare

Despicăturile congenitale labio-maxilo-palatine

CHISTURILE PĂRŢILOR MOI CERVICO-FACIALE

Formaţiuni chistice – cu originea în:

 - celule embrionare

- transformare chistică a unor glande sebacee (chisturile sebacee, dermoide, epidermoide)

- glandele salivare (chist mucoid)

Pot evolua sub formă de: chisturi, dar şi ca fistule

FORME CLINICE

Chistul mucoid

Ranula

Chisturile dermoide, epidermoide

Chisturile şi fistulele cervicale mediene

Chisturile laterale ale gâtului

Fistulele laterale ale gâtului

Fistulele preauriculare

Guşa linguală

CHISTUL MUCOID

Etiologie - din glande salivare accesorii – determinate de mici traumatisme (obiceiuri vicioase, ticuri,
margini ascuţite a proceselor carioase, lucr. protetice incorecte)

Anatomo-patologic – dilataţie chistică a unui canal excretor, membrana fiind epiteliu malpighian; în jur,
glandele salivare prezintă de asemenea dilataţii chistice (microchisturi)

Clinic

- cel mai frecvent pe buza inferioară; dar şi la nivelul mucoasei jugale, linguale, sau în
planşeu (diferenţia- tă de ranulă).

- nodul 3 -15 mm descoperit întâmplător de obicei;

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

- mucoasa acoperitoare este subţire, iar prin trans- parenţă se observă conţinutul
lichidian albăstrui
 - palpare – nedureros, fluctuenţă, delimitare netă

Evoluţie - după 2-3 săptămâni de evoluţie, se poate deschide spontan, eliminându-se lichid (vâscos, clar)
– salivă; ulterior, chistul se reface

Dg.dif – tumori propriu-zise ale glandelor salivare mici,

- hemangioame

- ranula

Tratament – în anestezie locală – extirparea chistului şi a microchisturilor adiacente. Extirparea

incompletă determină recidivă.

- NU SE MALIGNIZEAZĂ

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

CHISTUL MUCOID

RANULA (broscuţa – grenouillette)

- Formaţiune chistică a planşeului bucal, cu conţinut mucoid, mai frecvent la adolescenţi şi

adulţii tineri; respectiv la femei

Etiologie – resturi embrionare din al II-lea arc branhial;

- din glande salivare accesorii – transformate chistic prin obliterarea

canalelor, infecţie sau traumatisme minore

RANULA
 - localizarea cea mai frecventă: paramedian, deasupra muşchiului milohidian – ranula
sublinguală;

- uneori trece suprahioidian printre fibrele milohioidu-lui şi hioglosului = formă bilobată –

ranula în “bisac”;

- foarte rar, apare numai sub milohioidian – în caz de extirpare incompletă – ranula

suprahioidiană

- Aderă de glanda sublinguală,

pe care o împinge în jos şi

înnafară; canalul Wharton şi

nv. lingual le împinge înnăuntru.

RANULA

Dg. Diferenţial:

- chisturi ale canalului Wharton – produsă de calculi - dar: tumefacţia şi durerea apar în
timpul meselor – colică salivară

- chistul dermoid al planşeului - dar: localizat median, mucoasa acoperitoare nu este

albăstruie, iar conţinutul este păstos

- hemangioame ale planşeului (mucoasa tot albăstruie) – dar: îi creşte volumul la poziţia
declivă, se goleşte la presiune, ulteri- or se reumple treptat

- limfangiom al planşeului

- chisturi branhiale

- TM ale glandelor salivare – mucoproducătoare (carcinom mucoepidermoid) – dar:

delimitare imprecisă, indurate, aderente

- adenopatii submandibulare – nu prezintă modificări endobuc.

RANULA

Tratament:

- extirpare completă - datorită potenţialului mare de refacere a membranei; sau distrugere

prin cauterizare (acid triclor acetic, azotat de Ag – dar s-a renunţat); sau electrogoagulare
 - tratamentul chirurgical:

- chistectomie – pe cale endo-, exo-, sau combi- nată – în funcţie de localizare

- marsupializare – transformarea cavităţii chisti- ce într-o anexă a cavităţii bucale

Dacă extirparea membranei este incompletă – ranula se reface !!!

CHISTURILE DERMOIDE ŞI EPIDERMOIDE

- Tumori congenitale, cel mai frecvent în planşeu, dar şi în limbă, excepţional în regiunea
zigomatico-orbitară

- Etiologie – incluzii epiteliale în zonele de alipire a arcurilor branhiale – teorie neacceptată

actual; se preferă teoria infecţiilor intrauterine

- HP – membrană – subţire dar rezistentă, uşor de decolat, are toate caracteristicile pielii
(epiteliu şi derm cu glande sebacee, sudoripare); conţinut – (cheratină, sebum, fire de păr,
dinţi nanici)

CHISTURILE DERMOIDE

- Clinic – în planşeu este localizat pe linie mediană – cu evoluţie endobucală (situat deasupra
milohioidului) – proemină sub limbă; sau cu evoluţie exobucală (deasupra şi dedesubtul
muşchiului milohioidian)

CHISTURILE DERMOIDE

- Împinge limba în sus şi posterior; determină tulburări funcţionale; prin transparenţa

mucoasei (nemodificate) – se observă conţinutul cenuşiu-gălbui

CHISTURILE DERMOIDE

- Cele localizate sub muşchi – bombează submentonier; tegumentul nemodificat; fără durere;
consistenţă păstoasă, mobilizabil cu toate structurile planşeului

CHISTURILE DERMOIDE

- Dg. dif.:

- ranula – localizare laterală, albăstruie

- limfangiom chistic – aspect difuz, apar imediat după naştere

- chisturile branhiale – fluctuente

- cancerele planşeului, glandelor salivare – neregulate, indurate

- celulita sublinguală, abcese – caractere inflamatorii acute, durere

 - lipoame – fără limite precise

- adenopatii metastatice – dar există tumora primară

- Evoluţie – creştere lentă; complicaţia cea mai frecventă – supra-infecţia. Transformarea

malignă – excepţională

- Tratament – chirurgical – extirparea completă a membranei (uşor decolabilă) – exo-,

endobucal, sau combinat. Extirparea incompletă determină recidive

CHISTURI EPIDERMOIDE

CHISTURILE ŞI FISTULELE MEDIENE ALE GÂTULUI

- Etiologie - din resturi ale canalului tireoglos, care în mod normal se obliterează în săptămâna
VI - iu

- Vestigii ale canalului sunt : istmul tiroidian, foramen caecum (la baza limbii)

- Incluzia resturilor epiteliale determină apariţia de glande tiroide accesorii şi de chisturi şi

fistule mediene

- HP – perete din epiteliu cilindric stratificat (cu / fără ţesut tiroidian). Există cazuri de
malignizare a epiteliului din pereţii chisturilor canalului tireoglos

CHISTURILE ŞI FISTULELE MEDIENE ALE GÂTULUI

- Clinic: formaţiune ovală, 2 – 6 cm, în relaţie cu osul hioid – antero-, sau retrohioidian – de
corp, sau de coarne.

- Localizare - cel mai frecvent suprahioidian, rar subhioidian, excepţional – suprasternal. Tegumentul
acoperitor – nemodificat.

CHISTURILE ŞI FISTULELE MEDIENE ALE GÂTULUI

- Palpare – elastică, moale, depresibilă – se mobilizează odată cu hioidul. Uneori se percepe un

cordon care merge de la chist la baza limbii.

- Fistulele apar fie spontan, fie după extirparea incompletă a chisturilor. Prin orificiu – lichid
mucos.

- Excepţional fistulele prezintă – 2 orificii: cel extern - la tegument, cel intern la baza limbii (la
foramen caecum).

- Cateterizarea cu instrument bont – se ajunge pe osul hioid.

- Fistulografia cu substanţă de contrast – determină traiectul, lungimea, relaţia cu osul hioid,

eventual orificiul bucal
 - Evoluţia cea mai frecventă – suprainfectare. Excepţional malignizare.

- Dg. diferenţial – chist dermoid, ranula suprahioidiană, tumori tiroidiene, adenite

submentoniere.

CHISTURILE ŞI FISTULELE MEDIENE ALE GÂTULUI

- Trat - chirurgical – extirparea completă a chistului sau fistulei, împreună cu porţiunea de hioid
de care aderă – altfel - RECIDIVE

CHISTURILE LATERALE ALE GÂTULUI

(CHISTURI BRANHIALE)

- Etiologie – incertă – fie din cea de-a 2 fantă branhială; fie ca vestigii a tractului rino-faringian

- HP – perete: epiteliu pavimentos stratificat, sub care există un strat limfoid gros, dispus ca la
nivelul mucoasei faringiene; - conţinut: lichid tulbure lăptos, cu celule epiteliale descuamate;
prin suprainfectare lichidul devine purulent.

- Apar la pubertate, sau după 20 – 25 ani; mai frecvent la femei, pe partea dreaptă; fistulele
pot fi şi bilaterale.

- Creştere lentă, progresivă, fără tulburări funcţionale.

CHISTURILE LATERALE ALE GÂTULUI

(CHISTURI BRANHIALE)

- Clinic - formaţiune ovalară; cel mai frecvent în 1/3 mijlocie a şanţului pre-scm; moale,
fluctuentă, nedureroasă; neaderentă de tegument, dar aderentă spre planurile profunde,
permiţând totuşi mobilizarea.

- Localizarea – de-a lungul muşchiului sterno-cleido-mastoidian: înaintea şi dedesubtul

acestuia, cu extindere subangulo-mandibulară, dar şi spre osul hioid, şi posibil şi spre
articulaţia sterno-claviculară.

CHISTURILE LATERALE ALE GÂTULUI

(CHISTURI BRANHIALE)

- Evoluţie – dezvoltă raporturi intime cu v.j.i., a.c.e, a.c.i., digastric, peretele lateral al faringelui,
regiune retro-amigdaliană, apofiza stiloidă.

- Frecvent – prima manifestare sesizată de pacient este determinată de suprainfectare – semne

locale şi generale de infecţie.

CHISTURILE LATERALE ALE GÂTULUI

(CHISTURI BRANHIALE)
- Dg. diferenţial:

- limfangioame chistice – apar în mica copilărie

- adenite nespecifice sau specifice

- tumori ale glomusului carotidian – pulsatile

- adenopatii metastatice

- Tratament – numai chirurgical – extirparea completă a membranei chistice

- resturi de membrană – determină RECIDIVE.

- în caz de suprainfecţie – iniţial: incizie, drenaj

- rar, se pot produce malignizări în peretele chistic !!!

CHISTURI BRANHIALE

FISTULELE LATERALE ALE GÂTULUI

- Mai frecvente unilateral, dar posibil şi bilateral.

- Fistulele pot fi: complete – 1 orificiu la tegument şi 1 orificiu pe peretele lateral al faringelui;
sau oarbe – fie orificiu extern pe marginea anterioară a scm, fie orificiu intern pe peretele
lateral al faringelui.

- Se pot suprainfecta; se pot transforma malign.

- Lichidul – clar, filant, uşor vâscos, asemănător salivei; dar poate fi şi sanghinolent (la femei în
timpul menstruaţiei), sau să conţină secreţii alimentare.

- Fistulografia este recomandată în scop diagnostic.

- Tratamentul – chirurgical – extirpare completă, cu desprindere de pe apofiza stiloidă;

eventual – cauterizare (discutabil). Recidive după extirpare incompletă.

FISTULELE PREAURICULARE

- Rare, din I arc branhial; fistulele pot apărea singulare sau se pot asocia şi cu alte anomalii –
lipsa helixului, inserţia atipică a acestuia, noduli cartilaginoşi preauriculari

- Clinic – 1 sau mai multe orificii fistuloase înaintea c.a.e. Prin cateterizare se ajunge pe c.a.e.,
mai rar pe capsula ATM

- Evoluţie - excepţional se suprainfectează – necesită incizie, drenaj; sau se transformă chistic

- Tratament - necesită extirpare chirurgicală

GUŞA LINGUALĂ

- Tumoră solidă din ţesut tiroidian, dezvoltată în baza limbii, din canalul tireoglos.

- Diagnosticul se pune pe baza scintigrafiei cu Iod – formaţiunea fixează I.

- Există situaţii în care această tumoră este singura glandă tiroidă a pacientului – situaţie în
care aceasta se păstrează.

- Dacă nu – extirpare chirurgicală.