Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. EXAMENUL EXTERIOR
1. Aspectul general
În relaţie cu rasa, metisul, vârsta, sexul, greutatea şi starea de întreţinere, se va
stabili gradul de dezvoltare corporală.
Hipotrepsia sau sindromul de întârziere în creştere constă într-o subdezvoltare
generală (se va diagnostica numai la tineret), respectiv într-o hipoplazie generalizată,
tradusă morfoclinic prin: aspect general substatural şi subponderal, hirsutism,
subdimensionarea tuturor organelor şi ţesuturilor, cu excepţia suprarenalelor.
Din punct de vedere etiopatogenetic, hipotrepsia poate fi: ereditară, congenitală şi
postnatală.
Hipotrepsia postnatală (dobândită) este cea mai importantă din punct de vedere
practic şi are drept cauze: înţărcarea precoce, subnutriţia, policarenţe, infecţii cronice,
invazii parazitare masive.
Prin examinarea aspectului general se pot depista şi eventuale defecte de
conformaţie, constituţie şi aplomburi.
2. Examinarea pielii
Pielea se examinează, în principal, prin inspecţie dar şi prin palpare şi secţionare a
zonelor modificate macroscopic. Se vor urmări culoarea, deformările, elasticitatea.
Leziuni cutanate:
- Congestia activă sau eritemul, localiazată sau generalizată, se traduce prin
coloraţia roşie vie a pielii, iar la proba vitropresiunii, zona cutanată examinată se recoloreză
instantaneu. Leziunea precede fenomenul inflamator, apare în diverse toxicoze, şi este mai
specifică bolilor roşii ale porcului: salmoneloza, pesta, rujetul.
- Congestia pasivă sau cianoza apare în asociaţie cu modificarea similară a
mucoaselor aparente, constă în coloraţia vişiniu-albăstruie a acestora şi semnalează, în
general, fenomene de hipoxie locală.
Atât eritemul cât şi cianoza se vor diferenţia de hipostaza cadaverică.
- Hemoragii cutanate în pestă, intoxicaţia cu raticide şi micotoxicoze, în purpura
trombocitopenică izoimună.
- Hipercheratoza este produsă de hipovitaminoza A şi se manifestă prin apariţia
unor plăci hipercheratozice bine delimitate, elevate, de culoare brun-negricioasă şi tari la
palpare.
- Paracheratoza, leziune considerată specifică hipozincozei, se traduce prin aspecte
macroscopice foarte asemănătoare celor din hipercheratoză, doar că zonele modificate sunt
moi la palpare.
- Inflamaţiile pielii, cu denumiri diverse:
- Exantemul urticariform rectangular în rujetul subacut;
- Exantemul papulos în pesta acută;
- Exantemul veziculos în febra aftoasă;
- Exantemul varioloid în pesta şi salmoneloza cronică;
- Exantemul crustos în salmoneloza cronică;
- Dermatita pustuloasă superficială în streptococie;
- Epidermita exsudativă produsă de Staphyloccocus epidermidis;
- Dermatitele parazitare în hematopinoză şi scabie.
- Gangrena uscată este varianta cea mai frecventă de devitalizare locală a pielii şi
este observabilă prin zone depresate, uneori în curs de sfacelare, negricioase, uscate şi tari la
palpare. Modificare comună în plăgile de decubit, gangrena uscată poate fi observată şi în
intoxicaţia cu zearalenonă şi în hiperestrogenism, cu localizare mamelonară, la purcei.
B. EXAMENUL INTERIOR
c. Esofag:
- Obstrucţia esofagiană ← cartofi, ştiuleţi.
- Esofagita crupală – în candidoză.
d. Laringe:
- Echimoze: în pasteureloza septicemică.
- Edemul laringian – în boli cardiace, intoxicaţii, antrax.
- Laringotraheita necrotică – în boala lui Aujeszky.
e. Traheea prezintă în porţiunea ei proximală inflamaţiile transmise prin continuitate
de la nivelul laringelui.
f. Cordul:
- Tamponada cordului produsă prin pneumopericard, hidropericard,
hemopericard şi chilopericard.
- Hipertrofia cardiacă în endocardite, nefrite cronice, carenţa în Fe sau Cu.
- Dilataţia cardiacă – în anemia feriprivă şi în microangiopatia dietetică (carenţa în
vitamina E).
- Atrofia seroasă a depozitului adipos de la baza cordului – în boli cronice, carenţe
grave multiple.
- Hemoragii – în microangiopatia dietetică sau „boala cordului muriform”, pestă,
enterotoxiemia anaerobă, intoxicaţii, hipovitaminoză K.
- Miocardozele granulară, grasă şi hialină în hipovitaminoze şi în unele boli
infecţioase.
- Micocardita parenchimatoasă – în febra aftoasă la purcei.
- Micocardita purulentă – în piobaciloză.
- Micocardita limfohistiocitară – în encefalomiocardita virală.
- Micocardita granulomatoasă – în tuberculoză.
- Micocarditele parazitare – în cisticercoză şi sarcocistoză.
- Calcificarea endocardului – în hipercalcemie.
- Endocardita ulcerovegetantă – în rujet.
g. Pulmonul
- Atelectazia pulmonară – poate fi congenitală sau dobândită în urma infestaţiilor
parazitare sau a colecţiilor patologice din cavitatea pleurală.
- Congestia pulmonară activă – în şocul termic.
- Congestia pulmonară pasivă – în insuficienţe ale cordului stâng.
- Edemul pulmonar – în intoxicaţia cu ANTU, în microangiopatia dietetică, anemia
feriprivă, boala edemelor, pasteureloza acută.
- Bronhopnumoni necrotică – urmare a difteriei bucale a purceilor.
- Bronhopneumonia hemoragică – în boala lui Aujeszky, pestă, ascaridoza larvară
hepatopulmonară.
- Bronhopneumonia fibrinonecrotică – în pasteureloza subacută – cronică.
- Bronhopneumonia hemoragiconecrotică – în pleuropneumonia actinobacilară.
- Bronhopneumonia purulentă – în piobaciloză, sub formă de abcese
(aposteomatoasă) sau difuză (flegmonoasă).
- Bronhopneumonia gangrenoasă – în urma aspiraţiei de alimente, medicamente
sau depozite patologice din căile respiratorii.
- Bronhopneumonia limfohistiocitră - zone carnificate în lobii apicali şi cardiaci, în
pneumonia enzootică a porcului produsă de Mycoplasma hyopneumoniae.
- Bronhopneumonia granulomatoasă – în tuberculoză, actinobaciloză, bruceloză,
aspergiloză.
- Bronhopneumonii parazitare – în metastrongiloză, hidatidoză, ascaridoza
larvară, criptococoza.
h. Timusul. Ca leziune mai frecventă menţionăm involuţia accidentală care apare în
hipotrepsie, infecţii şi invazii parazitare.
i. Tiroida. Pot să apară la acest organ: calcificarea metastatică, guşa coloidă,
tiroidite, tumori.
j. Paratiroida. Hiperplazia tiroidelor se constată în rahitism hipovitaminoza P,
nefropatii la adulte.
! Leziunile tiroidelor şi paratiroidelor sunt mai ales de ordinul histologicului.
Leziuni:
- Hipoplazia congenitală: purceii sunt subponderali la naştere. Este cauzată de
stress, carenţe în colină şi metionină, fusariotoxicoză.
- Atrofia musculară apare în policarenţe, boli cronice, ca o atrofie de inactivitate în
mielite şi nevrite.
- Miodistrofia de nutriţie: în masele musculare apar zone de culoare albicioasă,
uscate (boala muşchilor albi). Leziunea este cauzată de hipovitaminoza E.
- Miopatia de stress (PSE) este frecventă la adulte şi se manifestă prin decolorarea
şi flascitatea maselor musculare bogate la ∼ 52 ore după sacrificarea în abatoare. Este
provocată de diverse stressuri, mai ales de stressul de transport şi brutalizarea animalelor
înainte de sacrificare.
- Icterul – colorarea în galben a muşchilor, apare în boli hemolizante ca
leptospiroză, parazitozele intraglobulare.
- Sideroza – colorarea în ruginiu a regiunii musculare în care se fac injecţii cu
preparate antianemice pe bază de Fe în cazul supradozării acestora.
- Gangrena gazoasă apare în edemul malign al porcului. Masele musculare sunt
bombate, roşii-negricioase, crepitante la palpare, cu aspect buretos pe secţiune.
- Miozitele seroasă şi fibrinoasă au o etiologie traumatică.
- Miozita purulentă, flegmonoasă sau aposteomatoasă, este produsă de
Arcanobacterium. pyogenes.
- Miozita eosinofilică, produsă de paraziţi, apare în muşchii abdominali sub forma
unor strii verzui.
- Miozita granulomatoasă apare în tuberculoză, bruceloză, actinobaciloză şi în
numeroase parazitoze: trichineloză, ascaridoză, sarcocistoză, hidatidoză.
b. Leziunile intestinului
- Tulburări congenitale: imperforaţia anală, megacolonul.
- Tulburări topografice – sunt consecinţa tulburărilor de irigaţie, de motilitate, de
tonus neurovegetativ, a inflamaţiilor şi traumatismelor. Sunt reprezentate de invaginaţie,
torsiune, retroflexiunea cecumului, volvulus. Evoluează cu stază venoasă → infarctizare →
gangrenă umedă → peritonită stercorală.
- Dilataţia şi transparentizarea peretelui jejunului este întâlnită în GET dar şi în
enterotoxiemia anaerobă supraacută sau candidoză.
- Duodenojejunita cataral-hemoragică – în colibaciloză;
- Enterita hemoragică apare în pestă, salmoneloză, disenteria serpulinică,
disenteria anaerobă.
- Tiflocolita difteroidă, evoluează sub două forme:
a. Difuză – în salmoneloză şi treponemoză;
b. În focare – butoni difteroizi – în pestă (constituie prima localizare la
nivelul valvulei ileocecale) şi în balantidioză.
- Colita nodulară: se observă în peretele colonului, prin examen exterior. Se
constată noduli translucizi cu diametrul de 1 mm (plăci Peyer hiperplaziate). Leziunea apare
în urma iritaţiilor variate ale mucoasei intestinale: paraziţi, salmoneloză, furaaje grosiere .