Sunteți pe pagina 1din 25

TEHNOLOGII DE

CREŞTERE A
IEPURILOR
CREŞTEREA TINERETULUI
CUNICUL
 Pentru menţinerea în viaţă a puilor fătaţi, hrănirea şi îngrijirea atât a iepuroaicelor,
cât şi a puilor în perioada de alăptare are o mare importanţă.
 Primele 3 săptămâni de viaţă reprezintă perioada cea mai critică. Puii sunt foarte
sensibili la frig şi curenţii de aer; ei se nasc fără păr şi cu ochii închişi. După 4-5 zile
începe să le crească părul, iar la 2 săptămâni deschid ochii.
 Canibalismul poate apărea în primele 7-8 zile şi este provocat de zgomote
puternice şi de prezenţa şobolanilor, a pisicilor şi câinilor. Chiar atingerea puilor cu
mâna de către îngrijitor poate determina, uneori, canibalismul.
 În primele 21 de zile puii se hrănesc numai
cu lapte matern. Iepuroaicele, bine hrănite,
produc suficient lapte. Când iepuroaica are
lapte suficient, puii au pielea lucioasă,
abdomenul plin şi rotund. Producţia de
lapte, pe zi, a unei iepuroaice este de 150-
200 g, iar un pui trebuie să consume cel
puţin 20 g lapte zilnic.
 Începând cu vârsta de 3 săptămâni, puii
încep să consume din hrana mamei. Li se
vor administra în hrană: uruială de ovăz şi
de porumb, pâine înmuiată în lapte
smântânit, nutreţ combinat complet etc.
 Înţărcarea se face la vârsta de 4 săptămâni, în cazul
sistemului intensiv de creştere, când iepurii sunt hrăniţi cu
nutreţuri combinate complete, speciale pentru iepuri, sau la
vârsta de 6 săptămâni, în cazul sistemului gospodăresc, când
se obţin numai 3-4 fătări pe an. Înţărcarea se face treptat,
izolându-se puii la început numai în timpul zilei. Pentru a
preveni apariţia mamitei la iepuroaică, se vor îndepărta în
fiecare zi 1-2 pui, începând cu cei mai bine dezvoltaţi. Puii
destinaţi pentru reproducţie sunt individualizaţi şi cântăriţi.
 Înţărcarea este un moment
critic în viaţa puilor; ei
suferă un stress puternic,
nu mănâncă 1-2 zile, iar
perioada de acomodare
durează, uneori, 5-6 zile. Ca
urmare a stressului, pot
apărea tulburări digestive
ce determină, uneori,
pierderi mari.
 În cazul apariţiei diareii, se
suprimă nutreţurl combinat
timp de 24 de ore şi se
administrează paie şi apă
acidifiată cu oţet de vin (10-
15 ml la 1 litru apă) sau
diverşi acidifianţi (aditivi
furajeri).
Alimentaţia tineretului
 Normă de
întreţinere:
0,04 UN şi 4 g
PBD/1 kg GV.

 Iepurii tineri pot


realiza sporuri de
20-30 g SMZ cu un
consum de 2,5-3
UN şi 300-350 g
PBD pentru 1 kg
spor.
Alimentaţia tineretului
cunicul
 Raţii pentru tineret 1-3 luni:  Raţii pentru tineret 3-5 luni:
 Vară:  Vară:
 100-300 g nutreţuri verzi;  300-700 g nutreţuri verzi;
 40-50 g concentrate.  60-80 g concentrate.
 Iarnă:  Iarnă:
 50-100 g fânuri;
 150-250 g fânuri;
 100 g suculente;
 250 g suculente;
 40-50 g concentrate.
 60-80 g concentrate.
Creşterea iepurilor de
reproducţie
 Iepurii de reproducţie se întreţin în cuşti individuale aşezate pe 2-3
nivele, în hale special construite, în care se asigură temperatura
de 14-150C şi o umiditate relativă de 60-65%. Umiditatea relativă
ridicată influenţează negativ mecanismul de termoreglare al
organismului, determină afecţiuni respiratorii, produce dermatite
urmate de alopecii şi chiar moartea animalelor. Pentru realizarea
temperaturii de confort şi a umidităţii normale, sistemul de
ventilaţie trebuie bine calculat.
 Cuştile pentru iepuri pot fi construite din lemn, cu pardoseală de
sârmă. Dimensiunile lor variază în funcţie de mărimea animalelor.
Dimensiunile cuştii pentru diferite categorii
Rasa de iepuri
Dimensiuni (m):
lungime înălţime adâncime
Rase mari 1,0-1,2 0,50-0,60 0,70-0,90
Rase mijlocii 0,80-1,0 0,45-0,55 0,60-0,80
Rase mici 0,80-0,90 0,45-0,50 0,50-0,70
Raţii pentru iepuri adulţi
 Iarna:
 200-300 g fân;
 200-300 g suculente.
 Vara:
 1000-1800 g masă verde
(frunze de morcov şi varză
maxim 500 g).
 Concentratele completează
raţiile în funcţie de sex şi
stare fiziologică.
 Minerale:
 1-2 g sare;
 3-4 g amestec săruri de Ca
şi P.
CREŞTEREA IEPURILOR PENTRU
CARNE ÎN SISTEM INDUSTRIAL
 Halele de creştere sunt
închise, cuştile sunt
amplasate în sistem „flat-
deak". Halele sunt
împărţite în
compartimente, fiecare
fiind prevăzut cu sistem
propriu de încălzire şi
ventilaţie, având drept
scop crearea unui
microclimat optim.
 Unitatea funcţională este
reprezentată de un grup
de două compartimente:
unul maternitatea, iar
celălalt serveşte pentru
creşterea tineretului.

Baterie metalica (tip


englezesc)
 Elementul principal îl
constituie cuşca, aceasta
fiind montată pe un
suport deasupra fosei
pentru evacuarea
dejecţiilor. Fiecare cuşcă
dispune de adăpătoare
şi hrănitoare. Din fosă
dejecţiile sunt eliminate
o dată la 2-3 ani; prin
fermentare se realizează
sterilizarea acestora şi
menţinerea unei
temperaturi constante la
nivelul inferior al cuştilor.
 În desfăşurarea procesului de producţie se aplică principiul
populării şi depopulării totale („totul plin totul gol"); circuitul este
inchis, în unitate se cresc liniile de bunici şi se obţin şi produşi F1
(părinţi) care vor realiza produsul destinat sacrificării.

 Fiecare compartiment se populează o dată la 2-3 ani cu tineret -


părinţi în vârstă de 8-10 săptămâni produs în „sectorul bunici" al
unităţii.
Organizarea procesului de
producţie
 Popularea se execută
numai după o pregătire
minuţioasă a fiecărui
compartiment, constând
în: curăţire mecanică,
spălare, dezinfecţie cu
sodă caustică 4% şi
văruire. Se montează
cuştile, se verifică
funcţionalitatea
sistemului de ventilaţie şi
încălzire şi a adăpătorilor
automate. Cu o zi înainte
de populare adăpostul se
ventilează şi se
încălzeşte, dacă este
necesar.
 Temperatura optimă este de
minimum 180C în maternitate
şi de 15-18°C în sectorul de
creştere al tineretului.
 În fiecare cuşcă se introduce
câte un reproducător, femelă
sau mascul, în prima zi după
popularea unui compartiment
iepurii se obişnuiesc cu noul
mediu, cu adăpătorile
automate, cu hrana
administrată; li se distribuie o
cantitate mai mică de hrană:
50-80 g nutreţ combinat
granulat, care conţine 17%
proteină brută şi 15% celuloză
- produs special pentru iepuri.
 Rezultatele obţinute
depind, în foarte mare
măsură, de organizarea
fătărilor. Pregătirea cuibului
în vederea fătării se face cu
4-5 zile înainte, prin
introducerea unui strat de
paie gros de 3-5 cm, tasat,
pe fundul cuibului, strat ce
se acoperă cu un grilaj
pentru a nu fi deranjat de
femelă. Deasupra acestuia
se amenajează cuibul
propriu-zis, tot din paie, în
sistemul vizuină. înainte de
fătare cu 2-3 zile se
restricţionează hrana
femelelor, pentru
reducerea, în primele zile
după fătare, a producţiei de
lapte.
 Înţărcarea puilor se face
la 28 zile, când se trec în
alte cuşti unde se
formează loturi omogene
în funcţie de greutatea
corporală. În primele 7-8
zile după înţărcare puii
se acomodează treptat
cu nutreţul combinat
administrat; în această
perioadă li se distribuie
cantităţi limitate de
nutreţuri, pentru a se
evita alterarea lor. În
continuare, ei sunt
hrăniţi la discreţie.
Cuşti pentru creşterea
iepurilor
Caracteristicile fizice ale
nutreţului combinat granulat
 diametru 5 mm
 lungime maximă 10 mm

 Lianţi:
 lignosulfit 2%;

 melasă 4%;

 abur tehnologic;

 bentonită 2%.
Consumul mediu de nutreţ
combinat (g/zi/iepure)

 tineret la îngrăşare (4-12 săpt.) – 110-120;


 femele în lactaţie – 330-380;
 femele gestante – 150-170;
 tineret de reproducţie (peste 12 săpt.) – 130-150;
 masculi adulţi – 130-150;
 femele în repaus – 130-150.
 În perioada de creştere până la livrare
se verifică zilnic starea generală a
efectivului, consumul de hrană,
funcţionalitatea adăpătorilor şi se
curăţă hrănitoarele de resturile.
 Pentru obţinerea unor rezultate bune
în sistemul de creştere industrial, o
importanţă deosebită o are materialul
biologic cu care se populează unitatea.
Se foloseşte un hibrid tetraliniar
rezultat din încrucişarea unor linii
sintetice selecţionate pentru obţinerea
unor performanţe ridicate la produsul
final, care trebuie să realizeze, până la
vârsta de 80 de zile, când se face
livrarea, greutatea de 2,3—2,5 kg, cu
un consum de 3,5 kg nc pe kg spor şi
un randament de 55—58%.
 La selecţia femelelor se va
ţine seama de capacitatea
de alăptare, de instinctul
matern, de fecunditate,
prolificitate şi rusticitate. La
selecţia masculilor se
urmăresc: vigoarea sexuală,
viteza de creştere, consumul
specific, viabilitatea,
randamentul la sacrificare şi
calităţile organoleptice ale
cărnii.
 Liniile folosite pentru
obţinerea hibrizilor aparţin
raselor Alb Neozeelandez şi
Californian.