FACTORI DE INFLUENŢĂ

AI PRODUCŢIEI DE
OUĂ LA PĂSĂRI
 Factori biologici care influenţează
producţia numerică de ouă

 Principalii factori biologici implicaţi în

modularea producţiei de ouă sunt: specia, rasa,
individul şi linia; vârsta; precocitatea ouatului;
intensitatea ouatului şi ciclul de ouat; instinctul
de clocit; năpârlirea şi greutatea păsărilor.
 Specia Rasa Prod ouă (buc./an)
GĂINI Leghorn 180-270
Rhode Island 170-240
Sussex 180-200
Plymouth Rock 170-215
Gât golaş de Transilvania 120-170
Producţia Cochinchina 120
Brahma 120-140
de ouă la CURCI Bronzata ameliorată 60-75
diferite Albă de Beltsville 140 (cu fotostimulare)
RAŢE Pekin 90-120
specii şi Barbarie 60-80
rase de Campbell 250-300
GÂŞTE Toulouse 40-60
păsări Olandeză albă de Rin 50-60
Chineză 60-70 (100)
Frizată danubiană 10-15
BIBILICI Bibilica (albă şi cenuşie) 60-90 (120)

PREPELIŢE Prepeliţa japoneză 250-300

POTÂRNICHI Potârnichea cenuşie 30-40
Potârnichea roşie 25-30
FAZANI Fazanul comun de vânătoare 15-20 (30)
 Producţia anuală de ouă la găini
Anul de ouat I II III IV V VI VII VIII IX X
Producţia de 100 86,4 76,7 64,4 56,6 51,1 38,8 39,7 30,1 24,3
ouă (%)
Factori de variaţie ai compoziţiei
ouălor
Încă, din anul 1954, Jacquot şi Adrian au împărţit
constituienţii chimici ai ouălor în două mari grupe:
grupa I, care cuprinde componentele chimice
puţin variabile sau chiar invariabile (apa,
proteinele, lipidele totale şi macroelementele) şi
care nu sunt influenţate de condiţiile de creştere
sau de alimentaţia asigurată;
grupa a II-a, care include constituienţii chimici a
căror proporţie este modificată de tipul şi/sau
calitatea hranei ingerat de către pasăre.
Tehnologii de exploatare a
găinilor ouătoare
Sistemul extensiv
 Sistemul extensiv de creştere al găinilor ouătoare se
pretează pentru efective mici; acesta combină avantajul
conferit de un adăpost călduros, respectiv condiţii optime
pentru realizarea unor producţii ridicate pe timpul iernii,
cu cel al utilizării de spaţii inerbate, pe timpul verii. Pe
lângă avantaje, sistemul de creştere extensiv al găinilor
ouătoare are şi multe dezavantaje şi în primul rând,
acela că nu pot fi dirijaţi unii din factorii care
condiţionează nivelul producţiei de ouă, dintre care se
detaşează factorul lumină. Înlocuirea acestui sistem de
creştere a găinilor ouătoare cu cel de tip semiintensiv ar
putea constitui o soluţie de îmbunătăţire a
performanţelor de exploatare a găinilor din fermele de
mărime mijlocie.
Sistemul semiintensiv
 Sistemul semiintensiv de creştere a găinilor ouătoare oferă, în
principal, următoarele înlesniri:
 reduce consumul de furaje concentrate, prin utilizarea resurselor
naturale pe care le poate asigura ferma;
 se păstrează o bună stare de sănătate a efectivelor;
 nu se folosesc cantităţi însemnate de substanţe biologic active,
datorită posibilităţii păsărilor de a-şi asigura o parte din vitamine
şi substanţe minerale, direct din mediul natural în care trăiesc;
 se fac investiţii relativ mici, care au în vedere numai
modernizarea spaţiilor deja existente;
 asigură obţinerea unei bune producţii de ouă, de calitate
superioară. Ouăle produse se caracterizează printr-o coajă
rezistentă, un albuş dens şi o coloraţie intensă a gălbenuşului;
deşi, analizele de laborator nu indică o superioritate a valorii
alimentare a acestora în comparaţie cu cele realizate în
sistemele intensive de creştere, ele au, totuşi, calităţi gustative
superioare.
 Amenajarea interioară a unui adăpost de găini
ouătoare de 3x3 m

A – secţiune transversală; B – secţiune orizontală; a – jgheab de adăpare;

b – bec de iluminat; c – cuibare; e – evacuare aer viciat; f – fereastră
pentru admisie aer; h – jgheab de hrănire; p – pat de dormit
Sistemele de creştere intensiv şi
superintensiv
 Aceste sisteme de creştere permit realizarea unor producţii ridicate, foarte
apropiate de potenţialul productiv al păsărilor, ca urmare a dirijării
factorilor ambientali, a practicării unei alimentaţii ştiinţifice şi a utilizării de
material biologic ultraspecializat.
 De regulă, sistemul de creştere intensiv presupune exploatarea pe
orizontală a găinilor ouătoare în hale oarbe, fără ferestre, pe aşternut
permanent, iar cel superintensiv, cazarea acestora, de asemenea, în hale
oarbe, fără ferestre, dar pe verticală, în cuşti de baterii.
 Ouăle pentru consum sunt produse, în principal, în sistemul superintensiv
de creştere, în cuşti de baterii, modalitate ce conferă o serie întreagă de
avantaje, care nu sunt de loc de neglijat. Astfel, pe aceeaşi suprafaţă
construită se poate caza un efectiv triplu de păsări comparativ cu
creşterea pe aşternut permanent, diminuându-se, astfel, cheltuielile
ocazionate de construcţia adăpostului şi fără a fi scoase suprafeţe
mari de teren din circuitul agricol. În paralel, se realizează o
economie a forţei de muncă, deoarece marea majoritate a
operaţiunilor curente (hrănirea, adăparea, recoltarea ouălor,
ventilaţia şi evacuarea dejecţiilor) sunt lucrări cu un grad ridicat de
mecanizare şi automatizare.
Complex de tip industrial pentru
exploatarea găinilor ouătoare
Baterii pentru găini producătoare de ouă consum
 Un alt avantaj derivă din faptul că nu mai sunt necesare materiale pentru
aşternut, tot mai greu de procurat şi greu de manipulat.
 Creşterea păsărilor în baterii asigură pe timp de iarnă şi economie la
combustibilul necesar încălzirii halelor, fiind suficientă numai căldura
biologică degajată de numărul mare de păsări pe suprafaţa construită;
acest aspect este valabil, însă, numai la adulte, deoarece, la tineret,
consumul de energie este mai mare în cazul folosirii bateriilor decât al
aşternutului.
 Bateriile conferă şi alte avantaje, cum ar fi: diminuarea pierderilor de furaje,
care este destul de mare la creşterea pe aşternut; ouăle produse sunt mult
mai curate, deoarece ele nu mai staţionează în perimetrul în care stau
păsările, ci se rostogolesc în jgheaburile de colectare a ouălor.
 Evident, creşterea în baterii prezintă şi dezavantaje, printre care se
numără şi investiţia iniţială mai mare decât în cazul creşterii pe
aşternut. Astfel, chiar dacă bateria achiziţionată nu este nouă, preţul
ei este mai mare decât al echipamentelor specifice creşterii pe
aşternut. Cheltuielile pentru realizarea construcţiei sunt mai ridicate
în cazul echipării cu baterii, fiind necesar un sistem de ventilaţie şi
izolaţii termice mai bune, comparativ cu adăpostul în care păsările se
cresc pe aşternut permanent.
Tehnologia de creştere a
puicuţelor de înlocuire
 În România, creşterea puicuţelor de înlocuire se face în hale
“oarbe”, cu o suprafaţă de 1.200 m2, echipate cu baterii piramidale,
de tip B.P.-4. La popularea cu puicuţe de o zi, pot fi aplicate două
variante:
 popularea simultană a celor 4 niveluri, cu câte 12 cap./cuşcă;
 popularea numai a nivelelor 2 şi 3 cu un număr dublu de puicuţe,
urmând ca în săptămâna a treia să se realizeze uniformizarea pe
toate cele patru etaje ale bateriei.
 Prima variantă de populare poate fi aplicată numai dacă în hala de
creştere se asigură o temperatură corespunzătoare.
 În momentul populării este obligatoriu ca pardoseala cuştilor de
creştere să fie acoperită cu covoraşe din material plastic,
conductele cu adăpători să fie coborâte la nivelul minim, iar plasele
frontale să fie dispuse cu ochiurile mici în jos.
 Creşterea puicuţelor de înlocuire poate fi împărţită în patru etape:
 Startul (de la vârsta de o zi a şi până la rărire). Pe parcursul acestei
etape, factorii de microclimat trebuie asiguraţi la nivelul cerinţelor
fiziologice ale păsărilor, lumina trebuie să fie puternică şi distribuită
uniform pentru ca acestea să recunoască cu uşurinţă sursele de
hrană şi adăpare. Puicuţele subponderale vor fi extrase din efectiv şi
cazate în cuşti separate, unde vor beneficia de o hrănire şi îngrijire
corespunzătoare, pentru a recupera deficitul de creştere.
 Perioada de la rărire şi până la vârsta de 8 săptămâni. Puii care
au avut un demaraj corespunzător, trebuie să realizeze la sfârşitul
acestei perioade o greutate corporală de 500-530g, în cazul hibrizilor
“Albo”, de 610-685g, în cel al hibrizilor “Roso” şi de 685g la hibrizii
“Lohmann Brown”; cocoşeii proveniţi din erorile de sexare pot fi
identificaţi uşor şi se elimină din efectiv până la 8 săptămâni.
 Perioada 9-13 săptămâni. Este perioada în care furajarea se
realizează cu nutreţ combinat realizat după reţeta nr. 21-3 I, care face
trecerea de la reţeta 21-3 folosită până la vârsta de 8 săptămâni, la
reţeta 21-4, utilizată după vârsta de 13 săptămâni; cele două tipuri de
furaje folosite până la vârsta de 13 săptămâni a puicuţelor conţin
coccidiostatice.
 Perioada 14-18 săptămâni. Are ca principal obiectiv menţinerea
puicuţelor pe curbele standard de greutate, în aşa fel încât, la
momentul transferului, acestea să aibă o greutate corporală
corespunzătoare.
Evoluţia greutăţii corporale la puicuţele de
înlocuire
Vârsta Greutatea medie (g) a puicuţelor aparţinând hibridului:
(săpt.) Albo-70 Safir-108 Roso-SL 2000 Lohmann Brown

1 65 70 70 75
2 115 130 115 130
7 460 480 585 583
8 530 550 685 685
9 610 630 785 782
10 690 720 880 874
14 970 1020 1240 1197
15 1030 1080 1340 1264
16 1100 1140 1400 1330
17 1180 1200 1480 1400
18 1250 1260 1550 1475
 Regimul de temperatură pentru
puicuţele de înlocuire
Vârsta Temperatura (oC) asigurată puicuţelor de înlocuire aparţinând hibridului:
(săpt.)
Albo-67 Albo-70 Safir-108 Roso-70 Roso-SL Roso-SL 2000 Lohmann Brown

I zilele 1-2 33-32 33-32 35-32 33-32 34-33 34-33 33-32

zilele 3-4 33-32 33-32 35-32 33-32 32-31 32-31 31
zilele 5-7 33-32 33-32 32-30 33-32 30 32-31 30
II 31-30 31-30 29 31-30 29-28 29 29-28
III 29-28 29-28 26 29-28 27-26 27 27-26
IV 27-26 27-26 22 27-26 24-22 25 24-22
V 25-24 25-24 19 25-24 20-18 23 20-18
VI 23-22 23-22 18 23-22 20-18 21 18-20
VII 21-19 21-19 18 21-19 20-18 21 18-20
VII 20-18 20-18 18 20-18 20-18 21 18-20
VIII 19-17 19-17 18 19-17 20-18 21 18-20
IX - XVIII 17 17 18 17 20-18 21 18-20
 Programul de lumină pentru puicuţele de
înlocuire
Perioada de vârstăProgramul de lumină (ore) pentru puicuţe de înlocuire aparţinând hibridului:
(săptămâni)
Albo-67 Albo-70 Safir-108 Roso-70 Roso -SL Roso-SL 2000 Lohmann
Brown

I 1 23 23 24 23 23 23 24
2 23 24 23 24
3 23 16 23 16
4 23 16 23 16
5-7 8 16 8 16

II 23 8 14 8 23 23 12
III 23 8 12 8 23 23 10
IV 23 8 10 8 12 12 8
V 8 8 8 8 12 12 8
VI 8 8 8 8 12 12 8
VII 8 8 8 8 8 9 8
VIII – XVI 8 8 8 8 8 9 8
XVII 8 8 8 8 8 9 9
XVIII 8 8 8 8 8 9 10
Tehnologii de exploatare a
găinilor ouătoare
Microclimatul din halele de găini
ouătoare
 Temperatura ambientală. În halele de găini ouătoare trebuie
asigurate temperaturi de +17÷+22oC, care reprezintă zona de
confort termic pentru această categorie de păsări. Temperaturile ce
depăşesc +30oC determină obţinerea de ouă cu coaja friabilă, iar
menţinerea pe o perioadă mai îndelungată a păsărilor într-o astfel
de atmosferă, le afectează grav starea de sănătate. Iarna, la
temperaturi de +2÷+15oC şi o umiditate relativă a aerului de peste
75%, producţia de ouă începe să scadă. Temperaturile de +2÷-7oC
reprezintă zona critică de temperatură scăzută, iar la –10oC, ouatul
încetează complet.
 Prin urmare, rezultă că, pe timpul iernii, la halele cu o slabă inerţie
termică, este obligatorie asigurarea unui aport de căldură pentru
menţinerea unei temperaturi optime în hale. În caz contrar, păsările
vor consuma mai mult furaj, iar energia din acesta va fi orientată
pentru asigurarea termoreglării, în detrimentul producţiei de ouă;
supraconsumul de furaje va fi de 10 ori mai scump decât cheltuielile
necesare pentru încălzirea halei.
Umiditatea relativă a aerului
 Umiditatea din halele de găini ouătoare trebuie păstrată
la niveluri de 60-70%, iar după unii autori chiar până la
max. 77%. Pe timpul iernii, când temperaturile
ambientale sunt destul de scăzute, nivelul umidităţii
relative nu trebuie să fie mai mare de 50%.
 Aerul umed (peste 80%) şi cald reprezintă un mediu
ideal pentru multiplicarea microorganismelor şi a
paraziţilor, creând şi condiţiile specifice apariţiei stresului
termic. Aerul uscat este şi el dăunător găinilor ouătoare,
deoarece le dereglează procesele de termoreglare, iar,
în plus, favorizează formarea pulberilor în hale, care irită
căile respiratorii.
Regimul de ventilaţie
 În halele de găini ouătoare, viteza de circulaţie a aerului
trebuie să aibă valori de 0,3–1,5 m3/s, corelată fiind cu
temperatura aerului.
 Pentru ventilaţia halelor se recomandă următoarele
cerinţe privind debitul de aer (raportate la un kg greutate
vie):
 pentru găini în vârstă de 5-6 luni: iarna, 1,0-1,2 m3/h;
toamna şi primăvara, 2,6-3,2 m3/h, iar vara 4,5-4,8
m3/h;
 pentru găini în vârstă de 9-10 luni: iarna, 1,0-1,6 m3/h;
toamna şi primăvara, 3,6-3,8 m3/h, iar vara 4,6-5,2
m3/h.
Programul de lumină
 Păsările, în general, şi găinile-rase uşoare, în special, sunt extrem
de sensibile la intensitatea luminoasă, durata de iluminare şi ritmul
de alternanţă al luminii cu întunericul (foto-periodism).
 Menţinerea îndelungată a păsărilor la un regim redus de lumină
determină încetarea ouatului, în timp ce lumina prea puternică duce
la o suprasolicitare nervoasă, ce favorizează apariţia canibalismului,
prolapsului, creşterea proporţiei de ouă cu coajă subţire sau fără
coajă etc.
 Pe cale experimentală s-a demonstrat că, atât lumina fluorescentă
(roşie, albastră), cât şi cea incandescentă (galbenă), nu produce
modificări în evoluţia ovogenezei la găinile Leghorn; de asemenea,
nu sunt afectaţi semnificativ principalii indicatori de apreciere ai
producţiei de ouă şi calităţii acestora, cum ar fi: masa ou, consumul
specific, intensitatea pigmentării gălbenuşului, dinamica depunerilor
cantitative de calciu în ou, greutatea oului şi a cojii, greutatea
păsărilor sau ritmul de depunere a ringurilor lipoproteice în vitelus.
Programul de lumină pentru hibrizii “Safir”, “Roso” şi
“Lohmann Brown”
Vârsta Program de lumină (ore/zi) pentru hibridul:
(săptămâni)
Safir 108 Roso SL Roso SL 2000 LohmannBrown

19 8,30 9 10 9
20 9 10 11 9,30
21 9,30 10,30 11,30 12
22 10 11 12 12,30
23 10,30 11,30 12,30 13
24 11 12 13 13,30
25 11,30 12,30 13,30 14
26 12 13 14 14,30
27 12,30 13,30 14,30 15
28 13 14 15 15,30
29 13,30 14,30 15,30 16
30 14 15 16 16
31 14,30 15,30 16 16
32 15 16 16 16
33 15,30 16 16 16
34 - 77 16 16 16 16
Regenerarea fiziologică a păsărilor
 Pentru sporirea eficienţei economice a exploatării
găinilor ouătoare, se poate recurge la inducerea năpârlirii
artificiale (forţate), pentru declanşarea unei noi perioade
de ouat; la începutul perioadei de năpârlire are loc
degenerarea foliculilor ovarieni, însă, după cca. 30 zile
se constată că foliculii cresc şi se dezvoltă din nou.
Vârsta optimă a păsărilor ce urmează a fi supuse
năpârlirii artificiale se consideră a fi de 56-65 săptămâni.
 Năpârlirea păsărilor se poate provoca prin metode
zootehnice, hormonale sau chimice, prima dintre
acestea fiind şi cea mai răspândită. La noi în ţară, s-a
utilizat metoda “postului” care poate fi aplicată în două
variante: rapidă şi ultrarapidă.
 Variante de năpârlire prin metode
zootehnice, aplicate în ţara noastră
Var. Săpt. Ziua Măsuri indicate
Rapidă I 1 Se suprimă administrarea de hrană şi apă; întuneric
total.
2 Se acordă 2 ore lumină şi apă la discreţie; fără hrană.

3-7 Se acordă 6 ore lumină şi apă la discreţie; fără hrană.

a II-a 8-14 Se acordă 6 ore lumină; apă şi hrană la discreţie.

a III-a 15-17 Se acordă 8 ore lumină; apă şi hrană la discreţie.
18-21 Se acordă 10 ore lumină; apă şi hrană la discreţie.
a IV-a 22-28 Lumina creşte cu 20 min./zi; vitaminizare; apă şi
hrană la discreţie
Ultra- Se trece de la programul primei săptămâni, direct la programul
rapidă săptămânii a III-a
 Sisteme alternative de
creştere a găinilor ouătoare
Sistemul de creştere în baterii deschise
Sistemul de creştere pe aşternut permanent
Tehnologia de exploatare pe aşternut
permanent,în hale prevăzute cu uşiţe de acces
în padocul exterior
Sistemul de creştere pe stelaje