CUSTI PENTRU CRESTEREA PREPELITELOR

Pentru confectionarea sau procurarea de custi pentru cresterea prepelitelor va rugam sa ne

contactati la tel: 0765.253.237 sau 0733.677.174 - IONUT CERCEL

DOCUMENTATIE Asociatia Nationala Cinegetica pune la dispozitie celor interesati

documentatie referitoare la:
- cresterea prepelitelor
- cresterea fazanilor
- cresterea strutilor
- cresterea gainilor

ESTE O AFACERE RENTABILA CRESTEREA PREPELITELOR ?

Cresterea prepelitelor este una dintre afacerile deosebite pe care le puteti demara si dezvolta
cu costuri si eforturi scazute, o afacere cu randament net superior altor afaceri. Cresterea
pepelitelor se poate face ca o activitate de baza, ceea ce presupune un numar mare de
prepelite ouatoare, crescute in ferme speciale (intre 5.000 si 10.000 de pasari), dar pot fi
crescute si ca ocupatie anexa, pentru consumul propriu, in crescatorii familiale (intre 100 si
500 de pasari).
Unele din avantajele cresterii prepelitelor ar fi urmatoarele:
1) SPATIUL necesar amenajarii unei crescatorii nu este deloc o problema. Avand in vedere
ca pe un metru patrat se pot creste pana la 120 de prepelite, insemna ca o crescatorie de casa
poate fi amenajata intr-o cladire deja existenta - un grajd, pe un coridor, pe un balcon, etc.
Pentru economisirea spatiului se pot folosi pana la 7 custi suprapuse. Singurele conditii ce
trebuie asigurate sunt: pastrarea unei temperaturi relativ constante (intre 10° si 20° C),
luminozitate, lipsa zgomotelor, a curentilor de aer si in general a tuturor factorilor de stres.
2) TIMPUL alocat ingrijirii prepelitelor este minim. Zilnic se administraza hrana si apa, se
culeg oualele, la 2 - 3 zile se curata tavitele de dejectii. O atentie speciala trebuie acordata
incubarii oualelor (intoarcerea oualelor in incubator de 2 - 3 ori in 24 de ore, umectarea
oualelor din a 14-a zi de incubatie), si ingrijirii puilor (asigurarea unei temperaturi optime).
O crescatorie de casa (500 de pasari) necesita un volum de munca putin mai mare, dar
ingrijirea lor se poate face dupa terminarea serviciului.
3) COMERCIALIZAREA produselor obtinute din urma cresterii prepelitelor este usurata
de faptul ca aceste produse sunt cu totul speciale. Astfel, oul de prepelita este o adevarata
minune. Desi poate parea greu de grezut, avand in vedere dimensiunile mult mai mici ale
oului de prepelita acesta contine de 5 ori mai mult fier, calciu, potasiu, zinc, de 6 ori mai
multa viamina B6 si de 15 ori mai multa vitamina B2, decat oul de gaina. (vezi detalii in
pagina Retete). Astfel, datorita continutului sau, oul de prepelita este foarte mult folosit in
tratamentul naturist al unor boli, unele chiar foarte grave. Referitor la carnea acestor
pasari, mentionam faptul ca este o carne de o calitate deosebita, fiind extrem de solicitata in
marile restaurante. Tocmai de aceea si prepelitele salbatice sunt foarte mult cautate si
apreciate de catre vanatori. Clientii pot fi consumatorii individuali sau firmele de
alimentatie publica, restaurantele, magazinele si pietele agro-alimentare cu desfacere en-
detail sau en-gros, si chiar firmele care exporta produse alimentare.
4) PROFITUL. Avand in vedere faptul ca la numai 40 de zile, prepelita ajunge la maturitate
si incepe ouatul, si productivitatea ei, in cazul unor conditii optime de mediu si hrana,
ajunge la circa 90 %, inseamna, in cazul unei crescatorii cu 500 de capete, inseamna o
productie zilnica de 450 de oua. Costurile de productie sunt foarte mici, deoarece prepelita
consuma foarte putina hrana (25 grame / 24 ore dintr-un furaj special care la aceasta ora
este in jurul a 10.000 lei / kg). Alaturi de furaj mai este necesar ca in alimentatie sa se
foloseasca si un complex polivitaminic buvabil, dar care este foarte accesibil. (10.000 lei / zi
pentru tot efectivul de 500 de capete). Alte cheltuieli mai sunt necesare pentru energia
electrica (un bec econom de 15 W). Toate cheltuielile de productie nu depasesc deci 125.000
lei / zi pentru un efectiv de 500 de capete. Luand in considerare numai valorificarea celor
450 de oua, cu la un pret de 1.500 de lei per bucata, rezulta venituri zilnice de 675.000 de lei
si un profit zilnic net de circa 550.000 de lei. Alaturi de oua un profit insemnat se poate
scoate si din valorificarea carnii de prepelita, carne ce se vinde la un pret destul de ridicat.

CARACTERISTICI SI AVANTAJE ALE CRESTERII PREPELITELOR

Cresterea prepelitelor in mici ferme proprietate personala prezinta urmatoarele

caracteristici si avantaje:
1. Sunt necesare spatii reduse de crestere, prepelitele crescute in baterii de custi - permitand
o mare incarcatura pe metru patrat (se recomanda amenajarea unor cladiri existente).
2. Cheltuieli cu echiparea crescatoriei si cu procurarea materialului matca, sunt de
asemenea relativ mici.
3. Carnea si oualele de prepelita au calitati recunoscute, la un gust deosebit de apetisant,
adaugandu-se si recomandarile medicale de consumare a acestor produse.
4. Carnea de prepelita este solicitata la export, iar piatra mondiala a acestui produs, este
foarte favorabila.

Sunt necesare totusi unele masuri tehnico-organizatorice deosebite, pentru a ne feri de

surprize.
1. Spatiile de crestere trebuie sa fie bine climatizate, calduroase, prepelitele nesuportand
frigul si umezeala.
2. Furajele utilizate trebuie sa fie de cea mai buna calitate, ca valoare nutritiva si ca
salubritate.
3. Este preferabila organizarea cresterii prepelitelor in flux continuu (reproductie,
incubatie, productie de carne si oua pentru consum, prelucrare produse) cu activitatea in tot
cursul anului.

ORGANIZAREA CRESCATORIEI

Pot fi numeroase tipuri de crescatorii de prepelite, insa trei din acestea merita sa fie
discutate:
a) Crescatorie mixta pentru oua si carne
b) Crescatorie profilata pe productie de carne
c) Crescatorie profilata pe productie de oua
La randul lor, crescatoriile pot avea un flux complet (reproductie, incubatie productie
(carne-oua) : industrializare, desfacere), sau se pot limita numai la productia de carne sau
oua de prepelita. Nici unul din aceste sisteme nu este contraindicat.

A. Crescatorie mixta pentru oua carne

Organizata in flux continuu, deci cu activitate egala in tot timpul anului respectiv
crescatoria, de dimensiuni medii, va avea urmatoarele faze:
- Parinti:
- Tineret 0 - 6 saptamani cu 600 capete pe serie (nesexati)
- Adulti 7 - 34 saptamani cu 800 femele si 264 masculi
din care: 7 - 14 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
15 - 21 saptamani cu 200 femele si 26 masculi
22 - 28 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
29 - 34 saptamani cu 200 femele si 66 masculi
- Statie de incubatie :
- 1 incubator x 4ooo locuri oua
- 1eclozionator x 2000 locuri oua
- Crestere tineret
- capacitate 10500 locuri pe serie (7 module x 1500 locuri)
- Punct de taiere
- pentru 625 prepelite pe saptamana

B. Crescatorie profilata pe productia de carne.

In functie de posibilitatile materiale si de spatiul disponibil, crescatoria pentru productia de

carne poate fi prevazuta cu sectie de reproductie, statie de incubatie, respectiv cu punct de
taiere.
In cazul unui flux complet, organizarea crescatoriei se va face in urmatoarele sectiuni:
- Parinti
- Tineret 0- 6 saptamani
- Adulte 7-34 saptamani 
- Statie de incubatie
- 1 incubator
- 1 eclozionator (50 % din capacitatea incubatorului)
- Crestere se pui carne (7 module)
- Punct de taiere

Fluxul tehnologic este identic cu cel al exploatarii mixte, cu singura deosebire ca la varsta de
6 saptamani toti puii sunt destinati sacrificarii.
Dimensionarea crescatoriei se va face dupa posibilitati, cu precizarea ca de la fiecare femela
adulta se obtin (in ciclu de ouat de 29 saptamani): 139 oua x 90 % incubabile x 72 %
ecoziune, rezultat 90 pui de o zi.

C. Crescatorie profilata pe productia de oua.

Cea mai simpla crescatorie este cea gospodareasca compusa dintr-o singura minibaterie de
30-50 de prepelite, care asigura necesarul de oua al unei familii formate din 3-5 membrii, in
care consumul de oua de gaina este inlocuit total cu oua de prepelita, recunoscute ca ouale
cele mai dietetice, comparativ cu alte specii de ouatoare (gaina, rata, bibilica etc.) Un ou de
gaina de 62 grame poate fi inlocuit cu 5 oua de prepelita de cate 12,4 grame.
Consumul anual maxim al unei persoane , de 300 oua, gaina, poate fi deci satisfacut cu 1.500
oua de prepelita, iar o familie de 5 persoane are nevoie anual de circa 7500 oua de prepelita,
adica de o medie zilnica de 20 - 22 oua . La un procent mediu de ouat de 60 % (foarte usor
de realizat) este suficienta o minibaterie de 30-35 prepelite ouatoare, care poate fi amplasata
cu usurinta pe balcon, in pod, sau intr-o nisa. Daca insa se are in vedere o crescatorie
organizata cu oua disponibile pentru valorificare, se recomanda dimensiuni de 500-10.000
prepelite cu productii anuale de 120.000 pana la 2,5 milioane oua si un consum zilnic de
furaje de la 12 kg la 250 kg. Curba economica de ouat a unei prepelite este intre varsta de 6
si 36 saptamani. In functie de valoarea biologica a prepelitelor, de conditiile tehnologice si de
calitatea furajelor administrate, prepelitele pot fi mentinute in ouat un an si chiar mai mult,
nivelul de ouat mentinundu-se la valori de 50%

CRESTEREA TINERETULUI DE REPRODUCTIE

Tineretul de reproductie poate fi crescut atat la sol, cat si in baterii. Pentru ambele sisteme
de crestere sunt necesare urmatoarele masuri:
- spalarea si dezinfectarea spatiilor de crestere si odihna acestora cel putin o saptamana
inainte de populare;
- mentinerea puilor de o zi in ecluzionator pana la uscarea totala a acestora . Nu trebuie sa
ne temem de infometarea lor, pentru ca au in vitelus rezerva de hrana pentru 24 de ore;
- asternutul (de pe sol sau din cusca de demarare, daca este cazul ) sa fie uscat, bun
absorbant al umiditatii, nu prea grosier, asezat in strat uniform;
- sistemul de incalzire sa fie pus in functiune din timp, pentru ca la populare sa asigure
temperatura de 37-40° C;
- la populare, se recomanda ca puii sa fie lasati cca. 30 de minute in intuneric, pentru
odihna;
- in continuare, trebuie sa fie asigurata mai intai apa, la o temperatura medie (temperatura
prea scazuta provoaca indigestii, iar prea ridicata permite multiplicarea germenilor
patogeni. In apa este preferabil sa fie dizolvate vitamine si antibiotice, iar puii vor fi
introdusi - la populare unul cate unul cu ciocul in apa, pentru o prima hidratare si pentru a
repera locurile de adapare;
- cresterea tineretului se va face in doua faze; demarajul ( 10 zile iarna, 7 zile vara) si
cresterea propriu zisa (pana la 5 saptamani, dupa care se transfera in spatiile de adulte.

EXPLOATAREA PREPELITELOR ADULTE PENTRU REPRODUCTIE

Intrucat de la varsta de cca. 40 zile prepelita incepe sa oua, transferul in bateria de adulte
trebuie facuta la varsta de cca. 5 saptamani (35 zile).
Dimensiunile custii pentru adulte pot merge de la capacitatea minima (o femela si un mascul
in lucrarile de selectie, formula in care se obtine maximum de productie), doua femele si un
mascul, trei femele si un mascul si pana la 30 femele si 10 masculi. Cu cat insa colonia este
mai mare, cu atat fecunditatea si eclozionabilitatea sunt mai scazute.
Densitatea in cusca trebuie sa fie de 80 - 100 capete pe metru patrat. Asadar, pentru o
colonie de 40 cap, vom utiliza o cusca de cca. 1 mp. Pentru economisirea spatiilor, custile se
aseaza spate in spate, intre randurile de custi amplasandu-se jgheaburile de adapare,
detasabile, care se scot zilnic pentru spalare si alimentare cu apa, iar in fata se gasesc
jgheaburile de hranire. Custile sunt suprapuse pe 4 nivele. Plasa podea este inclinata
dinspre fundul custii catre margine cu 3-4 cm pentru rostogolirea oualelor. Sub jgheabul de
furajare, in peretele frontal, se lasa un spatiu de 2,7 cm, pentru rostogolirea oului spre
sertarul de recoltare. Daca spatiul este mai mare, pe acolo pot evada prepelitele, daca este
mai mic, nu pot iesi ouale.
Temperatura corporala a prepelitei este de 40 - 41 gr.C. La o temperatura ambientala sub
10° C (iarna si peste 30° C, prepelita sufera si isi reduce productia de oua. Iarna, se va
realiza o densitate mai mare la nivelele inferioare ale bateriei (unde este mai frig) iar vara se
va scadea in general incarcatura pe mp, la toate nivelele.
Furajarea prepelitelor adulte de reproductie este deosebit de importanta. Un ou de prepelita
cantareste circa 10 % din greutatea prepelitei adulte, fata de 5 - 6 % la gaina, iar o prepelita
poate produce si doua oua in 24 de ore, intrucat ovulatia se produce cu cca. 1 ora inainte de
producerea unui ou, iar formarea unui ou dureaza 22 - 24 ore. Deci, intervalul dintre doua
oua poate sa fie la prepelita de 21 ore, pe cand la gaina nu poate fi mai mic de 24 ore.

INCUBATIA

Dupa ce am obtinut oua pentru incubat de o buna valoare incubatoare, cu o fertilitate de

minim 90%,, curate, cu coaja integra, trebuie sa le conservam in cele mai bune conditii, pe
perioada dinainte de introducere la incubat.
Pastrarea oualor trebuie sa fie facuta intr-o camera racoroasa, la o temperatura de 10 - 15
grade C, dar nu pentru mai mult de o saptamana. Pe timpul pastrarii ouale trebuie sa fie pe
periodic intoarse cu 180°
Incubatoarele pentru oua de prepelita, pot avea de la 100 oua pana la cateva zeci de mii si
pot fi de suprafata sau de volum. De regula, pentru incubarea oualelor de prepelita se pot
utiliza incubatoarele pentru gaina cu unele modificari, privind modul de asezare al oualor si
cu corecturile de rigoare privind temperatura si umiditatea.
Intoarcerea oualor pe tot timpul perioadei de doua sau trei ori in 24 de ore, este necesara
pentru evitarea aderarii si lipirii galbenusului de coaja si moartea embrionulu. Comparativ
cu incubatia oualor de gaina, se va asigura o umiditate sporita in incubatoare, prin
recipiente cu apa dispuse pe partea inferioara incubatoarelor.
La 14 zile de la introducerea de la incubat, ouale se transporta in ecluzionator. Aici, zilnic,
ouale se pulverizeaza cu apa calda, cu un atomizor, pentru evitarea deshidratarii exagerate
a oualor. Ecloziunea se produce la 16 - 17 zile de la introducerea la incubatie a oualor.
Spargerea (ciocnirea) oului se realizeaza in zona diametrului mare al oului (la 1/3 dinspre
capul cu camera de aer). Cand oualele au un bun procent de fecunditate (90 %) se
realizeaza un procent de 70 - 75 % eclozionalitate. Cand se fac erori de selectie -
(consangvinitate) sau de incubatie, pot exista pana la 10 % pui cu malformatii .

CRESCATORII DE CASA

O crescatorie de casa se face din placere si din spirit practic, iar numarul prepelitelor
crescute este de 10 - 15 capete. In afara de petrecerea in mod placut a timpului liber, mica
crescatorie acopera necesarul in oua al familiei respective, iar ouale de prepelita sunt
dietetice, recomandate medical pentru afectiunile cardiatice, pentru potenta sexuala, etc.
Un om trebuie sa consume pe zi un ou de gaina sau 4 - 5 oua de prepelita, sau intr-un an cca.
1500 de oua de prepelita. Intrucat o prepelita produce anual cca. 250 oua, insemna ca
pentru fiecare membru al familiei trebuie sa existe in permanenta in productie 6 prepelite.
Daca, se exemplu, familia este formata din 4 persoane, atunci marimea crescatoriei va fi de
24 de prepelite.
 Intrucat pe un metru patrat de cusca se pot caza 120 de preplite adulte, inseamna ca vom
afecta fiecarei prepelite 80 cm patrati, iar pentru 24 de prepelite - 1920 cm patrati, adica o
cusca cu dimensiunile de 64 x 30 cm sau doua custi suprapuse de 32 x 30 cm.
Pentru o astfel de cusca nu este necesara o camera speciala, ci doar de o boxa existenta in
casa, un coridor, o veranda, un balcon, un pod, cu conditia de mentine o temperatura relativ
constanta intre 10° si 20° C, fara curenti si zgomote. De fapt, o astfel de cusca mobila
cantareste maximum 12 Kg. Inclusiv prepelitele si poate fi mutata cu usurinta dintr-un loc
in altul, in functie de anotimp si de spatiile disponibile din casa (gospodarie). Evitand
binenteles locurile frecventate de pisici…
O astfel de cusca confectionata in gospodaria proprie sau procurata de la asociatia de
crescatori, poate fi utilizata timp de cca. 10 ani, cu schimbarea anuala a prepelitelor. Este
preferabil ca prepelitele sa fie cumparate la varsta de 30 -50 zile, adica cu 10 -15 zile inainte
de inceperea ouatului.
Cusca este prevazuta cu jgheab de furajare si jgheab de adapare, amplasat in exteriorul
custii. Prepelitele pot consuma intre 22 - 30 grame furaje pe zi, in functie de nivelul de ouat,
valoarea nutriva a furajelor si modul de preparare al acestora. La o medie zilnica de 25
grame inseamna un necesar zilnic de 600 grame pe zi sau 18 Kg. pe luna, pentru crescatoria
amintita pentru 24 de prepelite. Dar sunt produse pe luna 450 - 500 oua de prepelita,
suficient pentru hrana familiei respective.
Este preferabila angrenarea copiilor in ingrijirea prepelitelor, pentru dezvoltarea
respectului fata de munca, a sentimentului de iubire si ocrotire a animalelor.O astfel de
crescatorie asigura necesarul propriu al familiei in oua si carne de prepelita si - in plus -
realizeaza si un excendent de oua pentru valorificare. Se apreciaza ca o astfel de crescatorie
poate avea intre 100 - 500 prepelite si produce anual intre 25 mii si 125 mii oua, din care 20-
120 mii pentru vanzare. Se recomanda sa se inceapa cu un numar mic de prepelite (cca. 100)
si dezvoltarea crescatoriei se face treptat pe masura acumularii experintei si asigurarii pietei
de desfacere a oualor. Pentru 500 de prepelite sunt insa necesare custi care insumeaza o
suprafata de 4 mp (500 x 80 cm). De aceea, spre a castiga spatiu, custile vor fi puse in baterie
pe 4 nivele, caz in care spatiul de crestere ramane restrans (1 m2 x 4 nivele). Este deci
necesara o camaruta bine aerisita si iluminata, in care, alaturi de bateria cu prepelite, sa
poate fi depozitate furajele (necesar zilnic cca. 13 Kg) si echipamentul de lucru aferent

(fragmente din documentatia referitoare la cresterea si valorificarea prepelitelor, material

pe care puteti sa il solicitati Asociatiei Nationale Cinegetica)

 Istoria prepelitei japoneze

Prepelitele, ca si gainile, porumbeii si potarnichile fac parte din familia  Phasianoidea din
ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate
continentele, mai putin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt
pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt rcunoscute, dar dintre ele,
Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica
(prepelita japoneza). O anumita  subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita
pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite
au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964).
Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asiasi nu in Orientul  Mijlociu asa cum se spune. Desi
prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice
si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate.

Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul

al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un
imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus
la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea
iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941,
populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona  Tokyo, Mishima, Nagoya,
Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar
domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia
de Sud.

Subspecia domesticita,  Coturnix coturnix japonica, este numita "japoneza", dar este cunoscuta si
sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare
japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este "prepelilta japoneza" sau
"coturnix", dar nu "prepelita coturnix", pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita.

Hranirea prepelitelor - ghid practic

Nutritia este unul din cei mai importanti factori pentru mentinerea prepelitelor la un nivel normal de
crestere si de productie de oua. Avand in vedere ca procesul de hranire al prepelitelor presupune
aproximativ 60-70% din investitia curenta a unei ferme, este necesar de avut in vedere o proportie
corecta a substantelor hranitoare. Sunt cateva metode prin care se poate face o hranire corecta a
prepelitelor: un fel de terci uscat, pastile sau sub forma de furaj. In zonele calde se prefera terciul
uscat. In Romania se practica hranirea cu furaje uscate, in diferite combinatii.

Un proces de hranire obisnuit, folosit de crescatorii amatori poate consta dintr-o dieta apropiata de
cea a gainilor, suplimentata cu proteine precum praf de peste, soia sau lapte praf. Pentru o
crescatorie profesionista in care este necesar un proces de crestere mai rapid se va apela la diete cu
un inalt grad de proteine. Indeosebi prepelitele japoneze care se maturizeaza la 5-6 saptamani
raspund foarte bine la diete cu un grad inalt de proteine. Aceasta metoda de hranire intensiva duce la
o devansare a perioadei in care prepelitele vor incepe sa oua.

Pentru prepelitele aproape ajunse la maturitate, dieta necesara se pastreaza, in afara calciului si a
fosforului. Se recomanda o dieta care sa contina cel putin 1.25% fosfor si 3.5% procent de calciu
desi se poate ajunge si la un procent de 3.9% calciu in perioadele calduroase de vara, atunci cand
prepelitele mananca mai putin dar au oricum nevoie de calciu pentru oua. Este foarte important ca
hrana sa fie proaspata si sa fie pastrata in conditii de igiena, uscate si racoroase, departe de animale
domestice sau daunatori. Hrana tinuta mai mult de 8 saptamani se poate deteriora si isi pierde
capacitatile hranitoare, practic este considerata stricata.

Furajarea pepelitelor este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste aproximativ 10% din

greutatea prepelitei adulte, fata de 5-6% la gaina, iar o prepelita poate produce si 2 oua in 24 de ore.
In aceasta situatie calitatea furajului utilizat la hranire este esentiala, de compozitia lui depinzand
asigurarea sanatatii pasarii si implicit calitatea oualor resultate. Este important de stiut ca nu toti
crescatorii, din pacate, utilizeaza furaje adecvate si implicit nu toate ouale vandute intr-un mod sau
altul pe piata sunt de cea mai buna calitate, aspect foarte important mai ales cand ouale sunt utilizate
crude pentru cura.

Pastrarea sanatatii populatiei de prepelite

Prevenirea imbolnavirii prepelitelor japoneze depinde de aplicarea continua si constiincioasa a
principiilor fundamentale si a practicilor de carantina si curatenie. Managementul bun reduce riscul
imbolnavirilor. Prima masura pentru prevenirea cu succes a acestor cazuri este dezinfectarea
mediului in care va sta populatia de prepelite. Imediat cum ajung in acest loc, pasarile vor fi izolate
de alte pasari de ferma si tinute sub observatie pe o periada de 2 saptamani. Se vor observa orice
semn de imbolnavire si cand se observa o schimbare cat de mica in acest sens, se vor lua masuri
imediate de diagnostic si se vor administra tratamente. A doua regula este de a separa matca
(pasarile reproducatoare) de pasarile in crestere sau ouatoare.

Masurile de asigurare a curateniei sunt cele mai eficiente metode de prevenirile a imbolnavirilor.
Echipamente precum custi, jgheburi de hrana sau de apa, instrumente vo trebui curatate frecvent.
Trebuie asigurata protectia spatiului in care stau prepelitele impotriva animalelor, insectelor care pot
transmite microbi iar pasarile moarte trebuie eliminate imediat. Teortic, prepelitele japoneze, fiind
inrudite cu pasarile de curte sunt predispuse acelorasi boli precum acestea. Totusi, prepelirele sunt
mai rezistente si cu un management corect, mortalitata masiva datorata bolilor nu va fi o problema.

Presupunand ca aveti spatiul de cazare si trebuie sa investiti doar in efectivul matca, in custi
(mobilier tehnologic), ambalaje, stoc initial de furaje, birotica(tel./fax), infiintare firma sau PF/AF,
publicitate, poate si un aparat de aer conditionat , ar trebui sa va ganditi la un necesar de minim
2000-2500 Euro.
Daca disponibilul pentru start-up este redus si daca nu aveti experienta in cresterea pasarilor atunci
va recomand o abordare graduala a acestei activitati activităţi, plecând de la o fază experimentală de
20 – 50 de capete care acoperă nevoile familiale (1- 4 cuşti) trecând printr-o fază intermediară cu
100 – 500 capete şi apoi un nivel industrial de peste 10.000 capete.
Orice afacere are un anumit punct critic - un prag de rentabilitate, respectiv un volum minim de
activitate la care nu realizati nici profit dar nici pierderi, acel volum de activitate care va permite
acoperirea integrala a cheltuielilor; acest prag se calculeaza printr-o formula care in care apar
cheltuielile variabile - cele direct proportionale cu productia realizata si vanduta si cele (relativ) fixe.
Pentru un nivel micro trebuie sa va asteptati ca pragul de rentabilitate sa se situeze la minim 100
capete prepelite ouatoare.
Iata cativa indicatori tehnici :
- la un efectiv de 250 pasari veti avea 200 pasari ouatoare si o productie lunara de 5300 oua cu un
consum de 162 kg furaj - reteta speciala
- la un efectiv total de 500 pasari veti avea la ouat un numar mediu de 433prepelite care ar putea
produce 11500 oua/luna cu un consum de 320 kg /luna furaj.
Pe langa productia principala de oua mai puteti lua in calcul productia secundara reprezentata de
carcasa prepelitelor "reformate" si de guano (excelent ingrasamant!).
In zootehnie, pentru a fi performant trebuie respectat un principiu de baza: rasa, casa , masa;
Conditiile necesare in adapost : 22-24 grade C, umiditate relativa 70%, iluminare 16-18 ore/zi,
ventilatie 4-5 m.c. / kilocorp / ora
Valorificarea este un capitol "sensibil" . Piata exista, dar este o mare deosebire intre o piata
potentiala si intre o clientela reala, cu obisnuinta si putere de cumparare.
Preturile la extern sunt foarte atractive , dar pentru abordarea acestei piete trebuie sa aveti putere de
impact , respectiv o ferma mare, de tip industrial; ca mic producator va puteti alia unei asociatii de
mici producatori si sa participati astfel la export de produse (atentie, vorbim de produse
perisabile!!) . Ca sa va dau un ordin de marime despre ce inseamna export : de exemplu, un lot de
export de prepeliţe de carne este de ordinul a 60.000 carcase şi la o valoare de aproximativ 0,5
EURO / buc.
In ce priveste valorificarea de carcase, momentul sacrificarii este foarte important si sensibil: din
punct de vedere pur economic, scopul nu este de a obţine exemplare cu greutate maximă(150-190g),
ci de a le valorifica la atingerea vârstei de 6 săptămâni, deoarece din săptămâna a şaptea creşterile
îngreutate nu compensează cheltuielile de hrănire.
Sunt multe de spus.... si de stiut ...
Daca sunteti interesat de un Plan de afaceri ma puteti contacta la 0744-870210

Sursa: Constantin Grigoras, CISA Consulting, www.cisa.info.ro, e-mail:office@cisa.info.ro