Sunteți pe pagina 1din 21

- pentru 100 kg nutreţ combinat pentru vaci de lapte se amestecă: 60 kg uruială din boabe de

porumb, 30 kg tărâţe de grâu, 3 kg cretă furajeră, 7 kg sare de bucătărie. Din acest amestec bine
uniformizat se administrează zilnic 1,5 kg pentru o vacă în lactaţie;

- pentru tineret taurin 0-6 luni (mânzat) 100 kg amestec nutreţuri concentrate poate conţine: 45
kg uruială din boabe de porumb, 20 kg tărâţe de grâu, 30 kg uruială de ovăz, 3 kg cretă furajeră, 2
kg sare. Din acest amestec se administrează zilnic 0,3-0,5 kg pentru fiecare mânzat. Nutreţurile
combinate rezolvă necesarul de concentrate din raţie, celelalte categorii de furaje – fânuri (de
preferat din lucernă), coceni, paie, sfeclă – se adaugă până la valoarea totală a raţiei zilnice, atât
pentru tineretul taurin, cât şi pentru vacile de lapte;

- amestec pentru tineret porcin destinat îngrăşării: la 100 kg amestec se folosesc: 50 kg uruială
din boabe de porumb, 10 kg uruială orz, 15 kg uruială ovăz, 10 kg tărâţe de grâu, 10 kg făină de
lucernă, 3 kg cretă furajeră, 2 kg sare. Din aceste amestec se administrează zilnic 0,5-1,5 pentru
un animal (în funcţie de vârstă);

- amestec pentru pui de găină între 5 şi 40 de zile: 100 kg amestec cuprinde: 37 kg uruială din
boabe de porumb, 20 kg uruială orz, 20 kg uruială ovăz, 17 kg tărâţe de grâu, 3 kg lapte praf, 2 kg
făină de oase, 1 kg sare de bucătărie. Din acest amestec bine uniformizat se administrează zilnic
1,5 kg pentru 10 pui, repartizat în 3 tainuri;

- amestec pentru găini ouătoare: la 100 kg amestec se folosesc: 60 kg uruială din boabe de
porumb, 10 kg uruială orz, 12 kg uruială ovăz, 10 kg tărâţe de grâu, 4 kg făină de lucernă, 1 kg
făină de oase, 1 kg sare de bucătărie, 2 l ulei de floarea soarelui. Din acest amestec, pentru 10
găini ouătoare se administrează zilnic 3 kg porţionat în trei tainuri. Uleiul din floarea soarelui se
adaugă zilnic 4 linguri la cele 3 kg amestec. Costul a 2 litri de ulei este în jur de 12 lei şi sporeşte
numărul de ouă cu cel puţin 100 de bucăţi care valorează 40 lei;

- amestec pentru pui de curcă până la vârsta de 60 zile: 55 kg uruială din boabe de porumb, 18 kg
uruială orz, 12 kg uruială ovăz, 8 kg făină de lucernă, 4 kg lapte praf, 2 kg cretă furajeră, 1 kg
sare. Creta şi sarea trebuie să fie bine amestecate. Consumul zilnic este de 1,5-2 kg (în funcţie de
vârstă) pentru 10 pui de curcă. Creta furajeră şi făina de oase se găsesc la farmaciile veterinare.

Realizarea de amestecuri furajere pentru hrana gainilor ouatoare

Pentru stabilirea acestui necesar este bine sa se stie ca o gaina ouatoare are nevoie zilnic, in functie de rasa, de
110 - 115 g de amestec la gaini usoare si mixte ouatoare (hibrizi Albo si Roso, gaini Italiene sau Gat golas),
140 g pentru gaini mixte care au greutate vie de 2.2 - 2,6 kg (Rhode-Island, Sussex, Plymouth barat etc.) sau
160 - 180 g de amestec pentru gaini grele (Cornish, Plymouth alb etc.).

In functie de aceste date, de numarul prevazut de pasari si de proportia in care fiecare materie prima intra in
amestec, se poate stabili necesarul pentru perioada urmatoare.

Pentru producerea amestecului furajer de ferma destinat hranirii gainilor ouatoare sunt necesare cate minimum
2 - 4 materii prime furajere din urmatoarele grupe de furaje care trebuie prevazute obligatoriu:

- graunte de cereale, bogate in glucide (porumb, orz, sorg, grau etc.), care sa participe in amestec in proportie
de 65%;
- nutreturi bogate in proteine vegetale (mazare, tarate, seminte sau turte de floarea-soarelui, sroturi de soia sau
floarea-soarelui etc.), care pot fi folosite in proportie de 22 - 26%;

- nutreturi bogate in proteine animale (fainuri de carne sau de peste, zer sau zara etc.), care pot fi folosite in
cantitati relativ mici, chiar de numai 2 - 4%;

- nutreturi minerale in proportie de 8% din care obligatoriu 7% calciu (creta furajera, faina din cochilii de
scoici, var stins de cel putin 6 luni etc.), 0,8% sursa de fosfor (fosfat de calciu, faina de oase etc.) si maximum
0,2% sare;

- nutreturi specifice vitaminoase, ca un zoofort A5, A6 sau A7 care se poate procura prin FNC-uri si se
introduce in proportie de 1% (continand si microelemente minerale si alte substante utile) sau preparate
farmaceutice, ca de exemplu preparatul vitaminic A, D, E, ce pot fi procurate de la farmaciile veterinare.

Toate elementele componente mentionate, uruite si bine amestecate, se pot administra in stare uscata sau ca
pasta umeda, in vase de hrana construite si amplasate astfel, incat sa nu permita risipa prin racaire sau prin
scuturare cu ciocul.

La toate acestea, pentru a completa hrana cu substante nutritive importante, trebuie sa se adauge zilnic, la
discretie (o data pe zi atat cat pasarile pot consuma la un tain) furaje verzi sau inlocuitori ale acestora, mai ales
atunci cand ne lipseste zoofortul.

Pentru furaje verzi se pot folosi cele mai diverse vegetale, plante verzi tinere, incepand cu secara, lucerna
(trifoiul), urzica, diverse alte frunze de sezon (sfecla, salcam, floarea-soarelui, resturi de varza, ceapa, usturoi
etc.).

Pentru inlocuirea furajelor verzi in perioadele de seceta si mai ales iarna se pot folosi, in acelasi timp,
urmatoarele: frunze din fan de lucerna inmuiate in apa fierbinte si amestecate in furajul umed, bostanoase si
radacinoase tocate marunt (sfecla si morcov), precum si graunte incoltite (cel mai bun este ovazul incoltit cu
coltul alb de 5 - 8 mm lungime).

In acest fel, cu asemenea amestecuri administrate cu regularitate in hrana gainilor ouatoare, bineinteles daca se
asigura si celelalte conditii, se pot atinge performante satisfacatoare in producerea de oua pe tot parcursul
anului.

Puii de carne-hranirea
INFORMATII PASARI
ACCESĂRI: 14844

Pentru crescătorii care vor sa alcătuiască reţete complete, pentru a realiza sporuri cat mai mari in
greutate este indicata folosirea nutreţurilor combinate (concentrate) care se găsesc in magazinele
speciale.
CERINTELE PUILOR DE CARNE
După vârsta păsărilor, cerinţele de furaje pentru creşterea puilor de carne sunt următoarele:
proteina bruta - intre 0-4 săptămâni, 27,8%, intre 4-8 săptămâni 20,2%; energie metabolizabila -
intre 0-4 săptămâni, 3000 de Kcal la kg, intre 4-8 săptămâni, 3000 Kcal la kg; lizina - intre 0-4
săptămâni, 1,17%, intre 4-8 săptămâni, 0,92%; metionina" si cistina - intre 0-4 săptămâni,
0,89%, intre 4-8 săptămâni 0,74%; celuloza" - intre 0-4 săptămâni, 3%, iar intre 4-8 săptămâni
tot 3%.. De asemenea, necesarul de apa, fără a fi calculate si pierderile datorate funcţionării
defectuoase a echipamentelor si nici apa necesara pentru alte nevoi ale crescătoriei, sunt:
- 0-4 săptămâni: 1,5-1,7 litri pe cap, adică in medie 0,05-0,06 litri pe zi si pe cap;
- 5-8 săptămâni: 2,5-3,3 litri pe cap, adică in medie 0,09-0,12 litri pe zi si pe cap;
- de la o zi la 8 săptămâni: 4-5 litri pe cap.
In primele 4 săptămâni de viata puii de carne au nevoie de mai multe proteine in reţetă (22,8%)
fata de perioada 5-8 săptămâni, când nivelul de proteina scade la 20,2%, pe când nivelul
energetic, rămâne constant pe toata viata puilor (3.000 Kcal/kg furaj combinat). Puiul de
came isi reglează ca un ceasornic consumul de energie, indiferent de conţinutul in proteina al
reţetei. La nivelul de 3.000 Kcal/kg, un pui de carne sănătos, ţinut la o temperatura normala,
consuma, de la o zi la 58 zile, cate 68 g furaje combinate pe zi. Daca mărim conţinutul in energie
al reţetei, puiul de came va consuma o cantitate de furaj combinat in minus. Daca, din contra, se
administrează puilor reţete mai sărace in energie, aceştia consuma in plus pentru a-si regla
necesarul zilnic. Insa puii nu-si pot asigura necesarul de energie daca reţetele conţin sub 2.700
Kcal/kg, capacitatea gastrointestinala, neputând ingera cantităţi atât de mari de furaje.
Ce se întâmpla când dezechilibrul dintre energie si proteine este in defavoarea proteinei? Sa
admitem ca creşterea puilor de came se face numai cu porumb, care conţine cca. 3.200-3.300
Kcal/kg si numai 8-8,5% PB. In aceste condiţii, puii de carneisi reglează consumul mediu zilnic
la cca. 63 g, caz in care consuma numai 5,2 g proteina fata de cca. 14,3 g cat ar fi normal.
Desigur ca in aceste condiţii nu trebuie sa ne aşteptăm la sporuri bune in greutate si astfel se
explica de ce păsările furajate unilateral, numai cu cereale, realizează sporuri aşa de mici in
greutate
Vom prezenta o reţeta furajera necesara puilor de carne, precum si unele recomandări privind
întocmirea de reţete de către crescătorii care isi furajează puii cu resurse din gospodăriile proprii.
In tabelul de mai jos prezentam o reţeta furajera pentru pui de carne:
Compoziţie 0-4 săptămâni (%) 5-8 săptămâni (%)
Porumb 54,1 59.1
şrot de soia 33.5 31
Faina de peste 6 3
Grăsimi 3 3
DL Metionina 98% 0,1 0.1
Colina HCI 70% 0.1 0,1
Carbonat de Ca 1 1.5
Fosfat dicalcic 1 1
Sare 0.2 0.2
Premix (Zoofort) 1 1
Porumbul poate fi înlocuit, in proporţie de 20-30%, cu decorticat sau grâu. Furajele proteice se
pot înlocui intre ele in funcţie de resurse, cu respectarea cantităţii totale de proteina, energie si
ceilalţi nutrienti necesari. Aşadar, porumbul este principala cereala utilizata in hrănirea puilor de
carne. Orzul nedecorticat este sărac in energie bogat in celuloza, el putând fi administrat după
decorticare operaţie care, practic, nu se poate executa in gospodăriile populaţiei. Grâul, de
calitate relativ inferioara, se poate folosi in hrana puilor de carne, insă este recomandabil sa nu
înlocuiască mai mult de 30-40% din porumb. Dintre făinurile proteice, faina de peste si şrotul de
soia de tip 48% PB sunt ideale. Ele pot fi parţial substituite cu faina de carne, şrot de floarea-
soarelui (preferabil cernut înainte, pentru îndepărtarea cojilor celulozice) si drojdie furajera.

Mai puțin furaj proteic în hrana puilor de carne


În perioada sezonului cald, mulți fermieri se axează pe creșterea puilor de carne, fapt care
derivă și din numeroasele speculații cu privire la carnea de pui, cum ar fi: injectarea cu
hormoni, folosirea antibioticelor în hrana puilor de carne și alte afirmații care determină cât
mai multă lume să își crească pui de carne proprii și să nu mai cumpere din magazin
Click pe poza pentru galerie!
Fermierii cu experiență în creșterea puilor de carne știu că un exemplar, ca să ajungă în cca 6
săptămâni la 2,5 kg, trebuie hrănit cu furaje echilibrate din punct de vedere nutrițional.

AA de sinteză în structura furajelor combinate

Acest lucru impune și un nivel proteic ridicat, care se poate obține cu cantități mari de furaje
proteice. Astfel de furaje - șrotul de soia, șrotul de floarea soarelui, făina de pește etc. - sunt
scumpe, însă proporția de participare a acestor componente poate fi redusă dacă se folosesc furaje
care asigură valoarea biologică a proteinei, cum sunt aminoacizii (AA) de sinteză.

Dintre aminoacizii de sinteză care se comercializează la noi în țară amintesc L lizina, DL metionina,
L treonina și L triptofanul.
Folosind acești AA de sinteză în structura furajelor combinate, în vederea asigurării aminoacizilor la
nivelul cerințelor, necesarul proteic al furajului combinat se reduce cu una și chiar două puncte
procentuale.

Condițiile de calitate ale furajelor combinate utilizate în hrana puilor de carne se realizează prin
participarea în structura acestora a următoarelor componente: porumb - 55-65%; șroturi de floarea
soarelui și de soia - 15-25%, cu mențiunea că în prima perioadă de creștere, datorită conținutului
ridicat în celuloză, șrotul de floarea soarelui nu trebuie să depășească 7%; făină de pește - 3-5%;
drojdii furajere - 3-4%; grăsimi - 1,5-4,5%; făină de lucernă - 1-2%; în perioada a doua de creștere,
pentru îmbunătățirea calităților comerciale ale carcaselor, se folosesc furaje minerale: sare - 0,2%,
cretă furajeră - 1-1,5%, fosfați - 0,5-1% și premix vitamino-mineral - 1%.

Suplimentarea valorii nutritive a furajelor de bază

Valorile de suplimentare ale L - lizinei în rețetele furajere destinate păsărilor și porcilor se stabilesc în
funcție de aportul în acest AA al componentelor furajere de bază. Totuși, orientativ, în nutrețul
combinat, proporția de încorporare a lizinei oscilează între 0,2 și 0,5%.

La realizarea nutrețurilor combinate destinate puilor de carne pe bază de cereale și de șrot de soia
se va recurge la suplimentarea cu D.L. - metionină, de regulă, în proporție de 0,03-0,1%, în funcție
de aportul în acest AA al structurii de bază.

Pentru L treonină, valorile de suplimentare se încadrează între 0,07 și 0,15%, corelat cu aportul în
treonină al componentelor furajere.

Structuri de furaje combinate cu nivele proteice mai scăzute

În tabel găsiți structuri de furaje combinate cu nivele proteice mai scăzute față de recomandările
existente în ghidul de creștere al hibridului Ross 308, întrucât aminoacizii sunt asigurați la nivelul
cerințelor prin folosirea aminoacizilor de sinteză.

Aceste structuri permit economisirea de furaje proteice, ceea ce determină obținerea unor rații de
hrană la un preț de cost mai redus. Desigur că, în funcție de materiile prime pe care fiecare
crescător le are la dispoziție, se pot face și alte structuri de furaje combinate care permit
economisirea materiilor prime proteice.

STRUCTURI DE FURAJE COMBINATE CU AMINOACIZI DE SINTEZĂ

Click pe poza pentru galerie!

Rolul proteinei în hrana monogastricelor


Ferma
Publicat: 08 iulie 2009 - 20:00

Da mai departe:
Comenteaza | |
Aminoacizii - componenta de bază a proteinelor

Rolul complex şi multiplu al proteinelor este strâns legat de faptul că sănătatea, funcţia de
reproducţie, creşterea la tineret şi chiar nivelul productiv sunt influenţate de cantitatea şi de
calitatea proteinei asigurate în raţie.

Click pe poza pentru galerie!


Din punct de vedere cantitativ, asigurarea proteinei în raţii se exprimă prin PB, iar calitatea este dată
de conţinutul acesteia în aminoacizi (AA). Dintre toţi AA cunoscuţi, în compoziţia proteinelor vegetale
şi animale s-au identificat 21 de aminoacizi, grupaţi în următoarele categorii:

• AA esenţiali sunt indispensabili, dar nu pot fi sintetizaţi de organismul animal din precursori.
Aceştia au un rol important în neo-formarea ţesuturilor şi trebuie asiguraţi la nivelul cerinţelor prin
aport exogen. Din această categorie fac parte: lizina, metionina, triptofanul, leucina, izoleucina,
fenilalanina, treonina, histidina şi valina.

• AA semiesenţiali sunt, de asemenea, indispensabili sintezei proteinelor proprii, dar pot fi sintetizaţi
din precursori astfel: cistina din metionină, arginina din lizină şi tirozina din fenilalanină.

• AA neesenţiali sunt aminoacizii pe care organismul îi poate sintetiza. Din această grupă fac parte:
alanina, glicocolul, serina, prolina, acidul glutamic, acidul aspartic.
Aportul de AA prin hrană trebuie să fie continuu şi să se realizeze la nivele corelate cu cerinţele
organismului.

• AA corelaţi sunt aminoacizii care se află în cantităţi şi în raporturi apropiate de necesarul


organismului, animalul valorificându-i în totalitate.

• AA limitativi sau critici se găsesc în cantităţi mai mici decât necesarul sau se asigură mai greu,
reducând gradul de utilizare a proteinei. Dintre acestea menţionăm lizina pentru porci, precum şi
lizina şi metionina pentru păsări.

Îmbunătăţirea valorii biologice a proteinelor

Principalele căi de îmbunătăţire a valorii biologice (VB) a proteinelor sunt:

• Optimizarea structurii raţiilor, prin utilizarea proporţiilor optime a diferitelor furaje care să permită o
mai bună corelare a aminoacizilor. În acest caz, combinarea aminoacizilor necorelaţi dintr-un furaj cu
cei din alte furaje va creşte gradul de corelare al aminoacizilor din amestecul de hrană, realizându-
se o VB a proteinei care va fi mai mare decât media valorii biologice a furajelor din amestec.

De exemplu, în cazul unei combinaţii în proporţii egale de şrot de soia cu VB de 73% şi şrot de
floarea soarelui cu VB de 67%, VB nu va fi 70%, cât reprezintă media, ci va creşte la 81%.

• Suplimentarea proteinei vegetale cu AA sintetici: L lizina, DL metionina etc.

• Prepararea furajelor, conform următoarelor indicaţii:


- inactivarea factorilor antinutritivi (antiproteinogeni) din boabele de leguminoase, în special din soia,
prin tratarea termică;

- respectarea regimului termic în cazul tehnologiei de fabricaţie a furajelor de origine animală,


întrucât depăşirea temperaturii sau a duratei tratamentului termic determină distrugerea sau
inactivarea unor aminoacizi;

- malţificarea sau încolţirea grăunţelor de cereale. Prin activarea unor agenţi biologici proprii, se
produce o predigestie a substanţelor nutritive (în special a amidonului şi a proteinei), îmbunătăţindu-
se digestibilitatea acestora, dar şi VB a proteinei;

- dospirea sau fermentaţia cu drojdii determină creşterea conţinutului în proteină şi îmbunătăţeşte


VB.

ASIGURAREA NECESARULUI DE PROTEINĂ

- folosirea furajelor proteice de origine animală în cantităţi justificate doar de asigurarea VB a


proteinei din nutreţurile combinate;

- valorificarea integrală a subproduselor din industria laptelui;

- utilizarea AA sintetici şi a drojdiilor furajere pentru asigurarea VB a proteinei din furajele combinate;

- asigurarea condiţiilor optime în organismul animal pentru valorificarea superioară a proteinelor prin:
inactivarea factorilor antinutritivi ai unor furaje (soia), asigurarea raporturilor energo-proteice optime,
echilibrarea vitaminică şi minerală.

ROLUL PROTEINELOR ÎN ORGANISM

Proteinele îndeplinesc în organism funcţii deosebit de importante, improprii altor categorii de


substanţe. Dintre acestea menţionăm:

- funcţia plastică, de formare şi de înlocuire a uzurii tisulare, asigurând creşterea organismelor tinere;

- funcţii biologic active, întrucât proteinele sunt componentele principale ale enzimelor şi ale
hormonilor, precum şi suportul material al anticorpilor;

- pot constitui sursă de energie.

ŞTIAŢI CĂ...

• Rolul aminoacizilor în organism este deosebit de important, fiecare dintre aceştia având funcţii
specifice, iar numărul şi felul în care aceştia intră în structura unei proteine, precum şi modul lor de
grupare, asigură aşa-numita specificitate a proteinelor.

• Caracterul unui aminoacid se poate schimba în funcţie de specie. Spre exemplu, pentru păsări
glicocolul este un aminoacid esenţial, chiar dacă face parte din categoria AA neesenţiali.
Asiguraţi un climat corespunzător în adăposturile de păsări!
Leonard Constantin Stafie
Publicat: 19 iunie 2009 - 23:00

Da mai departe:
2 comentarii | |
Temperatura şi umiditatea sunt factori deosebit de importanţi pentru toate categoriile de
păsări. Aceştia trebuie să asigure în permanenţă confortul termic, pentru ca păsările să pună
în evidenţă toate caracterele productive. Temperatura şi umiditatea sunt într-o strânsă
legatură, ele influenţând mecanismul de termoreglare al păsărilor.

Click pe poza pentru galerie!


Termoreglarea

Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de
mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, rezultând astfel o adaptare mai
greoaie la factorii de temperatură.

Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare se realizează abia la vârsta de 2-3 săptămâni.


Astfel, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie
asigurată exact între limitele prevăzute de tehnologiile de creştere şi exploatare a fiecărui hibrid în
parte.

Temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest lucru implicând un studiu complex al
confortului termic care trebuie asigurat.

Dacă în adăposturi este o căldură uscată (umiditatea relativă se situează sub 50%) apare fenomenul
de deshidratare a păsărilor; acestea resimt senzaţia de sete, apare scăderea consumului de furaje
şi, implicit, fermierul înregistrează pierderi economice.

În halele de păsări unde nu se reuşeşte realizarea parametrilor tehnici (mai ales în anotimpurile
călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. De aici apar numeroase
tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice.

O umiditate mult mai mare (peste 80%), asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală
excesivă în adăpost, la deteriorarea prematură a aşternutului şi apariţia bolilor „a frigore”.

Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii ca microplasmoza,


bronşita infecţioasă, laringotraheita etc.
Cea mai dificilă perioadă din punct de vedere termic şi al umidităţii este perioada de demaraj şi în
special primele şapte zile. Din acest motiv trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea
întocmai a condiţiilor tehnice de exploatare.

Neasigurarea condiţiilor termice şi a umidităţii relative duce la pierderi economice importante şi, în
primul rând, la tararea păsărilor, astfel încât remedierea producţiei se realizează deosebit de greu.

Consumul de apă

Un element deosebit de important folosit în creşterea şi exploatarea găinilor ouătoare este apa, care
asigură desfăşurarea în bune condiţii a tuturor proceselor fiziologice din organismul păsărilor. Apa
poate ajunge în organism pe două căi: ca apă de băut şi conţinutul de apă din compoziţia furajelor.

Cantitatea de apă necesară desfăşurării proceselor fiziologice normale, depinde de o serie de


factori: natura nutreţului consumat, temperatura mediului ambiant şi nivelul de producţie.

În general, se consideră ca fiind optim din punct de vedere fiziologic aportul de două grame de apă
pentru un gram de furaj consumat. Pentru asigurarea necesarului de apă din ouă se consideră că
pentru un gram de apă din ou trebuie consumate două grame de apă.

Neasigurarea temperaturii apei influenţează foarte mult consumul; astfel, dacă temperaturile sunt
foarte ridicate faţă de normal, volumul mediu de apă creşte uneori chiar şi până la dublu.

În momentul în care păsările suferă de sete, primul simptom este scăderea ouatului. După această
perioadă de însetare, chiar dacă se revine la programul normal de administrare a apei, procentul
iniţial de ouat se reface foarte greu.

Din aceste motive, apa trebuie administrată păsărilor la discreţie, în sisteme automate de adăpare.

SFATURI PRACTICE

Pentru gospodăriile populaţiei: lucrurile sunt mai simple, datorită faptului că păsările sunt crescute în
spaţii mari, cu o densitate redusă. Ca măsuri de prevenire a temperaturilor excesive menţionăm:
asigurarea unor umbrare; asigurarea unei cantităţi suficiente de apă la temperatura de aproximativ
20-22oC; administrarea de vitamine hidrosolubile pentru evitarea stresului.

Pentru sistemele de ceştere semi intensiv şi intensiv: acolo unde avem densităţi mari de păsări pe
m2, de la 6-7 păsări în cazul găinilor ouătoare sau 16-20 pui de carne, fermierul trebuie să aibă în
vedere asigurarea funcţionării corecte a instalaţiilor de ventilaţie şi dimensionarea corespunzătoare
a acestora. Instalaţiile de apă trebuie să fie funcţionale şi să asigure frontul de adăpare pentru toate
păsările.

La mijlocul zilei, când temperature exterioară înregistrează cele mai mari valori, în halele “oarbe”
trebuie să fie închisă lumina. În cazul halelor de producţie care sunt dotate cu sisteme de umidificare
a aerului este obligatoriu să verificăm dacă acestea funcţionează corect şi să urmărim în
permanenţă corelarea factorilor temperatură - umiditate.

La fel de importantă este şi administrarea de vitamine hidrosolubile în apa de băut, pentru


diminuarea sau evitarea stresului. Acolo unde există posibilitatea, recomandăm micşorarea densităţii
de păsări pe m2.
Creșterea puilor de găină în primele
săptămâni: Rețete de furaje și tratamente
necesare
28 mai 2017 12:06 Roxana Dobre

Foto: www.virtantiq.com

Hrana puilor de găină în primele săptămâni de viață este esențială pentru felul în care
pasările se dezvoltă și se imunizează. Și tratamentele sunt importante pentru puii de o zi iar
utilizarea furajelor de calitate reprezintă rețeta sigură de a avea pui sănătoși dar și cu
greutatea optimă de dezvoltare.

În cazul hranei pentru puișori, există foarte multe rețete care pot fi folosite: de la făina de porumb
sau grâu combinată cu gălbenuș de ou fiert tare, verdețuri sau brânza de vaci, până la
nutrețuri granulate care se administrează direct puilor de carne, de la o zi până la sacrificare.

Până la vârsta de 6-8 săptămâni, în general puii de găină sunt hrăniți cu făină de cereale pentru
pui, adică făină măcinată foarte fin. Unele formule de cereale cumpărate din comerț conțin și un
produs suplimentar anticoccidian, care este utilizat pentru a reduce riscul îmbolnăvirii de
coccidoză, o boală parazitară frecventă în rândul puilor tineri și care poate fi chiar fatală.
Dacă nu doriți să folosiți astfel de formule și doriți să păstrați hrana cât mai naturală, consultați
etichetele produselor, pentru a vedea dacă acestea conțin sau nu un astfel de supliment.
Suplimentele anticoccidiene se folosesc mai des pentru creșterea puilor de găină în cantități
industriale, în fermele speciale, deoarece faptul că aceștia trăiesc în număr atât de mare într-un
spațiu relativ restrâns poate favoriza mai ușor răspândirea bolilor. În general, se întrebuințează
făina de porumb pentru hrănirea puilor de găină.

De reținut! Indiferent dacă puii sunt crescuți alături de o cloșcă sau sunt pui eclozați la incubator,
alimentația și îngrijirea acestora se face în mod asemănător.

Atenție! Puii de carne se recomandă a fi crescuți până la vârsta de 42 de zile, maxim două luni,
perioadă în care sporurile de creștere sunt foarte bune și consumul de furaje este mic. Puii pot
crește în greutate și în continuare dar consumul de furaj pentru un kilogram spor este mai mare.

De la 6 săptămâni se trece la hrana granulată

Atunci când puii de găină au între 6-17 săptămâni, aceștia se hrănesc cu granule sau amestecuri
pentru puii mai mari. Acestea se introduc gradual în alimentație, pentru a permite sistemului
digestiv să se adapteze noului tip de hrană. Furajele pentru pui se pot pune la dispoziția acestora
la discreție, cu condiția să nu le oferiți și alte ”suplimente” alimentare, însă este de indicat să
respectați recomandările producătorului pentru a doza cantitatea optimă.

Iată și parametrii de creștere la puii de o zi:

Perioada Temperatura Consum/greutate

1-7 zile 30-32C 0,150kg furaj/pui 115 g

8-14 zile 27-29C 0,450kg furaj/pui 300-400 g

15-21 zile 25-27C 0,950kg furaj/pui 600-700g

22-28 zile 23-25C 1,650kg furaj/pui 900-1100g

29-35 zile 21-23C 2,500kg furaj/pui 1300-1600g

De la 18 săptămâni, puicuțele au nevoie de mult calciu

Dacă doriți să creșteți găini ouătoare, este bine de știut că în jurul vârstei de 18 săptămâni,
puicuțele vor începe deja să ouă, caz în care este cazul să le oferiți furaje speciale pentru găini
ouătoare. Acestea conțin substanțe nutritive care asigură la maximum potențialul de ouă al găinii,
în special calciu. Bineînțeles, atât în cazul puicuțelor, cât și a altor pui de găină care se hrănesc
cu cereale, trebuie să le asigurați tot timpul apă proaspătă la discreție.
Găinile consumă cu plăcere și alte tipuri de hrană, însă este important ce și cât le dați.
Verdețurile, fructele, legumele și chiar și pâinea sunt alimente care asigură o dietă echilibrată, cu
condiția să nu exagerați cu pâinea, deoarece găinile se pot îngrășa prea tare și atunci scade
producția de ouă.

De asemenea, unii crescători combină furajele cu cereale precum porumbul, ovăzul, orzul și
grâul. Combinația din cereale și resturi alimentare precum verdețuri, legume sau fructe nu este
recomandată, deoarece este nevoie de multă experiență în domeniul creșterii păsărilor de curte
pentru a stabili astfel o dietă care să conțină toate substanțele nutritive de care acestea au nevoie.

Sunt necesare și suplimentele alimentare?

În general, un furaj combinat ar trebui să asigure tot necesarul nutritiv de care au nevoie găinile,
însă există și numeroase suplimente alimentare pe piață, precum uleiul de ficat de cod, băuturile
fortifiante, multivitaminele și concentratele, însă aceste suplimente sunt folosite în general de
crescătorii de păsări de expoziție. Aceștia pun accentul și pe aspectul general al păsărilor,
inclusiv al penajului.

O dietă echilibrată, folosind furajele potrivite este suficientă pentru a crește pui de găină care să
se dezvolte armonios până la maturitate.

Tratamente necesare:

Administrare în apa de băut: Novimin Antistres (polivitamine) – pentru un start optim.


Dozaj: 0,5 ml/l apă, primele 3 zile apoi la interval de 2 săptămâni, câte 3 zile;
Acidifiant Nutrisure (produs natural) – rol antibiotic și
stimulator de creștere prin îmbunătățirea digestiei. Dozaj: 1 ml/l apă, permanent;
Vaccinarea contra Pseudopestei ziua 9 și 24 și în ziua 14
contra Bursitei.

Atenție! Pe lângă hrană și tratamente, puișorii au nevoie și de alte condiții de creștere. Este
necesar să urmăriți următorii parametrii de creștere care trebuie respectați pentru obținerea unor
rezultate bune:

 dezinfecția adăpostului;
 apă proaspătă și furajare la discreție;
 lumina minimă de 20-23 de ore și temperatura de 30-32℃ în prima săptămână, scăzând
săptămânal cu 2℃;
 densitate 12-16 pui/mp (după 3 săptămâni);
 aer proaspăt permanent și așternut curat și uscat permanent;
 umiditatea aerului 60-70%;
 vaccinarea contra pseudopestei la 9, 24 și 48 de zile și a bursitei la 14 zile.

Îngrijirea puilor de o zi: 8 sfaturi esențiale de


care să țineți cont
3 mai 2016 15:25 Roxana Dobre

Îngrijirea puilor de găină de o zi necesită multă atenție, întrucât această perioadă


este esențială pentru dezvoltarea lor sănătoasă. Astfel, în primele 2 săptămâni puișorii de
găină trebuie ținuți într-un mediu cald, ferit de curenți și de umezeală. Pot fi ținuți într-o
cutie de carton, pe fundul căruia puteți pune un așternut uniform din paie sau talaj din
lemn.

Iată opt reguli ”de aur” pe care trebuie să le aplicați dacă vă doriți pui sănătoși obținuți în sistem
gospodăresc

1.Căldura – esențială pentru puișori

Cloșca le-ar fi asigurat puilor temperatura optimă, însă în lipsa ei, pentru puișorii obținuți la
incubator trebuie să găsiți o soluție pentru ca aceștia să nu sufere de frig. Cel mai simplu este să
amplasați deasupra cutiei un bec cu infraroșu care va degaja căldura de care puișorii au nevoie (~
30°C). Amplasare sursei de căldură se va face la o distanță de 20-30 cm de pui, pentru a evita
arderea acestora, sau invers, să le fie frig. În primele săptămâni de viaţă, puii să aibă un mediu cu
o temperatură relativ constantă, așa că veţi porni de la o temperatură de 35 grade Celsius scăzând
în timp temperatura cu câte 3 grade pe săptămână. Abia când temperatura o egalează pe cea de
afară şi micuților le-au crescut pene (după cca. 6 săptămâni), puteţi îndepărta lampa şi scoate puii
din cutie. Este ușor să vă dați seama dacă puișorilor le este frig sau prea cald: dacă stau
îngrămădiți, lipiți unul de altul și piuie foarte tare, înseamnă că le este frig, iar dacă stau mai
împrăștiați, cu aripile desfăcute și cu ciocul deschis, înseamnă că este prea cald.

2. Adăpătorile și hrănitorile sunt accesorii care trebuie să se găsească în cutie tot timpul

Merită să investiţi într-un sistem special de hrănire pentru pui. Un sistem bun de hrănire este cel
cu găuri prin care puii pot ajunge la mâncare şi băutură și care previne pierderea hranei prin
împrăştiere. Adăpătorile și hrănitorile trebuie să permită în permanenţă accesul puilor la hrană şi
apă.

3. Folosiți o hrană de calitate pentru puii abia ieșiți din ou

Hrana pentru puii de până la 6 săptămâni diferă de cea pentru puii mai mari. Astfel, hrana
puișorilor de găină o constituie făina din grâu sau porumb, dar și furajele speciale care se găsesc
în comerț. Este indicat ca în primele săptămâni de viață să amestecați făina cu concentrate
speciale pentru puii de o zi, care să le ofere vitaminele și mineralele necesare unei creșteri
sănătoase. De asemenea, puteți amesteca făina și cu gălbenuș de ou fiert tare, verdețuri și brânza
de vaci.

Găinile nu au dinți, însă au alt ajutor pentru a putea măcina bine alimentele, nisipul. De aceea din
momentul în care începeți să diversificați hrana, trebuie să le furnizați și nisip, asta dacă deja nu
au iesit în curte să și-l procure singuri. Astfel într-un bol puneți niște nisip pentru păsări, care se
găsește în orice pet-shop. Curiozitatea și instinctele naturale îi vor determina să îl mănânce.

4. Atenție la recipientul cu apă: să nu fie foarte adânc, deoarece există riscul ca puii să se
înece

În ceea ce privește apa, pentru a-i învață cum să se adape, este suficient să-i împingeți o singură
data cu ciocul în recipientul cu apă, căci ei vor ști data viitoare ce să facă. Atenție la recipientul
cu apă, să nu fie foarte adânc, deoarece există riscul ca puii să se înece. Cel mai indicat este să
puneți în vasul cu apă câteva pietre.

În primele zile de viață, puii pot fi efectați de numeroase boli cum ar fi coccidioza, bursita
infecțioasă sau boala lui Merek. De aceea este indicată vaccinarea sau administrarea unei soluții
în apa de băut.

Dormitul: Puii au nevoie de un aşternut pentru dormit la fel ca şi găinile. Talajul de pin este
cel mai bun, paiele şi fânul nu au dimensiunea potrivită pentru pui.

5. O atenție deosebită trebuie acordată manipulării puilor

Nu le place și nici nu este sănătos să vă jucați cu ei, să îi tot luați în mână sau brusca. Educați-vă
copiii să îi atingă cât mai puțin, să nu îi trântească. Mulți puișori mor din această cauză. Când
luați un pui plasați o mână sub piept și picioare, iar cealaltă deasupra lui. Asiguraţi-vă că aveţi
cutia pregătită înainte de a aduce puii acasă. Pregătiţi aşternutul de dormit pentru pui în cutie,
becul cu infraroşu cu fir de alimentare ajustabil, şi termometru.
6. Verificaţi constant starea puișorilor

În primele zile, mai ales dacă ați cumpărat puișorii, ei ar trebui monitorizați cât de des posibil.
Fiți vigilenți la semnele pe care le dau – de agitație, de moleșeală. Este momentul optim pentru a
ajusta condițiile microclimatului în care îi țineți – așa cum am scris mai sus, dacă puii se adună
sub lampă, acesta poate fi un semn că le este frig, deci trebuie să le asiguraţi mai multă
căldură. Dacă puii se împrăştie pe la colţuri, poate însemna că le este prea cald, astfel încât
trebuie să modificaţi corespunzător temperatura. Trebuie să fiţi atenţi la aceste semne în prima
săptămână.

7. Bolile la care sunt expuși în primele zile de viață

La puii mici trebuie avut grijă la o problemă frecvent întâlnită, când găinatul acestora se strânge
şi se întăreşte la fundul lor împiedicând eliminarea în continuare a găinatului. Aceasta poate
ucide puiul cu astfel de probleme. Ca şi cauze ale acestei probleme pot fi stresul pe perioada
transportului sau frigul.

Verificaţi puii zilnic să nu aibă astfel de probleme la fund, şi îndepărtaţi eventualul găinat format
cu o cârpă înmuiată în apă călduţă. Dacă nu se poate îndepărta astfel, va trebui să încercaţi prin
tăierea penelor din jurul fundului, de care s-a lipit găinatul, cu foarfeca.

8. Mutați puii în coteț după 4-5 săptămâni

Puii pot fi mutaţi în coteţ, nemaifiind nevoie nici de lampa pentru încălzire sau de sistemul
special de hrană. După această mutare, ţineţi-i împreună încă o zi sau două înainte de a-i lăsa
complet liberi, pentru a se obişnui cu noua lor casă.

SAREA DE BUCATARIE IN HRANA ANIMALELOR


Written by Admin on 02 March 2004. Posted in Agricultura
-Rolul sarurilor minerale in organism.
In general, sarurile minerale se intalnesc in organismul animalelor sub forma de saruri ale acizilor organici sau
minerali, combinatii organice ori organometalice si de ioni (grupi de atomi incarcat cu electricitate).
Toate functiile celulare si procesele biochimice ce au loc in organism sunt conditionate de sarurile minerale.
Ca urmare, rolul lor consta in urmatoarele: intra in componenta si functionarea celulelor si tesuturilor, in
special osos, in lichidele corporale;
participa la sinteza enzimelor si hormonilor - substante indispensabile pentru asigurarea functiilor vitale si
sanatatii animalelor;
participa la reglarea presiunii osmotice, conditioneaza concentratia ionilor si mentin pH-ul compatibil cu viata;
au o semnificatie deosebita in procesele de digestie, respectiv in comportamentul microsimbiontilor rumenal,
in metabolismul si absorbtia substantelor nutritive in organism;
intensifica procesele oxidative prin vehicularea oxigenului;
influenteaza cresterea si dezvoltarea organismului, functia si reproductia, productiile economice si starea de
sanatate la animale;
asigura rezistenta cabalinelor la eforturi etc.
Dintre sarurile minerale se cuvine sa mentionam in mod aparte clorura de sodiu, sodiul si clorul jucand un rol
particular in organism.
Astfel, sodiul se gaseste mai ales in plasma sanguina si in unele tesuturi (osos si muscular), reprezentand 0,03
- 0,16% di greutatea animalului.
Acesta are rol foarte important in mentinerea presiunii osmotice, a echilibrului acido-bazic si in realizarea
raportului optim dintre fosfor si potasiu prin actiunea sa antagonica, iar impreuna cu clorul contribuie la fixarea
apei in organism.
In plus, sodiul este indispensabil contractiilor musculare.

Clorul se gaseste in special in lichidul extracelular si in globulele rosii.


Este folosit de organism in primul rand pentru producerea acidul clorhidric din sucul gastric, care serveste la
digestie, in special la nou nascuti.
Clorul, impreuna cu alte saruri minerale si in special cu sodiul, joaca un rol important in mentinerea presiunii
osmotice si in reglarea pH-ului din organism.
Sodiul si clorul patrund in organism odata cu hrana si in special sub forma de clorura de sodiu (sare de
bucatarie).
Sarea, pe langa rolul mentionat al componentelor sale, are insusirea de a imbunatati gustul unor furaje si, deci,
de a contribui la sporirea poftei de mancare si a capacitatii de ingestie a nutreturilor, mai ales a celor grosiere.

-Cerintele animalelor in sare de bucatarie.


Aceste cerinte variaza in functie de: specie, varsta, greutate corporala, nivel de productie, structura si
compozitia ratiei, anotimp, temperatura mediului, intensitatea efortului (la animalele de munca si sport), starea
fiziologica si de sanatate a animalelor.
cerintele de hrana sunt mai mari la ierbivore (fata de omnivore si graimivore), la animale adulte, la cele cu
greutate corporala mare si nivel productiv ridicat, in cazul ratiilor care au in structura lor nutreturi sarace in
sodiu si clor, in anotimpul verii, cand temperaturile sunt ridicate, la femele in lactatie si in special in prima
parte a acestora, la animalele care depun eforturi fizioce mari sau care sunt bolnave de diaree prelungita.
In general, normele de sare (grame/cap/zi) pe specii sunt urmatoarele: bovine 10-95 g, cabaline 10-80 g, ovine
2-10 g, porcine 5-10 g, la pasari 0,15-0,30% din structura nutretului combinat, iar la iepuri o,20%.
In cadrul fiecarei specii, cerintele (grame/zi/cap) difera, astfel: bovine: vitei 10 g, tineret bovin 20-35 g, juninci
50 g, vaci de lapte 60-95 g, tauri de reproductie 42 g;
cabaline: manji 10 g, tineret cabalin 25-40 g, iepe de reproductie gestante 20-35 g, iepe in lactatie 25-50 g,
armasari de reproductie 30-50 g, caii de tractiune si sport 40-80 g;
ovine: miei 2 g, tineret ovin 4 g, berbeci de reproductie 6 g, oi mame 10g;
suine: purcei si tineret (pana la 30 de kg) 0,30% din structura nutretului combinat, scrofite si scroafe 0,40%,
vieri 0,30%;
iepuri de carne: 0,20% din nutretul unic combinat;
pasari: gaini (toate rasele si categoriile) 0,20% si curci 015-0,30% din nutretul combinat.

-Forma de administrare.
Se foloseste sub forma de bulgari sau brichete de lins, macinata sau in solutie apoasa.
Sub forma de bulgari se da la bovine, cabaline si ovine;
sub forma macinata se administreaza in amestec cu alte saruri minerale (creta furajera si faina de oase) sau cu
nutreturi concentrate la toate speciile, cu precadere insa la suine, iepuri si pasari.
Solutia apoasa (saramura 1-2%) se utilizeaza la prepararea nutreturilor grosiere, carora le imbunatateste gustul,
digetibilitatea si consumabilitatea.
In general, aportul de clor si mai ales de sodiu este redus in furaje, si de aceea pentru asigurarea lor, trebuie sa
se administreze sare de bucatarie.

-Implicatiile neasigurarii sarii de bucatarie.


Lipsa acesteia din ratie determina scaderea (poftei de mancare) si ingestiei hranei;
incetinirea cresterii si dezvoltarii tineretului animal;
reducerea fecunditatii femelelor si masculilor;
diminuarea productiilor de lapte, oua etc.;
inrautatirea starii de intretinere si de sanatate a animalelor (acestea sunt apatice, au parul zburlit, slabesc, iar la
tineret apar tulburari la ochi - ulceratia corneei, panoftalimie, orbire);
absenta pe o durata mai mare a sarii de bucatarie din hrana animalelor duce la moartea lor.
deci, sarea de bucatarie este indispensabila in hrana animalelor.

Ingrijirea gainilor ouatoare iarna


Written by Admin on 13 January 2004. Posted in Agricultura

Cum
se ingrijesc gainile ouatoare iarna

Instalate in adapostul de iarna, inca de la inceputul lunii noiembrie, gainile, mai ales daca la populare erau
puici, in varsta de 22-24 saptamani (deci eclozionate in jurul lunii mai), trebuie ca in decembrie - ianuarie sa
produca saptamanal cel putin 5 oua pe cap de pasare.

Pentru aceasta insa, pe langa un bun adapost si o hranire completa pasarile trebuie sa aiba asigurate inca o serie
de conditii de viata care se refera mai ales la mediul inconjurator si la programul de ingrijire.

Ce pretentii au gainile ouatoare in lunile de iarna

Caldura din adapost influenteaza direct nivelul productiei de oua, consumul de nutreturi si chiar sanatatea
pasarilor. Temperatura care asigura cea mai mare productie de oua este de 13°C, masurata la nivelul de
vietuire a pasarilor (40-50 cm de la pardoseala sau, in cazul bateriilor, la nivelul etajului de mijloc.

La temperaturi de 14-18°C sau chiar de 19-22°C productia de oua este de asemenea mare, iar consumurile de
nutreturi pentru un ou sunt mai reduse (150-160 g nutret pentru un ou).
Temperaturile mai scazute de 12-10°C si chiar de 8°C permit productii satisfacatoare de oua, daca mediul din
adapost nu devine prea umed.

Sub 8°C ouatul incepe sa scada, consumul de nutret pentru un ou crescand mult. La temperaturi insa mai mici
(2-3°C) ouatul devine atat de rar incat abia se poate obtine 1 ou pe saptamana de la fiecare gaina cu un consum
de peste 800 g nutret pentru un ou.

Umezeala din asternut si din aerul adapostului poate sa creasca in lunile reci si sa influenteze in rau productia
de oua si sanatatea pasarilor. Aceasta se poate corecta prin pastrarea in adapost a unei temperaturi mai putin
scazute, prin ventilatie, prin evitarea oricarei surse de umezire (adapatori necorespunzatoare, condens de apa
pe pereti sau tavane etc.) si prin intretinerea corecta a asternutului.

Aerul din adapostul pentru cresterea gainilor influenteaza in rau productia si sanatatea pasarilor atunci cand nu
este aproape tot atat de curat cat aerul din atmosfera.

In adapost el poate saraci in oxigenul pe care pasarile il Iau prin respiratie si se poate incarca cu gazele
daunatoare eliberate de pasari si de dejectii.
Primenirea aerului se realizeaza prin ventilatie, care poate fi neorganizata (deschiderea dupa nevoie a
ferestrelor) sau organizata: artificiala - prin electroventilatie - sau naturala - prin cosuri de ventilatie.

Lumina din adapostului pentru cresterea gainilor, in timpul lunilor de iarna, nu asigura durata necesara formarii
oulelor astfel incat in aceasta perioada apare nevoia de prelungire a zilei, prin iluminare artificiala, astfel incat
ziua lumina sa nu fie mai scurta de 14 ore.

Tinand seama de toate acestea trebuie ca, in lunile de iarna, sa se ia o serie de masuri specifice pentru a da
pasarior posibilitatea de a produce pe masura posibilitatilor pe care le au.

Cum se pot realiza conditiile cerute de gaini in lunile de iarna

In adapostul pentru cresterea gainilor, in primul rand trebuie sa se evite scaderea temperaturii sub 10-12°C
(prin izolarea ferestrelor, a usilor de acces, a usitelor pentru pasari si a oricaror deschideri prin care se poate
pierde caldura produsa de pasari.

Pentru aerisirea adapostul pentru cresterea gainilor se lasa numai un ochi de geam care sa se poata deschide la
nevoie sau se foloseste cosul de ventilatie, al carui tiraj se reduce pe vreme geroasa la jumatate sau chiar la un
sfert.

Ziua lumina se poate prelugi prin becuri electrice (3-5 W/m² pardoseala), care se aprind la apusul soarelui si se
sting dupa 5 ore, in decembrie, dupa 4 ore in ianuarie, dupa 3 ore in februarie, dupa 2 ore in martie si dupa o
ora in aprilie, pentru ca in mai si iunie gainile sa traiasca numai cu lumina naturala.

Pentru a feri pasarile de excesul de umezeala, se verifica adaposturile si gradul lor de populare (umplere), ca si
pozitia lor (nivelul apei sa fie la nivelul liniei spinarii pasarilor).
Pe vreme geroasa este bine ca, la schimbarea zilnica a apei, sa se foloseasca apa calda (50-60°C).

Pentru acelasi motiv pasarile nu se lasa libere in exterior pentru a nu aduce pe picioare apa din zapada sau
noroi. Asternutul umezit se inlocuieste cu material uscat si ori de cate ori incepe sa se formeze deasupra o
pojghita noroioasa, se afaneaza cu furca, introducand dejectiile in mijlocul asternutului pentru a-i usura
fermentarea.

Se asigura densitatea normala a pasarilor astfel incat acestea sa poata incalzi adapostul fara a produce prea
mari cantitati de gaze daunatoare sau umezeala, respectiv 3-4 gaini mixte sau 4-5 gaini usoare/m² de
pardoseala.

Hranirea pasarilor, indiferent daca se folosesc nutreturi combinate, amestec de concentrat PVM cu cereale sau
furaj de ferma, poate fi imbunatatita daca se administreaza suplimentar morcov ras, graunte incoltite (ovaz cu
coltul alb), frunze din fan de lucerna si de asemenea, separat, o sursa de calciu (creta furajera, fosfat de calciu,
var stins de peste 6 luni).

Recoltarea oualor trebuie sa se faca de 2 ori pe zi, la orele 10-11 si 14 si acestea pastrate intr-o incapere
neincalzita (dar nu sub 6-8°C) preferabil pe cofraje din carton.

In asemenea conditii, cu gaini dintr-o rasa buna ouatoare care au ajuns la varsta de 20-24 saptamani la inceput
de decembrie, crescatorul se poate astepta la productii medii de 5 oua/saptamana si respectiv peste 130 oua de
la fiecare gaina in perioada de 6 luni cuprinsa intre decembrie si mai

Amestecuri furajere in hrana gainilor ouatoare


Written by Admin on 17 November 2003. Posted in Agricultura
Prepararea de amestecuri furajere pentru hrana gainilor ouatoare

Ca urmare a unor articole aparute in numerele anterioare ale revistei, referitoare la alimentatia rationala a
pasarilor, mai multi cititori ne-au solicitat ca, pe langa indrumarile legate de folosirea nutreturilor combinate
sau a concentratelor PVM (proteino-vitamino-minerale) in amestec cu cerealele, sa publicam si materiale
privind alcatuirea hranei gainilor numai cu ajutorul materiilor prime furajere care se gasesc in
gospodarie.

Raspundem acestor solicitari, prezentand mai intai principalele aspecte ale hranirii gainilor ouatoare cu
amestec furajer de ferma, dupa care, sub semnatura mai multor specialisti, vom trata masurile ce trebuie luate
in gospodarie, pentru ca gainile noastre sa fie sanatoase si sa produca mai multe oua, indeosebi in lunile de
iarna.

La inceput, trebuie sa facem precizarea ca productiile mari de care sunt capabile rasele ameliorate actuale si
hibrizii acestora nu pot fi realizate decat atunci cand se asigura gainilor conditii corespunzatoare de viata
privind adapostirea, ingrijirea, pastrarea sanatatii etc. si mai ales hranirea completa si indestulatoare.

Pentru a trai si a produce normal, gainile trebuie sa primeasca in hrana toate substantele hranitoare: proteine,
glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc. Cum in natura toate acestea nu se gasesc niciodata impreuna
si in proportiile trebuitoare, se impune folosirea de amestecuri obtinute din mai multe materii prime furajere.
Nutreturile combinate, care reprezinta un amestec fabricat in unitati specializate, asigura toate substantele
necesare animalelor in retete diferite pentru fiecare categorie de pasari (specie, rasa, varsta, directie de
productie etc.).

Concentratele PVM reprezinta, de asemenea, amestecuri ale unor materii prime care completeaza ce lipseste
cerealelor cu care se pot amesteca in proportie de 10 - 35%.

Amestecul de ferma este un furaj ce se poate produce in gospodarie din disponibilitati sau din ceea ce se poate
procura cu usurinta.

Materiile prime furajere care intra in componenta amestecurilor vor trebui stocate in cantitati necesare pentru
perioada urmatoare (de la inceperea anului avicol - 1 noiembrie - pana la recolta urmatoare).

Realizarea de amestecuri furajere pentru hrana gainilor ouatoare

Pentru stabilirea acestui necesar este bine sa se stie ca o gaina ouatoare are nevoie zilnic, in functie de rasa, de
110 - 115 g de amestec la gaini usoare si mixte ouatoare (hibrizi Albo si Roso, gaini Italiene sau Gat golas),
140 g pentru gaini mixte care au greutate vie de 2.2 - 2,6 kg (Rhode-Island, Sussex, Plymouth barat etc.) sau
160 - 180 g de amestec pentru gaini grele (Cornish, Plymouth alb etc.).

In functie de aceste date, de numarul prevazut de pasari si de proportia in care fiecare materie prima intra in
amestec, se poate stabili necesarul pentru perioada urmatoare.

Pentru producerea amestecului furajer de ferma destinat hranirii gainilor ouatoare sunt necesare cate minimum
2 - 4 materii prime furajere din urmatoarele grupe de furaje care trebuie prevazute obligatoriu:

- graunte de cereale, bogate in glucide (porumb, orz, sorg, grau etc.), care sa participe in amestec in proportie
de 65%;

- nutreturi bogate in proteine vegetale (mazare, tarate, seminte sau turte de floarea-soarelui, sroturi de soia sau
floarea-soarelui etc.), care pot fi folosite in proportie de 22 - 26%;

- nutreturi bogate in proteine animale (fainuri de carne sau de peste, zer sau zara etc.), care pot fi folosite in
cantitati relativ mici, chiar de numai 2 - 4%;

- nutreturi minerale in proportie de 8% din care obligatoriu 7% calciu (creta furajera, faina din cochilii de
scoici, var stins de cel putin 6 luni etc.), 0,8% sursa de fosfor (fosfat de calciu, faina de oase etc.) si maximum
0,2% sare;

- nutreturi specifice vitaminoase, ca un zoofort A5, A6 sau A7 care se poate procura prin FNC-uri si se
introduce in proportie de 1% (continand si microelemente minerale si alte substante utile) sau preparate
farmaceutice, ca de exemplu preparatul vitaminic A, D, E, ce pot fi procurate de la farmaciile veterinare.

Toate elementele componente mentionate, uruite si bine amestecate, se pot administra in stare uscata sau ca
pasta umeda, in vase de hrana construite si amplasate astfel, incat sa nu permita risipa prin racaire sau prin
scuturare cu ciocul.

La toate acestea, pentru a completa hrana cu substante nutritive importante, trebuie sa se adauge zilnic, la
discretie (o data pe zi atat cat pasarile pot consuma la un tain) furaje verzi sau inlocuitori ale acestora, mai ales
atunci cand ne lipseste zoofortul.

Pentru furaje verzi se pot folosi cele mai diverse vegetale, plante verzi tinere, incepand cu secara, lucerna
(trifoiul), urzica, diverse alte frunze de sezon (sfecla, salcam, floarea-soarelui, resturi de varza, ceapa, usturoi
etc.).

Pentru inlocuirea furajelor verzi in perioadele de seceta si mai ales iarna se pot folosi, in acelasi timp,
urmatoarele: frunze din fan de lucerna inmuiate in apa fierbinte si amestecate in furajul umed, bostanoase si
radacinoase tocate marunt (sfecla si morcov), precum si graunte incoltite (cel mai bun este ovazul incoltit cu
coltul alb de 5 - 8 mm lungime).

In acest fel, cu asemenea amestecuri administrate cu regularitate in hrana gainilor ouatoare, bineinteles daca se
asigura si celelalte conditii, se pot atinge performante satisfacatoare in producerea de oua pe tot parcursul
anului.