12.

Tehnologii de creștere și exploatare a suinelor

Tehnologia reprezintă un ansamblu de metode și procedee utilizate în procesul de

creștere a porcinelor în scopul organizări și destafășurárii activitâtii de producție de la
popularea cu animale pâna la valorificarea lor.
Această este reprezentată pe categori de animale, star fiziologice, etape și sectoare de
producție. Fiecare tehnologie are căracteristicile el, incepând cu dotarea tehnică specifică
(boxe, aparatură,utilaje etc.) și continuând cu metode de lucräri aplicate.

12.1Tehnologia de creștere și exploatare a vierilor de reproducție

12.1.1. Apariția instijctului genezic și maturității sexuale la vieri
Obținerea unui număr mare de purcei de la scroate depinde de potengralul genetic și
productiv al vierilor. Prin urmare, importantă vierilor de reproducție în sporirea producției
este incontestabilà. Intrefinerea și exploatarea unor efective de reproducatori cu însușiri
morfoproductive și genetice valoroase constituie una din condifulle principale în reproductia
porcinelor.
Producția vierilor este influențată de măturitatea lor sexuală, adică de momentul în
care aparatul genital este bine dezvoltat și capabil sã producă celule sexuale mature și apte
pentru fecundare.
Maturitatea sexuală apare în momentul în care aparatul genital este complet dezvoltat,
astfel produce celule sexuale pentru fecundare.Vierusii, care au atins maturitatea sexuală,
produc spermatozoizi apți pentru fecundare.
Maturitatea sexuală apare înaintea terminării creșterii corporale, astfel formându-se
diterente de câteva luni între maturitatea sexuală și cea somatică (corporală).Maturitatea
sexualã la vieruși este marcată de momentul în care se obțin primele ejaculări care apar la
vârsta de 6-7 luni, dar pot apărea și la vârstă de 5 luni, în funcie de precocitate, modul de
intrefinere și particularitäfile individuale. Folosirea timpurie a vierilor de reproducție duce la
epuizarea rapidă a organismului, iar în unele cazuri, nu se produce fecundarea, din cauza că
testiculul, find incomplet dezvoltat,climina spermatozoizi nematuri. Pentru a preveni
imperecherile timpurii se recomandă că, începând cu vârsta de 4 luni, tineretul suin și fie
separat pe sexe sau sã se recurgă la castrarea masculilor. Introducerea vierilor la monta
depinde de vârsta și rasã. Se considerà momentul potrivit de folosire la montà atunci când
animalele au atins 70-75% din dezvoltarea corporală a adulților. Astfel, vierii din rasă Marele
alb se dau la monta la 10-12 luni, când ajung la o greutate de 120-140 kg.
Vierii de rasă Landrace pot fi dați la montã începând cu vârsta de 9-10 luni, cu condiția
să aibà o greutate de cel puțîn 120 kg.
Uneori. din cauza lipsei de mișcare și a unei hraniri neraționale, vierii devin greoi fàra
apetit sexual. Rezultă că vierii trebuie hrâniti rafional, folosindu-se moderat la monta și fiind
zilnic în mișcare. La suine, la vârsta de 4-6 luni, apare maturitatea sexuală în funcție de
precocitatea rasei, modul de întretinere și de particularitâtile individuale. Luând în considerare
cã la aceastà vârstã vierii n-au atins mâturitatea corporalã, exploatarea lor nu se
admite.Capacitatea de reproducție a vierilor este prezentatã de însusirea acestora de a fi
capabili sã efectueze actul montei și de a produce spermã în volum de 180-250 ml de calitate
superioarà. Anume din aceste considerente calitatea vierilor se apreciază la intrarea la
reproducție, precum și periodic pe parcursul exploatării, apreciind sănătatea prin examinarea
animalului, dezvoltarea corporală coordonată cu varstă. Dezvoltarea organelor genitale,
cantitatea și calitatea spermei se determina periodic, la un interval de 2-3 luni. Se analizeazà
fecunditatea scroafelor montate într-o anumită perioadã, care trebuie sã fie de cel puțîn 75% și
cu o prolificitate corespunzătoare, în limitele de 10-12 purcei. Pentru alegerea vierilor cu
capacități reproductive valoroase
Se recomandă să se rețînă sau să se procure de cca 1.5 ori mai mulți vieruși decât
necesarul planificat introducerea vierilor în reproducție se recomandă a fi cfectuata, în funcție
de rasã, la vârstă de 10-12 luni, când masă corporală constitie 20-140kg. Nu se recomandă
utilizarea timpurie a vierilor în reproducție, deoarece această are urmări negative asupra
calitarilor reproductive.în rezultat, se instalează epuizarea reproductivă rapidă a vierilor și
astfel se reduce durata de exploatare, deoarece cantitatea de spermă se micșorează,
spermatozoizii sunt nematurizati, purceii au vitalitate și greutate redusă, totodată, se poate
obgine un numár mic de purcei la fățare, iar în unele cazuri - purcei neviabili.
Vierii de reproducție trebuie sà se afle permanent în condiție de reproducător. Prin
urmare, condifiile de creștere trebuie să garanteze o activitate sexuală bună, exploatare
îndelungată, sã creeze premise în realizarea potențialului genetic și productiv al vierilor.

12.1.2. Tehnologia de hrănire și întreținere a vierilor

Utilizarea intensivà a vierilor cere o alimentatie corespunzàtoare normelor în vigoare.
Ratile se echilibreaza cu proteina, vitamine si substante minerale.
În unitatile de tip intensiv cu capacitati mari de productie, necesarul in substante
nutritive creste. Având în vedere astfel de conditii, in alimentatia vierilor se folosesc nutreturi
combinate de valoarea nutritiva completà, echilibrate privind aminoacizii indispensabili,
vitaminele, macro- si microelementele. nin lipsa nutreturilor combinate, când pentru
alimentatia vierilor se folosesc nutreturi de productie proprie, in ratie trebuie introduse furaje
usor digestibile si calitative de o valoarea nutritiva completã, care nu produc depuneri de
gräsime. In amestecuri pot intra ovazul - 30-40%, mazárea - 10-15%, sroturile de soia si
floarea-soarelui - 8-10%, furajele de origine animala - 2-3%, drojdia furajera, orzul - 20%.
Porumbul trebuie sa fie inclus in amestec in proportie de 20-30% pentru a nu12.1.2.
Tehnologia de hrănire și întreținere a vierilor
Utilizarea intensivă a vierilor cere o alimentație corespunzătoare normelor în vigoare.
Ratile se echilibrează cu proteină, vitamine și substanțe minerale.
În unitățile de tip intensiv cu capacități mari de producție, necesarul în substanțe
nutritive crește. Având în vedere astfel de condiții, în alimentația vierilor se folosesc nutrețuri
combinate de valoarea nutritivă completà, echilibrate privind aminoacizii indispensabili,
vitaminele, macro- și microelementele. în lipsa nutrețurilor combinate, când pentru
alimentația vierilor se folosesc nutrețuri de producție proprie, în rație trebuie introduse furaje
ușor digestibile și calitative de o valoarea nutritivă completã, care nu produc depuneri de
gräsime. În amestecuri pot intră ovăzul - 30-40%, mazárea - 10-15%, șroturile de soia și
floarea-soarelui - 8-10%, furajele de origine animală - 2-3%, drojdia furajeră, orzul - 20%.
Porumbul trebuie să fie inclus în amestec în proporție de 20-30% pentru a nu favoriza
depuneri de grăsime în organism. Un asttel de amesteo nu poate asigura cerințele în alte
substanfe nutritive, de aceea amestecu este completat de săruri minerale și premixuri
vitaminice. în acese condiți, nivelul de proteină brută poate fi asigurat în limitele de 14-16%,
nivel care corespunde cerințelor organismului vierilor.
În funcție de capacitatea nutritivă generală, corelația de nutrefuri poate fi următoarea:
amestec de concentrate - 75-80%, făînă de ierburi suculențe - pâna la 10% și nu ma puțîn de
proporția indicată. Pentru un vier adult cu greutatea de 250-350 kg se recomandă, pentru rația
zilică în perioada de iarnã, a se include 2,3 kg de amestecuri de concentrate, 0,8 kg de mazäre,
4 kg de nutrețuri suculente, 0,5 kg de făînă de iarbă, 3 kg de zer, 40 g de crețã, 50 g de sare; în
perioada de vara - concentrate 2,9 kg, mazäre - 0,9 kg, masă verde - 3 kg, cretă - 20 g, 45 g -
sare. În rație trebuie sã se confină 4,9 UN și 690 g - proteină digestibilă.
Hrană se administrează în funcție de dezvoltarea corporalã, starea de întreținere și
intensitatea de folosire la monta. Vierilor în vârsta de 10-24 luni li se distribuie în funcție de
greutatea corporalã 2,5-3,5 kg în perioada de activitate moderată de reproducție și 3,5-3,8 kg
de nutreț combinat în perioada de monta intensivă, iar vierilor în vârstã de peste 2 ani - 2,2-3
kg concentrate în perioada de exploatare moderatã și 3,2-3,5 kg - în perioada intensivă.
Când vierii se aflà în perioada de montã intensivà se mai adminis- trează 2-3 litri de
lapte degresat, furaje verzi - 2-4 kg, de regulà, de lucerna, iarnă - 2-3 kg de morcovi. În cazul
organizării reproducției sezoniere cu 3-4 saptâmâni înainte de începerea sezonului de montã,
vierii se pregătesc pentru reproducție, fapt ce constà în hrânirea vieri-lor cu cantități de furaje
folosite în perioada de utilizare intensivă.
Hrană se administrează cu 2-3 ore înainte sau după efectuarea montei, asigurând un
front de alimentație de 50 cm. Vierii de reproducție se întretin în boxe individuale sau în
boxecomune, în funcție de capacitatea fermei, numărul de reproducători, precum și de
sistemul de exploatare folosit. În fermele mici, care dețîn un număr relativ mic de
reproducatori, vierii pot fi intretinuți individual.
Acest sistem de cazare a vierilor este avantajos, deoarece se pot crea condiții de
hrânire în funcție de vârsta, masă corporală și intensitatea folosirii la reproducție. Boxele
individuale sunt amenajate cu pădocuri, care permit vierilor să beneficieze de aer curat, soare
și mișcare.
Metodă este avantajoasă în plan de evidentã a hrânirii și evitare a accidentelor care
apar datorită luptei între masculi. Suprafață boxei se recomandã a fi de 6-7 m?, la care se mai
adauga și padocul egal în suprafață cu boxa, deci, este costisitoare.
Boxa trebuie prevăzutà cu sistem de furajare, adaptare și de evacuare a dejecțiilor. Cu
toate că întretinerea individualà este cea mai recomandatã, are, totuși, dezavantajul că
suprafață alocată pentru un vier este relativ mare și sinecostul boxelor crește.
Boxele în adăposturi se repartizează, că regulă, în două rânduri.Coridorul central are o
lätime de 2,2m, frontul de alimentație la un vier - 45cm, adapàtoarele se instaleazà la
înaltimea de 80cm.Cazarea vierilor în boxe comune a câte 4-5 capete este mai avantajoasã atât
din punct de vedere economic, cât și biologic, de aceca se utilizează mai mult în fermele
mijlocii și mari, unde este râspândità monta naturalã, pentru care se defin un număr mai mare
de vieri.
Avantajul constã în faptul cã suprafață ce revine la un animal este mai mică și
constituie 2,0-2,5m~, deci investițiile capitale sunt mai reduse din contul sporirii normelor de
îngrijire, deoarece dintr-o boxa se scoate la plimbare un grup de vieri. Din punct de vedere
biologic, se poate afirmă că vierii, fiind mai mulfi într-o boxà, fac mai multã miscare, Își
mențîn apetitul sexual, pe când intrefinerea individuală predispune vierii mai mult la odihnã
permanentã și masturbare. Formarea grupelor de vieri se face în funcție de vârstà, masă
corporală și intentitate de folosire în reproducție. Se recomandã gruparea vierilor la o vârsta
mai tânara în momentul introducerii la reproducție.
Se recomandã că boxele de vieri să fie amplasate în apropierca spațiilor destinate
scroafelor în așteptare, astfel incât și vierii și scroafele sã-și poatà stimula activitatea sexualã.
Înălțimea boxei de cazare este de 1,10-1,20m. Perefii boxelor sunt confecționați din
beton, bare de țeavă metalică sau prefabricate din beton, de obicei, cu interspatii, pentru o
bună circulație a aerului. Actualmente, pardoseală este constituità din grătare din beton cu o
porțiune plină în față hrânitorului pentru a reduce pierderile de nutrefuri.
Boxele sunt amenajate cu adăpătoare, care asigurà, la discreție, apà pe timpul zilei,
consumul find de 8-9 litri, iar în timpul verii consumul de apà pe vier poate fi de 12-141. La
vârsta de 2 ani se taie colții la vieri pentru a evita rânirea lor.
S-a stabilit că, indiferent de sistemul de întretinere, între microclimat și capacitatea de
reproducție a vierilor existã o corelație directã, temperaturile extensive având o influență
negativà asupra producției spermatice și fecundității.
Astfel, pentru a obține o productivitate înaltã, se cere menținerea unui microclimat
corespunzător; temperatura de 15-18°C, umiditate relativă a aerului - 65-70%, concentrația de
gaze nocive - 0,3% CO2 și 0,03% NHs, viteză circulației aerului iarnă - de 0,25-0,30m/s, vara
- de 0,8 m/s. Adăposturile pentru vieri nu se încalzesc, findca temperatura se asigura prin
căldură care este eliminată de către reproducatori.
Un rol important îl are asigurarea igienei corporale a vierilor. Pentru această vierii se
spală cu apă caldă și detergenți, efectuându-se și deparatizarea periodică cu lindavet 3. Un rol
deosebit îl are mișcarea vierilor, deoarece influenteazà pozitiv asupra vigori și apetitului
sexual și, în același timp, se evità acumulările de gräsime în organism. Pentru excluderea
inhibârii apetitului sexual la vieri, îngrijitorii trebuie sá se comporte atent și sã nu provoace
stresuri în procesul de exploatare.

12.1.3. Exploatarea vierilor de reproducție

Mișcarea vierilor este o parte componentă a ichnologiei de exploaare atät în ferme, cât și în
complexele industriale. Plimbările se orgătiteaza la 1-2 km timp de 2 ore. În cazul când
lipsesc spafile necesară se folosessc mancie speciale. Vieri de reproducție în fermele de piasil
se pot folosi până la 5 ani. în fermelo de producție - 3-4 ani, În sistemul intensiv-industrial se
recomandă - 2,5-3 ani, datorità lipsei de mișcare. Anual, în fermele de selecție se reformează
25% de vieri. în fermele de producție - 30%, iar în sistemul intensiv - 40% din totalul de vieri
reproducători. Exploatarea vierilor în reproducție se efectueaza în funcție de vârsta lor, starea
de întretinere, particularitâtile individuale și sistemul de exploatare. Rezultate foarte bune se
obțîn atunci, când scroafele mature sunt montate de vieri tineri, iar scroafele tinere de vieri
adulți în vârsta de 3-5 ani.
Tabelul 33
Tipul nității Categoria de Monta modernă Monta Total monte pe
vieri intensivă lună
Forme de Vieri adulți 2 monte pe zi cu 20-25
reproducție un repaus de 12
mici și medii ore timp de 4-5
zile după care 1
zirepaus
Vieri tineri 1 montă pe zi apoi 10-15
(12-15 luni) 2 zile repaus
Forme de Vieri adulți 2 monte pe zi cu 18-20
selecție un repaus de 12
ore , timp de 3 zile
,dupa care 1 zi
repaus
Vieri tineri 2 monte pe zi timp 10-12
de 3 zile, apoi 5
zile repaus

Vierii de reproducție trebuie să fie utilizați efectiv si rațional. Pentru aceasta se

dirijează montele si repausul dintre ele. Vierii adulți, in condiți optime, efectueaza doua monte
pe zi, cu un repaus de 12 ore intre de monte. Dupa 4-5 zile de activitate sexuală este indicat un
repaus de o zi fără monte.
Această este posibil în cazul fermelor, unde farartile se organizează sezonier, adică de
2 ori pe an și montele se efectucaza intens, într-o anumità perioada de timp, după care viori
întra în repaus sexual aproape total în unitäțile de tip intensiv, fătárile decurg în flux continuu
de acesta și montele se efectuează pe pareursu anului. Astfel, vieri adulți efectueazà două
monte pe zi în decurs de 2-3 zile, după care este necesar un repaus de 1-2 zile.
Mai avantajoasà este utilizarea vierilor pentru insamântari artifici-ale, deoarece de la
un vier se pot obține, anual, 1500-2000 de doze de spermă cu care se pot insâmânta 800-1000
de scroafe. în cazul insã mântarilor artificiale, regimul de folosire a vierilor la recoltarea
spermei este asemănător cu cel utilizat pentru monta. Vierii nu trebuie utilizari pentru montà
sau recoltare la frecvente mai mari decât cele re-comandate, deoarece spermatozoizi maturi se
epuizeazà rapid și fertilitatea scade.
Normele de utilizare a vierilor se stabilesc în funcție de vârstã. Cel mai intensiv se
exploatează vierii adulți. în fermele de selecție se ași-gurà un vier la 15 scroafe, în unitäțile de
tip intensiv - un vier la 18-20 de scroafe, iar în fermele de reproducție - un vier la 25 de
scroafe.
 12.2. Tehnologia de exploatare a scroafelor și scrofițelor în perioada de
pregătire pentru montã
12.2.1. Apariția instinctului genezic și maturitâtii sexuale la scrofite
În categoria de scroafe și scrofite, în perioada de pregătire pentra monta, cuprinde
scroafele în perioada de la infarcare pâna la monta și scrofitele care intră pentru prima dată la
reproducție.
Maturitatea sexuală la scrofite se manifestă prin apariția cáldurilor la vârsta de 6-7
luni. La unele scrofite căldurile se manifestă la vârsta de 4-5 luni, insã ovulația nu apare.
Întroducerea scrofitelor la montă la această vârstă nu se admite, deoarece cle nu au atins
maturitatea corporala și organismul nu poate suportă efortul reproductiv fără urmări negative.
Scrofifele repede se epuizează, produc purcei puini la număr, slab dezvoltați, neviabili, în
rezultat perioadă de exploatare se micșoreazã.
De accea, scrofifele nu se dau la monta la această vârstã.Maturitatea sexuală
economică este atinsă la vârsta de 8-10 luni în funcție de precocitatea rasei, iar monta la
aceastà vârstã, capacitatea de reproducție nu afectează producția totalã. Pentru această este
nevoie că alimentația să asigure necesitățile scroafelor în substanțe nutrițive și ale embrionilor
în dezvoltare. Este däunatoare și introducerea la reproducție a vierusilor și scrofitelor la o
vârsta prea înaintatà, deoarece are drept consecintà îngrasarea lor și o slabă manifestare a
câldurilor, fecunditate și prolificitate redusã. Pentru fermele de producție,greutatea corporală a
scrofitelor la monta se solicità a fi de 90-110 kg.
Pentru fermele de selecție - 110-120 kg. Maturitatea corporală este atinsă în funcție de
factorii genetici și de mediu. Folosirea la împerechere a liniilor și tipurilor specializate pentru
producerea cârnii fac că hibrizii obținuți sã posede un ritm de creștere mai mare și, în rezultat,
ajung mai repede la maturitatea sexualã. Printre factorii de mediu, o influentã mai mare au
alimentația, mișcarea, microclimatul, modul de întreținere.
Utilizarea adăposturilor închise pentru întretinerea animalelor face ca ele să ajungă la
maturitatea sexualà mai târziu, comparativ cu cele care au posibilitatea sã se miște în padocuri
sau prin organizarea plimbárilor active. în general, este nevoie de a crea condifii prielnice
pentru o mâțurizare sexuală în conformitate cu particularitãțile biologice ale diferitor rase,
tipuri și linii de suine. Astfel, vom profită de o prolificitate ridicata, purcei viguroși și
sănătoși, cu capacitâti de realizare a unei producții cantitativ și calitativ superioarà în perioada
de exploatare.
 Tabelul 34

Apariția căldurilor la scroafe dupa ințărcare în sistemul de

creștere și exploatare intensiv-industrial
Zile după înțărcare Scroafă care manifestă călduri, %
1-3 0
3-6 10
6-9 25
9-12 25
12-15 10
15-18 10
19-21 10
21-24 10
Tootal:24 100

Cunoaștem că pubertatea este controlatà de mecanisme fiziologice, care includ

activitatea gonadelor (testicule și ovare) și hipofizei. Asupra acestor organe influențează
factorii ereditari și factorii de mediu. Existã diferențe privind vârsta maturității sexuale între
rase și linii specializate.
Aplicarea mperecherilor înrudite, mai ales când crește coeficientul de
consangvinitate, duce la o pubertate întârziata. Incrucisârile dintre diferite rase și linii
contribuie la apariția timpurie a maturității sexuale . Estee momentul să menționăm că
maturitatea sexualà depinde de dezvoltarea generalà a organismului la animale. Asigurarea cu
energie și substanțe nutritive, în funcție de cerințele organismului, influențează apariția
măturitàții sexuale la timp și a vârstei introducerii la reproducție.
Nivelul gazelor nocive, umiditatea și alți factori de microclimat influențează
apariția pubertății și a capacităților reproductive. Introducerea zilnică a vierilor în loturile de
scrofite stimulează apariția caldurilor la scrofite.

12.2.2. Tehnologia de alimentație a scrofițelor și scroafelor în

perioada de pregătire pentru montă
Pregătirea pentru montã a scrofitelor constã în asigurarea condițiilor necesare,
care formează organismul acestora pentru reproducție.La vârsta de 7 luni, când începe
depistarea caldurilor la scrofite, seaplică o hrânire stimulativă cu 3-3,5 kg de furai sub formă
uscartă sau umeda. Până la intrarea la reproducție, scrofitele se hránese restricționat. cu cca
2.4-2,6 kg/2i de nutref combinat în funcie de dezvoltarea corporală și starca de intrefinere,
obiectivul find obinerca unui spor mediu zilhio de 550 g. Totodată, trebuie evitată
supralimentarca și îngrășarea scrofitelor. înainte de monta cu două saptâmâni, când scrofitele
sunt la vârsta de 7-8 luni și greutatea de 100-110 kg, este organizatã o alimentație stimulativă
(suplimentară), cantitatea de nutrefuri mărindu-se pâna la 3,5 kg. Această se face pentru
intrarea în călduri la momentul optim și dezvoltarea intensã a foliculilor. Rația trebuie sã fie
asigurată cu 14- 15% de proteină brută. O acțiune favorabilă asupra funcțiilor de reproducție
au, vara, nutrefurile verzi (lucerna - 2-3 kg) și, iarnă, morcovul (1-2 kg), iar sfeclă furajeră
indatà dupà înțărcare.
Scroafele multipare se pregătesc pentru monta în funcție de stareade întreținere,
după întarcarea purceilor, precum și de intensitatea folosirii lor la reproducție (vârsta de
întarcare a purceilor).
Dacă scroafele adulte sunt hränite conform normelor în vigoare în perioada de
lactatie, atunci ele își mențin o stare de întretinere bună și necesità o pregătire specialã, iar
căldurile apar la 6-8 zile după înțărcare.

Figura 73 . Întreținerea scroafeor în perioada de gestație

În cazul când scroafele produc o cantitate mare de lapte sau lăctația dureazà o
perioada mai mare de timp, iar alimentația este necores. punzatoare, este necesarà o perioad
mai îndelungatà pentru restabilire, deoarece ele pierd foarte mult în greutate.
Pierderea în greutate a scroafelor în perioada de lactatie în márime de 20-22%
necesità o perioada de pregâtire specială pentru monta. în caz contrar, aceste scroafe nu întră
la timp în călduri sau poate avea loc o mortalitate embrionarà mare și, că rezultat, obținerea
unui număr redus de purcei. Scroafele slăbite se recomandă a fi furajate intensiv timp de 20 de
zile (durata ciclului sexual). în acest caz, scroafelor li se distribuie pâna la 4 kg de furaje con-
centrate, care asigurà un spor mediu zilnic de 850-950 g. Hrană poate fi administratà sub
formă uscatà sau umedă 1:1, ^n două tainuri pe zi.
Apă se asigurà la discreție prin adapatori automate. în caz cà ele lipsesc, atunci
adăparea se face de 3 ori pe zi. A fost stabilit, că dacà întârcarea purceilor se face la vârsta de
35 de zile, scroafele se mențin într-o stare bună de întretinere și ele nu trebuie special
pregătite pentru montà, fiind date la monta îndatà după apariția caldurilor.
Zile după înțărcare Scroafe care manifestă călduri,%
1-2 0
3 8
4 10
5 20
6 24
7 20
8 10
9 5
10 3
Todal(10) 100
Tabelul 35
Apariția căldurilor la scroafe în primele 10 zile după înțărcare

12.2.3 Tehnologia creșterii și explotării scroafelor gestane