Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

REPRODUCEREA CRAPULUI
REPRODUCEREA NATURAL -DIRIJATA

Crapul de cultură din ţara noastră, provine din crapul sălbatic dunărean, care –
din secolul XIII – a devenit obiectul creşterii artificiale şi al selecţiei, obţinându-se
astfel, mai multe rase de crap de cultură care au fost crescute în iazuri şi heleştee
special amenajate.
În procesul de înmulţire a peştilor se disting mai multe etape care se succed,
dar care se desfăşoară uneori în condiţii de mediu diferite, şi anume: maturarea
elementelor sexuale, reproducerea, dezvoltarea embrionară, dezvoltarea
postembrionară, supravieţuirea larvelor şi a puietului.
Pentru unităţile piscicole amenajate, unul dintre factorii de bază care
condiţionează producţia este reprezentat de cantitatea şi calitatea puietului, material
destinat populării bazinelor (heleşteelor) de creştere şi îngrăşare.
Obţinerea puilor are la bază procesul reproducerii crapului care, în funcţie de
amenajarea unităţii piscicole şi de profilul ei de producţie, reproducerea peştilor se
poate realiza:
۲ în mod natural, peştii aleg ca locuri de reproducere acele zone din bazine care
corespund cu particularităţile dezvoltării lor embrionare şi postembrionare;
۲ natural dirijat, constă în amenajarea unor bazine de reproducere, unde se
instalează mediile de reproducere optime pentru speciile respective şi în care se
introduc reproducătorii în raportul stabilit (apropiat condiţiilor naturale); larvele
eclozate se dezvoltă în prima etapă în aceste bazine (15 – 25 zile), după care sunt
pescuite şi transportate în unităţile de creştere;
۲ în mod artificial, are loc prin intervenţia omului bazat pe cunoaşterea aprofundată
a caracteristicilor bilogice ale speciilor. Este metoda creării complexului de condiţii
şi mijloace în vederea realizării procesului de înmulţire şi dezvoltare a
descendenţilor.

1. Formarea loturilor de reproducatori

Lotul de reproducători de crap necesari într-o crescătorie este dimensionat pe

baza următoarelor criterii : numărul şi/sau cantitatea de pui de o vara necesari,
prolificitatea rasei (liniei sau varietăţii), tipul reproducerii aplicate (natural – dirijata
sau artificiala ) si condiţiile tehnologice locale.
Prolificitatea relativa teoretica a femelelor de crap de cultura este de 100.000 –
120.000 icre pe kilogram greutate corporala. Femelele selectionate de crap au, in
medie, o prolificitate de 140.000 – 180.000 icre / kg greutate corporala. In realitate,

1
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

prolificitatea este variabila si depinde de rasa (linie sau varietate) , varsta si conditiile
de viata.
Procentul de fecundare la reproducerea natural – dirijata , in cazul folosirii a doi
masculi de buna calitate pentru fiecare femela, este de 60 % iar la reproducerea
artificiala , 70 – 80 %.
Procentul de eclozare la reproducerea natural – dirijata este de 40 %, iar la
reproducerea artificiala este de 70 – 90 %.
Supravietuirea de la stadiul de larva eclozata la pui (20 zile) este de 50 % in
helestee si 60 – 80 % in statii de reproducere artificiala.
Supravietuirea in primul an de crestere este de 40 – 60 % in helestee si 80 –
90 % in viviere flotabile sau instalatii industriale ( bazine termostatate ).
Greutatea medie individuala (W) realizata in helestee este de 30 – 50 g/ex.
(mai rar 60 – 80 g / ex.) si in viviere sau instalatii industriale ( bazine termostatate )
este de 150 – 200 g / ex. (mai rar 250 g / ex.).
In practica piscicola, la nivelul tehnologiilor actuale, in conditii de helesteu,
fermierii realizeaza 1.000 kg pui de crap de o vara pentru fiecare familie folosita la
reproducere.

Selectia si ameliorarea genetica

Remonti, sunt acele exemplare de crap (sau alte specii de peste) selectate in
vederea formarii viitorului lot de reproducatori. Remontii de crap au varsta cuprinsa
intre 1 si 4 ani.
Reproducatori, sunt exemplarele dezvoltate complet, mature din punct de
vedere sexual. Maturitatea sexuala la crap este atinsa la varsta de 3 – 4 ani la masculi
si 4 – 5 ani la femele. Rezultate optime se obtin cu reproducatori de crap care au
varsta cuprinsa intre (5) 6 si 8 (9) ani deoarece icrele au diametrul mai mare decat la
alte categorii de varsta si continutul icrelor in substante proteice este mai mare, ceea
ce garanteaza obtinerea unor larve sanatoase, cu viabilitate si crestere buna.
Selectia exemplarelor care vor constitui lotul de reproducatori se initiaza in
unitatile de productie la sfarsitul primului an de crestere. Piscicultorul trebuie sa aiba
in vedere urmatoarele criterii pe baza carora selecteaza exemplarele destinate lotului
de remonti :
 viteza de crestere
 forma corpului
 starea de sanatate
 puritatea genetica a liniei
Astfel vor fi selectate exemplarele cele mai mari, care au capul mic
(prolificitate mare), corpul inalt (indice de carnozitate bun), lipsiti complet de paraziti
sau alte forme de imbolnavire si invelisul de solzi sa fie uniform, conform rasei. Se
recomanda efectuarea periodica a lucrarilor de selectie a remontilor, la fiecare 5 ani
pentru a realiza loturi de reproducatori de aceeasi varsta, conditie de baza pentru
realizarea uniformitatii corporale a puilor (adica a unor greutati medii individuale cat
mai apropiate).

2
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Cunoaşterea potenţialului genetic al reproducătorilor constituie o informaţie

tehnică foarte utilă pentru punerea în practică a programelor de ameliorare genetică
în scopul realizării unor populaţii piscicole cu potenţial bioproductiv bun, caracterizat
prin: adaptabilitate la creşterea intensivă în condiţiile de mediu ale zonei, ritm de
creştere rapid, conversia eficientă a furajelor, rezistenţă sporită la boli, prolificitate
ridicată, calitatea superioară a cărnii (randament bun la sacrificare, reducerea oaselor
intramusculare, conţinut redus în grăsimi), adaptabilitate la perioade hibernale lungi.
Variabilitatea genetică a unei populaţii de crap: rasă, linie sau varietate, poate
fi stabilită prin mai multe metode; uneori rezultatele obţinute nu oferă certitudinea
stabilităţii şi aceasta se datorează în primul rând plasticităţii mari a ciprinidelor în
general şi a crapului, în special. Aceste metode sunt: studiul caracterelor meristice
(număr de vertebre, de solzi, de spini branhiali etc.) şi somatice (lungime, înălţime,
grosime etc.), tehnici citogenetice, studiul polimorfismului proteinelor şi tehnici de
genetică moleculară. Genetica moleculară oferă posibilitatea unei fine analize a
variabilităţii genetice a unei populaţii piscicole, dar este o metodă costisitoare şi greu
accesibilă fermelor de producţie. Este aplicată, în general, în unităţi de cercetare care
au programe de ameliorare genetica a raselor de crap, dar care au şi posibilităţi
financiare de susţinere a acestor studii.
Ameliorarea vitezei de creştere constituie un obiectiv de interes major pentru
toţi crescătorii de animale. Eficienţa economică a activităţii de piscicultură în condiţii
de efort egal, depinde în cea mai mare măsură de viteza de creştere a rasei cultivate.
Posesia unei rase locale valoroase la un moment dat sau achiziţionarea unui lot de
reproducători dintr-o rasa superioară, cunoscută şi omologată, nu sunt suficiente
pentru a asigura, pe termen lung, rentabilitatea activităţii. Lipsa unei preocupări
permanente privind cunoaşterea originii parentale a reproducătorilor, a urmăririi
descendenţilor destinaţi reproducerii, a preocupărilor de aplicare a unei selecţii
riguroase, conduce în mod obligatoriu la diminuarea potenţialului bioproductiv al rasei
cultivate, inclusiv prin consangvinizare. Consangvinizarea populaţiilor piscicole
cultivate în actualele ferme de producţie are loc, în principal, datorită lipsei condiţiilor
de urmărire şi control a originii parentale ale reproducătorilor şi, în secundar, datorită
lipsei preocupărilor de infuzie cu material biologic din afara fermei. Viteza
consangvinizării loturilor de reproducători depinde de mărimea lotului şi aceasta se
datorează în primul rând prolificităţii ridicate a crapului. Pentru unităţi mici sau foarte
mici în care 1-10 familii de reproducători pot asigura puietul necesar, rata
consangvinizării este de 8-12 ani.

2. Cresterea si iernarea reproducatorilor

Cresterea reproducatorilor in helestee se realizeaza la densitati care nu depasesc

1– 2 t/ ha , in conditii de furajare cu granule bogate in proteine.
Cresterea reproducatorilor in acvacultura practica trebuie, obligatoriu, sa
respecte urmatoarele principii de baza :

3
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

- regim alimentar rational, ceea ce inseamna, in helestee, stimularea la

maximum a dezvoltarii biomasei zoobentonice care sa constituie componenta
importanta in hrana reproducatorilor si un furaj echilibrat in componentele proteine –
lipide – glucide sau administrarea furajelor granulate, realizate de producatori
autorizati si cunoscuti pentru calitatea produselor realizate. Regimul alimentar nu
trebuie sa conduca in nici un caz la ingrasarea, mai ales excesiva, a reproducatorilor,
deoarece grasimea in exces se acumuleaza in cavitatea abdominala , impiedica buna
vascularizare a gonadelor si reduce semnificativ prolificitatea femelelor.
- oxigenul solvit in apa se va mentine permanent la nivel optim (cel putin 5
mg/l) prin aerarea mecanica permanenta a apei, schimbarea volumului de apa atunci
cand se impune acest lucru si aplicarea masurilor preventive de inflorire a apei
(administrarea rationala a ingrasamintelor si administrarea , la fiecare 7 zile , a unei
doze de 30 –50 kg / ha var uscat).
- liniste in zona helesteului de crestere; aceasta conditie importanta se
realizeaza prin amplasarea helesteului de crestere a remontilor si reproducatorilor in
zone izolate, in afara traseelor circulate permanent sau frecvent si mai ales de
mijloace de transport greu si prin realizarea unor zone (canale drenoare) adanci in
helestee.
- popularea in policultura cu crap argintiu si novac (se impiedica dezvoltarea
excesiva a planctonului si se reduce gradientul oscilatiilor oxigenului solvit), cu cosas
(se impiedica dezvoltarea macrofitelor ) si cu salau (se elimina din helesteu pestii
salbatici care, eventual , au patruns si puietul rezultat din reproduceri ulterioare, fara
valoare economica ).
Helesteele de crestere a remontilor si a reproducatorilor au suprafete relativ
mici , 1 – 5 ha si adincimi de 1,5 – 2,5 m. Suprafata repartizata unui remont trebuie
sa fie de 10 – 20 m.p. si a unui reproducator trebuie sa fie de 20 – 40 m.p.
Pregatirea helesteului de crestere pentru popularea cu remonti si/sau
reproducatori incepe imediat dupa pescuitul de toamna prin administrarea a 1 – 2 to
/ha var nestins , uniform distribuit pe toata suprafata, administrarea a 100 g/m.p. in
zonele de baltire a apei si evacuarea resturilor vegetale. In anul urmator, inaintea
inundarii , se efectueaza urmatoarele lucrari :
- reparat, daca este cazul, lucrarile hidrotehnice (in mod special, decolmatat
canalele drenoare pentru a evacua toata apa);
- verificat inventarul auxiliar: vanete , gratare, site si filtre;
- montat gard electric de protectie impotriva vidrelor
- administrat ingrasaminte organice (obligatoriu numai gunoi de grajd complet
fermentat), uniform distribuit pe toata suprafata;
- administrat var nestins , 1 – 2 to / ha, uniform distribuit pe toata suprafata;
- administrat 100 g / m.p. clorura de var in zonele umede;
- discuit toata suprafata platformei prin 2 – 3 treceri succesive cu grapa cu
discuri;
- inchis instalatiile de evacuare, montat sistemele de filtrare si inundat;
- populat conform normelor tehnice.

4
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

In perioada vegetativa ( martie – octombrie ) reproducatorii sunt furajati zilnic

(mai putin in perioada reproducerii), calitatea mediului se determina periodic si se
efectueaza observatii zilnice privind comportamentul populatiei piscicole.
O reteta furajera echilibrata si ieftina, usor de realizat in fermele de productie ,
este urmatoarea :
- porumb 25 %
- grau 20 %
- orz 20 %
- srot de floarea soarelui 20 %
- srot de soia 10 %
- calciu 5%
Aceasta receptura contine 19,8 % proteine, 3,8 % lipide si 52,4 % glucide .
Furajele administrate zilnic reproducatorilor in perioada de crestere reprezinta 3
– 5 % din greutatea individuala , in functie de temperatura apei.
Cresterea normala a unui exemplar de reproducator de crap selectionat este de
1,0 – 1,5 kg/an.

Iernarea remontilor si reproducatorilor. La sfarsitul perioadei vegetative, remontii

si reproducatorii de crap se pescuiesc si se transfera in helesteele de iernare. Se
recomanda pescuitul de toamna si iernarea in alt helesteu decat cel de crestere ,
din urmatoarele motive :
 helesteul de crestere este poluat cu materii organice
 se efectueaza selectia remontilor conform principiilor enuntate anterior
 se examineaza fiecare exemplar si se indeparteaza reproducatorii
bolnavi, tarati sau reformati
 se inventariaza numarul, sporul in greutate si se verifica starea sanitara a
lotului de remonti si reproducatori
 se pastreaza obisnuinta pestilor de a veni in contact cu omul, ceea ce
determina o stare de stres diminuat la pescuitul si transferul
reproducatorilor in helesteele de reproducere.
Iernarea remontilor si reproducatorilor se organizeaza in helestee cu suprafata
de 0,1 – 0,5 ha si adancimea de 2,5 – 3,0 m. Helesteele de iernare se pregatesc in
vederea popularii, astfel: se repara lucrarile hidrotehnice, se verifica inventarul
auxiliar (vanete, gratare, site, sisteme de filtrare), se administreaza clorura de var
(100 g/m2) in zonele umede, se administreaza var nestins (1.000 kg /ha) pe
platforma , se evacueaza resturile vegetale si se inunda.
In perioada iernarii (noiembrie – februarie) se monitorizeaza principalii
parametri calitativi ai apei : oxigen solvit, pH, transparenta, temperatura si grosimea
stratului de gheata.

3. Pescuitul si manipularea remontilor si reproducatorilor de crap

Remontii sunt pescuiti pe parcursul unui an calendaristic de doua ori: primavara

si toamna. Reproducatorii sunt pescuiti si transferati dintr-un helesteu in altul , in

5
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

cursul unui an, de 4 (patru) ori : la pescuitul helesteelor de iernare, al helesteelor de

prematurare, al helesteelor de reproducere si al helesteelor de crestere.
Pescuitul repetat pe parcursul fiecarui an, permite efectuarea lucrarilor de
selectie si creeaza obisnuinta pestilor de a veni in contact cu omul.
Inventarul si metodele folosite au fost stabilite astfel incat sa asigure
manipularea in conditii de siguranta a remontilor si reproducatorilor, evitand complet
traumatizarea lor si diminuand la maximum stresul. La exemplarele tinere,
disconfortul provocat de pescuit se manifesta, in principal, printr-o stare de agitatie
(miscari rapide si haotice) in timpul pescuitului, contractii musculare puternice in
timpul manipularii si intreruperea hranirii pentru o perioada de 1 – 2 sau chiar 3 zile.
Cu cat numarul contactelor directe cu omul creste si atentia cu care se manipuleaza
este mai mare, pestii se obisnuiesc cu prinderea si manipularea lor, fara sa manifeste
comportamente anormale.
Pentru pescuit se folosesc voloace cu lungimea de 15 – 20 m. si latimea de 4 -
6 m. Pescuitul se face secvential, urmarind pescuirea a nu mai mult de 20 – 30 ex. la
o toana.
Piscicultorii care manipuleaza reproducatorii sunt in mod obligatoriu cei mai
buni si indemanateci oameni din echipa, stiu ce obiectiv au de urmarit si au abilitatea
necesara de a manevra rapid si cu atentie fiecare exemplar. Manipularea
reproducatorilor se face cu mainile protejate de manusi de cauciuc, piscicultorul
cuprinde cu o mana capul pestelui, acoperindu-i ochii si cu cealalta mana il inconjoara
si il sustine cu delicatete, in zona posterior abdominala. Dupa o examinare rapida ,dar
amanuntita (inclusiv a branhiilor) reproducatorul este introdus intr-un sac textil cu
lungimea de 1,2 - 1,4 m, circumferinta de 0,8 m, cu ambele extremitati deschise si
astfel ambalat se aseaza incet intr-o targa cu apa. Nu se recomanda folosirea
mincioagelor.
Transportul pe distante de pana la 100 – 200 m se efectueaza cu targi
confectionate dintr-un cadru de lemn sau metalic si panza cauciucata. In targa , pestii
sunt asezati cu sacii de manipulare, in apa si se recomanda transportul a 2 – 3
ex.reproducatori sau 4 – 5 remonti, odata.
Transportul pe distante mai mari se efectueaza cu mijloace auto, in recipienti
de fibra de sticla, prevazuti cu instalatii de oxigenare a apei.
Pentru a mari viteza de manipulare a pestilor si a evita traumatizarea lor, se
folosesc substante anestezice destinate imobilizarii temporare a acestora : Tricaine-
Methanesulfonate ( MS-222 ), Eugenol-Methoxyphenol, s.a.

4. Prematurarea si maturarea reproducatorilor de crap

În dezvoltarea lor, celulele sexuale, parcurg mai multe etape, diferenţiate clar
prin mărimea elementelor sexuale, cantitatea de substanţe proteice acumulată şi
amplasarea componentelor celulei în interiorul acesteea. Succesiunea etapelor
parcurse, reflectă evoluţia proceselor biochimice şi fiziologice care pregătesc celula
sexuală pentru fecundare, prima diviziune a oului, dezvoltarea embrionului şi eclozare.

6
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Prematurarea gonadelor corespunde stadiului IV de dezvoltare (sfârşitul lunii

martie – aprilie) si maturarea corespunde stadiului V (aproximativ sfârşitul lunii aprilie
– mai).
Dezvoltarea celulelor sexuale la crap este influenţată de factori genetici: rasă şi
sex, factori interni: vârsta, nutriţie, starea de sănătate şi factori mediali externi:
temperatura, lumina, substrat.
Asigurarea condiţiilor optime din perioada de creştere şi iernare, asigură
dezvoltarea normală a gonadelor la reproducătorii selecţionaţi.
Imediat ce temperatura apei înregistrează valori mai mari de 10oC, administrăm
reproducătorilor, în heleşteele de iernat, nutreţuri bogate în proteine şi funcţie de
posibilităţi, hrană naturală.
Heleşteele de parcare se pregătesc pentru popularea cu reproducători conform
recomandărilor generale (dezinfecţie, verificarea instalaţiilor, ş.a.) dar se accentuează
mult stimularea dezvoltării bentosului în vederea asigurării hranei naturale în cantităţi
cât mai mari. Spaţiul repartizat fiecărui reproducător de crap trebuie să fie de cel
puţin 50-100 mp.
Când temperatura apei are un trend permanent şi constant ascendent şi
depăşeşte valoarea de 14-15oC, reproducătorii de crap sunt pescuiţi şi transferaţi în
heleşteele de parcare - prematurare, separaţi pe sexe. Se examinează fiecare
exemplar şi se elimina exemplarele necorespunzătoare.
Dacă se constată existenţa unor ectoparaziţi se efectuează o baie cu sare 5 %
timp de 5 minute.
Prezenţa ambelor sexe într-un spaţiu comun determină maturarea mai bună,
completă şi rapidă, a gonadelor reproducătorilor şi în special a femelelor ceea ce are
ca urmare o prolificitate mai bună, viabilitate şi vigurozitate mai bună a descendenţilor
dar necesită o atenţie deosebită din partea tehnologului şi piscicultorilor pentru a se
evita o reproducere în afara zonei cu vegetaţie.
Separarea pe sexe în perioada premergătoare reproducerii este o metodă
simplă şi sigură, recomandată specialiştilor.
In helesteele de parcare, reproducătorii sunt furajaţi cu o raţie zilnică egală cu
3-4 % din greutatea corporală până în ziua populării heleşteelor de reproducere. Zilnic
se va urmări consumul de furaje şi se sistează furajarea dacă se constata ca
reproducatorii au apetit redus.
Când temperatura apei are un trend constant crescător şi se înregistrează
valoarea de 18oC la ora 8 a.m, reproducătorii se pescuiesc din heleşteele de parcare-
prematurare şi se transferă în heleşteele de reproducere sau în statia de reproducere
artificiala, după caz. Pescuitul, manipularea, transportul şi lansarea reproducătorilor se
fac după proceduri exacte care trebuiesc respectate:
 ordinea pescuitului: femelele şi apoi masculii, deoarece femelele au nevoie
de mai mult timp pentru a-şi reveni din stresul provocat de manipulare şi
pentru că ele au nevoie de timp pentru a prospecta heleşteul în vederea
stabilirii zonelor cu vegetaţie convenabilă pentru depus icrele
 pescuitul manipularea şi lansarea trebuie făcute în linişte şi cu cea mai
mare delicateţe

7
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

 temperatura apei în sursa de alimentare şi deci, din heleşteele de

reproducere să nu fie mai mică decât temperatura apei din heleşteele de
parcare-prematurare.
 se efectueaza prima injecţie de stimulare a maturării gonadelor şi
pregătirea ovulaţiei pentru femelele destinate reproducerii artificiale. Unii
tehnologi practică în mod obişnuit, stimularea hormonală a maturării
gonadelor pentru femelele destinate reproducerii natural-dirijate. Doza de
extract hipofizar este de 0,5-1 mg / kg greutate corporală.
Dacă se respectă procedurile tehnologice recomandate şi condiţiile climatice
sunt favorabile, maturarea completă a gonadelor are loc în max. 24 ore şi se
declanşează ovulaţia şi spermiaţia , adică are loc reproducerea.

4. Tehnologia reproducerii natural dirijate la crap

4.1. Asigurarea bazei materiale pentru reproducerea natural dirijată

Heleşteele pentru reproducerea crapului sunt bazine de dimensiuni reduse, variind între 10
x 20 m şi 20 x 50 m. Adâncimea este cuprinsă între 0,3 – 0,8 m pe platformă şi 1,5 m în canale,
astfel ca apa să se încălzească, în scurt timp, pentru a avea temperatura uşor crescută peste 20oC
(limite optime pentru reproducerea naturală a crapului 18 – 22oC). Fundul bazinului trebuie să fie
înierbat pentru a asigura condiţii de depunere a pontei (crapul este o specie fitofilă). Marea
majoritate a suprafeţei trebie să fie deţinută de zonele de mică adâncime, dar sunt necesare şi
zone mai adânci, care să reprezinte locuri de refugiu pentru reproducătorii care după depunerea
pontei caută astfel de condiţii.
În aceste zone mai adânci se pot adăposti şi larvele sau puii în condiţii de diminuare a
temperaturii apei, sau în primăverile reci. Aceste adâncimi diferite pot fi realizate prin amenajarea
în interiorul heleşteelor a unor canale, care pot avea rol şi în acţiunea de îndepărtare a
reproducătorilor după depunerea pontei precum şi în acţiunea de recoltare a larvelor sau puilor.
În practică se folosesc mai multe tipuri de bazine cum sunt: D u b i s c h, Hoffer, Kovalski şi
mixt. Dintre acestea, mai des întâlnit este bazinul de tip Dubisch. Bazinul are formă
dreptunghiulară, cu suprafaţa cuprinsă între 50 şi 1 000 m2. El are săpat în interior, de-a lungul
digurilor, un şanţ de 40 – 50 cm, servind pentru înlesnirea pescuitului.
Timpul de umplere pentru un heleşteu este de ordinul orelor (6 – 12 ore) şi inundarea
acestora se face cu o zi sau două înainte de introducerea reproducătorilor, atunci când
temperatura apei se menţine timp de două, trei zile, la valoarea medie zilnică de 18oC. Golirea
bazinului trebuie , de asemenea, să se realizeze în câteva ore.
Pentru reducerea pierderilor înregistrate la pescuitul larvelor, ca urmare a traumatizării
acestora, şi pentru obţinerea unui puiet bine dezvoltat se poate utiliza tipul mixt de heleştee de
reproducere şi creştere a puilor în prima etapă.
Heleştee pentru creşterea puilor în prima etapă sunt necesare atunci când heleşteele de
reproducere sunt mici. Suprafaţa unui bazin este de circa 10 – 14 ori mai mare decât cea a
heleşteului de reproducere, adâncimea apei se menţine redusă pe întrega suprafaţă (0,5 – 0,8 m)
în scopul favorizării dezvoltării planctonului ce constituie hrana larvelor şi puilor de crap. Inundarea
se realizează cu mai multe zile (5 – 7 zile) înainte de lansarea larvelor, astfel ca în momentul
populării acestora, în bazin să fie în măsură suficientă dezvoltată hrana naturală.

8
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Heleşteul mixt (de reproducere şi creştere a puilor în prima etapă) are delimitate două
zone, printr-un dig care poate fi submersibil sau insubmersibil. În primul caz, în momentul în care
se observă agitarea larvelor în căutarea hranei, în zona delimitată pentru reproducere se introduce
apă, astfel este depăşită cota coronamentului digului despărţitor, apa trece în compartimentul de
creştere şi odată cu ea şi larvele. Suprafaţa de reproducere se utilizează şi pentru creşterea unor
larve. În al doilea caz, la baza digului de compartimentare, pe o distanţă oarecare una de cealaltă
sunt amplasate conducte orizontale, prin care este lăsată să se scurgă apa din compartimentul de
reproducere în cel de creştere, fără nici un obstacol pentru larve, care în acest fel se răspândesc
pe suprafaţa de creştere.
Timpul de scurgere totală a apei, depinde de suprafaţa unui heleşteu, dar nu trebuie să
depăşească 2 – 3 zile, astfel ca materialul piscicol să nu rămână în condiţii de mică adâncime
perioadă mai îndelungată de timp.

4.2. Reproducerea natural dirijată în heleştee

Reproducerea natural dirijată în heleştee, presupune un ansamblu de acţiuni şi lucrări, care

să conducă la obţinerea puietului de crap, superior din punct de vedere calitativ şi cantitativ, celui
rezultat din reproducerea naturală.
Pentru aceasta trebuiesc efectuate următoarele activităţi:
- asigurarea lotului de reproducători;
- prematurarea reproducătorilor;
- pregătirea heleşteelor de reproducere;
- organizarea familiilor de reproducători şi lansarea lor în heleştee;
- urmărirea comportamentului reproducătorilor şi controlul reproducerii;
- urmărirea procesului de incubaţie în heleştee.

Asigurarea lotului de reproducători. Reproducătorii sunt obţinuţi printr-o selecţie riguroasă a

exemplarelor mature, care trebuie să îndeplinească următoarele criterii: capacitatea superioară de
creştere; cap mic, corp înalt, peduncul caudal scurt şi gros, dispoziţia regulată a solzilor, pentru
forma cu corpul complet acoperit cu solzi, şi în ramă pentru forma cu corpul parţial acoperit cu
solzi, precocitate, astfel că la vârsta de 3 – 4 ani să poată fi utilizaţi la reproducere, valorificarea
eficientă a hranei şi menţinerea unei stări corespunzătoare de sănătate.
Remonţii şi reproducătorii, cresc în heleştee speciale care întrunesc condiţii optime de viaţă
pentru aceştia. Întrucât în aceste heleştee sunt împreună femele şi masculi, pentru a se evita
apariţia unor generaţii de pui necontrolate se introduc, în proporţie redusă (cca. 2%) specii de peşti
răpitori (ştiucă, şalău, somn) care consumă puietul, transformându-l în carne ce poate fi
comercializată.
În perioada de creştere, pe lângă hrana naturală care trebiue să fie bogată, se va
administra şi hrană artificială concentrată, calculată pe baza sporului de creştere stabilit şi
coeficientului de consum (cca. 2 – 3 % din greutatea corporală a reproducătorilor).
Iernatul remonţilor şi al reproducătorilor se face în heleştee speciale, introducându-se peştii
separaţi pe grupe de vârstă.

Prematurarea reproducătorilor. La începutul primăverii (luna martie), reproducătorii sunt

scoşi de la iernat, separaţi pe cele două grupe (rezervă şi activi) şi pe sexe şi introduşi în bazinele
de prematurare, după ce au fost supuşi băilor de deparazitare.

9
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Sexele la crap se pot diferenţia după talie, masculii de aceeaşi vârstă şi crescuţi în condiţii
identice cu femelele, sunt de talie mai mică. În această perioadă, femelele mature sexual, au
abdomenul mult mărit, din cauza dezvoltării ovarelor, porul genital este congestionat şi proeminent,
de formă circulară şi de culoare roşiatică.
Masculii au abdomenul subţire, porul genital în formă de ,,Y’’, şi uneori , pe cap, în regiunea
botului, prezintă mici granule de culoare albicioasă (organe perlate), care sunt elemente de
determinare a sexului . Coloraţia corpului la masculi este mai accentuată şi mai strălucitoare decât
la femele.
Bazinele de prematurare au suprafaţă redusă (1 000 – 4 500 m2) pentru a fi mai uşoară
operaţiunea de pescuit; adâncimea apei este în jur de 1,5 m. alimentarea cu apă se face continuu
pentru crearea curentului (nu prea puternic însă) care să permită menţinerea condiţiilor fizico–
chimice, optime. În perioada de prematurare când temperatura apei depăşeşte valoarea de 10–
12oC, reproducătorii sunt furajaţi cu furaje concentrate, bogate în vitamine, întrucât hrana, pe lângă
factorul de spaţiu şi condiţiile hidrologice (curent + temperatură) influenţează evoluţia normală a
procesului de trecere a gonadelor în ultimul stadiu de maturare.
Reproducătorii sunt ţinuţi în aceste heleştee până ce, temperatura apei, se menţine, în
decurs de câteva zile, la media de 17 - 18oC, când sunt pescuiţi şi utilizaţi la reproducere natural
dirijată sau la cea artificială.

Pregătirea heleşteelor de reproducere. Heleşteele de reproducere sunt lăsate pe uscat pe

timpul iernii, ceea ce contribuie la menţinerea calităţii solului.
În perioada când reproducătorii sunt la prematurare, în heleşteele de reproducere se
îndepărtează (prin greblare) toate straturile de vegetaţie uscată, se reface secţiunea canalelor de
drenaj, se repară digurile sau lucrările hidrotehnice în cazul în care acestea prezintă deteriorări,
se verifică şi se instalează, dacă este cazul, site noi (ochiul de 500 μ) la instalaţiile hidrotehnice.
Rolul sitelor este acela de a împiedica pătrunderea icrelor sau puilor de specii străine (în special
răpitoare) şi în acelaşi timp de a împiedica evadarea larvelor sau a puilor de crap, obţinuţi în
aceste bazine.
Întrucât crapul este o specie fitofilă, în vederea reproducerii lui în bune condiţii, fundul
heleşteelor de reproducere trebuie să fie complet acoperit cu vegetaţie, pe platformă. Când
vegetaţia nu se dezvoltă pe cale naturală, se însămânţează cu orz, şi dacă nici pe această cale nu
se realizeză pe fund o perie deasă de vegetaţie, se îmbracă acesta cu brazde de iarbă, sau se
introduc saltele artificiale confecţionate din material vegetal (rădăcini adventive de salcie, crengi de
conifere etc), sau din fire textile artificiale.
Toamna, uneori, când se urmăreşte distrugerea vegetaţiei improprii depunerii pontei
crapului, se ară fundul bazinului, la o adâncime foarte mică. Primăvara devreme, se face
dezinfecţia fundului şi a taluzelor interioare a digurilor, prin tratarea cu var şi se aplică, atunci când
este cazul, măsuri pentru combaterea dăunătorilor. În acest timp se administrează şi
îngrăşămintele organice şi minerale în dozele stabilite.
Inundarea heleşteelor de reproducere a crapului se face cu câteva ore înainte de lansarea
reproducătorilor, la temperatura apei de 18 – 19oC (căutându-se prin aceasta să nu se favorizeze
dezvoltarea consumatorilor de icre şi larve (coleoptere, odonate, etc.) şi totodată să se creeze
condiţii ca în momentul trecerii larvelor de crap la regimul alimentar mixt (endogen + exogen) să
existe în apa heleşteelor forme planctonice tinere, de dimensiuni reduse, ceea ce face posibilă
ingerarea lor.

10
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Organizarea familiilor de reproducători şi lansarea lor în heleştee.

La inundarea heleşteelor de reproducere se practică popularea acestora cu reproducători
în funcţie de suprafaţa heleşteelor. Astfel, într-un bazin de 300 – 1 000 mp, se introduc 1 –3 familii,
iar dacă bazinele sunt mai mari (0,5 până la 1 ha) se introduc 15 – 20 familii. Familia poate avea
raportul între sexe de 1 ♀ + 1♂, de 1♀ + 2 ♂ sau de 2♀ + 3 ♂. Frecvent, se utiliz ează formula în
care domină numeric masculii, deoarece astfel, existând o cantitate mai mare de spermatozoizi,
există şansă sporită, ca toate ovulele, depuse de femele, să fie fecundate.
Heleşteele de reproducere se populează mai întâi cu reproducători femele şi apoi cu
reproducătorii masculi, în acest mod asigurându-se condiţii mai bune de organizare a pescuitului
reproducătorilor (din bazinele de prematurare). Transportul reproducătorilor se face în apă,
utilizând recipiente largi pentru o uşoară manipulare a peştilor. Dacă distanţa de transport este
redusă, se pot utiliza tărgile cu apă, punându-se în fiecare 3 – 5 indivizi.
Manipularea reproducătorilor se face cu deosebită grijă, pentru evitarea traumatizării
acestora, pentru evitarea oricărei acţiuni stresante care ar conduce la nedepunerea pontei. În
bazinele de reproducere, crapul este introdus câte un exemplar, care se lansează cu mâna la
nivelul apei.
La lansarea reproducătorilor, în heleşteele de reproducere, apa are 20 – 30 cm (pe
platformă), după ce s-a constatat depunerea pontei şi au fost scoşi reproducătorii, se ridică nivelul
apei până la cota maximă stabilită.

Comportamentul reproducătorilor şi controlul reproducerii.

După una sau două zile de la lansarea reproducătorilor, în condiţii normale, (reproducătorii
maturi, netraumatizaţi, temperatură corespunzătoare) are loc depunerea pontei. Dacă în 3 – 4 zile
nu se constată evoluţia procesului de reproducere, se scurg heleşteele, se pescuiesc
reproducătorii, se face o nouă inundare şi o nouă populare.
Reproducerea crapului are loc pe timp liniştit şi cald, putându-se observa acest fenomen, la
început prin gruparea peştilor (3 – 5 indivizi) deplasarea grupurilor prin heleşteu şi apoi agitarea
lor, înotând vioi, răsucindu-şi corpul şi chiar sărind din apă. Depunerea începe de obicei dimineaţa
în zori, se menţine activă câteva ore, apoi spre prânz se remarcă o liniştire a peştilor, iar spre
seară din nou agitaţie puternică.
Dacă grupul de reproducători este omogen, depunerea pontei trebuie să se încheie în timp
de trei zile. Dacă grupul este neomogen, de vârste diferite, depunerea poate dura şi o săptămână.
Depunerea pontei se constată, după ce reproducătorii s-au liniştit total, prin controlul
vegetaţiei, luând probe din mai multe puncte ale heleşteului. Controlul efectuat asupra icrelor poate
indica şi procentul lor de fecundare.
Când s-a constatat prezenţa icrelor fecundate, se trece la pescuirea reproducătorilor,
deoarece ei încep să-şi caute intens hrana şi este posibil să le consume şi pe acestea.
Pescuitul reproducătorilor, se face coborând nivelul apei, pentru a-i determina pe aceştia să
se retragă în canale, de unde sunt pescuiţi cu uşurinţă după care se introduc în heleşteele de
creştere.

Incubaţia în heleştee. Incubaţia durează 3– 5 zile, în funcţie de temperatura apei. Se

consideră necesare circa 80-90 grade zile (suma temperaturilor medii zilnice, din perioada de
dezvoltare a embrionului ). Factorul de mediu cu cea mai puternică influenţă în această perioadă
este temperatura, de aceea, aceasta se verifică de cel puţin patru ori pe zi (dimineaţa, la prânz,
seara şi la miezul nopţii) iar atunci când se înregistrează tendinţe de coborâre a temperaturii,

11
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

pentru a contracara efectul, se ridică nivelul apei din bazine, pentru a diminua influenţa răcirii
aerului amosferic asupra apei.
Larvele eclozate rămân în bazinele de reproducere 7 – 8 zile, după care se pescuiesc şi se
populează în bazinele de dezvoltare postembrionară sau direct în cele de creştere şi 4 – 5
săptămâni, dacă dezvoltarea postembrionară se face în aceste bazine.

Caracteristicile embrionilor şi larvelor de crap sunt prezentate în tabelul nr. 1

Caracteristicile embrionilor, larvelor, şi puilor de crap.
Tabelul nr. 1
o
Nr. Etapa Faza de TC Durata
crt. de dezvol- opti- fazei de
dezvol tare. mă. dezvol Caracteristici Caracteristici de
tare. tare. morfologice comportament.
(zile)
0 1 2 3 4 5 6

Embrion La 30 min. se observă

segmen- prima diviziune a oului: la
tarea oului 2 ore apar 2 blastomere,
apoi 4, 8 şi 16 blastomere:
la 10 ore se formează
formarea discoblastula;
embrionu
-lui La 24 de ore, se
conturează
admis 4 - 8

embrionul,apar primordiile
veziculei optice şi primele
somite, la 48 de ore corpul
este format astfel încât, cu
E M B R I O N A R Ă

dezvol- prelungirea cozii

tarea înconjoară sacul vitelin, iar
20 C

embrio- ochii au o uşoară

0

nului pigmentare;
-

la 58 ore corpul se - se observă o slabă contracţie

4 - 5 optim

măreşte pigmentaţia a inimii; contracţiile inimii sunt

18

I ochilor se accentuează; foarte intense, iar circulaţia

Embrion la 70 ore embrionul are sângelui se observă pe toată
liber. ochii intens pigmentaţi; suprafaţa corpului;
- embrionul execută periodic la
la 86 ore pe corp şi în 10 – 15 sec. Mişcări de
regiunea capului se zvârcolire în interiorul
observă 30 de pete membranei icrei, determinând
pigmentare; ruperea acesteia;
în momentul eclozării, - execută mişcări vibratorii în
operculele şi mugurii timpul înotului.
2

branhiali sunt formaţi,

gura este funcţională,
sacul vitelin alungit,
aripioarele pectorale
formate şi se observă
tubul digestiv.

12
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Larvă cu Sacul vitelin oval spre Larvele înoată greoi,

sac partea sa anterioară se deplasându-se pe distanţe
vitelin prelungeşte până la mici, neavând capacitatea de a
treimea posterioară a pluti stau mai mult fixate pe
corpului, în partea vegetaţie. Inima pulsează cu o
terminală a intestinului. frecvenţă de 85 – 90

4
Prin transparenţa corpului bătăi/min., circulaţia se
se observă mugurii observă foarte bine în toate
branhiali. Tubul digestiv zonele corpului.
este foarte subţire şi Larvele trec la hrănirea
drept. exogenă, vezica înotătoare
plină cu aer, le permite să
plutească la diferite orizonturi,
Larvă fără La 3 – 4 zile sacu vitelin înotând cu uşurinţă.
sac vitelin se reduce mult, apărând
L A R V A R Ă

ca un mic rudiment,
20 - 23 C

larvele sunt mai puţin

0

transparente, au o
18

pigmentaţie mai
II
accentuată, mai ales în
regiunea capului şi anală.
Prin transparenţa corpului
se poate observa
circulaţia sângelui,
pigmentaţia roşie
intensificându-se,
procesul de fixare a
muşchilor şi scheletului
osos se accelerează, , se
observă formarea radiilor
înotătoarelor pectorale şi
caudală, se disting
arcurile coloanei
vertebrale. Tubul digestiv
este bine conturat.
Prima Corpul este mai puţin Larvele încep să înoate în
etapă de transparent, acoperit cu cârduri, în apropierea
pui numeroase pete malurilor, la mică adâncime, în
pigmentare, formarea căutarea hranei.
6

radiilor înotătoarei caudale Se observă mişcarea

se accentuează, iar la operculelor, respiraţia
dorsală şi anală, se devenind branhială.
observă formarea unui
ţesut mezenchimatos; Puii alcătuiesc cârduri ce
20 - 25 C

III apar dinţii faringieni, înoată cu repeziciune în

0
PUI

operculele se dezvoltă orizonturile mai profunde ale

3

acoperind întreaga apei, migrând în căutarea

suprafaţă a branhiilor. hranei, în toate zonele
biotopului acvatic.
Forma corpului este
caracteristică puilor fiind
mai mult sau mai puţin
asemănătoare adulţilor. S-
au format solzii, creşterea
în lungime şi greutate se
accentuează.

13
Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

14