Pastruga Biologie

1
PS1RUGA - Biologie yi reproducere artificial

1
CONSIDERATII GENERALE ASUPRA BIOLOGIEI STURIONILOR
1.1. Elemente generale privind sistematica yi rspndirea geografic a
sturionilor
Sturionii sunt specii de pesti chondostrei ce au aprut acum 200 milioane de ani
(SewertzoII, 1923; Berg, 1947).
Familia Acipenseridae (Bonaparte, 1832) Iace parte din Clasa Osteichthyes subclasa
Actinopterygii si mpreun cu Iamilia Polyodontidae Iormeaz Ordinul AcipenseriIormes.
Chondostreii au Iost bine reprezentati n perioada Devonian si Triassic,
acipenseridele Iiind cunoscute nc din Cretacicul timpuriu.
Sturionii se caracterizeaz de regul prin corp alungit, IusiIorm, acoperit cu cinci
rnduri de plci osoase: un rnd dorsal, dou laterale si dou ventrale (plcile ventrale pot
lipsi la exemplarele adulte). Pe lobul superior al cozii se mai pstreaz solzi rombici. Botul
este alungit, conic sau turtit purtnd denumirea de rostru. Gura este ventral, transversal,
protractil, prevzut cu buze crnoase pe partea ventral a rostrului unde prezint si patru
mustti dispuse transversal; mandibula si maxilarul - la adulti - lipsite de dinti, nottoarea
dorsal deplasat mult spre coad, caudala heterocerc. Scheletul ceIalic este redus,
majoritatea oaselor din craniu Iiind de acoperire, endocraniul este cartilaginos, chorda prezent
la adulti, eventele sunt prezente. De asemenea, patru perechi de branhii Iunctionale si o
pereche de branhii Ialse (pseudobranhii), lipite de opercul, clavicula si cleitrum sunt prezente.
Intestinul la adulti prezint epiteliu ciliat Iunctional si este prevzut cu valvul spiral.
Femelele sunt gymnoovariene iar canalul lui Mueller este prevzut la ambele sexe, la Iemele
jucnd rolul de oviduct. Spermatozoizii maturi prezint reactie acrosomic. Icrele Iertilizate
prezint diviziune holoblast.
Cele sase genuri de Chondrostei actuali ce Iormeaz Ordinul AcipenseriIormes
Iilogenetic sunt divizati dup cum urmeaz (R. Billard, 1996 modiIicat N. Patriche 1997);
Fig. 1. Filogenia celor 6 genuri de Chondrostei actuali:
2
Neculai Patriche
Dup Evghenii N. Artiukhin 1995, n urma cercetrilor realizate asupra genului
Acipenser, sunt scoase n evident urmtoarele aspecte:
mprtirea habitatului din emisIera nordic unde sunt rspnditi sturionii n cinci
zone endemice clare;
realizarea unei noi sistematici a genului Acipenser.
Cele cinci zone habituale considerate endemice sunt:
1. Zona endemic Est American n care se regsesc:
Acipenser fulvescens
Acipenser brevirostris
(specii considerate ca Iiind cu origine dulcicol)
2. Zona endemic Nord Atlantic n care se regsesc:
Acipenser sturio
Acipenser oxvrhvnchus
3. Zona endemic Adriatico-Ponto-Caspic n care se regsesc:
Acipenser stellatus
Psephurus gladius
POLYODONTIDAE
Polyodon spathula
Scaphirhynchus platorhyncus
Scaphirhynchus albus
Scaphirhynchus suttkusi
SCAPHIRHYNCHINAE
Pseudoscaphirhynchus
fedtschenkoi
Pseudoscaphirhynchus kaufmanni
ACIPENSERIDAE Pseudoscaphirhynchus hermanni
Huso huso
Huso dauricus
ACIPENSERINAE
Acipenser sturio
Acipenser ruthenus
Acipenser naccarii
Acipenser fulvesceus
Acipenser gueldenstaedti
Acipenser nudiventris
Acipenser baeri
Acipenser sinensis
Acipenser dabryanus
Acipenser multiscutatus
Acipenser medirostris
Acipenser transmontanus
Acipenser oxyrhynchus
Acipenser brevirostris
Acipenser stellatus
3
Acipenser nudiventris
Acipenser naccarii
Acipenser gueldenstaedti
Acipenser persicus
specii salmastre cu evolutie din Marea Thetys si:
Acipenser ruthenus
(specie dulcicol)
4. Zona endemic Siberian cu reprezentantul:
Acipenser baeri
5. Zona endemic Nord PaciIic n care se regsesc:
Acipenser schrencki
specie considerat a Ii Ioarte nrudit cu Acipenser nudiventris
Acipenser sinensis
Acipenser dabrianus
Acipenser medirostris
Acipenser transmontanus
n ceea ce priveste noua sistematic a genului Acipenser, Evgenii N. Artiukhin, pe
baza studiului morIologic si genetic a peste 20 de caractere clare, stabileste urmtoarele
(Iig.2):
Fig. 2. Filogenia genului Acipenser
Dup cum se poate observa E.N. Artiukhin propune 7 subgenuri definite astfel:
1). Acipenser subgenus Sturio Rafinesque 1810:41
Acipenser sturio, Acipenser oxyrhynchus
2). Acipenser subgenus Gladostomus Holly 1936:31
(initial acesta a Iost cunoscut Acipenser subgenus Helops - Brandt si Ratzberg
A. oxyrhynchus zona N. Atlantic S. gen. Sturio
A. sturio zona N. Atlantic
A. stellatus zona Adriatico-Ponto-Caspic S. gen. Gladostomus
A. ruthenus zona Adriatico-Ponto-Caspic
A. screncki zona Adriatico-Ponto-Caspic S. gen. Sterleta
A. nudiventris zona Adriatico-Ponto-Caspic
A. persicus zona Adriatico-Ponto-Caspic
A. gueldenstaedti zona Adriatico-Ponto-Caspic S. gen. Antaceus
A. naccarii zona Adriatico-Ponto-Caspic
A. dabryanus zona N. Pacific S. gen. Sinosturio
A. sinensis zona N. Pacific
A. medirostris zona N. Pacific S.gen.Parasinosturio
A. transmontanus zona N. Pacific
A. brevirostris zona Est American
A. fulvescens zona Est American S. gen. Dinenctus
A. baeri zona Est American
4
Neculai Patriche
1833:349) Acipenser stellatus
3). Acipenser subgenus Sterleta Guldenstadt 1772:533
Acipenser ruthenus, Acipenser nudiventris, Acipenser schrencki
4). Acipenser subgenus Antaceus Fitzinger yi Heckel 183:293
Acipenser persicus. Acipenser gueldenstaedti, Acipenser naccarii
5). Acipenser subgenus Sinosturio Jaekel 1929:29
Acipenser dabryanus, Acipenser sinensis (Haekel, dup descrierea lui Kurz 1924:39
a denumit un sturion din rul Yangtze ca avnd rostru complet. Deng si Hu 1988 relev
Iaptul c plcile mici rostrale Iormeaz un singur os la adult Acipenser dabryanus)
6). Acipenser subgenus Parasinosturio subgen n
Acipenser medirostris, Acipenser transmontanus
7). Acipenser subgenus Rafinesque 1820:82
Acipenser fulvescens, Acipenser brevirostris, Acipenserbaeri (s-a inclus Acipenser
baeri pentru c aceast specie apare din punct de vedere morIologic asemntoare cu
Acipenser fulvescens, ambele specii avnd: Iorme de rosturi scurte si lungi; un lob superior
scurt al caudalei; scuturi dorsale si laterale de aceeasi culoare ca si Iondul; gur mare si un
tract intestinal Ioarte pigmentat. Ambele specii ocup n primul rnd habitate cu ape dulci si
ocup zonele geograIice cele mai reci).
Dup Leonid I. Sokolov si Lev S. Berdichevskii cariotipul la sturioni este aproape
cel mai complicat din seria vertebratelor prezentnd un numr mare de cromozomi dintre
care aproape jumtate sunt microsomi (Vasiliev si colab. 1980).
Functie de numrul cromozomilor (2n) sturionii pot Ii divizati n dou grupe:
a). cu 120 cromozomi:
Huso huso 2n = 116+2 (Fontana si Colombo, 1974)
2n = 118+2 (Birstein si Vasiliev, 1987)
Huso dauricus 2n 120 (Burtzev si colab., 1976)
Acipenser ruthenus 2n = 118+2 (Birstein si Vasiliev, 1987)
2n = 118+4 (Rob, 1976)
Acipenser stellatus 2n = 118+2 (Birstein si Vasiliev, 1987)
Acipenser nudiventris 2n = 118+3 (Arefev, 1983)
2n = 118+2 (Sokolov si Vasiliev, 1989)
Acipenser sturio 2n = 116+4 (Fontana si Colombo, 1974)
b). cu 240 cromozomi:
Acipenser naccarii 2n = 239+7 (Fontana si Colombo, 1974)
Acipenser gueldenstaedti 2n = 250+8 (Birstein si Vasiliev, 1987)
Acipenser baeri 2n = 249+5 (Vasiliev si colab., 1981)
Acipenser schrencki 2n 240 (Vasiliev si colab., 1980)
Discutnd sistematica la sturioni, din punct de vedere al cariotipului remarcm Iaptul
c o parte din speciile existente nu au Iost cariotipizate nc.
Comparnd ns cele dou grupe, 120 si 240 cromozomi, apare evident ideea c
speciile din al doilea grup ar Ii tetraploide dac cele din primul grup ar Ii considerate diploide.
Acest idee este sustinut si de Iaptul c n celule, continutul de DNA este de 3,6 pg la
5
speciile cu 120 cromozomi si de 5,7 pn la 6,3 pg la speciile cu 240 cromozomi (Fontana
1976). n raport ns cu datele de cariotip la Polvodon spathula Poliodontidae, speciile din
grupul AcipenseriIormes cu 120 cromozomi pot Ii tetraploide derivate din genitori diploizi
(Dingerkus si Howell 1976) iar cele cu 240 cromozomi pot Ii octoploide. Studiile si cercetrile
n aceste directii nc nu au lmurit pe deplin aceste aspecte.
Dup aceeasi specialisti Leonid I. Sokolov si Lev S. Berdichevskii AcipenseriIormele
Berg, 1940, cuprind dou Iamilii:
Acipenseridae Bonaparte, 1831 - caracterizate prin 5 siruri de scuturi osoase
dealungul corpului (Iig.3); prezenta a patru mustti asezate transversal si anterioare gurii;
prezenta unui rostru moderat de lung.
Polyodontidae Bonaparte, 1838 - caracterizate prin corp neacoperit de scuturi
osoase; absenta musttilor n pozitie anterioar gurii; prezenta unui rostru de dimensiuni
mari plat sub forma unei padele.
Familia Polyontidae Bonaparte,
1838, cuprinde dou genuri
monotipice: a)
Polyodon Lacepede, 1792, cu specia:
P. spathula (Walbamn, 1972) cu habi-
tat n apele dulci din estul Americii
de Nord.
b) Psephurus Gunther, 1873, cu
specia: P. gladius (Martens, 1862)
gsit n apele rului Yangtze, China.
Familia Acipenseridae
Bonaparte, 1831, cuprinde 23 de
specii n 4 genuri care uzual sunt
divizate n 2 subfamilii:
a) Acipenserinae Bonaparte,
1845, rostru conic terminal rotunjit:
valvula spiracul bine dezvoltat;
prezente pseudobranhiile;
b) Scaphirhynchinae Bonaparte,
1845, rostru spatulat terminal tios;
valvul spiracul absent sau slab
dezvoltat; pseudobranhiile
rudimentare.
Fig.3 Numrul scuturilor pe sirurile
dorasale si ventrale la cteva specii
de sturioni (R. Billard 1995)
6
Neculai Patriche
Cea de-a doua familie, Scaphirhynchinae, nu are reprezentanti n apele Europei.
Speciile sale triesc n rurile repezi curgtoare din continentul Nord American si Asia Central.
n America de Nord se gsesc 2 specii ale genului Scaphirhynchus Heckel, 1835,
dup cum urmeaz:
S. platorhynchus, Rafinesque, 1820;
S. albus, Farbes si Richardson, 1905;
cu habitat n bazinul rului Mississippi.
n Asia Central se gsesc 3 specii ale genului Pseudoscaphirhynchus (A. Nikolskii, 1900):
P. kaufmanni, Bogdanov, 1874;
P. hermanni, Kessler, 1877, ambele specii endemice rului Amu-Darya;
P. fedtschenkoi, Kessler, 1872, specie endemic rului Syr-Darya.
Subfamilia Acipenserinae Bonaparte, 1845, include 2 genuri:
a) Huso Brandt, 1869, cu speciile:
H. dauricus, Georgi, 1775, n apele rului Amur cu 2 Iorme, una semimigratoare
din golIul Amur iar cealalt de ap dulce.
H. huso, Linnaeus, 1758, specie migratoare prezent n bazinele mrilor Adriatic,
Neagr si Caspic.
b) Acipenser Linnaeus, 1758 include 16 specii din care 7 sunt rspndite n apele Europei:
A. nudiventris, Lovetsky, 1828;
A. ruthenus, Linnaeus, 1758;
A. naccarri, Bonaparte, 1836;
A. gueldenstaedti, Brandt, 1833;
A. persicus, Borodin, 1897;
A. sturio, Linnaeus, 1758;
A. stellatus, Pallas, 1871.
Cu exceptia speciei A. ruthenus toate celelalte sunt specii migratoare.
n apele din continentul Asia sunt rspndite urmtoarele 4 specii:
A. sinensis, Gray, 1834;
A. dabryanus, Dumeril, 1868;
A. baeri, Brandt, 1869;
A. schrencki, Brandt, 1869.
n apele din continentul Nord American, genul Acipenser Linnaeus, 1758, are prezente
5 specii dintre care una se regseste si pe coastele asiatice ale Pacificului*:
A. brevirostris, Lesneur, 1818;
A. oxyrhynchus, Mitchill, 1814;
A. transmontanus, Richardson, 1836;
A. fulvescens, Rafinesque, 1817;
A. medirostris, Ayres, 1857*.
Revenind la arealul geograIic n care sturionii sunt rspnditi (Iig. 4a, b) remarcm
Iaptul c acest grup se regseste numai n emisIera nordic de la Cercul Arctic pn la
Subtropice cu un maxim n zona temperat.
7
Fig.4a Arealul geograIic al sturionilor pe glob (dup R. Billard 1995)
Fig.4b Arealul geograIic al sturionilor pe glob (dup R. Billard 1995)
n tabelul nr.1 este reprezentat distributia geograIic a speciilor de sturioni (Iam.
Acipenseridae si Polyodontidae) precum si clasiIicarea Iunctie de extensivitatea si situatiile
de pericol sau amenintate cu disparitia (dup V. Birstein, 1993):
8
Neculai Patriche
Tabelul nr.1
Rspndirea geograIic si grade de protectie la sturioni, dup Birstein -1993
Specii
Nume englezesc
Nume romnesc
Distribu(ia
geografic
Clasament Bibliografie
0 1 2 3 4
A. brevirostris
shortnose sturgeon
sturion cu rostru mic
Ruri, estuare si
Mrile Americii
de Nord, fluviul
India (Florida) si
fluviul St. John
(New Brunswick)
V(Canada
USA)
T(Canada USA)
V(Canada)
IUCN Lista Rosie 1988
Williams si colab. 1989
Campbell 1991
A. dabryanus
Yangtze sturgeon
sturion de Yangtze
Yangtze E aproape Ex
Doroshov si Binkowski
1985
A. fulvescens
lake sturgeon
sturion de lac
Marile lacuri din
Sudul Canadei
V(Canada
USA)
T(Canada USA)
Williams si colab., 1989
A. gueldenstaedti
Russian sturgeon
nisetru
Marea Neagr,
Azov si Caspic si
fluviile aferente
I
Lelek 1987
Valsenko si colab., 1989
A. medirostris
green sturgeon
sturionul verde
Coastele de Nord
ale Pacificului,
Mexicului
V (Canada) Campbell 1991
A. mikadoi
Sakhalin sturgeon
sturion de Sahalin
Oceanul Pacific,
Nordul Japoniei,
Coreea, Marea
Bering, fluviul
Tumnin
I USSR Cartea Rosie 1984
A. naccarii
Adriatic sturgeon
sturion de Adriatica
Adriatica, Po si
Adige
V Lelek 1987
A. nudiventris
ship sturgeon
viza
fluviile asociate
Mrii Caspice,
Mrii Negre si
Azov
E, AP
E
AP
Ex
Pavlov si colab., 1985,
Lelek 1987
Solokov si Vasiliev 1989
Birstein 1993
A. oxyrhynchus
desotoi
Gulf sturgeon
sturion de golf
Golful Mexic,
coastele de N. ale
Americii de Sud
T
A. oxyrhynchus
Atlantic sturgeon
sturionul de Atlantic
(american)
Fluviile, estuarele
si mrile coastei
de Est a Americii
de Nord
V(Canada
USA)
SC (USA)
A. persicus
Persian sturgeon
sturion de persia
(nisetru de Persia)
Marea Caspic si
Marea Neagr si
rurile aferente
E Lelek 1987
A. ruthenus
Sterlet
cega
Marile fluvii ale
Marii Negre
(Volga, Dunrea);
sistemul Dvina din
Rusia (fluviile
siberiene Ob,
Irtysh, Yenisei)
E
AP
I
K
Lelek 1987
Sololov si Vasilie 1989
A. schrencki
Amursturgeon
sturion de Amur
fluviul Amur,
Siberia
V IUCN Lista Rosie 1988
A. sinensis
Chinese sturgeon
sturion chinezesc
sistemul Yangtze
(China)
E Georgi n Birstein 1993
A. stellatus
Stellate sturgeon
pstruga
Marile Caspic,
Azov, Neagr si
Egee si rurile
aferente
I
AP
Shubina si colab. 1989
9
0 1 2 3 4
A. sturio
Atlantic sturgeon
sip
Marea Baltic,
Oceanul Atlantic
de NE, Marea
Neagr;
Mediteran si
rurile aferente
E, EX
USSR Cartea Rosie 1984
Lelek 1987; Holcik si
colab. 1989
A. transmontanus
white sturgeon
sturionul alb
Coastele
Pacificului de
Nord, Alaska USA
E Campbell 1991
Huso dauricus
Kaluga sturgeon
kaluga
sistemul rului
Amur
V (Canada) IUCN Lista Rosie 1988
Huso huso
gigant sturgeon or
beluga
morun
Marea Neagr,
Caspic, Adriatic
si rurile aIerente
R
Lelek 1987; Pirogovskii
si colab. 1989
Pseudoscaphirhynchu
s fedtschenkoi
Syr-Dar shovelnose
sturion de Syr Darya
Marea Azov si Syr
Darya
V
E
Birstein 1993
P. hernanni
small Amu-Darya
shovelnose
sturion mic de Amur
Darya
Amu Darya (Asia
Central)
AP
Dukravets si MitrroIanov
1982
Pavlov si colab. 1985
P. kaufmanni
large Amu-Darya
shovelnose
sturion mare de Amu-
Darya
rul Amu-Darya
(Asia Central)
Ex
Pavlov si colab. 1985
Pavlovskaia si
Zholdasova 1991
Birstein
Scaphirhynchus albus
pallid sturgeon
sturionul albus
Missouri si
Mississippi
E
E
S. platorynchus
shovelnose sturgeon
sturionul cu nas mic
Missouri si
Mississippi
E
Ex
S. suttkusi
Alabama sturgeon
sturion de Alabama
bazinul mobil al
Alabamei,
Mississippi
E
Williams si Clemmer
1991
Polyodon spathula
American paddlefish
poliodon
sistemul
Mississippi
I (USA)
SC(USA,Canada)
Psephurus gladius
Chinese paddlefish
poliodon chinezesc
sistemul Yangtze E Georgi 1990
Legenda, dup sistemul internajional UCA:
Ex extins
R rar
E = n pericol
I = intermediar
V vulnerabil
K insuIicient cunoscut
Legenda, dup sistemul U.S. Office of Endangered Species:
E = n pericol;
T amenintat
SC sunt create conditii speciale de existent
AP artiIicial reprodus
10
Neculai Patriche
1.2. Elemente generale asupra biologiei sturionilor
Sturionii considerati dup unii autori ca Iiind organisme primitive (Svertzev, 1928)
si evoluati dup altii (Gregory, 1933; Berg, 1947) se caracterizeaz prin marea lor longevitate,
corelat si cu vrsta la care devin maturi din punct de vedere sexual.
Morunul poate atinge o vrst de peste 100 de ani (Kozin, 1964; Marti, 1979). Indivizii
n vrst de 50 - 75 de ani nu sunt neobisnuiti la multe specii anadrome si de ap dulce
(Petrov, 1927; Russow, 1957; Sokolov, 1965; Soldatov, 1915).
Longevitatea speciilor de sturioni este probabil o Iunctie a mortalittii lor sczute n
Iaza adult (tabelul nr. 2).
Tabelul nr.2
Longevitatea ctorva specii de sturioni |I|
|I| Tsepkin si Sokolov (1971) si Holcik (1989)
* pentru femele, longevitatea mai mare dect la masculi
** mascul de 4 m si 725 kg, capturat n M. Caspic n 1940
*** Iemel de 4,9 m si 1004 kg n nordul M. Caspice n 1937
Speciile de ap dulce cu un ritm de crestere mai lent (cega, sturionul de Syr - Darya;
Amu - Darya si Mississippi si sturionul cu rostru mic) au, n general, o perioad mai scurt
pn la atingerea maturittii sexuale de 10 - 20 de ani. O exceptie o Iace nisetrul siberian din
rul Lena care trieste peste 50 de ani n raport cu ritmul su de crestere Ioarte redus (Vatinov
si Kasjanov, 1974).
Anii yi talia la pubertate
Vrsta (ani) Lt (cm) G(kg)
Intervalul ntre
2 reproduceri
Longevitatea
maxim (ani) Specia
Rul
de
origine
mascul femel mascul femel mascul femel mascul femel mascul femel
Obi, Ienisei 11 - 13 17 - 18 75 - 80 85 - 90 1 - 4 2 - 6
Lena 9 - 10 11 - 22 65 - 70 70 - 100 1 1 - 2 60 A. baeri
cresctorii 3 - 4 7 - 8 1 1
Volga 11 - 13 12 - 16 5 7 > 50 38
Dunre 8 - 12 13 - 18 100 120 3 9 5 - 6 33
A.
gueldenstaedti
Don 8 - 9 10 - 14 37
Kura 6 - 9 12 - 14 100 - 130 140-150 10 30 2 -3
A. nudiventris
Ural 13 16 - 22 130 150-160 32
Kura 8 12 113 48
A. persicus
Volga, Ural 15 18 122 162 12 19 2 -4 48
A. ruthenus Dunre 3 - 5 4 - 7 35 40 - 45 1 1 - 2 26* 22
A. stellatus Volga 7 9 105 120 3 - 4 9 - 10 3 - 4 41 30
Gironde 14 - 18 16 - 20 145 165 20 30 1 2
A. sturio
Rioni 7 - 12 8 - 14 96 - 110 137 13
Volga 14 - 16 19 - 22 3 - 4 107-118** 60
Kura 13 18 91-101***
Azov 12 - 14 16 - 17 160 200 30 60
H. Huso
Dunre 12 - 14 14 - 16 4 - 6 5 - 5 36
11
Speciile anadrome sau semianadrome cu ritm mare de crestere, sunt cunoscute a
atinge dimensiuni exceptional de mari ca talie. Morunul, de exemplu, s-a nregistrat a avea o
lungime a corpului de 576 cm cu o vrst de 118 ani (Tsepkin si Sokolov, 1971; Kozin,
1964) indic o greutate maxim de 2000 Kg. Sturionul alb este cel mai mare dintre speciile
Nord Americane atingnd greutti pn la 816 Kg (Moyle, 1976). n conditii de exploatare
intens dimensiunea medie a celor mai multe dintre speciile de sturioni s-a redus, astIel
greutatea corporal medie individual n Marea Caspic este de 85 - 110 Kg la morun, 14 -
17 Kg la nisetru si 9 - 11 Kg la pstrug (Moatri, 1979) cei mai mici sturioni sunt cei dulcicoli
cum ar Ii cega si sturionii de Amu - Darya, Sir - Darya si Mississippi a cror greutate maxim
a corpului nu depseste 30 Kg media Iiind ns ntre 0,2 - 0,5 Kg/exemplar.
Sturionii si petrec viata de adult n mediu dulcicol ct si marin: ruri, lacuri, lagune, estuare,
zone costiere ale oceanului. Toti acesti sturioni migreaz n amonte pe ruri pentru reproducere.
Functie de habitat sturionii se pot clasiIica n:
1. Sturioni anadromi - habiteaz n mediu marin si migreaz amonte n ruri pentru
reproducere;
2. Sturioni semianadromi - habiteaz cea mai mare parte din viat n ruri si migreaz
n regiunile preestuariene, dar nu se regsesc n mare;
3. Sturioni dulcicoli - habiteaz numai n mediu dulcicol, ruri, ntreaga lor viat.
Un lucru deosebit de interesant la sturioni este acela c acest grup de pesti necesit
un timp mare pentru atingerea maturittii sexuale si completarea ciclului gametogenetic n
comparatie cu pestii teleosteeni moderni (tabelul nr.3). Vrsta medie a primei reproduceri
variaz ntre 5 - 25 ani la cele mai multe specii, ecartul mediu Iiind ntre 10 si 20 de ani. Cea
mai precoce specie este A. ruthenus (4 - 8 ani) si cele mai tardive sunt speciile anadrome de
talie mare (H. huso) sau cele care habiteaz n conditii climatice grele (stocul estic al nisetrului
siberian: 25 - 25 de ani).
Dup Persov, 1975 dimorIismul sexual (anatomic si citologic) apare la cele mai
multe specii de sturioni dup 2 - 9 ani.
Tabelul nr.3
Biometria ctorva specii de sturioni;
valori minimale la prima maturitate sexual (dup R. Billard - 1995)
Prima maturitate sexual
Specia
Vrsta (ani) LT (m) Greutate (kg)
0 1 2 3
9 0,6 - 0,8 0,73
A. baeri
masculi
femele
10 0,6 - 0,8 0,73
5 0,45 - 0,5
A. brevirostris
masculi
femele
6 0,45 - 0,5
5
A. dabryanus
masculi
femele
10
16 0,85 - 0,95 4 - 5
A. fulvescens
masculi
femele
20 0,9 - 1,2 4 - 9
12
Neculai Patriche
14 2,3
H. dauricus
masculi
femele
16 2,3
12 1,8
H. huso
masculi
femele
16 2,0
P. kaufmani
femele 6 0,4
P. hermani
P. fedtschenkoi
S. albus
masculi 3 0,5
5 0,35
S. platorhynchus
masculi
femele
5 0,35
8 1,0 3
A. gueldenstaedti
masculi
femele
10 1,2 9
1,0 8 - 10
A. medirostris
masculi
femele
1,0 8 - 10
A. multiscutatus
A. naccarii
6
A. nudiventris
masculi
femele
12
7 1,2
A. oxyrhynchus
masculi
femele
8 1,8
3 0,35
A. ruthenus
masculi
femele
7 0,4 - 0,45
9 1,1 6
A. schrencki
masculi
femele
13
40
A. sinensis
masculi
femele
120
7 1,05 3 - 4
A. stellatus
masculi
femele
8 1,2 9 - 10
7 1,45 20
A. sturio
masculi
femele
8 1,65 30
12 1,2
A. transmontanus
masculi
femele
15 1,5
0 1 2 3
13
Indiferent de tipul ecologic al populatiei, reproducerea la sturioni are loc ntotdeauna
n mediu dulcicol, n general primvara la o temperatur medie a apei de 15 grade Celsius.
Substratul este de preIerint pietris, roci, adncimea apei Iiind n medie de 4 - 5 m la un
curent al apei de 1 m/s (tabel nr.4).
Tabelul nr. 4
Perioada de reproducere si cteva
elemente habituale la sturioni (dup R. Billard - 1995)
Intervalul de timp ntre dou reproduceri succesive este Ioarte variabil dar n gen-
eral este mai scurt la masculi dect la Iemele. Variatiile intraspeciIice sunt Ioarte importante
si depind de conditiile habituale (zonele geograIice). Interpretarea acestor intervale de timp
rmne totusi o problem nelmurit total nc (tabel nr.5).
Specia
Temp.
(C)
Perioada de
reproducere
Natura
fundului
Adncime
(m)
Viteza
curentului(ms
-1
)
A. baeri 11 - 16
Sfrsitul
primverii, verii
6 - 8 1,4
A. brevirostris 9 - 15
Sfrsitul iernii,
primverii
0,4 - 0,6
A. fulvescens 13 - 18
Sfrsitul
primverii
< 3,5 rapid
A. gueldenstaedti 8 - 15 Primvara 4 - 10 1 - 1,5
A. persicus 20 - 22 Vara
A. medirostris 8,9 - 16,7
Sfrsitul
primverii
rapid
A. naccarii Primvara
A. oxyrhynchus 13,5 - 18 Primvara, vara 11 - 13 0,5 - 0,8
A. ruthenus 12 - 17 Primvara 10 1,5 - 5
A. schrenki Primvara
A. sinensis Toamna
A. stellatus 15 - 26 Primvara, vara 2 - 14 1,2 - 1,5
A. sturio Primvara, vara > 5 1,5 - 2,0
H. huso 7 - 12 Primvara 4 - 20 1,1 - 1,9
P. kaufmani 14 - 16
14
Neculai Patriche
Tabelul nr.6
Talia gonadelor exprimat n din
greutatea corporal (RGS) si Iecunditatea Iemelelor pentru
cteva specii de sturioni (dup R. Billard - 1995)
Tabelul nr.5
Intervalul de timp dintre dou reproduceri succesive (n ani)
Specia Zona geografic Mascul Femel Autori
1 - 2 3 - 4 Kozhin, 1964
A. baeri Siberia
2 - 4 3 - 6 Sokolov, 1965
A. brevirostris
Coastele
americane
3 - 8 3 - 8
Taubert, 1980
Dadswell si colab., 1984
Quebec 2 - 3 4 - 6 Magnin, 1966
A. fulvescens
Lacul St. Louis 9 - 10 9 - 10 Goyette si colab., 1987
Dunre - > 6
Kukuradze si colab., 1975
dup Vlasenko si colab,
1989 A. gueldenstaedti
Volga 2 - 3 5
Krasikov, 1981 dup
Vlasenko si colab., 1989
A. oxyrhynchyus
Coastele
americane
1 - 5 3 - 5 Smith, 1988
1 1 Manea, 1966
A. ruthenus Dunre
- 1 - 2 Jankovic, 1958
A. stellatus Marea Caspic 3 - 4 3 - 4
Kazancheev, 1981 dup
Shubina si colab., 1989
Columbia - 2 - 11
Galbreath, 1979 dup
Cochnauer si colab., 1985
A. transmontanus
Fraser 4 - 11 6 - 8
Semakula si Larkin, 1968
dup Cochnauer si colab.,
1985
Marea Neagr si
Marea Caspic
3 - 4 3 - 4 Elanidze si colab., 1970
H. huso
Marea Azov 4,6 - 5 5 - 5,5 Makarov, 1970
P. kaufmanni Amu - Darya 3 - 4 Makeeva si colab., 1964
RGS %
Fecunditatea
oulelor Talia ovulelor Specia Popula(ia
(rul)
mascul femel 1000/kg mm mg
A. baeri
Obi, Ienisei
Lena
afluen[i
3,9 - 9,1 13,6 - 16,5
20
8,5
2,4 - 4,9
2,5 - 2,8
10,8 - 25
A. gueldenstaedti
Volga
Dunre
Ural
3,9 - 9,5 15
14
10,8 - 14
5,3 - 6,1
11 - 14,8
2,8x3,2*
-
3,3x3,8
20,6
22,1
5,7 3 - 6 3,2 - 3,7
15
A. medirostris 5,7 3 - 6 3,2 - 3,7
A. naccarii Po 2 - 2,4
A. nudiventris
Kura
Ural
Aral
11 - 23
9,1 - 20,4
14,8 - 21,7
1,5 - 3
12 - 15
14
A. persicus
Kura
Volga, Ural
6,5 20,9 3,2
3,8
A. ruthenus
Dunre 1,85 x 2
2,8x2,9*
A. stellatus Volga 5,8 25,9 2,7 - 3,2
A. sturio
Gironde
Rioni
7 - 30
13 - 32
2,4 - 2,8
A. transmontanus
Columbia
Fraser
3,5 - 4
Huso huso
Volga
Kura
Azov
Dunre
3 - 9 13 - 17
6,5 -
13,6
3,3
13,1
3,3
4*
2,2
3,7
Polyodon spathula Mississippi 9,1 - 26 2,0 - 3,1 3,7
* ou sub Iorm ovoid
Indicele gonosomatic creste la Iemele de sturioni cu 20 - 30 prin completarea
vitelogenezei. Fecunditatea individual este Iunctie de mrimea corpului astIel de la cteva
mii de icre la sturionii dulcicoli mici la cteva milioane n cazul morunului (tabel nr.6),
sturionului de Atlantic, sturionului alb. O Iecunditate relativ mare este observat la speciile
cu ritm de crestere rapid n ape calde 12.000 - 18.000 icre/kg greutate corporal la A. stellatus
si P. spathula. Cu toate c Iecunditatea este mare, sturionii prezint icre de talie mare 2 - 5
mm n diametru telocite cu cantitate mare de substant uscat (35 - 40) si cu un continut
Ioarte crescut de proteine (66 - 67), Wang, 1984.
Dezvoltarea si cresterea celulelor germinale este acompaniat si de transIormri
proIunde ale tesutului somatic n special n timpul migratiei de reproducere (Krivobok si
Tarkovskaya,1970).
Pentru depunerea pontei, migratia sturionilor poate Ii de la ctiva pn la cteva mii de km.
Sezonul si perioada de depunere a pontei, variaz Iunctie de specie si chiar de Iormele
din cadrul aceleasi specii. Spre exemplu pstruga si nisetrul sunt bine cunoscute a avea
cteva ecotipuri bine deIinite din acest punct de vedere, ecotipuri care diIer n ceea ce
priveste sezonul de migratie si stadiul de dezvoltare a gonadelor (Berg, 1948; Baranikova,
1972). Sezonul de reproducere la sturioni ncepe la sIrsitul iernii si se ncheie de regul
primvara spre var.
n general conditiile de mediu care determin migratia la sturioni sunt putin cunoscute,
ns debitele rurilor si temperatura sunt Iactori determinanti.
16
Neculai Patriche
Toate speciile de sturioni se reproduc de mai multe ori n timpul vietii. Completarea
unui ciclu gametogenetic depseste o perioad de 2 ani ntre Iemelele de sturioni. Trusov,
1972, precizeaz c un ciclu are loc Iunctie de specie ntre 2 - 8 ani (tabelul nr.5). Anual,
aproximativ 10 - 20 din stocul activ de reproductori este Iormat din grupuri noi
(Monastirsky, 1952) ceea ce conduce la crearea unei populatii heterogene ca vrst si talie.
Aceast structur complex a populatiilor de reproductori de sturioni, conIer mentinerea
diversittii genetice a speciilor (Marti, 1979).
Sturionii prezint icre lipicioase, usor alungite sau rotunde. Structura lor se
caracterizeaz prin repartizarea neuniIorm a citoplasmei si a incluziunilor viteline si
pigmentare. Polul animal ocup o treime din icr, este usor recunoscut dup pigmentatia
exterioar si contine citoplasm, material nuclear, mici granule viteline si incluziuni lipidice.
Portiunea vegetal cuprinde pachete viteline mari si picturi de grsime, printre care se
repartizeaz putin citoplasm. Aceste caracteristice Iac ca dup Iecundare, segmentatia
icrelor la sturioni s Iie total si inegal (Maria Caloianu-Iordchel, 1973).
Femelele de sturioni si depun icrele n ruri Iunctie de viteza curentului, cteva
specii reproducndu-se n senal la adncimi relativ mai mari (morunul, nisetrul, sturionul
alb), altele preIernd ape mai putin adnci (sturionul verde si de lac), ns toate cutnd
substrat dur (roci sau prundis). Pentru Iertilizarea icrelor este necesar o anumit concentratie
de spermatozoizi care n mediul natural se realizeaz prin participarea masculului. O densitate
mare de spermatozoizi ns, conduce la polispermie, cu consecintele sale nedorite, dat Iiind
numrul mare de micropili (5 - 40) (DettlaII si Ginsburg, 1954; Ginsburg, Zubova si Filatova,
1963). n urma contactului cu apa (activare) icrele ce sunt acoperite cu trei straturi protectoare
de mucoproteine si dezvolt un strat exterior puternic adeziv (Cherr si Clark, 1982; Markov,
1975). Prin actiunea curentului, icrele sunt mprstiate pe o supraIat mare a Iundului apei;
aceste se scuIund si se Iixeaz cu stratul lor adeziv de substrat (argil, pietris si prundis).
Nisipul si supraIetele mloase nu sunt potrivite pentru reproducere deoarece Iixarea bun a
icrelor necesit o supraIat de substrat corespunztoare (Markov, 1978).
Diviziunea icrelor la sturioni, morIogenia si embriogeneza timpurie sunt n toate
privintele asemntoare celor ale icrelor amIibiene ale anurelor (Ballard si Needham, 1964;
Ballard si Ginsburg, 1980; DettlaII si Ginsburg, 1954). DiIerentierea straturilor embrionare
apare prin invaginarea pliului dorsal al blastoporului si Iormarea gastrocelului; canalul neu-
ral se Iormeaz prin plierea plcii neurale. Substantele viteline intracelulare sunt mentinute
n plcutele cristaline pe toat perioada dezvoltrii timpurii. Dup cum s-a mai precizat,
temperatura optim a apei pentru reproducere si dezvoltare normal embrionar si larvar a
diIeritelor specii de sturioni variaz ntre 10 - 20
O
C (DettlaII si colab., 1981). Unele specii
asa cum sunt: pstruga (A. stellatus) si nisetru (A. gueldenstaedti) prezint o gam larg de
tolerante a temperaturii (DettlaII si Ginsburg, 1954) altele se comport bine ntr-o gam
restrns de temperaturi (sturionul alb si de lac, Wang, 1984).
Dezvoltarea embrionar este rapid si eclozarea apare 5 - 10 zile dup Iertilizare la
cea mai mare parte a speciilor de sturioni. Dup Wang, 1984, n procesul de eclozare 20-24
din calorii sunt consumate, restul Iiind Iolosit n procesul de embriogenez, considerat a Ii
17
cu eIicient ridicat. Larvele recent eclozate de 8 - 12 mm continu mecanismul de
organogenez Iolosind materialul existent n sacul larvar. Acestea ncep hrnirea la 8 - 14
zile dup eclozare cnd lungimea lor aproape se dubleaz si un stomac acidic bine diIerentiat
nlocuieste sacul larvar (Buddington si Doroshov, 1984; Vedrasco, Patriche, Talpes 1995,
1996 - nepublicat).
MetamorIoza (transIormarea n stadiul de puiet juvenil asemntor din punct de
vedere morIologic stadiului adult) apare la vrsta de 20 - 30 zile dup eclozare. Stadiile
juvenile la sturioni rmn n zonele inIerioare ale rurilor sau n delt pe perioade lungi de
timp variind de la mai multe luni la mai multi ani. n ceea ce privesc aspectele Iiziologice ale
dezvoltrii cum ar Ii cele legate de migrarea pentru prima dat n mare, nu sunt cunoscute.
Din punct de vedere al nutritiei, toti sturionii sunt carnivori. Acesti pesti prezint un
tract digestiv destul de scurt (80 - 90 din lungimea la Iurc), inclusiv un esoIag scurt, un
prestomac secretor, o regiune piloric hipertroIiat nesecretoare sau stomac muscular, un
intestin cu caecum piloric, valvul spiral si rect (Buddington si Doroshov, 1984). Sistemul
digestiv este adaptat pentru prelucrarea hranei mari, dure care se aIl n regimul alimentar
obisnuit. Cu putine exceptii speciile de sturioni se aseamn n privinta deprinderilor de a se
hrni, descrise ca Iiind bentoIage (Burgren, 1978). Sturionii prezint gura protractil cu
buze crnoase, mustti si rostru cu numerosi receptori senzoriali (Pyatkina, 1976). Prada
este localizat si identiIicat cu ajutorul receptorilor olIactivi si gustativi. Cele mai multe
specii consum ocazional moluste, viermi, crustacee si peste. Importanta relativ a regimului
alimentar si preIerinta pentru vietuitaore ca hran speciIic se poate schimba n Iunctie de
mprejurri. Molustele de exemplu reprezint hrana principal a sturionului alb din golIul
San Francisco. Aceasi specie din regiunea inIerioar a rului Columbia se hrneste ns pe
baz de miros cu chiscari si scrumbii (Bajkov, 1951).
Att pstruga ct si nisetru si-au schimbat hrana principal - molustele cu viermii
policheti dup introducerea cu succes a speciei Nereis n Marea Caspic (Marti, 1979).
Anumite specii sunt specializate a Ii rpitoare si au guri mari (morun, kaluga si
poliodonul chinezesc). Cu toate acestea exist o Iorm Ioarte specializat de sturion, Polvodon
spathula care este un consumator Iiltrator mncnd zooplancton de ap dulce (Forbes, 1888).
Hrana de baz a larvelor de sturion const n zooplancton de ap dulce. Dup metamorIoz,
juvenilii se hranesc si cu larve de insecte de ap dulce sau cu animale macrobentonice din
estuare.
Speciile de sturioni care cresc cel mai repede sunt cele ce apartin grupurilor anadrome
si semianadrome. Mediile anuale de crestere n lungime si greutate pe individ sunt de 17 cm
si 4,6 kg la morun, 14 cm si 2,5 kg la kaluga (morun asiatic), 10 - 13 cm si 0,5 - 1,2 kg la
nisetru si pstrug n timpul primilor 10 ani de viat (Chugunov si Chugunova, 1964). Prin
contrast, cega sau nisetru siberian din zona estic ar creste doar cu 3 - 5 cm si 0,1 - 0,2 kg pe
an.
Ritmul de crestere este dependent de mediu (temperatura apei, hran, concurent) si
poate Ii deosebit Iunctie de populatie (Chugunov si Chugunova, 1964; Sokolov si Akimova,
1976). Factorul de conditionare - coeIicientul Fulton - (raportul dintre greutatea corpului si
18
Neculai Patriche
lungimea la Iurc, la cub) variaz ntre 0,4 - 0,9 la diIeritele specii de sturioni (Chugunov
si Chugunova, 1964).
La nceperea dezvoltrii sexuale si n special n Iazele avansate ale gametogenezei,
cresterea tesutului somatic se reduce mult si nutrientii de baz sunt dirijati ctre celulele germinale.
Dup reproducere sturionii pierd 40 din continutul de materie uscat si probabil
chiar mai mult din caloriile corpului (Krivobok si Tarkovskaya, 1970).
Procesele Iiziologice care guverneaz cresterea si metabolismul sturionilor nu sunt
cunoscute. Se pare c temperatura cuprins ntre 15 - 20 grade C este optim pentru crestere
la cele mai multe specii. Factorii de mediu cum ar Ii: nivelul de oxigen dizolvat sau salinitatea
apei si compozitia ionic, pot inIluienta cresterea datorit capacittii limitate a sturionilor de
a-si regla preluarea de oxigen (Burgren si Randall, 1978).
Toleranta larg la diIerite medii abiotice, demonstrat de repartizarea geograIic a
speciilor de sturioni, poate Ii cu greu atribuit adaptrii lor recente (Doroshov, 1985).
Sturionii s-ar comporta mai bine si ar creste mai bine dect multe alte specii n
ecosistemul 'ideal asa cum de exemplu sunt Marea Caspic si Marea Azov; ns cu toate
acestea ei sunt mult mai putin productivi dect speciile teleosteene moderne (Magnin, 1959).
1.3. Prezentarea speciilor. Generalitti.
POLYODONTIDAE
1. Psephurus gladius ( Martens, 1862).
Sinonime: -
(Ro) poliodon
chine:esc.
Specie de ap dulce, cu piele neted Iar solzi, cu maxilarul superior prelungit, cu
un rostru sub Iorm de palet aplatizat, cu caudala heterocerc pronuntat. Prezint 70 radii
la nottoarea dorsal si 65 la anal. Gura este protractil. DiIer de specia Polvodon spathula
printr-un numr mai mic de branhiospini a cror lungime este mai scurt. Specia habiteaz
n rul Yangtze, China, atingnd lungimi de pn la 7 m (Nacholes, 1943).
19
2. Polyodon spathula (Walbaum, 1972).
Sinonime: -
(Ro) poliodon,
(E) paddlefish.
Specie de ap dulce, cu partea dorsal de culoare gri, gri-albstrui, lateralele de
culoare gri-pal deschis. Nu este considerat a Ii un sturion propriu-zis, dar din punct de vedere
al cariotipului se ncadreaz n aceast grup (numrul si Iorma cromozomilor). Totodat
prezint ca paraziti ai gonadelor cele dou coelenterate prezente la sturioni.
Specia de regul nu prezint plci osoase mari, pielea Iiind neted sau uneori acoperit
de mici plci Ioarte rare de Iorm rombic n special spre caudal.
Specia Polvodon spathula se recunoaste usor prin Iorma caracteristic a rostrului
Ioarte alungit, turtit dorsoventral si mai mare n partea sa anterioar. Rostrul este de 2,5 - 4
ori lungimea capului. Gura este neprotractil, specia Iiind planctonoIag. Prezint dinti
numerosi si Iini la exemplarele tinere, spiracul, nottoarea ventral plasat central, cea
dorsal Ioarte n spate iar cea anal aproape n ntregime n spatele dorsalei si un pic mai
mare dect aceasta. Ca mrime poate atinge 2,5 m si 100 kg (Slastenenko, 1958).
Specia vietuieste n marile sisteme hidrograIice ale Iluviului Mississippi. Specia a
Iost remarcat att n GolIul Mexic ct si n marile lacuri (Hubbs si Lagler, 1958).
Polvodon spathula se reproduce la sIrsitul iernii nceputul primverii, pe Iund dur
sau nisipos al albiei Iluviilor sau pe Iundurile nisipoase de marginea lacurilor. Se deplaseaz
n bancuri mari aproape de supraIat n timpul migrrii pentru reproducere. Icrele sunt de
culoare gri verzui (diametrul 2,7 mm) si Iecunditatea relativ este de 9500 icre/kg corp
(Reed si colab., 1992, Vedrasco, Lobcenco, 1995 date nepublicate).
Se hrneste n principal cu zooplancton pe care l prinde notnd n spiral cu gura
deschis, putnd prinde ocazional si insecte acvatice.
20
Neculai Patriche
ACIPENSERIDAE
SCHAPHIRHYNCHINAE
3. Scaphirhynchus platorhynchus (Rafinesque, 1820)
Sinonime: -
(Ro) sturionul cu nas mic, (E) shovelnose sturgeon, hackleback.
Specie de ap dulce, de culoare brun deschis spre glbui (spre deosebire de
Scaphirhvnchus albus care are o culoare mai deschis). (Forbes si Richardson, 1920).
Rostrul este alungit si plat, musttile interioare sunt mai lungi dect cele exterioare,
nu prezint spiracul.
Specia trieste n cursul inIerior si mijlociu al Iluviului Mississippi si ocup aIuientii
principali dar a avut o arie de rspndire mai mare n acest bazin (rurile Ohio, Illinois,
Wabash, Cumberland). Specia se hrneste n principal cu insecte acvatice si este mai
reprezentativ numeric dect Scaphirhvnchus albus, habitnd n zonele cu curenti puternici
pe Iund nisipos sau de pietris. Pescuit intens specia n prezent a devenit protejat n Texas
si n declin n Kentucky, Dakota de Nord, Virginia de Vest, Wyoming.
4. Scaphirhynchus albus (Forbes yi Richardson, 1920).
Sinonime: -
(Ro) sturionul albus, (E) pallid sturgeon.
Specie strict dulcicol, are culoarea maro deschis pe spate si laterale si abdomenul
deschis la culoare spre alb. Are lungimea total maxim de 1,8 m (dup Migdalski si Fichter,
1979) n medie 0,6 m, la adulti Iiind mai mare dect Scaphirhvnchus platorhvnchus, greutatea
maxim putnd atinge 130 kg.
Specia are ca areal bazinul superior Mississippi (Iluviul Mississippi si Cairo)
hrnindu-se n principal cu larve de insecte si pesti (Cyprinidae). Frecvent specia se
hibridizeaz natural cu Scaphirhvnchus.platorhvnchus (Carlson si colab., 1985). Maturitatea
sexual survine pentru masculi la 3 - 4 ani (0,5 - 0,6 m lungime, Kallemeyn, 1983).
Aceast specie este mai putin cunoscut si mult mai putin abundent dect
Scaphirhvnchus platorhvnchus (Conte si colab., 1988).
Scaphirhvnchus albus este considerat specie amenintat (Nordstrom si colab., 1977;
Conte si colab., 1988) Iiind protejat n 7 state americane (Johnson, 1987).
21
5. Scaphirhynchus suttkusi (Williams yi Clemmer, 1991).
Sinonime: -
(Ro) sturionul de Alabama.
Specia este considerat recent
un nou sturion din bazinul Alabama si
Mississippi. Din punct de vedere istoric
specia a aprut n toate rurile mari ale
cmpiei din zona de coast a bazinului mobil, dar populatiile speciei s-au redus prin distrugerea
habitatului riveran ca urmare a ndiguirilor si a desecrilor. Scaphirhvnchus suttkusi este din
punct de vedere morIologic asemntor lui Scaphirhvnchus platorhvnchus care apare n
bazinele Mississippi si Rio Grande.
Scaphirhvnchus suttkusi diIer de Scaphirhvnchus platorhvnchus n mod considerabil
printr-un numr mai mare de radii n aripioare si striatii pe plci precum si a caracterelor
meristice.
PSEUDOSCHAPHIRHYNCHINAE
. Pseudoschaphirhynchus fedtschenkoi (Kessler, 1872)
Sinonime: - (Ro) sturionul de
Svr-Darva, (F) ne:-pelle du Svr-
Darva,
(Rus) Svr-darinskif
lopatonoss.
Specie de ap dulce, rar, se
gseste n Iluviul Syr-Darya. Rostrul la
unele exemplare este mai lung, la altele
mai scurt. Nu are ghimpi pe cap si nici
pe rostru. Prelungirea vrIului cozii la
unele exemplare este Ioarte lung, la altele lipseste. S-au descris 3 Iorme:
- tipica, cu rostrul destul de lung si caudala cu putin vrI sau Ir vrI;
- morpha brevirostris, Berg, cu rostrul scurt si cu caudala cu vrI subtire si lung;
- morpha intermedia, Berg, cu rostrul prelungit si caudala Ir vrI ascutit.
Aceste Iorme se ntlnesc rar la acelasi pescuit. Specia se hrneste n principal cu
larve de insecte. Se reproduce primvara, cam n acelasi timp cu A. nudiventris. Nu are
valoare comercial.
22
Neculai Patriche
7. Pseudoschaphirhynchus kaufmanni (Bogdanov, 1874)
Sinonime: -
(Ro) sturion mare de Amu-Darva,
(F) grand ne:-pelle de lAmou-
Darva,
(E) Amu-Darva shovelnose, large
shovelnose,
(Rus) baloi Amu-darinskif
lopatonos.
Specie de ap dulce, se gseste n apele
curgtoare, tulburi, ale rului Amu-Darya.
Exemplare izolate se gsesc si n apele salmastre
ale deltei rului Amu - Darya. Aripioara caudal
este prevzut cu un vrI lung si ascutit la
exemplarele tinere. Adultii au o pereche de ghimpi
nainte de ochi si alt pereche n urma ochilor. Se
hrneste cu pesti si larve de insecte. Atinge maturitatea sexual la 6 - 7 ani, cnd au cca. 45 cm;
se reproduce primvara la temperatura apei de 16
O
C, Iemelele depun 3000 - 36000 icre.
S-au pescuit exemplare de 75 cm si 2,5 kg; are carnea gustoas asemntoare cu a
cegei; prezint valoare comercial local.
8. Pseudoschaphirhynchus hernanni (Kessler, 1877).
Sinonime: -
(Ro) sturion mic de Amu-
Darva,
(F) petit ne:-pelle de
lAmou-Darva,
(Rus) maliv Amu-
darinskif lopatonos.
Specie de ap dulce, rar
ntlnit pe cursul de cmpie al
Iluviului Amu - Darya. Rostrul plat
sub Iorm de lopat, nu Ioarte lung,
Iilament caudal (Kozihin, 1964), peste de talie mic. Specia se hrneste cu nevertebrate bentonice
mici.
23
ACIPENSERINAE
HUSO
9. Huso huso (Linnaeus, 1758)
Sinonime: Huso ichthvocolla,
Bonaparte 1846, Acipenser
huso, Linnaeus 1758,
Acipenser vallisnerii, Molin
1853.
(Ro) morun,
(F) belouga, grand esturgeon,
(E) russian beluga, giant
sturgeon, great sturgeon,
(Rus) belouga.
Specie potamotoc, gamodrom, rspndit n bazinele Mrii Caspice, Marii Negre,
Mrii de Azov si Mrii Adriatice (Grimm, 1883; Berg, 1904; Gulgakov, 1926).
Bnrescu prezint ca posibil existenta acestei specii n Marea Egee. n Dunre
urca mai sus de teritoriul romnesc, pn n Ungaria, iar n trecut urca si pe cursul inIerior al
aIluentilor din Romnia. Citm masculi ai speciei migrnd 20 km. amonte n rul Siret.
n Marea Neagr adultii triesc n zona Iaciesului mlos, Iaseolinoid, la adncimi de
50 - 100 m. Se hrnesc mai ales cu pesti, crustacee, moluste si alge; iarna mnnc Ioarte
putin. Pentru reproducere migreaz n Dunre primvara la temperatura apei de 4 5
o
C si
toamna. Masculii ating maturitatea sexual la 12 - 14 ani, Iemelele la 16 - 18 ani, cnd au
circa 2 m lungime si 80 kg greutate; Iemelele depun 360.000 - 7.700.000 icre. n Dunre se
reproduce numai primvara la temperaturi ale apei de 15 17
o
C, n gropi adnci (8 - 20 m)
cu Iundul tare, argilo - nisipos, n locuri Ierite de mpotmolire. Dup reproducere, adultii
migreaz n mare notnd Ioarte iute, la supraIata apei; puietul se ndreapt spre mare n
perioada iulie - septembrie, noat ns ncet si pe Iund si se opreste n anumite locuri, unde
se adun si puii altor specii de sturion; puii rmn un timp n apele salmastre si apoi se
rspndesc ctre adnc. n Dunre puietul se hrneste cu crustacee (gamaride) si larve de
insecte, iar n apele salmastre n special cu misidaceae si paleominidae.
Nikolski si colab., 1954, presupune existenta si la morun a 2 Iorme biologice
intraspeciIice, de primvar si de toamn.
Huso huso d hibrizi intergenici cu Acipenser gueldenstaedti, Acipenser stellatus si
Acipenser nudiventris. Cu Acipenser ruthenus n ncrucisri artiIiciale d hibrizi Iertili. Atinge
dimensiunile cele mai mari dintre sturioni: s-au pescuit exemplare de 6 m lungime si 1000 -
1300 kg greutate (Berg, 1948; Tsepkin si Sokolov, 1971).
Prezint Ioarte mare valoare ecomonic, att prin calitatea crnii si icrelor ct si prin
cantittile ce se pescuiesc.
24
Neculai Patriche
1. Huso dauricus (Georgi, 1775)
Sinonime: Acipenser orientalis
Pallas,
(Ro) morun de Amur (asiatic),
kaluga,
(E) siberian great sturgeon,
(Rus) kaluga.
Specie de ap dulce, semimigratoare, rspndit n bazinul Amurului de la liman
pn n cursul superior. Din Amur intr n rurile aIluente Anguli, Silca, Onan, Sungarei,
Ioni, Usuri, Ingoda si n lacurile Xanca, Balon, Orel (Berg, 1904; Nicolskii, 1954). Berg n
1904 i-a semnalat prezenta n Marea Ohotsk.
Capul este de aproximativ 3,3 ori mai mic dect lungimea corpului pn la baza
caudalei, musttile au apendici pliati. Primul scut din sirul dorsal este mai mic. Specia prezint
36 - 46 scuturi laterale, 46 - 54 radii pe nottoarea dorsal (Nichols, 1943) sau mai mult de
60 (Holcik, 1989), 36 - 46 radii pe caudal. Se distinge ntre ceilalti sturioni printr-o gur cu
deschidere mare care ocup toat ltimea prtii ventrale a capului.
Aceast particularitate este cea care l apropie de Iaptul c acesti pesti devin ihtioIagi
Ioarte devreme. Reproducerea are loc n amontele Iluviului primvara pe substrat nisipos si
pietris. A Icut obiectul suprapescuitului beneIiciind n prezent de msuri de protectie. Este
vorba despre unul dintre cei mai mari pesti de ap dulce dintre care anumite specimene au
putut atinge 1000 kg n perioada istoric si prezint nc greutti de 200 - 250 kg la vrste de
aproximativ 30 ani (Krykhtin, 1976).
ACIPENSER
11. Acipenser sturio (Linnaeus, 1758)
Sinonime: Acipenser esturgeon,
Daubenton, Antaceus varrellii
Dum., Acipenser loevissimus, Jal.,
Huso valenciennii Dum.
(Ro) ip, vi:a galben,
(F) esturgeon commun, esturgeon dEurope,
(E) common sturgeon, sea sturgeon,
sturgeon,
(Rus) belouga.
Specie potamotoc, gamodrom; st n apele dulci mai putin dect celelalte specii
migratoare de sturioni. A Iost rspndit pe ntreg litoralul Atlantic al Europei n Marea
Baltic, Marea Nordului, Marea Mediteran, Marea Adriatic si Marea Neagr, de unde
urca n multe din Iluviile lor tributare. A existat Irecvent n Guadalquivir, Gudiana, Tagul,
Adour, Gironde, Loire, Sena, Rhin, Ems, Elba, Eider, Weser, Oder, Vistula, Niemen, Neva,
25
n rurile din Anglia, Severn, Trent, Thamisa (DÀncona, 1924; Meyer, 1950; De Rada,
1954; Bridge, 1958).
n Marea Neagr a Iost descris de Gunther, 1868, Berg, 1911 si Antipa, 1934; de aici
intr n Dunre (semnalat numai n regiunea Deltei) si Rion. n prezent a disprut practic din
Ioarte multe bazine, iar sistematic se pescuieste numai n Guadalquvir si Gironde.
Spatele este de culoare gri roziu pn la maroniu sau verzui, prtile laterale sunt
deschise cu marmoratii putin deIinite, abdomenul albicios argintiu pn la glbui. nottoarele
pectorale au culoare usor glbuie celelalte Iiind de culoare gri. Scuturile sunt de culoare alb
iar viscerele gri deschis.
Corpul este de Iorm alungit, rostrul este ascutit si alungit cu extremitatea usor
ridicat n sus si cu lungimea atingnd 53 - 66 din cea a corpului. Musttile sunt neIranjurate
plasate mai aproape de gur dect de extremitatea rostrului, buzele inIerioare puternic adncite
n mijloc.
Acipenser sturio poate Iace migratii importante pentru a se reproduce, pn la 1000
km n ruri. n mare, migratiile sunt mai limitate si adncimile la care acesti sturioni sunt
capturati nu depsesc n jur de 70 m; de Iapt ei par s rmn pe platoul continental si se
deplaseaz de-a lungul coastelor (un specimen a Iost capturat n Nordul Bretaniei n 1983).
Specia este n pericol de disparitie.
12. Acipenser ruthenus (Linne, 1758)
Sinonime: -
(Ro) ceg,
(F) sterlet,
(E) sterlet,
(Rus) sterliad.
Specie de ap dulce, holobiotic, eurosiberian, cu arealul european limitat la bazinele
Pontic si Caspic. Are arealul cel mai rspndit dintre sturioni si se gseste n Dunre, Nistru,
Bug si Nipru (Bazinul Marii Negre), Volga, Cama, Terek, s.a. (Bazinul Marii Caspice), n
Iluviile si rurile nordsiberiene, Dvina de Nord, Dvina de Vest, Mezen, Neman, Peciora,
Suia, Obi, Irts, Enisei, s.a. si n bazinele lacurilor Ladoga si Onega (Berg, 1926; Antipa,
1934; Nikolskii, 1957). Trieste si n prtile mai ndulcite ale Marii Caspice n Iata gurilor
Iluviilor; a Iost semnalat n GolIul Quarnero din nordul Mrii Adriatice (DÀncona, 1926;
Monen, 1959); Burmachin, 1963, o semnaleaz n Amur.
n Dunre se ntlneste de la guri pn n Bavaria; n sectorul romnesc este mai
abundent n zonele Galati - Brila - Hrsova, bratul Borcea si Orsova, Bazias; din Iluvii
ptrunde n unii aIluenti ca Drava, Tisa, Mures, Somes, Jiu, Arges si Prut.
26
Neculai Patriche
ntmpltor ptrunde si n unele blti din lunca inundabil; O. Gheracopol si G.
Vasilescu au semnalat-o n Brates, 1958. Spatele este gri pn la maro, scuturile laterale si
abdomenul sunt albicioase, nottoarele gri. Se ntlnesc varietti 'alba (albinos) si 'erythrea
(portocaliu - roz). Rostrul este polimorI masiv sau mic si ascutit, de mrimi diIerite; prezenta
a 4 mustti lungi Iranjurate, numeroase plci osoase ntre rndurile de scuturi, capul este
alungit, buza inIerioar ntrerupt la mijloc (ceea ce o diIerentiaz de Acipenser nudiventris);
numrul scuturilor de pe rndurile laterale este ridicat (mai mare de 50), ceea ce diIerentiaz
Acipenser ruthenus de numeroase alte specii de sturioni. Atinge maturitatea sexual la vrste
diIerite, dup sex si habitat, masculii n Dunre la 3 - 4 ani, rar la 2 ani, n Volga la 3 ani, n
Obi la 4 - 5 ani, n Enisei la 5 - 6 ani, iar Iemelele n Dunre la 4,5 - 6 ani, rar la 3 ani, n Volga
la 6 ani, n Enisei la 7 - 8 ani.
Femelele tinere se reproduc n Iiecare an, cele mai n vrst din 2 n 2 ani; proliIicitatea
medie este de circa 15.000 icre la Iemelele pn la 7 ani si de circa 44.000 icre la cele peste 7 ani.
Pentru reproducere migreaz n acelasi Iluviu, uneori pe distante mari (n Dunre
pn la 800 km) cutnd conditii ecologice Iavorabile; reproducerea are loc la temperaturi
de 12 - 17C (aprilie - mai), pe bancuri de pietris mrunt sau mijlociu, la adncimi de
aproximativ 10 m.
Rspndirea speciei este conditionat de continutul n oxigen al apei si de existenta
conditiilor de reproducere (Busnit, 1965). Nu s-au pescuit exemplare mai mari de 125 cm
lungime si de 16 kg greutate.
13. Acipenser naccarii (Bonaparte, 1836)
Sinonime: Acipenser nasus, Heckel 1851, Acipenser nardoi, Heckel 1851.
(Ro) sturion de Adriatica, (F) esturgeon de lAdriatique, esturgeon italien, (E)
Adriatic sturgeon.
Specie potamotoc, gamodrom, rar. Se gseste n nordul Mrii Adriatice si n
apele italiene ce se vars n aceast zon (Berg, 1904; DÀncona, 1924; Paccagnella, 1949),
este cunoscut pe insula KorIu (Berg, 1962). Nu prezint valoare comercial. Coloratia este
variabil, spatele gri maro, glbui, maro oliv sau negricios, abdomenul albicios. Cap alungit
20 din lungimea corpului, rostrul scurt mare si rotunjit cu proIil superior concav, buza
inIerioar ntrerupt, ochi mici, mustti neIranjurate situate mai aproape de extremitatea
rostrului dect de cea a gurii, nottoarea dorsal ncepnd din spatele oriIiciului anal.
Pentru Brunelli, 1934, Acipenser naccarii este probabil o subspecie a lui Acipenser
naccarii gueldenstaedti. Aceast specie pare mai degrab de ap dulce dar a Iost semnalat
n Marea Adriatic n zona costier la o adncime de 10 - 40 m pe Iund nisipos. Specia a avut
arealul n zona estic a Mrii Adriatice dar pare s nu mai existe n prezent dect n cursul
mijlociu si inIerior al rului Po.
27
14. Acipenser fulvescens (Rafinesque, 1817)
Sinonime: Acipenser maculosus, Lesueur 1818, Acipenser rubicundus, Lesueur 1818,
Acipenser serotinus, Raf. 1820, Acipenser ohiensis, Raf. 1820, Acipenser
macrostomus, Raf. 1820, Acipenser truncatus, Raf. 1820, Acipenser rupertianus,
Richardson 1836, Acipenser laevis, Agassi: 1850, Acipenser carbonarius, Agassi:
1850, Acipenser rhvnchaeus, Agassi: 1850, Acipenser liopeltis, Gunther 1870,
numeroase nume de specie sunt atribuite de Dumeril in 1870, dup :onele de origine.
(Ro) sturion de lac, (F) esturgeon lacustre, esturgeon faune, (E) lake sturgeon, ripe
sturgeon, smoothback.
Culoare galben pentru exemplarele tinere, rosiatic sau verzuie pentru cei mai
btrni. Scuturi: 9 - 17 D, 29 - 42 L, 7 - 12 V (Scott si Crossman, 1974), 12 - 15 D (Vladykov
si Beaulieu, 1946), 30 - 38 L (Conte si colab., 1988).
Primul arc branhial prezint n medie 33 branhiospini si cel mai adesea 30 - 37
(Vladykov si Beaulieu, 1946). Lungimea total maxim 2,41 m (Scott si Crossman, 1974),
greutatea maxim de 140 kg (Madson, 1987). Aceast specie cu un comportament gregar
este de obicei dulcicol (desi au Iost gsite exemplare n ap salmastr la Quebec); ea se
gseste n zonele calme ale rurilor, putin adnci ( 4,5 m), cu Iund nisipos sau de pietris. Se
gseste n Mississippi pn la GolIul Hudson.
Ca si la alte specii de ap dulce, este logic s se considere c datorit izolrii si
cvasiabsentei repopulrii, indivizii ce exist ntr-un bazin si-au conservat originalitatea
Iormnd populatii. Fortin si colab., 1991, atribuie diIeritelor grupri simpatrice ale sturionilor
din culoarul Iluvial al lui St. Laurent un statut de stocuri utilizabile pentru gestionarea
pescuitului dar care nu pot Ii recunoscute din punct de vedere al Ienotipurilor. Specia este
protejat n 12 state americane si n declin n alte 6, nu este protejat n Canada (Johnson,
1987).
15. Acipenser gueldenstaedti (Brandt, 1883)
Sinonime: -
(Ro) nisetru,
(E) osetr, russian sturgeon,
(Rus) ruskif osetr, osetr.
Specie ponto - caspic, potamotoc, gamodrom; exist ns n Volga o Iorm care
trieste toat viata n ap dulce (Berg, citat de Vasilescu G., 1972). Se gseste n Marea
Caspic, Marea de Azov si Marea Neagr de unde pentru reproducere urc n rurile Volga,
Ural, Cama, Terek, Sulac, Cura (din Marea Caspic), Don si Cuban (din Marea de Azov),
Nipru, Nistru si Dunre (din Marea Neagr).
28
Neculai Patriche
Scuturi: 15 - 19 D, 24 - 50 L, 6 - 14 V, ele sunt prevzute cu ngrosri radiale
(Lebedev si colab., 1969 n Charlon si Williot, 1978). Rostrul este scurt si masiv, musttile
sunt neIranjurate si plasate mult n Iat, buza inIerioar nu este ntrerupt.
Maturitatea sexual este atins pentru masculi la 8 - 9 ani n Iluviul Don (Kozhin,
1964), 8 - 10 ani n Dunre si Volga, 13 - 14 ani n Kura (Kozhin, 1964) si pentru Iemele la
10 - 14 ani n Don (Kozhin, 1964), 12 - 13 ani n Dunre si Volga, 10 - 20 ani n Kura
(Kozhin, 1964).
Ca si pentru alte specii de sturioni se disting printre reproductori exemplare care
migreaz primvara (Iebruarie - mai) si exemplare care migreaz toamna (august - octombrie),
(Vasilescu si Stncioiu, 1973; Manea, 1980).
Depunerea pontei are loc primvara n anul migratiei pentru exemplarele care
migreaz primvara si n anul urmtor pentru cele care migreaz toamna. Zonele de
reproducere sunt situate n zone de curent puternic, cu adncimi de 4 - 10 m la o temperatur
a apei de 8 - 15C. Numrul de ovule la gram primvara este de 50 - 80 (DetlaI si colab.,
1989). Dup reproducere adultii se ntorc rapid spre mare, puii rmnnd n Iluviu o perioad
mai ndelungat. Hrana la Acipenser gueldenstaedti const n crustacee mici si amelidae,
adultii consumnd moluste si pesti din genul Clupeonella (Crusu, 1952).
1. Acipenser nudiventris (Lovetzky, 1828).
Sinonime: Acipenser shvpa,
Eichwald 1831, Acipenser glaber,
Fit:inger i Heckel 1836.
(Ro) vi:a,
(F) esturogeon nu, ship,
(E) spinv sturgeon,
(Rus) ship, bastard, osetr, osetr
ship.
Specie potamotoc, gamodrom,
nord ponto - caspo aralic, mai Irecvent n
bazinele Mrilor Caspic si Aral (Nikolski,
1957). n Marea Aral a Iost singura specie
de sturion pn n 1933 cnd a nceput
popularea cu pstrug din Marea Caspic.
n Dunre este o specie troIic dulcicol,
generativ dulcicol, iubitoare de curent care
populeaz adncurile cu Iund tare; se pare c nu Iace migratii. A Iost semnalat de la vrsare
pn la Komarno; n trecut urca si n cursul inIerior al unor aIluenti: Prut si Siret (Vasilescu,
1972).
29
Masculii ating maturitatea sexual la 6 - 9 ani iar Iemelele la 12 - 14 ani. Reproducerea
are loc pe Iunduri cu pietris pe cursurile mijlocii ale rurilor. Prezint ovule de aproximativ
3 mm diametru, lipicioase, proliIicitatea variind Iunctie de bazin: 600.000 icre n Marea
Caspic, 216.000 - 388.000 icre n Marea Aral (Vasilescu, 1972). n Dunre se reproduce la
10 12
o
C pe bancuri de nisip si pietris unde curentul este puternic (Antipa, 1934). Se repro-
duce la 2 - 3 ani odat.
Populatiile care habiteaz n Dunre se hrnesc cu larve de insecte, cu moluste si
crustacee, cele din Marea Aral n principal cu moluste iar cele din Marea Caspic n special
cu pesti si moluste (Vasilescu, 1972).
17. Acipenser baeri (Brandt, 1869)
Sinonime:Acipenser
stenorhvnchus,
Nikolskif 1939.
(Ro) nisetru siberian,
(F) esturgeon siberien,
(E) siberian sturgeon,
(Rus) sibirskif osetr.
Specie de ap dulce, trieste n Iluvii si lacuri; are Iorme semimigratoare. Este
rspndit n Iluviile si rurile Siberiei: Obi, Enisei, Irts, Katanga, Calma (Berg, 1904;
Nikolskii, 1954 dup Vasilescu, 1972). n lacurile Baikal si Zaison prezint Iorme de lac
(Egorov, 1948 dup Vasilescu, 1972).
Partea dorsal este colorat de la gri clar pn la maroniu nchis spre negru iar
coloratia pe ventrale variaz de la alb la galben clar (Lebedev si colab., 1969; Charlon si
Williot, 1978), 12 - 19 D; 37 - 56 L si 9 - 15 V (Berg, 1962).
Numrul spinilor branhiali variaz de 24 - 45 cel mai Irecvent Iiind 30 - 37 (Berg,
1962). Cariotipul este de 2 n 2485 cromozomi (Vasiliev si colab., 1981; Burtzev si colab.,
1976). Forma rostrului variaz dup indivizi si regiuni, buza inIerioar este ntrerupt. S-au
descris Iorme cu rostrul turtit (tipic) si rostru ascutit. Cea din Enisei ocup o pozitie
intermediar (Vasilescu, 1972).
Se hrneste cu crustacee, larve de insecte, moluste si pesti. Are ritmul de crestere
Ioarte redus n comparatie cu alti sturioni. Obisnuit se reproduce n cursul mediu al Iluviilor.
n Obi, masculii ating maturitatea sexual la 9 - 14 ani iar Iemelele la 11 - 20 ani, n Baikal
masculii la 15 ani iar Iemelele la 18 ani, n Enisei ntre 18 - 23 ani (Vasilescu, 1972). n
captivitate n conditii de cultur, maturitatea sexual se atinge mult mai repede 7 - 8 ani la
masculi, 8 - 10 ani la Iemele chiar si mai devreme (date personale). Femelele depun 170.000
- 832.000 ovule. S-au pescuit exemplare n vrst de 60 ani.
30
Neculai Patriche
18. Acipenser schrencki (Brandt, 1869)
Sinonime: -
(Ro) sturionul de Amur, (F) schrenki, esturgeon de lAmour,
(E) Amur sturgeon, (Rus) Amurskif osetr.
Specie semimigratoare de ap dulce dar trieste uneori si n ap salmastr, se gseste
n bazinul Iluviului Amur (Kozhin, 1964); Irecvent n lacul Khanka (Berg, 1962). Rostrul
este ascutit, musttile sunt Iranjurate si buza inIerioar ntrerupt. Cariotipul este 2 n 240
cromozomi (Vasiliev si colab., 1981).
Masculii ating maturitatea sexual la 9 - 10 ani (108 - 116 cm) iar Iemelele la 13 ani
(Rochard si colab., 1991). Perioada de reprducere este din luna mai pn la sIrsitul lunii
iunie. Prezint valoare comercial local.
19. Acipenser sinensis (Gray, 1834)
Sinonime: -
(Ro) sturion chine:esc, (F) esturgeon chinois, (E) Chinese sturgeon.
Specie potamotoc, gamodrom, rar, se gseste n bazinele: Yang - Tze - Kijang,
Huan - Ho si Mi si pe coasta chinez a oceanului PaciIic (Berg, 1904; Cheng, 1940; Ting,
1949 dup Vasilescu 1972). Este rspndit si n bazinul rului Liao - Ho n nord estul
Chinei (Magnin, 1959; Doroshov, 1985). Frecventeaz Marea Galben si sudul Coreei (Huang
Hongjin si colab., 1982).
Atinge maturitatea sexual la 20 kg pentru masculi si 120 kg pentru Iemele (Huang
Hongjin si colab., 1982). Nu se hrneste n perioada de reproducere care dureaz de la
nceputul lunii octombrie pn n noiembrie. Puii se hrnesc cu nevertebrate bentonice mici
iar adultii cu insecte si diatomee (Huang Hongjin si colab., 1982).
2. Acipenser dabryanus (Dumeril, 1868)
Sinonime: -
(Ro) sturionul de Yangt:e, (F) petit esturgeon du Yangt:e, (E) Yangt:e sturgeon.
Specie de ap dulce rar, cu plcile osoase craniene netede si denticuli ososi pe
scuturi. Scuturi: 10 - 20 D si 33 - 54 L (Huang Hongjin si colab., 1982). Se gsete rspndit
n bazinul superior al rului Yang - Tze si n cel al rului Huang - Ho, maturitatea sexual
Iiind atins la 5 kg pentru masculi si 10 kg pentru Iemele (Huang Hongjin si colab., 1982).
31
21. Acipenser multiscutatus (Tanaka, 1898)
Specie de sturion putin descris, rspndit n apele din sudul Japoniei (Rostami,
1961 dup Rochard si colab., 1991).
Cap concav longitudinal, rostru rotunjit, 15 - 16 plci n scuturile dorsale Ir spini,
41 - 43 L si 12 - 16 V, piele neted ntre cele 5 scuturi. Specie semnalat n Japonia de Est si
n largul dÌwaki (Billard, 1995). Dup Okada, 1959 - 1960, citat de Billiard n 1995, specia
este Ioarte rar cu rspndire pe coastele nordice si estice ale Japoniei si n zona Niigata
(proI. Abe, 1992 dup Billiard, 1995).
Tinnd seama de talia mare a speciei (2 - 3 m) aceasta nu se poate dezvolta n apele
curgtoare mici ale Japoniei, specia Iiind probabil amIibiotic (Billiard, 1995).
22. Acipenser medirostris (Ayres, 1854)
Sinonime: Acipenser acutirostris.
(Ro) sturionul verde, (F) esturgeon vert, esturgeon de Sakhaline, esturgeon du
Pacifique, (E) green sturgeon, Japanese sturgeon, Sakhalin sturgeon, (Rus)
Sakalinskif osetr, Tikhookeasikif osetr.
Specie potamotoc, gamodrom, relativ rar de culoare verde negru pn la verde
msliniu. Scuturi: 7 - 10 D, 27 - 36 L (Okada, 1960), 20 - 30 L (Conte si colab., 1988).
Specia nu Irecventeaz apele dulci dect o perioad Ioarte scurt n timpul migratiei anadrome.
Cantoneaz n general n estuare (Houston, 1987). Se gseste n nordul Oceanului PaciIic,
pe coasta american de la Los Angeles pn la Alaska (Vasilescu, 1972; Conte si colab.,
1988) si pe coastele asiatice: coreean, chinez, japonez si ale Iostei U.R.S.S. (Berg, 1962).
Frecventeaz de asemenea apele japoneze Ishikari si Teshio (Okada, 1855), uneori bazinul
Amur (Rostami, 1961).
Specia atinge maturitatea sexual la talia de aproximativ 1 m si greutatea de 8 - 10
kg. Pentru reproducere migreaz toamna si iarna pe Iluvii pentru a se reproduce primvara
(Conte si colab., 1988) la o temperatur a apei de 9 - 17C n zonele cu curent rapid si
Iunduri stncoase (praguri), (Houston, 1987). Specia se hrneste n special cu nevertebrate
bentonice cei mai multi indivizi mncnd pesti (Houston, 1987).
23. Acipenser transmontanus (Richardson, 1836)
Sinonime: Acipenser aleutensis, Heckel i Fit:inger 1836.
(Ro) sturionul alb, (F) esturgeon blanc, (E) white sturgeon, pacific sturgeon.
Specie potamotoc, gamodrom, cu populatii cu adevrat amIihaline si altele
eurihaline care rmn n Iluvii si estuare de exemplu n cursul inIerior al rului Columbia
(Carl si colab., 1967; Haynes si colab., 1978). Frecventeaz coastele PaciIice ale Americii
32
Neculai Patriche
de Nord si de la Alaska la CaliIornia Central si Iluviile Fraser, Columbia, Snake si Sacramento
- San Joaquin. Are coloratia de la gri la gri nchis, prezint 5 rnduri de scuturi: 11 - 14 D, 38
- 48 L, 9 - 12 V (Scott si Crossman, 1974). Lungimea maxim este mai mare de 3 m iar
greutatea maxim mai mare de 800 kg (Molm, 1980 n Rochard, 1991).
Maturitatea sexual este atins spre 12 ani (1,2 m) pentru masculi si 15 - 20 ani
(1,5 m) pentru Iemele, reproducerea avnd loc odat la 2 - 8 ani (Conte si colab., 1988).
Specia se hrneste cu organisme bentonice uneori cu pesti (Kohlharst, 1980; Conte si colab.,
1988). Aceast specie este protejat n S.U.A. statele Idaho si Montana (Johnson, 1987).
24. Acipenser oxyrhynchus (Mitchill, 1814)
Sinonime: Acipenser sturio, Linnaeus 1758, Gunther 1870, Rvder 1890, Dean 1894,
Cox 1896, Monpetit 1897, Halkett 1913, Smith i Bean 1899, Kendall 1914, Borodin
1925, Bigelow i Schroeder 1936, La Gorce 1939, Bridge i Boulenger 1958, Rostami
1961, Acipenser cavennensis, Dum. 1867, Antaceus hallowellii, Dum, Antaceus
lecontei (New York), Dum. 1851, Huso milberti (New York), Dum. 1822, Huso
macrorhinus (New York), Dum. 1820, Huso mitchili (New York), Dum., Huso
kennicotti (Riviere James), Dum., Huso girardi (Marvland), Dum., Huso bairdi
(Marvland), Dum., Huso storeri (Boston), Dum., Huso holbrooki (Charleston), Dum.
Se distinge in general o form Acipenser oxvrhvnchus desotoi,Jladvkov, 1955, pe
coastele Floridei i in Golful Mexic.
(Ro) sturionul de golf, (F) esturgeon americain, (E) Atlantic sturgeon, sea stur-
geon, common sturgeon, american atlantic sturgeon, (Rus) Ostrorinif osetr.
Specie potamotoc, gamodrom, de culoare brun - mslinie cu pete rosii si albe pe
partea ventral (Leim si Scott, 1972). Scuturi : 10 D, 29 L, 10 V (Magnin, 1962), 10 - 16 D, 26
- 34 L, 9 - 14 V (Leim si Scott, 1972), 7 - 16 D, 24 - 35 L, 8 - 12 V (Scott si Crossman, 1974).
Numrul branhiospinilor la primul arc branhial variaz de la 15 la 27 (John si colab., 1978).
Aceast specie amIihalin, Irecventeaz coastele atlantice ale Americii de Nord, de
la GolIul Hudson (Prince, 1898) la peninsula Florida (Jordan si Everman, 1986, 1900 n
Magnin, 1959). Migreaz pe Iluviile St. Laurent, Delaware, Apalachicola (Wooley si Crateau,
1985) si Mississippi (Vladykov, 1955 n Magnin, 1959).
Masculii ating maturitatea sexual la:
- 22 - 34 ani (1,65 m) n Iluviul St. Laurent V (Scott si Crossman, 1974);
- 11 - 20 ani (1,2 - 1,8 m) n Iluviul Hudson (Dovel, 1979 n Smith, 1985);
- 18 - 28 ani n Quebec (Therrien, 1988);
- 7 - 9 ani n Suwanee (HoII, 1975 n John si colab., 1978);
- 5 - 13 ani n Carolina de Sud (Smith, 1985).
Femele ating maturitatea sexual la:
- 27 - 28 ani (1,9 m) n Iluviul St. Laurent (Scott si Crossman, 1974);
- 20 - 30 ani (1,8 - 2,45 m) n Hudson (Dovel, 1979 n Smith, 1985);
- 7 - 19 ani n Carolina de Sud (Smith, 1985);
- 23 - 36 ani n Quebec (Therrien, 1988).
33
Migratia are loc n primvar, masculii reproducndu-se la 1 - 5 ani odat iar Iemelele
la 3 - 5 ani (Smith, 1985). Zonele de reproducere sunt situate n cursurile inIerioare ale
Iluviilor cu adncimi de 11 - 13 m si curent moderat (Crance, 1987) si pe Iund dur (Conte si
colab., 1988). Icrele sunt de culoare gri nchis aproape negre, cu diametru de 2,1 - 2,5 mm
(Leim si Scott, 1972).
Se hrneste cu larve de insecte si clodacere n mediu dulcicol si moluste anelide si
pesti n mediu marin (Leim si Scott, 1972). n timpul migratiei adultii nu se hrnesc (Bigelow
si Schroeder, 1953). Un exemplar de Acipenser oxvrhvnchus a Iost capturat pe coastele
Guyanei Franceze Iiind descris de Dumeril n 1867 sub numele de Acipenser cavennensis
(singura semnalare a unui sturion asa aproape de ecuator), (Vasilescu, 1972).
25. Acipenser brevirostris (Richardson, 183)
Sinonime: Acipenser brevirostrum (Lesueur, 1818), (Jordan i colab., 1930, Magnin,
1963, Jladvkov - Greelev, 1963), Acipenser lesueurii (Jalenciennes - Dumeril, 1870),
Acipenser microrhvnchus (Dum., 1870), Acipenser dekavii (Dum., 1870), Acipenser
rostellum (Dum., 1870), Acipenser sinus (Jalenciennes - Dumeril, 1870).
(Ro) sturionul cu rostru mic, (F) esturgeon a museau court, (E) shortnose sturgeon,
bottlenose sturgeon.
Specie n special dulcicol cu dorsala de culoare negricioas cu reIlexe mslinii,
Ilancuri gri cu nuante rosietice, partea ventral albicioas. Rostrul este scurt si gura larg.
Scuturi: 8 - 11 D, 22 - 33 L, 6 - 9 V (Leim si Scott, 1972), 7 - 13 D, 21 - 35 L, 6 - 11 V
(Dadswell si colab., 1984). Numrul de spini branhiali pe primul arc este n medie de 25,5,
cel mai adesea ntre 22 - 29 (Vladykov si Beaulieu, 1951).
Este o specie Irecvent pe coasta Americii de Nord de la Iluviul St. Laurent la Caro-
lina de Sud si urc pe Iluviile Hudson, Savannah, St. Jean si Connecticut (Vladykov si
Greeley, 1963; Snyder, 1988). Exist populatii blocate n ap dulce n amonte de baraje
(Buckley si Kynard, 1985).
Masculii ating maturitatea sexual astIel:
- 5 ani (0,65 m) n Iluviul Hudson (Greely, 1937 citat de Magnin, 1962);
- 11 ani (0,45 - 0,50 m) n Iluviul St. John (Dadswell, 1979);
iar Iemelele:
- 6 ani (0,65 m) n Iluviul Hudson (Greely, 1937 citat de Magnin, 1962);
- 13 ani (0,45 - 0,50 m) n Iluviul St. John (Dadswell, 1979).
Reproducerea are loc odat la 3 - 8 ani (Taubert, 1980; Smith si colab., 1982). Migratia
are loc primvara, icrele Iiind depuse n zone cu curent puternic si Iund pietros (Taubert,
1980) n perioada Iebruarie - mai (Dadswell si colab., 1984).
Hrana este compus din insecte, crustacee, moluste si anelide. Puii de peste un an si
adultii petrec iarna n zonele adnci ale estuarelor, primvara rentorcndu-se n Iluviu pentru
hrnire (Dadswell, 1976 n John si colab., 1978). Specia este inclus n lista speciilor de
pesti amenintate, Iiind protejat n 13 state din S.U.A. (Johnson, 1987).
34
Neculai Patriche
Avnd n vedere Iaptul c prezenta lucrare are drept scop prezentarea tehnologiei
reproducerii artiIiciale si dezvoltarea post embrionar a speciei Acipenser stellatus (Pallas,
1771), nu ntmpltor prezentarea n extenso a acestei specii se descrie n cele ce urmeaz.
2. Acipenser stellatus (Pallas, 1771)
Sinonime: Acipenser helops,
Pallas 1811,
(Ro) pstruga,
(F) esturgeon etoile, sevruga,
(E) stellate sturgeon,
(Rus) sevrvuga.
Specia a cptat numele de 'stellatus datorit Iaptului c scuturile prezente pe
tegument au Iorm de stele. 'Stellatus n latin nseamn acoperit cu stele.
Specie potamotoc, gamodrom, pontocaspic. Scuturi: 9 - 16 D, 26 - 43 L, 9 - 14 V
(Heckel si Kner, 1858; Berg, 1932, 1948; Borzenko, 1942; Holcik, 1959; Vasilescu, 1972).
Se caracterizeaz prin rostru Ioarte lung, caracteristic speciei, turtit dorso ventral 59 - 65
din lungime pn la caudal (Chugunov si Chugunova, 1964). Deasemenea specia prezint
ntre rndurile de scuturi, mici scutele plate, caracteristice sub Iorma unor stelute. Musttile
sunt scurte si nu sunt Iranjurate, buza inIerioar ntrerupt la jumtate.
Specia atinge o lungime de maxim 218 cm cu o greutate maxim de 54 kg (Barzeniko,
1942) ns uzual 100 - 200 cm lungime si 6 - 8 kg greutate (Bnrescu, 1964). Corpul este
IusiIorm cu terminatii ascutite. Tegumentul prezint ntre rndurile de scuturi multe plci
care uneori sunt dispuse ordonat.
Scuturile mari prezint denticul terminal orientat spre caudal. Gura este transversal
protractil, moderat de lung. Coloratia diIer usor Iiind nchis pe dorsal (albastru nchis
sau brun nchis) pn la alb pe partea ventral. Specimenele capturate n mare sunt mai
nchise la culoare dect cele capturate n Iluviu (Bnrescu, 1964).
Cariotipul diploid al speciei Acipenser stellatus cuprinde 2n 1182 cromozomi,
dintre care 704 sunt metacentrici sau submetacentrici, ceilalti Iiind acrocentrici (Iig. 5).
35
Fig.5 Cariotipul la specia Acipenser stellatus (Holcik, 1993)
Dup cercetrile noastre, la populatiile de Acipenser stellatus din Dunre (Sttescu
M., Patriche N. si colaboratorii, 1993 nepublicat) cariotipul este 2n 120 cromozomi, dintre
care jumtate sunt microzomi (Iig.6 si 7).
Gruparea cromozomilor dup omologie si morIologie relev c apartenenta unor
perechi la grupul macro sau microzomilor este diIicil deoarece cromozomii au dimensiuni
treptat modiIicate.
Din analiza noastr a cariotipului rezult c n grupa cromozomilor predomin
cromozomii cu dou brate: metacentrici (M), submetacentrici (sM), subtelocentrici (sT).
Fig.6 Placa metaIazic la specia Acipenser stellatus (pstrug)
(Sttescu M., Patriche N. si colaboratorii 1993)
36
Neculai Patriche
Fig.7 Cariotipul speciei Acipenser stellatus (pstrug) 2n 120
(Sttescu M., Patriche N. si colaboratorii 1993)
n cadrul celor 30 de perechi pe care le-am analizat si le-am apreciat ca Iiind
macrozomi, 10 perechi cel putin pot Ii considerate acrocentrice (Iig.7).
Datele din literatura de specialitate relev la Acipenseridele analizate citogenetic,
un numr mare de cromozomi si prezenta microzomilor care se pare a Ii o caracteristic a
acestei Iamilii.
Microzomii pot constitui un caracter de primitivitate, Acipenseridaele Iiind mai putin
evoluate n cadrul Actinopterygiilor si pstrnd anumite caractere comune cu Crosopterygienii.
Deoarece microzomii s-au identiIicat n cariotipul unor reptile, precum si la psri, Iiind
absenti la amIibieni si la mamiIere, studiul componentului cromozomial la pestii primitivi
poate contribui la clariIicarea unor probleme de evolutie.
DimorIismul sexual la specia Acipenser stellatus este slab reprezentat. n general
Iemelele prezint la aceeasi vrst talie mai mare, Iapt remarcat la toate populatiile bazinului
Ponto - Caspic.
Berg (1911) descrie mai multe Iorme ale speciei si anume: Acipenser rat:eburgii cu
scuturi puternic pronuntate, Acipenser donensis, Acipenser illvricus si Acipenser danubialis
care diIer morIologic. Dup cum se observ si la ceilalti sturioni si la Acipenser stellatus
apar variatii ale culorii cum ar Ii melanismul (Borodin, 1903; Antipa, 1903; Bnrescu,
37
1964) precum si variatii morIologice (Antipa, 1909; Vasilescu, Stncioiu, 1992, Patriche,
Pecheanu, si colab., 1995).
n Marea Caspic exist dou Iorme ecologice ale speciei (Borzenko, 1942, 1964),
una n zona nordic, Iorma tipic Acipenser stellatus stellatus si alta n zona sudic, numit
si Iorma de Kura pe care Berg (1932) o consider a Ii o ras Acipenser stellatus stellatus
natio cvremsis ns, n urma analizelor eIectuate, Borozenko, 1942, le consider a Ii similare
morIologic. Analizele imunochimice intrapopulationale au relevat existenta a dou
subpopulatii sau stocuri locale n Iluviile Volga si Ural (Lukianenko, 1981).
Att n bazinul Mrii Negre, precum si al Mrii Caspice si Azov, sunt nregistrate
Iorme de primvar si de iarn Iunctie de migratia de reproducere. n Volga Iormele de
primvar migreaz din luna aprilie pn n mai iar cele de iarn din luna august pn n
septembrie (Nikolskii, 1971; Kozhin, 1964). n Iluviul Ural se ntlnesc deasemenea cele
dou Iorme cea de primvar Iiind predominant (Peseridi, 1971; Tarabrin, 1981).
n Dunre, migratia se realizeaz att n primvar ct si n toamn conIirmnd
existenta celor dou Iorme, de primvar si iarn (Bnrescu, 1964; Manea, 1966; Vasilescu
si Stncioiu, 1972).
Maturitatea sexual a speciei Acipenser stellatus are loc la vrste mai mici dect a
majorittii celorlalte specii. De exemplu populatiile din Marea de Azov ajung la maturitatea
sexual cu 3 - 4 ani mai devreme dect cele din Marea Caspic Iapt constatat si de ctre noi
la populatiile din Iluviul Dunrea (tabelul nr.7).
Tabel nr.7
Vrsta si lungimea (cm) la specia
Acipenser stellatus la care se nregistreaz prima reproducere
Acipenser stellatus nu se maturizeaz n Iiecare an. De exemplu populatiile din
Marea de Azov se reproduc de aproximativ 3 ori n viat, perioada dintre reproduceri Iiind
mai scurt la masculi dect la Iemele (Makarov, 1970; Avedikova si Rekov, 1980).
Fluviul Sex
Cel mai
timpuriu
(ani)
Cel mai
adesea
(ani)
Lungime
(cm)
Autori
femele 11 11 - 15 123
Volga
masculi 8 9 - 12 106
Borzenko, 1942
femele 8 14 - 17 118
Kura
masculi 7 11 - 13 90
femele 7 9 - 11 129
Don
masculi 5 7 - 8 112
femele 6 8 - 10 114
Kuban
masculi 4 5 - 6 93
Chugunov si
Chugunova, 1964
femele - 10 - 15 -
Ural
masculi - 5 - 10 -
Petrov, 1927
femele 7 9 - 12 119
Dunre
masculi 5 7 - 9 97
Patriche, Pecheanu,
Mirea, 1995, 1996
38
Neculai Patriche
Raportul gonosomatic diIer Ioarte mult Iunctie de populatiile existente precum si
de perioada de migratie; astIel la populatiile speciIice Iluviului Volga raportul gonosomatic
variaz ntre 6,3 - 40,1 cu o medie de 25,9 la Iemele si ntre 0,8 - 10,8 cu o medie de
5,8 la masculi (ambele sexe n stadiul IV de maturare), (Pashkin, 1972; Veshchev, 1979).
La populatiile din Iluviul Ural raportul gonosomatic nregistreaz o medie 23,4 la
Iemele si 6,4 la masculi n timp ce la populatiile Iluviului Don acest raport nregistreaz
valori medii de 22,1 la Iemele si 6,2 la masculi (Meleshko, 1967).
n Iluviul Dunrea valoarea raportului gonosomatic variaz n limite largi 8,2-24,5
la Iemele si 2,5 - 14,5 la masculi cu o medie Irecvent n capturi de 17,5 la Iemele si 6,5
la masculi (Patriche, Pecheanu, Mirea si colab., 1995, 1996).
Fiind o specie termoIil, Acipenser stellatus se reproduce dup perioada de
reproducere a speciilor Huso huso si Acipenser gueldenstaedti.
n tabelul de mai urmtor sunt prezentate perioadele de reproducere la populatiile
de Acipenser stellatus.
Tabelul nr.8
Perioadele de reproducere a speciei Acipenser stellatus
n diIerite Iluvii din bazinul Ponto - Caspic (Holcik, 1993)
Specia se hibrideaz cu Acipenser gueldenstaedti, Acipenser nudiventris, Acipenser
ruthenus, si Huso huso. n Iluviul Dunrea se ntlnesc mai des hibrizi cu Acipenser ruthenus
(zona Borcea), Iapt care indic posibilitatea existentei zonelor de reproducere natural n
aceast arie (Patriche, Pecheanu, Mirea, 1995, 1996).
Datorit calitti crnii sale si a icrelor, specia prezint important economic ridicat.
Fluviul
Perioada de
reproducere
Temperatura
apei (
O
C)
Adncime
(m)
Autori
Dunre mai - iunie 17 - 23 -
Antipa, 1993
Manea, 1966
mai - iunie 12 - 24 -
Don
mai - august 15 - 26 2,0 - 15,0
Doinikov, 1936
Tonasuchuk, 1964
mai - iunie 12 - 24 1,5
Volga
iunie - august 17 - 26 2,0 - 14,0
Khoroshko, 1967
Vlasenko, 1981
Kura
aprilie -
septembrie
15 - 29 -
mai - august 17,5 - 23,3 -
Kuban
iunie - august 17 - 26 1,5 - 7,0
Doinikov, 1936
Vlasenko, 1981
Ural mai - iulie 15 - 26 - Peseridi, 1971
39
2
BAZELE BIOLOGICE ALE NMULTIRII LA SPECIA
Acipenser stellatus - PALLAS - 1771
Fenomen biologic, nscris n programul de conservare al speciilor, nmultirea, din
punct de vedere al modului de desIsurare poate Ii: natural (Ir interventia omului) si artiIicial
(cu interventia omului), cea de-a doua latur dezvoltndu-se si ampliIicndu-se tot mai mult.
Prin reproducere artiIicial, la pesti, ntelegem complexul de conditii si mijloace
create de ctre om n vederea procesului de nmultire si dezvoltare al descendentilor. Acest
proces se bazeaz strict pe cunoasterea aproIundat a caracterelor biologice ale speciilor.
'Reproducerea artiIicial nu conduce la modiIicarea Ienomenelor naturale esentiale ale
nmultirii (maturare, elemente sexuale, Iecundare, dezvoltare embrionar, postembrionar,
etc.) ci dimpotriv asigur conditiile optime de derulare a acestor procese n sisteme
tehnologice asistate.
Desigur c una dintre cele mai importante componente n reproducerea artiIicial a
unei specii este aceea a inducerii ntregii game de Iactori abiotici si biotici, care s satisIac
acest proces respectnd cu strictete 'legea optimului n conditiile biologice date ale speciei.
n comparatie cu reproducerea artiIicial, reproducerea natural se declanseaz
instinctiv sub actiunea diIeritilor hormoni sexuali n interdependent cu conditiile mediului
ambiant. Reproducerea natural la pesti si n cazul nostru la specia Acipenser stellatus este
strict dirijat pe ci comportamentale, prin care maturarea este urmat de ovulatie, depunerea
pontei si Iecundare extern, toate acestea petrecndu-se n timp.
n timpul migratiei Acipenser stellatus si desvrseste dezvoltarea elementelor
sexuale, depunerea pontei realizndu-se la sute de kilometri de locurile de hrnire (mare).
Procesul de reproducere natural se desIsoar schematic. Genitorii maturi sub impuls
hormonal ajung n locurile de depunere a pontei. Organele senzitive percep stimuli mediali,
inIormatiile Iiind decodiIicate la nivelul Hipotalamusului. Dac stimulii sunt destul de
puternici, inhibitia chimic la nivel hipotalamic este eliminat iar hormonul gonadotrop
GtRH activeaz asupra glandei hipoIiz. GtRH induce hormonul gonadotrop hipoIizar GtH
care este deversat n sistemul sanguin. n cazul Iolosirii GtRH analog sintetic acest lucru nu
se ntmpl.
Hormonul hipoIizar GtH, pe cale sanguin, activeaz asupra glandelor sexuale, unde
induce producerea de hormoni sexuali steroizi de maturare (MHS) care execut n Iinal
40
Neculai Patriche
GAMETI
GtH II
maturare final
ovula[ie
spermia[ie
maturarea. Dup maturare excesul de MHS prin mecanismul Ieed - back inIormeaz
hipotalamusul si/sau glanda hipoIiz prin care se stopeaz producerea de GtH (hormon
gonadotrop hipoIizar). La putin timp dup ovulatie Ioliculul se licheIiaz, icrele cad n
cavitatea abdominal putnd Ii expulzate pentru Iecundare.
n ceea ce priveste reproducerea artiIicial, la pesti, primele studii privind declansarea
prin Iolosire de hormoni s-a realizat n Argentina, n anii 1930, Iiind apoi preluat ca metod
de ctre specialistii din Brazilia, URSS si SUA.
Hussay, care a experimentat n 1930 glanda hipoIiz n reproducerea artiIicial, a
observat maturarea si evolutia la pesti. Von Ihering (1934), dup E. Woinarovich (1995) a
dezvoltat cu succes o tehnic de reproducere artiIicial injectnd extract hipoIizar preparat
din glandele pestilor.
Dup acest pas, tehnologiile de reproducere artiIicial au luat amploare n lumea ntreag
ca o necesitate a unei acvaculturi moderne pe de o parte si a unei necesitti de mentinere a
stocurilor de pesti pe de alta, toate respectnd axa hipotalamus-hipoIiz-gonad (Iig.8).
Analiznd tehnologiile de reproducere artiIicial se disting 5 tipuri principale si
Fig.8
Axa hipotalamus - hipofiz - gonad
HIPOTALAMUS
GnRH (+)
Dopamin (-)
HIPOFIZA
GtH I
vitelogenez
spermatogenez
Icre ovulate
Sperm
Hipofiz acetonat
Gonadotropin de peste purificat
Gonadotropin uman corionic
GONADA
OVAR
TESTICUL
Inhibitori de dopamin
Ex. domperidone
- pimozide
- metoclorpramide
sulpiride
Hormoni analogi de
rspuns
HIPOFIZA
41
anume:
simularea conditiilor ambientale;
eliminarea inhibitiei (prin Iolosirea dopaminei antagoniste: pimozide, domperidone, etc.);
Iolosirea extractului hipoIizar;
Iolosirea gonadotropinei sintetice ser analog GtRHa cu sau Ir dopamin;
Iolosirea hormonilor steroizi de maturare (MHS) MHS 16 a hidroxy 20
dihydoprogesteron.
nmultirea la pesti reprezint, n ansamblul su, complexul de procese care asigur
Iormarea de noi generatii si perpetuarea speciei si cuprinde:
dezvoltarea elementelor sexuale n organism;
depunerea pontei si Iecundarea icrelor;
dezvoltarea embrionar;
dezvoltarea postembrionar.
Evolutia organismului, pn la stadiul de adult, si participarea ciclic la reproducere
poate Ii grupat la sturioni astIel:
A. Prima perioad, care cuprinde intervalul de la Iormarea embrionului si pn la
maturitatea sexual. Aceast prim perioad cuprinde urmtoarele subperioade:
subperioada A.1 sau embrionar: de la Iormarea embrionului n urma Iecundrii si
pn la eclozare;
subperioada A.2 sau larvar 1 (hrnire endogen): de la eclozare si pn la hrnirea
mixt;
subperioada A.3 sau larvar 2 (hrnire mixt): numai perioada hrnirei mixte;
subperioada A.4 sau larvar 3 (hrnire exogen): nceputul hrnirii exogene,
deIinitivarea tubului digestiv;
subperioada A.5 sau stadiul de pui (juvenil 1): deIinitivarea tubului digestiv si
pn la nceperea dezvoltrii organelor sexuale;
subperioada A.6 juvenil 2: perioada dezvoltrii organelor sexuale pn la atingerea
maturittii sexuale.
B. A doua perioad reprezint dezvoltarea celulelor sexuale n intervalul de timp ntre
2 reproduceri (ciclul sexual) si cuprinde stadiul de adult matur sexual. (de regul 20 - 24 luni).
2.1. Gametogeneza (Ovogeneza yi spermatogeneza la sturioni).
Gametogeneza reprezint Ienomenul de Iormare a celulelor sexuale (gametilor).
Ambele procese de gametogenez au desigur aceeasi important ns s-a acordat o
atentie mai mare ovogenezei dat Iiind complexitatea biologic mai mare precum si Iaptul c
obtinerea icrelor apte de Iecundare la sturioni este diIicil.
Procesele de gametogenez la sturioni si, n esent, la specia Acipenser stellatus se
nscrie n tiparele gametogenezei la teleosteeni.
Celulele germinale primordiale (gonocite primordiale) migreaz n cursul
organogenezei si se localizeaz n regiunea viitoarelor glande genitale. n momentul
diIerentierii sexuale, cnd gonada va evolua n ovar sau testicul, gonocitele care au parcurs
deja numeroase mitoze capt denumirea de ovogonii sau spermatogonii, evolutia si
42
Neculai Patriche
citodiIerentierea lor ulterioar Iiind de Iapt procesul de ovogenez respectiv spermatogenez.
n general, la pesti diIerentierea sexual se realizeaz n Iunctie de particularittile
de dezvoltare a speciei si mai putin de conditiile mediului nconjurtor. Dezvoltarea celulelor
sexuale tinere necesit o hran abundent si balansat care s asigure sinteza substantelor
speciIice si de asemenea conditii care s determine diviziunile de maturatie.
Parcurgerea ultimei etape necesit Iactori noi, de natur intern si extern, care
converg n stimularea maturrii si eliminrii celulelor sexuale (ovulatie si spermiatie) n
conditii optime pentru realizarea Iecundrii si activrii oului.
ntregul proces al evolutiei si diIerentierii celulelor sexuale, maniIestat la diversele
specii de pesti, deci si la sturioni, se desIsoar dup anumite criterii general valabile care
permit sistematizarea acestuia pe stadii.
Gametogeneza reprezint Iormarea si maturizarea n organismul genitorilor, a unor
celule specializate numite gameti.
Dou celule de sex opus, prin contopirea lor, dau prima celul a noului organism
numit zigot sau ou Iecundat, care contine n cantitti egale material ereditar matern si patern.
Fecundatia cuprinde un complex de procese biologice din partea gametilor care duc
la Iormarea zigotului.
Segmentarea se deIineste ca prima expresie a ontogenezei; oul Iecundat, ca prim
celul embrionar se divide n blastomere. n aceast Iaz dimensiunile embrionului nu se
schimb si blastomerele devin tot mai mici, cu Iiecare diviziune ajungndu-se la un germene
sIeric, Ir cavitate, cruia blastomerele i dau aspectul unei mure mici, numit morul. Odat
cu aparitia unei cavitti denumit blastocel, germenele devine blastul.
Fecundatia si segmentarea nu aduc nici o modiIicare Iundamental Iormei exterioare
a germenului, de aceea perioada se numeste premorIogenetic.
Gastrularea cuprinde Iaza, n care, prin migrri celulare se alctuiesc cele trei Ioite
embrionare: ectodermul, endodermul si mezodermul numite si ectoblast, endoblat si mezoblast.
Dup etapa acumulrii cantitative, gastrularea reprezint un salt n procesul
dezvoltrii: momentul aparitiei proteinei speciIice. Aceast perioad se deIineste ca perioada
morIogenezei primordiale. Spre sIrsitul gastrulrii, Ienomenele de inductie sunt maxime,
grupuri celulare Iormeaz rudimentele primelor organe dup o topograIie aproape deIinitiv,
si apar organe axiale n Iaza de neurulatie numit perioada morIogenetic secundar.
Organogeneza este Iaza n care se ediIic marile sisteme ale organismului, cu diversele
lor organe. n aceast Iaz proliIerrile si deplasrile celulare pe seama celor trei Ioite
embrionare au un rol deosebit de important, alctuind grupuri celulare numite primordii
unele dintre ele Ioarte complexe capabile s ediIice un ntreg sistem sau aparat (sistemul
nervos, aparatul gastrointestinal, etc.). ncepnd cu organogeneza se intr n lunga perioad
a morIogenezei deIinitive.
Histogeneza este etapa n care n diversele primordii ale organelor celulele se
diIerentiaz histogenetic, cptnd structuri si proprietti care le Iac apte pentru ndeplinirea
Iunctiilor lor.
Cresterea reprezint, ca ultim etap, un Ienomen simplu de mrire a volumului, ea
poate Ii hipertroIic si hiperplazic.
Aceste etape se succed si se ntric nc din momentul Iormrii oului desIsurndu-se
cu o mai mare intensitate n timpul embriogenezei continund n cazul pestilor si dup eclozare.
Prima celul a noului organism, oul Iecundat, sau zigotul, rezult deci din contopirea
celor dou celule de sex opus numite si gameti: spermatozoidul si ovulul.
43
Spermatozoidul apare si se maturizeaz n testicul si ovulul n ovar, iar procesul prin
care aceste celule cu potentionalitti mari se transIorm n celule mature, apte pentru
Iecundatie, constituie, dup cum am mai amintit, gametogeneza sau prima Iaz a reproducerii
sexuate. n timpul maturizrii lor, celulele sexuale parcurg aceleasi etape la ambele sexe, de
nmultire, de crestere si de maturatie.
Cei doi gameti contin caracterele individuale ntr-o Iorm neobisnuit pentru
organismul matur, concentrat codiIicat, ca un mesaj transmisibil pe cale biochimic si care
poate Ii desciIrat. n timpul dezvoltrii oului, inIormatia codiIicat este decodiIicat si
transIormat ntr-o Iorm perceptibil, prin procese de interrelatie morIo si Iiziogenetic.
Caracterele concentrat codiIicate n celulele sexuale (ovulul si spermatozoidul) servesc pentru
determinarea propriettilor organismului adult). DecodiIicarea sau citirea inIormatiei continut
n gameti se exprim si este echivalent cu procesul de dezvoltare ontogenetic.
InIormatia codiIicat pe care o posed ovulul si spermatozoidul se pare c apartine
structurii gametilor si este continut n compozitia biochimic a nucleului citoplasmei lor.
Att nucleul ct si citoplasma sunt indispensabile iar cooperarea lor armonioas este necesar
pentru ediIicarea unei Iiinte noi, desi Iactorii care controleaz dezvoltarea sunt diIeriti la
nivelul nucleului si citoplasmei.
2.1.1. Ovogeneza
n dezvoltarea lor, celulele sexuale Iemele trebuie s acumuleze un bogat material
hrnitor necesar satisIacerii necesittilor energetice si plastice ale noului organism. De aceea
dezvoltarea celulelor sexuale Iemele (ovogeneza) prezint o serie de particularitti.
Pe msur ce Iemelele speciilor de sturioni, si n esent a speciei Acipenser stellatus,
se maturizeaz, n ovarele lor au loc proIunde schimbri, incluznd Iormarea celulelor
embrionare, care n cele din urm devin ovocite mature. Aceste celule ncep ca ovogonii
mici (cu diametrul mai mic de 0,15 mm) care se nmultesc de-a lungul pliurilor ovariene
constnd din epiteliu germinal si tesut adipos.
La nceputul meiozei, ovogoniile devin oocite primare care trec prin dou perioade
de crestere; o prim perioad asociat cu o crestere a volumului citoplasmei (previtelogam)
si o a doua perioad asociat cu Iormarea corpilor vitelini (vitelogenez).
Pe msur ce vitelogeneza continu, ovocitul se mreste pn la aproape dimensiunea
Iinal a stadiului de prematurare (care este Iunctie de specie). Faza dezvoltrii
previtelogenetice n cazul speciilor de sturioni poate dura doi sau mai multi ani n comparatie
cu vitelogeneza care se produce ntr-un an sau doi si necesit o sintez a precursorului sacului
vitelin secretat de celulele hepatice.
n aceast perioad, indicele gonosomatic creste rapid pn la 20 - 30 la unele specii.
Schimbrile ce au loc n dezvoltarea ovocitului, pornind de la ncheierea procesului de
vitelogenez pn la depunerea pontei sunt discutate n cele ce urmeaz avnd la baz studiile
realizate de ctre cercettorii rusi T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen (1975, 1993).
n timpul migratiei pentru depunerea pontei, Iemelele de sturioni anadromi, ptrund
n sistemele Iluviale purtnd ovocite vitelogene aIlate n diIerite stadii.
n cazul cursurilor de ap neregularizate, populatiile vernale, cum ar Ii Acipenser
stellatus, Acipenser gueldenstaedti sau Huso huso, migreaz avnd gonadele n stadiul IV
de maturitate, cnd n ovar se ntlnesc ovocite bine dezvoltate. Aceste Iemele se reproduc
44
Neculai Patriche
n cursul aceluiasi an. Alti pesti migreaz cu gonade n stadiile III - IV sau IV incomplet,
populatii care ierneaz n ruri reproducndu-se n anul urmtor. Aceste grupuri de sturioni
sunt cei ce migreaz n toamn (numite si Iorme de iarn - hibernale).
Femelele ce urmeaz s depun icrele migreaz spre locurile de depunere a pontei,
iar ovocitele lor continu s se maturizeze. Ovarele lor contin ovocite vitelogenetice intens
pigmentate si ovocite mici nepigmentate care se gsesc n Iaza previtelogenetic.
Ovocitele mici, nepigmentate si nedezvoltate vor rmne n stadiul previtelogenetic
pn cnd ovocitele vitelogenetice mai mari, mature, sunt depuse si vor deveni generatia
viitoare de ovocite ce vor Ii depuse ntr-o migratie ulterioar.
Fiecare ovocit vitelogenetic mpreun cu nvelisul su Iolicular Iormeaz Iolicula.
nvelisul Iolicular const din dou straturi, stratul Iolicular granulos medial adiacent supraIetei
icrei si stratul Iibros numit tec, ce contine vasele sanguine. Foliculele de pe partea ovarului
orientat spre celom sunt acoperite de un strat epitelial subtire, cele de pe partea opus Iiind
nvecinate cu peretele ovarian. Femelele de sturioni sunt gimnoovariene, adic icrele nu
sunt unite ntr-o membran, ci proliIereaz din ovar n cavitatea celomic si sunt acoperite
de un strat epitelial.
La ncheierea procesului de vitelogenez, ovocitele sunt considerate mature, ns
este necesar dezvoltarea lor suplimentar nainte ca ele s Iie Iertilizate.
Ovocitul matur (Iig.9), acoperit de un nvelis Iolicular este supus polarizrii. n
acest proces ovocitul se diIerentiaz ntr-o emisIer vegetal plin cu granule mari de vitelus
si picturi mari de grsime si o emisIer animal ce contine o mas mare de citoplasm cu
granule mai mici de vitelus si
mici sIere de grsime. Imediat
sub supraIata ovocitului se aIl
un strat de mici vezicule, numite
granule de pigment.
Fig.9 Ovocit matur
(dup T.A. DettlaII, A.S.
Ginsburg, O.I.Schmalhusen
1975, 1993)
CG - granule corticale
FW - perete Iolicular
GV - vezicula germinal
JC - nvelis gelatinosLDr -
picturi de lipide
MC - canale micropilare
(micropili)
Nu - nucleoli
PG - granule pigmentate
YG - granulele sacului
ZRI - zona radiat extern
ZRII - zona radiat intern
45
Nucleul ovocitului polarizat este mai mare dect cel al unei celule somatice pitice.
El contine 4 (patru) seturi de cromozomi (4 n) si este denumit vezicul germinal (G.V.).
Reducerea continutului genomic al icrei se produce numai n timpul ovulatiei (pn la 2 n) si
postIertilizrii (pn la n).
Pe msur ce polarizarea progreseaz, veziculul germinal migreaz din pozitia
central n emisIera animal.
Dezvoltarea ovocitului este considerat complet, iar ovocitul n conditie
preovulatorie atunci cnd veziculul germinal a migrat spre polul animal si este situat n
citoplasma cortical a emisIerei animale. Aceste evenimente hotrsc maturitatea ovocitelor
ce sunt eliminate din Iemela reproductoare. n acest stadiu veziculul germinal este nconjurat
de vitelusul Iin granulat din emisIera animal iar granulele viteliene si picturile de grsime
din emisIera vegetal au atins dimensiunea lor maxim.
Pe lng cele dou straturi Ioliculare, ovocitul are nvelisul su propriu care contine
un strat exterior gelatinos si o zon radiat extern si intern. Acum se Iormeaz precursorii
canalelor viitoare - micropilii - prin cele trei straturi pn la supraIata icrei. Micropilii Iormati
de ctre celulele Ioliculare specializate ptrund n nvelisul ovocitului la polul animal. Cnd
aceste procese sunt ncheiate ovocitul este considerat apt de a rspunde stimulilor hormonali
necesari pentru ovulatie si Iecundare.
Dup ce polarizarea s-a ncheiat si imediat nainte de depunerea pontei, Ioliculele
suIer un proces numit maturarea Iinal a icrei. Acest proces este precedat de o eliberare
masiv de hormoni gonadotropi proveniti din glanda pituitar (hipoIiz) si de o crestere a
concentratiei acestui hormon n plasma periIeric sanguin (valul ovarian de gonadotropin).
Gonadotropina care circul stimuleaz secretia hormonului steroid de inducere a maturrii
prin nvelisul Ioliculului cu dou straturi. Acest hormon prin receptorii icrei stimuleaz
maturarea Iinal, ducnd la dezmembrarea veziculei germinale care permite lizarea membranei
nucleului si eliminarea continutului nucleului n citoplasma polului animal. Se Iormeaz
vacuolele ntre celulele Ioliculare si stratul gelatinos al ovocitului. Numrul vacuolelor creste
pn cnd stratul Iolicular se separ n cele din urm de supraIata ovocitului.
Ovulatia reprezint lizarea nvelisului Iolicular ce nconjoar ovocitul si ptrunderea
acestuia din urm n cavitatea celomic. Odat ce procesul de ovulatie s-a Iinalizat icrele sunt
libere n cavitatea celomic. Este posibil ca legtura strns dintre stratul Iolicular si nvelisul
icrei s Iie acum ndeprtat de ctre enzimele proteolitice secretate de celulele granulare.
n timpul actului de depunere a pontei, icrele sunt trecute prin oviductul sturionului cu
ajutorul contractiei musculare a abdomenului. Icrele de sturion ovulate sunt n metaIaza celei
de-a doua diviziuni meiotice. Procesul meiotic este oprit, iar eliminarea celui de-al doilea
corpuscul polar nu se produce pn cnd nu are loc eliminarea icrelor si Iecundarea acestora.
Procesele de maturizare a ovocitului si de ovulatie n esent sunt preprogramate.
Odat declansat de gonadotropin si de steroidul de inductie a maturizrii, procesul continu
pn la ncheierea lui Ir introducerea unui alt hormon extern (Iaza independent - hormonal).
Foliculele individuale ce sunt extrase chirurgical din ovar dup intrarea acestora n Iaza
independent - hormonal si sunt plasate ntr-un mediu artiIicial adecvat liber de hormoni,
continu dezvoltarea lor complet. Foliculele se maturizeaz, ovuleaz si produc larve viabile
atunci cnd sunt Iecundate. Pe lng aceasta, procesul de ovulatie la Iemela de sturioni ce a
Iost supus inducerii Ienomenului de depunere a pontei, aparent nu este simultan; se consider
c ovulatia nu se produce n toate ovocitele preovulatorii concomitent ci progreseaz n
valuri de la captul posterior la cel interior al ovarului timp de cteva ore.
46
Neculai Patriche
n cazul Iemelelor de Acipenser stellatus, sub inducerea artiIicial a Ienomenului de
depunere a pontei, n decursul celor sapte ani de cercetri, am remarcat c acest Ienomen se
desIsoar dup un gradient dorso-ventral si antero-posterior al gonadei. Cercetrile noastre
au remarcat deasemenea si Iaptul c au aprut diIerente de timp, Iunctie de natura extractului
hipoIizar Iolosit.
n cazul extractului hipoIizar provenit de la hipoIize prelevate dup metoda clasic
(acetonate) de la specia Cvprinus carpio, procesul de ovulatie este mai putin rapid dect n
cazul extractului hipoIizar obtinut de la speciile de sturioni, indicndu-se Iaptul c modul de
actiune este mai brutal, cu consecinte n practica reproducerii artiIiciale la sturioni.
Se cunoaste c n statiile de reproducere artiIicial, ovulatia se poate produce ntr-o
perioad comprimat de timp, iar depunerea de icre poate Ii n mare msur redus sau poate
s nu se produc deloc. Este duntor pentru icre ca acestea s rmn n cavitatea celomic
pentru perioade mai mari de timp, deoarece odat ovulate acestea sunt lipsite de rezervele de
snge si oxigen. Dac rmn n aceste conditii prea mult se vor supramatura si astIel vor Ii
inadecvate pentru Iecundare.
Se consider c acest lucru este atins n dou - trei ore de la post ovulatie, Iunctie si
de talia Iemelei. Pe lng aceasta n timpul aceleiasi perioade de timp multe ovocite sunt
nc n stadiu preovulatoriu. Ovocitele vor trece prin ovulatie, n unele cazuri, nu timp de
mai multe ore ns.
Este considerat critic pentru procesul de reproducere artiIicial recunoasterea
capacittii ovocitelor de a ovula n timpul Iazei independent - hormonale si a Iaptului c
ovulatia este concomitent. Desi inertia Iazei independent - hormonal a nceput si va duce
pn la urm la ovulatia tuturor ovocitelor, procesul nu este simultan pentru toat cantitatea
de icre. Pentru a evita ca ovocitele timpuriu ovulate s devin supramaturate ca urmare a
ovulatiei esalonate si a reprimrii depunerii pontei, icrele trebuie prelevate normal n timp
optim, acest aspect tinnd mai mult de 'arta operatorului.
Avnd n vedere aceste Ienomene naturale privind dezvoltarea ovulului, polarizarea
acestuia si ovulatia, cercetrile noastre s-au concentrat astIel nct n practica reproducerii
artiIiciale la sturioni s se obtin rezultate concrete, repetabile si binenteles care s depseasc
neajunsurile asincronismului.
n general, pentru obtinerea unor rezultate bune, aportul suplimentar hormonal (natu-
ral sau artiIicial) trebuie s se realizeze n concordant cu gradul de dezvoltare al gonadei la
Iiecare individ n parte. n acest sens, Iiecare exemplar Iemel trebuie supus unui control
riguros pentru a se stabili gradul de dezvoltare al gonadei precum si Iaza de polarizare a
ovulului.
Cele mai bune rezultate n practica reproducerii artiIiciale le-am realizat dup
urmtoarea tehnic (N. Patriche si A. Vedrasco date nepublicate 1993-1997):
- injectarea cu suspensie hipoIizar cnd gonada se aIl n stadiul IV complet iar
polarizarea ovulului, migrarea nucleului este declansat. Tehnica presupune o anumit
conduit de injectare, Iunctie de gradul de migrare al nucleului (veziculei germinale), tehnic
explicat n capitolul consacrat tehnologiei.
Cu toate acestea, avnd n vedere tipul asincron de ovulatie, rezultatele obtinute nu
sunt ntotdeauna cele dorite, ns prin tehnica descris mai sus, 70 - 90 din gonad este
prelevat, Iiind apt pentru a participa la Iecundare.
47
Dup cum s-a amintit mai sus, n practica reproducerii pestilor, un lucru deosebit de
important este cunoasterea n amnunt a stadiilor de dezvoltare a gonadelor, precum si
recunoasterea a acestora.
Numrul stadiilor si al Iazelor ce le vom descrie, variaz de la un autor la altul
Iunctie de criteriile luate n considerare si de specia analizat. Toate stadiile ce le vom mentiona
reprezint o ncercare de sistematizare si punctare a transIormrilor importante care n mod
obligatoriu au loc n procesul dezvoltrii si maturrii celulelor sexuale.
Stadiile de dezvoltare a gonadelor la peyti (dup Maria Caloianu Iordchel - 1973)
Stadiul I. Macroscopic, gonada are Iorma unui snur, usor transparent iar sexul nu
poate Ii deIinit. Microscopic se disting ovocite tinere, cu nuclei mari ce ating aproape jumtate
din diametrul ovocitei, cu citoplasm omogen, usor granulat. Dup variatia dimensiunilor
ovocitelor se poate aprecia c dezvoltarea la acest stadiu este asincron. n stroma ovarului
se disting, de asemenea, numeroase ovogonii grupate n cuiburi (la sturioni) sau dispersate
(la unii teleosteeni).
Stadiul II. Dezvoltarea gonadei se Iace treptat si trecerea n acest stadiu este practic
greu de deIinit. Ovarele sunt putin mai dezvoltate, dar continu s aib un aspect transpar-
ent, cu nuante de la cenusiu-verzui la glbui. Ovocitele pot Ii observate prin transparenta
ovarului cu ajutorul lupei, iar cele mai mari chiar cu ochiul liber. Se disting mai multe
categorii de ovocite, dintre care cel mai bine dezvoltate sunt nconjurate de stratul celulelor
Ioliculare. Nucleul este mai mare, iar nucleolii sunt numerosi si repartizati n apropierea
supraIetei interne a membranei nucleare.
n cadrul acestei etape, denumit si etapa de crestere lent sau previtelogenez, masa
ovocitului se mreste. Citoplasma este intens bazoIil si ncep s apar mici picturi osmioIile.
Treptat creste si numrul nucleolilor, care se repartizeaz n apropierea membranei nucleare
si trec n citoplasm, dovedind participarea activ a nucleului la procesele metabolice care
se desIsoar n citoplasm. La supraIata ovocitelor ncep s se Iormeze microvili. Dezvoltarea
ovocitelor devine treptat sincron, uniIorm, la speciile care depun ntreaga cantitate de icre
ntr-un timp scurt, si accentuat neuniIorm la speciile care depun icrele n portii.
Greutatea ovarului, raportat la cea a corpului Iemelei, cu exceptia sturionilor unde
se acumuleaz o cantitate Ioarte mare de grsime, nu depseste 1 - 1,5 (Driaghin, 1952);
cresterea n greutate a ovarului este paralel cu cresterea greuttii ntregului organism.
Durata acestor stadii variaz n cadrul speciei si chiar la indivizii aceleiasi specii. n
conditii de mediu neIavorabile, procesul poate Ii ncetinit pn la blocarea deIinitiv. Dac,
dimpotriv, exemplarelor tinere li se oIer conditii optime de dezvoltare, procesul se intensiIic
si poate Ii de scurt durat. n acest caz se obtin populatii precoce, Iapt care are o deosebit
nsemntate pentru piscicultur.
La exemplarele adulte, stadiul II este atins curnd dup reproducere si reprezint
nceputul unui nou ciclu sexual.
Stadiul III se distinge prin cresterea rapid a volumului ovocitelor si nceputul
elaborrii si acumulrii de substante complexe n citoplasm. Acest stadiu cuprinde sIrsitul
perioadei de crestere lent (previtelogenez) si nceputul perioadei de crestere intensiv sau,
48
Neculai Patriche
dup prerea noastr, nceputul perioadei de vitelogenez. La o serie de teleosteeni, n
citoplasma ovocitelor apar vacuole care ating un numr si o anumit dispozitie, se elaboreaz
sIerule de vitelus lipoproteic, care umplu masa de citoplasm, iar vacuolele cu glicoproteine
sunt mpinse n zona periIeric a citoplasmei. n jurul nucleului se pstreaz o zon clar,
Ir incluziuni. Microvilii se dezvolt intens si raportul ovocitelor cu celulele Ioliculare
devine mai complex. Acumularea intens de material energetic Iace ca cresterea greuttii
ovarului s Iie rapid si s depseasc ritmul de crestere a corpului.
n acest stadiu de dezvoltare se constat diIerenta ntre pestii cu depunere total a
pontei si cei cu depunere partial. La prima categorie, ovocitele apar uniIorme ca structur si
marcheaz un grad asemntor al diIerentierii, iar Iazele intermediare lipsesc. La a doua
categorie, ovarul prezint ovocite tinere si dezvoltate, precum si stadii intermediare. Durata
acestui stadiu este diIerit, variind de la cteva sptmni la cteva luni.
Stadiul IV se caracterizeaz prin intensiIicarea si desvrsirea procesului de elaborare
si acumulare a substantelor nutritive (complexe glico-lipo-proteice). n raport cu aceasta,
relatiile celulelor Ioliculare cu ovocitele macheaz maximum de complexitate. Nucleul
ovocitei migreaz spre polul animal, parcurgnd n acelasi timp o serie de transIormri.
Spre sIrsitul perioadei, icrele ating dimensiunile deIinitive, iar citoplasma contine
cantitatea maxim de material nutritiv de rezerv, care este repartizat selectiv. Vitelusul
apare sub Iorm de granule si pachete viteline de dimensiuni variabile (la sturioni si unii
teleosteeni) sau poate alctui o mas omogen (pesti ososi). Incluziunile lipidice se
concentreaz n una sau cteva picturi (somon, salu). Nucleul si modiIic structura si este
situat la polul animal. Procesul de Iormare a nvelisurilor externe ale ovocitelor este terminat
si legtura de celule Ioliculare este slab. Ovarul creste mult n dimensiuni, ocupnd o mare
parte din cavitatea corpului, iar greutatea lui aproape se dubleaz Iat de cea din stadiul
anterior. Culoarea icrelor se accentueaz si variaz ntre galben si cenusiu nchis.
La pestii cu depunere total, ovarele contin icre uniIorm dzvoltate si cu o structur
caracteristic stadiului de maturare, n timp ce la cei cu depunere partial se disting mai
multe categorii de ovocite.
Se apreciaz c acest stadiu ncepe la salu n Marea de Azov si la Abramis n
nordul Mrii Caspice toamna, la coborrea temperaturii apei, iar procesul de vitelogenez se
intensiIic ncepnd din octombrie si dureaz 6 - 7 luni.
Pestii migratori au Iost studiati mai putin sub acest aspect. n cazul sturionilor,
exemplarele de morun, pstrug, nisetru, care ptrund primvara n Dunre si se reproduc n
acelasi an, au ovarele n stadiul IV de maturare. Deci, perioada de vitelogenez se realizeaz
n mare pn la ptrunderea exemplarelor n Iluviu. ns, si printre exemplarele ce ptrund n
Dunre n cursul verii, si mai ales toamna, exist Iemele care au icrele dezvoltate si marcheaz
aproape sIrsitul stadiului IV, asemntor cegii (Caloianu-Iordchel, 1967, 1968).
Aceste constatri conduc la ideea c exemplarele care vor participa la reproducere
n anul urmtor coboar la iernat cu celulele sexuale deja dezvoltate, iar primvara noile
conditii de temperatur stimuleaz maturatia si determin ovulatia.
Stadiul V cuprinde o perioad scurt de timp (cteva zile). Caracteristicile acestui
stadiu sunt urmtoarele: atingerea greuttii si volumului maxim ale ovarului si ale icrelor;
posibilitatea eliberrii icrelor din Iolicul si eliminarea lor prin simpla masare a abdomenului
sau nclinare a corpului; capacitatea de a depune ponta n conditii optime de mediu; capacitatea
49
de Iecundarea icrelor; diIerenta n structura ovarelor, n Iunctie de modul cum se depune
ponta. La pestii cu depunere total, n aIar de icrele mature, n ovar se disting numai ovocite
tinere (stadiul III). La cei cu depunere partial, nainte de prima reproducere se observ n
aIar de tipul de ovocite mentionat pentru primul grup, si stadii intermediare (III si IV), care
continund s se dezvolte vor asigura seriile de ponte ce urmeaz a Ii depuse n acelasi an.
Durata acestui stadiu este strns legat de temperatur, care poate accelera sau
prelungi timpul pn la blocarea total a reproducerii.
Stadiul VI cuprinde intervalul de timp imediat dup depunerea pontei si se
caracterizeaz prin epuizarea, slbirea adultilor si scderea nsemnat a greuttii ovarului
(1,5 - 2,5 din greutatea corpului). Puternic injectat, ovarul contine o serie de icre mature
nedepuse, Ioliculi rupti si un complex de ovocite tinere. ncepe un proces intens de resorbtie
a icrelor si a elementelor Ioliculare rmase; n cazul cnd reproducerea nu se realizeaz,
ncepe resorbtia ntregii cantitti de icre rmas n ovar. Paralel cu acest proces, ovarul si
schimb aspectul si culoarea, revenind la caracteristicile ovarului din stadiul II.
La grupul de pesti cu depunere partial, stadiul VI se prezint deosebit. Dup prima
pont, ovarul continu s pstreze un aspect normal si un volum nsemnat datorit ovocitelor
n stadiile III si IV, care continu s se dezvolte.
Durata stadiului VI variaz cu specia si cu gradul de slbire al indivizilor. Urmeaz
apoi o perioad de hrnire si intensiIicare a metabolismului energetic, care duce la reIacerea
organismului si apoi la metabolismul generativ.
Scara maturrii gonadelor la femelele de sturioni
Cu mici variatii individuale, speciile de sturioni marcheaz n dezvoltarea gonadelor
aceleasi caracteristici. De aceea, vom prezenta o scar de maturare orientativ, sintetiznd
datele publicate de alti autori (Maria Caloianu - Iordchel, 1973) si o serie de consideratii
proprii.
Stadiul I este parcurs o singur dat (stadiul juvenil). Gonadele, sub Iorma unui
snur de culoare roz-glbuie, sunt dispuse paralel pe partea dorsal a cavittii corpului. Sexul
nu poate Ii identiIicat. Dimensiunile corpului ajung pn la circa 21 cm, iar vrsta pn la 1
an. n epiteliul germinativ al ovarelor se disting cuiburi cu ovogonii si ovocite tinere repartizate
n ntreg ovarul, care este lipsit de cavitate.
Stadiul II este parcurs n procesul diIerentierii sexuale si reluat la maturitatea sexual
dup Iiecare reproducere. Ovarele au Iorma unor benzi glbui, uneori mascate de tesut gras;
doar pe portiunile lateral si ventral se remarc cutarea transversal a ovarului. n peretii
cutelor se observ puncte alb-glbui, care sunt ovocite tinere. n peretii cutelor transversale
ale ovarului se remarc, n plus Iat de stadiul precedent, ovocite al cror nucleu se aIl n
diIerite stadii ale proIazei meiotice. Citoplasma este granular, usor bazoIil, iar la supraIata
membranei celulare se Iormeaz stratul celulelor Ioliculare.
Stadiul III. Ovarele au aspectul unor benzi mai dezvoltate. Cutele transversale sunt
numeroase si evidente. Icrele sunt usor pigmentate, vizibile prin tesutul gras care mai persist
la supraIata gonadei, si puternic prinse ntre ele nct nu pot Ii desIcute.
Ovocitele au un nucleu mare central sau usor excentric. Nucleolii, numerosi, sunt
50
Neculai Patriche
dispusi n aproprierea membranei nucleare. Apar incluziuni lipidice si primele granule viteline
n citoplasm. ntre membrana plasmatic si celulele Ioliculare au loc procese complexe. Se
dezvolt bine zona pelucid.
Stadiul IV-A. Ovarele pstreaz stratul de grsime doar n zona median. Lateral
se vd urme de grsime pe marginea lamelor purttoare de icre. Ovarele sunt mai ngrosate.
Icrele pigmentate dau gonadei o culoare galben-cenusie. Desi nc legate strns ntre ele,
unele icre pot Ii desprinse usor din stroma ovarului.
Ovocitele cresc repede si acumuleaz o mare cantitate de substante nutritive.
Sectionate, prezint o zonare speciIic a vitelusului. iar nucleul ncepe s se deplaseze ctre
polul animal. n zona periIeric a citoplasmei se dezvolt stratul pigmentar si granule corticale.
Stadiul IV-B. Ovarele, Ioarte mult dezvoltate, ocup o mare parte din cavitatea corpului.
Grsimea se pstreaz doar ca o dung Iin numai n portiunea median. Icrele, puternic
pigmentate, ating dezvoltarea deIinitiv si se desprind usor trecnd prin sit. Prin apsarea
abdomenului sunt expulzate icre izolate. Porul genital este mai dilatat si colorat n roz.
Se distinge cu usurint polul animal, datorit pigmentatiei caracteristice (alternanta
de cercuri ntunecate si clare). Nucleul ajuns n aceast zon este lipsit de membran si
contine putini nucleoli n portiunea central a carioplasmei. Citoplasma n aceast zon
contine granule viteline Iine si n cantitate mai mic Iat de polul vegetativ. Legtura cu
celulele Ioliculare este slab.
Stadiul V. Elementele sexuale sunt dezvoltate complet. Icrele se desprind din stroma
ovarului (ovulatie) si prin apsarea usoar a abdomenului se elimin usor.
n zona polului animal, substanta cromatic a nucleului este dispersat n citoplasm
Iormnd lacune. n zona cortical a citoplasmei ovocitului se observ numeroase granule
pigmentare si granule corticale. Icrele sunt nconjurate la exterior de trei nvelisuri.
Stadiul VI (dup reproducere). Ovarele sunt hipertroIiate, injectate si turtite. Uneori,
n strom se vd icre mature neeliminate.
n tesutul lax al ovarului, pe lng Ioliculii rupti si unele icre mature rmase si aIlate
n plin proces de resorbtie, se disting numeroase elemente tinere caracteristice stadiului II.
Scara pentru stabilirea vizual a maturittii la ceg
(A. Jedraco dup A.J. Lukin i A. Nedosivina)
Stadiul I
Ovarul are Iorm de pamblic striat si prezint transparent.
51
Stadiul II
Se observ mai multe striuri ca n stadiul I, cu o dezvoltare pe parcurs.
Pe plcute sunt observate puncte transparente.
Stadiul II - de grsime
Ovarul are culoare galben. Cantitatea de grsime care se observ este crescut,
Iiind dependent de conditiile Iiziologice. Ovocitele apar tot sub Iorma unor pete transparente.
Stadiul II - III
Se deosebeste de stadiul II prin culoarea alb a ovocitelor. Stadiul II - III se mai
gseste si la Iemelele care s-au mai reprodus, cu mentiunea c dimensiunea ovocitelor este
mult mai mare.
Stadiul III
Ovarul este de culoare galben iar ovocitele sunt de culoare alb si mai mari n
dimensiune; sunt observate Ioarte bine cu ochiul liber.
Stadiul III - IV
Ovarul are o culoare cenusie. n ovocite sunt observate granule de pigment.
Stadiul IV
Icrele sunt prinse n Iolicul (transparent) avnd culoare cenusiu-verzuie. Prin apsare
usoar pe Iolicul ovulele se sparg. Ovocitul are culoare si desen clasic.
Stadiul V
Icra curge liber din ovar.
Stadiul VI
Se ntlneste la Iemele ce au depus icrele, dar la care sunt gsite resturi n ovar si la
Iemelele care nu si-au depus ponta. Icrele au consistent moale si prezint pata alb n polul
animal. La Iemelele ce au depus ponta gonada se prezint n stadiul II.
52
Neculai Patriche
2.1.2. Spermatogeneza
Spermatogeneza cuprinde un ansamblu de multiplicri si diIerentieri celulare care
duc la Iormarea spermatozoidului matur. Acest proces, prin care se produc n tubii seminiIeri
din testicul gametii masculini (sau spermatozoizii), are loc continuu, de la atingerea maturittii
sexuale si pn la btrnete.
Testiculul prezint un nvelis conjunctiv si este constituit din tubi seminiIeri, al cror
produs celular Iinal l reprezint spermatozoizii, precum si din spatii interstitiale cu tesut
conjunctiv lax, numeroase capilare si celule interstitiale care elaboreaz hormoni masculini.
n testicul n interiorul unui tub seminiIer se gsesc dou tipuri de celule: celule
Sertoli si celule sexuale primordiale dispuse gradual de la periIerie spre lumenul tubului
seminiIer, reprezentnd diverse aspecte ale spermatogenezei: spermatogonii, spermatocite
primare, spermatocite secondare, spermatide, spermatozoizi.
n evolutia ei, de la celula primordial spre celula matur, celula sexual masculin
parcurge o serie de etape caracteristice: de multiplicare, de crestere si de maturatie.
Dup Maria Caloianu - Iordchel (1971), n aprecierea evolutiei gonadelor mascule
la pesti si maturarea celulelor sexuale au un rol important o serie de indicatori, ca:
dimensiunile, volumul si culoarea testiculului, abundenta vaselor sanguine, aparitia spermei,
starea si structura celulelor sexuale, precum si unele caracteristici:
- unitatea de structur si dezvoltarea celulelor sexuale;
- deosebirile existente n ciclurile sexuale anuale ale masculilor diIeritelor specii;
- de cele mai multe ori, masculii au elementele sexuale dezvoltate si sunt gata pentru
reproducere naintea Iemelelor;
- posibilitatea gruprii procesului de spermatogenez pe anumite stadii.
Stadiul I. Gonada are aspectul unui Iilament, de culoare roz sau al unui pliu ngust
al epiteliului peritoneal. Spermatogoniile, cele mai mari celule din ntregul ciclu al celulelor
sexuale mascule, au Iorma rotund sau usor oval si sunt dispuse n grupuri sau izolat. Nucleul,
puternic dezvoltat, contine granule de cromatin si un nucleol central. Zona generativ ocup
numai o parte a gonadei, aceasta Iiind alctuit, n principal, din tesut conjunctiv.
Stadiul II se relieIeaz prin activitatea intens de nmultire a spermatogoniilor. Zona
generativ se dezvolt, cuprinznd aproape ntreaga gonad si i imprim o culoare roz-
glbuie. n gonade, spermatogoniile se grupeaz n interiorul canaliculelor seminiIere n
curs de Iormare. Tesutul inerstitial este dezvoltat. Acest moment poate Ii considerat nceputul
ciclului spermatogenetic.
Stadiile I si II se ntlnesc de obicei la exemplarele tinere care parcurg prima dat
aceast Iaz a dezvoltrii individuale. Adultii, dup reproducere reiau ciclul din stadiul II.
Stadiul III. Spermatogoniile nu se mai multesc si intr n perioda de crestere.
Dimensiunile lor ns se modiIic putin pe baza cresterii nucleului si a citoplasmei. Celulele
sexuale n acest moment al dezvoltrii sunt denumite spermatocite de ordinul I. n aceast
perioad ncepe desIsurarea procesului de meioz, care va duce la njumttirea numrului
de cromozomi, iar celulele rezultate reprezint spermatocite de ordinul II. Treptat, tubii
seminiIeri se umplu cu spermatocite de ordinul I si II. A doua diviziune de maturatie se
53
desIsoar normal si conduce la Iormarea de spermatide; unde procesul de spermatogenez
a Iost mai intens, predomin spermartidele. n continuare urmeaz o Iaz caracteristic
celulelor sexuale mascule - spermiogeneza, adic procesul de transIormare a spermatidei n
spermatozoid.
Stadiul IV. Tubii seminiIeri se lrgesc, iar tesutul interstitial se reduce mult. Spre
sIrsitul acestui stadiu se remarc chiar cazuri de unire a mai multor tubi seminiIeri si Iormarea
de mici lacune cu spermatozoizi. Culoarea testiculului devine alb si volumul creste
considerabil.
Procesul de spermiogenez este parcurs n timpul stadiului IV de maturare.
Desvrsirea lui puncteaz nceputul stadiului urmtor.
Stadiul V. Testiculul este alb, lucios si este dezvoltat la maximum. Tubii seminiIeri
se extind, de asemenea, la maximum, transIormndu-se n parte n lacune pline de
spermatozoizi. La speciile de pesti caracterizati prin depunerea total a pontei se ntlnesc
rar spermatocite si spermatide. Prin sectionarea testiculului se preling picturi albicioase. La
presarea abdomenului, de asemenea se prelinge sperm. La exemplarele care particip de
mai multe ori si ntr-un interval mai mare de timp n reproducere, testiculul prezint numeroase
celule sexuale mai tinere, care asigur Iormarea de noi spermatozoizi.
Stadiul VI. Dup reproducere, aspectul gonadelor este hipertroIiat, cu cute
transversale. Culoarea este alb-cenusie sau roz-cenusie. Pe sectiunile histologice, lacunele
apar golite complet sau contin o cantitate mic de spermatozoizi nedepusi. Spermatogoniile
care au nceput s se dezvolte n interiorul tubilor seminiIeri nc de la sIrsitul stadiului IV
si n cursul stadiului V ncep s creasc n dimensiuni. Spermatozoizii rmasi sunt resorbiti,
iar diametrul lacunelor se micsoreaz. La exemplarele care particip de mai multe ori n
reproducere se remarc si structuri corespunztoare procesului de spermiogenez. La
majoritatea exemplarelor ncepe procesul de reIacere a gonadei. Tesutul interstitial se dezvolt
puternic. Tubulii seminiIeri ncep s se asemene prin aspectul si structura lor cu stadiul II de
dezvoltare, iar spermatogoniile ocup aproape ntregul lor lumen.
Scara maturrii gonadelor la masculii de ceg
(dup M. Caloianu - Iordchel, 1971)
Stadiul I. Gonadele l parcurg o singur dat (stadiul juvenil). Testiculele au Iorma
a dou snururi de culoare roz-glbuie si sunt dispuse paralel pe partea dorsal a cavittii
corpului. Tesutul generator cuprinde numai o parte a gonadei. Spermatogoniile sunt mari si
dispuse separat sau n grupuri. ncep s se Iormeze peretii tubilor seminiIeri. Exemplarele n
acest stadiu pot Ii ntlnite n tot cursul anului.
Stadiul II. Gonadele l parcurg n procesul de dezvoltare si l reiau la maturitatea
sexual dup Iiecare reproducere. Testiculul are aspectul unei benzi subtiri, Ir cutri
transversale sau longitudinale si uneori este complet mascat de grsime. Tesutul generator al
gonadei se vede, n acest caz, numai prin sectionarea gonadei transversal. Culoarea variaz de
la alb-glbui la caIeniu-glbui. Tubii seminiIeri, bine conturati, contin n lumenul lor numeroase
spermatogonii. Tesutul conjunctiv interstitial este relativ dezvoltat. Se remarc o activitate
mitotic intens a spermatogoniilor. Acest stadiu se poate ntlni n tot cursul anului.
54
Neculai Patriche
Stadiul III. Testiculele sunt mai dezvoltate, albe-roz; tesutul generator se observ
cu usurint. Grsimea, desi nc n cantitate mare, nu mai acoper gonada. Prin tierea laptilor
sperma nu iese (cutitul nu se mnjeste); uneori, la supraIata sectiunii apar picturi de snge.
n tubii seminiIeri se desIsoar un proces intens de spermatogenez. Se ntlnesc
spermatogonii, multe spermatocite de ordinul I si II, precum si spermatide; n lumenul tubilor
seminiIeri pot Ii ntlniti n cantitate mic si spermatozoizi. Tesutul interstitial este putin
dezvoltat. Majoritatea exemplarelor prezint acest stadiu ncepnd din aprilie - mai pn n
septembrie.
Stadiul IV. Testiculele sunt dezvoltate, albe, cu supraIata lucioas. Din loc n loc,
laptii sunt mai umIlati si la ncercarea de a-i scoate din cavitatea corpului se rup usor. Prin
tierea laptilor, sperma nu iese sau iese putin. SIrsitul stadiului este marcat prin pierderea
luciului gonadei si eliminarea unei mici cantitti de sperm la apsare puternic. Tubii
seminiIeri se lrgesc mult si se umplu cu spermatozoizi. Frecvent se Iormeaz lacune largi
ce contin spermatozoizi. Procesul de spermiogenez se desvrseste. Rar se pot ntlni celelalte
tipuri de celule sexuale. Acest stadiu se ntlneste n perioada septembrie - aprilie.
Stadiul V. Testiculul este dezvoltat la maximum. Prin apsarea usoar a abdomenului
sperma se elimin usor. Spermatozoizii se elimin masiv, golind treptat tubii seminiIeri.
ncepe s se dezvolte epiteliul germinativ. Spermatogoniile sunt dispuse n interiorul
canaliculelor seminiIere ntr-un rnd continuu. Acest stadiu l prezint gonadele la masculi
ncepnd cu a doua parte a lunii aprilie pn n iunie - iulie. Masculii pot participa ntr-un
interval scurt de timp la depunerea ctorva ponte.
Stadiul VI. Testiculele sunt puternic turtite, injectate si se ngusteaz spre portiunea
caudal a corpului. Tubii seminiIeri, mai ales n portiunea anterioar a testiculului, contin n
lumen spermatozoizi neeliminati, care se resorb. Epiteliul germinativ creste si lumenul tubilor
seminiIeri se umple n ntregime cu spermatogonii. Acest stadiu se ntlneste la masculi
dup reproducere si cuprinde lunile mai, iunie si iulie.
Timpul necesar pentru parcurgerea diIeritelor stadii de dezvoltare a gonadelor, att la
Iemele, ct si la masculi, este diIerit att n cadrul aceleiasi specii, ct si la exemplarele ce apartin
la acelorasi grupe. La aceasta concur o serie de Iactori de natur intern si mai ales extern.
Pentru a se reproduce, Iiecare specie parcurge etapele mentionate anterior ntru-un
timp mai ndelungat sau mai scurt, etape ce nu pot Ii omise. Succesiunea lor obligatorie reIlect
evolutia proceselor biochimice si Iiziologice, care au loc att n gonade ct si n restul
organismului si care sunt inIluientate de conditiile mediului nconjurtor. Schimbarea conditiilor
externe si a Iactorilor interni poate Ii ntmpltoare sau se succed ntr-un anumit ritm.
n apele calde, conditiile sunt relativ stabile si pestii se reproduc sub inIluienta
Iactorilor interni tot sau aproape tot timpul anului. Acest mod de reproducere reprezint
timpul initial de adaptare pentru nmultire.
Pestii din zonele temperate si reci sunt supusi unor modiIicri importante ale
conditiilor de viat, Iapt care a determinat aparitia unor serii de transIormri adaptative. n
linii mari, aceste transIormri se reIlect n depunerea icrelor ntr-un anumit sezon si n
modul cum se realizeaz reproducerea.
AstIel se disting grupe de pesti care se reproduc primvara, vara sau toamna.
Depunerea pontei se Iace n portii, la interval de cteva zile sau luni, sau total, n cteva
minute sau ore.
55
3
EMBRIOLOGIA $I DEZVOLTAREA LARVARA A SPECIEI
Acipenser stellatus - PALLAS, 1771.
3.1. Generalitti
Embriologia sturionilor incluznd diviziune celular, gastrulatia si Iaza timpurie
este similar cu aceea a oulelor batracienilor din Ordinul Anure. Cele mai multe cunostinte
cu privire la embriolgia sturionilor se bazeaz pe studiile desIsurate pe speciile: Acipenser
stellatus, Acipenser gueldenstaedti, Huso huso si Acipenser transmontanus.
Dup cum se stie, ca o caracteristic a Poikilotermelor, rata dezvoltrii embrionare
si larvare la sturioni este direct inIluentat de temperatur. Temperaturile de incubatie mai
ridicate reduc timpul necesar pentru dezvoltare, ns Iiecare specie prezint tolerante putin
diIerite precum si o temperatur optim care conduce la o supravietuire mai ridicat.
Ecartul de temperatur privind dezvoltarea embrionar si postembrionar a speciei
Acipenser stellatus se ncadreaz ntre 14 23
O
C, cu un optim la 17
O
C. Succesiunea dezvoltrii
ce se va prezenta n continuare, se bazeaz pe observatiile si studiile eIectuate de-a lungul a
7 ani de experimentri, n Baza de cercetare si microproductie Brates, statia de incubatie a
Centrului de Cercetre Proiectare pentru Piscicultur,Pescuit si Industrializarea Pestelui Galati.
Ca model de lucru, s-a pornit de la literatura de specialitate n domeniu, alegndu-se
speciile. Acipenser stellatus, Acipenser gueldenstaedti si Acipenser transmontanus.
Descrierile prezentate pentru stadiile de dezvoltare embrionare si larvare sunt utile pentru
activitatea de incubatie si pentru comparatie dac apar dezvoltri anormale.
Perioada cea mai critic de dezvoltare se aIl n timpul stadiilor initiale de diviziune
celular la 6 - 10 ore dup Iecundare. Diviziunea celular trebuie s Iie regulat, simetric cu
micromeri ce apar la polul animal urmati de macromeri ce apar la polul vegetal. De asemenea,
ncheierea procesului de gastrulatie si nceperea neurulatiei sunt puncte critice n procesul
de dezvoltare.
56
Neculai Patriche
Tabelul Nr.9
Stadiile de dezvoltare la unele specii de sturioni
3.2. Embriologia la pstrug - Acipenser stellatus Pallas
3.2.1. Dezvoltarea embrionar
Icra nefecundat
Icra neIecundat este de Iorm ovoid, avnd dimensiunea axei de aproximativ 2,2
- 2,7 mm (cazul speciei Acipenser stellatus, pescuit n Iluviul Dunrea). Majoritatea icrelor
sunt de culoare gri-cenusiu ctre gri-nchis, cu exceptia polului animal, care este albicios
(Iigura nr.10).
Fig.10 Icre neIecundate la
speciile A. stellatus (A), A. gueldenstaedti (B) si H. huso (C)
P.D.C. primele diviziuni celulare
GS. gastrulatie
NR. neurulatie
S.I. stadiul; inimii
I.E. nceputul ecloziunii
S.E. sIrsitul ecloziunii
* - dup Wang 1984 temperatura apei 15
O
C
** - dup O.I. Schmalhausen temperatura apei 18
O
C
*** - dup Patriche, Vedrasco temperatura apei 17
O
C

A B C
Specia Stadiul de dezvoltare / ore
Acipenser
transmontanus
*
Acipenser
gueldenstaedti
**
Acipenser
stellatus
***
193
. .
;
155
.
;
89
. .
;
65
.
;
63 28
.
;
9 6
. . . E S E I I S NR GS C D P

120
. .
;
10 96
.
;
60 53
. .
;
37 32
.
;
17
.
;
3 1
. . . E S E I I S NR GS C D P

130 110
. .
;
110 98
.
;
62 50
. .
;
39 30
.
;
19 16
.
;
2
. . .

E S E I I S NR GS C D P
57
Apar totusi variatii de culoare, unele Iemele prezentnd icre gri-verzui. Se consider
c aceste variatii sunt datorate modului cum a avut loc maturitatea Iemelei, precum si starea
Iiziologic a acesteia, Ir ns ca aceste inIormatii s poat Ii Iolosite ca indicator al snttii.
Icra fecundat
Fecundarea produce o schimbare evident n pigmentatie. Polul animal este de culoare
deschis cu exceptia unei pete nchise central. Polul vegetal rmne nchis pigmentat.
Membranele icrei devin adezive iar dilatarea statului gelatinos mreste diametrul acesteia
aproximativ 3,2- 3,6 mm.
Diviziunea celular timpurie
Diviziunea celular timpurie are loc prin diviziunea polului animal cu Iormarea a
doi blastomeri de aceeasi mrime. Polul vegetal propriu-zis rmne nchis pigmentat, avnd
un semicerc sau cerc de culoare deschis n jurul regiunei superioare a icrei. Cea de-a doua
diviziune celular se produce nainte ca prima diviziune s Iie ncheiat, santul Iormat Iiind
perpendicular pe primul si mprtind emisIera polului animal n patru blastomeri egali. n a
treia diviziune celular apare evident polarizarea celulelor (micromeri si macromeri) n
polii animali - vegetali distincti. Diviziunea celular se continu cu producerea unei
conIiguratii sub Iorma unui cpcel cu numerosi blastomeri n emisIera animal. Acum
santurile diviziunii radiaz lateral n partea de jos a polului vegetal, divizndu-l cu aparitia
ctorva macromeri mari. EmisIera polului animal este deschis pigmentat, n timp ce emisIera
polului vegetal prezint o pigmentatie nchis. (plansa 1, plansa 2).
Diviziunea celular tardiv
Diviziunea celular continu diviznd emisIera polului animal n micromeri de talie
mic, n schimb perceptibili de pigmentatie variat care d un aspect granulos icrei. O zon
intermediar a blastomerilor de mrime potrivit separ emisIera polului animal de cea a
polului vegetal. EmisIera polului vegetal n timpul diviziunii tardive este divizat n multi
macromeri. (plansa 2, plansa 3).
Blastula
n blastul, blastomerii individuali din zonele emisIerei polului animal devin din ce
n ce mai putin perceptibili. SupraIata pare granulat datorit gradatiilor n pigmentare si
datorit supraIetei neregulate. De la marginile emisIerei polului animal ctre polul vegetal
se dispune o gradatie de la micromeri la macromeri. Pe msur ce dezvoltarea continu
supraIata emisIerei polului animal devine neted, ca aspect. O delimitare distinct apare
ntre supraIata polului animal de culoare deschis si supraIata polului vegetal clivat si
nchis pigmentat. Pe msur ce gastrulatia evolueaz, apare rudimentul dorsalei viitoare
sub Iorma unei linii nguste si pigmentate. n timpul acestor procese, se Iormeaz prima
cavitate embrionar si anume blastocelul care apare ntre regiunea polului animal si celui
vegetal. (plansa2, plansa3).
Gastrulatia timpurie
Pe msur ce gastrulatia ncepe, linia pigmentat se transIorm ntr-un sant. Involutia
ncepe, deoarece santul se alungeste si n Iinal nconjoar embrionul. n acelasi timp cresterea
epibolic a polului animal depseste zona ecuatorial, iar continuarea diviziunii celulare din
58
Neculai Patriche
zona polului vegetal reduce mrimea macromerilor. Involutia celulelor rezult n Iormarea
celei de-a doua cavitti embrionare gastrocelul. Blastocelul va deveni redus ca mrime si va
dispare. (plansa 3).
Formarea sacului vitelin
n acest stadiu, santul Iormeaz un inel n jurul embrionului. Cresterea epibolic a
celulelor din zona polului animal continu, iar migrarea celulelor n emisIera polului vegetal
sub Iorm de inel reprezint marginea blastoporului. Pe msur ce epibolia continu, marginea
blastoporului (inelul) care avanseaz converge gradat cu reducerea mrimii acestuia si totodat
a supraIetei sacului vitelin. Sacul vitelin apare ntunecat Iat de regiunea polului animal care
este mai deschis la culoare.
Pe msur ce gastrulatia continu, centrul de greutate se mut si roteste axa cu 90
O
.
Aceast rotatie orieneaz n sus partea embrionului n dezvoltare si pozitioneaz marginal
micul sac vitelin. Sacul vitelin evolueaz si devine alungit pe msur ce laturile sale converg
rapid. Primele semne reIeritoare la Iormarea embrionului sunt un striu subtire care radiaz
spre partea dorsal a sacului vitelin ce indic axa embrionar si liniile Iine de pigmentatie ce
evidentiaz usor embrionul n dezvoltare. (plansa 3).
Neurulatia
Neurulatia ncepe s se disemineze atunci cnd extremittile laterale ale blastoporului
converg iar sacul vitelin simultan dispare ntr-o adncitur. Canalul neural ncepe ca o plac
ridicat, pigmentat, ce se extinde din blastopor aproximativ 120
O
n jurul embrionului. n
timpul neurulatiei timpurii, canalul neural este lat la captul su anterior Iormnd regiunea
ceIalic a embrionului. Pe msur ce dezvoltarea continu, regiunea ceIalic Iormeaz o
adncitur romboidal iar corpul embrionar se dezvolt si de-a lungul santului (plansa 4).
n relieI, corpul si coada devin mai pronuntate. Marginile santului ncep s se extind,
se unesc si Iormeaz tubul neural. nchiderea canalului neural, Iapt ce marcheaz ncepultul
Iormrii tubului neural, se produce mai nti n zona median, apoi n cea ceIalic si caudal.
Pe msura dezvoltrii, regiunea ceIalic se alungeste si Iormeaz cele trei vezicule ale
creierului primordial. Somitele laterale se pot vedea de-a lungul corpului. Forma general a
embrionului este mai mare n regiunea caudal si anterioar a corpului, si mai ngust cen-
tral, cu indicarea rudimentului proneIrosului. n acest stadiu, embrionul se extinde cu
aproximativ 160
o
n jurul sacului vitelin. (plansa 4).
Alungirea pronefrosului
Pe msur ce corpul embrionului se ngusteaz, proneIrosul se extinde cptnd
Iorma unei aripi. Regiunea ceIalic anterioar devine zonat si apar vizibil ochii rudimentari.
Somitele sunt evidente de-a lungul corpului, iar vrIul regiunii caudale este scurtat. n acest
stadiu, embrionul se dezvolt deasupra supraIetei sacului vitelin nconjurndu-l aproape
pn la 200 300
o
. (plansa 4).
Formarea inimii
Inima apare prima dat ca un tub drept, sub regiunea capului embrionului. Tubul
inimii se arcuieste gradat pn cnd devine n Iorma literei S. n acest stadiu, ochii apar sub
epiteliul inelar de culoare deschis, nconjurat de un spatiu nchis pigmentat. Gropitele
olIactive si veziculele auditive sunt vizibile. Coada se scurteaz considerabil, apare sub
59
Iorm turtit dorso-ventral si prezint un Iald al nnottoarei. Embrionul nconjoar sacul
vitelin pn aproape la 320 350
o
. (plansa 5, plansa 6).
Preeclozarea
Chiar nainte de eclozare, extremitatea cozii se extinde dincolo de cap si se rsuceste
la 90
o
, astIel nct partea ltit dorso-ventral se gseste n pozitie plat pe supraIata ei. Tot
acum intestinul apare ca un tub pigmentat, ce se extinde din extremitatea posterioar a sacului
vitelin ctre oriIiciul anal, unde exist o bres n alt Iald al nnottoarei. Faldurile nnottoarei
se mresc si se extind dorsal, din corp, zona proneIrosului ctre extremitatea sacului vitelin.
Ochii si narinile prezint o pigmentatie deschis, iar veziculele auditive sunt usor deschise.
Cu putin nainte de eclozare, se observ o substant rosiatic tulbure ce apare ntre mem-
brana interioar si embrion. (plansa 6, plansa 7).
Eclozarea n mas
Eclozarea se produce pe msur ce larvele se elibereaz din membranele icrei, n
mod obisnuit cu aparitia cozii. Eliberat din membrane, corpul se ntinde drept iar vrIul cozii
este putin ridicat. Din zona spatelui capului pn la pedunculul cadal sunt vizibile ntre 60 si
70 de somite. Sacul vitelin este ovoid si granular. Inima poate Ii observat pompnd globulele
rosii prin vasele pereche Cuviers spre o reticulatie circulatorie de pe supraIata ventral a
sacului vitelin. Scobiturile nrilor sunt evidente si Iiecare ochi poate Ii distins printr-o mic
pat pigmentat. (Plansa 8).
3.2.2. Dezvoltarea larvar
La o zi de la eclozare
Mugurii pectorali precum si Iorma spiralat a intestinului nchis pigmentate sunt
vizibile. Faldurile nnottoarei sunt mai late n special n regiunea caudal. Apar vizibile
operculele si ochii rudimentari. (plansa 9).
La dou zile de la eclozare
Faldul nnottoarei care iese la supraIat din supraIata ventral posterioar a sacului
vitelin Iormeaz o caren bine pronuntat, iar locul viitoarei nnottoare dorsale este pigmentat.
Operculul porneste din zona capului, gura este deschis iar mugurii celor patru mustti
devin vizibili. Apare de asemenea vizibil mijlocul intestinului ca o structur galben n
regiunea ventral posterioar sacului vitelin, iar Iicatul deschis la culoare se poate observa
n partea posterioar a inimi. Vasele Cuviers curg dorso-ventral pornind de la inim ctre
supraIata anterioar a sacului vitelin unde se extind ntr-un mod pronuntat. Larvele prezint
not viguros, n pozitie vertical cznd imobile ctre Iund si apoi urcnd la supraIat. Larvele
reactioneaz la schimbrile de iluminatie, ns nu prezint reactie IotoIobic prelungit.
(plansa 9).
La trei zile de la eclozare
Notocordul se poate vedea nclinat n sus la extremitate, gura deschis dezvluie
prtile bucale, iar ochii sunt bine deIiniti. Filamentele branhiilor cu sngele care circul se
pot vedea pe arcurile branhiale n spatele operculelor transparente.
60
Neculai Patriche
Reticulatia circulatorie de pe sacul vitelin si mijlocul intestinului sunt bine dezvoltate.
Intestinul central de culoare galben si Iicatul de culoare alb sunt usor observabile si apare
vizibil sacul de melanin n regiunea posterioar a intestinului. MelanoIorii sunt rspnditi
pe supraIata corpului, ns prezint o concentrare n regiunea viitoarei nottoare dorsale cu
prelungire la pedunculul caudal si din zona capului spre bot. Linia lateral se extinde de sub
cap de-a lungul corpului. (plansa 9).
La patru zile de la eclozare
Pigmentatia se intensiIic n general si n special de-a lungul corpului, n zona
posterioar a innottoarei dorsale si pe cap. VrIul cozii nu este pigmentat. Musttile, ochii,
gura si nottoarele pectorale sunt bine evidentiate. Faldul nottoarei se ngusteaz la
pedunculul caudal si iese usor la viitoarele nnottoare dorsal, anal si caudal. Faldul
nnottoarei este mai lat pe partea ventral a notocordului sugernd astIel o structur
heterocerc. Mugurii pelvieni sunt evident anteriori oriIiciului anal din Ialdul nnottoarei
iar linia lateral se ntinde de-a lungul corpului. Filamentele branhiilor se extind dincolo de
opercul (stadiul 39). Acum, larvele prezint o evident reactie IotoIobic ngrmdindu-se
la ntuneric, la zonele umbrite ale bazinului atunci cnd acesta este iluminat. Pe msur ce
lumina descreste intens larvele noat orizontal. (plansa 9).
La cinci zile de la eclozare
nottoarele abdominale sunt proeminente iar Ialdul nnottoarei se ngusteaz cu
exceptia zonelor nnottoarelor dorsal, anal si caudal. Musttile, branhiile si nnottoarele
pectorale sunt alungite. Pigmentatia este accentuat pe cap, rostru si pe partea nnottoarei
dorsale a corpului.
Cristalinul ochiului apare transparent, Iiind nconjurat de un inel optic intens
pigmentat. Narinile apar ca scobituri ovoide, Iiecare cu cte dou oriIicii externe. Intestinul
spiralat cu valv apare evident datorit sacului cu melanin. (plansa 9, plansa 10).
La yapte zile de la eclozare
Larvele sunt nchise la culoare, radiile nnottoarei pectorale sunt vizibile la baza
acesteia si se extind n Iald n zona viitoarei nnottoare dorsale. Partea ventral a sacului
vitelin este pigmentat. Reticulatia circulatorie de pe sacul vitelin este redus n mrime si
intensitate. Filamentele branhiale se ntind dincolo de opercul iar musttile si gura sunt
proeminente. Apar dintii primari (dinti de larv) evidentiati pe maxilarele interne. (plansa 10).
Diferentierea sfincterului piloric
Sacul vitelin al larvei este compus din endodermul vitelin si Iormele ntrziate ale
tractului gastrointestinal. Regiunea intestinal posterioar a sacului vitelin este resorbit
prima dat. Pe msur ce regiunea intestinal se restrnge, culoarea se schimb de la cenusiu
ctre alb, iar picturile glbui de grsime devin din ce n ce mai vizibile. Apare o legtur
strns ntre regiunea gastric si cea intestinal, iar sIincterul piloric primordial mparte
intestinul n dou regiuni.
La Iormarea sIincterului, intestinul este golit de substanta vitelin cenusie, stadiu n
care cea mai mare parte a sacului va rmne n viitoarea regiune stomacal. Substanta vitelin
dispare treptat si nu se mai poate vedea macroscopic. n acest stadiu ncepe n mod normal
hrnirea exogen.
61
La zece zile de la eclozare
Sacul vitelin este usor proeminent, radiile nottoarelor anale sunt evidente iar Ialdul
nottoarei este discontinuu la pedunculul caudal. Radiile nottoarelor dorsal si anal se
extind n Ialdul nnottoarei. Musttile sunt mai lungi, iar glandele senzoriale apar pe supraIata
pielii. Capul si ndeosebi rostrul s-a alungit si prezint excrescente cornoase usor vizibile.
Filamentele branhiilor nc se extind dincolo de opercul. Hrnirea exogen a nceput. Larvele
prezint nc o reactie IotoIobic la lumin puternic si se orienteaz la not n masa apei cu
evitarea curentului. (plansa 10).
La treisprezece zile de la eclozare
ntregul corp este intens pigmentat, iar sacul vitelin resorbit. Radiile se extind la
nnottoarea anal, iar pigmentatia arat unde vor apare radiile de-a lungul Ialdului nnottoarei
dorsal. nottoarea pectoral migreaz ctre regiunea ventral a corpului. Apar scuturile
primordiale de-a lungul corpului. (plansa 10).
La optsprezece zile de la eclozare
Pe partea ventral Ialdurile nnottoarei sunt Ioarete reduse. Radiile nainteaz n
Ialdurile nnottoarei anale care este n continuarea nottoarei dorsale. Branhiile sunt acum
acoperite de opercul.
La douzeci de zile de la eclozare
Forma corpului larvei se apropie din ce n ce mai mult de cea a adultului. Scuturile
laterale se Iormeaz ntr-un sir deasupra liniei laterale. Capul este alungit, aerodinamic, cu
un rostru lung.
3.3. Dezvoltarea tractusului digestiv la specia Acipenser stellatus Pallas - 1771
Dezvoltarea embrionar la specia Acipenser stellatus este mai rapid dect la specia
Acipenser gueldenstaedti. Eclozarea la Acipenser stellatus este Iunctie de temperatur,
ncadrndu-se n ecartul de 150 165
O
zile de la Iecundare. n general, mrimea larvelor la
eclozare este de 8 - 9 mm. Aspectul Ienotipic al acestora este Ioarte apropiat de cel al nisetrului,
Acipenser gueldenstaedti, si n general al celorlalti sturioni.
La larvele de Acipenser stallatus, perioada de hrnire din sacul vitelin este mai
scurt, sacul vitelin Iiind de asemenea mai redus dect al nisetrului Acipenser gueldenstaedti
sau a morunului Huso huso, desigur si ca o consecint a taliei ovulului.
Trecerea la hrana activ a larvelor din specia Acipenser stellatus are loc deobicei la
o lungime de 17 - 18 mm depinznd ns de gradientul de temperatur si de eclozare. Cu ct
timpul de embriogenez este mai mic (eclozare mai timpurie) cu att lungimea larvelor este
mai mic. Desi dezvoltarea embrionar si post larvar la specia Acipenser stellatus decurge
la Iel ca la specia Acipenser gueldenstaedti, se observ totusi diIerentieri asupra dezvoltrii
organelor interne (Vernidub 1971). De exemplu, dezvoltarea ochiului la specia Acipenser
stellatus este diIerit Iat de cea a speciei Acipenser gueldenstaedti rezultnd si un comportament
habitual diIerit. Dezvoltarea tractusului digestiv la Acipenser stellatus comport aceleasi Iaze
ca la Acipenser gueldenstaedti, cu diIerenta c dimensiunile larvelor sunt mai mici.
62
Neculai Patriche
De exemplu, la Acipenser gueldenstaedti de 12 - 13 mm lungime se observ o
dezvoltare incipient a Iicatului, ceea ce corespunde la o lungime de 10 - 15 mm la Acipenser
stellatus, iar anala se dezvolt la 15 mm lungime la Acipenser gueldenstaedti comparativ cu
12 mm lungime la Acipenser stellatus. (Vernidub 1971). n general, lungimea larvei de
Acipenser stellatus cnd este apt pentru hran exogen este de 16 - 17 mm, ceea ce corespunde
unei lungimi de 19 - 20 mm la Acipenser guldenstaedti. Comparativ cu Acipenser
gueldenstaedti, la Acipenser stellatus tubul spiral si tubul posterior se elibereaz de vitelus
mai trziu, cnd ncepe si dezvoltarea celular a peretilor tubului cu Iormarea epiteliului
Iranjurat, pierderea propriettii Iagocitare a granulelor de lipide si nceperea eliminrii de
lipaze (Iermenti pentru desIacerea lipidelor) (N. Patriche, A. Vidrasco si D. Lutz 1994, 1995,
1996 - Date nepublicate).
Din acest moment ncepe acumularea lipidelor n structura celular a viitorului Iicat,
cu dezvoltarea n aceast zon a unei retele sanguine capilare bogate. La dimensiuni ale
lungimii de 16 - 17 mm la Acipenser stellatus se observ modiIicri ale tubului digestiv
median prin aceea a eliminrii vitelusului si a acumulrii de lipide dinspre zona viitorului
stomac, Ienomen mai rapid comparativ cu ceea ce se observ la Acipenser gueldenstaedti
(de aceeasi vrst cu speciIicatia unei lungimi mai mari a larvelor).
Dezvoltarea mandibulei, branhiilor, Ioselor nazale, operculelor, organelor de gust si
tactile se desIsoar la Iel ca la Acipenser gueldenstaedti (descris n amnunt n literatura de
specialitate) - Ginsburg, DettlaII, Schmalschausen 1993.
La nceputul perioadei de hrnire activ la Acipenser stellatus are loc lizarea dopului din
glot, deschizndu-se trecerea spre tubul digestiv, precum si dezvoltarea celular a tractusului. n
aceast perioad la Acipenser stellatus nu sunt dezvoltate scuturile dorsale n comparatie cu
Acipenser guldenstaedti. La o lungime de 21 - 22 mm, la Acipenser stellatus ncepe Iormarea
stomacului, iar la 23 - 24 mm se termin Iormarea glandelor Iundale ale stomacului cu o dezvoltare
rapid a vezicii gazoase, de aceeasi Iorm si mrime ca la Acipenser guldenstaedti de 45 mm.
Tubul digestiv spiralat este deja Iormat cnd larva de pstrug are o dimensiune de 30 mm
si o vrst de 400
O
zile, comparativ cu Acipenser gueldenstaedti de 50 mm si vrsta de 550
O
zile.
Fig.11 Larva nainte de trecerea la hrana exogen
(Dup T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen 1971, 1993)
AJ ve:icula auditiv, BG muguri branhiali, BJ retea de vase la sacul vitelin, CR
rudiment de cloac, CuD ductul CUJIER, E ochi, FF faldul inottoarei, HG gland de
eclo:are, Ht inima, LS cristalin, Mus segmenti musculari, MvC cavitatea mielencefalului,
OP narina, PD ductul pronefrotic, PF rudimentul inottoarei pectorale, PiS pat
pigmentat,
63
Tot la aceast vrst, la Acipenser stellatus, Iicatul se dezvolt n lobi, cu eliminarea
grsimii acumulate si dezvoltarea vezicii biliare, avnd loc totodat si eliminarea bilei. Tot
acum ncepe diIerentierea anatomic si citologic a hipoIizei - Vernidub 1971.
Formarea total a tubului digestiv la Acipenser stellatus are loc la aceeasi vrst ca
si la nisetru, la o perioad de aproximativ 1000
O
zile. Dezvoltarea mai lent privind
deIinitivarea tubului digestiv la Acipenser stellatus este explicat prin aceea a vitezei mai
mici a trecerii bolului alimentar, precum si a Iaptului c spectrul hranei la aceast specie
const mai mult n plancton, comparativ cu bentosul la Acipenser gueldenstaedti.
Planya 1
Dup T.A. Dettlaff, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen)
Icr neIertil (stadiul 1)
n timpul primelor minute dup nseminare, oul are un aspect exterior
asemntor (vezi Iorma la Acipenser stellatus).
Icra vzut de sus (1an);
Formarea stratului gelatinos (stadiul 2);
Crestere usoar (stadiul 3);
64
Neculai Patriche
Planya 2
(Dup T.A. Dettlaff, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen)
Stadiile primei (4), celei de-a II a (5), celei de-a III a (6),
celei de-a IV a (7), celei de-a V a (8), celei de-a VII a (9) diviziuni,
Diviziune trzie (10);
Stadiul blastului timpuriu (11)
65
Planya 3
Stadiul blastulei trzii (12); nceperea gastrulatiei (13);
Gastrula timpurie (14); Gastrula mijlocie (15);
Stadiul dopului mare (16); Stadiul dopului mic (17);
Stadiul blastoporului clivat (18);
66
Neculai Patriche
Planya 4
Neurulatia timpurie (19); Stadiul plcii neurale mari (20); Neurulatia trzie (22);
Stadiul tubului neural nchis (23); Stadiul aparitiei protuberantelor ochiului si ngrosrii
captului anterior al rudimentelor sistemului excretor (24); Stadiul adunrii plcilor laterale
si aparitiei rudimentului comun al regiunilor: trunchi posterior si cozii 25);
67
Planya 5
Stadiul Iormrii plcilor laterale si nceperea separrii unui rudiment al regiunilor
trunchiului posterior si cozii (26).
Stadiile tubului cardiac alungit, scurt (27) si drept (28).
68
Neculai Patriche
Planya
Stadiul Iormrii curburii tubului cardiac (29);
Stadiul cnd extremitatea cozii se apropie de pozitia inimii (30) si atinge pozitia
inimii (31), n embrion.
69
Planya 7
Stadiile (n embrion) cnd extremitatea cozii atinge capul (32).
Stadiul cnd extremitatea cozii depseste capul (33 si 34).
70
Neculai Patriche
Planya 8
Stadiul eclozrii (35) la:
A) Acipenser stellatus
B) Acipenser gueldenstaedti
C) Acipenser ruthenus
71
Planya 9
Larvele la specia Acipenser gueldenstaedti n stadiile 36 41.
(morIologic asemenea ca la speciile Acipenser stellatus si Acipenser ruthenus)
72
Neculai Patriche
Planya 1
Larvele la specia Acipenser gueldenstaedti n stadiile 42 45.
73
Abrevieri la Planyele 1-1
Apt - Zona polului animal al icrei
EM - Membranele icrei, straturile individuale nediIerentiate
LPS - Spot polar luminos
I.P.R. - Zona pigmentat intens
VPt - Zona polului vegetal al icrei
PS - Spatiu perivitelin
JC - Membran geletinoas
ZR I - Zona radiat extern
ZR II - Zona radiat intern
MC - Canal micropilar
LC - Zona luminoas n crestere
F I; F II;F III;F IV - Santurile primei, celei de a II a, a III a, si a IV a diviziune
AB - Blastomeri mici (zona polului animal)
VB - Blastomeri mari (zona polului vegetal)
AR - Regiunea polului animal
MZ - Zona marginal
VR - Regiunea polului vegetal
Bp - Blastoporul
Bc - Blastocelul
AI - Zona pigmentat a archenteronului
YP - Dopul mare
NF - Faldul neural
NP - Placa neural
NG - Santul neural
Ex - Rudimentul sistemului excretor
Br - Rudimentul creierului
Su - Sutura de-alungul liniei de Iuziune a marginilor plcii neurale
GH - Rudimentul glandei de eclozare
Pe - ProsenceIalul
Me - MezenceIalul
Rc - RombenceIalul
A I; A II - Rudimente ale primei perechi de arcuri viscerale
74
Neculai Patriche
LP - Placa lateral
PR - Adncitura rudimentului glandei hipoIize
ER - Rudimentul ochiului
RTT - Rudimentul comun al regiunilor trunchiului posterior si cozii
LPF - Regiunea Iuzionrii plcilor laterale; acolo unde se Iormeaz rudimentul inimii
A III - Rudimentul arcurilor branhiale
MyC - Cavitatea mienceIalului
PT - Tuburile proneIroase
CD - Partea colectoare a canalului proneIros
PD - Rudimentul canalului proneIros
So - Somite
Ht - Rudiment al inimii
T - Coada
OS - Sacul olIactiv
E - Ochiul
L - Bucla Iormat de partea anterioar a canalului proneIros
CR - Rudimentul cloacei
FF - Rudimentul nottoarei
BV - Reteaua vaselor capilare ale sacului vitelin
AV - Vezicul auditiv
My - MienceIalul
75
4
TEHNOLOGIILE DE REPRODUCERE ARTIFICIALA LA SPECIA
ACIPEASER S1ELLA1US - PALLAS 1771
4.1. Generalitti
Dezvoltate din ce n ce mai mult n ultimele decenii, tehnologiile de reproducere
artiIicial s-au impus si se impun n acvacultura modern. Acest Iapt se datoreaz pe de o
parte gradului nalt de tehnologizare a Iluxurilor operationale din acvacultura mondial ct
si avantajelor pe care tehnologiile noi le aduc n practica de zi cu zi.
Schimbrile mediale la care sunt supuse speciile de hidrobionti care Iac obiectul
acvaculturii precum si dezvoltarea reproducerii si cresterii acestora n alte zone climatice
dect cele de origine au condus la dezvoltarea att a sistemelor de crestere ct si la conceperea
unor tehnici si tehnologii speciIice n concordant cu acestea.
Studiate nc din a doua jumtate a secolului trecut, tehnicile si tehnologiile de
reproducere artiIicial a unor grupe de hidrobionti de larg interes economic si stiintiIic s-au
concretizat la acest Iinal de secol prin practici de o deosebit Iinete si cu rezultate care
depsesc cu mult parametrii obtinuti n conditii naturale.
Tehnicile si tehnologiile de reproducere artiIicial la sturioni, au cunoscut, ca de
altIel ntreaga gam de Iluxuri operationale din acvacultur, un deosebit progres.
Specii de pesti cu o valoare economic deosebit prin carnea si icrele negre, sturionii
s-au impus n acvacultura mondial ca un capitol distinct datorat si speciIicittii si
particularittii biologice pe care aceste specii de pesti le au.
Aceste specii sunt rspndite numai n emisIera nordic, deasupra paralelei de 30
o
de la Atlantic la PaciIic n ruri, lacuri, mri.
Cea mai mare concentrare a acestor specii o nregistreaz bazinul Ponto - Aralo -
Caspic unde n ultimii ani s-au nregistrat peste 92 din capturi (Baranikova - 1987).
Scderea drastic a capturilor, n unele regiuni, pn la extinctie la o serie de specii,
dup unii autori (Magnin 1959, Gerbilskii 1962) au ca explicatie Iaptul c sturionii sunt un
grup vechi de pesti.
Cu toate acestea grupul Acipenseridae din Osteichthves prezint totusi o Ioarte bun
adaptare la conditiile contemporane si au totusi avantaje Iat de Teleostei.
Printre avantaje se includ: un ecart larg al temperaturilor de reproducere, o mai
lung Iertilitate a spermei si ovulelor n ap, o eurihalinitate mult mai precoce, un spectru
76
Neculai Patriche
Ioarte larg al juvenililor, o protectie mai bun dat de scuturi si o plasticitate ecologic larg
- Iorme anadrome, semianadrome si de ap dulce.
n general scderea populational pn la extinctie la unele specii si n anumite zone
trebuie pus n special pe seama modiIicrilor antropice care au avut loc (poluare, modiIicri
drastice n cursul rurilor ca suport al migratiei gamodrome, suprapescuit, etc.).
Acest Iapt a impus un studiu din ce n ce mai atent si amplu din partea specialistilor
privind problema conservrii stocurilor de sturioni, repopularea unor ruri si dezvoltarea
sturioniculturii ca alternativ n scderea presiunii asupra populatiilor slbatice.
Dup Magnin (1959) sturionii practic au disprut din Mediterana si Adriatica nc
de la mijlocul secolului 20, concentratiile populationale cele mai crescute Iiind n bazinul
Ponto - Aralo - Caspic.
Primele experiente privind reproducerea artiIicial la sturioni au Iost realizate n
1871 de ctre Owsjannikow care a obtinut ovule de la specia Acipenser ruthenus, le-a
nseminat artiIicial, incubat si a obtinut larve. n anii urmtori, reproduceri artiIiciale s-au
mai realizat asupra speciilor: Acipenser fulvescens de ctre Seth Green n 1875, Acipenser
sturio de ctre Frauen n 1881, Acipenser stellatus si Acipenser gueldenstaedti de ctre
Borodin 1916 (T.A. DetlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen - 1993).
Aceste cercetri au Iost urmate de punerea la punct a unor tehnologii pentru obtinerea
si cresterea sturionilor.
Primul experiment special pentru cultura sturionilor a Iost realizat de ctre Mohr
1886 care a reusit obtinerea a 500.000 de larve de Acipenser sturio din rul Elba.
Derzhavin (1938, 1939, 1947) a Iost primul cercettor care a reusit stimularea
maturrii reproductorilor de sturioni prin mentinerea acestora n conditii ct mai apropiate
celor naturale, bazin circular din beton cu un puternic curent de ap.
Principiile stiintiIice privind tehnologiile de reproducere artiIicial la sturioni au
Iost Iundamentate dup o activitate destul de ndelungat de ctre echipa de cercettori
condus de Nikolai L. Gerbilskii (1941, 1947).
n tara noastr, cotat la nceputul secolului XX ca Iiind a doua tar productoare de
caviar si sturioni din lume dup Iosta U.R.S.S., primele studii despre sturioni au Iost ntreprinse
de ctre marele savant Grigore Antipa, care a reusit o sistematizare a speciilor care migreaz
din Marea Neagr n Dunre.
Odat cu dezvoltarea tehnologiilor de reproducere artiIicial si crestere a sturionilor
n Iosta U.R.S.S., n Romnia se ntreprind de asemenea cercetri privind reproducerea
artiIicial si cresterea la sturioni. Primele cercetri au Iost demarate ncepnd cu anul 1955
Manea si Mihai n Delta Dunrii la SI.Gheorghe si apoi Litcov unde s-au obtinut primele
larve de pstrug, nisetru si ceg.
Ma trziu, la pepiniera Cetate - Basarabi, Fuhrman si Cristea au continuat
experimentrile privind obtinerea si cresterea speciei Acipenser ruthenus.
Studii asupra biologiei, stadiului de maturare n perioada migratiei si tehnicilor de
reproducere artiIicial la sturioni, n tara noastr dup studiile lui Grigore Antipa au mai Iost
realizate de ctre: P. Bnrscu, F. Dumitru, C.P. Popescu, Maria Caloianu-Iordchel, O.
Gheracopol, M. Selin, N. Dobrovici-Bacalbasa, G. Vasilescu, S. Stncioiu.
Dup 1990, cercetrile privind reproducerea artiIicial, dezvoltarea postembrionar
si cultura speciilor de sturioni din Iluviul Dunrea au Iost reluate de ctre colectivul de
cercettori din cadrul Centrului de Cercetare, Proiectare pentru Piscicultur, Pescuit si
Industrializarea Pestelui Galati, unde s-au reusit reproducerea artiIicial si dezvoltarea
77
postembrionar la speciile Acipenser stellatus (N. Patriche, Vasile M. Pecheanu C. Scott L.)
si Acipenser gueldenstaedti. (Talpes M., Partriche N., Pecheanu C.) Totodat s-au Icut
studii si cercetri preliminare privind reproducerea artiIicial la speciile Huso huso si
Acipenser ruthenus si s-au realizat primele hibridri reciproce ntre Acipenser stellatus si
Acipenser gueldenstaedti. (Partriche N., Talpes M., Pecheanu C., M. Vasile)
Tot colectivul din cadrul C.C.P.P.P.I.P. Galati, Iolosind metode originale, reuseste
reproducerea speciilor Acipenser ruthenus si Acipenser stellatus n zonele Fcieni si respectiv
Fetesti pe bratul Borcea al Iluviului Dunrea. Rezultatele Ioarte bune realizate cu aceast
metod conduc la evaluarea ei ca Iiind important n practica reproducerii artiIiciale a
sturionilor(Partriche N., Talpes M., Pecheanu C., Mirea D. si colaboratorii)
Pe plan mondial reproducerea sturionilor si cresterea lor a nceput relativ recent n
multe tri cum ar Ii: U.S.A., Franta, Italia, Germania, Ungaria, Polonia, China, Japonia, Iran,
etc., ns n baza unor programe generos sustinute Iinanciar.
Studiile si cercetrile noastre au drept scop punerea la punct, n conditiile Romniei,
a tehnologiilor de reproducere artiIicial, dezvoltare embrionar si postembrionar, precum
si cultur a sturionilor.
Plecnd de la experienta naintasilor, prezenta lucrare aduce o serie de contributii
originale n tehnologiile de reproducere si dezvoltare postembrionar la specia Acipenser
stellatus. BeneIiciind de un colectiv de cercettori cu abnegatie, autorul reuseste s aplice n
practic o serie de idei care pe parcursul timpului s-au dovedit a Ii Iezabile.
Cercetrile noastre au plecat de la realitatea existent, urmrind pas cu pas un drum
ascendent, transIormnd n timp baza tehnico-material pregtit pentru reproducerea
artiIicial a speciilor Cvprinus carpio, Hvpophthalmichthvs molitrix, Ctenopharingodon
idella, Arvstichthvs nobilis ntr-o statie modern de reproducere artiIicial si dezvoltare
postembrionar a sturionilor.
Toate aceste lucruri au Iost posibile prin abnegatia colectivului de cercettori din
cadrul C.C.P.P.P.I.P. Galati care au mbinat experienta romneasc n domeniu cu aceea a
specialistilor din Statele Unite ale Americii ( biolog Scott Lawrence - provenit din scoala
caliIornian condus de proI. Serge Doroshow), din Germania (specialisti ai Iirmei PlannIish
International Gmbh) si nu n ultim rnd, specialisti din scoala Iost sovietic ( cercettorii
Vedrasco Arcadie, V.V. Lobcenco si I. Prtu), la toate acestea desigur adugndu-se si vasta
experient a cadrelor didactice ale Faculttii de Industrii Alimentare, Acvacultur si Pescuit
din cadrul Universittii 'Dunrea de Jos Galati.
Pornind de la particularittile biologiei reproducerii sturionilor n general, ale etapelor
dezvoltrii lor ontogenetice, tehnologia nmultirii lor pe cale artiIicial cuprinde o serie de
Iaze obligatorii dintre care: alegerea, transportul, parcarea reproductorilor, stimularea
maturrii celulelor sexuale, Iecundarea, realizarea embriogenezei, eclozarea dezvoltarea
postembrionar, toate n conditii special amenajate.
4.2. Pescuitul, alegerea yi transportul reproductorilor
De regul, statiile de reproducere artiIicial si dezvoltare postembrionar a sturionilor
Iolosesc reproductori slbateci proveniti prin capturarea acestora n timpul migratiei gamodrome.
n ultimii ani, n tri cu traditie n sturionicultur Rusia, U.S.A., Franta, Italia, etc.
sunt Iolositi si reproductori de sturioni proveniti din loturi crescute n conditii de elesteu.
78
Neculai Patriche
Avnd n vedere att talia ct si
vigoarea acestor specii operatiunea de
pescuit, alegere si transport se eIectueaz cu
o deosebit atentie Iolosind ustensile
adecvate.
ReIerindu-ne la specia Acipenser
stellatus acest sturion, considerat de ctre toti
specialistii ca Iiind deosebit de pretentios la
tehnicile de reproducere artiIicial si
dezvoltare embrionar si postembrionar,
prezint o serie de particularitti morIologice
cum ar Ii: Iorm IusiIorm cu peduncul cau-
dal relativ subtire si rostru Ioarte lung talie
relativ redus, care permit o manipulare
usoar. (Ioto 1).
Capturile speciei Acipenser stellatus
s-au eIectuat de-a lungul celor sapte ani de
experiente, n dou zone ale Iluviului
Dunrea, zona aval de Galati MM 60 - 72 si
zona amonte Brat Borcea km.10;37;39;41.
Foto 1 Contentia la specia
Acipenser stellatus
Capturile s-au eIectuat cu setci n deriv, cu latura ochiului la plas cuprins ntre
65 si 80 mm, scule de pescuit care s-au dovedit eIiciente pentru scopul propus, neexistnd
probleme asupra integrittii materialului biologic.
O conditie important n practica reproducerii artiIiciale care a Iost respectat
ntotdeauna a Iost aceea a alegerii perechilor din aceeasi sectiune de pescuit, lucru de altIel
usor de ndeplinit n perioada migratiei de primvar cnd se pot captura n aceeasi plas la
aceeasi toan Iamilii de Acipenser stellatus.
Alegerea reproductorilor s-a realizat dup criterii Ienotipice, urmrindu-se ncadrarea
acestora n clase de greutti cuprinse n intervalul 7 - 14 kg. S-a ales acest interval de greutti
deoarece reproductorii prezint gradul de maturare necesar, sunt usor de manipulat si
nregistreaz un consum relativ redus de hormon si totodat prezint un randament bun n
practica reproducerii artiIiciale.
Din momentul capturii si pn la transportul reproductorilor din specia Acipenser
stellatus ctre statia de reproducere artiIicial, ntotdeauna s-a nregistrat o perioad cuprins
de la 12 ore pn la 3 - 4 zile, datorat unui transport greoi care a condus la gsirea unor
metode de stocare a reproductorilor direct n Iluviu.
Primele ncercri au Iost acelea cu contentia reproductorului de pedunculul caudal,
dup care s-a experimentat contentia prin trecerea unei saule prin gur, scoaterea pe opercul,
nconjurarea capului, introducerea prin cellalt opercul si scoaterea saulei din nou pe gur
79
'stil cpstru(Ioto 2).
Ambele metode conduc la rni grave asupra
materialului biologic nregistrndu-se de
multe ori moartea pestelui. n cazul
contentiei de pedunculul caudal, n cele mai
multe cazuri, s-a constatat, datorit stazei
create n pedunculul caudal, o gangren
rapid cu distrugerea celulor, deschiderea
venei caudale si moartea pestelui.
Acest Ienomen este accelerat n perioada
maturrii datorit stimulrii hormonale cnd
bine stiut este Iaptul c organismul suIer
modiIicri Iiziologice maxime. Chiar dac
contentia prin nIsurarea capului pare a Ii
mai putin periculoas, am constatat n timp
grave aIectiuni cu solutii de continuitate si
necroz a tesuturilor la zonele de contact cu
saula.
Foto 2 Practicarea contentiei la
reproductori de Acipenser stellatus cu
ajutorul unei saule 'stil cpstru.
Pentru evitarea acestor probleme
desigur c solutia cea mai bun ar Ii
transportul imediat al reproductorului ctre
statia de reproducere artiIicial. n caz
contrar, avnd n vedere si talia relativ mic,
pestii pot Ii stocati n incinte - cutii
paralelipipedice - conIectionate din plas de
metal, care reduc mult rnirea
reproductorilor (Ioto 3).
Foto 3 Stocarea reproductorilor de
Acipenser stellatus n cutii speciale.
80
Neculai Patriche
Totusi mentinerea reproductorilor n astIel de situatii nu o considerm ca Iiind
indicat deoarece reproductorul nregistreaz un stress puternic care conduce la eIecte
nedorite n practica reproducerii artiIiciale a sturionilor.
Dup practica noastr nu recomandm mentinerea n captivitate mai mult de 24 - 36
ore de la capturarea reproductorilor din specia Acipenser stellatus.
IndiIerent de momentul cnd au Iost capturati reproductorii din specia Acipenser
stellatus trebuie transportati cu grij ctre statia de reproducere artiIicial.
Desi literatura de specialitate recomand Iolosirea cu succes n timpul transportului
a tranchilizantelor de tipul MS 222 n doze relativ reduse, pentru specia Acipenser stellatus
aceste tranchilizante nu s-au Iolosit, studii realizndu-se doar la specia Huso huso. Din
experienta specialistilor din U.S.A. (Steven D. Mims - Kentuky State University) am
experimentat cu succes mentinerea reproductorilor pe timpul transportului ntr-o solutie
salin (prin adugare de sare Ir iod) n concentratie de maxim 12
0
/
00
.
n solutia salin se constat o crestere a secretiei de mucus precum si o stimulare a
mecanismelor osmoregulatorii. n aceste conditii s-au obtinut rezultate bune n practica
reproducerii artiIiciale la specia Acipenser stellatus. Desigur c rezultate bune, comparabile
au Iost realizate si Ir introducerea solutiei saline la transport.
n timpul transportului valoarea oxigenului dizolvat nu trebuie s scad sub
8 mg O
2
/l dar nici s depsesc valori peste 9 mg O
2
/l, variatiile mari de oxigen n timpul
transportului Iiind deosebit de vtmtoare asupra materialului biologic (experienta PlanIish
International Gmbh - ManIred Schussel, 1993 veriIicate N. Patriche 1994, 1995, 1996,
date nepublicate).
Transportul n incinte paralelipipedice construite din Iibr de sticl cu volum de 2 -
3 m
3
Iolosite de ctre noi au Iost deosebit de eIiciente (V. Mihai, N. Patriche, C. Pecheanu, V.
Iorga, 1992-1993 - date nepublicate).
O metod simpl de transport n tancuri din Iibr de sticl cu respectarea raportului
1:10 volum material biologic volum ap Iolosit a Iost aceea a aerrii apei cu o pomp de
aer. Metoda s-a dovedit a Ii eIicient pentru perioade reduse de timp maxim 4 - 6 ore (V.
Mihai, N. Patriche, V. Iorga 1992-1994 - date nepublicate). La toate aceste metode de trans-
port, tancul din Iibr de sticl a Iost acoperit 100 cu un capac de protectie (din material
textil).
Dat Iiind nc deIicientele pe care le nregistrm n timpul practicii reproducerii
artiIiciale n cadrul statiei de reproducere considerm c transportul precum si stocarea n
toan a reproductorilor de sturioni nu au Iost pe deplin elucidate.
n spiritul acestei idei precum si pentru o protectie a stocurilor de sturioni din Dunre
echipa de cercettori a C.C.P.P.P.I.P. Galati a lucrat la punerea la punct a unei tehnologii de
reproducere a sturionilor direct la toana de pescuit (M. Talpes, N. Patriche, D. Mirea, N.
Pecheanu 1995 pentru specia Acipenser ruthenus si N. Patriche, N. Pecheanu, M. Talpes, D.
Mirea 1996 pentru specia Acipenser stellatus metod perIectionat n urma creia s-au obtinut
50.000 larve).
Pentru a preveni unele desincronizri n statia de reproducere artiIicial, alegerea
reproductorilor trebuie realizat direct pe zona de pescuit Iolosind criteriul maturrii ovarului
la Iemele, deoarece n practic s-a observat c Iemelele sunt acelea care comport Iunctie de
gradul de maturare al ovarului deIiciente n practica reproducerii artiIiciale.
81
O metod rapid de determinare a gradului de maturitate la sturioni este aceea
elaborat de ctre B.N. Kazanskii si colaboratorii 1978.
Se cunoaste Ioarte bine Iaptul c atunci cnd gonada trece din stadiul incomplet IV
spre stadiul IV complet polarizarea n ovocit este n crestere. n acest moment vezicula
germinal (GV) ncepe migratia ctre polul animal trecnd din regiunea granular mare
ctre regiunea cu incluziuni granulare Ioarte Iine. S-a demonstrat c numai atunci cnd
ovocitele ating acest stadiu acestea prezint capacitatea de a ovula numai n urma unei singure
injectii cu suspensie hipoIizar.
Tehnica pentru determinarea gradului de polarizare n scopul alegerii reproductorilor
de sturioni pentru reproducerea artiIicial a Iost elaborat de ctre Trusov (1964; 1967) si
mbunttit de ctre B.N. Kazanskii si colaboratorii (1978).
ConIorm metodei, gradul de polarizare al ovocitului se determin Iolosind ovocite
extrase prin punctie din partea caudal a ovarului Iolosind o sond destinat acestui scop
(Iig. 5).
Fig.5 Sond de prelevare probe
Sonda de prelevare se introduce, dup o prealabil dezinIectie, n abdomenul
reproductorului sub un unghi de 30
0
(Ioto.4).
Foto 4 Prelevarea ovulelor la
specia Acipenser stellatus
Iolosind sonda. Se poate
observa si contentia
reproductorului.
Foliculul cu ovocitele extrase de sond se introduc ntr-o eprubet obisnuit n care
se aIl aproximativ 3 cm
3
ap distilat si se Iierb dou minute. Dup Iierbere, ovocitele se
sectioneaz cu o lam bine ascutit si Iin (de obicei lam de brbierit) de-a lungul axei
trecnd de la polul animal la cel vegetal (DettlaII si colaboratorii 1965) (Iig.13).
82
Neculai Patriche
La stereomicroscop se msoar distantele
A si B (conIorm Iigurii alturate).
CoeIicientul de polarizare se calculeaz Iolosind
Iormula
unde:
c - coeIicient de polarizare;
A distanta de la vezicula
germinal la polul animal;
B - distanta de la polul animal la
polul vegetal.
Pentru determinarea cu acuratete a
coeIicientului de polarizare sunt necesare eIectuarea
mai multor msurtori stabilindu-se o medie.
Valori mici ale coeIicientului indic un
grad mare de polarizare al ovocitului deci un
stadiu IV de maturare avansat.
Experimental, la specia Aciepenser gueldenstaedti autorii au constatat un rspuns
normal la stimularea hormonal la un coeIicient de polarizare sub 0,07. Tot din datele autorilor
cel mai mare coeIicient de polarizare a Iost stabilit ca Iiind c 0,003 - 0,025.
Corobornd datele obtinute experimental la specia Acipenser stellatus din Iluviul
Dunrea (N. Patriche si A. Vedrasco - date nepublicate) privind coeIicientul de polarizare,
s-a ajuns la o schem optim de reproducere a acestei specii, asemntoare celei descris de
V.A. Iliasova (tez de doctorat - Moscova 1995) la specia Polvodon spathula.
Tabelul nr.10
Schema optim de reproducere a speciei Acipenser stellatus - Pallas 1771
(N. Patriche, A. Vedrasco 1992 - 1996)
Coeficientul
de polarizare
Observatii
0.30 - 0.35 Ovocitele sunt n stadiul IV neterminat.
Femelele nu prezint conditii pentru ovulare.
0.15 - 0.20 Ovocite n stadiul IV terminat.
Femelele pot intra n ovulare prin stimulare hormonal prin
administrarea a cel putin trei doze la intervale mari de timp.
0.05 - 0.07 Ovocite n stadiul IV terminat
- Optim -
Femelele sunt apte pentru reproducerea artiIicial.
Procedur hormonal n dou trepte a dozei cu interval de 24 ore.
0.01 - 0.02 Ovocite n stadiul IV terminat.
Are loc prima etap de resorbtie.
Femelele sunt apte pentru reproducerea artiIicial.
Procedur hormonal ntr-o singur treapt cu doz hormonal
redus.
Vezicula
germinal
dispersat
Ovocite supramaturate.
Nu se obtin rezultate n practica reproducerii artiIiciale.
Fig.13 Reprezentarea schematic
a unui ovul sectionat
83
Avndu-se n vedere Iaptul c n zona de pescuit practicarea biopsiei si metodei
descrise mai sus este destul de greoaie, alegerea reproductorilor Iolosind prezenta tehnic a
Iost uzitat n general n cadrul lucrrilor din Statia de reproducere artiIicial, creiteriile de
alegere a reproductorilor n zona de pescuit rmnnd cele morIotipice.
4.3. Parcarea yi maturarea reproductorilor de Acipenser stellatus
Functie de stadiul de dezvoltare al gonadelor, reproductorii din specia Acipenser
stellatus sunt introdusi n bazine cu destinatie bine precizat si anume:
- n bazine de parcare,
- n bazine de prematurare,
- n bazine de maturare.
n general, reproductorii din specia Acipenser stellatus proveniti din Iluviul Dunrea,
din cele dou sectiuni (aval de Galati si zona Borcea) Iunctie de gradul de dezvoltare al
gonadelor sunt triati pe categorii, dup cum urmeaz:
- reproductori (n general Iemele) n stadiul IV neterminat (coeIicient de polarizare
cuprins ntre 0,30 si 0,35) care sunt repartizati n bazine de parcare;
- reproductori n stadiul IV terminat (coeIicient de polarizare cuprins ntre 0,15 si
0,20) care sunt repartizati n bazine de prematurare;
- reproductori n stadiul IV terminat - optim (coeIicient de polarizare cuprins ntre
0,05 si 0,07) care sunt repartizati n bazine de maturare.
Reproductorii care prezint vezicula germinal dispersat sunt exclusi din procedur.
Din cercetrile eIectuate, caracteristicile constructive pe care le considerm optime
pentru aceste tipuri de bazine sunt:
- pentru bazine de parcare:
a) sistem extensiv: bazine clasice n supraIat de 1 - 2 ha, adncime medie a apei
1,7 - 2,5 m, cu raportul L/l 2, Iund de preIerint nisipos sau nisipos - argilos;
b) sistem superintensiv: bazine din beton, Iibr de sticl tip Ewos sau metalice,
circulare cu un volum util de 15 - 20 m
3
, adncimea apei 0,7 - 1,5 m, acoperite.
La ambele sisteme debitele de primenire trebuie s asigure parametrii chimici ai apei
cuprinsi n standardul de calitate pentru ape de categoria a II-a cu Iolosint piscicol
(STAS 4706/88). Valoarea oxigenului solvit nu trebuie s scad sub 6 mgO
2
/l:
- pentru bazine de prematurare:
a) sistem extensiv: bazinele clasice pentru maturarea reproductorilor speciilor de
pesti din complexul est-asiatic aclimatizate n tara nostr (adncimea apei 1,0 m);
b) sistem superintensiv: bazine din beton cptusite cu plas cu latura ochiului de
5 - 20 mm, clasice, din statiile de incubatie (adncimea apei 1,0 m).
La ambele sisteme debitele de primenire sunt Iunctie de numrul de reproductori
(norma de 10 kg Acipenser stellatus/m
3
) respectnd mentinerea unui nivel de oxigen dizolvat
peste 6 mgO
2
/l precum si nscrierea tuturor parametrilor chimici n STAS 4706/88.
84
Neculai Patriche
- pentru bazine de maturare: att n sistem extensiv ct si superintensiv, practica
noastr recomand Iolosirea bazinelor Iie din Iibr de sticl, Iie metalice, cu Iund de culoare
alb cu dimensiunile de 2 x 0,7 x 0,4 m; curentul de alimentare trebuie s Iie variabil, debitul
maxim Iiind de 5 l/s.
n bazinele de maturare norma de populare este de un exemplar adult pentru a se
putea urmri reactiile acestuia. Bazinul trebuie Ierit de expunere la lumin si zgomote.
Ordinea de Iolosire pentru reproducerea artiIicial a materialului biologic este n
raport cu stadiul de dezvoltare al gonadei. Un procent considerabil 30 - 40 din Iemelele
selectionate n cadrul examinrii primare la locul de pescuit pot s nu evolueze spre stadiul
de maturitate datorit stressului provocat de captur, transport si mnuire incorect, Iapt ce
au ca urmare schimbri proIunde Iiziologice ce mpiedic reusita depunerii pontei.
Din aceast cauz nainte ca un reproductor s Iie supus operatiunii de reproducere
artiIicial trebuie s Iie supus din nou tehnicii de determinare a coeIicientului de polarizare.
n urma cercetrilor noastre, un coeIicient de polarizare cuprins ntre 0,04 si 0,08
asigur o reproducere artiIicial eIicient la specia Acipenser stellatus (N. Patriche, A.
Vedrasco - date nepublicate - 1994,1995,1996).
Un alt test pentru determinarea gradului de maturare al Iemelelor este cel Iolosit de
ctre specialistii americani, test Iolosit cu succes si de ctre noi (L. Scott, N. Patriche, M.
Vasile, 1992).
Testul cu steroid de maturare presupune incubarea probelor ovocitare provenite de
la Iemelele selectate si examinarea ovocitelor n vederea depistrii prezentei si procentajului
de diviziune a veziculei germinale.
Aproximativ 50 de ovule sunt prelevate de la Iiecare Iemel selectat. Proba biologic
ce a Iost prelevat prin punctie biopsic se introduce n vase etichetate continnd mediu de
incubatie Leibovitz reIrigerat la 16
O
C.
Se aleg aleatoriu 25 ovocite din Iiecare prob care se introduc n vase de cultur
speciale sau cutii tip Petri ce contin 20 ml mediu Leibovitz. Se adaug 0,2 ml solutie steroid
maturat cu progesteron, prin agitare usoar. Concentratia Iinal a Iiecrui vas nu trebuie s
depseasc 10,0 g progesteron per mililitru solutie.
Probele astIel preparate sunt incubate 24 ore la temperatura de 15 - 16
O
C. Nu este
necesar agitarea sau o anumit atmosIer.
La sIrsitul perioadei de incubatie, continutul vasului se transvazeaz total n pahare
Berzelius de 150 ml iar probele se Iierb 5 pn la 8 minute dup care se rcesc pe gheat
sIrmat. O cantitate din Iiecare prob poate Ii Iixat n Iormalin tamponat 4 dac se
preconizeaz pstrarea esantioanelor.
Ovocitele rcite se extrag si se sectioneaz pe axa pol animal pol vegetal si sunt
examinate sub lup sau stereomicroscop pentru evaluarea diviziunii veziculei germinale.
Dac vezicula germinal nu este vizibil se eIectueaz incizii suplimentare la diIerite
distante de tietura initial pentru a se elimina astIel erorile datorate unei incizii incorecte
sau nucleului putin descentrat.
n mod normal Iemelele aIlate la stadiu preovulatoriu prezint diviziunea veziculei
germinale n ovocite cu o Irecvent de 80 - 100. Femelele premature prezint diviziunea
veziculei germinale ntr-o gam a Irecventei de 0 - 10. Ovocitele ce contin valori ale
85
diviziunii veziculei germinale ntre 30 - 70 sunt relativ rare (experient S.U.A. Scott Law-
rence - 1992).
4.4. Planificarea injectrilor pentru reproducerea artificial la specia
Acipenser stellatus - Pallas, 1771
Pentru a reproduce artiIicial cu succes specia Acipenser stellatus Pallas, 1771
reproductorii sunt indusi s ovuleze (Iemelele) sau s cedeze sperm (masculii) cu ajutorul
injectiilor hormonale exogene. n mod obisnuit se Iolosesc hormoni naturali prin extractie n
solutii Iiziologice saline, puriIicati sau de sintez.
A. Hormoni de inductie:
n mod obisnuit n practica reproducerii artiIiciale la sturioni sunt Iolositi:
- hipoIiz uscat acetonat provenit de la specia Cvprinus carpio,
- hipoIiz uscat acetonat provenit de la diIerite specii de sturioni (Huso hoso,
Acipenser gueldenstaedti, Acipenser stellatus, Acipenser ruthenus);
- hormon analog gonadotropic.
n experimentrile noastre am Iolosit toate aceste trei tipuri de hormoni cu rezultate
Ioarte bune.
Avnd n vedere Iaptul c primele dou tipuri de hormoni indicate sunt n general
cunoscute, ne vom reIeri cu cteva elemente deIinitorii doar asupra hormonilor de tip gona-
dotropic analog care prin dozarea exact si rezultatele Ioarte bune vor deveni majoritari n
practica reproducerii artiIiciale la pesti.
Hormonul de tip gonadotropic analog este de Iapt o peptid sintetic analog
hormonului natural care se gseste n hipotalamusul tuturor vertebratelor.
Primul hormon natural gonadropic (GnRH) descoperit n anii 70 a Iost cel de
mamiIere mGnRH o decapeptid care de altIel este cunoscut si sub denumirea hormonului
luteinizant (LHRH). nc din acea perioad s-au mai descoperit o multitudine de hormoni
naturali care diIer doar prin unul sau mai multi aminoacizi din structur incluznd GnRHs
la somon, somn, pltic de mare, cine de mare si chiscar.
Secventele aminoacizilor de la hormonul natural de mamiIere LHRH (m GnRH) si
cel de somn, somon, pltic de mare, GnRH sunt prezentate prin comparatie mai jos:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
mamiIere: pGLU - HIS - TRP - SER - TYR - GLY - LEU - ARG - PRO - GLY - NH
2
pltic de mare: pGLU - HIS - TRP - SER - TYR - GLY - LEU - SER -PRO - GLY - NH
2
somon: pGLU - HIS - TRP - SER - TYR - GLY - TRP - LEU - PRO - GLY - NH
2
somn: pGLU - HIS - TRP - SER - HIS - GLY - LEU - ASN - PRO - GLY - NH
2
(dup Report on Endocrine Techniques In Aquaculture - Argent
Laboratories Press - Redmond Washington U.S.A. - 1997).
86
Neculai Patriche
Hormonul GnRH analog este o Iorm sintetic potent a GnRH care a Iost obtinut
prin modiIicrile secventelor de aminoacizi. Scoaterea secventei de aminoacizi 10,a glicina
din lantul peptidic al GnRH si nlocuirea sa cu o etilamid conduce la o crestere a potentialului
la Iel ca si substitutia unui D amino acid n pozitia 6.
Un produs cunoscut GnRH analog Iolosit n acvacultur pe scar larg cu rezultate
excelente este analogul m GnRH (LHRH) substituit cu o D alanin n pozitia 6 cunoscut ca
(D-Ala6, des - Gly10) LHRH etilamid sau (D-Ala6, Pro 9NEt) mGnRH. Acest hormon
analog deseori gsit sub denumirea LHRHa poate Ii Iolosit cu succes si n reproducerea
sturionilor (N. Patriche si colaboratorii - 1989) (M. Talpes, N. Patriche, C. Pecheanu - 1997
- date nepublicate).
B. Planificarea injectrilor, procedee de injectare
Tehnologia reproducerii artiIiciale la sturioni n general si la specia Acipenser stellatus
n particular, presupune eIectuarea de regul a dou injectii cu preparat hormonal selectat.
Injectia initial, primar este detasat de cea de-a doua sau decisiv printr-un inter-
val cuprins ntre 12 - 24 ore Iunctie de procedur.
n cercetrile noastre, n urma experimentrilor realizate privind planiIicarea orar
a injectiilor la specia Acipenser stellatus am ajuns la concluzia c aceasta trebuie realizat
Iunctie de gradul de maturare, starea Iiziologic si starea de sntate a reproductorilor.
Reproductorii cu un coeIicient de polarizare al ovulului avansat (cazul celor ce sunt aproape
de locurile naturale de pont) trebuie tratati nentrziat n comparatie cu cei care prezint un
grad redus de maturare si care pot astepta conduita injectrilor.
Desi caracterul convenabil al practicii de reproducere este n cursul zilei, am constatat
ca o regul general la pesti, c lucrul n perioada de noapte a dat satisIactii mai mari desi
gradul de oboseal al operatorilor poate atrage uneori accidente nedorite.
Pentru convenient, prezentm ambele aspecte privind planiIicarea injectrilor:
Schem general privind planificarea injectrilor
la specia Acipenser stellatus
(Ecart de temperatur 17
0
21
0
C)
A 12 ore 20 40 ore
I
1
I
2
Ovulatie
eIectuare la ora 21
00
eIectuare la ora 9
00
estimat
dimineata ziua
B 24 ore 12 17 ore
I
1
I
2
Ovulatie
eIectuare la ora 21
00
eIectuare la ora 21
00
estimat
dimineata ziua
87
Decalarea cu 12 ore a programului conduce la o estimare a ovulatiei n timpul noptii.
Injectiile hormonale sunt de obicei administrate cu o sering de 1,0 - 3,0 cm
3
cu ace
de calibru 23 - 25, lungi de 3,2 cm cu butuc din material plastic transparent.
Dac o serie de reproductori sunt indusi s depun ponta, doza adecvat calculat
este introdus n sering si Iiecare sering este etichetat n conIormitate cu pestele selectionat.
Injectiile sunt administrate intramuscular (i.m.) ntre sirul de scuturi dorsale si laterale
n zona ce se extinde de la baza nottoarei pectorale spre linia median a pestelui. n practica
eIecturii injectiilor hormonale se mai poate stabili pentru specia Acipenser stellatus si nu
numai, practicarea injectrii n muschiul dorsal n zona dintre sirul de scuturi dorsale si
laterale n perimetrul dintre scutul 5 si 7 al liniei laterale. Aceast procedur nu diIer de
prima n schimb este mai usor pentru operator a repera zona de injectare (Ioto.5)
La orice injectare trebuie s se administreze cel mult 1,0 cm
3
solutie hormonal;
dac doza depseste aceast cantitate se recomand cteva injectii mai mici pe ambele prti
ale pestelui mai voluminos. Injectrile trebuie eIectuate n regiunile mai dense ale muschiului
dorsal la o distant de aproximativ o treime din lungimea corpului pornind de la cap.
Pentru reproductorii care depsesc 12 - 15 kg injectia trebuie corelat cu masa
muscular a pestelui avndu-se n vedere c de multe ori printr-o practic incorect se pot
vtma organele interne, dat Iiind constitutia anatomic a speciei Acipenser stellatus.
Foto 5 Practicarea injectiei
hormonale (i.m.)
n general pentru pestii de
aceast talie acul poate Ii introdus per-
pendicular. Acul trebuie introdus sub un
unghi de sigurant numai la pestii mai
mici cu o mai mic mas muscular n
zona injectrii.
La retragerea acului se aseaz un
deget al operatorului pe nteptur, timp
de cteva secunde pentru a preveni contrapresiunea ce ar expulza solutia injectat. Locul
injectrii este apoi gentil masat.
Dup administrarea dozei decisive, de regul, Iunctie de procedura de injectare, depunerea
pontei are loc la 20 - 40 ore sau 12 - 17 ore. Perioada strii latente (intervalul de la ultima doz
hormonal si pn la ovulatie) depinde de ctiva Iactori deosebit de importanti si anume:
- temperatura apei;
- valoarea continutului de oxigen dizolvat;
- zgomot;
- luminozitate;
- dimensiunea corpului reproductorului.
Temperatura sczut si dimensiunea mare a corpului vor mri perioada latent, iar
variatiile oxigenului dizolvat, a luminozittii si prezenta zgomotelor pot bloca depunerea pontei.
Pentru administrarea injectiilor am utilizat cteva metode simple si eIiciente. Alegerea
88
Neculai Patriche
uneia sau alteia din metode se poate Iace Iunctie de experienta operatorului.
Personalul mai putin experimentat poate retine Iortat pestele ntr-un ciorap
conIectionat din pnz sau plas cu latura ochiului de 5 - 10 mm, sau contentie direct n
targ. Dat Iiind Iorma speciei Acipenser stellatus caracterizat prin rostru lung si peduncul
caudal subtire, de regul contentia se realizeaz direct de aceste prti.
Dac nu este sedat reproductorul opune de regul rezistent astIel nct administrarea
injectiei se realizeaz destul de greu. Sedarea se Iace prin mbierea usoar a reproductorilor
n solutie de MS 222. Toat aceast operatiune, sedare - injectare conduce la un stress oarecum
ridicat si de aceea recomandm urmtoarea metod pe care am Iolosit-o ndelung si la specii
de pesti din complexul est-asiatic.
Ca metod de lucru, injectarea subacvatic nu este laborioas dar presupune
experient din partea operatorului. Avantajul acestei metode const n Iaptul c ea necesit
o singur persoan si elimin stressul cauzat de retinerea Iortat. Este nevoie de o anumit
ndemnare si rbdare de a te apropia de sturion si a-i administra o injectie subacvatic, ns
sturionul poate Ii docil n acest caz.
Pestele poate misca usor sau chiar poate
nota putin napoi, ns cu rbdare si
cu o mn sigur injectia poate Ii
administrat repede si usor, cu minim
de perturbare (Ioto 6).
Foto 6 Injectarea subacvatic
C. Doze de hormoni exogeni folosite la reproducerea artificial a speciei
Acipenser stellatus - Pallas 1771
n practica reproducerii artiIiciale a speciei Acipenser stellatus, n experimentrile
noastre s-au Iolosit att hormoni proveniti de la hipoIiza de Cvprinus carpio ct si, Huso huso,
Acipenser gueldenstaedti, Acipenser stellatus, precum si hormoni sintetici de tipul LHRHa.
Tabelul nr.11
Doze de hormoni exogeni Iolositi la reproducerea
speciei Acipenser stellatus
H.C. hipoIiz provenit de la specia Cvprinus carpio.
H.S. hipoIiz provenit de la sturioni.
Femele Masculi
Doza total
|mg/Kg corp|
4,0 4,5 . H.C.
2,0 4,0 . H.S.
1,5 2,5 H.C.
1,0 2,0 H.S.
89
Stadiul de maturare: IV
CoeIicientul de polarizare: 0,07
Temperatura apei la injectri: 17 21
0
C
Doza la Iemele si masculi se mparte conIorm schemelor de injectare prezentate (de regul
40 si 60; s-au obtinut rezultate bune si la 50 si 50).
La temperaturi scazute sub 17
0
C n cazul injectrii cu extract hipoIizar de crap la
specia Acipenser stellatus s-au obtinut rezultate Iolosind raportul 10 n prima doz si 90
n a II-a doz cu interval de injectare de 24 ore.
Functie de gradul de maturare att Iemelele ct si masculii speciei Acipenser stellatus
se comport diIerit la stimularea hormonal cu rezultate bune sau mai putin bune n practica
reproducerii artiIiciale.
Cercetrile noastre eIectuate asupra maturrii Iemelelor din specia Acipenser stellatus
scot n evident Iaptul c dup stimularea hormonal (cazul extractului hipoIizar de crap)
maturarea ovulelor are loc neuniIorm n gonada dupa un gradient dorso-ventral si antero-
posterior (Iig.14).
Fig.14 Gradientul de maturare al gonadei
la Iemelele de Acipenser stellatus n urma
stimularii hipoIizare
n cercetrile eIectuate am stabilit c de la prima injectie si pn la eliberarea ovulului
din Iolicul care are loc n momentul 'curgerii, n general n cazul unei dozri corespunzatoare
intervalul necesar este de 550 - 880 grade ore.
Dac n acest interval de timp nu apar primele icre individuale, prin eliminare natural
riscul de a nu obtine ovule de calitate creste.
Este important de notat c dup 500 de grade ore controlul Iemelelor trebuie s se
eIectueze din 30 n 30 minute Ioarte minutios.
D. Cercetarea reactiei femelei de Acipenser stellatus sub influenta hormonului
de inducere a ovulatiei
Dup cum am mai amintit ovulatia n cazul unei proceduri corecte de inducere
hormonala are loc de regul n ecartul 550 - 880 grade ore.
Desi reproductorii au Iost planiIicati s depun ponta la orice or din ciclul de 24 ore
se remarc mai Irecvent o reactie ovulatorie Iie n orele serii Iie n primele ore ale diminetii.
Avnd n vedere acest Iapt de regul pentru a nu pierde ecartul n care ovulele sunt
apte de reproducere Iemela de Acipenser stellatus trebuie veriIicat cu 50 - 100 grade ore
nainte de intervalul minim de ovulatie.
Primul indiciu al unei reactii de reproducere/ovulatie l constituie aparitia ctorva icre
lipite de Iundul sau laturile bazinului unde Iemela se aIl n observatie n timpul maturrii. Este
deosebit de important veriIicarea icrelor cedate pentru a observa dac acestea sunt lipicioase.
90
Neculai Patriche
Reactia de adezivitate rezult prin aparitia secretrii de mucoproteine Iapt care indic o hidratare
a icrei n contact cu apa. n aceste conditii icrele se lipesc de aproape orice supraIat.
Dac icrele eliminate nu sunt lipicioase, Iemelele au cedat prematur si acestea nu
trebuie scoase din bazin pentru a se eIectua procedura de extragere a ovulelor. Uneori o
Iemel poate ceda cteva icre nelipicioase urmate apoi de o cedare n mas de icre lipicioase,
caz n care reproducerea este reusit.
Cedarea icrelor nelipicioase indic probleme potentiale. Dac acestea continu si
dup perioada prevazut pentru depunerea pontei, Iemela nu va ovula adecvat sau nu va
produce ovule viabile reducndu-se considerabil sansele reproducerii artiIiciale.
Dac dup eliminarea de icre nelipicioase ntr-un interval de 100 - 150 grade ore nu
se mai depun icre (abdomenul Iemelei ntrindu-se) aceasta nu mai are sanse de reproducere.
E. Cercetarea reactiei masculului de Acipenser stellatus sub influenta hormonului
de inducere a spermiatiei
Singura evident la masculii de Acipenser stellatus ca de altIel la toti sturionii c
acestia se pregtesc s lanseze sperma este o agitare a acestora cu tulburarea apei n bazin si
prezenta de sperm usoar datorita eliberarii unei cantitti mici de sperm n ap. Dac acest
Ienomen nu este nregistrat, pestele poate Ii veriIicat ulterior cnd se poate extrage si sperma
prin procedurile de extragere a acesteia.
Dac masculul reactioneaz normal, acesta trebuie s cedeze sperma dupa 550 grade
ore Ir o palpare prealabil. Se acord atentie ca n timpul eIectuarii controlului reactiei s
nu se piard prea multi lapti pentru a se evita cantittile irosite si necesare la Iecundare.
4.5. Operatiunea tehnologica de obtinere a ovulelor si spermei apte
pentru reproducerea artificiala la specia Acipenser stellatus
4.5.1 Proceduri de obtinere a ovulelor apte pentru reproducere
Procedurile de obtinere a ovulelor apte pentru reproducere artiIicial a speciei
Acipenser stellatus Iolosite sunt:
a) Procedura prin sacriIicarea Iemelelor
b) Procedura prin practicarea inteventiei chirurgicale
c) Procedura prin mulgere
a) Procedura de prelevare a icrelor ovulate prin sacrificarea femelelor
n practica reproducerii artiIiciale a sturionilor prima procedur de obtinere a icrelor
ovulate a Iost aceea prin care Iemelele au Iost supuse sacriIicrii dup eIectuarea tratamentului
hormonal.
Aceast metod se mai practic din pacate si astzi n unele statii de reproducere
artiIicial a sturionilor. Desi este o metoda 'barbar ea oIera posibilitatea ca prin sacriIicarea
unui exemplar adult s se obtin cteva zeci de mii de pui.
Trebuie s remarcam Iaptul c n operatiunea de reproducere artiIicial a sturionilor
sunt cazuri n care Iemelele supuse inducerii hormonale mor dup extragerea icrelor caz
91
care nu trebuie tratat ca o procedur de sacriIicare a Iemelelor ci ca deIiciente tehnologice.
Procedura de prelevare a icrelor ovulate de la specia Acipenser stellatus ca de altIel
si la ceilalti sturioni, prin aceast metod, comport urmatoarele Iaze:
- asomarea si desngerarea reproductorului;
- deschiderea peretelui abdominal;
- prelevarea icrelor ovulate.
Asomarea reproductorilor Iemele din specia Acipenser stellatus se realizeaz prin:
- procedeu chimic
- procedeu fi:ic
Procedeul chimic const n sedarea pestelui Iolosind tranchilizante. De regul se
Iolosesc produsi chimici derivati ai benzocainei. Produsele comerciale cu larga rspndire
sunt MS - 222 sau Finquel ambele Iiind etil esteri ai acidului meta amino benzoic. Folosirea
produsilor chimici de acest gen presupune neintroducerea n consumul uman al pestelui.
Procedeul fi:ic de asomare se realizeaz prin introducerea reproductorului ntr-un
tanc special unde pestele este supus unui soc electric, electronarcoza, dup care este supus
urmatoarei Iaze. De multe ori n statiile de reproducere artiIicial nedotate sau slab utilate
asomarea se eIectueaz prin lovirea pestelui n regiunea ceIalic cu obiecte contondente.
Desngerarea este obligatorie n toate cazurile pentru eliminarea cantittilor de snge
care altIel ar putea ajunge n icrele ovulate si ar deranja operatiunea de Iertilizare.
Desngerarea se realizeaz Iie prin sectionarea branhiilor reproductorului, Iie prin
sectionarea venei caudale, Iie Iolosind ambele sectionri timp n care pestele este atrnat de
coad sau cap.
Deschiderea peretelui abdominal se realizeaz Iolosind o lam bine ascutit
practicnd o incizie pe lungimea axei corpului de la oriIiciul anal ctre compartimentul
inimii. Incizia se realizeaz cu mare atentie pentru a proteja ovulele sau intestinele de
sectionare. Aceast protectie este motivat de Iaptul c printr-o sectionare neatent si
dezordonat a ovulelor si a intestinelor, continutul acestora impuriIic ovulele cu elemente
nedorite conducnd la nregistrarea unei Iecundri slabe.
Prelevarea icrelor ovulate, dup practicarea unei incizii corecte, se realizeaz
Iolosind o spatul sau o lingur conIectionat din material plastic sau metal inoxidabil. Se
recomand Iolosirea unor spatule sau linguri cu margini rotunjite neascutite pentru evitarea
spargerii icrelor. De asemenea aceast operatiune trebuie realizat de ctre un operator cu
mult experient, dat Iiind rezistenta mecanic Ioarte mic a icrelor ovulate.
Icrele ovulate astIel prelevate sunt portionate n cantitti de 150 - 200 g si dispuse n
recipienti (boluri) conIectionate din sticl, material plastic sau metale inoxidabile. Dispunerea
icrelor ovulate se realizeaz n straturi subtiri pe marginile bolului pentru a usura contactul
acestora cu aerul Iavoriznd schimbul gazos pn la procedura de Iecundare.
b) Procedura de prelevare a icrelor ovulate prin practicarea interventiei
chirurgicale
Aceast procedur mai este cunoscut si sub denumirea de 'metoda chirurgical
sau 'semicastratie. Cel de-al doilea termen se reIer la Iaptul c prin acest procedeu se
extrage o parte din ovar, astIel nct matricea acestuia s Iie protejat pentru a permite
reproductorului o nou ovulatie.
92
Neculai Patriche
Procedura de prelevare a icrelor ovulate de la specia Acipenser stellatus prin aceast
metod comport urmtoarele Iaze:
- sedarea reproductorului i mentinerea sedrii pe tot parcursul efecturii chirurgiei,
- efectuarea operatiunii chirurgicale cu extragerea icrelor ovulate,
- reanimarea reproductorului supus operatiunii chirurgicale.
n urma studiilor si cercetrilor noastre asupra speciei Acipenser stellatus (N. Patriche,
L. Scott, M. Vasile, 1992 - date nepublicate) Iolosind experienta scolii caliIorniene privind
sedarea si mentinerea pestelui sedat pe toat perioada eIecturii chirurgiei prezentm n
tabelul nr.12 o serie de elemente tehnologice importante.
Tabelul nr.12
Reactia n timpul sedrii cu MS 222 a reproductorilor de
Acipenser stellatus n raport cu gradul de sedare
Important !
Reac[ia reproductorilor din specia Acipenser stellatus la sedarea cu
produsul MS 222 (Bayer)
Grad de
sedare
Att masculii ct si Iemelele din specia Acipenser stellatus dup
introducerea n ap a produsului MS 222 prezint o stare de iritare
not violent cu tendin[ de evitare a zonei. miscrile operculare se
intensific Ioarte mult.
A
La ambele sexe se manifest o descrestere a miscrilor operculare,
notul pestilor devine din ce n ce mai lent si se pot observa
dezechilibre de decubit.
B
Reproductorii prezint o miscare slab a operculelor, se observ un
not foarte slab, pierderi frecvente de decubit, ns dac operatorul
intervine prin modificarea pozi[iei de decubit al pestelui acesta
reac[ioneaz revenind cu greu la pozi[ia normal.
C
Reproductorii prezint miscare aritmic a operculelor, pozi[ia
normal de decubit nu mai este pastrat, iar la interven[ia
operatorului, acestia nu mai revin la pozi[ia normal.
D
Reproductorii nu mai prezint miscri operculare; operculele sunt
usor extinse, pestii stau pe Iundul bazinului, de regul ntr-un usor
decubit lateral.
E
Reproductorii nu mai prezint miscri operculare; operculele sunt
extinse puternic; pestii stau pe Iundul bazinului n decubit anormal.
F
Grad de sedare D - optim pentru procedura chirurgical
Grad de sedare E - reacfic dc scdarc la limit, trcbuic s sc intcrvin cu ap
proaspt, bogat in O
2
fr ancstc:ic
Grad de sedare F - reacfic dc oc cu pcricol dc inrcgistrarc a morfii la
reproductori, trcbuic s sc intcrvin dc urgcnf prin
splarca branhiilor cu ap proaspt bogat in oxigcn.
Petclc trcbuic lsat s ii rcvin.
93
Folosirea anestezicelor de tipul MS 222 (Finquel) n aceast Iaz trebuie realizat
de ctre un operator bine experimentat care s recunoasc usor reactiile reproductorului,
deoarece o narcoz deIectuoas conduce Iie la moartea reproductorului prin intoxicare
acut Iie la un eIect slab al sedrii si miscarea violent a pestelui.
n general la temperaturile de lucru privind reproducerea artiIicial a speciei Acipenser
stellatus (17 21
0
C) n urma experientelor eIectuate am obtinut urmatoarele rezultate
repetabile (tabelul nr.13):
Tabelul nr.13
Concentratia MS 222 pentru obtinerea sedarii`
* inducerea sedrii are loc n mai putin de 15 - 20 minute.
Important ! Deoarece concentratiile srurilor din apa tehnologic pot influenta aneste:ia
este important a se efectua teste de stabilire exact a timpului de lucru, tabelul de mai sus
fiind orientativ.
DesIsurarea tehnicii chirurgicale n conditii optime depinde de modul cum este
realizat si condus sedarea reproductorului. n acest sens cunoasterea reactiei pestelui la
eIectul tranchilizantului este categoric.
Mentinerea reproductorilor de Acipenser stellatus in gradul D de sedare pe tot
parcursul eIecturii procedurii chirurgicale asigur pe deplin reusita actiunii.
Pentru o bun revenire a reproductorilor din specia Acipenser stellatus timpul de
sedare nu trebuie s depseasc 15 - 20 minute la ecartul de temperatur 17 21
0
C Iapt care
presupune ca procedura chirurgical s Iie eIectuat de operatori experimentati.
EIectuarea operatiei chirurgicale propriu-zise cu extragerea icrelor ovulate din corpul
Iemelei se realizeaz dup ce pestele a ajuns in stadiul D de sedare.
Pentru eIectuarea procedurii sunt necesare o serie de ustensile, dup cum urmeaza:
- dispozitiv tip mas de operatie;
- trusa chirurgical (chirurgie mic);
- recipienti colectare icre ovulate.
Dispozitivul tip mas de operatie poate Ii Iix sau mobil Iiind de Iapt o targ din
pnz (Iigura a) de prelat asezat pe dou stative pentru a se permite accesul operatorului.
Pentru o mai bun manoper se poate Iolosi un jgheab sub Iorma literei V (Iigura b)
conIectionat din material plastic si cptusit cu burete.
Specia
Temperatura
(
0
C)
Concentratia
(ppm)
Timp maxim
de tolerare
(min)
Timp de
revenire (min)
Acipenser
stellatus
17 - 21 100 - 150
30 sau mai
mult
2 - 20
94
Neculai Patriche
Figura a Figura b
Cotele de gabarit ale ambelor dispozitive sunt variabile, de preIerat construibile
Iunctie de talia reproductorilor si naltimea operatorului, de regula 2,0 m lungime si 1,5 m
naltime. Pentru o procedur corect dispozitivul mas de operatie trebuie amplasat n zona
cu lumina adecvat eIectuarii procedurii. De asemenea este necesar prezenta unui Iurtun de
cauciuc cu diametrul de 2 cm pentru ca tot
timpul eIecturii chirurgiei, branhiile pestelui
s Iie inundate.
Trusa chirurgical va contine in mod
obligatoriu bisturie cu lame 10 si 15 mm, ace
curbate, port ac, pense drepte, curbate, cat-
gut, dezinIectante, etc. (Ioto 7).
Foto 7 Trusa de chirurgie
Dup atingerea gradului D de sedare, Iemelele de Acipenser stellatus sunt transportate
ntr-o targ si apoi asezate n decubit dorsal pentru eIectuarea operatiei. Locul destinat eIecturii
operatiei chirurgicale trebuie echipat cu dou Iurtunuri prevzute cu robinet. Un Iurtun distribuire
ap dulce iar cellalt ap tranchilizant MS 222, 75 ppm.
n timpul operatiei alternarea celor dou Iurtunuri este comandat Iunctie de reactia
Iemelei sedate.
Dispozitivul tip mas de operatie se va monta astIel nct s permit evitarea
patrunderii apei n zona abdominal.
Concentratia apei tehnologice n oxigen dizolvat nu trebuie s scad sub valoarea de
5 mg O
2
/l iar temperatura si pH-ul s Iie compatibile cu apa din bazinul surs de alimentare.
Echipamentul chirurgical, dezinIectantul, recipientii de colectare a icrelor ovulate si
materialele de incubatie trebuie pregtite din timp si asezate n imediata apropiere a operatorului.
nainte de operatie, abdomenul Iemelei trebuie dezinIectat cu solutie 4,0 nitroIuran.
Pentru prelevarea icrelor ovulate se practic o incizie de 7 - 10 cm la exemplarele de talie mare
si maxim 5 cm la exemplarele de talie mai mic. Practicarea unor incizii mari peste 10 cm
implic practicarea unei suturi dese pentru prinderea corect a peretelui abdominal, Iapt care
conduce la prelungirea timpului de mentinere a Iemelei sub stare de sedare. Incizia se realizeaz
de regul pe linia median ventral pn la al V-lea scut de la oriIiciul anal.
Prin masarea abdominal, usoar, antero - posterioar se colecteaz prin incizie
95
icrele ovulate care se depun n bolurile de colectare. Dup ce ntreaga cantitate de icre a Iost
colectat se introduce spatula sau lingura n abdomenul pestelui si cu delicatete si precizie se
colecteaz restul de icre.
Odat incheiat aceast actiune se trece de ndat la suturarea inciziei printr-unul
din procedeele clasice cunoscute (de regul 'surjet continuu). (Ioto 8).
Foto 8 Sutura la specia Acipenser
stellatus
Dup ncheierea acestei actiuni de
suturare Iemela operat este supus
unui tratament de dezinIectare cu
solutie de nitroIurantoin 4,0 dup
care se trece la operatiunea de
reanimare.
Reanimarea const n urmrirea
Iemelei timp de 24 ore. Pentru acest
lucru este necesar ca pestele s Iie
tinut ntr-un tanc special cu alimentare cu ap continu la debite mari pentru evitarea socurilor
de scdere a valorii oxigenului dizolvat. La aceast operatiune proIesionalismul operatorului
si spune de regul cuvntul. Neglijarea aspectelor legate de supravegherea Iemelelor oper-
ate precum si a parametrilor chimici ai apei conduce n mod cert la moartea pestelui.
c. Procedura de prelevare a icrelor ovulate prin mulgere
Aceast procedur de prelevare a icrelor ovulate de la specia Acipenser stellatus
s-a pus la punct n perioada 1993 - 1994 prin cercetarea atent a evolutiei dezvoltrii ovarului
dup inducerea hormonal.
Cercetrile noastre au urmrit sincronizarea desprinderii ovulelor din Iolicul cu viteza
de migrare a nucleului (vezicula germinal) ctre polul animal. Conduita injectrilor, dozele
Iolosite (descrise n capitolul precedent) au condus la repetabilitatea Ienomenului Iie n
cazul Iolosirii hipoIizei de crap Iie a celei de sturion (N. Patriche, A. Vedrasco - 1994 - date
nepublicate). Remarcm aici Iaptul c ntre actiunea extractului hipoIizar de crap si cel de
sturion exist o diIerent sesizabil n modul de rspuns al Iemelei de Acipenser stellatus si
anume, modul de actiune al celui de-al II-lea extract este mai discret, ecartul de timp n care
icra este apt pentru Iecundare, reIerindu-ne la ntreaga gonad, este mai mare, aproape
dublu n aceleasi conditii mediale si de talie a reproductorului.
Procedura de prelevare a icrelor ovulate prin mulgere este simpl eliminnd mult
manoper descris la precedenta procedur.
O bun sincronizare asigur o dezvoltare corect a ntregii gonade, iar atunci cnd
se constat acest lucru, Ir o prealabil sedare, Iemela de Acipenser stellatus se prinde cu
grij avndu-se n vedere n acelasi timp ca operatorul s astupe cu un deget porul genital
pentru a se evita pierderea primei portii de icre. Pestele bine contentionat este sters cu un
prosop pentru evitarea ptrunderii apei n vasul de colectare.
Dup colectarea primei portii de icre, printr-o manevr usoar cu un bisturiu sau
IoarIece adecvat porului genital se sectioneaz unul sau ambele oviducte permitnd ntregii
cantitti de icre ovulate s Iie prelevate prin operatiunea clasic de 'mulgere.
96
Neculai Patriche
Se pot ntmpla cazuri cnd dup
cedarea unei prti din gonad Iemela se intro-
duce din nou n tancul de maturare Iiind din
nou supus tratamentului dup circa 30 minute.
Procedura de 'mulgere (Ioto 9) Iiind
o consecint a gradului nalt de proIesionalism
necesit personal bine caliIicat n schimb este
mult mai simpl si comod si asigur o
cantitate si calitate mai bun de icre ovulate.
Folosirea unui hormon de calitate n
conditiile unui reproductor apt de
reproducere asigur pe deplin reusita
procedurii.
4.5.2. Procedura de obtinere a spermei apte pentru reproducere
Sperma se poate colecta Iie la momentul eIecturii Iecundrii Iie cu cteva ore naintea
de aceasta. Pentru a colecta sperma reproductorul de Acipenser stellatus este contentionat
n decubit dorsal cu abdomenul expus, zona urogenital este bine stears cu un stergar avnd
grij s se previn contaminarea spermei cu ap, pe msur ce ea este colectat.
Sperma este colectat cu ajutorul unui tub tygon cu lungimea de 5 cm atasat la niplul
unei seringi din material plastic de 5 10 cm
3
. Initial,
pistonul seringii este apsat apoi tubul este introdus n
oriIiciul genital situat posterior Iat de anus.
Sperma este colectat prin masarea zonei
abdominale dincolo de testicule pentru a Iorta lichidul
seminal s intre n tuburile colectoare si prin retragerea
pistonului n sering n timp ce tubul tygon se
deplaseaz nainte si napoi n oriIiciul genital. (Ioto
10).
Aceast tehnic de prelevare a spermei con-
duce la obtinerea unor cantitti apreciabile de lichid
seminal Ir a Ii contaminate de excremente sau ap.
Foto 10 Prelevarea spermei
Dac nu este utilizat imediat, sperma prelevat de la masculii de Acipenser stellatus
poate Ii pstrat 8 10 ore pn la 12 ore prin reIrigerarea seringilor la 4
0
C. ConIorm
experientei americane (Serge Doroshov 1989) sperma de sturioni a Iost pstrat pn la 2
Foto 9 Procedura de mulgere a
icrelor la Acipenser stellatus
97
sptmni si a Iost Iolosit cu succes n cazul n care aceasta a Iost pstrat n atmosIer de
oxigen pus n seringi din material plastic de 20 60 cm
3
cu reIrigerare la 4
0
C. n sering s-a
adugat oxigen prin anexarea tubului colector la o surs de oxigen pur si retragerea nceat
a pistonului. Continutul seringii a Iost agitat pentru a se asigura o oxigenare maxim iar
tubul tygon a Iost asigurat cu o clem. Oxigenul a Iost renoit la Iiecare 12 ore.
Viabilitatea spermei depozitate trebuie s Iie veriIicat ntotdeauna nainte de Iolosire
deoarece exist o reducere nceat dar sigur a viabilittii pe timpul depozitrii.
Sperma de calitate inIerioar se va deteriora chiar mai rapid atunci cnd este pstrat,
de acea probele trebuie s Iie evaluate imediat dup colectarea lor. Sperma ce prezint o
viabilitate sub 75 nu trebuie pstrat pe termen lung (crioconservare).
nainte de Iolosirea spermei la Iecundarea icrelor, ea trebuie s Iie examinat la
microscop pentru a-i determina viabilitatea.
Viabilitatea are la baz raportul dintre sperma activat si cea neactivat ce urmeaz
s Iie supus activrii cu ap si nainte ca sperma s-si piard mobilitatea. Evaluarea se Iace
n trei etape:
- estimarea raportului dintre sperma mobil si cea nemobil la 30 secunde;
- nregistrarea timpului cnd 50 din spermatozoizi mai prezint miscare;
- nregistrarea timpului de ncetare relativ a activittii spermei.
Dac sperma a Iost pstrat la Irigider, aceasta nainte de Iolosire trebuie prenclzit
pn la temperatura de lucru (de regul 17 21
0
C).
Viabilitatea spermei de sturioni este determinat prin evaluarea mobilittii. Acest lucru
se realizeaz cu ajutorul unui microscop simplu (ML-4 tip I.O.R.). Combinatia optic potrivit
pentru acest control este ocular 10X cu obiectiv 20X
sau 40X. Se Ioloseste de obicei o lam cu caroiaj
(Brker). Frotiul se citeste extemporaneu conIorm
metodei clasice cunoscute n practica reproducerii
artiIiciale dup ce sperma a Iost activat cu apa
tehnologic.
n general sperma de sturioni are o perioad
de viabilitate relativ scurt dup activarea cu ap.
De aceea toate pregtirile n statia de incubatie privind
operatiunea de diluare a spermei trebuie realizate
nainte de Iecundare, n schimb diluarea ntotdeauna
se va realiza n timpul Iecundrii. (Ioto 11).
Dup ce a Iost activat sperma trebuie Iolosit
imediat n cteva secunde altIel sansele producerii unui
procent bun de Iecundare scad vertiginos.
Foto 11 Dilutia la sperm
n decursul cercetrilor noastre am Iolosit
mai multe dilutii ale spermei de Acipenser stellatus,
considernd c n Iunctie de calitatea spermei obtinute
se pot Iolosi dilutiile prezentate n tabelul nr.14.
98
Neculai Patriche
Tabelul nr.14
Stabilirea dilutiei spermei de Acipenser stellatus
functie de calitatea spermei
Volumul obtinut prin dilutia spermei trebuie s Iie astIel calculat nct acesta s
acopere n ntregime volumul de icre ce urmeaz a Ii Iecundate.
4.. Operatiunea tehnologic de fecundare artificial propriu-zis la specia
Acipenser stellatus
Odat prelevate, att icrele embrionate ct si sperma dup ce a Iost diluat, se
procedeaz la operatiunea tehnologic de Iecundare propriu-zis.
n recipientii n care s-a portionat ntreaga cantitate de icre obtinut de la aceeasi
Iemel se realizeaz Iecundarea artiIicial prin adugarea unui volum de sperm diluat
astIel nct ntregul volum de icre s Iie acoperit.
Se va avea grij ca transvazarea spermei diluate s se realizeze astIel nct ntreaga
mas de icre s Iie mobilizat.
De regul, la dilutiile Iolosite de ctre noi, n toate cazurile s-au obtinut procente de
Iecundare ridicate 70 - 90, n unele cazuri chiar 95. Procentul de Iecundare depinde si de
reusita injectrilor deci de gradul de pregtire al ovulului.
Timpul de Iecundare la specia Acipenser stellatus este de 3 minute, respectnd de
altIel caracteristica tuturor sturionilor. Este necesar ca pe parcursul acestei perioade s se
intervin de una, dou ori pentru agitarea gentil a icrelor.
Dup parcurgerea celor trei minute, timp n care mobilitatea spermatozoizilor scade,
si cnd procesul de Iecundare se consider ncheiat, amestecul ap-sperm se ndeprteaz
cu atentie astIel nct s nu se piard ovulele inseminate.
4.7. Operajiunea tehnologic de "descleiere" a icrelor fecundate, la specia
Acipenser stellatus
Dup ndeprtarea amestecului ap-sperm din recipientii cu portiile de icre, peste
acestea se introduce n sensul 'descleierii icrelor un amestec ap - nmol, ap - bentonit
sau solutie chimic de descleiere.
Procesul de 'descleiere a icrelor const n ndeprtarea stratului exterior de
mucoproteine care n contact cu apa devine lipicios. Acest proces este necesar a se realiza
deoarece aparatele de incubare sunt astIel construite nct nu permit incubarea icrelor lipite
de un substrat, iar rezultatele ce se pot obtine n aceste cazuri sunt neeIiciente.
Nr.
crt
Calitatea spermei de Acipenser stellatus Dilutia folosit
1
Culoare lptoas usor glbuie, consistent usor
lptoas-cremoas
1 : 200
2 Culoare alb-cenusiu, consistent lptoas apoas 1 : 100
3 Culoare alburie, lichid opalescent 1 : 50
99
Pentru descleierea icrelor de Acipenser stellatus am Iolosit cu succes cele dou
metode clasice de 'descleiere si anume:
a - Ocluziunea supraIetei lipicioase a icrelor Iecundate
b - TransIormarea chimic a nvelisului gelatinos lipicios al icrelor Iecundate
a) Ocluziunea supraIetei lipicioase a icrelor Iecundate de Acipenser stellatus
s-a realizat Iolosind att nmol, din sedimentele din bazinele de crestere a pestilor, ct si
bentonit si argil.
Dup cum este si denumit, la ocluziune, particulule Iine de nmol sau bentonit
ader la supraIata stratului gelatinos eliminnd capacitatea icrei de a se lipi de alte supraIete,
n conditiile mentinerii unui strat poros ce permite schimburile icrei cu mediul.
Descleierea icrelor Iolosind nmolul Iluvial sau din sedimentele din bazinele de crestere
a pestilor este o metod Ioarte utilizat n statiile de incubatie a sturionilor si nu necesit
eIorturi Iinanciare deosebite. nlocuitori ai nmolului, argila si bentonita, au Iost, de asemenea,
Iolositi n cercetrile noastre cu rezultate Ioarte bune ns deoarece s-au depistat agresivitti
ale acestora din urm asupra membranelor icrelor (o rzuire) recomandm Iolosirea nmolului.
Nmolul se prepar prin colectarea sedimentelor Iluviale de regul sau a celor din
bazinele de crestere a pestilor din zone unde nu se gsesc reziduuri chimice toxice.
Dac sedimentele sunt colectate uscate ele se amestec cu ap si aproximativ dup
1 - 2 minute supernatantul este turnat ntr-un recipient. Aceast Iaz ndeprteaz particulele
mari si nisipul Iin din suspensia de nmol. Suspensia de nmol este lsat la decantare 2 - 3
ore dup care supernatantul este ndeprtat iar reziduul este uscat. Nmolul uscat va Ii sIrmat,
omogenizat si trecut printr-o sit cu latura ochiului de 1 mm. Produsul astIel obtinut se va
trata n etuv la 260
0
C timp de 3 - 4 ore n scopul
arderii sau distrugerii materiei organice iar dup rcire
se va ambala n saci din material plastic bine nchisi.
Pentru prepararea nmolului se va Iolosi un
amestec de 2 volume nmol uscat si 8 volume ap
tehnologic.
n general timpul de descleiere, Iolosind nmol,
la specia Acipenser stellatus este invers proportional
cu temperatura, astIel la 17
0
C sunt necesare 30 - 35
minute iar la 21 23
0
C sunt necesare 15 - 20 minute.
Dup adugarea nmolului icrele sunt agitate
continuu cu mna direct sau cu o pan. Recomandm
Iolosirea minii deoarece barbulele de la pene
aIecteaz integritatea membranei icrei. (Ioto 12).
Se va avea grij ca prin agitarea cu mna
temperatura apei n recipient s nu creasc Iiind
necesar adugarea de ap proaspt si nmol preparat
cu scurgerea alternativ de cteva ori pe parcursul
descleierii.
Foto 12 'Descleierea icrelor Iolosind bentonit
100
Neculai Patriche
La sIrsitul procesului, icrele trebuie s-si piard ntrega adezivitate. Recipientele
cu icre sunt supuse unui jet de ap gentil pn cnd apa ce curge este limpede. Dup splare,
icrele sunt introduse n incubatoare. Cantitatea total de icre prelevate de la o Iemel se
determin volumetric.
b) TransIormarea chimic a nvelisului gelatinos lipicios al icrelor Iecundate
de la Acipenser stellatus se realizeaz Iolosind un tratament cu uree si NaCl urmat de o mbiere
n acid tanic. Acest proces este similar cu cel Iolosit la descleierea icrelor de Cvprinus carpio.
Avantajele acestei metode constau n Iaptul c este mai rapid iar tratamentul nu introduce
agenti patogeni, substante toxice din mediu cum sunt pesticidele sau metalele grele.
Dezavantajele constau n Iaptul c o mic greseal de calcul n prepararea
concentratiilor substantelor chimice poate duce la pierderea ntregii cantitti de icre.
Solutiile de: uree 0,4, NaCl 0,3 si acid tanic 0,1 sunt preparate n prealabil cu
ap tehnologic si aduse la temperatura de lucru din statie.
Icrele Iecundate sunt tratate cu solutiile de uree si NaCl timp de cte 5 minute dup
care urmeaz o mbiere de 1 minut cu solutia de acid tanic. Aceast Iaz se repet de trei ori
timp de 3 minute dup care icrele sunt bine splate cu ap si introduse n incubator.
Practicat si de ctre noi (N. Patriche, M. Vasile 1993 - date nepublicate) metoda a
dat satisIactii, n schimb o considerm scump.
4.8. Operatiunea tehnologic de incubatie a icrelor fecundate la specia Acipenser
stellatus
Avnd n vedere structura holoblast a dezvoltrii icrelor de sturioni, sistemele de
incubatie trebuie s asigure un habitat care s stimuleze dezvoltarea icrei si s mpiedice
mortalitatea provocat att de stressul mediului ct si de aIectiunile bacteriene si Iungice.
n general icrele de sturioni sunt sensibile n special la atacul Iungic ndeosebi n
stadii avansate de dezvoltare. Structura holoblast a dezvoltrii icrelor la specia Acipenser
stellatus impune acestora o sensibilitate deosebit att la schimbrile chimice ct si la atacul
Iungic sau bacterian.
n conditiile unei ape tehnologice cu parametrii Iizico-chimici ce se nscriu n STAS
4706/1988 incubatoarele ce asigur un Ilux de ap peste o populatie imobil de icre sunt
mult mai putin eIiciente dect acelea care asigur apa pentru miscarea icrelor.
Sistemul de incubatie care asigur o circulare a icrelor mpiedic Iixarea miceliului
Iungic aIlat n sursa de inIectie, de alte icre sntoase si reduce Irecventa pierderilor n timpul
incubatiei. Icrele de sturioni, n particular cele din specia Acipenser stellatus, prezint de
asemenea o anumit tolerant Iat de miscare, tolerant ce creste dup nchiderea blastoporului.
Icrele sunt mai sensibile la agitare ncepnd cu stadiile timpurii ale diviziunii celulare
pn n Iaza de gastrulatie (aproximativ 20 - 60 ore la temperaturi de 22
0
C si respectiv 17
0
C).
Acest Iapt impune un control riguros al agitrii icrelor pe tot parcursul incubrii.
Tinnd cont de aceste lucruri dar si de Iaptul c n mediu natural icrele sunt statice
Iixndu-se pe substrat, cercetrile noastre privind incubatia icrelor Iecundate la specia
Acipenser stellatus s-au axat pe dou tipuri de aparate de incubatie si anume:
101
- tipul clasic Zug-Weiss
- un tip nou, realizat n urma cercetrilor,
APPT - Brates-1 (A. Vedrasco, N. Patriche, C.
Pecheanu, M. Talpes, 1995 - n curs de brevetare).
Tipul clasic, incubatorul Zug-Weiss este un
aparat cu curent ascendent care antreneaz Iunctie de
reglaj volumul de icre. (Ioto 13).
Foto 13 Incubarea icrelor de Acipenser stellatus n
incubatoarele Zug-Weiss.
Foto 14 Incubatorul APPT-Brates-1.
Tipul de incubator realizat n urma
cercetrilor noastre, mentine o miscare continu a
icrelor, precum si a Ilotabilittii naturale a acestora.
(Ioto.14)
n ambele tipuri de aparate, procentele de
eclozare au Iost cuprinse ntre 85 si 95.
Avnd n vedere gradul ridicat al
sensibilittii icrelor de Acipenser stellatus la
substantele chimice, n urma cercetrilor noastre,
controlul Iungilor pe toat durata incubatiei s-a
realizat Iolosind Iie verde de malachit, Iie Iormol,
Iie violet de gentiana.
Rezultatele cele mai bune realizate au Iost acelea n care s-a aplicat tratamentul chimic
cu substanta verde malachit 67 ppm timp de 30 secunde n dou bi proIilactice la 12 si 24 ore
de la Iecundare si ori de cte ori controlul microscopic a indicat acest lucru. La un control atent
se poate elimina prezenta Iungilor pe tot parcursul incubatiei. (N. Patriche, M. Talpes - 1993).
n cercetrile noastre incubatia icrelor la specia Acipenser stellatus s-a realizat n
dou sisteme:
102
Neculai Patriche
- sisteme de incubatie direct n apa Iluviului
- sisteme de incubatie n cadrul statiilor de incubatie
n cadrul sistemelor de incubatie direct n apa Iluviului cercetrile s-au axat pe
realizarea unei tehnologii care s permit obtinerea larvelor de Acipenser stellatus chiar n
zonele apropiate de depunere a pontei. n acest sens, Iemelele si masculii dup injectare au
Iost pstrati n cutii paralelipipedice, conIectionate din plas metalic, icrele ovulate si sperma
matur au Iost colectate prin mulgere iar Iecundarea si descleierea s-au realizat prin metoda
semiumed si respectiv descleiere cu nmol.
Dup Iertilizare icrele au Iost introduse n incinte paralelipipedice cu rama
conIectionat din lemn cu pereti dubli din plas de nytal (o combinatie a aparatelor Seth-
Green si Cealikov, Ioto15). Incubatia a decurs n conditii Ioarte bune obtinndu-se de
asemenea rezultate comparabile cu cele obtinute n statiile de reproducere artiIicial a pestilor
(N. Patriche, C. Pecheanu, M. Talpes, D. Mirea - 1996).
Foto 15 Incubarea icrelor de Acipenser
stellatus n incinte.
Aparatele de incubatie Seth-Green sunt cutii de lemn paralelipipedice 60x40x25 cm
cu Iundul din plas metalic (cu diametrul ochiurilor mai mic dect al icrelor de incubat)
dublat cu o plas cu ochiuri de 2 - 5 mm. Se pot monta mai multe cutii n sir dar totdeauna la
un curent al apei de 0,5 - 1,0 m/s care s asigure primenirea apei n cutii, si ntotdeauna
uniIorm (altIel icrele se dispun n mai multe straturi, rmn imobile mult timp Iavoriznd
dezvoltarea Iungilor).
Aparatele de incubatie Cealikov sunt de asemenea cutii paralelipipedice cu ram
din lemn, cu pereti din plas metalic si capac deasupra (70x34x15,5 cm). Aceste aparate
oIer o circulatie mai bun a apei agitnd usor ntrega mas de icre. Se pot monta Iie la
supraIat Iie la o adncime convenabil a apei.
n cadrul sistemelor de incubatie pretabile statiilor de incubatie n cercetrile noastre
am Iolosit n principal incubarea icrelor de la specia Acipenser stellatus n incubatoarele
clasice Zug-Weiss care au Iost usor modiIicate (N. Patriche, L. Scott, C. Pecheanu, M. Vasile,
1991 - date nepublicate). ModiIicrile la incubator au constat n realizarea unui dispozitiv de
dirijare a apei evacuate ntr-un jgheab central de colectare de la ntreaga baterie (Ioto 16).
Pe parcursul celor sapte ani de cercetri, sistemul preconizat a dat rezultate Ioarte
bune. De asemenea cu rezultate bune s-a Iolosit si incubatorul Nucet modiIicat (M. Talpes,
1995 - date nepublicate).
103
Foto 16 Incubatoare Zug Weiss
modiIicate
n urma cercetrilor noastre privind incubatia icrelor la sturioni am proiectat, realizat
si experimentat cu rezultate Ioarte bune un tip nou de incubator denumit APPT-Brates-1
care Iace obiectul unui brevet de inventie. (N. Patriche, C. Pecheanu, M. Talpes, A. Vedrasco,
1995-1997 Brevet de inventie). (Ioto.17)
Foto 17 Dispunerea icrelor de la specia Acipenser stellatus
n incubatorul APPT Brates 1
Reusind obtinerea unor procente de incubatie si
eclozare comparabile sau mai bune dect celelalte sisteme
Iolosite uzual n statiile de incubatie, cercetrile noastre
s-au axat asupra perIectionrii Iazei tehnologice de incubatie a icrelor de la specia Acipenser
stellatus n conditiile incubatorului Zug-Weiss modiIicat. AstIel la acest tip de incubator,
cantitatea maxim de icre nseminate nu trebuie s depseasc 250 - 300 g iar curentul de
alimentare trebuie astIel reglat nct ntreg volumul de icre s Iie mobilizat. Se va tine cont
de sensibilitatea primelor stadii de dezvoltare embrionar cnd mobilizarea icrelor trebuie
realizat cu gentilete. Controlul Iungilor la acest tip de incubator se impune a se realiza cu
maxim atentie si ori de cte ori este nevoie s se intervin cu tratamentele indicate anterior.
104
Neculai Patriche
Noul incubator APPT-Brates-1 construit de ctre noi prezint avantajul deloc de
neglijat al Iaptului c la acelasi volum de ap consumat, cantitatea de icre supus incubatiei
este aproape de trei ori mai mare. De asemenea incubatorul permite pozitionarea natural a
icrei Iunctie de Ilotabilitatea sa pe ntreaga perioad de incubatie.
Desigur c n statiile de incubatie artiIicial a icrelor de sturioni sunt Iolosite diIerite
tipuri de incubatoare. Dintre incubatoarele Iolosite, cele mai apreciate n S.U.A. si Europa
de Vest sunt tipul Mc.Donald modiIicat, iar n trile C.S.I. incubatoarele tip Nisetru, ca o
replic modern a tipului Iuscenko, amplu descrise n literatura de specialitate.
Din punct de vedere tehnologic pentru o incubatie corect, Iunctionalitatea
incubatoarelor este covrsitoare. Din acest motiv veriIicarea tuturor instalatiilor de incubatie,
conducte adiacente si incubatoarele propriu-zise trebuie realizat cu maxim de rspundere.
Blocarea unui robinet de alimentare la un incubator compromite ntreaga cantitate
de icre Iecundate supuse incubatiei, iar blocarea unei vane de pe traseul central de alimentare
va compromite ntreaga operatiune de incubatie. Trebuie avut n vedere ca la pregtirea
statiei de incubatie s nu se scape din vedere sistemele de Iiltrare, sistemele de pompare,
sistemele electrice, de control si de evacuare a apei tehnologice.
O bun pregtire a statiei de incubatie din toate punctele de vedere va asigura
ntotdeauna o campanie reusit de reproducere artiIicial indiIerent cu ce specie de peste se
lucreaz.
Odat nmolul Iolosit la 'descleiere, ndeprtat prin splri repetate, operatorul va
transvaza ntreaga cantitate de icre n incubatorul Zug-Weiss modiIicat. Aceast operatiune
se Iace dup ce n prealabil incubatorul a Iost umplut cu ap 2/3 din nltimea prtii cilindrice.
Dup sedimentarea icrelor n partea conic incubatorul se porneste prin Iixarea unui
curent de ap care s pun n miscare ntreaga mas de icre ns pn la gastrulatie debitul va
Ii astIel ales nct miscarea s Iie gentil. Dup gastrulatie incubatorul se alimenteaz cu un
volum de ap din ce n ce mai mare.
Trebuie avut n vedere Iaptul c debitul de alimentare a incubatorului Zug-Weiss
Iolosit n conditiile speciei Acipenser stellatus reprezint o Iunctie cresctoare n raport cu
volumul de icre, stadiul de dezvoltare al acestora si temperatura apei de incubatie. Experi-
mental, stabilit de ctre colectivul nostru, debitele de alimentare pot varia de la 3,5 l/min - 10
l/min Iunctie de temperatur si stadiul de dezvoltare al icrelor embrionate.
Din punctul de vedere al practicii controlului embriogenezei, stabilirea duratei ntre
stadiile cele mai importante de dezvoltare prezint o deosebit important.
Cercetrile eIectuate la specia Acipenser stellatus din Iluviul Dunrea, reprodus
artiIicial, scot n evident Iaptul c durata relativ n procente privind dezvoltarea
embriogenetic este nesemniIicativ Iat de valorile prezentate n literatura de specialitate
(T.A. DettlaII si A.S. Ginsburg 1954). n acest sens prezentm mai jos un tabel semniIicativ
din acest punct de vedere n practica reproducerii artiIiciale:(tabelul nr.15)
105
Tabelul nr.15
Durata relativ n procente*
la diIerite stadii de dezvoltare embrionar la specia Acipenser stellatus
* durata relativ n procente Iat de durata total de la Iertilizare la eclozare
** planse 1 - 8 privind dezvoltarea embrionar - cap.3
4.9. Determinarea procentajului de fertilizare
Faz tehnologic important n cadrul operatiunii de incubatie a icrelor la specia
Acipenser stellatus, determinarea procentajului de Iertilizare se realizeaz cel mai corect
Iolosind metoda descris de T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen 1993.
Pentru determinarea procentajului de Iertilizare probele cele mai elocvente sunt n
momentul Iazei a II-a a diviziunii (stadiul 5; 4 blastomere).
Folosind datele prezentate n tabelul anterior privind durata relativ n ore a perioadei
de dezvoltare, colectarea probelor n vederea stabilirii procentajului de Iecundare la specia
Acipenser stellatus n conditiile zonei noastre se realizeaz la 8 - 10 ore de la Iecundare.
nainte de colectare icrele din incubator se omogenizeaz extrgndu-se un numr
de 200 - 300 bucti; icrele astIel colectate sunt mentinute n ap tehnologic ntr-o plac
Petri cu diametrul de 10 cm. Citirea se eIectueaz la o lup sau stereomicroscop nregistrndu-
se procentele la: PoE, AE, NE si UE conIorm Iigurii 15.
Temperaturi (
O
C) Nr.
crt.
Stadii de dezvoltare
embrionar 16 18 20 23
1
Stadiile 1 - 13
(fertilizare - diviziune)
Plansele**1,2
15,0 15,7 15,6 15,9
2
Stadiile 13 - 18
(gastrula[ia)
Plansa**3
14,2 14,2 16,0 16,9
3
Stadiile 18 - 23
(neurula[ia)
Plansele**3,4
6,3 5,2 5,2 5,2
4
Stadiile 23 - 26
(stadiul tubului neural nchis pn la
formarea plcilor laterale)
Plansele**4,5
14,2 14,7 13,5 12,8
5
Total stadii 1 - 26 49,7 49,8 50,3 50,8
6
Stadiile 26 - 35
(stadiul formrii plcilor laterale
pn la eclozare)
Plansele**5,6,7,8
50,3 50,2 49,7 49,2
106
Neculai Patriche
Fig.15 Determinarea
procentajului de
fertilizare la specia
Acipenser stellatus
(dup T.A. DettlaII, A.S.
Ginsburg, O.I.
Schmalhausen 1975, 1993)
P
O
E - icre polispermatice
AE - icre activate
NE - icre normale
UE - icre neIertilizate
Proba se conserv de regul n 1 parte Iormaldehid 40 cu 9 prti ap distilat.
Determinarea unui procent sub 4 - 6 icre polispermatice si un procent sub 10
icre nenseminate indic o Iecundare bun cu rezultate Ioarte bune la eclozare.
Dup cum am precizat determinarea procentajului de Iertilizare a icrelor reprezint
o Iaz tehnologic important. Functie de procentajul de Iertilizare determinat se poate estima
ntrega operatiune de incubatie a icrelor. Sunt unele cazuri n care procentajul de Iertilizare
Iiind extrem de redus se impune abandonarea incubatiei dac operatiunea nu urmreste un
scop stiintiIic.
SIrsitul celei de a II-a diviziune reprezint stadiul n care se Iace posibil depistarea
icrei polispermatice care nu poate Ii detectat nainte de aceast Iaz. Depsirea acestei Iaze
este de asemenea contraindicat deoarece chiar si icrele neIecundate continu diviziunea,
ceea ce complic Ioarte mult determinrile si necesit un personal de nalt caliIicare
(dezvoltarea partenogenetic anarhic este caracterizat prin diviziuni atipice). Icrele
polispermatice continu deasemenea diviziunea pn la gastrulatie cnd degenereaz rapid.
O atentie deosebit trebuie acordat icrelor care prezint mai mult de 4 blastomere,
deoarece n Iaza celei de-a II-a diviziuni, acest lucru indic cert existenta polispermiei si
deci icre care nu prezint o segmentatie normal.
Dac procentele de (embrioni) icre polispermatice depsesc 4 - 6 trebuie analizat
att gradul de maturare al reproductorilor, conditiile de maturare, conduita injectrilor cu
hormon ct si calitatea elementelor embriogene.
Cercetrile eIectuate de ctre noi asupra embriogenezei la specia Acipenser stellatus
au relevat Iaptul c n comparatie cu celelalte dou specii de sturioni din Iluviul Dunrea,
Huso huso si Acipenser gueldenstaedti, pstruga este o specie termoIil cu un ecart larg n
care embriogeneza poate decurge n bune conditii.
n decursul celor sapte ani de studii si cercetri asupra tehnologiilor de reproducere
artiIicial si dezvoltare postembrionar la specia Acipenser stellatus, incubatia icrelor
107
nseminate s-a experimentat att la temperaturi sczute 15 16
0
C ct si la temperaturi ridicate
22 26
0
C, totusi dup rezultatele obtinute ecartul temperaturii de reproducere artiIicial
pentru obtinerea unor randamente apreciabile este 17 21
0
C.
Cronologia dezvoltrii embrionare pn la 17
0
C la specia Acipenser stellatus urmreste
aproape Iidel cronologia dezvoltrii embrionare la specia Acipenser gueldenstaedti descris la
18
0
C de ctre T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen - 1975, 1993 (tabelul nr.16).
Tabelul nr.16
Cronologia dezvoltrii embrionare la specia Acipenser gueldenstaedti
(dup T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen 1975, 1993)
Timpul la nseminare
Stadiul Caracteristici ale stadiului de dezvoltare
ore yi minute
de le un stadiu
de dezvoltare la
altul, la 18
0
C
ore cumulat
0
1 2 3
1 Icra n momentul fecundrii - -
2 A disprut pata deschis din zona polului
animal, s-a format spa[iul perivitelin.
30 min ~ 45 min
3 Concentra[ia pigmentar n zona polului
animal este situat excentric. S-a Iormat
"secera" deschis care este mai deschis la
culoare, spre alb.
2 h 45 min 3 h 15 min
4 Prima segmentare a polului animal. 2 h 50 min 6 h 05 min
5 Polul animal este despr[it de 4 blastomere. 2 h 50 min 8 h 55 min
6 Polul animal este divizat n 8 blastomere. 3 h 10 min 12 h 05 min
7 n zona polului animal se produce a patra
segementare.
3 h 15 h 05 min
8 n zona polului animal are loc a cincea
segmentare.
2 h 45 min 17 h 50 min
9 n zona polului animal are loc a saptea
segmentare care divizeaz perIect polul
animal de cel vegetal.
2 h 45 min 20 h 35 min
10 Se formeaz spa[ii n zona animal care sunt
nc sincrone.
3 h 05 min 23 h 40 min
11 nceputul blastulei. n zona polului animal
blastomerele se observ Ioarte bine. A nceput
desincronizarea segmentrii n zona polului
animal.
3 h 26 h 40 min
12 Blastula trzie. 3 h 45 min 30 h 25 min
12+ n blastomere se observ o reorganizare a
celulelor n zona polului animal. Se observ o
scdere a indicelui mitotic.
2 h 30 min 32 h 55 min
13 nceputul gastrula[iei. n zona ecuatorial,
pu[in deasupra, acolo unde va Ii coloana
vegetativ, se observ o invaginare puternic
pigmentat.
3 h 15 min 36 h 10 min
14
108
Neculai Patriche
0
1 2 3
Dup T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg si O.I. Schmalhausen 1975, 1993, cronologia
dezvoltrii embrionare la specia Acipenser stellatus este identic cu cea a speciei Acipenser
gueldenstaedti pn n stadiul 40.
Din cercetrile noastre la temperaturi peste 22
0
C durata embriogenezei se reduce la
jumtate respectnd ns proportia duratei ntre stadiile cele mai importante (vezi tabel privind
durata relativ n procente ntre cele mai importante stadii de dezvoltare).
14 Gastrulatia timpurie - invaginatia se
accentueaz.
2 h 40 min 38 h 50 min
15 Gastrula mijlocie - polul animal ocup o
supraIat de 2/3 din supraIata embrionului.
2 h 55 min 41 h 45 min
16 S-a Iormat dopul mare. 2 h 15 min 44 h
17 S-a Iormat dopul mic. 2 h 35 min 46 h 35 min
18 Terminarea gastrulatiei - blastoporul se
prezint ca o Iant.
2 h 35 min 49 h 10 min
19 Nerula timpurie - se Iormeaz Ioitele neurale
n zona cranian, Iormarea plcii neurale.
3 h 50 min 53 h
20 Stadiu de plac neural lat - Ioitele neurale
se observ Ioarte bine.
3 h 50 min 56 h 50 min
21 nceputul apropierii plcilor neurale - se
observ primordiile sistemului excretor.
3 h 50 min 60 h 40 min
22 Nerula trzie - Ioitele neurale sunt apropiate.
Se lungeste sistemul excretor.
3 h 50 min 64 h 30 min
23 Tubul neural nchis. 2 h 45 min 67 h 15 min
24 n partea Irontal a creierului s-au Iormat lobii
oculari. n partea anterioar a sistemului
excretor se observ o ngrosare.
3 h 70 h 15 min
25 Plcile laterale au ajuns pn n partea
posterioar a capului. S-a ngrosat partea
caudal.
2 h 55 min 73 h 10 min
26 Plcile laterale sunt unite si se Iormeaz
inima. Se diIerentiaz caudala.
2 h 50 min 76 h
27 Inima se prezint ca un tub scurt. 2 h 55 min 78 h 55 min
28 Inima se prezint ca un tub mai lung. Muschii
corpului nu au reactie.
5 h 83 h 55 min
29 Inima ncepe s pulseze si are Iorma de "S".
Muschii corpului reactioneaz.
5 h 88 h 55 min
30 Coada embrionului se apropie de cap si are o
pozitie excentric.
5 h 93 h 55 min
31 Captul cozii embrionului se apropie de
inim, embrionul poate misca capul si
caudala.
4 h 30 min 98 h 25 min
32 Captul cozii atinge capul, caudala este mult
aplatizat.
4 h 50 min 103 h 15 min
33 Captul cozii depseste capul. Eliberat Iortat
din membran, embrionul are caudala dreapt.
4 h 55 min 108 h 10 min
34 Embrionul se misc. Scos din membran,
poate s nainteze putin.
5 h 113 h 10 min
35 Eclozarea unora dintre embrioni. 5 h 118 h 10 min
36 Eclozare total. - -
109
5
TEHNOLOGIA DEZVOLTARII POSTEMBRIONARE LA SPECIA
Acipenser stellatus Pallas 1771
5.1 Generalitti
Dup cum s-a prezentat, n cadrul capitolului nr.3, dezvoltarea larvar la specia
Acipenser stellatus are loc de la stadiul nr.36 la stadiul nr.42 cnd deja larva capt nsusirile
adultului.
Tehnologia dezvoltrii postembrionare, presupune realizarea complexului de
operatiuni tehnologice astIel nct larvele din momentul eclozrii s ajung la dimensiuni
pretabile etapei urmtoare si anume cea de crestere. Ca elemente generale de control, de
regul se practic lungimea si greutatea ns cel mai adesea n practic este ales ca un criteriu
de reIerint greutatea, dat Iiind Iaptul c acest parametru exprim Iidel doleantele tuturor
practicienilor.
Avnd n vedere deosebita important pe care o reprezint segmentul de dezvoltare
postembrionar n grupul de tehnologii la sturioni (reproducere - crestere) studiile si cercetrile
noastre au urmrit punerea la punct a unei tehnologii eIiciente, usor de aplicat si cu randament
biologic ridicat.
Din punct de vedere al clasiIicrii tehnologiilor de dezvoltare postembrionar ce se
practic la sturioni acestea sunt:
- tehnologii de dezvoltare postembrionar n sistem intensiv, direct n bazine clasice
din cadrul Iermelor piscicole;
- tehnologii de dezvoltare postembrionar n sistem superintensiv n instalatii de tip
bioaquatron.
Tehnologiile de dezvoltare postembrionar n sistem intensiv n bazine clasice din
cadrul Iermelor piscicole au Iost realizate pentru prima dat n lume n Iosta Uniune Sovietic,
dezvoltndu-se ca o conditie Iireasc a tehnologiilor piscicole n general. Aceste tehnologii
au avantajul Iolosirii unor investitii deja existente ns cu o alt destinatie. Acest Iapt le
conIer n general un randament redus si o urmrire greoaie a Iluxului tehnologic cu toate
consecintele negative ce decurg din acest Iapt.
110
Neculai Patriche
De regul, n bazinele de dezvoltare postembrionar a altor specii de pesti (Cvprinus
carpio, H. molitrix, A. nobilis, etc.) se practic si dezvoltarea postembrionar la speciile de
sturioni, ns supravietuirile nu sunt cele dorite ntotdeauna.
Tot scoala ex-sovietic a pus la punct o tehnologie de dezvoltare postembrionar n
care n bazinele clasice se introduc viviere Ilotabile si unde materialul biologic poate Ii
supus unui control care de regul este deosebit de greoi.
Tehnologiile de dezvoltare postembrionar n sistem superintensiv, sunt tehnologiile
care se practic n lume din ce n ce la o scar mai larg. Aceste tehnologii necesit investitii
mari ns cu un grad ridicat de securitate asupra supravietuirii materialului biologic.
n general, instalatiile n care se practic acest gen de tehnologii sunt denumite
bioaquatroane si sunt alctuite din mai multe module:
- modul de preparare a apei tehnologice (Iiltrare prin trepte Iizice, chimice si biologice,
conditionare din punct de vedere al parametrilor Iizici si chimici);
- modul propriu-zis n care se eIectueaz procesul tehnologic de dezvoltare
postembrionar (hal industrial cu tancuri de crestere, instalatii de transport ap, aer sau
oxigen, instalatii de evacuare a apei Iolosite, etc.);
- modul energetic si de control (mod de distribuire a energiei si sisteme automate de
urmrire a unor parametri tehnologici).
Avnd n vedere caracteristicile biologice ale speciei Acipenser stellatus precum si
conditiile oIerite de urmtoarea Iaz, cea de crestere, cercetrile noastre privind tehnologia
de dezvoltare postembrionar au urmrit realizarea unui material biologic viguros cu greutti
cuprinse ntre 1,0 si 2,0 g/exemplar si lungime total cuprins ntre 40 si 60 mm/exemplar.
Acesti parametri biologici se ncadreaz la specia Acipenser stellatus att din punct de
vedere morIologic ct si Iiziologic n categoria materialului biologic apt pentru Iaza de crestere.
Tendintele mondiale privind tehnologia de dezvoltare postembrionar la sturioni au
Iost urmate si de ctre noi, astIel procednd la dezvoltarea tehnologiilor de tip superintensiv
n bioaquatroane. Odat cu cercetrile privind punerea la punct a tehnologiilor de dezvoltare
postembrionar, ne-am concentrat atentia si asupra conceperii si perIectionrii bazei tehnice
ca suport indispensabil de realizare a elementului tehnologic.
Dup o munc n colectiv timp de sapte ani, s-a realizat baza tehnic de dezvoltare
postembrionar a sturionilor n cadrul Bazei de Cercetare si Microproductie Brates -
C.C.P.P.P.I.P. Galati.
Sistemul preconizat este compus din:
- modul de preparare al apei tehnologice, Iormat din dou Iiltre lente cu pelicul
biologic instalatii de conditionare termic a apei - I.C.A. - 10;
- modul de incubatie prevzut cu incubatoare tip Zug-Weiss modiIicate si incubatoare
Nucet;
- modul propriu-zis pentru dezvoltarea postembrionar prevzut cu tancuri din Iibr
de sticl tip Ewos si tip Cehoslovacia si instalatii de alimentare-evacuare cu ap;
- modul de comand (prevzut cu panouri electrice de dirijare a apei tehnologice).
111
Foto 18 Sala de dezvoltare postembrionar
Modulul propriu-zis de dezvoltare postembrionar la specia Acipenser stellatus a
Iost conceput, proiectat si modernizat avnd n vedere experienta n acest domeniu al
companiei germane PlannIish International Gmbh (C. Pecheanu, N. Patriche, M. Vasile 1992-
1993 date nepublicate). Ulterior s-au realizat o serie de mbunttiri constructive privind
sistemele de alimentare si evacuare a apei tehnologice. (C. Pecheanu, N. Patriche, M. Vasile,
A. Niculescu, M. Talpes 1994-1997) (Ioto.18)
Tehnologia de dezvoltare postembrionar la specia Acipenser stellatus, realizat n
urma unei palete largi de experimente de-a lungul celor sapte ani de cercetri, se ncadreaz
n urmtoarele principale repere de lucru:
- regim hidrochimic optim, cu respectarea valorilor optime admise n STAS
4706/1988;
- sistem superintensiv cu respectarea normei de populare de minim 5 larve/litru;
- Iolosirea unor debite de alimentare de 7-15 l/min;
- realizarea unei perioade scurte de timp necesar atingerii parametrilor
bioproductivi stabiliti (1,0 - 2,0 g/ex. timp 30 - 40 zile din momentul
eclozrii);
- regim nutritional optim n concordant cu cerintele Iiziologice ale speciei.
Avnd n vedere c evolutia organismului la specia Acipenser stellatus cuprinde
dou perioade: A - de la Iormarea embrionului si pn la maturitatea sexual si B - perioada
de ciclu sexual, cercetrile noastre au urmrit punerea la punct a tehnologiei de dezvoltare
postembrionar, care se reIer la trei subperioade (larvar 1 - 3) a perioadei A.
Dup cum s-a precizat si n capitolul 2 subperioadele larvare sunt deIinite astIel:
- subperioada larvar 1 - de hrnire endogen, de la eclozare si pn la hrnirea
mixt;
- subperioada larvar 2 - de hrnire mixt, pe perioada hrnirii mixte;
- subperioada larvar 3 - de hrnire exogen, de la nceputul hrnirii exogene si
pn la deIinitivarea tubului digestiv.
n punerea la punct a tehnologiei de dezvoltare postembrionar, un capitol distinct
al cercetrilor noastre a reprezentat studiul dezvoltrii aparatului digestiv la specia Acipenser
stellatus. S-a constatat astIel c pe parcursul dezvoltrii, larvele de Acipenser stellatus prezint
comportamente habituale diIerite, iar cerinta acestora la cantitatea si calitatea hranei de
asemenea prezint o serie de particularitti (subcapitolul 3.3).
112
Neculai Patriche
5.2 Operatiunea tehnologic de prelevare a larvelor eclozate
de la specia Acipenser stellatus
Odat eclozarea declansat, aceast Iaz are loc n timp durnd de la cteva ore pn
la o zi. Acest Ienomen este datorat neuniIormittii ovulelor care conduc la o dezvoltare
embrionar diIerit.
Mrirea debitului incubatorului Zug-Weiss n aceast Iaz este covrsitoare deoarece
n caz contrar icrele neeclozate pot strivi larva a crei abdomen este destul de sensibil la
actiuni mecanice.
Prelevarea larvelor eclozate se realizeaz pe pern de ap n mod continuu avndu-
se n vedere Iaptul c ntreaga baterie de incubatoare este conectat la un jgheab colector cu
descrcarea ntr-un tanc de colectare. (Ioto.16)
Tancul de colectare este prevzut cu un juvelnic din plas de nytal cu latura ochiului
de 0,3 - 0,5 mm pentru concentrarea larvelor.
Larvele concentrate sunt prelevate cu ajutorul unor palete (Iigura 16) si introduse
ntr-un recipient ce contine ap tehnologic.
Fig. 16 Palet pentru prelevarea si controlul larvelor la specia Acipenser stellatus
Operatiunea se eIectueaz continuu pn la sIrsitul eclozrii. Numrtoarea larvelor
se eIectueaz direct pe palet. Dac nu se Ioloseste paleta iar larvele sunt concentrate ntr-
un colt al juvelnicului de unde sunt preluate cu un recipient adecvat, numrtoarea n acest
caz se Iace volumetric dup metodele clasice cunoscute. ntr-un cilindru gradat la un volum
cunoscut se Iace numrtoarea larvelor la nceput dup care se nregistreaz volumul de
Iiecare dat. Se va avea n vedere ca apa n cilindru s Iie redus la minim pentru a nu altera
rezultatele citirii.
Avnd n vedere c Iolosirea paletei este mult mai practic recomandm Iolosirea
acesteia ori de cte ori este nevoie de manipularea larvelor de sturioni.
5.3 Operatiunea tehnologic de dezvoltare postembrionar propriu-zis
n urma studiilor si cercetrilor eIectuate de ctre noi, am ajuns la concluzia practic
de realizare a acestei operatiuni n dou Iaze si anume:
- o prim perioad, de la eclozare si pn cnd larvele ncep notul activ n plan orizontal;
- o a doua perioad, de la nceperea notului activ si pn la atingerea indicilor
bioproductivi solicitati (1,0 - 2,0 g/ex. si 40 - 60 mm/ex. cazul nostru la specia Acipenser stellatus).
113
Foto 19 Mentinerea larvelor n incubatoare
tip Nucet
Prima perioad este si perioada n care larvele de Acipenser stellatus nu se hrnesc
si n care acestea prezint un not vertical de la Iund ctre supraIata apei, dup care revin pe
Iund, pasiv. Tinnd cont de Iaptul c n cadrul tehnologiilor superintensive densitatea
populational este mare, n tehnologia preconizat de ctre noi am introdus o Iaz intermediar
n scopul cresterii supravietuirii larvelor. Aceast Iaz intermediar const n mentinerea
larvelor de Acipenser stellatus n incubatoarele tip Nucet pn la trecerea la notul n plan
orizontal. (Ioto.19)
Acest element intermediar de tehnologie a condus la cresterea coeIicientului de
supravietuire n primele zile de la eclozare, perioad n care larvele tinute n conditiile
tancurilor Ewos sau tip 'Cehoslovacia au
suportat un procent ridicat de mortalitate.
Fenomenul, n cazul Iolosirii incubatoarelor
Nucet (Iig. 17), se explic prin aceea c larvele
sunt purtate de curentul circular n plan vertical
venind n contact cu supraIata mai des si cu un
eIort redus, energia consumat pentru not Iiind
directionat ctre procesul de dezvoltare
postembrionar.
Fig.17 Curentul circular n plan vertical n
incubatorul tip Nucet (sectiune)
De regul, larvele de Acipenser stellatus sunt tinute n incubatoarele tip Nucet circa
4 zile, perioad cnd se observ totodat si Ienomenul de Iototropism negativ.
A doua perioad de dezvoltare postembrionar delimitat de ctre noi n cadrul
tehnologiei se reIer la perioada n care larvele speciei Acipenser stellatus se dezvolt de la
trecerea de la notul din plan vertical n notul n plan orizontal si pn la realizarea indicilor
bioproductivi propusi.
Dezvoltarea postembrionar n aceast a doua perioad s-a pus la punct Iolosind
dou tipuri de tancuri conIectionate din Iibr de sticl si anume:
A - tancuri tip Ewos 1,40 x 1,40 x 0,60 (m);
B - tancuri tip Cehoslovacia 1,20 x 1,20 x 0,80 (m).
114
Neculai Patriche
Ambele tipuri de czi sunt alimentate printr-o conduct exterioar cu cdere liber,
evacuarea realizndu-se central (Iig. 18) cu crearea unui curent circular mai evident la czile
tip Ewos.
Fig.18 Czi din Iibr de sticl
A B
nltimea optim a stratului de ap Iolosit n corpul celor dou tipuri de czi este de
0,40 si 0,60 m la tipul Ewos (A) si respectiv tipul 'Cehoslovacia (B).
La ambele tipuri de czi norma de populare optim este de 5 larve/l la un debit
cuprins ntre 7 - 15 l/min. Iunctie de temperatur.
Pe tot parcursul operatiunii de dezvoltare postembrionar valoarea oxigenului dizolvat
nu trebuie s scad sub 5 mgO
2
/l. Sub aceast valoare a oxigenului dizolvat apar Ienomene
nedorite. Larvele nceteaz hrnirea activ, apare o depresiune a cresterii, si deseori apar
mortalitti nsemnate.
Pe toat perioada dezvoltrii postembrionare, apa tehnologic trebuie s se ncadreze
n parametri STAS 4706/1988. Orice modiIicri bruste, de substant organic, amoniac,
nitriti, hidrogen sulIurat, etc. conduc la mortalitti n mas a larvelor.
Dup popularea n czi, larvele de Acipenser stellatus noat dispersat n masa apei. Acest
Ienomen se produce pn la 7 - 8 zile cnd acestea coboar pe Iundul czii Iormnd asa zisul 'nor
sau roi. n aceast Iaz, larvele rmn 24 - 48 ore dup care se elimin dopul pigmentar.
Din ntreaga dezvoltare postembrionar aceast din urm Iaz este cea mai sensibil
din punct de vedere Iiziologic, larvele nregistrnd n acest moment cele mai ridicate procente
de mortalitate.
Dup eliminarea dopului pigmentar larvele de Acipenser stellatus trec din nou la un
not Ioarte activ, caracterizat de cutarea hranei.
Urmrind dezvoltarea larvar la Acipenser stellatus remarcm Iaptul c la sapte zile
de la eclozare apar dintii primari (dinti de larv) evidentiati pe maxilarele interne.
Din punct de vedere tehnologic acest lucru se traduce prin cresterea agresivittii
individului, care n lips de hran Iie natural Iie artiIicial atac Ioarte rapid exemplarele
neevoluate conducnd la scderea procentului de supravetuire.
Din cercetrile noastre asupra speciei Acipenser stellatus prezenta zooplanctonului
de talie mic accesibil larvelor se impune n czi din momentul trecerii la notul n plan
orizontal, cnd de Iapt se intensiIic procesele de dezvoltare a organelor interne, hrnirea n
acest moment Iiind mixt.
O dat, evidentiate si studiate, aceste particularitti ale speciei Acipenser stellatus am
avut n vedere practicarea pe ntreaga durat a dezvoltrii postembrionare a unei nutritii eIiciente.
Pentru a atinge indici bioproductivi de 1,0-2,0 g/exemplar si 40 - 60 mm sunt necesare
o perioad de regul pn la 1000 grade zile
115
5.4. Operatiunea tehnologic de hrnire a larvelor de la specia
Acipenser stellatus n perioada de dezvoltare postembrionar
Avnd n vedere caracteristicile speciei n ceea ce priveste dezvoltarea tractusului
digestiv, Iunctie de acest lucru s-a procedat la un set complex de experiente privind punerea
la punct a operatiunii tehnologice de hrnire. Aceast operatiune, o considerm cea mai
sensibil din ntregul Ilux operational, dat Iiind Iaptul c specia Acipenser stellatus este o
specie Ioarte pretentioas sub acest aspect.
Cercetrile noastre n domeniul hrnirii larvelor de Acipenser stellatus au plecat de
la distribuirea hranei naturale 'ad libitum pn la distribuirea hranei artiIiciale n diete
precise. Desigur c acest capitol nu este pe deplin elucidat, n acest sens continundu-se
cercetrile.
n cele ce urmeaz ne vom reIeri asupra a trei sisteme de hrnire concepute si
experimentate si anume:
- hrnire Iolosind exclusiv hran natural vie;
- hrnire Iolosind hran natural vie n diet mixt cu hran artiIicial;
- hrnire Iolosind exclusiv hran artiIicial.
5.4.1. Hrnirea larvelor de Acipenser stellatus
folosind exclusiv hran natural vie
n concordant cu Iaptul c dezvoltarea mai lent privind deIinitivarea tubului digestiv
la Acipenser stellatus este explicat prin viteza mai mic a trecerii bolului alimentar, precum
si a Iaptului c spectrul hranei la aceast specie const mai mult n plancton, studiile si
cercetrile noastre s-au axat pe Iolosirea unui spectru de hran ct mai adecvat.
Hrnirea exclusiv cu hran natural s-a bazat pe Iolosirea Iie simpl Iie combinat
a unor organisme planctonice si bentonice.
Experimentrile asupra hranei planctonice s-au realizat Iolosind Daphnia sp., Moina
sp. si Bosmina sp. colectate din mediul natural cu ajutorul unui Iileu.
Experimentrile asupra hranei bentonice s-au realizat Iolosind oligochetul Tubifex
sp. colectat din mediul natural.
Hrana natural s-a administrat n stare vie. Experimentrile au urmrit un regim
unic cu plancton, un regim unic cu bentos si o combinatie a celor dou tipuri de hran Iunctie
de preIerinte.
n urma eIecturii acestor experiente din punct de vedere tehnologic, varinta cea
mai bun a Iost varianta combinat, cu toate c si celelalte dou variante pot Ii Iolosite cu
succes, cu speciIicatia Iaptului c hrana bentonic n primele stadii de dezvoltare trebuie
supus unui atent proces de mruntire. Periodicitatea hrnirii s-a eIectuat din 3 n 3 ore cu
oprirea curentului apei timp de 30 minute. Oprirea curentului apei are drept scop evitarea
pierderii hranei bentonice prin antrenarea ei de ctre curentul circular de evacuare.
Toate cele trei variante cu hran vie au respectat principiul 'ad libitum care, dup
prerea noastr, n cazul sturionilor, si n special la specia Acipenser stellatus, trebuie aplicat
116
Neculai Patriche
Ir rezerve Iiind eIicient din punct de vedere economic, chiar dac la prima vedere pare
scump. Sistemul asigur un ritm de crestere ridicat la o conversie mare si o supravetuire care
se apropie de 90 - 95.
Ambele tipuri de hran (plancton si bentos) trebuie n prealabil a Ii supuse unui
tratament de dezinIectare prin tratare timp de 3 minute cu o solutie de albastru de metilen.
Solutia de albastru de metilen se prepar astIel: ntr-un recipient de 10 litri se introduc 15 -
20 picturi solutie albastru de metilen 3.
Pentru evitarea introducerii n sistemele de crestere a unor paraziti din mediul natu-
ral este de preIerat Iolosirea culturilor.
Varianta combinat de hrnire a larvelor de Acipenser stellatus, a asigurat repetabil
rezultate bune n practica dezvoltrii postembrionare.
Metoda const n introducerea n czile de Iibr de sticl a zooplancterilor de talie
mic pentru a Ii accesibili populatiei piscicole, 100 cm
3
zooplancton / m
3
si mentinerea la
aceast densitate prin populri zilnice. Din momentul populrii 4 - 5 zile se va administra
numai plancton, dup care n perioada
Iormrii 'roiului se va interveni si cu
bentos (Tubifex sp.). Dieta mixt se con-
tinua pn la realizarea parametrilor
biologici propusi.
Metoda este simpl iar controlul
ritmului de crestere trebuie realizat zilnic
(Ioto 20).
Foto 20 EIectuarea controlului
ritmului de crestere
Materialul obtinut Iolosind aceast metod de hrnire se adapteaz Ioarte usor n
mediul natural, Iiind de regul destinat populrilor n bazine naturale pentru reIacerea
stocurilor sau populrilor n bazine de crestere n policultur cu alte specii de pesti.
Odat cu eIectuarea controlului ritmului de crestere, deosebit de important este si
eIectuarea controlului strii sanitare. Acest examen se eIectueaz de regul de ctre un spe-
cialist, urmrindu- se n special incidenta parazitozelor.
O incident crescut am constatat-o n prezenta crustaceului parazit Argulus foliaceus.
Pentru ndeprtarea acestui parazit bile cu sare de buctrie Ir iod sunt suIiciente. Baia se
realizeaz direct n cada de Iibr de sticl timp de 30 minute Ir curent de ap. Cantitatea de
sare distribuit este de 30 g/m
3
.
Folosirea hranei vii provenite din cultur elimin riscul parazitozei cu Argulus
Ioliaceus, iar Iolosirea Iiltrelor U.V. elimin pericolul aparitiei bolilor provocate de Iungi si
bacterii. Pentru realizarea indicilor biologici: 1,0 2,0g/exemplar si 40 60 mm/exemplar
timpul necesar n cazul acestui tip de hrnire este de 700 800 grade zile de la eclozare.
117
5.4.2. Hrnirea larvelor de Acipenser stellatus folosind hran natural
vie n diet mixt cu hran artificial.
Cunoscnd tendinta mondial de crestere a sturionilor n sisteme intensive cu Iolosirea
de hran artiIicial, aceast metod a Iost abordat n studiile noastre avnd n vedere c un
Iuraj echilibrat si speciIic pentru Acipenser stellatus nu a Iost nc pus la punct.
Hrana natural const n hran natural vie zooplancton si bentos (Tubifex sp.) iar
cea artiIicial n Iuraje combinate (reteta pentru salmonide).
Conduita de hrnire urmreste acordarea acestor tipuri de hran Iunctie de
comportamentul larvelor de Acipenser stellatus n interdependent cu evolutia tractusului
digestiv Iolosind urmtoarea schem:
Schema de hrnire a larvelor de
Acipenser stellatus folosind hran natural vie
n diet mixt cu hran artificial
Legend:
- Hnz hran natural vie zooplanctonic
- Hnb hran natural vie bentonic (Tubifex sp.)
- Ha hran artiIicial (Iuraj tip salmonide)
- 1 momentul populrii
- 2 momentul Iormrii roiului
- 3 momentul prelevrii larvelor de 1-2g/exemplar
- P(1) perioada de hrnire mixt a larvelor de Acipenser stellatus
- P(+2) perioada de hrnire bentoIag (Iormarea roiului si trecerea la un not
activ pe Iundul czii)
- P(3) perioada de hrnire activ
- E(1),E(2),E(3),E(4) etape de hrnire
Calculul procentului hranei se realizeaz Iolosind Iormula:
E(x
n
) Hnz Hnb Ha || unde:
x
n
perioada de hrnire n zile dup cum urmeaz: x
1
3 zile; x
2
5 zile; x
3
7 zile;
x
4
restul de zile pn la atigerea parametrilor doriti.
Hnz hran zooplanctonic (cultur Daphnia sp., Moina sp. Bosmina sp.)
Hnb hran bentonic (Tubifex sp.)
Ha hran artiIicial (Iuraj tip salmonide)
118
Neculai Patriche
Dieta de hran este:
Pentru x
n
:
Dup cum se poate observa hrana zooplanctonic si pstreaz procentul pe tot
parcursul hrnirii avnd n vedere nsusi spectrul de hran a speciei Acipenser stellatus.
Ratia de hran se acord dup sistemul 'ad libitum la intervale de 3 4 ore.
Procentele de hran precum si perioadele n
care dieta s-a acordat sunt asemntoare procedeului
Iolosit si n cadrul Statiunii de Cercetri CEMAGREF
Bordeaux Franta la specia Acipenser sturio. (Patrick
Willot 1997, date nepublicate)
Avnd n vedere Iaptul c nu toti indivizii se
adapteaz la hrana artiIicial, apar n cadrul populatiei
diIerentieri de talie si greutate, acest lucru impunnd
o urmrire atent a cresterii si cnd se constat
diIerente de 5 10 mm, materialul biologic trebuie
supus sortrii (Ioto 21).
Foto 21 Sortarea larvelor de Acipenser stellatus
n cazul aparitiei diIerentierilor de talie
si greutate
Indivizii de talie redus se introduc n czi n care dieta de hran aplicat este cea cu
hran vie.
n general prin acest sistem de hrnire, ritmul de crestere este usor mai redus ca la
metoda hrnirii cu hran vie, parametrii bioproductivi Iiind obtinuti dup 900 1000 grade
zile cu o supravetuire de 70 80 .
119
5.4.3. Hrnirea larvelor de Acipenser stellatus folosind exclusiv hran artificial
Folosirea hranei artiIiciale n dieta zilnic a sturionilor este un deziterat n conditiile
aplicrii acesteia n tehnologia dezvoltrii postembrionare.
Cerintele nutritionale ale sturionilor nu au Iost pe deplin elucidate iar comportamentul
speciilor Iat de tipurile de Iuraje concepute este diIerit.
Specie deosebit de sensibil n ceea ce priveste dezvoltarea postembrionar si n
special nutritia, Acipenser stellatus se adapteaz cu un recul destul de mare la tipurile de
hran artiIicial (Iuraje).
Experimentrile realizate de ctre colectivul de cercettori din cadru C.C.P.P.P.I.P.
Galati (R. Georgescu, N. Patriche, M. Talpes,
E. Paltenea, C. Pecheanu 1992-1997) au
condus n Iinal la concluzia c un Iuraj bine
echilibrat n ceea ce privesc substantele
plastoIormatoare si energetice cu o
digestibilitate crescut pot asigura pe deplin
reusita acestui segment.
n urma ncercrilor noastre, am reusit
realizarea unui tip de Iuraj care poate asigura,
administrat exclusiv, o dezvoltare
postembrionar la specia Acipenser stellatus
cu atingerea parametrilor biotehnologici 1,0
2,0g/exemplar ntr-o perioad de 1000
1100 grade zile. (Ioto 22).
n momentul actual cercetrile sunt ndreptate n
directia cresterii digestibilittii Iurajului si a obtinerii
unui coeIicient de conversie convenabil.
Experimental Iurajul a Iost administrat 100
din greutatea zilnic a eIectivului piscicol.
La distribuirea Iurajelor n dieta speciei Acipenser
stellatus se constat c datorit unei digestibilitti mai
reduse, apar mortalitti masive n stadiile timpurii n
special post eliminare a dopului pigmentar.
Avnd n vedere aceste Ienomene, urmrirea
eliminrii dopului pigmentar la larvele de Acipenser
stellatus n cazul tuturor tipurilor de hrnire, dar n
special la cea cu Iolosire exclusiv a Iurajului, se
impune stringent. (Ioto 23). De regul hrnirea se
ntrerupe sau se acord cantitti mai mici de hran.
Foto 23 Urmrirea depunerii dopului pigmentar
Foto 22 Concentrarea materialului bio-
logic n zona distribuirii hranei artiIiciale
120
Neculai Patriche
Fiind vorba de o digestibilitate redus a Iurajelor artiIiciale, chiar si n cazul celor
hidrolizate, dieta va respecta un interval de la 4 la 6 ore ntre mese.
5.4.4. Prelevarea yi transportul juvenililor de Acipenser stellatus - Pallas 1771
Dup realizarea indicilor productivi propusi prin tehnologia de dezvoltare
postembrionar,materialul piscicol este supus operatiunilor de prelevare si transport.
n general prelevarea juvenililor de Acipenser stellatus este o operatiune al crei
grad de complexitate depinde de sistemul aplicat.
n tehnologia de dezvoltare postembrionar n sistem extensiv, operatiunea se
realizeaz urmrind aceleasi Iaze ca si n cazul pescuirii speciilor clasice de cultur (ex.
Cvprinus carpio - crap) cu mentiunea acordrii unei atentii deosebite, deoarece datorit
prezentei scuturilor Ioarte multe exemplare se agat n tiIanul de terilen care se Ioloseste.
Dac aceast tehnologie prevede Iolosirea vivierelor, prelevarea este mult usurat
prin concentrarea materialului piscicol ntr-unul din colturi de unde cu ajutorul unui recipi-
ent sau mincioc este prelevat cu usurint.
n tehnologia de dezvoltare postembrionar n sistem intensiv n instalatii de tip
'bioaquatronprelevarea materialului piscicol se realizeaz direct din czile de Iibr de sticl,
incinte unde pestele a Iost crescut.
Operatiunea prevede o concentrare initial a juvenililor de Acipenser stellatus prin
reducerea nivelului apei realizandu-se o naltime la 1/2 din naltimea coloanei de ap Iolosit
n mod curent n tehnologie.
Dup concentrare, doi sau trei operatori, Iunctie de viteza cu care se doreste a se
eIectua operatiunea, preleveaz juvenilii Iolosind aceleasi tipuri de palete ca si n Iazele
precedente (de veriIicare a ritmului de crestere a populatiei, de exemplu).
Juvenilii sunt numrati si introdusi n recipienti de transport, de regul cldri din
material plastic cu 8 l de ap tehnologic. Aceast operatiune are avantajul numrrii eIectivului.
n cazul n care nu se doreste numrarea eIectivului din cada tip Ewos sau tip
'Cehoslovacia, se ndeprteaz sita de sigurant reglandu-se un debit de golire astIel nct
s antreneze toat populatia Ir ns a Ii violent. Colectarea se realizeaz ntr-un incubator
tip Nucet prevzut cu juvelnic unde se concentreaz ntregul eIectiv (Iig.19).
Fig.19 Colectarea juvenililor
prin concentrare n incubator
tip Nucet
121
Dac se urmreste ca s se repopuleze o cad din apropierea czii pescuite se poate
muta rapid doar juvelnicul n cada de populat care trebuie sa prezinte volumul tehnologic de
ap. n cazul n care juvenilii au o alt destinatie, gata concentrati acestia sunt usor de prelevat,
numarat si transportat, Iolosind recipienti adecvati.
n ceea ce priveste transportul juvenililor de sturioni n general si Acipenser stellatus
n particular aceast operatiune deosebit de important se realizeaz Iunctie de distanta de
transport Iolosind diIerite procedee.
Pentru transportarea pestilor vii, exista doua sisteme importante si anume:
- sisteme deschise de transport;
- sisteme inchise de transport.
Sistemele deschise se reIer la toate tipurile de hidrobioane destinate transportului
pestelui la diIerite vrste. Dup cum se cunoaste aceste sisteme sunt prevzute cu dispozitive
de aerare sau oxigenare a apei pentru mentinerea unui mediu acvatic propice. Aceste sisteme
pot Ii Iolosite la transportul sturionilor, ns pentru transportul juvenililor prezint o serie de
inconveniente datorate volumului mare de transport precum si a manipulrii stressante a
materialului biologic.
Sistemele nchise de transport sunt cele ermetice si care mentin caracteristicile
mediului de transport pe durata eIecturii operatiunii Ir a induce mortalitatea materialului
biologic. Un astIel de sistem, care de altIel este pe ct de simplu pe att de eIicient, este sacul
din plastic (polipropilen sau polietilen) transparent n care se pot transporta cu usurint
juvenilii de Acipenser stellatus.
Avnd n vedere att transportul de scurt ct si cel de lung durat a juvenililor de
Acipenser stellatus cercetrile noastre n aceast directie au pornit de la necesittile cerute
de speciile de pesti de cultur din Romnia si anume solmonide si ciprinide.
Desi Acipenser stellatus este o specie care are un ecart larg al temperaturilor de
reproducere, aceasta devine stresat la un continut de oxigen dizolvat sub 5mg. O
2
/l n
conditiile unei ape cu calitati chimice nscrise n limitele STAS 4706/1988.
Amoniacul, dioxidul de carbon si PH-ul sunt parametri chimici cu important asupra
supravietuirii juvenililor n timpul transportului.
pH-ul este un parametru important deoarece acesta controleaz concentratiile apei
n CO
2
si amoniac. Dioxidul de carbon rezultat din respiratia pestilor acidiIiaz apa conducnd
n timp la aspecte nedorite. Pentru stabilizare, literatura de specialitate recomand Iolosirea
unor tampoane care nu au eIecte nocive. Trishydroxylmethyl aminometanul (TRIS) ca solutie
tampon este bine tolerat de ctre pesti si n concentratii de 1,3 2,6 g/l este Ioarte eIicace
(Piper si colab. 1982).
Concentratiile n dioxid de carbon acumulate ca rezultat al respiratiei pestilor, n
aIara acidiIierii mediului cu prezenta amoniacului toxic diminueaz si capacitatea de oxigenare
a sngelui. S-au observat cazuri n care datorit concentratiilor crescute de CO
2
n mediul de
transport pestii au murit chiar dac nivelul oxigenului dizolvat a Iost acceptabil.
n ceea ce privesc salmonidele, acestea tolereaz un nivel sub 15 mg CO
2
/l dac
oxigenul si temperatura sunt acceptabile ns dau semne de epuizare la un nivel apropiat de
25 mg CO
2
/l (Piper si colab 1982). La eIectuarea transportului Iiecrei specii de peste trebuie
avut n vedere Iaptul c la un mililitru de oxigen consumat se produc 0,9 ml de dioxid de
carbon.
122
Neculai Patriche
Foto 24
Expeditia juvenililor de Acipenser stellatus n saci de
polietilen n atmosIer de oxigen
Un alt element important de care trebuie tinut
seama la transport este amoniacul. Deoarece acesta
este un element toxic si produce rapid moartea pestilor
trebuie ca apa de transport initial s Iie lipsit de
amoniac. Amoniacul se acumuleaz n mediul de trans-
port n urma metabolismului proteic precum si a
actiunii bacteriene asupra deseurilor si excrementelor.
Reducerea metabolismului prin reducerea temperaturii
de transport si transportul pestilor cu tubul digestiv
gol este recomandat pe deplin.
Temperatura si numarul de ore trecute de la
ultima hrnire a pestilor joac un rol important la trans-
port. De exemplu la o ap cu temperatura de 1
o
C
pstravii elimin cu 66 amoniac mai putin decat la
11
o
C. La temperatura apei de 11
o
C dar la 63 ore de la ultima hrnire pstravii elimin jumatate
din cantitatea de amoniac eliminat dac nu sunt hrniti (Piper si colab 1982).
n conditiile Iolosirii unei ape de transport a crei parametrii Iizicochimici s-au ncadrat
n limitele prevazute de STAS 4706/1988 transportul eIectuat timp de 17 ore n sistem nchis,
2/3 atmosIera de oxigen, 1/3 apa ntr-un sac de polietilena de 40 litri, a realizat un procentaj de
100 supravietuire n cazul juvenililor de Acipenser stellatus de 1,0 1,2 g/ex.
Prezentm mai jos un tabel orientativ asupra unor indici prevzuti la transportul juvenililor
la o serie de specii de pesti ce solicit conditii asemntoare sturionilor. (tabelul nr.17)
Tabelul nr.17
Durata de transport n ore la cteva specii de pesti
(Raport FAO - 48 / 1986)
TEMPERATURA APEI DE TRANSPORT
10
0
C 15
0
C 20
0
C 25
0
C
DURATA DE TRANSPORT N ORE
Nr.
Crt
Specia de
peyte
8 12 24 48 8 12 24 48 8 12 24 48 8 12 24 48
1
Esox
lucius
5 3,5 3 2 3 2,5 2 1 - - - - - - - -
2
Sti:ostedion
locioperca
4 3 2,5 1 3 2 2,5 1 2 1,5 1 0.5 - - - -
3
Cvprinus
Carpio
- - - - 15 12 10 8 12 10 8 6 10 8 6 4
4
Silurus
glanis
- - - - - - - - 8 6 5 3 5 4 3 2
123
6
CONSIDERATII DE ORDIN TEHNOLOGIC. CONCLUZII.
Datorit modului cum a Iost structurat aceast lucrare, n cadrul sau la Iinalul
capitolelor s-au pus n discutie problemele esentiale care au Iost tratate trgndu-se de
asemenea concluziile privitoare la aspectele cele mai interesante.
n cadrul acestui capitol, s-a considerat oportun concluzionarea unor aspecte legate
strict de partea original asupra contributiilor privind perIectionarea tehnologiilor de reproducere
artiIicial si dezvoltare postembrionar la specia Acipenser stellatus din Dunrea inIerioar.
Specia Acipenser stellatus Pallas 1771, sturion marin, migrator, gamodrom, cu o
important economic ridicat, si a cror stocuri naturale sunt supuse unor presiuni masive
de limitare, a reprezentat specia 'scoal n cadrul lucrrilor de cercetare abordate de colectivul
de specialisti din cadrul C.C.P.P.P.I.P. Galati. Specia a Iost supus cercetrilor dat Iiind
accesibilitatea ei, talia redus precum si Iaptul c aceasta poate Ii retinut si transportat
usor de la locurile de captur.
Specia atinge o lungime de maxim 218 cm cu o greutate maxim de 54 kg (Barzeniko,
1942) ns uzual 100 - 200 cm lungime si 6 - 8 kg greutate (Bnrescu, 1964). Corpul este
IusiIorm cu terminatii ascutite. Tegumentul prezint ntre rndurile de scuturi multe plci
care uneori sunt dispuse ordonat.
Scuturile mari prezint denticul terminal orientat spre caudal. Gura este transversal
protractil, moderat de lung. Coloratia diIer usor Iiind nchis pe dorsal (albastru nchis
sau brun nchis) pn la alb pe partea ventral. Specimenele capturate n mare sunt mai
nchise la culoare dect cele capturate n Iluviu (Bnrescu, 1964).
Acipenser stellatus nu se maturizeaz n Iiecare an. De exemplu populatiile din
Marea de Azov se reproduc de aproximativ 3 ori n viat, perioada dintre reproduceri Iiind
mai scurt la masculi dect la Iemele (Makarov, 1970; Avedikova si Rekov, 1980).
Raportul gonosomatic diIer Ioarte mult Iunctie de populatiile existente precum si
de perioada de migratie; astIel la populatiile speciIice Iluviului Volga raportul gonosomatic
variaz ntre 6,3 - 40,1 cu o medie de 25,9 la Iemele si ntre 0,8 - 10,8 cu o medie de
5,8 la masculi (ambele sexe n stadiul IV de maturare), (Pashkin, 1972; Veshchev, 1979).
La populatiile din Iluviul Ural raportul gonosomatic nregistreaz o medie 23,4 la
Iemele si 6,4 la masculi n timp ce la populatiile Iluviului Don acest raport nregistreaz
valori medii de 22,1 la Iemele si 6,2 la masculi (Meleshko, 1967).
n Iluviul Dunrea valoarea raportului gonosomatic variaz n limite largi 8,2 - 24,5
124
Neculai Patriche
la Iemele si 2,5 - 14,5 la masculi cu o medie Irecvent n capturi de 17,5 la Iemele si
6,5 la masculi (Patriche N., Pecheanu C., Mirea D. si colab., 1995, 1996).
Fiind o specie termoIil, Acipenser stellatus se reproduce dup perioada de
reproducere a speciilor Huso huso si Acipenser gueldenstaedti.
Specia se hibrideaz cu Acipenser gueldenstaedti, Acipenser nudiventris, Acipenser
ruthenus, si Huso huso. n Iluviul Dunrea se ntlnesc mai des hibrizi cu Acipenser ruthenus
(zona Borcea), Iapt care indic posibilitatea existentei zonelor de reproducere natural n
aceast arie (Patriche N., Pecheanu C., Mirea D, 1995, 1996).
Datorit calittii crnii sale si a icrelor, specia prezint important economic ridicat.
Odat cu dezvoltarea tehnologiilor de reproducere artiIicial si crestere a sturionilor
n Iosta U.R.S.S., n Romnia se ntreprind de asemenea cercetri privind reproducerea
artiIicial si cresterea la sturioni. Primele cercetri au Iost demarate ncepnd cu anul 1955
de ctre Manea G. si Mihai I. n Delta Dunrii, la SI.Gheorghe si apoi Litcov unde s-au
obtinut primele larve de pstrug, nisetru si ceg.
Mai trziu, la pepiniera Cetate - Basarabi, Fuhrman si Cristea au continuat
experimentrile privind obtinerea si cresterea speciei Acipenser ruthenus.
Dup studiile lui Grigore Antipa n tara noastr, P. Bnrscu, F. Dumitru, C.P.
Popescu, Maria Caloianu-Iordchel, O. Gheracopol, M. Selin, N. Dobrovici-Bacalbasa, G.
Vasilescu, S. Stncioiu, au realizat studii asupra biologiei, stadiului de maturare n perioada
migratiei si tehnicilor de reproducere artiIicial la sturioni
Dup 1990, cercetrile privind reproducerea artiIicial, dezvoltarea postembrionar
si cultura speciilor de sturioni din Iluviul Dunrea au Iost reluate de ctre colectivul de
cercettori din cadrul Centrului de Cercetare, Proiectare pentru Piscicultur, Pescuit si
Industrializarea Pestelui Galati, unde s-au reusit reproducerea artiIicial si dezvoltarea
postembrionar la speciile Acipenser stellatus (N. Patriche, Vasile M., Pecheanu C., Scott
L.) si Acipenser gueldenstaedti. (Talpes M., Patriche N., Vedrasco A., Pecheanu C.) Totodat
s-au Icut studii si cercetri preliminare privind reproducerea artiIicial la speciile Huso
huso si Acipenser ruthenus si s-au realizat primele hibridri reciproce ntre Acipenser stellatus
si Acipenser gueldenstaedti. (Patriche N., Talpes M., Pecheanu C., M. Vasile)
Folosind metode originale, se reusesc reproducerea speciilor Acipenser ruthenus si Acipenser
stellatus n zonele Fcieni si respectiv Fetesti pe bratul Borcea al Iluviului Dunrea. Rezultatele
Ioarte bune realizate cu aceast metod conduc la evaluarea ei ca Iiind important n practica
reproducerii artiIiciale a sturionilor (Patriche N., Talpes M., Pecheanu C., Mirea D. si colaboratorii).
Cercetrile noastre au urmrit punerea la punct a unor tehnologii de reproducere artiIicial
si dezvoltare postembrionar, moderne, compatibile pe plan mondial si n acelasi timp ca o datorie
de onoare Iat de realizrile naintasilor nostri precum si Iaptului c Romnia la nceputul acestui
secol era cotat ca a doua tar producatoare de sturioni si caviar din lume dup Iosta U.R.S.S.
Pornind de la aceste premize, prezenta lucrare ncearc s aduc o serie de contributii
originale n tehnologiile de reproducere artiIicial si dezvoltare postembrionar la specia
Acipenser stellatus.
n urma studiilor si cercetrilor eIectuate n perioada 1991-1997 s-a reusit s se
aplice n practic o serie de idei care pe parcursul timpului s-au dovedit a Ii Iezabile.
AstIel din punct de vedere al tehnologiei de reproducere artiIicial a speciei Acipenser
stellatus, s-au conturat clar trei proceduri dup cum urmeaz:
- procedura objinerii icrelor ovulate prin sacrificarea femelelor;
Procedura de prelevare a icrelor ovulate de la specia Acipenser stellatus ca de altIel
125
si la ceilalti sturioni, prin aceast metod, comport urmatoarele Iaze:
- asomarea i desangerarea reproductorului,
- deschiderea peretelui abdominal,
- prelevarea icrelor ovulate.
- procedur de objinere a icrelor ovulate prin chirurgie;
Procedura de prelevare a icrelor ovulate de la specia Acipenser stellatus prin aceast
metod comport urmtoarele Iaze:
- sedarea reproductorului i mentinerea sedrii pe tot parcursul
efecturii chirurgiei,
- efectuarea operatiunii chirurgicale cu extragerea icrelor ovulate,
- reanimarea reproductorului supus operatiunii chirurgicale.
- procedur de objinere a icrelor ovulate prin "mulgere".
Considerm c ultima procedur, pus la punct n cadrul lucrrilor noastre este
modern, usor de aplicat si n acelasi timp repetabil, ea Iiind Iolosit trei ani consecutiv si
chiar extins si la alte specii de sturioni. Prin acest procedur Iemelele supuse extractiei
icrelor ovulate suIer cel mai mic stres Iiind n totalitate recuperabile.
Pe parcursul cercetrilor privind tehnologiile de reproducere artiIicial si
dezvoltare postembrionar au aprut o serie de aspecte tehnologice care au Iost rezolvate
Iie mbunttind metodele deja existente, Iie elabornd tehnici noi.
Corobornd datele obtinute experimental la specia Acipenser stellatus din Iluviul
Dunrea (N. Patriche si A. Vedrasco - date nepublicate) privind coeIicientul de polarizare,
s-a ajuns la o schem optim privind reproducerea acestei specii, asemntoare celei descris
de V.A. Iliasova (tez de doctorat - Moscova 1995) la specia Polvodon spathula.
Tabelul nr.10
Schema optim privind reproducerea speciei Acipenser stellatus Pallas 1771
(N. Patriche, A. Vedrasco 1992 - 1996)
Coeficientul
de polarizare
Observa(ii
0.30 - 0.35
Ovocitele sunt n stadiul IV neterminat.
Femelele nu prezint condi[ii pentru ovulare.
0.15 - 0.20
Ovocite n stadiul IV terminat.
Femelele pot intra n ovulare prin stimulare hormonal prin
administrarea a cel pu[in trei doze la intervale mari de timp.
0.05 - 0.07
Ovocite n stadiul IV terminat
- Optim -
Femelele sunt apte pentru reproducerea artificial.
Procedur hormonal n dou trepte a dozei cu interval de 24 ore.
0.01 - 0.02
Ovocite n stadiul IV terminat.
Are loc prima etap de resorb[ie.
Femelele sunt apte pentru reproducerea artificial.
Procedur hormonal ntr-o singur treapt cu doz hormonal
redus.
Vezicula
germinal
dispersat
Ovocite supramaturate.
Nu se ob[in rezultate n practica reproducerii artiIiciale.
126
Neculai Patriche
Avndu-se n vedere Iaptul c n zona de pescuit practicarea biopsiei si metodei
descrise mai sus este destul de greoaie, alegerea reproductorilor Iolosind prezenta tehnic a
Iost uzitat n general n cadrul lucrrilor din Statia de reproducere artiIicial, criteriile de
alegere a reproductorilor n zona de pescuit rmnnd cele morIotipice.
n general, reproductorii din specia Acipenser stellatus proveniti din Iluviul Dunrea,
din cele dou sectiuni (aval de Galati si zona Borcea) Iunctie de gradul de dezvoltare al
gonadelor sunt triati pe categorii, dup cum urmeaz:
- reproductori (n general Iemele) n stadiul IV neterminat (coeIicient de polarizare
cuprins ntre 0,30 si 0,35) care sunt repartizati n bazine de parcare;
- reproductori n stadiul IV terminat (coeIicient de polarizare cuprins ntre 0,15 si
0,20) care sunt repartizati n bazine de prematurare;
- reproductori n stadiul IV terminat optim (coeIicient de polarizare cuprins ntre
0,05 si 0,07) care sunt repartizati n bazine de maturare.
Reproductorii care prezint vezicula germinal dispersat sunt exclusi din procedur.
Tehnologia reproducerii artiIiciale la sturioni n general si la specia Acipenser stellatus
n particular, presupune eIectuarea de regul a dou injectii cu preparat hormonal selectat.
Injectia initial, primar este detasat de cea de-a doua sau decisiv printr-un inter-
val cuprins ntre 12 - 24 ore Iunctie de procedur.
n cercetrile noastre, n urma experimentrilor realizate privind planiIicarea orar
a injectiilor la specia Acipenser stellatus am ajuns la concluzia c aceasta trebuie realizat
Iunctie de gradul de maturare, starea Iiziologic si starea de sntate a reproductorilor.
Reproductorii cu un coeIicient de polarizare al ovulului avansat (cazul celor ce sunt aproape
de locurile naturale de pont) trebuie tratati nentrziat n comparatie cu cei care prezint un
grad redus de maturare si care pot astepta conduita injectrilor.
Desi caracterul convenabil al practicii de reproducere este n cursul zilei, am constatat
ca o regul general la pesti, c lucrul n perioada de noapte a dat satisIactii mai mari desi
gradul de oboseal al operatorilor poate atrage uneori accidente nedorite.
Pentru convenient, prezentm ambele aspecte privind planiIicarea injectrilor.
Schem general privind planificarea injectrilor
(Ecart de temperatur 17
0
21
0
C)
A 12 ore 20 40 ore
I
1
I
2
Ovulatie
eIectuare la ora 21
00
eIectuare la ora 9
00
estimat
dimineata ziua
B 24 ore 12 17 ore
I
1
I
2
Ovulatie
eIectuare la ora 21
00
eIectuare la ora 21
00
estimat
dimineata ziua
127
Decalarea cu 12 ore a programului conduce la o estimare a ovulatiei n timpul noptii.
Pentru administrarea injectiilor am utilizat cteva metode simple si eIiciente. Alegerea
uneia sau alteia din metode se poate Iace Iunctie de experienta operatorului.
Personalul mai putin experimentat poate retine Iortat pestele ntr-un ciorap
conIectionat din pnz sau plas cu latura ochiului de 5 - 10 mm, sau contentie direct n
targ. Dat Iiind Iorma speciei Acipenser stellatus caracterizat prin rostru lung si peduncul
caudal subtire, de regul contentia se realizeaz direct de aceste prti.
Dac nu este sedat, reproductorul opune de regul rezistent, astIel nct
administrarea injectiei se realizeaz destul de greu. Sedarea se Iace prin mbierea usoar a
reproductorilor n solutie de MS 222. Toat aceast operatiune, sedare injectare conduce la
un stress oarecum ridicat si de aceea recomandm urmtoarea metod pe care am Iolosit-o
ndelung si la specii de pesti din complexul est-asiatic.
Ca metod de lucru, injectarea subacvatic nu este laborioas, dar presupune
experient din partea operatorului. Avantajul acestei metode const n Iaptul c ea necesit
o singur persoan si elimin stressul cauzat de retinerea Iortat. Este nevoie de o anumit
ndemnare si rbdare de a te apropia de sturion si a-i administra o injectie subacvatic, ns
sturionul poate Ii docil n acest caz. Pestele poate misca usor sau chiar poate nota putin
napoi, ns cu rbdare si cu o mn sigur injectia poate Ii administrat repede si usor, cu
minim de perturbare.
n practica reproducerii artiIiciale a speciei Acipenser stellatus, n experimentrile
noastre s-au Iolosit att hormoni proveniti de la hipoIiza de Cvprinus carpio ct si, Huso
huso, Acipenser gueldenstaedti, Acipenser stellatus, precum si hormoni sintetici de tipul
LHRHa.
Tabelul nr.11
Doze de hormoni exogeni Iolositi la reproducerea
speciei Acipenser stellatus
H.C. hipoIiz provenit de la specia Cvprinus carpio.
H. S. hipoIiz provenit de la sturioni.
Stadiul de maturare: IV
CoeIicientul de polarizare: 0,07
Temperatura apei la injectri: 17 21
0
C
Doza la Iemele si masculi se mparte conIorm schemelor de injectare prezentate (de
regul 40 si 60; s-au obtinut rezultate bune si la 50 si 50).
Injectiile hormonale sunt de obicei administrate cu o sering de 1,0 - 3,0 cm
3
cu ace
de calibru 23 - 25, lungi de 3,2 cm cu butuc din material plastic transparent.
Femele Masculi
Doza total
[mg/Kg corp]
4,0 4,5 . H.C.
2,0 4,0 . H.S.
1,5 2,5 H.C.
1,0 2,0 H.S.
128
Neculai Patriche
Totodat Iunctie de tehnologia adoptat s-au dezvoltat si mijloacele de punere n
practic realizndu-se ntr-o conceptie original o serie de dispozitive speciIice.
De exemplu, la eIectuarea operatiei chirurgicale propriu-zise cu extragerea icrelor
ovulate din corpul Iemelei, realizat dup ce pestele a ajuns in stadiul D de sedare, pentru
eIectuarea procedurii sunt necesare o serie de ustensile, dup cum urmeaz:
- dispozitiv tip mas de operatie;
- trusa chirurgical (chirurgie mic);
- recipienti colectare icre ovulate.
Dispozitivul tip mas de operatie poate Ii Iix sau mobil Iiind de Iapt o targ din
pnz de prelat (Iigura a) asezat pe dou stative pentru a se permite accesul operatorului.
Pentru o mai bun manoper se poate Iolosi un jgheab sub Iorma literei V (Iigura b)
conIectionat din material plastic si cptusit cu burete.
Figura a Figura b
Cotele de gabarit ale ambelor dispozitive sunt variabile, de preIerat construibile, Iunctie
de talia reproductorilor si naltimea operatorului, de regul 2,0 m lungime si 1,5 m naltime.
Pentru o procedur corect dispozitivul mas de operatie trebuie amplasat n zona cu lumina
adecvat eIecturii procedurii. De asemenea este necesar prezenta unui Iurtun de cauciuc cu
diametrul de 2 cm pentru ca, pe parcursul eIecturii chirurgiei, branhiile pestelui s Iie inundate.
Trusa chirurgical va contine n mod obligatoriu bisturie cu lame 10 si 15 mm, ace
curbate, port ac, pense drepte, curbate, catgut, dezinIectante, etc.
Dup atingerea gradului D de sedare, Iemelele de Acipenser stellatus sunt transportate
ntr-o targ si apoi asezate n decubit dorsal pentru eIectuarea operatiei. Locul destinat
eIecturii operatiei chirurgicale trebuie echipat cu dou Iurtunuri prevzute cu robinet. Un
Iurtun distribuire ap proaspt, iar cellalt ap tranchilizant MS222 75 ppm.
n timpul operatiei, alternarea celor dou Iurtunuri este comandat Iunctie de reactia
Iemelei sedate.
Dispozitivul tip mas de operatie se va monta astIel nct s permit evitarea
ptrunderii apei n zona abdominal.
Concentratia apei tehnologice n oxigen dizolvat nu trebuie s scad sub valoarea de
5 mg O
2
/l, iar temperatura si pH-ul s Iie compatibile cu apa din bazinul surs de alimentare.
Echipamentul chirurgical, dezinIectantul, recipientii de colectare a icrelor ovulate si
materialele de incubatie trebuie pregtite din timp si asezate n imediata apropiere a operatorului.
129
Ceea ce ni se pare mai elocvent de prezentat sunt realizrile de ordin tehnologic
asupra tehnologiilor cercetate.
Avnd n vedere Iaptul c populatia sturionilor a sczut drastic, n unele regiuni
pna la extinctie la o serie de specii, n cercetrile eIectuate am reusit a realiza o metod
original, simpl si repetabil n care reproducerea speciei Acipenser stellatus se poate realiza
direct la locul de captur Iolosind o serie de instalatii si ustensile Ioarte simple.
n cadrul sistemului de reproducere artiIicial si incubatie, direct n apa Iluviului,
cercetrile s-au axat pe realizarea unei tehnologii care s permit obtinerea larvelor de
Acipenser stellatus chiar n zonele apropiate de depunere a pontei. n acest sens, Iemelele si
masculii dup injectare au Iost pstrati n cutii paralelipipedice, conIectionate din plas
metalic, icrele ovulate si sperma matur au Iost colectate prin mulgere iar Iecundarea si
descleierea s-au realizat prin metoda semiumed si respectiv descleiere cu nmol.
Dup Iertilizare icrele au Iost introduse n incinte paralelipipedice cu rama
conIectionat din lemn cu pereti dubli din plas de nytal (o combinatie a aparatelor Seth-
Green si Cealikov). Incubatia a decurs n conditii Ioarte bune, obtinndu-se de asemenea
rezultate comparabile cu cele obtinute n statiile de reproducere artiIicial a pestilor (N.
Patriche, C. Pecheanu, M. Talpes, D. Mirea - 1996).
Fazele importante din Iluxul operational al tehnologiei de reproducere artiIicial, au
Iost mbunttite, astIel realizndu-se o metod de control al Iungilor n timpul incubatiei cu
randament de 90-95 si totodat s-a realizat un nou tip de aparat de incubat care s permit
realizarea unor indici bioproductivi mari. Experientele noastre au relevat Iaptul c o ap
tehnologic puriIicat prin Iiltre U.V. reduce riscul atacului cu protozoare, Iungi si bacterii
al materialului biologic supus incubrii.
Avnd n vedere gradul ridicat al sensibilittii icrelor de Acipenser stellatus la
substantele chimice, n urma cercetrilor, controlul Iungilor pe toat durata incubatiei s-a
realizat Iolosind Iie verde de malachit, Iie Iormol, Iie violet de gentian.
Rezultatele cele mai bune realizate au Iost acelea n care s-a aplicat tratamentul chimic
cu substanta verde malachit 67 ppm timp de 30 secunde n dou bi proIilactice la 12 si 24 ore
de la Iecundare si ori de cte ori controlul microscopic a indicat acest lucru. La un control atent
se poate elimina prezenta Iungilor n timpul incubatiei. (N. Patriche, M. Talpes - 1993).
n cadrul sistemelor de incubatie pretabile statiilor de incubatie n cercetrile noastre
am Iolosit n principal incubarea icrelor de la specia Acipenser stellatus n incubatoarele
clasice Zug-Weiss care au Iost usor modiIicate (N. Patriche, L. Scott, C. Pecheanu, M. Vasile,
1991 - date nepublicate). ModiIicrile la incubator au constat n realizarea unui dispozitiv de
dirijare a apei evacuate ntr-un jgheab central de colectare de la ntreaga baterie.
n urma cercetrilor noastre privind incubatia icrelor la sturioni s-a proiectat, realizat
si experimentat cu rezultate Ioarte bune un tip nou de incubator denumit APPT-Brates-1
care Iace obiectul unui brevet de inventie. (N. Patriche, C. Pecheanu, M. Talpes, A. Vedrasco,
1995-1997).
Reusind obtinerea unor procente de incubatie si eclozare comparabile sau mai bune
dect celelalte sisteme Iolosite uzual n statiile de incubatie, cercetrile s-au axat asupra
perIectionrii Iazei tehnologice de incubatie a icrelor de la specia Acipenser stellatus n
conditiile incubatorului Zug-Weiss modiIicat.
AstIel la acest tip de incubator, cantitatea maxim de icre nseminate nu trebuie s
depseasc 250 - 300 g, iar curentul de alimentare trebuie astIel reglat nct ntreg volumul
de icre s Iie mobilizat. Se va tine cont de sensibilitatea primelor stadii de dezvoltare
130
Neculai Patriche
embrionar cnd mobilizarea icrelor trebuie realizat cu gentilete. Controlul Iungilor la acest
tip de incubator se impune a se realiza cu maxim atentie si ori de cte ori este nevoie s se
intervin cu tratamentele indicate anterior.
Noul incubator APPT-Brates-1 construit prezint avantajul deloc de neglijat al
Iaptului c la acelasi volum de ap consumat, cantitatea de icre supus incubatiei este aproape
de trei ori mai mare. De asemenea incubatorul permite pozitionarea natural a icrei Iunctie
de Ilotabilitatea sa pe ntreaga perioad de incubatie.
Dezvoltnd procedurile de prelevare a icrelor de la Iemele s-au testat si s-au
mbunttit metodele de anestezie la specia Acipenser stellatus.
n urma studiilor si cercetrilor asupra speciei Acipenser stellatus (N. Patriche, L.
Scott, M. Vasile, 1992 - date nepublicate) Iolosind experienta scolii caliIorniene privind
sedarea si mentinerea pestelui sedat pe toat perioada eIecturii chirurgiei, prezentm n
tabelul nr.12 o serie de elemente tehnologice importante.
Tabelul nr.12
Reactia n timpul sedrii cu MS 222 a reproductorilor de
Acipenser stellatus n raport cu gradul de sedare
Important!
Grad de sedare D - optim pentru procedura chirurgical
Grad de sedare E - reactie de sedare la limit, trebuie s se intervin cu ap
proaspt, bogat n O
2
Ir anestezic
Grad de sedare F - reactie de soc cu pericol de nregistrare a mortii la
reproductori; trebuie s se intervin de urgenta prin
splarea branhiilor cu ap proaspt bogat n oxigen.
Pestele trebuie lsat s si revin.
Reac[ia reproductorilor din specia Acipenser stellatus la sedarea cu
produsul MS 222 (Bayer)
Grad de
sedare
Att masculii ct si Iemelele din specia Acipenser stellatus dup
introducerea n ap a produsului MS 222 prezint o stare de iritare not
violent cu tendin[ de evitare a zonei. Miscrile operculare se intensiIic
foarte mult.
A
La ambele sexe se manifest o descrestere a miscrilor operculare, notul
pestilor devine din ce n ce mai lent si se pot observa dezechilibre de
decubit.
B
Reproductorii prezint o miscare slab a operculelor, se observ un not
foarte slab, pierderi frecvente de decubit, ns dac operatorul intervine prin
modificarea pozi[iei de decubit al pestelui acesta reac[ioneaz revenind cu
greu la pozi[ia normal.
C
Reproductorii prezint miscare aritmic a operculelor, pozi[ia normal de
decubit nu mai este pstrat, iar la interven[ia operatorului, acestia nu mai
revin la pozi[ia normala.
D
Reproductorii nu mai prezint miscri operculare; operculele sunt usor
extinse, pestii stau pe Iundul bazinului, de regul ntr-un usor decubit
lateral.
E
Reproductorii nu mai prezint miscri operculare; operculele sunt extinse
puternic; pestii stau pe Iundul bazinului n decubit anormal.
F
131
Folosirea anestezicelor de tipul MS 222 (Finquel) n aceast Iaz trebuie realizat
de ctre un operator bine experimentat care s recunoasc usor reactiile reproductorului,
deoarece o narcoz deIectuoas conduce Iie la moartea reproductorului prin intoxicare
acut, Iie la un eIect slab al sedrii si miscarea violent a pestelui.
De asemenea o serie de probleme Iiziologice legate de dezvoltarea embrionar si
postembrionar au Iost detaliate si dezbtute n concordant cu sistemele tehnologice abordate.
Cercetrile eIectuate asupra embriogenezei la specia Acipenser stellatus au relevat
Iaptul c n comparatie cu celelalte dou specii de sturioni din Iluviul Dunrea, Huso huso si
Acipenser gueldenstaedti, pstruga este o specie termoIil cu un ecart larg n care
embriogeneza poate decurge n bune conditii.
n decursul celor sapte ani de studii si cercetri asupra tehnologiilor de reproducere
artiIicial si dezvoltare postembrionar la specia Acipenser stellatus, incubatia icrelor
nseminate s-a experimentat att la temperaturi sczute 15 16
0
C, ct si la temperaturi ridicate
22 26
0
C, totusi dup rezultatele obtinute, ecartul temperaturii de reproducere artiIicial
pentru obtinerea unor randamente apreciabile este 17 21
0
C.
Cronologia dezvoltrii embrionare pn la 17
0
C la specia Acipenser stellatus
urmreste aproape Iidel cronologia dezvoltrii embrionare la specia Acipenser gueldenstaedti
descris la 18
0
C de ctre T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen - 1975, 1993.
(tabelul nr.16).
Dup T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg si O.I. Schmalhausen - 1975, 1993, cronologia
dezvoltrii embrionare la specia Acipenser stellatus este identic cu cea a speciei Acipenser
gueldenstaedti pn n stadiul 40.
Din cercetrile noastre la temperaturi peste 22
0
C durata embriogenezei se reduce la
jumtate respectnd ns proportia duratei ntre stadiile cele mai importante (vezi tabel privind
durata relativ n procente ntre cele mai importante stadii de dezvoltare).
Tehnologia de dezvoltare postembrionar cercetat si aplicat, cu rezultate obtinute
care atest Iezabilitatea acesteia, permite alinierea la stadul mondial existent.
Tabelul nr.16
Cronologia dezvoltrii embrionare la specia Acipenser gueldenstaedti
(dup T.A. DettlaII, A.S. Ginsburg, O.I. Schmalhausen - 1975, 1993)
Timpul la nseminare
Stadiul Caracteristici ale stadiului de dezvoltare
ore yi minute
de le un stadiu
de dezvoltare la
altul, la 18
0
C
ore cumulat
0
1 2 3
1 Icra n momentul fecundrii. - -
2 A disprut pata deschis din zona polului
animal, s-a format spa[iul perivitelin.
30 min ~ 45 min
132
Neculai Patriche
0
1 2 3
3 Concentra[ia pigmentar n zona polului
animal este situat excentric. S-a Iormat
"secera" deschis care este mai deschis la
culoare, spre alb.
2 h 45 min 3 h 15 min
4 Prima segmentare a polului animal. 2 h 50 min 6 h 05 min
5 Polul animal este despr[it de 4 blastomere. 2 h 50 min 8 h 55 min
6 Polul animal este divizat n 8 blastomere. 3 h 10 min 12 h 05 min
7 n zona polului animal se produce a patra
segementare.
3 h 15 h 05 min
8 n zona polului animal are loc a cincea
segmentare.
2 h 45 min 17 h 50 min
9 n zona polului animal are loc a saptea
segmentare care divizeaz perIect polul
animal de cel vegetal.
2 h 45 min 20 h 35 min
10 Se formeaz spa[ii n zona animal care sunt
nc sincrone.
3 h 05 min 23 h 40 min
11 nceputul blastulei. n zona polului animal
blastomerele se observ Ioarte bine. A nceput
desincronizarea segmentrii n zona polului
animal.
3 h 26 h 40 min
12 Blastula trzie. 3 h 45 min 30 h 25 min
12+ n blastomere se observ o reorganizare a
celulelor n zona polului animal. Se observ o
scdere a indicelui mitotic.
2 h 30 min 32 h 55 min
13 nceputul gastrula[iei. n zona ecuatorial,
pu[in deasupra, acolo unde va Ii coloana
vegetativ, se observ o invaginare puternic
pigmentat.
3 h 15 min 36 h 10 min
14 Gastrula[ia timpurie - invagina[ia se
accentueaz.
2 h 40 min 38 h 50 min
15 Gastrula mijlocie - polul animal ocup o
suprafa[ de 2/3 din supraIa[a embrionului.
2 h 55 min 41 h 45 min
16 S-a format dopul mare. 2 h 15 min 44 h
17 S-a format dopul mic. 2 h 35 min 46 h 35 min
18 Terminarea gastrula[iei - blastoporul se
prezint ca o Iant.
2 h 35 min 49 h 10 min
19 Nerula timpurie - se formeaz Ioi[ele neurale
n zona cranian, Iormarea plcii neurale.
3 h 50 min 53 h
20 Stadiu de plac neural lat - Ioi[ele neurale
se observ Ioarte bine.
3 h 50 min 56 h 50 min
21 nceputul apropierii plcilor neurale - se
observ primordiile sistemului excretor.
3 h 50 min 60 h 40 min
22 Nerula trzie - foi[ele neurale sunt apropiate.
Se lungeste sistemul excretor.
3 h 50 min 64 h 30 min
23 Tubul neural nchis. 2 h 45 min 67 h 15 min
24 n partea frontal a creierului s-au Iormat lobii
oculari. n partea anterioar a sistemului
excretor se observ o ngrosare.
3 h 70 h 15 min
133
Tehnologia de dezvoltare postembrionar la specia Acipenser stellatus, realizat n
urma unei palete largi de experimente de-a lungul celor sapte ani de cercetri, se ncadreaz
n urmtoarele principale repere de lucru:
- regim hidrochimic optim, cu respectarea valorilor optime admise n STAS
4706/1988;
- sistem superintensiv cu respectarea normei de populare de minim 5 larve/litru;
- Iolosirea unor debite de alimentare de 7-15 l/min;
- realizarea unei perioade scurte de timp necesar atingerii parametrilor
bioproductivi stabiliti (1,0 - 2,0 g/ex. timp 30 - 40 zile din momentul
eclozrii);
- regim nutritional optim n concordant cu cerintele Iiziologice ale speciei.
Avnd n vedere c evolutia organismului la specia Acipenser stellatus cuprinde
dou perioade: A - de la Iormarea embrionului si pn la maturitatea sexual si B - perioada
de ciclu sexual, cercetrile noastre au urmrit punerea la punct a tehnologiei de dezvoltare
postembrionar, care se reIer la trei subperioade (larvar 1 - 3) a perioadei A.
Dup cum s-a precizat si n capitolul 2, subperioadele larvare sunt deIinite astIel:
- subperioada larvar 1 - de hrnire endogen, de la eclozare si pn la hrnirea
mixt;
- subperioada larvar 2 - de hrnire mixt, pe perioada hrnirii mixte;
- subperioada larvar 3 - de hrnire exogen, de la nceputul hrnirii exogene si pn
la deIinitivarea tubului digestiv.
0
1 2 3
25 Plcile laterale au ajuns pn n partea
posterioar a capului. S-a ngrosat partea
caudal.
2 h 55 min 73 h 10 min
26 Plcile laterale sunt unite si se Iormeaz
inima. Se diferen[iaz caudala.
2 h 50 min 76 h
27 Inima se prezint ca un tub scurt. 2 h 55 min 78 h 55 min
28 Inima se prezint ca un tub mai lung. Muschii
corpului nu au reac[ie.
5 h 83 h 55 min
29 Inima ncepe s pulseze sI are Iorma de "S".
Muschii corpului reac[ioneaz.
5 h 88 h 55 min
30 Coada embrionului se apropie de cap si are o
pozi[ie excentric.
5 h 93 h 55 min
31 Captul cozii embrionului se apropie de
inim, embrionul poate misca capul si
caudala.
4 h 30 min 98 h 25 min
32 Captul cozii atinge capul, caudala este mult
aplatizat.
4 h 50 min 103 h 15 min
33 Captul cozii depseste capul. Eliberat Ior[at
din membran, embrionul are caudala dreapt.
4 h 55 min 108 h 10 min
34 Embrionul se misc. Scos din membran,
poate s nainteze pu[in.
5 h 113 h 10 min
35 Eclozarea unora dintre embrioni. 5 h 118 h 10 min
36 Eclozare total. - -
134
Neculai Patriche
Pentru elaborarea tehnologiei de dezvoltare postembrionar, un capitol distinct al
cercetrilor l-a reprezentat studiul dezvoltrii aparatului digestiv la specia Acipenser stellatus.
S-a constatat astIel c pe parcursul dezvoltrii, larvele de Acipenser stellatus prezint
comportamente habituale diIerite, iar cerinta acestora la cantitatea si calitatea hranei de
asemenea prezint o serie de particularitti (subcapitolul 3.3).
Avnd n vedere caracteristicile speciei n ceea ce priveste dezvoltarea tractusului
digestiv, Iunctie de acest lucru s-a procedat la un set complex de experiente privind punerea
la punct a operatiunii tehnologice de hrnire. Aceast operatiune, o considerm cea mai
sensibil din ntregul Ilux operational, dat Iiind Iaptul c specia Acipenser stellatus este o
specie Ioarte pretentioas sub acest aspect.
Cercetrile noastre n domeniul hrnirii larvelor de Acipenser stellatus au plecat de
la distribuirea hranei naturale 'ad libitum pn la distribuirea hranei artiIiciale n diete
precise. Desigur c acest capitol nu este pe deplin elucidat, n acest sens continundu-se
cercetrile.
Un aspect important si deloc de neglijat este si acela al eIecturii unor studii privind
starea stocurilor de Acipenser stellatus n Dunrea inIerioar, precum si realizarea unor
cercetri de citogenetic cu punerea la punct a unor metodologii de laborator.
135
Capturarea reproductorilor
Prematurarea reproductorilor
Prelevarea icrelor
ovulate
Procedeul prin
sacrificare
Procedeul
chirurgical
Procedeul de
mulgere
Fecundare
Descleiere icre
Incubare
Incubatoare Zug Weiss
modificate
Incubator tip
APPT-1-Bratey
semiumed
metoda cu nmol
metoda chimic
t=17-23
0
C flux continuu
setci, ave, ohane n deriv cu latura ochiului
60-80-120 mm
conten[ie sau men[inere n incinte din plas
Transport n tancuri de fibr de sticla, cu
instala[ie de aerisire sau oxigenare nivel
O
2
= 6-8 mg / l
sistem extensiv n bazine de pamnt
sistem intensiv n tancuri din fibr de sticla
n custi speciale scuIundate n Iluviu
Injectarea reproductorilor
Doze I
1
+ I
2
= 4 4,5 mg / Kg. corp femele
2 3 mg / Kg. corp masculi
Interval: 12 sau 24 ore intre I
1
si I
2
n czi din Iibra de sticl
n custi speciale scuIundate n Iluviu
Apa cu parametri
fiziochimici in limita
STAS 4706/88
O
2
mg / l > 8
Ob(inere larve
eclozate
Maturarea reproductorilor
Schema fluxului tehnologic de reproducere artificial
la specia Acipenser stellatus Pallas 1771
136
Neculai Patriche
Schema fluxului tehnologic la dezvoltarea postembrionar
a speciei Acipenser stellatus - Pallas 1771
Prelevarea larvelor eclozate
de Acipenser stellatus
Numararea larvelor
Dezvoltarea postembrionar
n prima etapa
(hrnirea endogen a larvelor)
prelevare din incubatoare pe pern de
ap prin jgheaburi direc[ionate ctre un
recipient de colectare
Transportul larvelor numrate n
recipien[i de transport adecva[i
numarare manual prin prelevarea
larvelor pe palete de lucru
men[inerea 4 5 zile a larvelor pn
la apari[ia Ienomenului de Iototropism
negativ
se folosesc incubatoare Nucet
modificate; 5000 ex. / incubator
Apa cu parametri
fiziochimici in
limita
STAS 4706/88
O
2
mg / l > 8
Cu hran exclusiv
natural vie
Cu hran n diet mixt
natural vie yi artificial
Cu hran exclusiv
artificial
Dezvoltarea postembrionar
n a II a etap
(hrnirea exogen a larvelor;
hrnire mixt)
Transportul larvelor numrate n
recipien[i de transport adecva[i
men[inerea larvelor pn la atingerea
parametrilor biotehnologici ceru[i n
czi tip Ewos si tip Cehoslovacia
norma de populare 5 ex / l
Hrnirea larvelor
de Acipenser stellatus pe
perioada dezvoltrii
postembrionare
Prelevarea juvenililor de
Acipenser stellatus
Expedi(ie transport a juvenililor
prelevare cu ajutorul paletelor de
lucru
prin scurgere direct n incinte de
crestere
n sisteme deschise
n sisteme nchise
137
BIBLIOGRAFIE
Antipa G. (1909): Fauna ichtiologica a Romaniei. Acad. Rom.publ. fond. Adamachi, Bucuresti.
Antipa G. (1934): Les esturgeons de la mer Noire. Leur biologie et les mesures necessaires pour leur protection.
Comm. Int. Expl. Sci. Mediterranee. Rapports et proces verbaux.
Antoniu-Murgoci A. (1943-1945): Sur la morphologie du squelette axial de lesturgeon etoile (Acipenser stellatus
Pall.). Comptes rendus des Seances de lAcademie des Sciences de Roumanie.
Antoniu-Murgoci A. (1946): Sur lhybridation des esturgeons. Bull.Acad. Roum.
Areflev V. A. (1983): Polykatyographic Analysis of Sheap sturgeon, Acipenser nudiventris (Acipenseridae). J.
Ichthyol.
Arlati G. Bronzi P., Colombo L. and Giovannini G. (1988): Induced breeding of the italian sturgeon (Acipenser
naccarii) raised in captivity. Riv. Ital. Acquacol.
Aron M. at Grasse P. (1966): Precis de biologie animale. Masson et cie, Ed., Paris
Artyukhin E.N. (1979): Persidskij osetr v rekakh severnogo kaspiya I perspektivy ego ispolzovaniya v osetrovom
khozyajstve. In: Biologicheskie osnovy razvitya osetrogo khozyajstva v vodoemakh SSSR. L.S.
Berdichevskij Ed. Izdatelstvo Nauka. Mockva.
Artyukhin E.N. (1988): The nature and origin of summer spawning in sturgeons. J. Ichthyol.
Artyukhin E.N. (1995): Contributions on Biogeography and Relationships within the Genus Acipenser.
Astakhova T.V. and K.V. Martino (1968): Mery borby s gribkovym zabolevaniem osetrovykh na rybovodnykh
zavodakh. Vopr. ikhtiol.
Bacalbasa-Dobrovici N., Patriche N. (1997): Environmental studies and recovery actions for sturgeon in the
Lower Danube, 3-th International Symposium of Sturgeons, Piacenza, Italy.
Badenko L.V., Golovanenko L.F., Grundanova S.D. (1972): On the influence of the physiological condition of
the stellate sturgeon females on the quality of eggs and the progeny. Tr TsNIORHk.
Badenko L.V., Kornienko G.G., gashchenko L.A., Shchigelskaya V.P. (1976): Condition of the gonads in the
Kuban Acipenser stellatus Pallas at the dam of the Fedorovo hydrocenter and its use in fish culture.
Vopr Ikhtiol.
Balandina L.G. (1972): Sezonnoe raspredelenie I dinamika zapasa sudaka, tarani I osetrovykh v Kubanskom
raione po dannym ulovov kontrolnykh krupnochastikovykh stavnykh nevodov. Trudy VNIRO.
Ballard W.W., Ginsburg A.S. (1980): Morphogenetic movements in Acipenserid embryos. J. Exp Zool.
Ballard W.W., Needham R.G. (1964): Normal embryonic stages of Polyodon spathula (Walbaum). J. Morphol.
Balon E.K. (1975): Reproductive guilds of fishes: a proposal and definition. J. Fish Res. Board. Can.
Barannikova I.A. (1972): Puti razvitiya I funktsionalnye osnovy vnutripopulatisionnoi differentsiatsii u
osetrovykh. Izd. Pishchevaya promyshlennost, Moskva.
Barannikova I.A. (1975): Funktsionalnye osnovy migratsii ryb. Izd. Nauka, Leningrad.
Barannikova I.A., Bukovskaya O.S., and Efimova N.A (1982): Hormonal control of the reproductive function
of sturgeons (Chondrostei). From the Proceedings of the International Symposium of reproductive
Physiology of Fish, Wageningen, The Netherlands.
Barannikova I.A., Bukovskaya O.S. (1984): Condition of the pituitary and kinetics of gonadotropin in the
blood serum of the stellate sturgeon after treatment with LH - RH. In: Sturgeon culture in water
bodies of the USSR. Astrakhan.
Barannikova I.A., Boev A.A., Zenkevich G.A., Latse Z.M., Soltitskaya L.P. (1981): Results of application of
the purified sturgeon gonadotropin for stimulation of maturation of the Russian sturgeon (Acipenser
gueldenstaedti Brandt) females, as compared with the effect of other pituitary preparations. Vopr
Ikhtiol.
138
Neculai Patriche
Barannikova I.A., Boev A.A., Bukovskaya O.S., Efimova N.A. and Presnov D.I. (1984): Analysis of stur-
geon (Acipenser gueldenstaedti Brandt) maturation induced by LH-RH and the possibilities of its
application in sturgeon culture, Vopr. Ichtiol (in Russian).
Barannikova I.A., Bukovskaya O.S. (1990): Influence of luliberin on pituitary gonadotropocytes state and
dynamics of serum gonadotropin concentrations in stellate sturgeon (Acipenser stellatus Ballus),
Vopr. Ichtiol (in Russian).
Barannikova I.A., Bukovskaya O.S. (1991): Hormonal control of sturgeon (Acipenseridae) reproduction. From
the Proceedings of the 4th International Symposium on Reproductive Physiology of Fish, Norwich,
UK.
Banarescu P. (1964): Pisces-Osteichthyes. Fauna Republicii Populare Romine. 13. Editura Academiei Republicii
Populare Romine, Bucuresti.
Banarescu P., Blanc M., Gaudet J.L. and Hureanu J.C. (1971): European inland water fish. FAO Fishing
News (books).
Berdichevskii L.S., Sokolov L.I., Malyutin V.S. Smolyanov I.I. (1979): Acipenser baeri of the Lena river as
a valuable object of commercial sturgeon culture and accclimatization in the inland water bodies of
the USSR. In: Berdichevskii L.S. (ed) Biological foundations of sturgeon culture development in the
water bodies of the USSR, Nauka, Moscow. (in Russian).
Berdichevskii L.S., T.F. Demeteva, A.A. Popova, and T.N. Shubina (1982): Razvitie ikhtiologicheskikh
issledovanii na Kaspiiskom more. In: Istoriya regionalnykh issledovanii biologicheskikh resursov
gidrosfery I ikh ispolzovaniya. Izd. Nauka, Moskva.
Berg L.S. (1911): Ryby (Marsipobranchii I Pisces). Marsipobranchii, Selachii I Chondrostei. Fauna Rossii I
sopredelnykh stran. 1. Izd. Akad. Nauk, Sankt-Petersburg.
Berg L.S. (1929): Fish juveniles in the lower Amu Darja flow. Izv Otd Prikladnoi Ikhtiol.
Berg L.S. (1932a): Ryby presnykh vod SSSR I sopredelnykh stran. 3. ed. 1. Izd. Akad. Nauk SSSR, Leningrad.
Berg L.S. (1932b): Ubersicht der Verbreitung der Subwasserfische Europas. Zoo-geographica.
Berg L.S. (1948): Fish of fresh waters of the USSR and adjacent countries. Izdatelstvo Akad Nauk SSSR, Moscow, (in
Russian).
Berg L.S. 1962: Freshwater fishes of USSR and ajacent countries. 3 vol. Traduction: National Science founda-
tion Waschington D.C. Israel program for scientific translation, Jerusalem.
Berg L.S. (1963): Vosproizvodstvo osetrovykh ryb Azovskogo morya. In: Osetrovoe khozyaistvo v vodoemakh
SSSR. Izd. Akad. Nauk, SSSR, Moskva.
Bergeron J.F. et Brousseau J. (1983): Guide des poissons deau douce du Quebec. Gouvernement du Quebec,
MLPC.
Billard R., Depeche J. (1994): Embriology in fish a review, S.F.I. Paris, France.
Billard R. (1995): Reproduction of pike: gametogenesis, gamete biology and early development. In. J.F. Craig
(ed) by Pike Biology and exploitation pp.13-43.
Billard R. (1995): Elements sur la biologie des esturgeons. La Peche Maritime, 1/2: 33-47.
Birstein V.J. and Vasiliev V.P. (1987): Tetraploid-octoploid relationships and karyological evolution in the
order Acipenseriformes (Pisces). Karyotypes, nucleoli, and nucleolus organizer regions in four
acipenserid species. Genetica.
Boev A.A., Artyukhin E.N. (1978): Selecting of the otimal deses of the tested preparation of acetone-dried
pituitaries for stimulation of the spawnersmaturation in the lower Volga flow. TR VNIRO.
Bonaparte C. (1846): Catalogo metodico dei pesci Europei. Napoli.
Borodin N.A. (1903): Otchet starshego spetsialista po rybovodstvu pri Departamente Zemledeliya za 1901-02
gg. Sankt-Petersburg.
Borzenko M.P. (1932): Sevryuga (Acipenser stellatus Pall.) Byull. Vsekaspiiskoi nauchno-rybokhozyaistvennoi
ekspeditsii.
Borzenko M.P. (1942): Kaspiiskaya sevryuga (sistematika, biologiya I promysel). Izvestiya Azerbaidzhanskoi
nauchno-issledovatelskoi rybokhozyaistvennoi stantsii.
Borzenko M.P. (1964): Sovremennoe sostoyanie I prognoz izmenenii zapasov sevryugi v Kaspiiskom more pri
zaregulirovannom stoke. Trudy VNIRO.
139
Brandt J.F. and J.T. Ratzeburg (1833): Medizinische Zoologie. 2. Berlin.
Brotskaya V.A. (1964): Nekotorye dannye o pitanii osetra I sevryugi Srednego Kaspiya v 1936-1937 gg. Trudy
VNIRO.
Brusina S. (1902): Nase jesetre. Rad. jugoslav. Akad Znam. Umjetn. (149), Mat.-prirodosl.razr.
Burtsev I.A. (1969): Obtaining of progeny from an intergeneric hybrid between the beluga sturgeon and sterlet.
In: Cherfas BI (ed) Genetics, selection, and hybridization of fish. Nauka, Moscow. (in Russian)
Burtsev I.A. (1971): Gametogenesis and reproductive capacity of ineterspecific hybrids between sturgeons.
Authors Abstract of the Candidate Dissertation. VNIRO, Moscow, (in Russian)
Burtsev J.A., Nikoljukin N.J. and Serebryakova E.V. (1976): Karyology of the Acipenseridae family in rela-
tion to the hybridization and taxonomy problems. Acta Biol. Jugosl. Ser. Ichthyologia.
Burzawa-Gerard E., Goncharov B.F., Fontaine Y.A. (1975a): Lhormone gonadotrope hypophysaire dun
poisson chondrosteen, lEsturgeon (Acipenser stellatus Pall.) 1. Purification. Gen. Comp. Endocrinol.
Burzawa-Gerard E., Goncharov B.F., Fontaine Y.A. (1975b): Lhormone gonadotrope hypophysaire dun
poisson chondrosteen, lEsturgeon (Acipenser stellatus Pall.) 2. Proprietes biochimiques. gen. Comp.
Endocrinol.
Burzawa-Gerard E., Goncharov B.F., Dumas A., Fontaine Y.A. (1976): Further biochemical studies on carp
gonadotropin (c-6 TH); biochemical and biological comparison of c-6 TH and a gonadotropin from
Acipenser stellatus Pall. (Chondrostei). Gen. Comp. Endocrinol.
Caloianu-Iordachel M. (1959): Ekologo ghistofiziologhiceskaia haracteristica rasvitia piscevaritelinoi sistem
u belughi, sevriughi, osetra i sipa v postembrionolinm periodom razvitia v sviazi s ih ekologhiceskimi
haracteristikami, Leningrad,
Caloianu-Iordachel M. (1965): Hidrobiologia, 6, 17-34.
Caloianu-Iordachel M. (1971): a, St. si Cerc. Pisc., IV, 299-309
Caloianu-Iordachel M. (1971): b, Rev. Roum. De Biol., Ser. Zool, 16, 2, 113-120.
Carl G.C., Clemens W.A. and Lindsey C.C. (1967): The freshwater fishes of British Columbia 3
ieme
Ed. B.C.
Prov. Mus.handb.
Carlsom D.M., Pflieger W.L., Trial L. and Haverland P.S. (1985): Distribution, biology and hybridization of
Scaphirhynchus albus and S. platorhynchus In the Missouri and Mississipi Rivers. In: North Ameri-
can Sturgeons. F.P. Binkowski and S.I. Doroshov Eds., Dr. W. Junk Publ., Dordrecht.
Castelnaud G., Rochard E., Jatteau P. et Lepage M. (1991): Donnes actuelles sur la biologie dA. sturio dans
lestuaire de la Gironde. In: Acipenser. P. Williot, Ed., Cemagref Publ.
Chalikov B.G. (1938): Vosproizvodstvo zapasov prochodnykh ryb metodom iskusstvennogo razvedeniya. Rybnoe
khozyaistvo.
Charlon N. (1979): Lesturgeon. La pisciculture francaise.
Cherfas B.I. (1940): Rybovodstvo v estestvennykh vodoemakh. Pishchepromizdat, Moskva.
Chugunov N.L. and N.I. Chugunova (1964): Sravnitelnaya promyslovo-biologicheskaya kharakteristika
osetrovykh Azovsskogo morya. Trudy VNIRO.
Conte F.S., Doroshov S.I., Lutes P.B. and Strange E.M. (1988): Hatchery manual for the white sturgeon
Acipenser transmontanus Richardson, with application to the north American Acipenseridae. Uni-
versity of California Division of Agriculture and Natural Ressources. Publication.
Crim J.W., Rajjo I. and Vigna S.R. (1985): Brain-gut peptides in holostean fish. 10th Internatl. Sympos.
Comp. Endocrinol., Copper Mountain, USA.
Dadswell M.J., Taubert B.D., Squiers T.S., Marchette D. and Buckley J. (1984): Synopsis of biological data
on shortnose sturgeon Acipenser brevirostrum Lesueur 1818 F.A.O. fisheries synopsis.
Demin D.Z. (1963): Vosproizvodstvo osetrovykh ryb Kaspiya v rekakh Dagestana. In: Osetrovoe khozyaistvo v
vodoemakh SSSR. Izd. Akad. Nauk SSSR, Moskva.
Derzhavin A.N. (1922): The stellate sturgeon (Acipenser stellatus Palla). Izv Bakinskoi Ikhtiol Lab.
140
Neculai Patriche
Derzhavin A.N. (1947): Reproduction of reserves of Acipenserid fishes. izdatelstvo Akad Nauk AzSSR, Baku,
(in Russian).
Derzhavin A.N. (1949): Sevryuga - Acipenser stellatus Pallas. In: L.S. Berg, A.A. Bogdanov, N.I. Kozhin and
T.S. Rass (Eds) Promyslovye ryby SSSR. Opisaniya ryb. Pishchepromizdat, Moskva.
Dettlaff T.A. (1946): Exogastrulation in the embryos of stellate sturgeon Acipenser stellatus. Dokl Akad Nauk
SSSR.
Dettlaff T.A. (1961): The ovulation and activation of oocytes of Acipenserid fishes in vitro. In: Symp Germ Cells
and Dev, Int Inst Embryol Fond A. Baselli, Milano.
Dettlaff T.A., Davydova S.I. (1978): Thermosensitivity of follicles of the stellate sturgeon at different stages of
maturation. sov J Dev Biol.
Dettlaff T.A., Davydova S.I. (1979a): Influence of triiodothyronine on oocyte maturation in the stellate stur-
geon Acipenser stellatus Pallas under the influence of gonadotropic hypophysial hormones in the
hatchery conditions. Vopr Ikhtiol.
Dettlaff T.A., Davydova S.I. (1981): Differential sensitivity of the follicular epithelium cells and oocytes of
Acipenser stellatus to unfavorable conditions and the correcting effect of triiodothyronine. In:
Mitskevich MS (ed) Mechanisms of hormonal regulations and the role of feedback in development
and homeostasis. Nauka, Moscow. (in Russian).
Dettlaff T.A., Ginsburg A.S. (1950): A case of parthenogenetic cleavage of non-ovulated oocytes in the ovary
of Acipenser stellatus. Dokl Akad nauk SSSR.
Dettlaf T.A. and A.S. Ginsburg (1954): Zarodyshevoe rozvitie osetrovykh ryb (sevryugi, osetra I belugi) v
svyazi s voprosami ikh razvedeniya. Izd. Akad. Nauk SSSR, Moskva.
Dettlaff T.A., Ginsburg A.S. and Chmalgauzen O.I. (1981): Razitie osetrovykh ryb. Sozrevanie yats,
oplodotvorenie, razvitie zarodyshej I predlichinok. Izdatelstvo Nauka. Moskva.
Detlaff T.A., Ginsburg A.S., Schmahausen O.I. (1993): Sturgeon Fishes Developmental Biology and
Aquaculture. Berlin: Springer-Verlag.
Doinikov K.G. (1936): Materialy po biologii I otsenke zapasov osetrovykh ryb Azovskogo morya. Raboty Dono-
Kubanskoi nauchn. rybokhozyaistvennoi stantsii.
Doroshin GYa, Trotskii S.K. (1949): Characterization of the breeding conditions of the stallate sturgeon in the
Kuban River in 1944-1947. Tr Rybovod biol Lab Az-CherRybVoda.
Doroshov S.I. (1985): Biology and culture of sturgeon. In: recent advances in Aquaculture (2). J.F. Muir and R.J.
Roberts Eds.
Doroshov S.I., Clark W.H., lutes P.B. Swallow R.L., Beer K.E., McGuire A.N., Cochran M.D. (1983):
Artificial propagation of the white sturgeon, Acipenser transmontanus Richardson. Aquaculture.
Doroshov S.I. and Lutes P.B. (1984): Preliminary data on the induction of ovulation in white sturgeon (Acipenser
transmontanus Richardson), Aquaculture.
Dragomirov N.I. (1953): Razvitie lichinok sevryugi v period zheltochnogo pitaniya. Trudy Inst. morfologii
zhivotnykh Akad. Nauk SSSR.
Farmer S.W., Hayashida T., Papkoff H. and Polenov A.L. (1981): Characteristics of growth hormone iso-
lated from sturgeon (Acipenser gueldenstaedti) pituitaries, Endocrinology.
Fontana F. and Colombo G. (1974): The chromosomes of italian sturgeons.
Frank S. (1973): Encyclopedie illustree des poissons. Grund Paris.
Gerbilskii N.L. (1947): Current state and perspectives of the method of pituitary injections in fish culture. Tr
Lab Osnov Rybovod.
Ginsburg A.S. (1987): Egg cortical reaction during fertilization and its role in block to polyspermy. Sov Sci Rev
F Physiol Gen Biol.
Ginsburg A.S., Dettlaff T.A. (1944): Experiments on transplantation and removal of organ rudiments in em-
bryos of Acipenser stellatus in early developmental stages. C R acad Sci URSS.
Ginsburg A.S., Dettlaff T.A. (1969): Development of Acipenserid fishes. Oocyte maturation, fertilization, and
embryogenesis. Nauka, Moscow (in Russian).
Ginsburg A.S., Nikiforovna G.P. (1979): Development of the cortical reaction during oocyte maturation in
Acipenser stellatus. Sov J Dev Biol.
141
Gancharov B.F. (1984b): A synthetic analog of LH-RH as a new promising stimulus of maturation of the
gametes in Acipenserid fishes. Dokl Akad Nauk SSSR.
Goncharov B.F., Burzawa-Gerard E., Fontaine Y.A. (1976): Comparative study of the biological action of
purified gonadotropins of the starred sturgeon (Acipenser stellatus) and the carp (Cyprinus carpio).
Sov j Dev Biol.
Gheracopol O., Selin M. (1967): Bul. I.C.P.P., 3, 81-88.
Goncharov B.F., Kuznetsov A.A., Burzawa-Gerard E. (1983): Pituitary gonadotropic hormone from a
chondrostean fish, starred sturgeon (Acipenser stellatus Pall.). 4. Differences in biological action of
isoforms and absence of sex-specific forms. Gen Comp Endocrinol.
Goncharov B.F., Igoumnova L.V., Poloupan I.S. and Savelieva E.A. (1989): Induced oocyte maturation,
ovulation and spermiation in sturgeons (Acipenseridae) using synthetic analogue of gonadotropin-
releasing hormone, from Acipenser. 1st International symposium on the sturgeon, summaries of oral
communications, posters, films, Bordeaux, France.
Goyette D., Guenette S., Fournier N., Leclerc J., Roy G., Fortin R. et Dumont P. (1987): Maturite sexuelle et
periodicite de la reproduction chez la femelle de lesturgeon jaune (Acipenser fulvescens) du fleuve
Saint Laurent. MLCP Service de lamenagement et de la faune Montreal, Rapp. trav.
Grigore P., Selin M., Patriche N. et al. (1987): Study on carp cariotype by total blood cultures
Heckel R. and J. Kner (1858): Die Subwasserfische der Ostreichischen Monarchie mit Rucksicht auf die
angrenzenden Lander. W. Engelmann, Leipzig.
Heldt M.H. (1934): Note sur la capture de lesturgeon (Acipenser sturio) dans les mers tunisiennes. FAO,
Comm. Int. Explor. Sci. Mediterranee. Rapports et Proces Verbaux.
Helms D.R. (1974): Age and growth of shovelnose sturgeon, Scaphirhynchus platorhynchus (Rafinesque), in
the Mississipi river. Proc. Iowa Acad. Sci.
Holcik J. (1959): Nalez jesetera hviezdnateho (Acipenser stellatus Pallas, 1771) v Dunaji pri Komarne. Acta
Rer. Natur. Mus. Slov.
Houston J.J. (1987): Status of the green sturgeon, Acipenser medirostris, in Canada. The Canadian field-
naturalist.
Huang Honjin, Le Peigi, Yu Xuefang (1982): The freshwater fishes of China in coloured illustrations. Zhu
Kecai Ed.
Igumnova L.V. (1985b): Effects of temperature drops on embryogenesis of Huso huso (L.) and Acipenser stellatus
Pallas (Acipenseridae). Vopr Ikhtiol.
Igumnova L.V., Dettlaff T.A. (1983): The temporal patterns of maturation in the stellate sturgeon Acipenser
stellatus Pallas (Acipenseridae) from the Volga spawning population. Vopr Ikhtiol.
Jankovic D. (1958): Ekologia dunavske kecige (Acipenser ruthenus L.). Bioloski Institut, Posebna Izdanja,
Knjiga 2. Beograd.
Johnson J.E. (1987): Protected fishes of the United States and Canada. American Fisheries Society, Bethesda,
Maryland.
Kairov E.A. and Kostrichkina E.M. (1970): Rezultaty introduktsij osetrovykh v bassein Bailtijskogo morya. TR. VNIRO
Karten M.J. and Rivier J.E. (1986): Gonadotropin-releasing hormone analog design. Structure-function stud-
ies toward the development of agonists and antagonists: rationale and perspective, Endocr. Rev.
Katz I.A., Millar R.P. and King J.A. (1990): Differential regional distribution and release of two forms of
gonadotropin-releasing hormone in the chicken brain, Peptides.
Kazanskii B.N. (1951): New data about introduction of the Russian and stellate sturgeons of the Kura River in
culture. Rybn Khoz.
Kazanskii B.N. (1962): Eksperimentalnyi analiz sezonnosti razmnozheniya osetrovykh Volgi v svyazi s yavleniem
vnutrividovoi biologicheskoi differentsiatsii. Uchen. zapiski Leningradskogo gos. univ., seriya biol.
Kessler K.F. (1877): Ryby, vodyashchiesya I vstrechayushchiesya v Aralokaspiisko-pontiiskoi ikhtiologicheskoi
oblasti. Trudy Aralo-kaspiiskoi kompleksnoi ekspeditsii 4. Sankt-Petersburg.
King J.A. and Millar R.P. (1992): Evolution of gonadotropin-releasing hormones, Trends Endocrinol. Metabol.
Kostomarov B. (1933): Die donaustore, ihr fang die verwertung und zubereitung ihres fleisches und der schwarze
kaviar in Rumanien und Bulgarien. Z. Fisch. Hilfswiss.
142
Neculai Patriche
Kotsetov A. (1982): Karlikovye osetry. Rybovodstvo I ribilovstvo, Juin 1982.
Kozhin N.I. (1964): Osetrovye SSSR I ikh vosproizvodsvo. TR VNIRO.
Krivobok M.N. and O.I. Tarkovskaya (1967): Obmen veshchestv u proizvoditelei volgo-kaspiiskogo osetra I
sevryugi. Izd. Nauka, Moskva.
Krykhtin M.L. (1987): Rate of sexual maturation and reproductve rythm of kaluga sturgeon Huso dauricus in
the Amur liman. J. Ichthyol.
Kulik V.V., Sharov A.B., Slerko B. and Polenov A.L. (1992): Immunocytological determination of luliberinergic
structures in the brain of sterlet, Acipenser ruthenus. From the Proceedings of the 8th Conference on
Ecological Physiology and Biochemistry of Fish, Petrozavdsk, Russia.
Kuznetsov A.A., Goncharov B.F., Burzawa-Gerard E. (1983): Pituitary gonadotropic hormone from a
chondrostean fish, starred sturgeon (Acipenser stellatus Pall.). 3. Polymorphism. Gen Comp
Endocrinol.
Laporte E. (1853): Faune ichthyologique du departement de la Gironde. Actes de la Societe Linneenne de
Bordeaux.
Lebedev N.V. (1936): Sposob nakhozhdeniya mest kontsentratsii osetrovykh ryb v severo-zapadnoi chasti
Chernogo morya. Rybnoe khozyaistvo.
Lebedev V.D. (1960): Presnovodnaya chetvertichnaya ikhtiofauna evropeiskoi chasti SSSR. Izd. Moskovsk. gos.
univ., Moskva.
Lebedev V.D. (1961): O vselenii osetrovykh sibiri I dalnego vostoka v vodoemy vostochnoj evropy. Rybnoe
Kozyajstvo.
Lee D.S. (1980): Scaphirhynchus platorhynchus (Forbes and Richardson) pallid sturgeon, In: Atlas of the
North American Freshwater Fishes. D.S. Lee et al. Eds, N. Carolina State Mus. Nat. Hist., Raleigh.
Leim A.H. and Scott W.B. (1972): Poissons de la cote atlantique du Canada. Office des recherches sur les
pecheries du Canada. Bull.
Lepretre E., Anglade I., Williot P., Vandesande F., Tramu G. and Kah O. (1993): Comparative distribution
of mammalian GnRH (Gonadotrophin-releasing hormone) and chicken GnRH-II in brain of the
immature siberian sturgeon (Acipenser baeri), J. Comp. Neurol.
Lescheid D.W., J.F.F. Powell, W.H.Fisher, M. Park, A. Craig, O. Bukovskaya, I.A. Barannikova, N.M.
Sherwood (1995): Mammalian gonadotropin-releasing hormone (GnRH) identified by primary struc-
ture in Russian sturgeon, Acipenser gueldenstaedti.
Lovejoy D.A., Fischer W.H., Ngamvongchon S., Craig A.G., Nahorniak C.S., Peter R.E., Rivier J.E. and
Sherwood N.M. (1992): Distinct sequence of gonadotropin-releasing hormone (GnRH) in dogfish
brain provides insight into GnRH evolution, Proc. Natl. Acad. Sci. USA.
Lovetsky A. (1834): Diagnosis piscium, ad genus Acipenserinum pertinentium, praeprimis eorum, qui habitant
in aquis Imperii Rossici. Nouv. Mem. Soc. Natur. Moscou.
Lukyanenko V.I., Geraskin P.P. and Bal N.V. (1978): Hemoglobin heterogeneity and polymorphism in two
species of the genus Huso. Doklady Biological Sciences, Mai 1978
Lutes P.B., Doroshov S.I., Chapman F., Harrah J., Fitzgerald R. and Fitzpatrick M. (1987): Morpho-physi-
ological predictors of ovulatory success in white sturgeon Acipenser transmontanus Richardson.
Aquaculture 66.
Madson J. (1987): Ancient waters ancient fishes. Aquaticus.
Magnin E. (1959): a. Repartition actuelle des Acipenserides. Rev. Trav. Inst. Peches marit.
Magnin E. (1959): b. Determination de lage et croissance de lAcipenser sturio L. de la Gironde. Bull. Fr. de
Pisciculture
Magnin E. (1962): Recherches sur la systematique et la biologie des Acipenserides. Ann. Sta. Centr Hydrobiol.
Appl., Paris.
Magnin E. (1964): Validite dune distinction specifique entre les deux Acipenserides: Acipenser sturio dEurope
et Acipenser oxyrhynchus dAmerique du nord. Travaux sur les pecheries du Quebec n
0
1, Min. In-
dus. Commer. Quebec.
Magnin E. (1966): Quelques donnees biologiques sur la reproduction des esturgeons Acipenser fulvescens Raf.
de la riviere Nottaway, tributaire de la baie James. Canadian Journal of Zoology.
143
Mailyan R.A., Alekperov A.P. (1977): An experience of using the stellate sturgeon spawners caught in the sea
in fish culture. Rybn Khoz.
Maitland P.S. (1987): Le multiguide nature des poissons des lacs et des rivieres dEurope en couleurs. Bordas.
Makarov E.V. (1964): Vosproizvodstvo azovskikh osetrovykh I sovremennoe sostoyanie ikh zapasa. Trudy VNIRO.
Makarov E.V. (1970): Otsenka dinamiki I struktury stada azovskikh osetrovykh. TR. VNIRO.
Makeeva A.P. and Sagitov N.I. (1964): Materialy po gametogenezu I razmnozheniyu bolshogo amudariskogo
lopatonosa. In: Biologicheskie osnovy razvitya osetrogo khozyajstva v vodoemakh SSSR. L.S.
Berdichevskij Ed. Izdatelstvo Nauka. Moskva.
Malm G. (1980): White sturgeon. Acipenser transmontanus population characteristics in the Bonneville reservoire
of the Columbia river (1976-1978). U.S. Fish Wild. Ser., Fish. Asst. Off., Vancouver.
Mamedov T.F. (1977): Hatchery reproduction of all spawning populations of the Kura stellate sturgeon. Rybn
Khoz.
Manea G. (1966): Contributii la studiul sturionilor din apele Romaniei si al reproducerii lor legatura cu
constructiile hidroenergetice pr Dunarea inferioara. 1. Unele aspecte ale biologiei sturionilor.
Buletinul Institutului de Cercetari si Proiectari piscicole, Bucarest, Annee XXV.
Manea G. (1969): Contributii la studiul Acipenseridelor din apele Romniei si al reproducerii lor n legatura
cu constructiile hidroenergetice pe Dunarea inferioara, Bucuresti.
Markov G.S., V.Z. Trusov and V.P. Ivanov (1967): Rasprostranenie nekotorykh parazitov atsipenserid v
Severnom Kaspii. Sbornik nauchnykh rabot Volgogradskogo pedagogicheskogo inst.
Markov K.P. (1978): On the stickness of egg envelopes in the Acipenseridae. Vopr Ikhtiol.
Marti YuYu (1964): Preface. In: Acipenserid fishes of the southern seas of the USSR (biology, fishery, repro-
duction). Tr VNIRO.
Maslov P.A. (1919): Instruction for artificial propagation of sturgeons. Astrakhan Ikhtiol Lab, Astrakhan.
Marx W. (1987): Life at the bottom makes the sturgeon a touth customer. Aquaticus.
Meleshko A.A. (1967): Materialy po sostoyanii ovotsitov donskoi sevryugi raznykh periodov nerestovogo khoda
I ikh reaktsiya na vvedenie gonadotropnogo gormona. Trudy TSNIORKH.
Melnichuk G.L. (1960): Zhivlennya molodi osetrovykh rib u ponizzyakh Dunayu, Dnipra I v Dniprovskomu
limani. Vidavnitstvo AN Ukr. RSR, Kiiv.
Migdalski E.C. et Fichter G.S. (1979): Les poissons du monde. Le livre de Paris Ed.
Milshtein V.V. (1964): Ekologiya molodi osetrovykh. Trudy VNIRO.
Milshtein V.V. (1972): Sturgeon culture, Pishchevaya Promyshlennost, Moscow (in Russian).
Molodtsov A.N. (1978): An experience of introduction of the hiemal stellate sturgeon in culture. Rybn Khoz.
Mongeau J.R., Leclerc J. et Brisebois J. (1982): La dynamique de la reconstruction des populations de
lesturgeon jaune Acipenser fulvescens du lac des deux montagnes, province de Quebec de 1964 a
1979. MLCP, Motreal, Rapport technique.
Montalembert de J., Jalabert B., Bry C. (1978): Precocious induction of maturation and ovulation in the
northern pike (Esox lucius). Ann Biol Anim Biochim Biophys.
Morel M (1974): Identification des especes de poissons par electrophorese des proteines du muscle. Sciences et
peches, Bull. Inst. Peches Marit.
Muus B.J. et Dahlstrom P. (1981): Guide des poissons deau douce et peche. Delachaux et Niestle, Neuchatel
Suisse.
Nedoshivin A.Ya. (1928): Materialy po izucheniyu donskogo rybolovstva. Trudy Azovsko-Chernomorskoi
nauchno-promysl. ekspeditsii.
Nedoshivin A. and B. Ilin (1927): Ulovy krasnoi ryby v vodakh yuzhnogo poberezekya Kaspiiskogo morya v
1913-15 godakh. Izvestiya Otdela prikladonoi ikhtiologii.
Ngamvongchon S., Lovejoy D.A., Fischer W.H., Craig A.G., Nahorniak C.S., Peter R.E., Rivier J.E. and
Sherwood N.M. (1992): Primary structures of two forms of gonadotropin-releasing hormone, one
distinct and one conserved, from catfish brain, Mol. Cell. Neurosci.
Nicolau A., Steopoe I. (1970): Bul. Cerc. Pisc., 3, 5-18.
Nikolskii G.V. (1971): Chastnaya ikhtiologiya. Izd. Vysshaya shkola, Moskva.
144
Neculai Patriche
Nikolsky G.W. (1957): Spezielle fishkunde. Berlin.
Nikolyukin N.J. (1964): Nekotorye nablyndeniya po gistologicheskomu stroenyu gonad gibridov osetrvykh ryb.
TR> VNIRO.
Ninua N.S. (1976): Atlanticheskij osetr reki Rioni. Metsniereba, Tbilissi.
Nordstrom G.R., Pflieger W.L., Sadler K.C. and Lewis W.H. (1977): Rare and endangered species of Mis-
souri. Mo Dept. Cons. Jefferson city.
Okada Y. (1955): Fishes of Japan. Maruzen Co Ltd. Tokyo.
Pallas P.S. (1771): Reise durch verschiedene Provinzen des russischen Reiches, 1768 und 1769 sten Jahre. 1. St.
Petersburg.
Pallas P.S. (1814): Zoographia Rosso-Asiatica, sistens omnium animalium in extenso imperio Rossico et
adjacentibus maribus observatorum recensionem, domocilia, mores et descriptiones, anatomen atgue
icones plurimorum. III. Petropoli.
Pashkin L.M. (1972): Nerest osetrovykh v priplotinnoi zone Volgogradskogo gidrouzla. Trudy Volgogradskogo
otdeleniya GosNIORKH.
Patriche N., Grigore P. (1987): Basic problems related to producing monosexual fish generatios
Patriche N., Popa C, et al. (1988): Remarks on artificial spawning of major chinese carps at Maxineni Hatch-
ery
Patriche N., Popa C, et al. (1988): Contributions to seminatural propagation in concrete round basin of H.
Molitrix species by using chorulon , P.G. and prolan E. type hormons at Maxineni Hatchery
Patriche N., Dan L. (1989): Histologically studies in electrono-mycroscopy (SEM) at the level of digestive tract
and liver of alphatoxine damaged carp
Patriche N., Talpes M., Mirea D. (1993): Pseudomonas Aeruginosa, disease producing agent for Acipenser
Stellatus
Patriche N., Talpes M. (1993): Control of Saprolegniosa occurred at Acipenseridae eggs by using malachite
green
Patriche N., Pecheanu C., Vasile M. (1995): Remarks on predevelopment technology for sturgeon larvae in
superintensive system
Patriche N., Pecheanu C., Mirea D. (1996): Contribution to the studies of marine sturgeons migration in the
Danube river
Patriche N., Pecheanu C., Mirea D. (1997): New contribution to the studies of marine sturgeons migration in
the Danube river
Patriche N., Pecheanu C., Mirea D. (1997): Contribution to the artificial propagation and fry development in
the first stages of Acipenser stellatus in mobile facilities on the Danube River bank. 3th International
Symposium of Sturgeons Booklet, Piacenza, Italy
Pavlov A.V. (1964): Materialy po khodu I sostavu stada osetrovykh Volge v 1958-1962 gg. TR. VNIRO.
Paltanea E., Georgescu R., Patriche N. (1997): Etude sur lactivite de certains enzymes digestifs chez lAcipenser
stellatus Pallas, FAO, Rapport sur les peches No.541, Supplement (FIPL/R541 Suppl.).
Pecheanu C., Vasile M., Patriche N. (1993): Some results of artificial propagation of Acipenser stellatus at the
Brates hatchery, Galati.
Persov G.M. (1941a): Some data about survival of the stellate sturgeon (Acipenser stellatus) spermatozoa.
Dokl Akad Nauk SSSR.
Persov G.M. (1941b): An account of sturgeon culture work with reference to the use of the method of pituitary
injections. In: Gerbilskii NL (ed) The method of pituitary injections and its role in reproduction of
fish resources. LGU Press, Leningrad (in Russian).
Peseridi N.E. (1966): Sostoyanie gonad proizvoditelei osetrovykh r. Ural v period nerestovoi migratsii. Trudy
KazNIIRKH.
Peseridi N.E. (1971): Sezonnaya dinamika khoda osetrovykh v nizovyakh r. Ural. Trudy TSNIORKH.
Peseridi N.E. and A.B. Bekeshev (1966): Vozrastnoi sostav nerestovoi populatsii osetrovykh r. Ural. In: Tezisy
dokladov na otchetnoi sesii TSNIORKH. Astrakhan.
145
Peseridi N.E. and A.B. Bereshev (1967): Kharakteristika dinamiki skata pokatnoi molodi osetrovykh r. Ural.
Trudy TSNIORKH.
Peseridi N.E. , T.N. Shubina and A.P. Slivka (1972): Sravnitelnaya kharakteristika vozrastnogo sostava ulovov
volzhskoi I uralskoi sevryugi. In: Tezisy nauchnoi sessii TSNIORKH. Astrakhan.
Petrov V.V. (1927): Materialy po izucheniyu rosta I vozrasta kaspiiskikh osetrovykh. Izvestiya otd. prikladnoi
ikhtiol. GIOA.
Piper R.G. et al. (1982): Fish hatchery management, Washington D.C., U.S. Deparment of Interior, Fish and
Wildlife Service, pp.348-371.
Pirogovskii M.I., Sokolov L.I. and Vasiliev V.P. (1989): Huso huso (Linnaeus, 1758). In: The Freshwater
Fishes of Europe, Vol. 1/II, General Introduction to fishes, Acipenseriformes, Holcik J. Ed., Wiesbaden.
Polenov A.L. and Pavlovic M. (1978): The hypothalamo-hypophyseal system in Acipenseridae, VII. The func-
tional morphology of the peptidergic neurosecretory cells in the preoptic nucleus of the sturgeon,
Acipenser gueldenstaedti Brandt, A quantitative study, Cell Tiss. Res.
Polenov A.L., Belenky A.A., Garlov P.E. and Konstantinova M.S. (1976): The hypothalamo-hypophyseal
system in Acipenseridae, VI. The proximal neurosecretory contact region, Cell Tissue Res.
Polyaninova A.A. (1979): Sutochnyi khod pitaniya I ratsiony osetra I sevryugi v. severnom Kaspii. In:
Biologicheskie osnovy Razvitiya osetrovogo khozyaistva v vodoemakh SSSR, Maskva.
Popa C., Patriche N. Et al. (1992): Artificial spawning of Esox Lucius species in 1992 at Brates Fish Farm
Popa C., Patriche N. Et al. (1992): Study on toxic elements in water and their effect on fish
Prince E.E. (1898): Description of specimens of sea trout, capelin, ans sturgeon from Hudson bay. Trans. British Ass.
Adv. Sci.
Rab P. (1986): A note on the karyotype of the sterlet, Acipenser ruthenus (Pisces, Acipenseridae). Folia zoologica.
Romanov A.A. (1971): O vliyanii shchelochnoi I kisloi reaktsii sredy na embrionalnoe razvitie osetrovykh. In:
Materialy obedinennoi nauchnoii sessii TSNIORSKH I AzNIIRKH. Astrakhan.
Rostami I. (1961): Biologie et exploitation des Acipenserides caspiens. These de doctorat Universite de Paris,
N. ordre 4465, Imprimerie Comte-Jacquet, Bar le Duc, France.
Rudin Z.N. (1966): K voprosu o sovremennom razvitii rybnogo khozyaistva iranskogo Kaspiya. In: Problemy
ekonomiki I istorii stran Blizhnego Vostoka. Izd. Nauka, Moskva.
Sadov I.A., Kokhanskaya E.M. (1963): Trough incubator for sturgeon eggs. Rybn Khoz.
Schmalhausen O.I. (1951): Development of the oro-branchial system in the stellate sturgeon. Dokl Akad Nauk
SSSR.
Schmalhausen O.I. (1952): Development of grills and blood vessels of the visceral apparatus in the stellate
sturgeon. Dokl Akad Nauk SSSR.
Schmalhausen O.I. (1968): Development of the digestive system in Acipenserid fishes. In: Dislar NN (ed)
Morphoecological studies of fish development Nauka, Moscow (in Russian).
Semenkova T.B. (1980): Osetka fiziologicheskogo sostoyaniya sibirskogo osetra Acipenser baeri stenorhynchus
A. Nikolsky. Pri vyrashchivnii na rybovodnykh zavodakh. SB. Nauchnykh. Trudov. Gosniorkh, 154,
Leningrad.
Sherwood N.M., Doroshov S. and Lance V. (1991): Gonadotoropin-releasing hormone (GnRH) in bony fish
that are phylogenetically ancient: Reedish (Calamoichthys calabaricus), sturgeon (Acipenser
transmontanus) and alligator gar (Lepisosteus spatula), Gen. Comp. Endocrinol.
Sherwood N., Eiden L., Brownstein M., Spiess J., Rivier J. and Vale W. (1983): Characterization of a teleost
gonadotropin-releasing hormone, Proc. Natl. Acad. Sci. USA.
Sherwood N.M., Zoeller R.T. and Moore F.L. (1986): Multiple forms of gonadotropin-releasing hormone in
amphibian brains, Gen. Comp. Endocrinol.
Sherwood N.M., Sower S.A., Marshak D.R., Fraser B.A. and Brownstein M.J. (1986b): Primary structure
of gonadotropin-releasing hormone from lamprey brain, J. Biol. Chem.
Sherwood N.M., Lovejoy D.A. and Coe I.R. (1993): Origin of mammalian gonadotropin-releasing hormones,
Endocr. Rev.
Shubina T.N. (1967a): Analiz vozrastnoi struktury nerestovoi populyatsii volzhskoi sevryugi Acipenser stellatus
Pallas. Trudy TSNIORKH.
146
Neculai Patriche
Shubina T.N. (1967b): Kharakteristika nerestovogo khoda I skata sevryugi v r. Volge I sostav ee stada v 1962-
1963 gg. Trudy Azerbaidzhansk. otd. TSNIORKH.
Shubina T.N. (1970): Biologicheskaya kharakteristika populyatsii volzhskoi sevryugi v 1958-1965 gg. Trudy
TSNIORKH.
Shubina T.N., Popova A.A. and Vasiliev V.P. (1989): Acipenser stellatus Pallas, 1771. In: The freshwater
Fishes of Europe, Vol. 1/II, General Introduction to fishes, Acipenseriformes, Holcik J. Ed., Wiesbaden.
Slivka A.P. and G.F. Dovgopol (1979): Kachestvennaya kharakteristika volzhskoi sevryugi I biologicheskoe
obosnovanie ratsionalnogo ispolzovaniya ee zapasov. In: Biologicheskie osnovy razvitiya osetrovogo
khozyaistva v vodoemakh SSSR. Izd. Nauka, Moskva.
Smith T.I. (1985): The fishery, biology and management of atlantic sturgeon, Acipenser oxyrhynchus, in north
American sturgeons: biology and aquaculture potential. F.P. Binkowski and S.I. Doroshov Eds., Dr.
W. Junk Publ., Dordrecht.
Smith T.I., Dingley E.K. and marchette D.E. (1980): Induced spawning and culture of atlantic sturgeon.
Progress. Fish Cult.
Smith T.I., Jenkins W.E., Oldland W.D. and Hamilton R.D. (1986): Development of nursery systems for
shortnose sturgeon Acipenser brevirostrum. Proc. Annu. Conf. SEAFWA.
Snyder D.E. (1988): Description and identification of shortnose and atlantic sturgeon larvae. American Fish-
eries Society Symposium.
Sokolov L.I. (1965): Sozrevanie I plodovitost sibirskogo osetra Acipenser baeri Br. Reki leny. Voprosy Ikhtiologii.
Sokolov L.I. and E.A. Tsepkin (1969): Sevryuga Acipenser stellatus Pallas v srednem I pozdnem golotsene.
Vopr. ikhtiol.
Sokolov L.I., Koshelev B.V., Khalyatan O.V., Ruban G.I., Akimova N.V. and Sokolova E.L. (1986):
Ecomorphological characteristics of Siberian strurgeon Acipenser baeri from the Aldan river. J.
Ichthyol.
Sokolov L.I. and Malyutin V.S. (1977): Features of the population structure and characteristics of spawners of
the siberian sturgeon, Acipenser baeri, in the spawning grounds of the Lena river. J. Ichthyol.
Sokolov L.I. and Vasilev V.P. (1989): Acipenser nidivrentris Lovetsky, 1828. In: The Freshwater Fishes of
Europe, Vol. 1/II, General Introduction to fishes, Acipenseriformes, Holcik J.Ed., Wiesbaden.
Steopoe I., Nicolau A., Cristian A. (1967): Bul. I.C.P.P., 3, 28-42.
Suzuki K. and Nishi G. (1977): Rearing of sturgeons in Japan. In: Proceedings of the 5th Japan-Soviet joint
symposium on aquaculture, sept.1976. Tokyo and Sapporo.
Svetlov P.G. (1978): Developmental physiology (mechanics), vol.2 Nauka, Moscow (in Russian).
Svetovidov A.N. (1973): Acipenseridae. In: CLOFNAM I, J.C. Hureau et T. Monod Eds., UNESCO, Paris.
Tarabrin A.G. (1981): Kachestvennyi sostav pokatnoi molodi sevryugi r. Ural. In: Ratsionalnye osnovy vedeniya
osetrovogo khozyaistva. Tezisy dokladov nauchno-prakticheskoi konferentsii. Volgograd.
Tarverdieva M.I. (1965): Rolakklimatizirovannykh organizmov v pitanii osetra I sevryugi Kapiiskogo morya v
1962 g. In: Izmenenie biologicheskikh kompleksov Kaspiiskogo morya. Izd. Nauka, Moskva.
Tarverdieva M.I. (1967): Sutochnyi khod pitaniya osetra I sevryugi (po materialam iz zapadnogo raiona
Severnogo Kaspiya za leto 1963 g). Trudy Azerbaidzhanskogo otd. TSNIORKH.
Taubert B.D. (1980): Reproduction of shortnose sturgeon (Acipenser brevirostrum) in the Holyoke pool, Connecticut river,
MA. Copeia.
Threader R.W. and Brousseau C.S. (1986): Biology and management of the lake sturgeon in the Moose river,
Ontario. North Am. Jour. Fish. Man.
Tortonese E. (1989): Acipenser naccarii Bonaparte, 1836. In: The Freshwater Fishes of Europe, Vol. 1/II,
General Introduction to fishes, Acipenseriformes, Holcik J. Ed., Wiesbaden.
Trusov V.Z. (1964b): Method of estimation of the degree of the gonad maturity in sturgeon females. Rybn Khoz.
Trusov V.Z. (1975): Maturation of gonads in the stellate sturgeon Acipenser stellatus females during the marine
period of life. Vopr Ikhtiol.
Tsepkin E.A. and Sokolov L.I. (1979): Ob izmenenii arealov I struktury populyatsij osetrovykh yuzhnykh morej
SSSR. Biologicheskie osnovy razvitya osetrogo khozyajstva v vodoemakh SSSR. L.S. Berdichevskij
Ed. Izdatelstvo Nauka. Moskva.
147
Vasile M., Patriche N. et al. (1990): Contribution to seminatural propagation of major carps by using P.G. type
hormones at Brates Fish Farm
Vasile M., Patriche N. et al. (1993): Consideration on sturgeon young fish farming in superintensive system at
Brates Fish Farm
Vasilescu G. (1972): Unele date asupra sturionilor de pe glob, Institutul Politehnic Galati.
Vasilescu G. (1972): Contributii la mbunatatirea tehnologiei cresterii larvelor de cega, Institutul Politehnic
Galati.
Vasilescu G., Stancioiu S. (1977): Contributions at studz of migratotz sturgeons in Danube, downstream of the
Iron Gates barrage (note I). Vol. Of. Scientific papers, ed. Galati University.
Vasilescu G., Stancioiu S. (1979): Contributions at study of migratory sturgeons in Danube, downstream of the
Iron Gates barrage (note II). Vol. Of. Scientific papers, ed. Galati University
Vasilescu G., Stancioiu S. (1980): Contribution at study of the anadrom sturgeons growing rate downstream of
the Iron Gates barrage. Hidrobiology, Tom. 16, Bucuresti.
Vasilescu G., Patriche N, et al. (1994): Experiments on sturgeon artificial spawning at Brates fish farm.
Vasiliev V.P., Sokolov L.I. and Serebryakova Y.V. (1981): Karyotypes of siberian sturgeon Acipenser baeri of
the Lena river and some aspects of karyotype evolution in acipenseriformes. J. Ichthyol.
Vasiliev V.P. (1985): Evolyutsionnaya kariologiya ryb. Izd. Nauka, Mokva.
Veshev P.V. (1979): Biologicheskaya kharakteristika proizvoditelei osetra I sevryugi na nerestilishchakh r. Volgi.
In: Biologicheskie osnovy razvitiya osetrovogo khozyaistva v vodoemakh SSSR. Izd. Nauka, Moskva.
Veshev P.V. and Novikova A.S. (1986): a. Analysis of spawning run of osetr Acipenser gueldenstaedti in the
Volga river. J. Ichthyol.
Veshev P.V. and Novikova A.S. (1986): b. Biological characteristics of sevryuga, Acipenser stellatus, on the
spawning grounds of the lower Volga. J. Ichthyol.
Vladykov V.D. and Greeley J.R. (1963): Order Acipenseroidei in Fishes of the western north Atlantic. Memoir,
Sears Foundation for marine research, 1. Yale Univ. New Haven CT.
Vlasenko A.D. (1979): Vliyanie vodnosti r. Volgi na urozhai sevryugi. In: Biologicheskie osnovy razvitiya
osetrovogo khozyaistva v vodoemakh SSSR. Izd. Nauka, Moskva.
Vlasenko A.D. (1981): Osobennosti estestvennogo vosproizvodstva sevryugi v Volge I Kubani. In: Ratsionalnye
osnovy vedeniya osetrovogo khozyaistva. Volgograd.
Vlasenko A.D., Pavlov A.V., Sokolov L.I. and Vasilev V.P. (1989): Acipenser guldenstaedti Brandt, 1833. In:
The Freshwater Fishes of Europe, Vol 1/II, General Introduction to fishes, Acipenseriformes, Holcik
J. Ed., Wiesbaden.
Votinov N.P. et Kasyanov V.P. (1974): The state of stocks of the sturgeon (Acipenser baeri) in siberian rivers
and measures to increase their abondance. J. Ichthyol.
Zenkevich G.A., Latse Z.M., Slanke V.P. (1981): Structural-functional closeness of pituitary gonadotropins of
the Russian sturgeon Acipenser gueldenstaedti Br. and stellate sturgeon Acipenser stellatus Pall.
Vopr. Ikhtiol.
Zotin A.I. (1953b): Hatching enzyme in sturgeon embryos. Dokl Akad Nauk SSSR.
Wheeler A. (1978): Key to the fishes of northern Europe. Williams Cloves and Sons.
Williot P. et Brun R. (1985): Compte rendu de mission aux U.S.A. et au Quebec. Les esturgeons du genre
Acipenser. CEMAGREF de Bordeaux, Div. ALA/AGEDRA.
Wooley C.M. and Crateau E.J. (1985): Observations of gulf of Mexico sturgeon. (Acipenser oxyrhynchus
desotoi) in the Apalachicola river, Florida. Fla. Sci.
Yasuda A., Yamaguchi, K.Noso T., Papkoff H., Polenov A.L., Nicoll C.S. and Kawauchi H. (1992): The
complete aminoacid sequence of growth hormone from sturgeon (Acipenser gueldenstaedti), Biochim.
Biophys. Acta.
Yu K.L., Sherwood N.M. and Peter R.E. (1988): Differential distribution of two molecular forms of gonado-
tropin-releasing hormone in discrete brain areas of goldfish (Carassius auratus), Peptides.
148
Neculai Patriche

Pastruga Biologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pastruga Biologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

PS1RUGA - Biologie yi reproducere artificial

S-ar putea să vă placă și