Sunteți pe pagina 1din 21

Chondostreii

Supraordinul Chondostrei este format din doua familii:


1-Familia Polypteridae
2-Familia Acipenseridae
Sturionii sunt specii de peti chondostrei ce au aprut acum 200 milioane
de ani, fac parte din familia Acipenseridae.
Sturionii se caracterizeaz de regul prin corp alungit, fusiform, acoperit
cu cinci rnduri de plci osoase: un rnd dorsal, dou laterale i dou
ventrale (plcile ventrale pot lipsi la exemplarele adulte). Pe lobul
superior al cozii se mai pstreaz solzi rombici. Botul este alungit, conic
sau turtit purtnd denumirea de rostru. Gura este ventral transversal,
protractil, prevzut cu buze crnoase pe partea ventral a rostrului i
patru musti dispuse transversal; mandibula i maxilarul - la aduli lipsite de dini, nottoarea dorsal deplasat mult spre coad, caudala
heterocerc. Scheletul cefalic, cartilaginos-osos este redus, majoritatea
oaselor din craniu fiind de acoperire, endocraniul este cartilaginos, chorda
prezent la aduli, eventele sunt prezente i patru perechi de branhii
funcionale i o pereche de branhii false (pseudobranhii), lipite de
opercul, clavicula i cleitrum prezente.

.
Se hrnesc cu precdere din fauna bentic : molute,
crustacei, peti bentici din
familia guvizilor sau a
blenidelor, icrele altor specii.
Sunt ntlnii numai n emisfera nordic, fiind prezeni
ndeosebi n Marea Neagr i Marea Caspic, mult mai rari
n apele Europei occidentale (mai ales ipul), de unde
migreaz n fluviile aferente.
Arealul geografic n care sturionii sunt rspndii
remarcm faptul c acest grup se regsete numai n
emisfera nordic de la Cercul Arctic pn la Subtropice cu
un maxim n zona temperat.

Sturionii se caracterizeaz prin marea lor longevitate,


corelat i cu vrsta la care devin maturi din punct de
vedere sexual.

Sturionii i petrec viaa de adult n mediu dulcicol ct i


marin: ruri, lacuri, lagune, estuare, zone costiere ale
oceanului. Toi aceti sturioni migreaz n amonte pe ruri
pentru reproducere.
Funcie de habitat sturionii se pot clasifica n:
1.
Sturioni anadromi - habiteaz n mediu marin i
migreaz amonte n ruri pentru reproducere;
2.
Sturioni semianadromi - habiteaz cea mai mare
parte din via n ruri i migreaz n regiunile
preestuariene, dar nu se regsesc n mare;
3.
Sturioni dulcicoli - habiteaz numai n mediu dulcicol,
ruri, ntreaga lor via.
Un lucru deosebit de interesant la sturioni este acela c
acest grup de peti necesit un timp mare pentru
atingerea maturitii sexuale i completarea ciclului
gametogenetic n comparaie cu petii teleosteeni moderni
(tabelul nr.3). Vrsta medie a primei reproduceri variaz
ntre 5 - 25 ani la cele mai multe specii, ecartul mediu fiind
ntre 10 i 20 de ani. Cea mai precoce specie este A.
ruthenus (4 - 8 ani) i cele mai tardive sunt speciile
anadrome de talie mare (H. huso) sau cele care habiteaz
n condiii climatice grele (stocul estic al nisetrului
siberian: 25 - 25 de ani). Indiferent de tipul ecologic al

Pentru depunerea pontei, migraia sturionilor poate fi de la


civa pn la cteva mii de km.
Sezonul i perioada de depunere a pontei, variaz
funcie de specie i chiar de formele din cadrul aceleai
specii. Spre exemplu pstruga i nisetrul sunt bine
cunoscute a avea cteva ecotipuri bine definite din acest
punct de vedere, ecotipuri care difer n ceea ce privete
sezonul de migraie i stadiul de dezvoltare a gonadelor .
Sezonul de reproducere la sturioni ncepe la sfritul iernii
i se ncheie de regul primvara spre var.
n general condiiile de mediu care determin
migraia la sturioni sunt puin cunoscute, ns debitele
rurilor i temperatura sunt factori determinani.
Femelele de sturioni i depun icrele n ruri funcie de
viteza curentului, cteva specii reproducndu-se n enal la
adncimi relativ mai mari (morunul, nisetrul, sturionul alb),
altele prefernd ape mai puin adnci (sturionul verde i
de lac), ns toate cutnd substrat dur (roci sau prundi).
Din punct de vedere al nutriiei, toi sturionii sunt
carnivori. Cele mai multe specii consum ocazional
molute, viermi, crustacee i pete.

n apele Romniei triesc ase specii aparinnd la dou genuri:


Acipenser ruthenus, cega
Acipenser nudiventris, viza
Acipenser gueldenstaedtii, nisetrul
Acipenser stellatus, pstruga
Acipenser sturio, ipul
Huso huso, morunul]

Cega (Acipenser ruthenus) este o specie comun de sturion euro-asiatic. Este unul dintre
cei mai mici sturioni, o specie comun n Europa central. Cega este pescuit, dar poate fi
i crescut pentru caviarul sau gelatina ce se ob in din icrele sale sau capturat pentru
acvaristic. Dei este membru al familiei sturionilor, este un pe te exclusiv de ap dulce.
Se gsete n Dunre. Prefer apele adnci i limpezi, cu fund tare, apropiindu-se de mal
numai dac acesta este abrupt. Nu suport apele tulburi i pe cele srace n oxigen. Se
hrnete cu crustacee i larve de insecte. Msoar n medie 60-70 cm i cntre te 4+5 kg,
putnd ajunge la 1-1,25 m i 16 kg. Carnea i icrele sunt foarte apreciate. Longevitate.
Atinge o varsta de 22 24 ani. Femelele traiesc mai mult decat masculii.
Maturitatea sexuala: masculii la 3-7 ani (de obicei 4-5 ani), femelele la 5-12 ani (de obicei
7-9 ani). Probabil ca dupa atingerea maturitatii sexuale se reproduce anual, dar acest fapt
trebuie confirmat.
Fecunditate: Fecunditatea absoluta variaza intre 15.000 44.000 icre.

Cega

Viza (Acipenser nudiventris)

n Dunre este o specie trofic dulcicol, generativ


dulcicol, iubitoare de curent care populeaz adncurile cu
fund tare; se pare c nu face migraii. A fost semnalat de
la vrsare pn la Komaruo; n trecut urca i n cursul
inferior al unor aflueni: Prut i Siret .
Masculii ating maturitatea sexual la 6 - 9 ani iar
femelele la 12 - 14 ani. Reproducerea are loc pe funduri cu
pietri pe cursurile mijlocii ale rurilor. Prezint ovule de
aproximativ 3 mm diametru, lipicioase, prolificitatea
variind funcie de bazin. n Dunre se reproduce la 10
12oC pe bancuri de nisip i pietri unde curentul este
puternic (Antipa, 1934). Se reproduce la 2 - 3 ani odat.
Populaiile care habiteaz n Dunre se hrnesc cu larve de
insecte, cu molute i crustacee, cele din Marea Aral n
principal cu molute iar cele din Marea Caspic n special
cu peti i molute (Vasilescu, 1972).

Nisetrul (Acipenser
gueldenstaedti)

Dintre sturioni, din punct de vedere al valorii economice, nisetrul ocupa locul secund,
dupa morun. In mod obisnuit, poate atinge 90-120cm lungime si o greutate de 10-15kg,
exceptional 2,5m si 150kg. Corpul gros in apropierea capului si ingust inspre coada,
este acoperit cu placi (10-20 pe partea dorsala, 30-50 pe partile laterale si 10-15 pe
abdomen). Botul este scurt, usor comprimat vertical, gura inferioara, iar cele patru
mustati au aspect de franjuri. Nisetrul atinge maturitatea sexuala relativ tarziu (8-12 ani
masculii si 12-20 de femelele), reproducandu-se aodata la 2-3 ani. Se reproduce in
perioada aprilie-mai, cand paraseste apa sarata a marii pentru a depune icrele in apa
dulce a fluviilor. In aceasta perioada o femela poate depune pana la 3.000.000 de icre
cenusii-negricioase. Alevinii apar dupa 4-5 zile si raman in fluvii pana la sfarsitul lunii
iulie cand se retrag in mare, in apropierea gurilor de varsare. Aici vor ramane pana la
trei ani. Dupa aceasta varsta se retrag in mare, in locurile cu apa adanca

Pastruga (Acipenser Stellatus)

Pastruga este un sturion de dimensiuni medii, putand atinge o lungime de 2m si o


greutate de 80kg. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 1,2-1,5m si cantaresc 1015kg. Corpul pastrugii este alungit, fusiform, acoperit cu 10-15 scuturi dorsale si 30-35
ventrale, botul lung, ingust si usor comprimat dorso-ventral, gura transversala, buza
inferioara intrerupta median, mustatile nefranjurate. Pastruga este un peste migrator,
parasind apa sarata a marii pentru cea a fluviilor/raurilor in doua etape. Prima migrare
are loc in perioada martie-mai, pentru depunerea pontei, iar a doua in perioada augustoctombrie. Ziua sta in apropierea substratului, la adancimi mari, iar noaptea urca spre
suprafata apei in cautarea hranei.

Sipul

(Acipenser sturio)

Sipul este caracterizat prin prezenta unui numar redus de scuturi pe


partile laterale si pe cea dorsala. Botul este lung si lat, reprezentand
7,2% din lungimea totala a corpului. Odata cu inaintarea in varsta, botul
devine din ce in ce mai bont, descrescand de la 65% la 32% din
lungimea totala a capului. Poate masura 6m lungime si cantari 600kg.
Durata de viata este de 60 ani. Media exemplarelor pescuite a fost 2m si
90kg. Femelele ajung la maturitate sexuala intre 11 si 18 ani cand
masoara intre 1,5 si 1,8m, iar masculii intre 9 si 13 ani, cand masoara
intre 1,3 si 1,6m. Intervalul de timp dintre depunerea pontelor este de 13 ani. Perioada de reproducere variaza odata cu temperatura apei, intre
aprilie si iulie. In aceasta perioada femela urmata de cativa masculi va
depune icrele cu diametrul de 2,5-3mm deasupra substratului pietros sau
nisipos. Apa trebuie sa curga cu o viteza de 1,0-1,5m/sec si sa aibe o
temperatura de 13-22C. O femela adulta poate depune intre 12.000 si
30.000 icre/kg corp. Eclozarea se produce dupa 3-14 zile de la
depunere, la o temperatura a apei de 7-22C.

Morunul (Huso Huso)

Este cel mai mare dintre sturionii notri, putnd trece de 5 m


lungime iar ca greutate ajunge la 2.000 kg (s-au citat i moruni de
9 m lungime). Coloritul corpului cenuie-nchis pe spate i alb pe
abdomen. Are corpul masiv, alungit i gros, capul relativ mic i
botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioar semilunar. Buza
de sus ntreag, cea de jos ntrerupt la mijloc pe un spaiu mare.
Cele 4 musti de pe partea ventral a botului sunt turtite lateral.
Este lipsit de solzi, iar corpul este acoperit cu cinci rnduri de plci
(scuturi) osoase mici longitudinale. Triete pn la 100 de ani.
Depune icrele la adncimi de 8-20 m n fluvii, pe fund argilos i
pietri, n curentul apei n aprilie-iunie. Este un pete carnivor, se
hrnete cu crustacee, larve de insecte, larve de peti i peti
mici: scrumbie, hamsii, guvizi etc. Are valoare economic foarte
mare i este pescuit pentru carnea gustoas i icrele negre.
Morunul este clasificat dup IUCN ca o specie pe cale de
dispariie (CR)[1].

A doua familie a supraordinului Chondostrei, este familia Polyodontoidae.


Reprezentant al acestei clase este :

Pestele spatula (Polyodon spathula)

Membrii acestei specii au un aspect distinctiv, dat de botul mare si alungit,


in forma de spatula, care poate actiona ca un organ sensorial sau care ajuta
pestele sa colecteze planctonul. Numele genului - Polydon - deriva din
limba greaca, insemnand multi dinti si se refera la sutele de protuberante
osoase in forma de pieptene, aflate pe marginea superioara a barbiei, special
adaptate la metoda sa de a se hrani prin filtrarea planctonului. Acest peste de
talie mare atinge lungimea de cca. 1,5- 2,0 m si greutatea de aproximativ 5070 kg. Corpul este lipsit de solzi, cu exceptia unor solzi mici dispusi de-a
lungul liniei laterale, la baza dorsalei, si la baza pectoralelor. Are pielea
neteda, culoarea acesteia variind de la gri deschis pana la negru pe flancuri
si dorsal; abdomenul este alb-cenusiu. Masculii sunt, de regula, mai mari
decat femelele.
Pestele spatula este unul dintre putinii pesti de apa dulce care se hraneste
filtrand planctonul din apa, pentru aceasta inotand cu falca de jos lasata si cu
partile laterale ale capului umflate, ceea ce ii permite sa filtreze hrana si sasi ventileze branhiile in mod simultan. Atat operculele cat si rostrul sunt
acoperite de o retea de receptori tactili sau electrici, folositi pentru a aduna
informatii despre mediul inconjurator, inclusiv pentru localizarea prazii.

Pestele spatula are un schelet cartilaginos, se distinge de alti sturioni printr-un


rostru alungit si o piele neteda, fara solzi. Singurele zone osificate sunt
maxilarele. Gura este mare, prevazute cu dinti doar la exemplarele tinere. Ochii
sunt mici iar vederea slaba. Prezinta branhii mari, subtiri si inclinate pentru a
filtra hrana. Culoarea variaza dela de la albastru cenusiu la aproape negru in
zonele laterale, devenind alba pe pantece si in partea inferioara.
Hrana de baza, este zooplanctonul pentru puii aflati in faza postembrionara, iar
dupa aceasta faza consuma fitoplancton, insecte acvatice, resturi vegetale si larve
de chironomide.
Masculii ating maturitatea sexuala in jurul varstei de sapte ani, iar femelele intre 9
si 10 ani. Acest peste este relativ longeviv, putand atinge, in cazuri exceptionale,
varsta de 55 de ani, durata medie de viata fiind de 20-30 de ani.

Distrugerea locurilor de depunere a pontei, poluarea si pescuitul industrial si


sportiv, au dus la reducerea drastica a populatiei de pesti spatula.

Bibliografie:
1. Internet
2. Wikipedia
3. Pestii apelor noastre-George D. Vasiliu
4. Atlasul pestilor din R.S. Romania- Th.Busnita si I. Alexandrescu