Sunteți pe pagina 1din 56

Autori: Adrian Usatîi – cercetător științific al Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei;

Marin Usatîi – doctor habilitat, profesor universitar, șef al Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei;
Ion Toderaș – academician, doctor habilitat, profesor universitar, director al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei;
Nicolae Șaptefrați – cercetător științific al Laboratorului de Ihtiologie și Acvacultură al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei.

Recenzent: Miron Ionel, doctor în biologie, profesor universitar,


cercetător științific Gr. I, Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași, România

Redactor: Ștefan Țurcanu, doctor habilitat, profesor universitar,


Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Design copertă: Adrian Usatîi


Concepție grafică, machetare computerizată: Adrian Usatîi

Editat conform deciziei Consiliului științific al Institutului de Zoologie


al Academiei de Științe a Moldovei (proces-verbal nr. 12 din 10 noiembrie 2015).

Acest ”ATLAS” a apărut cu suportul financiar al Institutului de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei,
în cadrul proiectului aplicativ în derulare ”Stabilirea structurii, funcționării, toleranței comunităților de hidrobionți
și dezvoltarea principiilor științifice ale managementului bioproductivității ecosistemelor acvatice”.

Toate drepturile asupra acestei ediție aparțin autorilor.


Preluarea parțială sau totală a textelor, fără acordul autorilor, este interzisă.

© Adrian Usatîi, Marin Usatîi,


Ion Toderaş, Nicolae Şaptefraţi. 2015
ATLASUL «Peștii apelor Moldovei» include rezultatele cercetărilor științifice complexe (taxonomice,
ihtiologice, ecologice), efectuate de către Institutul de Zoologie pe parcursul ultimelor decenii asupra
biodiversității ihtiofaunei Republicii Moldova. Lucrarea prezintă o evaluare actuală a ihtiofaunei,
bazată pe cercetări de monitorizare efectuate în ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova.
În prezenta lucrare sânt descrise principalele specii de pești autohtoni și invazivi care populează
ecosistemele acvatice naturale ale Moldovei. Pentru ușurință și accesibilitate în căutare, sânt expuse
indexurile alfabetice cu denumirile speciilor, expuse în limbile latină, română, engleză și rusă. Speciile
de pești sânt prezentate conform unui algoritm unic: aspectul exterior, răspândirea (marcaj pe hartă
hidrografică), habitatul, particularitățile biologice şi ecologice, reproducerea, frecvența și starea de
conservare. Fiecare specie descrisă este însoțită de o imagine, cu aspect detaliat coloristic și deosebiri
vizibile, specifice speciei de pește, pentru determinarea corectă a ei. Informația și datele științifice sânt
însoțite suplimentar de o serie de curiozități din viața acestor specii în arealul de răspândire a lor. De
asemenea, în ATLAS, sânt incluse așa capitole cum ar fi: peștii și mediul ambiant, descrierea
principalelor artere acvatice din Republica Moldova, starea actuală a bazinelor piscicole naturale și
a faunei piscicole din Republica Moldova, anatomia și fiziologia peștilor, și a.
ATLASUL «Peștii apelor Moldovei» este direcționat atât specialiștilor în domeniu cât și unui public
mai larg: profesori de biologie, studenți, elevi, lucrători din domeniul protecției mediului, pescarilor
profesioniști / sportivi / amatori și pentru toți admiratorii și iubitorii naturii.

3
CUPRINS
PEŞTII ŞI MEDIUL AMBIANT 5 68 Fam. Esocidae
Bazinele piscicole naturale și fauna lor 7 70 Fam. Umbridae

 Fluviul NISTRU 8 72 Fam. Anguillidae

Cursul mijlociu și lacul de acumulare Dubăsari 10 74 Fam. Cyprinidae

Cursul inferior al fluviului Nistru 17 142 Fam. Nemacheilidae

Lacul de acumulare Cuciurgan 19 144 Fam. Cobitidae

Râurile mici din bazinul fluviului Nistru 20 148 Fam. Siluridae

 Râul PRUT 23 150 Fam. Ictaluridae

Lacul de acumulare Costești-Stânca 26 152 Fam. Lotidae

Râurile mici din bazinul râului Prut 27 154 Fam. Gasterosteidae

Râurile Cogâlnic, Ialpug, Lunga, Cahul 28 158 Fam. Syngnathidae

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PEȘTILOR 30 160 Fam. Atherinidae


Forma corpului, particularitățile 30 162 Fam. Percidae
exterioare și tegumentul
Scheletul intern și musculatura peștilor 33 180 Fam. Gobiidae

Organele interne 35 182 Fam. Centrarchidae

Reproducerea și migrațiile 39 184 Fam. Cottidae

Starea de conservare a speciilor 41 186 Index alfabetic al denumirilor științifice a peștilor

SPECIILE DE PEŞTI: Fam. Acipenseridae 42 187 Index alfabetic al denumirilor peștilor în limba română

Fam. Polyodontidae 52 188 Index alfabetic al denumirilor peștilor în limba engleză

Fam. Clupeidae 54 189 Index alfabetic al denumirilor peștilor în limba rusă

Fam. Salmonidae 60 190 BIBLIOGRAFIE

4
PEŞTII ŞI MEDIUL
AMBIANT

Peștii trăiesc pretutindeni unde este apă și fiecare specie temperatura apei). Peștii trăiesc la diferite temperaturi ale apei.
se adaptează la diversele condiții ale mediului acvatic de la Specia Lucania browni din familia Cyprinodontidae trăiște și se re-
apele din zona polară până la cea tropicală, de la straturile de produce în izvoarele Californiei muntoase unde temperatura
suprafață până la adâncimi oceanice, în apele sărate și dulci, la apei este peste 500C. Pe de altă parte Dallia pectoralis (peștele
fundul și în stratul de apă, în apele termale și cu temperaturi negru) și carasul iarna suportă înghețul, aflându-se în hiber-
negative și în apele cu efect de asfixie. nare pe fundul bazinelor piscicole, însă sângele și branhiile nu

ex
Mediul ambiant - considerat ca factor care influen-
țează asupra peștilor se împarte în biotic și abiotic:
biotic - lumea animală și vegetală a organismelor care este
îngheață (la înghețarea lor pieirea peștilor este inevitabilă).

De temperatura apei depinde intensitatea schimbului de sub-


stanțe al peștilor: - intensitatea alimentației, schimbul de gaze și alte
funcții. În bazinele piscicole încălzirea apei începe de la suprafață

am
în ambianță și legată cu peștii. Influența mediului biotic se
realizează pe diverse căi: concurența pentru hrană între di-
ferite specii, relațiile reciproce între răpitor și pradă, influ-
ența organismelor asupra regimului hidrobiologic al bazine-
lor piscicole și altele.
abiotic - proprietățile fizice și chimice ale mediului de vi-
fiind urmată de fenomene de stratificare termică care se caracteri-
zează prin diferențe de valori între suprafață și fund.

O importanță mare pentru pești o are amplitudinea tem-


peraturilor apei în care pot trăi și pentru fiecare specie poate fi
foarte diferită. Unii pești pot trăi în limitele schimbării tempe-
raturilor apei cu 5-70C, iar altele cu zeci de grade. În depen-
ețuire a peștilor. Factorii abiotici cei mai importanți care in-
fluențează asupra activității vitale a peștilor sânt: tempera-
tura apei, densitatea, gazele dizolvate în apă și a.
pl dență de limitele temperaturilor în care activitatea vitală se des-
fășoară mai intensiv peștii se împart în termofili și stenofili.
Temperatura influențează asupra termenilor reproducerii
Temperatura apei constituie un factor esențial pentru
fiziologia și creșterea peștilor. Peștii sunt animale poichilo-
terme- cu temperatura corpului variabilă și este egală sau cu
0,5-1,00C mai mare decât temperatura mediului acvatic în care
viețuiește. În timpul deplasărilor și mișcărilor sau îmbolnăviri-
lor temperatura corpului crește cu 2-30C (cea mai mare tempe-
ratură a corpului s-a înregistrat la ton, cu 110C mai mare decât
e
și depunerii pontei, dezvoltarea icrelor, ritmului de creștere,
schimbului de gaze. La ridicarea temperaturii apei consumul
de oxigen dizolvat în apă crește și invers, se micșorează la re-
ducerea temperaturii. Temperatura influențează și asupra con-
sumului hranei. Fiecare specie consumă hrana cel mai activ
într-un anumit interval de temperaturi. Consumul optim de

5
hrană pentru peștii termofili din apele noastre – lin, caras, ba- oxigenul solvit în apă se consumă la oxidarea substanțelor orga-
bușcă, acipenseride, fitofagi și al. este la temperatura apei de nice. Cantitatea optimă de oxigen solvit în apa bazinelor piscicole
Peștii și mediul ambiant

17-280C, știucă-15-180C, crap 20-280C (chiar și la 300C), păstrăv trebuie să fie în limitele 5 – 9 mg/l.
la 10-120C. La temperaturile mai mari sau mai mici peștii nu
Dioxidul de carbon (CO2) – se formează în rezultatul
mai consumă hrană (păstrăvul nu consumă hrană la tempera-
oxidării substanțelor organice și respirației hidrobionţilor. Acumu-
tura apei mai mică de +30C și mai mare de +180C).
larea în cantități mari a dioxidului de carbon în apă este dăună-
Gazele dizolvate în apă în cantități mari sânt oxige- toare pentru pești și alte organisme acvatice. Conținutul mare de
nul și azotul iar dioxidul de carbon în cantități mult mai mici. dioxid de carbon în apă (30 mg/l) duce la acumularea lui în sânge,

ex
Repartizarea gazelor în aerul atmosferic și în apă este neuni-
formă. Raportul de oxigen și azot în aer este de 1:4 iar în apă de
1:2. Însă cantitatea absolută de oxigen într-o unitate de volum
este mai mare în aer decât în apă. La temperatura de 200C într-
un litru de aer de 33 ori este ori este mai mult oxigen decât într-
înrăutățind respirația peștilor. Concentrația dioxidului de carbon
în apă nu trebuie să depășească 10 – 20 mg/l.

Hidrogenul sulfurat (H2S) – are un miros înțepător și


dăunător vieții hidrobionţilor. De obicei se formează în rezultatul

pentru respirație decât aerul.

am
un litru de apă. Prin urmare apa reprezintă un mediu mai dificil

Saturația apei cu oxigen din straturile mai adânci a bazi-


nelor acvatice piscicole naturale se realizează prin amestecul
apei de către vânturi și circulația apei datorită variațiilor tem-
peraturii. Odată cu mărirea temperaturii dizolvarea gazelor în
activității vitale a unor bacterii speciale și consumă mult oxigen
pentru oxidare, îndeosebi în bazinele poluate cu substanțe orga-
nice și cu un conținut redus de oxigen, înrăutățind brusc regimul
gazos al apei.

Densitatea apei – apa are proprietatea dea realiza


densitatea maximă la +40C. La înghețare apa își mărește volu-
apă se micșorează.

Oxigenul solvit în apă (O2) – constituie unul din facto-


rii limitativi cei mai importanți atât pentru viața peștilor cât și pen- pl mul cu 10% iar densitatea gheții este mai mică decât densitatea
apei la 00C. Astfel gheața plutește pe apă. Aceste proprietăți au
o importanță semnificativă în natură. Când se răcește timpul

tru viața celorlalți hidrobionţi. Oxigenul din apă parțial provine


prin difuziune din aerul atmosferic și parțial de la plantele verzi
(îndeosebi de la alge). Plantele (algele și macrofitele) descompun
bioxidul de carbon (CO2) dizolvat în apă asimilând carbonul și eli-
minând oxigenul (procesul de fotosinteză care se desfășoară nu-
mai ziua). În timpul nopții procesul de fotosinteză se întrerupe iar
e
apele bazinelor acvatice se răcesc până la +40C și se lasă la fund,
iar la suprafață din straturile mai adânci se ridică apa cu tem-
peratura mai mare. În momentul când toată apa a ajuns la tem-
peratura de +40C stratul de la suprafață se răcește și la 00C în-
gheață rămânând la suprafață, iar stratul de apă de la fundul
bazinului rămâne lichid la o temperatura de +40C, permițând
existența vieții bentonice. Densitatea mare și viscozitatea mică

6
a apei (determinate de cantitatea de săruri solvite si tempera- B az i n e le p i sc i c o le
tură) joacă un rol important în viața peștilor în primul rând prin n at u ra l e și f aun a l or
rezistența apei împotriva rezistenții corpului, deci și a vitezei
de deplasare, în al doilea rând – presiunea apei asupra organis- Republica Moldova, geografic, se suprapune pe bazinele
mului care crește odată cu coborârea în straturile de apă mai hidrografice ale fluviului Nistru și râului Prut. La jumătatea se-
adânci. În aceste condiții pentru pești o importanță majoră o are colului trecut lungimea totală a râurilor constituia 3 260 km, su-
adaptările care-i asigură existența în straturile de apă, menține- prafața lacurilor naturale era 5 900 ha și a bălților din luncile
rea corpului într-o anumită poziție și-i ușurează înotul. Aceste inundabile era de circa 46 mii hectare. Însă după anul 1950 –
adaptări s-au manifestat prin micșorarea densității corpului da-

care.
ex
torită căruia se poate menține în masa de apă fără mare efort, și
la formarea diverselor forme ale corpului și modalități de miș-

Reacția activă a apei (pH) – este condiționată de pre-


începe regularizarea cursurilor și debitelor râurilor mici și
mari, și în anul 1962 suprafața bazinelor piscicole naturale s-a
micșorat. În prezent fondul bazinelor piscicole naturale include
fluviul Nistru și râul Prut cu lungimea totală de 1 352 km, și
suprafața de 15 mii ha, lacuri de acumulare – 15 380 ha, bălți

am
zența ionilor de hidrogen (H+) și hidroxil - (OH–). Preponderența
cantitativă a ionilor de hidrogen condiționează reacția acidă (mai
mică de 7.0), iar a celor de hidroxil, reacția alcalină (mai mare de
7.0). La raportul cantitativ egal al ionilor de hidrogen și hidroxil
reacția este neutră (egală cu 7.0). Activitatea vitală optimă a hidro-
bionților decurge în mediul neutru. pH-ul reglează intensitatea
din luncile inundabile – 3 580 ha.

Ihtiofauna din bazinele acvatice piscicole naturale ale Re-


publicii Moldova este foarte variată și include peste 100 specii
și subspecii de pești atribuite la 14 ordine și 22 familii. După
originea zoogeografică ihtiofauna este compusă din 10 com-
plexe faunistice: boreal-de-șes (știucă, șalău, babușcă, ţigănuş,
schimbului de substanțe acționând nu numai asupra componenței
cantitative a hidrobionților dar și asupra dezvoltării calitative a lor.
Acțiunea pH-lui asupra hidrobionților este legată și prin faptul că
capacitatea hemoglobulinei de a folosi oxigenul dizolvat în apă la pl ocheană, văduviță, batcă, biban, clean, ghiborț, fufă, cleanul
mic, ocheană mare, caracudă, sabiță, lin, biban-soare); boreal-
submontan (scobar, lostriță, grindel); ponto-caspic de apă dulce

diverse valori a ionilor de hidrogen este diferită. Din această cauză


schimbarea pH-ului provoacă schimbări în intensitatea respirației.
Pentru peștii din apele naturale cele mai optime valori ale pH-lui
sânt între 6.0 – 8.0.
e
(nisetru, păstrugă, poliodon, cegă, viză, morun, avat, obleț, plă-
tică, cosac-cu-bot-turtit, morunaș, roșioară, mreană, pietrar,
zboriş, fusar); ponto-caspic de mare (moacă-de-brădiș, ciobă-
naș, mocănaș, guvid-de-baltă, strongil, osar, gingirică, scrum-
bie-de-Marea Neagră, rizeafcă, caspiosoma, umflătură); terțiar-
de-șes (morun, crap, caras argintiu, zvârlugă, țipar, somn, bu-
falo, somn-american); preasiatic (beldiță); chinezesc-de-șes

7
(porcușor-de-Nistru, boarță, murgoi-bălțat, rotan, sânger, no- și insule. În secțiunea s. Zaleşcichi debitul mediu multianual
Bazinele piscicole naturale și fauna lor

vac, cosaș, scoicar, porcușor-de-nisip, porcușor-de-șes, porcu- ajunge la 233 m3/s.


șor-de-Dunăre); nord-boreal de apă dulce (mihalț); nord-boreal
Cursul mijlociu – era de la s. Cosăuţi până la or. Du-
marin (ghidrin); mediteranean (ac-de-mare, aterină). Istoric, ih-
băsari (în prezent or. Camenca) și se evidenția prin multiplele
tiofauna s-a format în următoarele complexe faunistice: boreal-
praguri și insule în zona s. Cosăuți. Lățimea era de la 80 m până
de-șes, terțiar-de-șes și ponto-caspic. Reprezentanții acestor
la 200 m, adâncimi 0,3 – 1,5 m la praguri și 1,8 – 4,0 m între
complexe sânt specii aborigene, cum ar fi: pietrarul și ţigănuşul
praguri și viteza de scurgere 0,7 – 2,0 m/s. Debitul mediu mul-
– endemici ai Dunării și Nistrului, lostrița și fusarul – endemici
tianual în zona or. Camenca ajunge la 299 m3/s.
ai Dunării, guvizii și acul-de-mare – endemici ai bazinului Mă-

mai sus.
ex
rii Negre, etc. Restul speciilor de pești au pătruns în bazinele
acvatice ale Moldovei din alte complexe faunistice menționate
Cursul inferior – era de la gura de vărsare a r. Răut (în
prezent barajul Dubăsari) până la vărsarea în Limanul Nis-
trean. Lățimea în perioadele cu cel mai mic nivel de apă era de
70 – 210 m, adâncimi de 1,9 – 9,4 m și debitul mediu multianual
Fluviul NISTRU

am
Izvorăște din munții Carpați de la altitudinea de 760 m și
are lungimea de 1362 km (în limitele teritoriale ale Republicii
Moldova 657 km). Una din particularitățile caracteristice ale ba-
zinului este lipsa afluenților mari și multitudinea afluenților
mici – 984 (160 primari, 824 secundari). După particularitățile
în zona or. Tiraspol este de 357 m3/s. La km 148 (1 km aval de
s. Cioburciu) fluviul Nistru se bifurcă formând brațul Turun-
ciuc cu o lungime de 58 km care prin lacul Beloe se varsă în
fluviul Nistru lângă localitatea Beleaevka la 21 km de gura de
vărsare în Limanul Nistrean. Praguri și insule pe acest curs erau
mai puține decât pe cursul mijlociu. În aval de or. Bender flu-

fiziografice și hidrologice fluviul Nistru a fost împărțit în trei


sectoare: superior, mijlociu și inferior (Ярошенко, 1957).

Cursul superior – de la izvoare până la s. Cosăuți. În


pl viul căpăta caracter de șes cu multiple bălți și lunci inundabile
– peste 50 000 ha.
Pentru regimul hidrologic al fluviului sânt caracteristice
viiturile de primăvară – vară, dependente de topirea zăpezii și
partea superioară a fluviul Nistru (până la gura de vărsare a
râului Strviaj) reprezentă un torent tipic de munte cu viteze de
curgere – 2-3 m/s și adâncimi nu mai mari de 1m. Începând cu
platoul Volânsco – Podolsc devine un râu mare cu praguri și
insule. Lățimea medie este aproape de 200 m, viteza de scur-
gere a apei – 1 – 2 m/s și adâncimi de 1,8 – 4,0 m între praguri
e
ploile torențiale. Pe cursul superior cea mai mare creștere a ni-
velului apei are loc vara, iar pe cursul mijlociu și inferior – pri-
măvara. Creșterea viiturilor se produce rapid, iar scăderea du-
rează o perioadă mai îndelungată, până la 10 și mai multe zile.
Temperatura medie lunară a apei în lunile de iarnă ajunge
aproape de 00C, în aprilie 6-100C, în mai 12-180C, în iunie 18-

8
220C, cu creșterea continuu a ei în luna iulie. Temperatura ma- regularizarea debitelor de apă prin edificarea barajelor
ximă a apei se semnalează de la mijlocul lunii iulie până la mij- de la Dubăsari (a. 1956) și Novodnestrovsc (Ucraina, a. 1981);
locul lunii august și în unele zile poate ajunge până la 27-300C. îndiguirea albiei în aval de barajul Dubăsari și secarea
După importanța diversității biologice, fluviul Nistru se bălților în lunca inundabilă din cursul inferior;
consideră ca bazin piscicol de categorie superioară, în care se extragerea nisipului și pietrei de râu din albia minoră
menține ihtiogenofondul principal al speciilor valoroase de și folosirea ireversibilă a apei la irigație, industrie și în scopuri
pești: managere;
poluarea cu pesticide, erbicide și alte substanțe utili-
acipenseride (morun, nisetru, păstrugă, cegă);
zate în agricultură, cu ape reziduale neepurate de la întreprin-

clupeide (scrumbie);ex
ciprinide (mreană, morunaș, crap, plătică, sabiță,
clean, avat, ocheană-mare, văduviță);

percide (șalău, șalău-vărgat, fusar, pietrar);


deri industriale, din sectorul zootehnic și din alte procese teh-
nologice și activități economice;
exploatarea defectuoasă a resurselor piscicole prin pes-
cuitul nereglementat, braconaj ş.a.;

am
alte specii (mihalț, lostriță, păstrăv, somn, știucă).

Până la regularizarea debitelor de apă fluviul Nistru era


locul de reproducere a multor specii de pești: morun, nisetru,
păstrugă, cegă, șalău, mreană, morunaș, scrumbie, crap, lin,
ocheană, plătică, sabiță, avat, clean, somn, biban, știucă și se în-
lipsa evidenței pescuitului și neefectuarea măsurilor de
ameliorare piscicolă.

Barajul Dubăsari a separat cursul superior și mijlociu de


cursul inferior provocând dereglări semnificative a condițiilor
ecologice pentru reproducerea, dezvoltarea și creșterea faunei
piscicole. Atenuarea valorilor maxime a viiturilor de primăvară
tâlneau pe tot cursul Nistrului. Însă, începând cu jumătatea a
doua a secolului trecut, capturile acestor specii au scăzut sub-
stanțial, în special a sturionilor. Concomitent s-au redus și efec-
tivele mrenei, morunașului, șalăului, crapului, avatului, som- pl și vară, perturbarea debitelor și nivelurilor de apă însoțite și de
îndiguirea ambelor maluri în aval de barajul Dubăsari (362,9
km de diguri numai pe teritoriul Republicii Moldova) și cu asa-
nului, linului și ochenei. În prezent nisetrul, morunul și păs-
truga se întâlnesc doar sporadic. Dispariția sturionilor și a altor
specii valoroase a fost influențată de factorii antropogeni care
au modificat condițiile de reproducere, dezvoltare, nutriție și
îngrășare fiind provocate de:
e
narea circa a 38 753 ha de bălți din luncile majoră și inundabilă
au provocat schimbări mari în regimul fizico-chimie al ecosis-
temelor (Русев, 2008).
O influenta negativă asupra ecosistemelor Nistrului, înce-
pând cu mijlocul secolului trecut, o produce și poluarea cu ape
reziduale neepurate, de la întreprinderi industriale, comunale,

9
din sectoarele agricol și zootehnic (poluarea fluviului Nistru 1981, a separat partea inferioară a cursului superior de cursul
din toamna anului 1983 cu 4,5 mln m3 ape reziduale (200 – 250 mijlociu, regularizând dinamica debitului anual al fluviului, a
Fluviul NISTRU

g/l săruri de kaliu) deversate de la combinatul de îngrășăminte viiturilor naturale, modificând regimul hidrologic și termic cu
de kaliu din or. Stebnicov (Ucraina) a provocat pieirea a 920 consecințe negative asupra ecosistemelor din aval. S-au micșo-
tone pește marfă și 1,3 tone puiet de pești), pomparea și folosi- rat semnificativ debitele în perioadele viiturilor cu atenuarea
rea ireversibilă a apei în scopuri industriale și pentru irigații, valorilor maxime și desincronizarea volumelor, debitelor și di-
excavarea prundișului și nisipului din albia minoră și alte acti- namicii fluxului de apă cu necesitățile ecosistemelor
vități. Mari prejudicii resurselor piscicole se cauzează și prin (Чепурнова, 1991). Debitul maxim al apei se înregistrează în
folosirea apei în scopuri agricole și industriale. În perioada ani- luna martie cu temperaturi atipice condițiilor de înmulțire, iar

ex
lor 1980 - 1990 în fl. Nistru funcționau 122 stații de pompare a
apei având capacitatea de 159,3 m3/s. Majoritatea stațiilor nu
erau echipate cu instalații eficiente de protecție a peștilor, și ca
urmare o mare parte din icrele pelagice, puietul de pești și chiar
în perioada reproducerii, volumul acestora scade brusc provo-
când schimbări periodice esențiale, și ca urmare boiștile nu se
acoperă cu apă sau se acoperă și apoi se golesc, cauzând pieirea
masivă a icrelor și puietului. Modificarea regimului hidrologic

mln de puieți.
am
indivizii maturi nimereau în instalațiile de pompare distru-
gându-i. Numai pe cursul inferior, anual, se nimicesc circa 100

Cursul mijlociu și lacul de acumulare Dubăsari.

După anul 1955, pe cursul superior și mijlociu, dar și în


lacul de acumulare Dubăsari, s-a format un ihtiocomplex spe-
a contribuit la micșorarea vitezei de scurgere a apei, accelerând
simțitor procesul de colmatare și distrugere a locurilor de re-
producere și îngrășare a peștilor.
Factorul termic a redus termenii de îngrășare a peștelui
din lac. Analizând succesiunile multianuale a regimului termic
s-a remarcat o scădere a temperaturii apei în perioada de pri-

cific cu predominarea plăticii, babuștei, șalăului, crapului, ce-


gii, morunașului, mrenei, somnului, cleanului, avatului, linu-
lui, știucii și altor specii valoroase de pești. Lacul de acumulare pl măvară - vară cu 5 – 8 °C comparativ cu temperatura naturală,
care se resimte până la barajul Dubăsari, ducând la dependența
inversă între volumul de apă deversat din lacul Novodnes-
trovsc și temperatura apei pe o distanta de până la 400 km în
a devenit principalul loc pentru îngrășare, iar cursul mijlociu și
superior ale fluviului - locuri pentru reproducere. Anterior,
cantitatea de pește pescuită anual pe cursul mijlociu și în lac
constituia circa 80 tone, iar în comun cu pescuitul sportiv și
amator peste 160 tone. Însă construirea barajului Novodnes-
trovsc (Ucraina) edificat la km 677,7 și dat în exploatare în anul
e
aval. În perioada de iarnă temperatura apei este cu 5 - 6 0C mai
ridicată. Prin urmare în perioada de după construcția barajului
Novodnestrovsc și până în prezent s-a modificat substanțial
dinamica distribuției temperaturilor medii anuale și sezoniere
a apei. Valorile maxime a temperaturilor de vară pe tronsonul
s. Naslavcea – or. Camenca s-au deplasat cu o lună (o lună și

10
jumătate în anii mai răcoroși), de la mijlocul lunii iulie până la numeric. Până la edificarea barajului de la Novodnestrovsk,
mijlocul lunii august fiind cu 4-5°C mai scăzute. Este cunoscut cursul mijlociu al fl. Nistru era locul de reproducere a peste 30
că pentru continuarea normală a ciclului vital fiecare specie, ne- specii și subspecii valoroase de pești, însă după anul 1985, con-
cesită o anumită sumă a temperaturilor în decursul a douăzeci comitent cu începutul exploatării complexului hidroenergetic a
și patru de ore, însă din cauza repartizării neuniforme a lor au început să scadă numărul puietului pe boiști. S-a redus repro-
loc schimbări a structurii de vârstă și a parametrilor gravidi- ducerea naturală nu numai a speciilor de pești termofili care se
mensionali a populațiilor multor specii de pești economic valo- reproduc la temperatura apei de 15 - 22°C (cegă, roșioară, mo-
roase, fiind influențate de modificarea perioadelor de eclozare runaș, plătică, crap, caras, clean, somn, caracudă), dar și a spe-
a embrionilor și de creștere a puietului (Чепурнова, 1991; ciilor ombrofile care se reproduc la temperatura apei de 4 - 15°C
2007).

ex
În ultimii 30 de ani a avut loc invadarea masivă a Nistru-
lui mijlociu și lacului Dubăsari cu diversă vegetație acvatică al-
cătuită din plante lacustre (de baltă) și palustre (de mlaștină),
(avat, ocheană, știucă, biban, șalău, cleanul mic, văduviță, ba-
bușcă mreană, scobar).
Tronsonul de 10 km în aval de lacul de liniștire (672 - 662
km) după edificarea barajului Novodnestrovsc care a stopat

am
fapt care demonstrează începutul procesului de înmlăştinire a
lacului. Iar odată cu sporirea progresivă a productivității biolo-
gice a comunităților vegetale, necontenit scade capacitatea de
reproducere a populațiilor de pești (Шарапановская, 1999).
Din cauza deversării apei reci din lacul Novodnestrovsc speci-
ile fitofile nu mai folosesc boiștile din cursul mijlociu, iar supra-
migrațiile peștilor spre boiștile situate în amonte de baraj a de-
venit locul principal pentru reproducerea unor specii litofile -
cegă (Acipenser ruthenus), mreană (Barbus barbus), morunaș
(Vimba vimba), clean (Squalius cephalus). Prezența unui prund
lung în zona s. Naslavcea și a multiplelor insulițe de prundiș și
nisip creează condiții favorabile pentru înmulțirea speciilor
fețele boiștilor din lacul Dubăsari sânt insuficiente. Colmatarea
excesivă a lacului Dubăsari și viiturile mari din anii 2008 și 2010
au distrus aproape în întregime boiștile pentru speciile litofile
de pești. pl menționate. Luând în considerație importanta acestui tronson
pentru reproducerea speciilor litofile este apreciat ca zonă eco-
logică sensibilă.

Regimul de exploatare a hidrocentralei de la Novodnes-


trovsc a redus considerabil debitul de apă în perioada de repro-
ducere a peștilor (aprilie-iunie) de la 200,0 m3/s până la 40,7
m3/s, iar variațiile diurne a nivelului apei (până la 1,5 m) au
stopat realmente reproducerea speciilor fitofile, care constituie
peste 50% din toate speciile prezente și 90% din efectivul lor
e
11
Gymnocephalus schraetser (Linnaeus, 1758) Răspăr - - + + - -
Gymnocephalus cernua (Linnaeus, 1758) Ghiborţ + + + + + +
Gymnocephalus baloni Holcík & Hensel, 1974 Ghiborţ-de-Dunăre - + - + - -
Gymnocephalus acerina (Gmelin, 1789) Zboriş + + - - - -
Zingel zingel (Linnaeus, 1766) Pietrar + + + + - -
Zingel streber (Siebold, 1863) Fusar - - + + - -
Fam. Gobiidae
Neogobius melanostomus (Pallas, 1814) Stronghil + + + + - -
Ponticola kessleri (Guenther, 1861) Guvid-de-baltă + + + + - -
Ponticola syrman (Nordmann, 1840) Guvid--sirman - + - - - -

ex
Babka gymnotrachelus (Kessler, 1857)
Proterorhinus semilunaris (Heckel, 1837)
Neogobius fluviatilis (Pallas, 1814)
Mesogobius batrachocephalus (Pallas, 1814)
Benthophilus nudus Berg, 1898
Mocănaş
Moacă-de-brădiş
Ciobănaş
Hanos
Umflătură-golaşă-pontică
+
+
+
+
-/?
+
+
+
+
+
+
+
+
-
-
+
+
+
-
+
-
-
-
-
-
-
+
-
-
-

Benthophilus stellatus (Sauvage, 1874)


Caspiosoma caspium (Kessler, 1877)
Knipwitschia longecaudata (Kessler, 1877)
Ponticola eurycephalus (Kessler, 1874)
Gobius niger Linnaeus, 1758
am
Benthophilus durrelli Boldyrev et Bogutskaya, 2004 Umflătură-de-Don
Umflătură
Caspiosoma
Cnipovicia-cu-coadă-lungă
Guvid-de-liman
Guvid-negru
Fam. Centrarchidae
-/?
+
-/?
-
-
-
+
+
+
+
+
+
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-

Lepomis gibbosus (Linnaeus, 1758)

Perccottus glenii Dybowski, 1877


Biban-soare

Guvid-de-Amur

pl
Fam. Odontobutidae
-

-
Ord. Scorpaeniformes Fam. Cottidae
Zglăvoacă
+

+
-

-
+

+
-

-
+

e
Cottus gobio Linnaeus, 1758 + + + + - -
Cottus poecilopus Heckel, 1837 Zglăvoacă-răsăriteană + + + + - -
Ord. Mugiliformes Fam. Mugilidae
Liza haematocheilus (Temminck & Schlegel, 1845) Pelingas - + - - - -
(+) 69 (+) 84 (+) 54 (+) 66 (+) 18 (+) 28
Total (specii) 102
(?) 9 (?) 12 (?) 8 (?) 6 (?) - (?) 3
+ - prezent; ̶ - absent ; +/? - prezență incertă; ̶ /? - absență incertă; ? - informații insuficiente

15
Lacul de acumulare Dubăsari a fost format în anul Pe malul stâng
Fluviul NISTRU

1954 pe cursul mijlociu al fluviului Nistru la km 356 de la gura are o arie de extin-
de vărsare în limanul Nistrean. Are lungimea de 125 km (bara- dere pe râul Iagorlâc,
jul Dubăsari - or. Camenca), suprafața de 6 750 ha, lățimea me- formând golful Go-
die de 528 m cu devieri de la 200 m până la 1 800 m, adâncimea ieni, situat la 18 km în
medie 7,19 m, maximă - 19,5 m. Morfometric lacul este împărțit amonte de barajul
în trei sectoare: Dubăsari, prin inun-
1) Superior (or. Camenca - or. Râbnița) darea luncii de la gura
cu lungimea de 50 km, lățimea 200- de vărsare a râului Ia-

ex
300 m, iar în aval de localitatea
Molochișul Mare ajunge până
la 500 m;
gorlâc, având suprafața
de 300 ha și întinzându-se
pe o distanta de 6 km cu
adâncimi de până la 5m în

2) Mijlociu (or. Râbnița - s. Țâbuleuca)


am mijlocul golfului, iar în zona
confluenței cu lacul de acu-
mulare Dubăsari – 9 m. Pe seg-
mentul cel mai îngust al golfului
s-a construit podul traseului Chiși-
nău - Râbnița divizându-l în două
părți, iar schimbul apei se efectuează
cu lungimea de 48 km prioritar cu lățimea de
350-600 m, pe alocuri (în aval de s. Popenchi
și Jura) până la 1 000 – 1 200 m;
pl printr-un canal de comunicare îngust cu
adâncimea de 2,5 m. Regimul hidrologic și hidrochimic este de-
terminat de o anumită izolare de lacul Dubăsari (un schimb mai

3) Inferior (s. Țâbuleuca - or. Dubăsari) cu


lungimea de 30 km, lățimea de 600 – 1 000 m, iar
în zona s. Molovata și barajului 1 500 – 1 800 m.
e
intensiv al apei are loc numai în perioada viiturilor), o mai mică
(în comparație cu lacul de acumulare) influență antropică, tem-
peratura apei cu 3-50C mai ridicată decât în lacul de acumulare
în perioada de reproducere (depunerea pontei în golf începe
mai devreme). Pe toată suprafața golfului sânt situate boiști pe
care se reproduc peste 14 specii de pești: șalău, plătică, știucă,

16
ocheană, babușcă, caras, biban, roșioară, lin și altele. Inițial ih- este de 150 – 200 m, adâncimea medie este de 4 - 6 m iar nemij-
tiofauna golfului era reprezentată de 27 specii de pești, însă în locit lângă baraj până la 15 m. În albia minoră sânt situate mul-
ultima perioadă nu se mai întâlnesc – linul, cleanul, caracuda, tiple bancuri de nisip și insulițe aluviale. Partea superioară a
morunașul. Din aceste considerente golful Goieni din anul 1972 acestui segment (km 356 - 345) este apreciată ca zonă ecologic
este inclus în componenta rezervației naturale de stat „Iagorlîc” sensibilă din cauza densității mari a diferitor specii de pești și
(inițial din 1972 până 1990 cu denumirea „Golful Goieni”). are o însemnătate mare pentru reproducerea, îngrășarea și ier-
Ihtiofauna lacului de acumulare Dubăsari și a cursului narea faunei piscicole. Acest segment este de o importantă ma-
mijlociu este dominată de speciile de talie mică - babușcă joră pentru reproducerea speciilor litofile fiindcă este ultima
(20,5%), biban (16,3%), caras argintiu (7,0%) – în total (43,8%). din zonele rămase (cu excepția zonei de lângă s. Șerpeni) a

ex
Speciile de talie mare constituie – 26,9%, - plătica (9,0%), avatul
(4,2%), șalăul (5,9%), știuca (3,0%), somnul (2,4%), crapul
(1,2%), sângerul (0,6%), novacul (0,6%). Speciile nevaloroase al-
cătuiesc – 29,3%. Volumul capturilor pescuitului industrial/co-
albiei minore formată din prundiș și piatră de râu și este locul
de reproducere a sturionilor (Huso huso, Acipenser stellatus, Aci-
penser guldenstadti, Acipenser ruthenus), mrenei (Barbus barbus),
morunașului (Vimba vimba) precum și a speciilor reofile, scrum-

anilor 2006 – 2010).


am
mercial din lacul Dubăsari în prezent s-a micșorat de 9 ori (de la
65 tone în perioada anilor 1971 – 1975 până la 7,3 tone în perioada

Cursul inferior al fl. Nistru (barajul Dubăsari – limanul


Nistrean) are o semnificație majoră pentru menținerea geno-
biei-de-Dunăre (Alosa immaculata), sabiței (Pelecus cultratus).
Variațiile diurne bruște a nivelului apei pe această porțiune în
perioada reproducerii constituie principala influență negativă
deoarece provoacă pieirea alevinilor și puietului.
În ultimii ani s-a constat și influența negativă a tempera-
turilor scăzute asupra proceselor de reproducere. La scăderea
fondului ihtiofaunei autohtone datorită faptului că sectorul no-
minalizat după particularitățile hidrologice a concentrat în sine
schema bazinului Nistru în parametri reduși. După condițiile
ecologice s-au păstrat căile anterioare de migrație și legătura pl temperaturii apei până la 100C pe acest sector peștii părăsesc
boiștile. Dacă temperatura scăzută se menține o perioadă mai
îndelungată, duce la resorbția icrelor. Din cauza deplasării pe-
rioadelor de încălzire a apei până la temperaturi optimale pen-
reciprocă cu Limanul Nistrean și Marea Neagră, menținând po-
tențialul speciilor migratoare și semimigratoare a ihtiofaunei ba-
zinului Nistru.
Porțiunea cursul inferior de la barajul Dubăsari (km 356
în aval până la km 335) este influențată nemijlocit de funcționa-
rea lacului de acumulare. Lățimea fluviului pe acest segment
e
tru reproducere între diferite specii începe concurența pentru
boiști în rezultatul căreia unele specii nu depun ponta.
Temperatura și nivelurile ridicate ale apei au devenit pa-
rametrii alternativi care trebuie luați în considerație la evalua-
rea factorilor necesari pentru asigurarea condițiilor de reprodu-
cere. Cu cât viitura este mai mare cu atât temperatura apei este

17
mai mică în fluviu. Din acest motiv pentru o perioadă mai în- distanță de cca 1 000 – 1 500 m concomitent influențând negativ
delungată debitul minim, necesar pe acest sector, trebuie să asupra bazei trofice și reducând semnificativ suprafețele boiș-
Fluviul NISTRU

constituie 140 m3 /s. În perioada de la jumătatea lunii aprilie tilor pentru speciile limno-reofile.
până în prima decadă a lunii mai debitul apei trebuie să spo- Numai în perioada anilor 1960 - 1987 pe cursul inferior al
rească treptat de la 350 m3/s până la 550 m3/s la sfârșitul lunii fl. Nistru s-au excavat peste 10 mln.m3 de nisip și prundiș din
mai și să se mențină și în prima decadă a lunii iunie după care care circa 10 mln m3 s-au excavat în locuri fără prospectarea ză-
treptat să scadă (cu scăderi diurne nu mai mult de 25 m3/s în
cămintelor. Pe unele segmente volumul de nisip și prundiș ex-
24 ore) până la 225 m3/s. cavat depășea volumul calculat inițial. În zona localității Vadul-

ex
Deversarea apei din lacul Dubăsari și prezența substratu-
lui de prundiș și nisip pe segmentul barajului Dubăsari- or. Va-
dul-lui-Vodă imită condițiile ecologice favorabile pentru repro-
ducerea naturală a multor specii de pești. Variațiile sistematice
ale nivelului de apă pe tronsonul de 20-30 km în aval de baraj
lui-Vodă din a. 1961 până în anul 1983 s-au excavat mai mult
de 15 mln m3 având rezerve numai de 9,98 mln m3, iar în zona
localității Grigoriopol tot în această perioadă s-au excavat 3,6
mln m3 având rezerve de numai 2 mln m3. Luând în considera-
ție că grosimea stratului extras a fost de 2 - 6 m (în mediu 4 m)

am
în perioada de reproducere, facilitează migrarea și prezența re-
producătorilor până la maturizarea produselor sexuale și re-
producerea eficientă. Însă în ultimii 20 - 25 de ani se înregis-
trează o instabilitate tot mai frecventă a nivelurilor diurne și se-
zoniere ale apei, iar variațiile temperaturii și viteza de curgere
a apei sânt factorii determinanți care compromit reproducerea
suprafața boiștilor distruse a fost de peste 850 ha. pe care se re-
produceau și dezvoltau speciile limno-reofile: - sturionii, ava-
tul, morunașul, șalăul, cleanul, mreana, scobarul, cosacul-cu-
bot-turtit. Numărul puietului migrator de pe boiști în această
perioadă s-a micșorat cu 115 mln (câte 23 mln anual).
În condițiile ecologice actuale, ihtiofauna cursului inferior
naturală a speciilor migratoare și semimigratoare de pești.
O influență negativă asupra condițiilor de reproducere,
dezvoltare și îngrășare a ihtiofaunei pe acest sector a produs-o
pl poate fi atribuită la complexul reofil-limnofil din care fac parte
reofilii tipici (avat, clean, cleanul mic, scobar, pietrar, morunaș,
mreană și a.) și limnofilii tipici (crap, caras-argintiu, babușcă,
lucrările de adâncire a albiei fluviului cu excavarea prundișului
și nisipului, lucrări care au demarat la sfârșitul anilor 50 secolul
trecut, excavând anual circa câte 2,8 mln m3 de nisip și prundiș
din albia minoră a fluviului. Prin efectuarea acestor lucrări s-au
distrus comunitățile naturale ale Nistrului cauzând prejudicii
semnificative ihtiofaunei și degradarea completă a biocenoze-
lor bentale nu numai în locurile excavării dar și în aval, pe o
e
roșioară și a.). Din speciile prezente valoare economică majoră
o au 14 specii (cegă, scrumbie-de-Dunăre, știucă, crap, plătică,
avat, clean, sânger, novac, cosaș, morunaș, mreană, somn, șa-
lău), iar 9 specii (rizeafcă, caras-argintiu, roșioară, cosacul-cu-
bot-turtit, batcă, babușcă, cleanul-mic, scobar, biban) au valoare
economică mică. Dominante în capturi sânt speciile de talie mică
– carasul-argintiu (15,6%), babușca (12,6%), batca (8,8%), bibanul

18
(8,3%), roșioara (5,7%) și cosacul-cu-bot-turtit (3,2%) - în total - rele lacului era de 12,6-12,7°C. Concomitent cu mărirea capaci-
54,2%. Din speciile de talie mare mai frecvent în capturi domină tăților de producție a CTEM (1967-1970) temperatura medie
plătica (9,6%) urmată de șalău (2,8%), crap (2,8%), avat (3,2%) - anuală a apei din sectorul inferior a început să crească depășind
în total 18,4%. Rar întâlnite în capturi au fost sângerul (0,8%), no- cu 3,7°C temperatura naturală.
vacul (0,5%), mreana (0,3%), somnul (0,3%), știuca (0,2%), clea-
nul (0,2%), scobarul (0,2%), cega (0,1%), morunașul (0,1%) și co-
sașul (0,1%).
Capturile pescuitului industrial pe acest sector în peri-

ex
oada anilor 2006-2010 în comparație cu perioada anilor 1966-
1990 au scăzut de 4 ori de la 66,5 tone până la 16,5 tone, plătica
de la 30 tone până la 1,5 tone, ocheana de la 25 tone în prezent
lipsește în capturi, șalăul de la 13 tone până la 1,5 tone).
Lacul de acumulare Cuciurgan a fost format în anul

am
1964 prin regularizarea limanului natural Cuciurgan și are su-
prafața de 2 730 ha, cu adâncimea medie - 3,5 m (maximă - 5 m)
pentru alimentarea circulabilă cu apă a Centralei Termoelec-
trice din Moldova (CTEM). Lungimea lacului în dependență de
nivelul apei ajunge până la 14 – 20 km, lățimea în zona barajului
3 km.
Odată cu
atingerea
capacităților de
proiect a CTEM
(1981-1985) temperatura
apei în sectorul menționat
Modificarea condițiilor hidrologice și hidrobiologice pe
parcursul exploatării lacului de acumulare Cuciurgan a contri-
buit la reducerea relativă de 2,5 ori a efectivului speciilor valo-
pl depășea temperatura naturală cu 6,1°C, iar în sectorul mijlociu
cu 4,0°C (Горбатенький Г. Г., 1988). Intensificarea încălzirii la-
cului a dus la stoparea creșterii conținutului de azot și fosfor la
un nivel inferior celui optimal, fapt care a provocat micșorarea
roase pentru pescuit, comparativ cu situația în perioada anilor
70 secolul trecut. Au scăzut considerabil efectivele șalăului,
știucii, plăticii, ochenei, linului și crapului. În acest răstimp s-
au înregistrat schimbări semnificative a regimului termic. La
începutul exploatării CTEM (1964-1966) încălzirea apei din lac
era nesemnificativă, temperatura medie anuală pe toate sectoa-
e
producției biologice primare. Mineralizarea a crescut de 2 ori.
În perioada ultimilor 15-18 ani regimul termic al lacului practic
nu diferă de regimul termic natural, iar starea ecologică a lui
este în continuă degradare. Comparativ cu anii 1981-1985, mi-
neralizarea apei lacului a crescut de peste 2 ori, iar duritatea
depășește 18 mg-ekv/l. Regimul hidrologic actual a stimulat

19
dizolvarea excesivă a macrofitelor. În perioada estivală pe toată La speciile mai puţin valoroase o capacitate mai mare de
suprafața lacului se semnalează sectoare cu un conținut redus adaptare s-a înregistrat la carasul argintiu, biban şi roșioară în
Fluviul NISTRU

de oxigen solvit în apă și cu eliminarea hidrogenului sulfurat populaţiile cărora au avut loc modificări structurale şi fiziolo-
(H2S) afectând straturile superioare ale apei (Зубкова Е., 2008). gice. În grupele cu aceleași vârste s-au evidențiat forme cu rit-
mul redus de creştere şi forme pitice cu perioade de maturizare
În lacul Cuciurgan valorile cantitative a tuturor speciilor
sexuală obișnuită. În condiţiile ecologice actuale mai adaptate
valoroase de pești sânt în descreștere şi şi-au pierdut importanța
s-au dovedit a fi populaţiile de caras argintiu, biban şi roșioară
pentru pescuit, dominante în prezent fiind bibanul (9%) și cara-
cu ritmul redus de creştere. La speciile economic nevaloroase o
sul argintiu (9,1%), ponderea cărora este în continuu micșorare.
creştere considerabilă a valorilor numerice şi extinderea ariilor

ex
Populațiile de știucă, plătică, babușcă, lin și sânger și-au redus
efectivul până la mai puțin de 1% fiecare. Cleanul, avatul, som-
nul și șalăul în capturi se întâlnesc doar episodic. Din speciile
mai puțin valoroase dominante sânt cele de roșioară (21%), obleț
(18,7%) și fufă (10,3%). A crescut frecvența cernuşcăi, bibanului
de răspândire s-a semnalat la populaţia de fufă, care anterior se
întâlnea foarte rar şi numai în sectorul superior al lacului şi în
r. Cuciurgan. De asemenea s-a constatat tendinţa unor specii ca
cernușca şi bibanul-soare, anterior întâlnite rar, de a-şi extinde

am
soare și aterinei. În perioada anilor 1981-1985 anual prin pescui-
tul industrial se pescuia câte 112,6 tone (fără partea ucraineană),
iar pescuitul sportiv amator constituia circa 40-45 tone.
Rezultatele cercetărilor efectuate confirmă faptul neadap-
tării speciilor reofile la condițiile actuale din lac. Una din cau-
zele degradării a acestor populații este înrăutățirea condițiilor
ariile pe tot acvatoriul lacului.

Râurile mici din bazinul fluviului Nistru.


Debitul, structura, compoziția minerală şi microbiologică
a apelor râurilor mici ce formează rețeaua hidrografică a fluvi-
ului Nistru în limitele teritoriale ale republicii Moldova depind
de cantitatea precipitațiilor atmosferice, de forma şi structura
de reproducere şi dezvoltarea abundentă a algelor filamentoase
pe boiștile situate în canalele de evacuare a apei şi regimul ga-
zos nefavorabil pentru dezvoltarea icrelor embrionate. Din
pl reliefului, solului şi subsolului, de temperatura aerului şi în
mod special, de activitățile umane care intervin în sistemul hi-
drografic provocând multiple modificări a condițiilor ecologice
complexul limnofil, șalăul dintr-o specie frecvent întâlnită în
lac a devenit o specie rară. Condiţiile ecologice actuale sânt pri-
elnice pentru populaţiile de știucă şi lin, care în prezent şi-au
lărgit ariile de răspândire şi au trecut din categoria de specii
rare în categoria de specii frecvent întâlnite.
e
pe parcursul anului.
În aceste râuri condiţiile vitale de existență a diverselor
specii de peşti sânt foarte dificile, ținând cont că în ele baza fu-
rajeră pentru creșterea peștelui este foarte sărăcăcioasă.
Râul Răut, al treilea râu ca mărime în Republica Mol-
dova, izvorăște în zona satului Rediul Mare (Donduşeni), are

20
lungimea 286 km şi se varsă în fluviul Nistru în aval de barajul Amur) a fost introdus şi murgoiul-bălţat devenind una din spe-
Dubăsari la km 342 de la gura de vărsare în limanul Nistrean. ciile dominante (13,72%) fiind prezentă pretutindeni. Cercetă-
Cercetările efectuate în perioada anilor 1946-1950 (В. rile științifice realizate în perioada anilor 2000-2014 au constatat
Гримальский 1962, Е. Томнатик 1959, 1962) au stabilit că ihti- schimbări structurale şi producţionale ale populațiilor de peşti
ofauna r. Răut era formată din 24 de specii, iar începând cu anii în r. Răut. În prezent ihtiofauna este reprezentată de speciile
1970-1975 odată cu pătrunderea speciilor din heleșteiele gospo- nevaloroase (68,95%) – porcuşor, murgoi-bălţat, boarţă, fufă,
dăriilor piscicole, amplasate în bazinul râului, ihtiofauna inclu- obleţ, zvârlugă, osar, ghidrin, mocănaş, ciobănaş, moacă-de-
dea 30 specii. În perioada anilor 1950-1970 au avut loc regulari- brădiş. Speciile de talie mică cu valoare economică redusă con-
zări intensive a debitelor rețelei hidrologice din bazinul fluviu- stituie – 21,20% - (caras-argintiu, babuşcă, roşioară, biban). In-

ex
lui Nistru, inclusiv şi în bazinul r. Răut. S-au construit lacurile
de acumulare Lazo (Orhei), Căzăneşti (Teleneşti), Floreşti şi un
șir de heleșteie pe afluenții Cubolta, Căinar, Camenca, Soloneţ,
Dobruja, Ciuluc, Cula, Cogâlnic și s-au îndiguit malurile pe
stabilitatea regimului hidrologic a diminuat semnificativ pon-
derea speciilor valoroase ce constituie doar 9,55%, din care şa-
lăul şi plătica alcătuiesc numai 2,09% iar restul 7,76% - speciile
pătrunse din heleșteiele gospodăriilor piscicole ( sânger, novac,

ferior (Clişova, Orhei, Ohrâncea şi a.).

am
multe segmente şi s-au asanat luncile inundabile din cursul in-

Tot în această perioadă au avut loc şi cele mai semnifica-


tive modificări în ihtiofauna bazinului râului Răut. Migrațiile
peştilor din fluviul Nistru s-au limitat de către primul baraj
construit în albia râului de lângă s. Lazo. În restul rețelei regu-
cosaş, crap). Speciile ocheana-mare, avatul, cleanul, cleanul-
mic, linul, scobarul, mreana, caracuda, somnul şi ştiuca care an-
terior se întâlneau frecvent în cursul inferior al râului Răut în
ultimii 30-35 ani în pescuiturile de control, nu au fost semna-
late.
Râul Ichel are lungimea de 101 km și izvorăște din
larizate din bazinul r. Răut au dispărut speciile valoroase din
complexul reofil şi au fost substituite cu specii din heleșteiele
gospodăriilor piscicole (caras-argintiu, crap, sânger, novac şi
cosaș) care în timpul vidării heleșteielor precum şi cu viiturile pl apropierea satului Sînești (Ungheni) şi se varsă în fluviul Nistru
(km 322). În trecut r. Ichel avea lunci largi inundabile şi apă cu-
rată, de aceea rețeaua accesorie a lui prezenta un loc bun pentru
reproducerea naturală a peştilor din fluviul Nistru. Ihtiofauna
pătrund în râu. Îmbunătățirea condițiilor de viețuire (furajarea
peştilor din heleșteiele gospodăriilor piscicole şi dezvoltarea in-
tensivă a fito-şi-zooplanctonului) a provocat sporirea numerică
masivă a speciilor autohtone fără valoare economică în toată
rețeaua hidrografică a r. Răut. Concomitent cu introducerea în
cultură a speciilor fitofage (originare din bazinul fluviului
e
este formată din 17 specii în componența căreia numeric predo-
mină speciile de peşti fără valoare economică: murgoiul-bălţat
(28,5%), boarţa (17,8%), fufa (7,6%), obleţul (7,1%). O cantitate
numerică nesemnificativă o au speciile de peşti cu valoare eco-
nomică mică: babuşcă (3,5%), caras-argintiu (11,2%), biban
(4,6%). În zona de confluență cu fluviul Nistru au fost pescuite,

21
doar episodic, exemplare unitare de peşti valoroși: crap (1%), Condiţiile ecologice de viețuire pentru peşti care s-au
novac (0,5%), sânger (0,5%) şi șalău (2%). În prezent pe cursul creat în ecosistema r. Bâc a determinat împărțirea lui în trei sec-
Fluviul NISTRU

mijlociu s-au semnalat 5 specii de peşti fără valoare economică: toare:


fufă (20,3%), boarță (20,3%), murgoi-bălţat (40,5%), porcușor  Cursul superior - de la izvor până la or. Străşeni. Aici
(5,4%) şi caras-argintiu (13,5%). Conform datelor din literatura predomină speciile economice nevaloroase - 94%: roşioara,
de specialitate în anii 1959-1961 pe cursul mijlociu se întâlnea porcuşorul, fufa, obleţul şi murgoiul-bălţat. Speciile valoroase:
numai fufa. crap, caras, sânger, novac pătrund din sistema iazurilor şi he-
leșteielor amplasate pe afluenții r. Bâc și parțial, în timpul vii-
În cursul inferior al râului viețuiesc permanent numai 5
turilor, din lacul Ghidighici.

ex
specii - boarță, caras-argintiu, murgoi-bălţat, porcuşor şi biban,
iar celelalte specii (crap, sânger, novac, șalău, plătică si a.) mi-
grează episodic din fl. Nistru sau pătrund în albia râului din
heleșteie şi iazuri.
 Cursul mijlociu - de la Străşeni până la or. Chişinău. Pe
acest tronson, sub influenta lacului Ghidighici s-au format con-
diții prielnice pentru reproducerea şi îngrășarea peștelui. Ihtio-
fauna lacului Ghidighici este constituită de 23 specii de peşti

am
Râul Bâc (afluent primar de pe malul drept al fluviu-
lui Nistru) izvorăşte în zona Codrilor de nord-vest în apropiere
de satul Temeleuţi (raionul Călăraşi), are lungimea de 155 km
şi se varsă în fluviul Nistru la 1 km sud-est de s. Gura Bâcului
(raionul Anenii Noi) la 225 km de la gura de vărsare în Limanul
Nistrean.
grupate în 7 familii: 14 specii de peşti este atribuită la fam. Ci-
prinide (babuşcă – 12,8%; obleţ – 12,8%; murgoi-bălţat – 27,2%
etc.); 3 specii - la fam. Percide (şalău – 0,1%; biban – 0,4%; ghi-
borţ – 0,4%); 2 specii - la fam. Cobitidide (zvârlugă – 2,4%; ţipar
– 3,2%) şi câte o specie la fam. Gobiide (moacă-de-brădiş –
1,2%), fam. Esocide (ştiuca – 0,8%), fam. Gasterosteide (osar –
0,4%), fam. Sygnatide (ac-de-mare – 4,0%).
Ca și celelalte râuri mici ale Moldovei râul Bâc este supus
influenței condițiilor ecologice de caracter variabil, (folosirea
intensivă a apei în diferite scopuri, poluarea, regularizarea
pl  Cursul inferior - de la or. Chişinău până la confluența
cu fluviul Nistru. Albia acestui sector este complet regularizată
şi este utilizată în mare parte pentru evacuarea apelor uzate din
cursului, îndiguirea, excavarea nămolului şi nisipului etc.)
În prezent ihtiofauna r. Bâc include 28 specii şi subspecii
de peşti grupate în 7 familii (fam. Ciprinide cu 18 specii, fam.
Percide cu 3 specii, fam. Gobiide şi Cobitidide cu câte 2 specii
şi fam. Esocide, Gasterosteide, Singnatide cu câte o specie).
sorie. e
localitățile situate pe malurile râului şi a celor de drenaj din
luncă. Ihtiofauna este reprezentată de speciile de peşti care po-
pulează sectorul mijlociu al râului şi rețeaua hidrografică acce-

Diversitatea ihtiofaunei a cursului inferior crește numai în


zona de confluență a r. Bâc, datorită speciilor din fl. Nistru şi

22
enumeră 25 specii. Din fluviu, episodic, migrează plătica, șa- valoare economică (fufă, boarţă, porcuşor, zvârlugă, murgoi-
lăul, cleanul, cleanul mic, avatul, batca. În componența ihtiofa- bălţat, guvizi, caras-argintiu).
unei predomină peștii fără valoare economică (obleţ – 15,8%,
murgoi bălţat – 14,7%, porcuşor – 8,3%, boarţa – 5,9% etc.) şi cu Râul PRUT
valoare economică mică (babuşcă – 8,8%, caras argintiu – 5,9%,
biban – 5,9%). Din specii cu valoare economică au fost semna- Izvorăște din munții Carpați (muntele Goverla) de la alti-
late doar crapul şi şalăul în cantități mici. tudinea de 2 058 m, are lungimea de 967 km. În limitele terito-
riale ale R. Moldova 695 km) şi formează frontiera cu România
Râul Botna izvorăşte din apropierea satului Stejăreni
între localitățile Criva şi Giurgiuleşti unde confluiază cu fluviul

ex
(raionul Strășeni), are lungimea de 152 km şi se varsă în fluviul
Nistru la km 221 de la vărsarea în limanul Nistrean.
Până la regularizarea cursului r. Botna şi a afluenților săi
ihtiofauna lui era dependentă de cea a fl. Nistru. După regula-
rizarea cursului migrarea peștelui din fluviu a fost întreruptă.
Dunărea (km 164 de la vărsarea în Marea Neagră). Regimul de
scurgere a apei pe tot cursul este permanent. Sursele principale
de alimentare cu apă sânt apele de la topirea zăpezilor şi depu-
nerile atmosferice care condiționează variații considerabile a

am
În prezent în bazinul r. Botna se întâlnesc 22 specii de peşti
(5 familii) nemijlocit în albia râului 12 specii. Majoritatea din ele
sânt specii nevaloroase şi nu prezintă interes economic: obleţ
(11%), murgoi-bălţat (35%), porcuşor (20%), iar valoare econo-
mică mică au doar: babuşca (6%), carasul-argintiu (9%) şi biba-
nul (6%). În perioada viiturilor ihtiofauna albiei se completează
debitelor şi nivelurilor apei îndeosebi în perioadele de vară.
Principalii afluenți pe teritoriul R. Moldova sânt: Vilia (50 km),
Lopatnic (51 km), Racovăţ (57 km), Ciugur (90 km), Camenca
(93 km), Gârla Mare (40 km), Nârnova (88 km), Lăpuşna (70
km), Sarata (59 km), Tigheci (58 km), Larga (40 km). Regimul
de scurgere a apei pe afluenți este diferit în unele pârți prezen-
tând un curs semipermanent caracteristic zonei de stepă în pe-
cu sânger, novac, crap şi caras-argintiu pentru care condiţiile
ecologice vitale în sistema râului sânt nefavorabile din cauza
utilizării intensive a apei, evacuării apelor de drenaj, apelor me-
najere şi debitul mic al râului. pl rioadele secetoase. Bazinul hidrografic a râului Prut este situat
în zona climatului continental temperat cu diferențe termice în-
tre extremitățile bazinului de 3 – 40C. Temperatura apei vara
În heleșteiele de albie s-au semnalat 21 specii de peşti din
care prezintă interes economic numai ştiuca (1,3%), plătica
(1,8%), crapul (4,5%), sângerul (2,7%), novacul (2,2%) şi şalăul
(1,8%) .
Cercetările ihtiologice au constatat că componența ihtio-
faunei r. Botna totalmente este alcătuită din specii de peşti fără
e
ajunge la 20 – 290C şi iarna tinde spre 00C. După caracteristicile
fiziogeografice şi hidrologice râul Prut este împărțit în trei sec-
toare: - superior, mijlociu, inferior (Бевза, 1969).
Cursul superior - de la izvoare până la or. Cernăuţi.
Pentru acest sector sânt caracteristice multiplele praguri, fun-
dul albiei minore este din prundiș, viteza de scurgere a apei de

23
la 0,5 m/s până la 5,43 m/s, variații bruște ale nivelului - de la 23 familii (după unii autori G. Davideanu, A. Moşu, A. Davi-
1,1 m până la 3,35 m şi debitele de la 1,4 m3/s până la 160 m3/s. deanu, Ş. Miron, 2008, – 103 specii). După regularizarea debitu-
Râul PRUT

lui precum şi desfășurarea măsurilor ameliorative masive (se-


Cursul mijlociu - de la or. Cernăuți până la s. Sculeni
carea bălţilor din cursul inferior - circa 27-30 mii ha) s-au pro-
(după edificarea Nodului hidrotehnic Costeşti-Stânca până la
dus modificări esențiale în diversitatea specifică a ihtiofaunei.
barajul Costeşti). Lăţimea albiei minore până la 80 – 120 m în Au dispărut speciile valoroase ca: morunul, viza, păstruga, ni-
perioadele cu cel mai scăzut nivel, adâncimile medii 0,5 – 1,5 m, setrul, anghila, salmonidele. S-a redus efectivul populațiilor
viteza de scurgere a apei 0,5 – 1,3 m/s. Temperatura apei vara unor specii semimigratoare (văduviţă, ocheana-mare, moru-
ajunge până la 22,9 – 24,0 0C. naş, sabiţă). Concomitent cu introducerea din bazinele acvatice

ex
Cursul inferior - de la s. Sculeni (după edificarea No-
dului hidrotehnic Costeşti-Stânca de la barajul Costeşti) până la
confluența cu fluviul Dunărea. Lăţimea albiei minore variază
de la 60 până 150 m, adâncimile de la 1,6 până la 5,4 m.
Debitele de apă oscilează în limitele 10,5 – 187,0 m3/s.
a Extremului Orient a unor specii valoroase de peşti, ihtiofauna
s-a completat cu specii noi - sânger, novac, cosaş şi a. Prin ur-
mare în a doua jumătate a secolului trecut în cursurile mijlociu
și inferior ale r. Prut, ihtiofauna era reprezentată de 56 specii şi
subspecii de pești atribuite la 14 familii.

am
Temperatura apei vara ajunge până la 29 0C. Fundul albiei pre-
ponderent este nisipos - argilos. Pe acest sector râul formează
multiple bălți şi lunci inundabile. Bălţile Prutului situate în aval
de or. Leova aveau suprafața de 27 080 ha (Гримальский,
1967). După lucrările de asanare, efectuate în perioada anilor 50
- 60 secolul trecut, au rămas numai bălţile Manta - 2200 ha şi
În legătură cu regimul de frontieră pescuitul indus-
trial/comercial în râul Prut nu s-a practicat şi din acest motiv
nu a fost dusă o evidentă statistică. Pescuitul industrial s-a
practicat numai în bălţile situate în aval de localitatea Ţiganca
până la localitatea Slobozia Mare. În perioada imediată după al
doilea război mondial, începând cu anul 1946, s-a organizat
pescuitul industrial și, anual, până în anul 1963, se pescuiau
lacul Beleu 900 ha.
În componența bălților Manta întră lacurile: Dracele - 350
ha, Bodelnic - 250 ha, Rotunda - 300 ha, Foltâna - 250 ha unite
între ele, precum şi brațele: Surdu - 50 ha, Lifştevo - 60 ha, Hi- pl câte 495 tone. Până în anul 1959 în capturi predomina crapul -
câte 505 tone (30% din capturi), urmat de ştiucă câte 90 tone
(18% din capturi), somn - 16 tone şi plătică 7 tone. Secarea a
peste 27 000 ha de bălți în perioada anilor 1950 - 1960 (V. Gri-
draru - 25 ha, Dracu - 35 ha.
Diversele surse din literatura științifică de specialitate
menționează că, de-a lungul timpului, până la regularizarea de-
bitului râului Prut (barajul Costeşti – Stânca, 1979), ihtiofauna
era reprezentată de 98 specii şi subspecii de peşti, atribuite la
e
malschii, 1967), a modificat esențial ecosistemele acvatice din
această zonă, iar din renumitele bălţi au rămas numai lacurile
din zona s. Manta (2 200 ha) şi lacul Beleu din zona s. Slobozia
Mare (900 ha). Odată cu secarea bălţilor s-au lichidat impor-
tante suprafețe pentru reproducerea multor specii valoroase,
dezvoltarea puietului, creșterea şi îngrășarea speciilor pentru

24
pescuit (crap, plătică, şalău, ştiucă, lin). Capturile pescuitului Odată cu regularizarea debitului r. Prut debitul mediu
industrial/comercial, în perioada anilor 1968-1970, s-au dimi- anual al apei constituie 50 m3/s cu oscilații de la 31 m3/s până
nuat până la 227 tone, iar spre sfârșitul anilor 70 secolul trecut la 77 m3/s. În asemenea condiții peștii nu mai intră în bălţile
până la 100 tone, dominante în capturi devenind carasul - 28 Prutului, iar pescuitul industrial, începând cu anii 90 (secolul
tone şi plătica – 20 tone. În prezent pescuitul industrial în bălțile trecut), nu se mai practică. Bălțile şi şi-au pierdut importanța
Manta nu se mai practică în legătură cu perioada secetoasă din lor pentru reproducere unde suprafețele boiștilor constituiau
ultimii 20-25 ani și nivelul scăzut de apă, iar în lacul Beleu în
circa 750-900 ha în bălţile Manta şi 300 – 500 ha în lacul Beleu.
legătura cu includerea în componenta rezervației naturale
Pe parcursul ultimilor două decenii în pescuiturile de control,
,,Prutul de Jos”.
industrial/comercial, sportiv/amator şi în scopuri științifice

ex
O influență negativă asupra resurselor piscicole din bazi-
nul râului Prut a produs poluarea sistematică cu ape uzate ne-
epurate din sectoarele: industrial, agricol, zootehnic, pomparea
ireversibilă a apei pentru necesități industriale, irigații, mena-
jere (în perioada anilor 1975-2000 pe râul Prut funcționau 40
dominante au fost speciile fără valoare economică – 37,8%
(obleţ - 13,6%, porcuşor - 8,4%, moaca-de-brădiș - 7,3%, guvizi
- 8,5%) şi speciile cu valoare economică redusă – 26,9% – (batca
- 8,9%, babuşca - 4,3%, carasul-argintiu - 6,0%, cosacul-cu-bot

am
stații de pompare cu capacitatea de 45,7 m3/sec, majoritatea
din ele neechipate cu instalații eficiente de protecție a peștelui),
extragerea nisipului și prundișului (se excavau anual câte 320-
380 mii m3).
Un alt factor negativ care a contribuit la reducerea resur-
selor piscicole pe cursul inferior al Prutului, bălţile Manta şi la-
turtit - 4,3%, bibanul - 3,4%). Mai rar în capturi se întâlneau spe-
ciile economic valoroase doar - 22,9% (plătică - 4,5%, şalău -
5,6%, somn - 5,3%, sabiţă - 2,4%, avat - 1,8%, crap - 2,1%, moru-
naş - 1,2%).
Perioada următoare (de la mijlocul anilor 80 secolul trecut
până în prezent) se caracterizează prin intensificarea influenței
cul Beleu a fost regularizarea debitelor de apă prin edificarea
barajului Costeşti-Stânca (1979), modificând regimul hidrolo-
gic pe cursul inferior al râului. Starea resurselor piscicole din
bălţile actuale ale Prutului în întregime depind de gradul de pl antropice negative asupra ecosistemelor acvatice din bazinul
Râului Prut care au provocat modificări substanțiale a diversi-
tății specifice a faunei piscicole, schimbarea statutului ecologic
al multor specii de peşti precum şi la degradarea populațiilor
alimentare cu apă şi pătrunderea peştilor din sistemul fluvial
Dunărea-Prut. Observațiile ihtiologice sistematice au constat că
intrarea intensivă a peştilor pentru reproducere şi îngrăşare în
bălţile Manta şi lacul Beleu se producea în perioadele cu debitul
mediu anual al r. Prut de 80 m3/s şi creșterea nivelului apei în
fl. Dunărea.
e
speciilor economic valoroase şi periclitate. Din componența ih-
tiofaunei practic au dispărut – mihalţul, fusarul, mreana-vâ-
nătă, lostriţa, caracuda. Sânt pe cale de dispariţie populaţiile de
cegă, văduviţă, ocheană-mare, ţigănuş, şi a. Au trecut în cate-
goria de specii rare – scrumbia-de-Dunăre, sabiţa, linul,
mreana, câra. S-au redus considerabil efectivele populațiilor

25
speciilor economic valoroase (anterior numeroase) – avat, şa- După originea zoogeografică, ihtiofauna cursului mijlociu
lău, crap, somn, plătică, morunaş, ştiucă. Unele specii s-au al r. Prut și lacului Costești-Stânca este compusă din reprezen-
Râul PRUT

adaptat la noile condiții de mediu şi şi-au extins ariile de răs- tanți a 6 complexe faunistice: boreal-de-șes - 7 specii (știucă, ba-
pândire, iar populaţiile lor progresează. Cele menționate se re- bușcă, șalău, biban, batcă, clean, ghiborț), boreal-submontan -
feră în primul rând la speciile fără valoare economică (murgoi- 1 (scobar), ponto-caspic de apă dulce - 6 (obleț, plătică, cosac-
bălțat, porcușori, obleț, roșioară, biban, formele cu ritmul redus cu-bot-turtit, morunaș, roșioară, avat), ponto-caspic de mare -
de creștere a carasului-argintiu și a.). 3 (moaca-de-brădiș, ciobănaș, guvid-de-iarbă), terțiar-de-șes - 4
(caras-argintiu, crap, somn, zvârlugă și chinez-de-șes - 5 specii
Lacul de acumulare Costești-Stânca a fost format în (sânger, novac, boarța, porcușor, cosaș).

ex
anul 1978 și este situat pe cursul mijlociu al r. Prut – la km 575
de la confluența cu fluviul Dunărea. Suprafața este – 5,9 mii ha
(pe teritoriu Republicii Moldova 2,1 – 2,6 mii ha), lungimea - 74
km, adâncimea medie - 10 m. Pe malul stâng lacul are multe arii
de extindere (râurile Vilia, Lopatnic, Racovăț, Ciuhur), cea mai
După ecologia înmulțirii toate speciile (cu excepția știucii)
fac parte din grupa de pești termofili cu depunerea pontei pri-
măvara-vara, 12 specii sânt fitofile (știucă, babușcă, șalău, bi-
ban, batcă, plătică, obleț, cosac-cu-bot-turtit, caras-argintiu,

mare fiind pe râul Ciu-


hur, formând golful
„Ciuhur”, cu suprafața
de circa 300 ha.

Cercetările științifice
am crap, somn, roșioară), 9 - litofile (clean, avat, scobar, morunaș,
zvârlugă, moacă-de-brădiș, guvid-de-iarbă, ciobănaș, ghiborț),
1 - psamofilă (porcușor), 3 - pelagofile (sânger, novac, cosaș) și
o specie - ostracofilă (boarță).
După modul de nutriție o specie este fito-zoobentofagă
(roșioară), 1 - fito-detritofagă (scobar), 2 - fito-zooplanctonofage
din perioada anilor 2006 –
2014 efectuate pe cursul mijlo-
ciu al r. Prut şi în lacul Costești-
Stânca au constatat prezența a 27 pl (sânger și novac), 1 - fitofagă (cosaș), 1 - zooplanctonofagă
(obleț), 14 - zoobentofage (babușcă, porcușor, plătică, batcă,
boarță, cosac-cu-bot-turtit, morunaș, caras-argintiu, crap, zvâr-

specii și subspecii (Ciprinide – 17,


Cobitide – 1, Percide – 3, Gobiide – 3,
Siluride – 1, Esocide – 1, Acipensiride –
1 specie).
e
lugă, moacă-de-brădiș, guvid-de-iarbă, ciobănaș, ghiborț), 2 -
răpitori facultativi (biban, clean) și 4 specii - răpitori tipici
(somn, șalău, avat, știucă).
Valorificarea piscicolă a lacului Costești-Stânca ar putea fi
separată în două perioade cu diverse metode de acțiune asupra
formării populațiilor piscicole și particularităților folosirii lor.

26
Prima perioadă, din 1978 până 1985 se caracterizează prin rezultatelor evaluărilor, baza nutritivă furajeră naturală exis-
acumularea populațiilor reproductive a speciilor valoroase și tentă poate asigura o productivitate de 35-40 kg pește pe un
majorarea cantitativă a lor prin introducerea reproducătorilor, hectar).
prohibiția totală a pescuitului și efectuarea pescuitului amelio- Spre sfârșitul anilor 90 secolul trecut, volumul pescuitului
rativ intensiv a speciilor nevaloroase. industrial a scăzut de 6,6 ori până la 6,5-7,5 tone ce se explică
A doua perioada, din 1985 până în prezent, se caracteri- prin suspendarea populărilor cu puiet de specii valoroase și
zează prin exploatarea speciilor valoroase efectuată în baza evi-
neasigurarea condițiilor optimale pentru înmulțirea naturală,
denței resurselor și reglementarea pescuitului, continuarea pes- influențată de variațiile diurne ale nivelului apei din lac în
cuitului ameliorativ și popularea cu puiet (specii valoroase –

ex
crap, șalău, plătică, sânger, novac, caras, morunaș).
Observațiile ihtiologice sistematice și cercetările științifice
care se desfășoară de la formare până în prezent au evidențiat
o creștere cantitativă generală a faunei piscicole cu valori ma-
epoca de reproducere, distrugerea substratului de pe boiști, ex-
ploatarea deplorabilă a resurselor piscicole, stabilirea cotelor
anuale pentru pescuit, științific neargumentate, lipsa unei evi-
dențe clare a pescuitului și alte acțiuni nechibzuite. O influență
negativă o are și încălzirea înceată a apei în perioadele prere-

am
xime la 3-4 ani după umplerea lacului cu apă. Astfel în anul
1980 bibanul constituia 46,5% din cantitatea totală, babușca și
carasul câte 8,7 %, iar speciile valoroase 30%. Prin pescuiturile
ameliorative din anii 1983-1985 ponderea bibanului a scăzut
până la 25%, iar densitatea babuștei a sporit până la 30%. Înce-
pând cu anul 1985 prin populările sistematice cu puieți de crap,
productivă și reproductivă (primăvară întârziată).

Râurile mici din bazinul râului Prut


Afluenții râului Prut (Vilia, Lopatna, Răcovăţ, Ciuhur, Ca-
menca, Gârla-mare, Delia, Nârnova, Lăpușna, Sarata, Tigheci,
Larga) pe unele porțiuni prezintă un curs semipermanent ca-
racteristic zonelor de stepă în regim secetos. Râurile Racovăţ și
șalău și plătică, modificarea mărimii minime admise pentru
pescuitul plăticii (de la 25 cm la 30 cm) compoziția cantitativă
și calitativă a ihtiofaunei spre sfârșitul anilor 80 secolul trecut
s-a stabilizat. Speciile dominante în pescuitul industrial în peri- pl Ciuhur au un curs permanent și pe segmentele neregularizate
ale r. Racovăţ (inclusiv și lacul de acumulare Bădrajii-Noi) de
la confluența cu lacul de acumulare Costeşi-Stânca până la gură
oada anilor 1985-1991 au fost: plătică - 58,4 %, crap - 14,6 %,
șalău - 4,9 %, alte specii de talie mare (avat, fitofagi, știucă,
somn) - 13,6 % și speciile de talie mică (babușcă, caras, biban) -
8,5 %. Cantitatea de pește pescuit în anii 1990 și 1991 a fost de
45,7 t. și 38,1 t. Productivitatea piscicolă reală la 1 ha era de 18-
20 kg ce constituia numai 50 % din potențialul lacului (conform
e
de vărsare a r. Draghişte și r. Ciuhur de la vărsarea în lacul de
acumulare Costeşti-Stânca până la s. Pociumbreni, se întâlnesc
specii valoroase: șalău, crap, plătică și a. Celelalte râuri, cu ex-
cepția cursurilor interioare în zonele de confluență, nu prezintă
o importantă majoră pentru fauna piscicolă, fiind populate nu-
mai de specii economic nevaloroase.

27
În cursurile inferioare ale râurilor mici inclusiv și în albia moaca-de-brădiș, murgoiul-bălțat și porcușorii formează popu-
cursului mijlociu a r. Prut au fost identificate 24 specii de pești lații. Populațiile murgoiului-bălțat și porcușorilor predomină
Râul PRUT

atribuite la 6 complexe ecologo-faunistice. Din complexul fau- numeric (48,8%).


nistic – boreal-de-șes fac parte 7 specii (știucă, babușcă, clean, Dominantă în r. Larga este populația porcușorului
batcă, biban, șalău, ghiborț), din boreal-submontan – 2 specii (33,8%), codominante fiind cele de boarță (20,7%), urmată de
(scobar, grindel), din terţial-de-șes – 4 specii (crap, caras-argin- cea a carasului-argintiu cu ritm redus de creștere (13,2%), iar
tiu, zvârlugă, somn), din complexul ponto-caspic marin – 1 spe- populația murgoiului-bălțat fiind minoră (5,7%). Restul specii-
cie (moacă-de-brădiș), din ponto-caspic de apă dulce – 6 specii lor se întâlnesc doar episodic.
(avat, morunaș, obleț, plătică, cosac-cu-bot-turtit, pietrar), iar În r. Tigheci s-a constatat cea mai săracă diversitate speci-

vac, porcușor, boarță).


ex
din complexul chinezesc-de-șes fac parte 4 specii (sânger, no-

Analiza ihtiofaunei afluenților din cursul inferior al râului


Prut (r. Lăpușna, r. Sârma, r. Sărata, r. Tigheci, r. Larga) a de-
fică (8 specii) din toți afluenții r. Prut studiați dominante fiind
doar speciile de porcușor și boarță, concomitent trebuie de
menționat faptul, că în acest râu spre deosebire de celelalte nu
au fost depistate exemplare de murgoi-bălțat.

am
monstrat că componența ei este în dependență de speciile ce
populează r. Prut și regimul lui hidrologic. Spre exemplu, albia
r. Lăpușna după amenajările hidrotehnice și îndiguirea ei, pe-
riodic seacă și numai la gura de vărsare în r. Prut, se întâlnesc
14 specii de pești, 5 din care formează populații (porcușorii,
murgoiul-bălțat, moaca-de-brădiș, boarța, zvârluga), destul de
numeroase fiind populațiile de murgoi-bălțat (30,6%) și porcu-
Râurile Cogâlnic, Ialpug, Lunga, Cahul

Râul Cogâlnic își ia începutul din apropierea s. Ciu-


ciuleni (raionul Hâncești) 3 km nord-vest și se revarsă în partea
de nord a lacului Sasâc (Ucraina) și are lungimea de 221 km (în
limitele teritoriale ale Republicii Moldova – 100 km).

șori (28,6%), restul speciilor se întâlnesc mai rar.


Diversitatea ihtiofaunei r. Sărata, spre deosebire de cea a
r. Lăpușna (zona de confluență cu r. Prut) este mai bogată. În pl Cercetările științifice realizate în perioada anilor 2000-
2014 au constatat schimbări structurale și producţionale ale po-
pulațiilor de pești comparativ cu perioada anilor 1955-1980. În
ultimii 15 ani în ihtiofauna r. Cogâlnic s-au înregistrat 14 specii
zona de confluență cu r. Prut au fost înregistrate 18 specii, ma-
joritatea din ele aparținând populațiilor de pești din r. Prut (11
specii) și 7 specii (porcușor, caras-argintiu, murgoi-bălțat,
boarță, batcă, biban, moacă-de-brădiș) care, probabil, formează
populații de sine - stătătoare în sectoarele nesupuse amenajări-
lor hidrotehnice. În r. Sârma din 10 specii pescuite, numai
e
de pești din care 3 specii (crap, caras-argintiu, fitofagi) sânt eco-
nomic valoroase, 2 specii (babușcă, biban) au valoare econo-
mică mică, iar restul speciilor nu prezintă interes economic.
Râul Ialpug își ia începutul din apropierea s. Marien-
teld (raionul Cimișlia) și curge pe teritoriul raioanelor Comrat,
Ciadâr-Lunga, Taraclia, și se varsă în lacul Ialpug (Ucraina).

28
Are lungimea de 114 km. Ihtiofauna râului este constituită din lungimea de 39 km. Ihtiofauna cursului inferior al râului de-
14 specii și subspecii de pești, din care doar 3 prezintă interes pinde în mare măsură de ihtiofauna lacului Cahul și este con-
economic (știuca, crap, șalău), însă ponderea lor numerică abia stituită din 17 specii și subspecii de pești, o bună parte din care
atinge 6,6%. Din speciile cu valoare economică mică pot fi men- în perioada vernală migrează din lac (caras-argintiu, biban,
ționate următoarele: babușcă, caras-argintiu, biban, care au o boarță, batcă etc.), sau pătrund din iazuri (puiet de crap, episo-
frecvență relativ mai sporită (21,9%). Speciile economic nevalo- dic sânger). În iazul de albie, populațiile de pești sânt reprezen-
roase alcătuiesc 71,5%. tate de sânger, novac, episodic cosaș și șalău, caras-argintiu.
În râul Ialpugel (afluent al râului Ialpug) s-au înregistrat Restul speciilor (porcușor, fufă, murgoi-bălțat, batcă, boarță, bi-
8 specii de pești specifice ihtiofaunei râurilor mici care nu pre- ban, biban-soare, guvizi, și a.) nu prezintă interes economic.

ex
zintă valoare economică: fufa, porcușor, murgoi-bălțat, boarță,
zvârlugă și episodic unele exemplare de biban și crap. Iazurile
de albie a r. Ialpugel sânt populate de 13 specii de pești, domi-
nante fiind fufa, murgoiul-bălțat, și carasul-argintiu. Episodic
Cursul superior al r. Cahul și afluenții lui nu au o ihtiofa-
ună stabilă și este reprezentată în general de specii economic
nevaloroase: porcușor, murgoi-bălțat, boarță, carasul-argintiu
(cu ritmul redus de creștere), zvârlugă, unele specii de guvizi,

am
se întâlnesc crapul, șalăul și peștii fitofagi.
Ihtiofauna râului Salcia-Mare, preponderent, depinde de
cea din cursul inferior al râului Ialpug și este reprezentată de
11 specii și subspecii de pești, din care predomină porcușorul
și murgoiul-bălțat câte 14,4%, carasul-argintiu, moaca-de-bră-
diș și fufa cu câte 10,7%.
dar valoarea lor numerică este neînsemnată.
Lacul Cahul este situat pe malul stâng al fluviului Du-
nărea. Are suprafața de 8 mii ha (în limitele teritoriale ale Re-
publicii Moldova - 250 ha). Adâncimea maximă - 2,7 m, medie
- 1,8 m. Schimbul de apă a lacului cu fluviul Dunărea se înfăp-
tuiește prin gârla Vechita. Prin canalul Ruscoe și gârla Zarza,
Râul Lunga afluent al râului Ialpug, își ia începutul de
lângă s. Cioc-Maidan (raionul Comrat) și are lungimea de 78
km. Ihtiofauna cursului inferior a râului depinde în mare mă-
sură de ihtiofauna r. Ialpug și este constituită de 10 specii de pl apa din lacul Cahul permanent se scurge în Lacul Cahul și în
continuare prin gârla Tabocel se scurge în lacul Cugurlui.
În prezent ihtiofauna este reprezentată de 34 specii de
pești, 2 specii economic valoroase (crap, știucă), 2 specii cu va-
loare economică mică (caras-argintiu, babușcă) și 6 specii fără
valoare economică (fufă, porcușori, obleț, boarță, osar).
Râul Cahul își ia începutul de lângă s. Pelinei (raionul
Cahul) și curge pe teritoriul a două raioane (Cahul și Vulcă-
nești) și se varsă în lacul Cahul în apropiere de loc. Etulia. Are
e
pești. După regularizarea nivelului de apă în lac s-au redus
semnificativ suprafețele de reproducere. Acest fenomen pre-
cum și variațiile nivelului apei în perioada de reproducere au
dus la diminuarea continuu a speciilor cu valoare comercială,
s-au redus capturile crapului. Dominante în capturi sânt cara-
sul și plătica.

29
ANATOMIA Ş I
FIZIOLOGIA
PE Ş TILOR

Forma corpului, particularitățile corpului sânt cei mai buni înotători care habitează în stratul de
apă – salmonidele, chefalul, tonul, scrumbia și a.
exterioare și tegumentul Tipul sagitiform (formă de săgeată). Corpul alungit, îno-
Pentru deplasarea prin apă (mediu cu densitatea mult mai tătoarea dorsală și anală situate spre peduncul. Peștii cu astfel
de formă nu pot înfăptui migrații îndelungate. Ei își pândesc

ex
înalta decât a aerului) cu un consum mic de energie și dezvolta-
rea vitezei de deplasare corespunzătoare necesităților sale vi-
tale, peștii prezintă diferite forme a corpului (fusiformă-hidro-
dinamică, netedă fără proeminențe, rotundă ca globul, întinse și
plate, late și plate). La unele specii tegumentul este moale și aco-
prada, apoi cu repeziciune se aruncă asupra ei (știuca, sarganul
și a.).
Tipul teniiform (formă de panglică). Capul comprimat la-
teral, foarte alungit. Habitează la adâncimi în apele liniștite, de-

am
perit cu mucus, la altele tare cu ghimpi și scuturi. Coloritul cor-
pului de asemeni este foarte variat, în special, la speciile care
viețuiesc în apele tropicale și cele calde. Peștii dispun de diverse
adaptări care le ajută la deplasări rapide sau să se târâie pe fun-
dul apei, să se protejeze de dușmani sau pentru dobândirea hra-
nei. Formele actuale ale peștilor s-au format în rezultatul selec-
plasându-se încet (Regalecus glesne (peștele-vâslă) și a.).
Tipul serpentiform (formă de șarpe). Capul foarte alun-
git, cilindric. Înoată cu mișcări serpentiforme a corpului menți-
nându-se pe lângă vegetația acvatică (anghila și a.)
Tipul depresiform (formă plată). Corpul turtit dorso-ven-
tral, ochii amplasați asimetric, ambii pe aceiași parte a corpului.
ției naturale care a durat milioane de ani, adaptându-se la me-
diul de viețuire. Structura exterioară a peștilor este condiționată
de dezvoltarea diferitor adaptări la condițiile biologice și acva-
tice, legate de deplasare, mișcare și de dobândirea hranei. După pl Toți peștii sânt slab înotători și habitează pe fundul apei.
Tipul globiform (formă de glob). Corpul aproape sferic,
caudala slab dezvoltată.
Trebuie de menționat faptul că, deseori, peștii nu pot fi
aspectul exterior al peștilor se poate aprecia modul lor de viață
și de nutriție. Din diversitatea mare de forme a corpului se pot
evidenția câteva tipuri mai importante:
Tipul fusiform (formă de torpilă). Capul ascuțit, corpul
în formă de fus, pedunculul ascuțit. Peștii cu această formă a
e
atribuiți în întregime la un anumit tip de formă a corpului, pre-
zentând combinații a mai multor tipuri de forme.
Corpul peștelui este format din cap, trunchi, coadă și îno-
tătoare (vezi figura).

30
ide, rechini) înotătoarele ventrale sânt situate pe abdomen (po-
ziție abdominală) sub înotătoarele dorsale. La biban, șalău și la
alte specii sânt situate aproape în dreptul înotătoarelor pectorale
(poziția toracică). La Trachinidae înotătoarele ventrale sânt situ-
ate înaintea înotătoarelor pectorale (poziție jugulară). La unele
specii (masculii de selacieni, rechini și vatoși) înotătoarele ven-
trale se transformă într-un organ de acuplare denumit pterigo-
podiu. Sânt specii la care înotătoarele ventrale lipsesc (anghilă,
lupul de mare si a.).

ex Înotătoarea caudală C (pinna caudalis) situată la extremi-


tatea posterioară a corpului este un organ important în deplasa-
rea peștelui, creând forța motrice și asigurând manevrarea la
schimbarea direcției și la viraje. Se întâlnesc trei tipuri de înotă-
toare caudale: heterocercă - lobul superior este mai mare decât

am
ÎNOTĂTOARELE. Peștii dispun de înotătoare perechi –
pectorale și ventrale și neperechi – dorsală (de la una până la
trei), caudală și anală (una sau două). La unele specii de pești –
Salmonidae și Ictaluridae și a. există înotătoarea adipoasă fără ra-
dii situată pe partea dorsală a corpului în spațiul dintre înotă-
toarele dorsală și caudală. Amplasarea înotătoarelor pe corp,
cel inferior (selacieni, acipenseride); izocercă – lobii sunt egali
(scrumbie, babușcă, somon) și hipocercă – lobul inferior este mai
mare decât cel superior (peștii zburători). Forma înotătoarei ca-
udale este legata de modul de viață a peştilor. La acipenseride,
care au gura inferioară lobul superior este mai dezvoltat fiindcă
ajută la menținerea corpului în poziție înclinată. Peștii zburători
structura și mărimea lor diferită de la o specie la alta.
Înotătoarele pectorale P (pinna pectoralis) sânt predesti-
nate pentru menținerea echilibrului corpului, participând de pl au lobul inferior mai dezvoltat, care ajută la propulsarea corpu-
lui din apă.
Înotătoarea dorsală D (pinna dorsalis) exercită rolul de ca-
renă verticală. La peștii slab înotători (vatoși), este redusă sau
asemenea la înclinări ale corpului și la viraje. Înotătoarele sânt
situate imediat după deschizăturile branhiale și la diferite specii
ocupă poziții diverse.
Înotătoarele ventrale V (pinna ventralis) ca si cele pectorale
mențin echilibrul corpului. La unele specii (crap, somoni, clupe-
e
lipsește. La biban, șalău, șalău vărgat, pietrar și la alte specii sânt
prezente câte două înotătoare dorsale, iar bacaliarul are trei.
Înotătoarea anală A (pinna analis) ca și dorsala are funcția
de carenă. La vatoși și la unele specii de rechini înotătoarea
anală lipsește.

31
măduva spinării și două parapofize. În zona toracică pe parapo- Scheletul înotătoarelor perechi și neperechi este format
fize se articulează coastele. În zona caudală parapofizele se din radii unite între ele cu membrane înotătoare.
unesc și formează arcul hemal inferior. Ultima vertebră caudală MUȘCHII. Se împart în mușchii trunchiului, capului, cau-
este plată, pe care se articulează radiile înotătoarei caudale. Nu- dali și a înotătoarelor. Cei mai dezvoltați sunt mușchii trunchi-
mărul de vertebre este determinat de un șir de factori interni și ului care în formă de două bandelete sânt situați de-a lungul
exteriori (anghila are 114 vertebre, somnul – 72, șalăul – 44). trupului (de la cap până la coadă denumiți mușchii laterali).
Scheletul craniului ca și scheletul axial în procesul evolu- Mușchii laterali se împart în două mase, - dorsală și ventrală fi-
ției s-a transformat. La ciclostomate cutia craniană lipsește. La ei ind separate între ele de pereți conjunctivi care vin de la coloana

ex
sunt prezente niște capsule craniene cartilaginoase separate, le-
gate cu țesut conjunctiv. Peștii cartilaginoși (rechinii, vatoșii) au
craniul cartilaginos format din capsule craniene concrescute,
maxilare și dinți. Maxilarele sânt unite cu craniul.
Craniul la peștii teleosteeni este alcătuit din segmente: ne-
vertebrală spre tegument. Culoarea mușchilor depinde de pig-
menți. Fiecare specie de pești are culoarea sa. Șalăul are mușchii
albi, știuca - gri, păstrăvul - rozovii, sturionii - gălbui. Culoarea
mușchilor este influențată și de factorii mediului ambiant, com-
poziția apei și natura hranei.

am
ural (neurocraniul) unde se afla creierul și unele organe de sim-
țuri, visceral care formează scheletul aparatului respirator
(branhial). În cavitățile branhiale sânt situate cinci perechi de ar-
curi branhiale. Pe partea inferioară a patru arcuri branhiale sânt
fixate lamelele branhiale. Pe al cinci-lea arc branhial se formează
dinții faringieni amplasați în 1-3 rânduri.
Mușchii capului și a aparatului branhial sânt diverși și pun
în mișcare mandibulele și arcurile branhiale. Mușchii înotătoa-
relor sânt formați dintr-un țesut muscular subțire și sânt situați
la baza înotătoarelor.
ORGANELE ELECTRICE LA PEȘTI. Organele electrice se
formează în rezultatul transformării țesutului muscular sau

pl glandular și reprezintă niște plăci musculare, țesut conjunctiv


gelatinos. Partea inferioară a plăcii este încărcată negativ iar par-
tea superioară – pozitiv. Descărcările electrice au loc sub influ-

A B
A – cosaș; B – crap; C – șalău
C

La ciprinide în partea opusă a faringelui se află placa cornificată


care în comun cu dinții faringieni participă la sfărâmarea hranei.
e
ența impulsurilor bulbului rahidian (măduva prelungită).
După capacitatea de regenerare a curentului electric peștii
se împart în trei grupe:
Speciile cu încărcătură electrică mare de la 20 până la
600 volți (anghila electrică, somnul electric, vatosul electric).
Principala destinație a descărcărilor electrice este atacul și apărarea.

34
de oxigen. La crap, lin, somn, anghilă - intensitatea respirației
prin tegument este de 17-22%, iar la unii indivizi până la 80%.
APARATUL EXCRETOR (rinichii) este format din două
panglici alungite de culoare roșu-închis, sub coloana vertebrală
deasupra vezicii gazoase și îndeplinesc două funcții principale:
excretoare și osmoreglare. Elementul morfofiziologic al rinichi-
branhiale. Astfel, presiunea din cavitatea bucală se micșorează
ului este canalul urinar renal, un capăt al căruia se dilată în cor-
și apa pătrunde în cavitatea branhială (spălând lamelele branhi-
pusculul Malpighi, iar celălalt capăt duce spre ureter. Corpus-
ale). La expirație gura se închide, arcurile branhiale și operculele
culul Malpighi – ghemul de vase sangvine (glomerul Malpighi)

ex
se apropie, presiunea în cavitatea branhială se mărește, crăpătu-
rile branhiale se deschid și apa este împinsă afară. În capilarele
lamelelor branhiale din apă se asimilează oxigenul.
Respirația branhială se mai completează prin tubul diges-
tiv (respirație intestinală), vezica gazoasă și tegument. Respira-
cuprins de pereții dilatați a tubușorului urinifer formează cap-
sula Bowmann. Glomerul Malpighi asigură filtrarea produselor
lichide de schimb. Pereții tubușoarelor urinifere secretă ureea.
Tot în pereții tubușoarelor are loc absorbția apei, glucidelor și
vitaminelor din filtratul glomerului Malpighi. Sângele curățat se

am
ția intestinală este caracteristică în mare parte numai pentru
pești. În pereții intestinului se formează niște aglomerații de ca-
pilare prin care din aerul atmosferic inspirat, prin cavitatea bu-
cală se asimilează oxigenul O2 și se elimină bioxidul de carbon
arterial. Din aer, de unele specii de pești se asimilează până la
50% de oxigen.
întoarce în sistemul vascular renal, iar produsele de schimb fil-
trate din sânge și ureea prin ureter și cavitatea urogenitală se
elimină în mediul acvatic. Rinichii joacă un rol important și în
menținerea constantă a concentrației (presiunii) mediului intern
de cel extern. La peștii Teleosteeni presiunea osmotică din inte-
riorul corpului nu este egală cu presiunea osmotică din mediul
Vezica gazoasă de asemenea este utilizată de multe specii
pentru aprovizionarea cu oxigen. Pereții vezicii sânt vasculari-
zați cu capilare arteriale și venoase, formând din loc în loc rețele
dese printre care se disting niște glande celulare numite- corp pl acvatic. La peștii de apă dulce datorită concentrației sărurilor
din sânge mai mare decât în apă, presiunea osmotică interioară
este mai mare decât în mediul acvatic. La peștii marini concen-
trația sărurilor din sânge este cu mult mai mică decât în mediul
roșu prin care gazul din vezică difuzează în vasele sangvine, iar
din sânge gazele trec invers, în vezică.
Respirația prin tegument ca suplimentare a respirației
branhiale există la toți peștii, îndeosebi, în eliminarea bioxidului
de carbon CO2. O intensitate mai mare a respirației prin tegu-
ment se observă la peștii care habitează în condițiile deficitului
e
acvatic marin prin urmare și presiunea osmotică interioară este
mai mică decât cea din mediul ambiant.
ORGANELE SIMȚULUI
Organele simțului la pești sânt înzestrate ca un șir de parti-
cularități care reflectă adaptarea lor la condițiile de viață. Recepto-
rii (celulele senzoriale) pot percepe diverse excitații de natură fizică

37
și chimică: presiunea apei, sunetul, culorile, temperatura, impulsu- de melc numit – lagenă și trei canale semicirculare. Cavitatea su-
rile magnetice și electrice, mirosul și gustul. Unele excitații sânt perioară și inferioară comunică între ele prin canalul utriculo-sa-
percepute prin contactul direct (gustul, pipăitul), altele de la dis- cular, iar canalele semicirculare se deschid în cavitatea superioară
tanță. Se evidențiază organele simțului tegumentar (excitațiile de (utricul), fiecare având la baza lor câte o dilatare în formă de fiolă.
natură tactilă, de durere, schimbare a temperaturii și presiunii Utriculul și canalele semicirculare formează organul echili-
apei), organele simțului chimic (perceperea gustului, mirosului, brului (aparatul vestibular). Epiteliul care acoperă labirintul are ce-
calității apei) și organele simțurilor superioare (auzului, văzului). lule senzitive prevăzute la capătul liber cu peri aspri, iar capătul
Organele simțului tactil sânt localizate în tegument și percep opus este împletit cu terminațiile nervilor acustici. Cavitatea labi-
atingerile cu obiectele solide, presiunea apei, și schimbările tempe- rintului este împlută cu endolimfă în care pe fiecare parte a capului

ex
raturii (cald și rece). Mulți receptori sânt situați în gură și pe buze.
Termoreceptorii sânt situați în straturile exterioare ale tegumentu-
lui. Ca exemplu, la știucă receptorii care percep căldura - sânt situ-
ați pe cap, iar receptorii care percep frigul - sânt situați pe corp.
Peștii Teleosteeni sânt foarte sensibili și percep schimbările de tem-
în utricul, sacul și lagenă se găsesc câte trei elemente (pietre) calca-
roase numite – otolite. În otolite, ca și pe solzi, în funcție de afluxul
de săruri calcaroase, care nu este egal pe tot parcursul anului, de-
punerile în straturi concentrice sânt mai masive vara și mai slabe
iarna. Din aceste motive otolitele deseori sânt folosite pentru de-
peratură cu 0,1 – 0,4 0C.

am
Linia laterală este un organ specific numai peștilor și amfi-
biilor care viețuiesc în apă și este situată pe ambele laturi ale cor-
pului, de la cap spre coadă, uneori cu sinuozități, se întinde un șir
de puncte, reprezentând niște orificii ce au legătură cu un canal
plin cu mucus, situat sub pielea peștelui, care la rândul său comu-
terminarea vârstei.
Organele văzului - la pești, în mare parte, sânt formate ca și
la alte vertebrate și mecanismul perceperii vizuale este la fel: lu-
mina pătrunde prin cornee, apoi prin pupilă ajunge la cristalin de
unde este transmisă pe peretele intern al ochiului – retina unde are
loc nemijlocit perceperea. Ochii peștilor au forma elipsoidală, per-
nică cu sistemul nervos. Prin intermediul liniei laterale peștele
simte circulația curenților de apă, mișcările vântului și oscilațiile
apei provocate de diferite obiecte și alte animale din jurul său, aju-
pl manent deschiși (pleoapele lipsesc) și sânt plasați de o parte și de
alta a capului și vederea lor este monoculară, iar fiecare ochi vede
independent. În față câmpurile vizuale se
suprapun doar sub un unghi de 15 –
tându-l astfel să se orienteze și să mențină anumite distanțe față de
alți pești, să simtă apropierea dușmanului sau a prăzii.
Organul auzului și echilibrului – este situat în partea poste-
rioară a cutiei craniene și este reprezentat de un labirint membra-
nos – urechea internă, formată din trei vezicule: cavitatea superioară
numită – utricul, cavitatea inferioară numită – sacul și un rudiment
e
300. Datorită faptului că crista-
linul are forma aproape
sferică și deplasarea lui
înainte spre cornee asi-
gură mărirea unghiului vizual (lu-
mina pătrunde în ochi din toate părțile)

38
unghiul vizual pe verticală constituie 1500, iar pe orizontală – 1680 peşti care depun icrele primăvara (bibanul, știuca, avatul, ba-
– 1700. Însă forma sferică a cristalinului condiționează și miopia bușca, șalăul);
peștilor. Acuitatea vizuală depinde și de dimensiunea ochilor: peşti care depun icrele primăvara-vara (crapul, somnul, plă-
tica, roșioara, linul, moronașul);
somnul și anghila, cu ochi disproporționat de mici sânt printre cei
peşti care depun icrele toamna-iarna (păstrăvul, mihalțul).
mai "miopi". Distanța focală minimă este de 1 m și cea maximă este
de 15 m. Retina ochiului percepe satisfăcător unele culori elemen- Maturația sexuală și depunerea primei ponte la diferite
tare. Peștii pot face distincție între diferite forme ale obiectelor. Pri- specii de pești se desfășoară la vârste și în termene diverse. Am-
vind în sus, peștele percepe și imagini din mediul aerian, când su- plitudinea termenelor de maturație sexuală este amplă – de la
prafața apei este liniștită. câteva luni la unele specii și până la mulți ani la alte specii. Cel

ex REPRODUCEREA
Organele de reproducere a peștelui la mascul sânt testiculele
care produc spermatozoizi (numiți popular lapți), iar la femele
– ovare, care produc ovule (numite popular icre) sânt situate în
mai târziu ajunge la maturația sexuală morunul – 14-18 ani. Ni-
setru – 10-15 ani, anghila – 10-14 ani. Multe specii ajung la ma-
turitatea sexuală la vârsta de un an (gingirica, hamsia, guvizii și
a.). Peștii de aceeași specie pot ajunge la maturitatea sexuală la
diferite vârste în dependență de temperatura în perioada creș-

am
cavitatea corpului de o parte și de alta a liniei mediale.
Cele mai simple organe de reproducere sânt la Ciclostomi,
care reprezintă niște glande nepereche situate deasupra intesti-
nului și nu au canale de evacuare. Produsele seminale ajung în
cavitatea generală a corpului și apoi prin porul genital, situat
între orificiul anal și cel urinar, sânt evacuate în mediul ambiant.
terii și capacitatea nutritivă a bazinului acvatic. Cu cât capacita-
tea nutritivă este mai mare, cu atât mai repede crește peștele și
ajunge la maturitatea sexuală mai devreme.
După durata depunerii pontei se evidențiază două grupuri
de pești, cu depunerea pontei dintr-o singură dată și în porții.
La peștii cu depunerea pontei dintr-o singură dată icrele se ma-
La peștii cartilaginoși, organele de reproducere sânt perechi și
după structură mai complicate. Produsele seminale se elimină
în mediul ambiant prin canale, format din canalul rinichiului
primar divizat în două părți: canalele Woltt și Műller. La peștii
pl turizează în același timp iar durata depunerii icrelor poate fi
foarte scurtă (biban) sau poate dura câteva zile (crap, plătică).
La peștii cu depunerea pontei în porții icrele se maturizează și
se depun în reprize (batca, carasul, oblețul și a.). De obicei se
Teleosteeni, glandele genitale sânt perechi situate simetric în ca-
vitatea corpului. La majoritatea speciilor fecundarea ovulelor se
desfășoară în mediul acvatic.
Peștii se reproduc în diverse condiții, prin depunerea icre-
lor de către femele şi fecundarea lor cu lapții masculilor. După
termenele de reproducere, peștii se împart în:
e
depun trei porții de icre. Intervalul de timp dintre depuneri este
de 7-11 zile, iar în funcție de temperatura apei aceste intervale
se pot modifica. Depunerea icrelor în porții într-o perioadă mai
îndelungată contribuie la sporirea prolificității și asigurarea
descendenților cu hrană și la o supraviețuire mai bună a icrelor
și alevinilor în condiții nefavorabile pentru viețuire. Majoritatea

39
speciilor de pești după maturația sexuală, se reproduc anual pe
durata întregii perioade reproductive. Sânt însă specii care de- MIGRAȚIILE
pun ponta numai odată în viață și după reproducere pier (an-
Majoritatea speciilor de pești pe tot parcursul vieții între-
ghila, somonul și a.).
prind deplasări periodice sezoniere într-o anumită direcție și
La majoritatea speciilor de pești icrele sânt rotunde. Dar într-o anumită perioadă a anului. Căile migrației de la un an la
sânt și de formă ovală (hamsie), cilindrică (unii guvizi). Culoa- altul sânt diferite. Uneori în urma modificărilor condițiilor de
rea predominantă a icrelor la multe specii este gălbuie, portoca- mediu se schimbă și direcția migrațiilor. Migrațiile sânt împăr-
lie, la sturioni – neagră, la guvizi – verde. Culoarea gălbuie și țite în migrații pasive și migrații active.
portocalie este condiționată de prezența carotenoidelor.

ex
Locurile pentru depunerea icrelor sânt extrem de diverse
și specifice pentru fiecare specie. Somonii depun icrele în gro-
pițe făcute de ei pe fundul bazinului pe unde depun icrele care
sânt acoperite, formând astfel cuiburi. Sturionii depun icrele în
Migrațiile pasive – au loc când migranții – icrele pelagice,
larvele și uneori puietul neviguros a speciilor de pești care se
reproduc la distanții mari de la locurile de hrănire (scrumbia-
de-Dunăre, morunul, nisetrul, păstruga și a.).

am
râuri pe pietriș. Scrumbia-de-Dunăre depune icrele în stratul de
apă. Șalăul construiește cuiburi speciale. Majoritatea speciilor
de pești din apele Republicii Moldova depun icrele pe suprafe-
țele inundate primăvara în timpul viiturilor de primăvară.
După particularitățile depunerii icrelor şi dezvoltării puie-
tului, se evidențiază următoarele grupe ecologice de peşti:
Migrațiile active – sânt întreprinse de pești maturi când
deplasările se fac pe un anumit traseu cu un consum mare de
energie. Astfel de migrații le întreprinde scrumbia-de –Dunăre,
sturionii, anghila și a.
În funcție de direcția deplasării, migrațiile se împart în:
anadrome – în fluvii, împotriva curentului apei, sau din largul
litofili – se reproduc pe funduri pietroase, de obicei in râuri,
in zonele cu curenţi (sturionii, lipanul, scobarul, cleanul mic);
fitofili – se reproduc in apele stătătoare sau cu curgere lină pe
vegetaţie (știuca, crapul, băbușca, plătica, bibanul); pl mărilor spre zonele litorale și țărmuri;
catadrome – în fluvii, în aceiași direcție a curentului de apă, ori
de la țărmuri și zone litorale spre largul mărilor.

psamofili – depun icrele pe fundul nisipos (porcușorul, boiș-


teanul);
pelagofili – depun icrele in grosul apei (scrumbia, novacul,
sângerul, cosașul);
ostracofili – depun icrele in cavitatea paleală a moluștelor bi-
valve (boarța).
e
Principalele tipuri de migrații sânt:
de reproducere – din locurile de hrănire și iernare, spre locu-
rile de reproducere;
de hrănire – din locurile de reproducere sau iernare, spre lo-
curile de hrănire);
de iernare – din locurile de hrănire sau de reproducere, spre
zonele de iernare.

40
Starea de conservare a unei specii este
un indicator al probabilității ca specia respectivă
să continue să supraviețuiască în prezent sau în viitor.
Există mulți factori care sânt luați în considerare când se acordă
o stare de conservare unei specii: nu contează doar numărul total al
indivizilor speciei care trăiesc, ci și creșterile și descreșterile populației
de-a lungul timpului, rata de succes a reproducerii, amenințările cunoscute
și altele. Cel mai cunoscut sistem de clasificare în stări de conservare din lume
este Lista Roșie a IUCN.

ex (International Union for Conservation of Nature)

A fost creată în anul 1963 și reprezintă inventarul cel mai complet al stării de

Categoriile Listei Roșii:


EX (extinct) – Dispărută, Extinctă.
am
conservare a speciilor de animale și plante, fiind cel mai bun indicator al stării
biodiversității mondiale.

EW (extinct in the wild) – Extinctă în sălbăticie. Dispărută din natură. Se cunoaște că a supraviețuit
EXEMPLE:

Stare de conservare

pl
doar în captivitate, sau în populații naturalizate înafara arealului său de răspândire.
CR (critically endangered) – În pericol critic de dispariție. Critic amenințată cu dispariția în sălbăticie.
EN (endangered) – Amenințată cu dispariția. Risc foarte mare de dispariție în sălbăticie.
VU (vulnerable) – Vulnerabilă. Risc înalt de periclitare în sălbăticie.
Risc scăzut (LC)

în viitorul apropiat.
LC (least concern) – Risc scăzut. Neamenințată cu dispariția.
e
NT (near threatened) – Aproape amenințată cu dispariția. Posibil să devină pe cale de dispariție

DD (data deficient) – Date insuficiente pentru a face o evaluare a riscului său de dispariție.
NE (not evaluated) – Neevaluată. Starea de conservare nu a fost încă evaluată de IUCN.
Stare de conservare

Pericol critic (CR)

41
repriză pe prundiș şi nisip în locurile adânci
În Republica Moldova se întâlneşte în
cu curenți puternici ai apei, pe sectorul Du-
cursul inferior al fluviului Nistru, foarte rar
băsari – Vadul-lui-Vodă și brațul Turun-
în râul Prut în zona confluenței cu fluviul
ciuc, la temperatura apei de 21-25 0C. Du- În trecut păstruga era una din-
Dunărea. În afara hotarelor țării a fost sem-
rata incubației icrelor este de 40-80 ore la tre cele mai numeroase specii din
nalată în bazinele Mării Negre, Mării Azov, fam. Acipenseride, după cegă, care
temperatura apei de 20-28 0C. Prolificitatea
Mări Caspice, foarte rar în partea de nord a
Mării Adriatice.

ex
Peşte pelago-bentonic, solitar, migra-
tor, zoobentofag, semirăpitor. Se deose-
bește de celelalte specii din familia Acipen-
unei femele constituie circa 79 000 – 90 000
icre. Larvele eclozate au lungimea de 6-9
mm. După reproducere maturii şi puietul
migrează în Marea Neagră pentru îngră-
șare. Păstruga nu se reproduce în fiecare an.
avea o importanță economică deo-
sebită în fl. Nistru datorită canti-
tăților pescuite.
Păstruga poate atinge 214 cm
lungime și o greutate de 68 kg.

seride prin lungimea botului (60% din lungi-


mea capului) şi rostrul turtit. Corpul alun-
git, fusiform, acoperit cu 11-14 scuturi dor-
sale, 30-38 laterale şi 9-14 ventrale, botul în-
gust şi uşor comprimat dorso-ventral, gura
dreaptă, buza superioară întreagă iar cea in-
ferioară întreruptă la mijloc, mustățile ro-
am
În natură formează hibrizi cu viza, cega și
nisetru.
Se hrăneşte cu moluşte, crustacee,
larve de insecte, viermi şi unele specii de
peşti (guvizi, gingirică, scrumbie). Durata
vieții este de circa 40 ani. Noaptea urcă spre
suprafața apei în căutarea hranei, ziua se re-
tunde care nu ajung până la gură. Spatele
este de culoare negrie-brună sau cenușie.
Abdomenul şi puţin din laturile inferioare
sunt gălbui.
trage la fund.

pl
Fiind o specie periclitată este ocrotită
conform legislației europene și internațio-
Atinge maturitatea sexuală la 9-13 ani
masculii şi 11-17 ani femelele. Migrații re-
productive întreprinde la temperaturi ale
apei mai ridicate comparativ cu alți sturi-
oni. Se reproduce în iunie-august formând
grupuri mici şi depune icrele într-o singură
nale.

Inclusã în Cartea Roşie a


e
Republicii Moldova (ed. a III-a)

43
Russian Acipenser Осётр
Sturgeon gueldenstaedtii русский
Eng. Brandt & Ratzeburg, 1833 Rus.

ex
am
pl
Denumirea populară
• Nisetru • Sturion • Osetru •
e Lungimea 100–200 cm.
Greutatea 20 000–30 000 g.

44
august–septembrie migrează în fluviul Nis-
În Republica Moldova se întâlneşte
tru pentru reproducere, până la barajul Du-
numai în cursul inferior al fluviului Nistru.
băsari. Prolificitatea, în funcție de vârsta fe-
În afara teritoriului republicii, populează
melei, este de 70 000 - 800 000 icre cu mări- Nisetru poate trăi până la 50 ani și
bazinele Mării Negre, Mării Azov și Mării
mea de 3 – 3,5 mm. Depune icrele într-o sin- poate atinge o lungime de 4 m cu o gre-
Caspice. În Marea Neagră este răspândit utate maximă de 115 kg;
gură repriză, în locuri adânci, cu fund pie-
de-a lungul litoralului nord-estic şi sudic.

ex
Peşte marin, migrator, reofil, litofil,
bentonic, răpitor facultativ, are corpul gros
în partea anterioară, lateral comprimat în
cea posterioară. Partea caudală este acope-
rită cu solzi ganoizi, restul corpului acoperit
tros sau nisipos la temperatura apei de 17-
22 0C. Incubația icrelor depuse la tempera-
tura apei de 25,9 0C durează câteva ore, iar
la temperatura apei de 11,9 0C – 230 ore. Cea
mai mare parte dintre maturi care au migrat
primăvara, după reproducere se întorc în
În condiții naturale formează hibrizi
cu morunul, păstruga, cega și viza;
Calitățile gastronomice ale icrelor
(caviarului) sânt de o calitate superi-
oară, uneori mai apreciate decât cele de
morun, având un gust cu aromă de nucă.

cu 5 rânduri de scuturi osoase. Botul scurt


rotunjit şi lat, are 4 mustăți rotunde, care nu
ajung până la gură. Gura mică, inferioară,
dreaptă. Buza superioară slab despicată la
mijloc, iar cea inferioară întreruptă. Înotă-
toarele dorsală și anală sânt situate în partea
posterioară. Înotătoarea caudală cu doi lobi,
am
mare, unde iernează la adâncime, în gru-
puri mici. Reproducătorii care au migrat
toamna în fl. Nistru rămân şi iernează în
gropi adânci şi în anul următor, după repro-
ducere, se reîntorc în mare. Durata vieții
este de circa 50 ani.

cel superior fiind mai mare.


Coloritul corpului este variabil şi de-
pinde mult de vârstă şi mediul în care tră- pl
Puietul în primele 2-3 luni se hrăneşte
în fluviu cu diferite nevertebrate bentonice
apoi migrează în mare. Se hrăneşte cu mo-
luşte, larve de insecte acvatice, viermi şi
ieşte. Spatele are culoarea neagră-cenușie
sau verde-murdar până la închis, iar abdo-
menul – alb-murdar.
Masculii ating maturitatea sexuală la
8-12 ani, iar femelele la 13-15 ani. Ca peşte
migrator, primăvara în lunile aprilie–mai şi
peşti mici (obleţ, hamsie).

e
Devenind periclitată specia este ocro-
tită conform legislației europene și interna-
ționale.
Inclusã în Cartea Roşie a
Republicii Moldova (ed. a III-a)

45
Sterlet Acipenser Стерлядь
Eng.
ruthenus Rus.
LINNAEUS, 1758

ex
am
pl
Denumirea populară
• Cigã • Ceciugã • Sucigã •
eLungimea 20–80 cm.
Greutatea 120–2500 g.

48
În limitele teritoriale ale Republicii 135 000 de icre într-o singură repriză. Dia-
Moldova se întâlneşte în cursul mijlociu şi metrul icrelor depuse este de 2,0–2,6 mm. În
inferior al fl. Nistru, brațul Turunciuc, lacul funcție de temperatura apei dezvoltarea
de acumulare Dubăsari, rar în râul Prut şi icrelor embrionate durează 6-11 zile. Durata Se întâlnesc exemplare de cegă
lacul de acumulare Costeşti - Stânca. vieții 20-25 ani. cu o culoare galben-roz, așa nu-
Modul de viață este mult asemănător miți albinoși. La femelele acestora,
Specie de sturion euro-asiatic. Este o

ex
specie pur dulcicolă, reofilă, bentonică, zo-
obentofagă. Este unul dintre cei mai mici
sturioni (talia comună – 20-78 cm şi greuta-
tea de 2,5-3,5 kg; maximă 1-1,2 m şi 12-16
kg) care s-a adaptat perfect la condițiile de
cu cel al vizei (reproducere, hibernație),
hrănindu-se cu crustacee, larve de insecte,
moluşte, uneori peşti mărunți. Întreprinde
migrații locale de reproducere, îngrășare
și/sau iernare. Iernează în gropi adânci (16-
18 m).
icrele au o culoare aurie, din care se
prepară caviarul auriu.
Sturionii nu au oase, scheletul
fiind cartilaginos cu excepția cra-
niului.

trai în apele dulci, adânci, limpezi şi reci.


Are corpul alungit, aproape cilindric,
acoperit de 10-15 scuturi osoase dorsale, 50-
65 laterale şi 15-20 abdominale, mult mai
deschise la culoare decât pielea. Spatele de
culoare cenuşie-brună cu nuanţe verzui, ab-
domenul gălbui-roz. Capul este conic, botul
am Specie ocrotită conform legislației euro-
pene și internaționale.
Inclusã în Cartea Roşie a
Republicii Moldova (ed. a III-a)

Besterul (Huso huso x Acipenser ruthe-


nus) – este o specie hibridă obținută prin în-
alungit, gura inferioară, transversală,
dreaptă şi mustăți rotunde franjurate. Buza
inferioara întreruptă la mijloc. Se deose-
bește uşor de alte varietăți de sturioni dato- pl
crucișarea morunului (femela) şi cegăi (mas-
cul). Este crescut în scop comercial pentru
carne și este unicul hibrid care în sisteme di-
rijate, la vârsta de 5 ani ajunge la maturitate
rită botului lung, ascuțit, uşor curbat în sus.
Atinge maturitatea sexuală la vârsta de
4-5 ani masculii şi 6-9 ani femelele. În mediu
natural, depun icrele în lunile mai-iunie la
temperatura apei de 15-19 0C pe fund acva-
tic tare în locuri adânci de 6-7 m cu curenţi
puternici. O femelă depune între 11 000 şi
e
sexuală și produce caviarul valoros. Culoarea
corpului este gri-măslinie, iar abdomenul alb-
gălbui. Se întâlneşte foarte rar în lacul de acu-
mulare Dubăsari. Pentru prima dată a fost ob-
ținut în anul 1952 în regiunea Saratov (Rusia)
de către profesorul Nicolai Nicoliukin.

49
Paddlefish Polyodon Веслонос
Eng.
spathula Rus.
(Walbaum, 1792)

ex
am
pl
Denumirea populară
• Poliodon • Veslonos •
e Lungimea 150–200 cm.
Greutatea 50 000–70 000 g.

52
și 2 mustăți mici. Pe spate are o culoare ce-
Poliodonul este un sturion originar din
nușie–albăstrie spre negru, iar abdomenul
America de Nord, bazinul hidrografic al
este alb.
fluviului Mississippi. În Republica Mol-
Icrele poliodonului se asea-
dova a fost introdus pentru aclimatizare în În condiții de abundență a hranei, are mănă cu cele ale altor sturioni (ni-
a. 1978, apoi pe teritoriul republicii a fost re- un ritm de creștere foarte rapid: în primă- setru, păstrugă și al.) denumite po-
vară ajungând la greutatea de 100-400 g pular ”icre negre”;
produs în aa. 1988, 1989, 1990.

ex
Este o specie dulcicolă, pelagică, reofilă,
litofilă, planctonofagă, hrănindu-se prepon-
derent cu zooplancton pe care îl prinde îno-
tând în spirală cu gura deschisă, poate
(uneori 600 g). În vara a doua greutatea
atinge 1-1,5 kg, iar în vara a cincea la 5,5-6,0
kg. Carnea şi icrele acestei specii sunt foarte
asemănătoare cu ale celorlalți sturioni. Par-
ticularitățile biologice şi ecologice ale spe-
Poliodonul este supranumit
”balena de apă dulce” și datorită
rostrului ciudat i se mai spune
”peștele vâslă” sau ”sturionul cu
cioc-lingură”.

prinde ocazional şi insecte acvatice. Ca


adaptare la acest mod de hrănire prezintă
numeroși spini branhiali, lungi si subțiri,
ceea ce reprezintă o caracteristica a genului.
După hrana specifică, în heleșteie, este con-
curent cu novacul.
Este un pește de apă dulce, de talie
am
ciei permit creșterea acesteia în heleșteie, în
diferite formule de policultură, fără consum
de furaje şi alte costuri suplimentare.
Masculii ating maturitatea sexuală la 6
ani, iar femelele la 9 ani. Se reproduce la
sfârșitul iernii - începutul primăverii, când

mare. Morfologic se aseamănă cu ceilalți


sturioni, cu excepția rostrului mult alungit,
turtit dorso-ventral, în forma de vâslă şi
pl
temperatura apei atinge 10–16 0C și depune
icrele pe fundul dur sau nisipos al albiei flu-
viilor sau pe fundurile nisipoase departe de
malurile lacurilor. În timpul migrării pen-
prin lipsa scuturilor osoase pe corp. Capul
este mic cu ochii plasați în partea inferioară.
Botul poate atinge o treime din lungimea
corpului. Are rostrul acoperit cu muguri
gustativi și numeroase terminații nervoase,
ce îl ajută în localizarea planctonului. Gura
este foarte mare, prevăzută cu dinți mărunți
e
tru reproducere se deplasează în bancuri
mari aproape de suprafață. Icrele sânt de
culoare gri-verzui (diametrul = 2,7 mm).
Prolificitatea variază de la 80 000 până la
200 000 icre. Durata vieții este de 20-30 ani.
În arealul său natural specia este în declin.

53
Huchen Hucho Лосось
Eng. hucho дунайский
(LINNAEUS, 1758) Rus.

ex
am
pl
Denumirea populară
• Somon • Puicã •
e Lungimea 40–70 cm.
Greutatea 3 000–5 000 g.

60
gălbui. Petele negre se disting şi pe înotă-
În Republica Moldova se întâlnește
toarea adipoasă. Coloritul masculilor este
sporadic doar pe sectorul superior al r. Prut.
mai întunecat decât al femelelor.
Este o specie relictă în bazinul fluviului Du- Lostrița este cel mai mare salmonid din
nărea, întâlnindu-se doar în zonele mun- Atinge maturitatea sexuală la al 4-lea apele noastre și este supranumit ”Tigru”
apelor de munte. Poate atinge până la 1,5 m
toase ale afluenților. an. Se reproduce în martie-mai la tempera- lungime cu o masă de peste 50 kg și cu o du-

ex
Specie autohtonă, de apă dulce, reo-
filă, litofilă, bentopelagică, răpitoare. Are
corp alungit și gros, aproape cilindric, puţin
comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ
mici. Capul mare cu bot ascuțit, conic. Gura
tura apei de 6-10 0C în locurile adânci cu cu-
renţi puternici de apă, în prundiș. O femelă
depune între 5 000 și 20 000 icre mari (4-5
mm diametru). Depunerea icrelor durează
2-3 zile.
rată a vieții de 25 ani;
Perechea construiește un cuib, gropiță pe
fundul râului, acoperit cu prundiș cu un dia-
metru de 1,5-2,5 m și o adâncime de până la
10-30 cm, în care ulterior femela depune
icrele. Icrele embrionate sânt acoperite cu
prundiș, iar reproducătorii î-și apără cuibul.

foarte mare, terminală, transversală, prevă-


zută cu dinți puternici, uşor încovoiați îna-
poi. Ochii sunt relativ mici față de mărimea
capului. Înotătoarea adipoasă este foarte
bine dezvoltată.
am Puietul se hrăneşte cu insecte şi crus-
tacee, mai târziu şi cu puiet de peşte, iar
după un an numai cu peşte (zglăvoacă,
porcuşori, clean, mreană, obleţ, grindel, mi-
halţ) şi cu alte vietăți care trăiesc în preajma
apelor (broaște, șopârle, șoareci şi chiar pa-
Spatele este brun-verzui, cu luciu ar-
gintiu, iar lateralele de un gri-metalic, ar-
gintiu, uneori cu reflexe roșiatice. Partea
ventrală la unele exemplare este albă cu pl
sări de apa). Are un ritm de creștere sporit.
În primul an de viață poate atinge până la
15-25 cm lungime și 50-150 g în greutate.

Specie în pericol de extincție, efectivul


străluciri argintii, la unele exemplare albă
spre gri. Atât pe spate, cât şi pe pârțile late-
rale, se pot observa multe pete negre, une-
ori în formă de semilună, înotătoarele au
culori închise, de nuanță verzuie, mai rar
ternaționale.
e
căreia este în continuă descreștere. Este
ocrotită conform legislației europene și in-

Inclusã în Cartea Roşie a


Republicii Moldova (ed. a III-a)

61
Brown Salmo trutta Форель
trout fario ручьевая
Eng. LINNAEUS, 1758 Rus.

ex
am
pl
Denumirea populară
• Pãstrãv-de-râu • Pãstru-pãtat •
e
Lungimea 25–37 cm.
Greutatea 200–900 g.

62
rile sunt acoperite mai mult în partea su-
În Moldova se întâlnește sporadic. În
perioară de o mulțime de pete brun închis,
aval de barajul Novodnestrovsc, venit aici
de forme neregulate, printre care se disting
din amontele fluviului Nistru pe timpul vi-
mici steluțe roșii cu margini tivite în alb-găl- Este un peşte răpitor care tră-
iturilor mari și doar pe sectorul superior al
bui, ce coboară spre partea ventrala. ieşte în râuri şi lacuri de munte;
râului Prut, și în afluenții lui din zona mon-
Crește numai dacă tempera-
tană. Este răspândit în întreaga Europa, cu Atinge maturitatea sexuală la vârsta
excepția fluviului Peciora.

ex
Pește dulcicol, reofil, litofil, răpitor fa-
cultativ, eurifag. Are corpul gros, alungit,
fuziform. Pârțile laterale, sunt acoperite cu
solzi mici, cicloizi care pot fi îndepărtați cu
de 3-4 ani şi, fiind o specie criofilă, se repro-
duce în lunile octombrie-decembrie la tem-
peratura apei de 6-8 0C în locurile cu apă
limpede și substrat nisipos sau cu pietriș.
Incubația poate dura până la 200 zile la tem-
tura apei este mai mare de 6 0C;
În condiții bune de hrană
atinge 0,5-1,5 kg în râuri;
Are nevoie de apă limpede şi
bine oxigenată și este foarte sensi-
bil la calitatea apei.

ușurință. Botul relativ scurt, reprezintă o


treime din lungimea corpului. Are dinţi ex-
trem de puternici, bine dezvoltați şi ascuțiți,
îndreptați spre interior, ceea ce-i servește la
reținerea prăzii. În apropierea cozii se gă-
sește o înotătoare dorsală adipoasă, lipsită
de radii osoase. Musculatura păstrăvului
am
peratura apei de 7-8 0C. O femelă depune de
la 500 până la 1 500 icre cu diametrul de 4-5
mm. Icrele se depun într-o gropiță săpată cu
coada și înotătoarele pectorale la apă mică
bine oxigenată și fund acoperit cu pietriș
mărunt. După fecundare cu mișcările cozii
acoperă icrele embrionate. Durata vieții este
indigen este extrem de dezvoltată, asigu-
rându-i o mare mobilitate.
Coloritul corpului este foarte variat,
de circa 12 ani.

pl
Habitează în zona superioară a apelor
curgătoare, fiind o specie iubitoare de ape
limpezi, bogate în oxigen, temperatura că-
determinat de condițiile ecologice, de na-
tura fundului apei, de flora submersă, de
transparența și temperatura apei, vârsta,
sex și maturitatea sexuală. Coloritul obiș-
nuit este brun-măsliniu pe spate, deschi-
zându-se spre abdomen alb-murdar. Latu-
e
reia nu depășește 18°C. Locul de unde-și
pândește prada î-l schimbă numai în peri-
oadele viiturilor puternice ori toamna, în
timpul reproducerii. Se hrăneşte cu: insecte,
crustacee, broaște şi peşti mici.

63
Northem pike Exos lucius Щука
Eng. Linnaeus, 1758 Rus.

ex
am
pl
Denumirea populară
• Lupul-bãlţii • Mârliţã • Briceag •
e Lungimea 35–50 cm.
Greutatea 2 000–3 000 g.

68
În Republica Moldova populează flu- Culoarea corpului este cenușie-ver-
viul Nistru și râul Prut, lacurile și bălțile zui-măslinie, iar înotătoarele pectorale şi
adiacente. În afara republicii este răspândită ventrale roșietice. Spatele poate varia de la
Pentru a se îngrașă cu 1 kg, știu-
în Europa, Siberia și în estul Americii de gri-verzui la galben-verzui, aproape negru
ca trebuie sa mănânce peste 20 kg de alt
Nord. uneori sau cafeniu-închis. Pârțile laterale peste.

ex sunt marmorate cu pete maronii negrici- Știuca are mirosul slab dezvoltat, în
Specie de apă dulce, autohtonă, fito- schimbul vederii perfecte.
oase. Abdomenul este gălbui-albicios.
filă, reostagnofilă, răpitoare, care duce un Canibalismul prezent la știucă este
mod de viață solitar. Preferă apele curgă- foarte bine accentuat, mai ales în con-
Atinge maturitatea sexuală la vârsta diții în care hrana este insuficientă și
toare cu curenți lenți și stătătoare cu multă de 2-3 ani şi se reproduce în februarie-mar- adăposturile sânt necorespunzătoare.
vegetație care-i servește pentru a pândi tie la temperatura apei de 6-8 0C. Icrele sunt
prada. Este prădătorul înzestrat perfect de
natură, situat în vârful piramidei trofice din
ecosistemele acvatice dulcicole, având o vi-
teză de invidiat, 25-28 m/s, pe distanțe
scurte. Este cel mai lacom răpitor, ”rechi-
nul” apelor dulci.
am
depuse într-o singură repriză pe vegetația
submersă, ulterior se desprind, plutind
aproape de fundul apei. Femelele au un
ritm de creștere mai accelerat comparativ
cu masculii și ajung la dimensiuni mai mari.
O femelă depune, în funcție de vârstă, de la
Are corpul alungit, uşor turtit lateral
și acoperit cu solzi mărunți ctenoizi. Capul
este lunguieț, turtit lateral, puţin curbat din
profil. Botul seamănă cu ciocul de rață. Are pl
17 000 până la 450 000 icre cu diametrul de
1,0-2,0 mm. Incubația icrelor embrionate
durează 8-12 zile. Durata vieții – circa 8 - 12
ani.
gura terminală, foarte largă, cu fălcile care
se deschid pană sub ochi. Dinții sunt bine
dezvoltați, puternici, inegali şi ascuțiți. Ma-
xilarul inferior este mai lung decât cel su-
perior. Ochii sunt dispuși sus, în regiunea
frunții.
e
Se hrăneşte cu peşti mari şi mici, in-
secte, broaște, păsări şi mamifere acvatice,
vânând mai mult dimineața şi seara.

69
Bream Abramis Лещ
Eng.
brama Rus.
(Linnaeus, 1758)

ex
am
pl
Denumirea populară
• Cârjancã • Ruginoasã • Plãstaicã •
eLungimea 30–50 cm.
Greutatea 500–1500 g.

94
În Republica Moldova este întâlnită Culoarea plăticii este foarte variată.
în fluviul Nistru, râul Prut şi bălțile sale, la- Puietul pe spate are culoarea măslinie-ce-
curile Beleu, Cahul, lacurile de acumulare nușie, pe laturi argintie-deschisă. Maturii
Cuciurgan, Dubăsari şi Costeşti-Stânca, în se colorează în funcție de mediul în care Plăticile au jocul lor nupțial în peri-
cursurile inferioare ale râurilor mici şi trăiesc, pot rămâne argintii, pot fi aurii-ară- oada de reproducere care se manifestă
prin faptul că peștii sar în permanență
bălţile lor, în unele lacuri mici (Ghidighici, mii sau chiar brun-maro-închis. În peri-

ex
Taraclia, Ialoveni, Mingir, Congaz). În
afara țării plătica populează apele Europei
de la răsărit de Pirinei și la nord de Alpi din
bazinele mărilor Nordului, Baltice, Albe,
Negre, Azov, Caspice și Lacul Aral.
oada reproducerii, gâtul și partea inferi-
oară a operculelor masculilor capătă
nuanţe roșietice, iar pe corp apar tuberculi
albi, numiți butoni de împerechere. Irisul
ochilor este auriu sau argintiu.
din apă în aer, cazând înapoi pe o parte,
producând un zgomot puternic;
În condiții favorabile de mediul ac-
vatic și hrană îndestulată poate atinge
lungimea de 85 cm și o greutate de 7 kg.

Specie dulcicolă, semimigratoare,


bentopelagică, fitofilă, zoobentofagă, om-
nivoră.

Are corpul plat (de unde şi denumi-


rea peștelui), turtit lateral, acoperit cu solzi
am Atinge maturitatea sexuală la vârsta
de 3-5 ani. Se reproduce în mai-iunie. De-
punerea pontei începe la temperatura apei
de 13-15 0C, iar reproducerea în masă are
loc la temperatura apei de 16-17 0C în locuri
cu vegetaţie submersă abundentă. O fe-
relativ mari, nu prea tari, bine fixați, pe care
se disting punctișoare negre, dispuse în
evantai. Capul mic, cu bot scurt și ascuțit,
gura mică semiinferioară cu buze subțiri și pl
melă depune de la 85 000 până la 730 000
icre (în medie 220 000 icre). Durata vieții
până la 20 de ani.

fragile, protractilă (se poate prelungi într-


un tub). Nu are mustăți. Înotătoarea dor-
sală este înalta, cea anală lunguiață, întin-
zându-se de la anus și până în apropierea
cozii iar cea caudală adânc scobită cu lobul
inferior mai lung.
e
Este un peşte pașnic, extrem de spe-
rios la zgomote puternice și mișcare. Se
hrănește cu larve de insecte, viermi, crusta-
cee și plante acvatice în preajma malurilor
mâloase.

95
Index alfabetic al denumirilor ştiinţifice a peștilor

________A________ ________G________ Petroleuciscus borysthenicus ………………….. 122


Polyodon spathula ………………………………….. 52
Abramis brama …………………………………….… 94 Gasterosteus aculeatus ………………………….. 156
Pseudorasbora parva ……………………………… 92
Acipenser gueldenstaedtii ……………………….. 44 Gobio sarmaticus ……………….…………………... 90
Pungitius platygaster …………………………….. 154
Acipenser nudiventris ……………………………… 46 Gymnocephalus acerina …………………………. 174
Acipenser ruthenus …………………………………. 48 Gymnocephalus baloni …………………………… 172
Acipenser stellatus ………………………………….. 42 Gymnocephalus cernua …………………………. 170 ________R________
Alburnoides bipunctatus .....……………………. 140 Gymnocephalus schraetser ……..……………… 168 Rhodeus amarus .………………………………….. 108
Alburnus alburnus ……..…………………………. 138 Romanogobio kesslerii ……………………………. 86
Alosa immaculata …………………………………… 58 ________H________ Romanogobio uranoscopus …………………….. 88
Alosa tanaica …………………………………………. 56
Anguilla anguilla ………………………………….… 72
Aspius aspius .……………………………………….. 112
Atherina boyeri .………………………………….… 160

________B________
ex Hucho hucho ………………………………………….. 60
Huso huso ………………………………………………. 50
Hypophthalmichthys molitrix ………………… 126
Hypophthalmichthys nobilis …..……………… 128

________I________
Rutilus frisii ………………………………………….. 106
Rutilus heckeli ………………………………………. 104
Rutilus rutilus …………………………………..…… 102

________S________
Salmo trutta fario …………………………………… 62
Ballerus ballerus …………………………………….. 96
Ballerus sapa …………………………………….…… 98
Barbatula barbatula ……………………..………. 142
Barbus barbus ……………………………………….. 80
Barbus petenyi ..………………………………….….. 82
Blicca bjoerkna ……………………………………... 136

________C________
am
Ictalurus punctatus ……………………………….. 150

________L________
Lepomis gibbosus ......................................... 182
Leucaspius delineatus ……………………………. 134
Leuciscus idus ……………………………………….. 120
Leuciscus leuciscus ……………………………..…. 118
Lota lota ……………………………………………….. 152
Sander lucioperca …………………………………. 164
Sander volgensis …………………………………… 166
Scardinius erythrophthalmus ………………… 124
Silurus glanis ………………………………………... 148
Squalius cephalus ………………………………….. 116
Syngnathus abaster ………………………………. 158

________T________
Carassius carassius …………………………………. 76
Carassius gibelio …………………………………….. 78
Chondrostoma nasus .................................... 110
Clupeonella cultriventris ……………….…….….. 54
________M________

pl
Misgurnus fossilis …………………………………. 144
Mylopharyngodon piceus ............................ 132
Thymallus thymallus ………………………………. 66
Tinca tinca …………………………………………….. 84

________U________
Cobitis taenia ………………………………………… 146
Cottus gobio ………………………………………….. 184
Ctenopharyngodon idella ………………………. 130
Cyprinus carpio ……………………………………… 74

________E________
Exos lucius …………………………………..…………. 68
_______N, O_______
Neogobius melanostomus ………………………. 180
Oncorhynchus mykiss …………………………….. 64

________P________
Pelecus cultratus ……………………………………. 114
Perca fluviatilis …………………………………….. 162
e Umbra krameri ………………………………………. 70

________V________
Vimba vimba ………………………………………… 100

________Z________
Zingel streber ………………………………………… 178
Zingel zingel ………………………………………….. 176

186
Index alfabetic al denumirilor peştilor în limba română

________A________ GRINDEL ………………………………………………. 142 ________R________


AC-DE-MARE …….………………………………….. 158
________L________ RĂSPĂR ………………………………………………… 168
ANGHILĂ .……………………………….……………... 72 LIN …………………………………………………………. 84 RIZEAFCĂ ………….…………………………………… 56
ATERINĂ …………………………………………….... 160 LIPAN ………..…………………………………………… 66 ROȘIOARĂ ……………..……………………………… 124
AVAT .…………………………………………………….. 112 LOSTRIȚĂ ..…………………………………………….. 60
________S________
________B________ ________M________ SABIȚĂ …………….……………………………………. 114
SÂNGER …………………………….………………….. 126
BABUȘCĂ ………..………………...……………….… 102 MIHALȚ ………………………………………………… 152
SCOBAR ………………………………………………… 110
BATCĂ ……………………………………………….….. 136
BELDIȚĂ ……………………………………………….. 140
BIBAN …………………………………………………… 162
BIBAN-SOARE …..………………………………….. 182
BOARȚĂ …….…………………………………….……. 108 ex MORUN ………………………………………………….. 50
MORUNAȘ …………………………………………….. 100
MREANĂ ………………………………………………… 80
MREANĂ-VÂNĂTĂ ………………………………….. 82
MURGOI-BĂLȚAT .………………………………….. 92
SCOICAR ……………………………………………..... 132
SCRUMBIE-DE-DUNĂRE ………………………… 58
SOMN ……………….…………………………………… 148
SOMN-AMERICAN .……………………………….. 150
STRONGHIL ………………………………………….. 180
________C________
CARACUDĂ …………......................................... 76
CARAS-ARGINTIU ……………………….…….……. 78
CEGĂ ............................................................... 48
CERNUȘCĂ ……………………………………………. 122
CLEAN ..………………………………………………… 116
CLEAN-MIC …..………………………………………. 118
COSAC ………..…………………………………………… 96
am ________N________
NISETRU ……….….……………………………………. 44
NOVAC ……….…………………………………………. 128

________O________
OBLEȚ …………………………………………………… 138
OCHEANĂ-MARE ………................................ 106
________Ș________
ȘALĂU …………….…………………………………….. 164
ȘALĂU-VĂRGAT ..………………………………….. 166
ȘTIUCĂ ..………………………………………………… 68

_______T, Ț_______
TARANCĂ ..…………..……………………………….. 104
COSAC-CU-BOT-TURTIT …………………………. 98
COSAȘ .…………………………………………………. 130
CRAP ………………………………………………………. 74

________F________ pl
OSAR …………………………………………………….. 154

________P________
PĂSTRĂV-CURCUBEU .……………………………. 64
ȚIGĂNUȘ .……………………………………………….. 70
ȚIPAR ……………………………………………………. 144

________V________

FUFĂ …..…………………………………..…………… 134


FUSAR ..……………………………………………….... 178

________G________
GHIBORȚ ………………………………………………. 170
GHIBORȚ-DE-DUNĂRE …………………………. 172
GHIDRIN ………………………………………………. 156
PĂSTRĂV-INDIGEN .……………………………….. 62
PĂSTRUGĂ …………………..…………………………. 42
PIETRAR ……………………………………………….. 176
PLĂTICĂ …………………………………………………. 94
POLIODON ……………………………………………… 52
PORCUSOR-DE-NISIP .……………………………. 86
PORCUSOR-DE-VAD ………………………………. 88
PORCUSOR-SARMATIC …………………………… 90
e VĂDUVIȚĂ …………………………………………….. 120
VIZĂ ………….……………………………………………. 46

________Z________
ZBORIȘ .………………………………………………… 174
ZGLĂVOACĂ ………………………………………….. 184
ZVÂRLUGĂ .…………………………………………… 146

GINGIRICĂ ……………………….…………………..... 54

187
Index alfabetic al denumirilor peştilor în limba engleză

________A________ ________E________ Rudd …….……………….…………………………….. 124


Ruffe ………..…………………………………………… 170
Asp ..………………………………….………………….. 112 European Eel .…………………….…………………... 72
Russian Sturgeon …….……………………………… 44
________B________ ________G________
________S________
Barbel ……………………………………………………. 80 Grass Carp ..……………..…………………………… 130
Grayling ..……..………………………………………… 66 Schneider ……………………………………………… 140
Bastard Sturgeon …………………….………………. 46 Schraetzer .……………………………………………. 168
Belica .……..…………………………………………… 134 ________H________ Sichel …………..……………………………………….. 114
Beluga / Sturgeon ……………………………………. 50 Huchen ………………………………………………….. 60 Silver Bream ……………...………………………….. 136
Bighead Carp ..….…………………………………… 128 Silver Carp …..………………………………………… 126
________I________
Big-scale Sand Smelt ………..….………………… 160
Bitterling ..………………………………………….…. 108
Black Carp …………………………………………….. 132
Black Sea Chub ………………………………………. 122
Black Sea Roach …………………………………….. 106
Black Sea Shad ………………………..……………… 56
Black Sea Sprat ……………………………………….. 54
ex Ide / Orfe ….…………………………………………… 120
________K________
Kessler’s Gudgeon …..….................................. 86
________M________
Spined Loach …..……………………………………. 146
Starry Sturgeon …..…………………………………. 42
Sterlet ….…………….…………………………………. 48
Stone Loach ..…………………….………………….. 142
Stone Moroko ……………………………………....... 92
Sturgeon / Beluga …………………………………… 50

Black-striped / Pipefish …….……………….…… 158


Bleak ……………………………………………………. 138
Blue Bream ..…………………………………………… 96
Bream …….……………………………………………… 94
Brown Trout …………………………………………… 62
Bullhead ..….……………………………….…………. 184
Burbot .…………………………………………………. 152
am
Mudminnow ………………..…………………………. 70
________N________
Nase ………..………….……………………………….. 110
Northem Pike ………..……………………………….. 68
________O________
Orfe / Ide ………………………………………………. 120
________P________
Sunfish / Pumpkinseed ………………………….. 182
________T________
Taran ....……………………………………………….. 104
Tench ….…………………………………………………. 84
Three-spined Stickleback …………….…………. 156
________U________
Ukrainian Gudgeon …………………………………. 90
________C________
Channel Catfish …………………………….…….… 150
Chub .……………………………………………………. 116
Common Carp ………....................................... 74
pl
Paddlefish ….………………………………….……….. 52
Perch ….…………….………………………………….. 162
Pikeperch / Zander .……………………………….. 164
Pipefish / Black-striped ………………………….. 158
Ukrainian Stickleback ……………..……………… 154
________V________
Vimba Bream ………….……………………………. 100
Volga Zander ..……………………………………….. 166
Crucian Carp ................................................... 76

________D________
Dace ..……..…………………………………..………… 118
Danube Ruffe .……………………………….…….. 172
Danube Gudgeon ….……….……………………….. 88
Danube Streber ...…………………………………... 178
Donets Ruffe ...…………….………………………… 174
Pontic Shad …………………………………………….. 58
Prussian Carp …………………………………………. 78
Pumpkinseed / Sunfish ….……………….……… 182
________R________

Rainbow Trout ..…….…………….…………………. 64


Roach …….…………………………………………….. 102
Round Goby …….…………….……………………… 180
e ________W________
Weatherfish …………..……………………………… 144
Wels Catfish ………..………….…………………….. 148

________Z________
Zander / Pikeperch ……………..………………… 164
Zingel …………………………………………………… 176

188
Index alfabetic al denumirilor peştilor în limba rusă

________А________ _______Ж, И_______ Синец ……………………………………………………... 96


Солнечная рыба ..…………..……………………… 182
Амур белый ..…………………………………………. 130 Жерех ……...……………………………………………. 112
Игла черноморская .………………………………. 158 Сом европейский ……………..……………………. 148
Амур чёрный .………………………………………… 132
Сом канальный ……………..………………………. 150
Атерина черноморская ..……………..…………. 160
________К________ Стерлядь ..………………………………………………. 48
Судак …………………………………………………….. 164
________Б________ Карась …………….….…………………………………… 76
Карась серебряный ……….………………………… 78
Белоглазка .……………………………………….……. 98
Карп …………….….……………………………………… 74 ________Т________
Белуга ….…………………………………………………. 50 Тарань ..…………………………….………………….. 104
Колюшка девятииглая ……….………………….. 154

ex
Бёрш ..……………………………………………………. 166 Толстолоб белый …………….….…………………. 126
Колюшка трёхиглая ……….……………………… 156
Бобырец ..….…………………………………….…….. 122 Толстолоб пёстрый ……….……………………….. 128
Краснопёрка ……….………………………………… 124
Быстрянка ……..………………...…………………… 140 Тюлька ..………….….…………………………………… 54
Бычок кругляк .……………………………………… 180
________Л________
________У________
Лещ ..………………………………………………………. 94
________В________ Линь ………….................................................... 84 Угорь ……………………………………………………… 72
Верховка ........................................................ 134
Веслонос …………………………………………………. 52
Вырезуб…………………………………………………. 106
Вьюн .……..…………......................................... 144

________Г________
Голавль …………………………………………………. 116
Голец …………………………………………………..... 142
am
Лосось дунайский …………………………………… 60

_______Н, О_______
Налим ……..…………………..……………………….. 152
Окунь …….………….………………………………….. 162
Осётр русский ………..……………………………….. 44

_______П, Р_______
Уклея …………………………………………………….. 138
Усач .………….................................................... 80
Усач румынский …………………………………….. 82

_______Ф, Х_______
Форель радужная …….………….………………….. 64
Форель ручьевая ..…..……………………………… 62
Хариус .…………………….…………………………….. 66
Горчак ………………………………………………….. 108
Густера ....…………………………………..………….. 136

_______Е, Ё_______ pl
Пескарь …………….……………………………………. 90
Пескарь дунайский …………………………….…… 88
Пескарь Кесслера ……………………………………. 86
Плотва …………………….……………………………. 102
________Ч________
Чебачок амурский .………….….………………….. 92
Чехонь ..………….….………………………………….. 114

Евдошка ………………………………………………… 70
Елец ………………………………….…………………... 118
Ёрш ………………………………………………………. 170
Ёрш донской …………………………………………. 174
Ёрш дунайский ……………………………………… 172
Ёрш полосатый ……………………………………… 168
Подкаменщик ...…………………………………….. 184
Подуст ..…………….…………………………………… 110
Пузанок дунайский ……………………………….. 56
Рыбец .…………….…………………………………….. 100

________С________

Севрюга ..………………………………………………… 42
e Чоп ……………………..……….……………………….. 176
Чоп малый ……………………………….……………. 178

______Ш, Щ, Я______
Шип ..……………………………………………………… 46
Щиповка .….................................................... 146
Щука …………………………………………………….. 68
Язь ………………………….………….………………… 120
Сельдь дунайская ……………..…………………….. 58

189
BIBLIOGRAFIE

1. ANTIPA Gr. Fauna ihtiologică a României. București, 1909. de Zoologie. – Ch.: Î.E.P. Știința, 2013 (Tipografia Centrală). –
294 p. 148 p.
2. BĂNĂRESCU P.M. Fauna Republicii Populare Române: Pisces – 12. USATÎI M., TODERAȘ I., ȘAPTEFRAȚI N., USATÎI Ad., DADU A.
Osteichthyes. Editura Academiei Republicii Populare Române. Ghidul piscicultorului – fermier: Informativ-ilustrat; Institutul
1964, 963 p. de Zoologie al Academiei de Științe a Moldovei. – Chișinău: s.n.,
2014 (F.E. – P ” Tipografia Centrală”). – 104 p.
3. BUŞNIŢA Gh., ALEXANDRESCU I. Atlasul peştilor din apele
Republicii Socialiste Române. Ediția a II-a. București, 1971. – 13. АНИСИМОВА И.М., ЛАВРОВСКИЙ В.В. Ихтиология. 1983.
132 p.

ex
4. CARTEA Roșie a Republicii Moldova. Ed. a III-a. Ed. Știința, Chi-
șinău, 2015, 492 p.
5. CĂRĂUŞU S. Tratat de ihtiologie. Ed. Academiei R.P. Române,
1952. – 802 p.
Изд.; «Высшая школа». Москва.
14. БЕВЗА Г.Г., ВИСКОВАТЫЙ Ю.И. и др. Гидролого-
гигиеническая характеристика Днестра и Прута в
пределах Молдавской ССР. Кишиневская гидрометеороло-
гическая обсерватория. Киев: УГМС УССР, 1969. - 1369 с.
15. БЕРГ Л.С. Рыбы пресных вод СССР и сопредельных стран

am
6. COZARI T., USATÎI M., VLADIMIROV M. Seria: Lumea animală a
Moldovei. Pești. Amfibieni. Reptile. Vol. II. Ed. ”Știința”, Chiși-
nău, 2003, 150 p.
7. DAVIDEANU Gr. ș.a. Ihtiofauna râului Prut. Societatea ecologică
pentru Protecția și Studierea Florei și Faunei Sălbatice ”Aqua-
terra”, Societatea Bioremedierii Ecosistemelor Acvatice și
Umede ”Euribiont”. Iași, 2008, 80 p.
(Определители по фауне СССР). Москва-Ленинград: Изд-во
АН СССР, 1948-1949. Т.1-3. 1382 c.
16. БОДАРЕУ Н.Н., ВЛАДИМИРОВ М.З., ГАНЯ И.М. и др. Рыбы,
земноводные, пресмыкающиеся. (серия «Животный мир
Молдавии»). -Кишинев: Штиинца, 1981. - 220 с.
17. ГОРБАТЕНЬКИЙ Г.Г., БЫЗГУ С.Е. Характеристика основных
абиотических факторов экосистемы водохранилища-
8. DICȚIONAR explicativ ilustrat al limbii române, ARC, Gunivas,
2010.
9. STÂNCIOIU S., PATRICHE N., PATRICHE T. Ihtiologie generală.
Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2006, 356 p. pl охладителя Молдавской ГРЭС. Биопродукционные
процессы в водохранилищах – охладителях ТЭС.- Кишинев:
Штиинца, 1988.
18. ГРИМАЛЬСКИЙ В. Л. О планктоне р. Прут. Сб. материалов
10. USATÎI M. Evoluţia, conservarea şi valorificarea durabilă a di-
versităţii ihtiofaunei ecosistemelor acvatice ale Republicii Mol-
dova. Autoreferat al tezei de doctor habilitat în ştiinţe biologice.
Chişinău, 2004, 48 p.
11. USATÎI M., TODERAȘ I., ȘAPTEFRAȚI N., USATÎI A. Cartea pes-
carului: Ghid ilustrat. Academia de Științe a Moldovei. Institutul
e
научно-отчетн. конф. проф.-преподавательского состава
КСХИ, 1962.
19. ГРИМАЛЬСКИЙ В.Л. Водоемы бассейнов Днестра и Прута,
их гидробиологический
рыбохозяйственного
режим
использования:
и перспективы
Автореферат...
доктора биологических наук. Одесса. 1967. 36 с.

190
20. ДОЛГИЙ В.Н. Ихтиофауна бассейнов Днестра и Прута 29. ЧЕПУРНОВА Л.В. Размножение Днестровсих рыб (осетро-
(современное состояниеб генезисб экология и вых, сельдевых, окуневых). Кишинев: Штиинца, 1975. –
биологические основы рыбохозяйственного использова- 52 с.
ния). Кишинев: Штиинца, 1993. - 323 с.
30. ШАРАПАНОВСКАЯ Т. Д. Экологические проблемы Среднего
21. ЗУБКОВА Е.И. Динамика главных ионов и минерализация Днестра. Кишинев : Экологическое общество "BIOTICA",
воды Кучурганского водоема-охладителя Молдавской 1999. - 88 с.
ГРЭС. Управление бассейном трансграничной реки Днестр
и водная рамочная директива Европейского Союза. 31. ЭКОСИСТЕМА нижнего Днестра в условиях усиленного ан-
Материалы Междунар. Конференции (2-3 октября 2008).- тропогенного воздействия. Кишинев: Штиинца, 1990. –
Кишинев, 2008. - С. 378-382. 259 с.
22. КУЧУРГАНСКИЙ лиман – охладитель Молдавской ГРЭС. 32. ЯРОШЕНКО М.Ф. Гидрофауна Днестра. М.: Изд-во АН СССР,

1976. - 85 с.
ex
Кишинев: Штиинца, 1973. - 207 с.
23. ПОПА Л.Л Рыбы бассейна р. Прут. – Кишинев: Штиинца,

24. РУСЕВ И.Т. Причины экстремальных паводков на Днестре


и пути их преодоления. Межд. Конф. Управление
1957. - 169 с.

Surse electronice:
http://fishbase.org; http://www.iucnredlist.org; https://ro.wikipedia.org; http://dex.ro.

am
бассейном трансграничной реки Днестр и водная рабочая
директива Европейского Союза. Кишинев, 2008. 242-252 с.
25. ТОМНАТИК Е.Н. К вопросу о формировании ихтиофауны
Дубоссарского водохранилища. – В кн.: Биология внутрен-
них вод: Тез. докл. Кишинёв, 1959.
26. ТОМНАТИК Е.Н., ВЛАДИМИРОВ М.З., ОЛЕЙНИКОВА В.Л. О
фауне малых рек Молдавии. В: Биологические ресурсы во-
Imagini: http://commons.wikimedia.org; http://www.earthlife.net/fish/scales.html;
JAHR TOP SPECIAL VERLAG http://www.angeln.de/zielfische; Landesmuseum Nie-
derösterreich http://www.landesmuseum.net; http://imgbuddy.com; Annie Feist's
http://www.midrivers.com/~feist; http://azovfish.com; http://berdfish.com.ua;
http://biodiversite.wallonie.be; http://www.blinker.de; Suesswasser-Fische:
Carsten Schuettler http://home.arcor.de; http://www.spp.gr; http://kolafish.ru;
http://www.ittiofauna.org; Joseph R. Tomelleri http://vecteurs.cqeee.org;
http://www.invadingspecies.com; http://www.crsmsodry.cz; Joseph Tomelleri
http://www.fishesoftexas.org; http://www.lapinkalatalouskeskus.net;
http://fineartamerica.com; http://gabrinus.hu; http://www.mmm.pri.ee;

pl
http://virtuelnimuzejdunava.rs.
доемов Молдавии. Изд. АН МССР. Штиинца. Кишинев, Autorii acestei ediții a ATLASULUI «Peștii apelor Moldovei» își asumă remunerarea autorilor
1962. - с. 40 – 49. de imagini pe care nu a reușit să-i contacteze.

27. ЧЕПУРНОВА Л.В. Закономерности функции гонад,


размножения и состояния популяций рыб бассейна
Днестра в условиях гидростроительства. . Кишинев:
Штиинца, 1991. 163 с.
28. ЧЕПУРНОВА Л.В. Инструкция и методика по биологиче-
скому обоснованию сроков запрета на вылов промысло-
вых видов рыб (на примере ихтиофауны реки Днестр). Ки-
шинев: «Eco-TIRAS», 2007. – 16 с.
e
191