CLEAN

Denumire stiintifica: Leuciscus cephalus Denumire populara: clin, oachis, foac, porcul apelor

Descriere Cleanul are corpul indesat usor comprimat lateral, spatele gros, foarte putin arcuit, capul alungit si de aceeasi grosime cu corpul, gura mare, avnd n fund doua siruri de dinti puternici, iar coada bifurcata. Inotatoarele pectorale sunt usor galbui iar celelalte rosii. Cleanul este pe spate verde-nchis, uneori bate spre galben. Capul este la fel, dar mai ntunecat, coastele sunt argintii, batnd n albastru, iar burta e alba. Corpul este acoperit cu solzi relativ mari, a caror margine este impodobita cu un desen ce consta din puncte mici, de culoare bruna negricioasa. Irisul ochilor este galben sau argintiu, sus distingandu-se o pata brun-verzuie, iar jos una neagra. Solzii sunt mari, argintii, decorati cu negru. Lungime normala: 30-40 cm Lungime maxima: 80 cm Greutate: 3-5 kg Dimensiune legala pt retinere: 25 cm

Reproducerea Cleanul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani, dar unii masculi sunt apti pentru reproducere si la 2 ani. Perioada de depunere a icrelor este diferita in apele din tara
1

noastra, si anume in lunile mai-iunie in regiunile sudice si in iunie-iulie in partile nordice. Daca vara este mai rece, perioada se poate prelungi si in luna august. O femela depune pana la 200000 de icre, uneori chiar peste 300000. Boabele de icre, au un diametru de 1,3-1,5 mm, sunt galbui si lipicioase, fixandu-se astfel imediat dupa fecundare de pietrele, mai rar de plantele aflate pe fundul raului. Cleanul se dezvolta destul de rapid, la varsta de 4-5 luni ajungand chiar la lungimi de 10-12 cm. Puietul se intretine in grupuri, insa exemplarele mai mari, si mai ales cele mai batrane, sunt solitare. Hrana - Nade si Momeli pentru Clean Hrana acestui peste se schimba de la un anotimp la altul. Primavara mannca larve, insecte, rme, broaste si pesti, iar iarna alge, larve depuse pe pietrele din adncul apelor si pestisori. Puietul se hraneste cu larvele insectelor din apa. Evita locurile cu fundul mlos, preferndu-le pe cele n care apa este mai agitata, mai limpede si cu fundul nisipos. Este un peste extrem de banuitor (se spune ca are cte un ochi pe fiecare solz). n rurile mari circula mai mult pe mijloc, unde se simte n siguranta. n rurile mici sta aproape de mal, ascunzndu-se sub malurile nalte, n gaurile sapate de ape si n orice alt loc ferit de dusmani. Deseori, pndeste sub tufele de pe marginea apei insecte sau fructe care cad n apa. Toamna se retrage n ape mai adnci dar acolo nu ramne mult, mutndu-se n ape mai repezi, oxigenate, unde gaseste mncare cu usurinta, larvele fiind din abundenta chiar si iarna. Gastronomie: Carnea sa alba este gustoasa, desi are multe oase, fapt pentru care exemplarele mai mari sunt mai cautate

SALAU

Denumire stiintifica: Stizostedion lucioperca (fam. Percidae) Denumire populara: Salau, Suduc, Smug

Descriere Corpul salaului este lung, usor comprimat lateral, acoperit de solzi mici, aspri, motiv pentru care pestele pare aspru la pipait. Capul este alungit, turtit lateral si cu gura mare, alungita inainte, ale carei capet. Ambele maxilare sunt prevazute cu dinti ascutiti, caracteristic pestilor rapitori. Pe ambele maxilare se afla cate doi dinti "canini" ce servesc la apucarea pestilor. Din cele doua inotatoare dorsale (despartite, cum am aratat, de un mic spatiu), prima are 14 radii osificate cu tepi, iar cea de-a doua, asezata mai in spate, are o teapa si 20-22 radii moi. Modul in care sunt dispuse toate partile constitutive ale corpului ilustreaza faptul ca salaul este adaptat in vederea efectuarii unor miscari rapide. Spatele salaului este verde-cenusiu, mai rar galben-cenusiu, partile laterale fiind cenusiu-argintii, cu 7-9 dungi mai intunecate, dispuse transversal. Partea abdominala are un colorit mai deschis. Pe inotatoarea caudala, cat si pe cele dorsale, pe pielita ce acopera radiile osoase, se pot observa multe puncte negre, dispuse in 4-5 siruri. Restul inotatoarelor sunt galbui, uneori galbui-albastrui. Irisul ochilor este argintiu, si au multe puncte negre.
3

Lungime normala: 30-90 cm Lungime maxima: 100 cm Greutate: 1-15 kg Dimensiune legala pt retinere: 40 cm

Reproducerea Salaul se reproduce incepepand cusfarsitul lui martie, si se termina spre sfarsitul lunii aprilie. Maturitatea sexuala a salaului se apropie la varsta de 3-4 ani, si de obicei masculii mai devreme decat femelele cu un an . Pentru reproducere, are nevoie de o apa de cel putin 10-11C, dar este si mai bine daca temperatura se ridica la 14C. Salaul isi depune icrele in "cuib", adica si le pune de regula ramurile de salcie/alte palnte din apa. O femela de 50-60 cm lungime poate depune 300000-500000 boabe de icre. Numarul icrelor insa poate depasi chiar cifra de un milion la femele mai mari. Icrele sunt lipicioase, au un diametru intre 0,8 si 1,5 mm, si au culoare galbuie. Hrana - Nade si Momeli pentru Salau Puietulde salau nu prea sta sa aleaga; important pentru el este sa ingurgiteze o cantitate suficienta de hrana pentru ai asigura cresterea. Insa exemplarele mai mature nu mai vaneaza orice, alegandu-si doar speciile pe care le apreciaza ca "delicatese". Hrana de baza este pestisorul viu si in fuctie de habitat acesta se hraneste cu puietul existent in mediul rescpectiv. La salau sa observat canibalismul. Exemplarele mai mari le mananca fara "remuscari" pe cele mai mici. Salaul ataca cu indrazneala orice vietuitoare ce i-a starnit pofta, inghite broastele, racii, viermii, insectele si celelalte vietuitoare acvatice ce-i ies in cale. Nu ataca in schimb pasarile care inoata la suprafata apei, asa cum face somnul.

Salaul are o digestie buna, rapida, intrucat stomacul produce acizi puternici, care descompun hrana eficient si repede, dar ii provoaca pestelui o senzatie continua de foame. Tehnica pescuitul la Salau: La pescuitul salaului, carligul se nadeste cu rama, insecte sau broscute, dar se pot utiliza si bucati de peste. Nada cea mai potrivita ramane insa pestisorul viu. Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasa si cea mai sportiva de prindere a salaului. Metoda se poate practica si cu peste viu ca nada, mai ales in cazul unor portiuni de rau cu curenti mai puternici, unde nu putem pescui cu pluta, in acest caz este necesara o varga de 2,2-2,4 m lungime, prevazuta cu mulineta multiplicatoare si un fir de 0,25-0,35. Carligul (numarul 1) trebuie sa aiba coada dreapta, cu varful foarte bine ascutit. Sezonul salului ncepe din august si tine pn la nceputul iernii. Orele favorite sunt cele de dup rasaritul soarelui si spre amurg. Salul se poate pescui si la nluci dar rezultatele sunt n general mai slabe dect la pestisori vii. Gastronomie: Carnea sa este alba, frageda, cu un gust excelent si fara prea multe oase. Continutul sau in grasimi este redus, motiv pentru care salaul figureaza pe toate meniurile dietetice

SOMN

Denumire stiintifica: Silurus Glanis (fam. Siluridae) Denumire populara: Somn, codau, moaca

Descriere Somnul are capul turtit de sus n jos, avand cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, ndreptati spre napoi. Pe falca superioara are doua mustati lungi pe lateral si patru mustati mai mici, ndreptate n jos. Trunchiul este destul de scurt, cilindric. Coada este lunga, notatoarea anala ntinzndu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu-marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si n functie de culoarea dominanta a mediului n care traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos. Peste n general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloseste de cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii n crlig) si mirosul (sesizeaza resturile de animale sau de carne de la abator - de aceea ele se folosesc ca momeala). Vazul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumina putina, ochii s-au atrofiat, fiind foarte mici. Lungime normala: 80-100 cm
6

Lungime maxima: 400 cm Greutate: 3-300 kg Dimensiune legala pt retinere: 50 cm

Reproducerea Somnul atinge maturitatea sexuala la varsta de 4-5 ani. Perioada sa de reproducere coincide cu cea a crapului, adica atunci cand temperatura apei atinge valori de 18-20C. Aceasta perioada tine deci, de regula, din mai pina la finele lunii iunie, in aceste zile, exemplarele mature se strang in grupuri si se alcatuiesc perechile, in caz ca nivelul apelor este mare, somnul alege terenurile recent acoperite de apa, unde boabele de icre sunt depuse un partile cat mai putin adinci, pe firele de iarba si pe crengile tufelor. In functie de greutatea corporala, o femela de somn depune intre 100000 si 500000 boabe de icre de culoare albicioasa-galbuie, cu un diametru de 2,5-3 mm. Depunerea icrelor este precedata de un joc nuptial ce consta din lovirea puternica a apei cu coada. Hrana - Nade si Momeli pentru Somn Puietul de somn se hraneste la inceput cu larve de insecte acvatice, dar consuma si efemeridele cazute pe suprafata apelor. Ii plac si racii minusculi si viermii. La varsta de 23 luni se alimenteaza deja cu pesti mici (puiet), marea majoritate a hranei constituind-o, de acum si pana la finele vietii, pestii. Dintre pesti, ii plac obletii, carasii, babusca, tiparul si nisiparnitele, dar si multe alte specii. Somnul infometat este un pradator de temut, care inghite aproape orice i se iveste in cale. In afara de pesti, mananca regulat broaste, insecte ce cad in apa, precum si alte animale (soareci, pui de rata, de gasca etc.). Uneori nu-i scapa nici pasarile, cainii mici sau alte mamifere de talie redusa care inoata la suprafata apei. Unii sustin ca somnul consuma si hoituri, dar observatiile efectuate au demonstrat ca mananca numai hrana vie. In legatura cu modul in care se hraneste, trebuie sa mentionam ca somnul manifesta o pofta maxima in lunile martie-noiembrie, mai ales in iunie si inceputul lui iulie, in lunile de iarna, deci intre decembrie si martie, mananca putin,
7

"hiberneaza" in cate o groapa mai adanca din rau, in asemenea zile se intampla foarte rar sa porneasca in cautarea hranei. Gastronomie: Carnea este dulce, nsa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. n schimb nu are oase. Se consuma prajita (pana de somn prajita, mpreuna cu o garnitura de cartofi natur si o lamie, este o delicatesa), fripta. Din capul de somn iese un bors exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice.

STIUCA

Denumire stiintifica: Esox Lucius Denumire populara: Stiuca, catea , ciuca, marlita

Descriere Stiuca are corpul alungit, usor turtit lateral, capul este lunguiet, putin curbat din profil. Botul seamana cu ciocul de rata. Stiuca are o gura larga, cu falcile care se deschid pana sub ochi, in asa fel incat poate inghiti un peste aproape de aceeasi marime. Dintii sunt bine dezvoltati, puternici si ascutiti. Maxilarul inferior este mai lung decat cel superior.

O alta caracteristica este inotatoarea dorsala, situata departe de cap, in apropierea cozii, la acelasi nivel cu inotatoarea de sub coada. Linia spatelui este usor bombata, in timp ce linia ventrala este dreapta. Ochii sunt dispusi sus, in regiunea fruntii. Lungime normala: 40-50 cm Lungime maxima: 150-180 cm Greutate: 2-15 kg Dimensiune legala pt retinere: 40 cm

Reproducerea Stiuca este pestele care se reproduce cel mai devreme in afara de mihalt. La sfarsitul lui februarie stiuca incepe reproducerea, adunandu-se in grupuri sub stratul de gheata inca netopit. Perioada de reproducere se poate prelungi pana la sfarsitul lui martie, iar in cazul unor ierni deosebit de geroase, chiar pana la inceputul lui aprilie. De regula, masculii ajung la maturitatea sexuala in cel de-al treilea an de viata, femelele la 3-4 ani. O femela depune cate 100000-350000 de boabe de icre, dar exemplarele deosebit de mari detin in ovare chiar cantitati ce depasesc o jumatate de milion de icre, pe care le depun intr-o singura portie. Icrele sunt de culoare galbuie si au un diametru de 2,5-3 mm. Hrana - Nade si Momeli pentru Stiuca Stiuca are o digestia foarte rapida, dar eficienta insa se pare ca aportul de substante nutritive este destul de redusa. Acest lucru este demonstrat de unele cercetari efectuate in conditii de acvariu, in cursul carora s-a stabilit ca pentru a-si spori greutatea corporala cu 1 kg o stiuca are nevoie sa consume aproape 10 kg de hrana! Se poate calcula deci ce cantitate enorma de peste este consumata anual de stiucile care populeaza baltile si lacurile. In unele crescstorii de pesti din occident, in bazinele cu crapi mari, se introduc adesea intentionat cateva exemplare de stiuca, care exercita in bazin rolul de "peste9

politist", adica mananca toate exemplarele mai mici ale unor specii fara valoare care s-au raspandit in helesteu si care concureaza crapul, consumand hrana care ii este destinata. Stiuca este denumita si pestele-sanitar al apelor dulci si mai ales al crescatoriilor de crap, pentru ca devoreaza toate exemplarele bolnave sau moarte din bazinul respectiv. Stiuca este un peste extrem de rezistent. Ea nu moare nici in conditiile cele mai vitrege, iar daca ii lipseste hrana, cel mult se dezvolta mai lent. Nu prea simte durerea sau o suporta foarte usor, daca, de-abia scapata de moarte, cu carligul agatat in gura (pe care l-a rupt de pe fir), este in stare sa inghita imediat o alta momeala ce-i apare in fata. Rezista bine si la vatamarile corporale. Spuneam mai sus ca in stomacul stiucilor pescuite s-au gasit fire intregi si carlige, dupa cum au fost prinse exemplare in corpul carora era implantat un carlig mare, rupt probabil candva de pe fir. Gastronomie: Carnea de stiuca este deosebit de gustoas ceea ce i confer acesteia o valoare economic ridicat. De asemenea, icrele de stiuca sunt foarte apreciate.

PASTRAV

Pastravul Indigen Pastravul indigen sau Salmo trutta fario face parte din familia salmonide. Denumire populara este pastrav de munte, pastrau, pastrug, patatul. Raspandire pe glob: In toate

10

apele din zona de munte ale Europei. Raspandire in Romania: In toate raurile de munte, in cateva lacuri naturale (Rosu, Calcescu, Balea, Ana), lacurile de baraj populate. Caracteristici principale: Se intalneste si in rauri. Lungime 23 cm Greutate 150g (exceptional 700 - 800g ).In lacuri: Lungime 23 cm (exceptional 70 cm ) Greutate 150g (exceptional 5kg ). Descriere Are corp zvelt musculos, gura mare cu dinti ascutiti, solzi mici. Coloritul indigenului, surprinzator de placut,variaza in functie de conditiile locului, de naturafundului apei, de flora submersa, limpezimea apei, si luminozitatea albiei. La prima vedere culorile predomonante sunt brun-masliniul pe spate, coborand in grade spre albmurdar pe flancuri si pantec, stropit de o puzderie de pete, aproape negre, intre care clipesc stelute cu alb-galbui. Daca in albiile pietroase, scaldate de lumina, paleta de culori trece de la verde-masliniu spre auriu, in zonele adanci si umbrite pastravul are straie inchise, batand spre brun negricios pe spate. Mod de viata Traieste in zona superioara a apelor curgatoare, fiind o specie iubitoare de ape limpezi, bogate in oxigen dizolvat, apa a caraor temperatuta nu depaseste 18C, nici in perioadele cele mai calde. Il intalnim in raurile de munte de la cateva sute de metrii pana peste 2000m. In mod natural, locul de panda si vanatoare nu se schimba decat in perioadele de viituri, cand pastravii sunt purtati la vale de forta curentului, ori toamna, cand are loc bataia si pestii cauta locurile mai ferite, cu apa limpede si fund nisipos sau acoperite cu pietris fin. Se hraneste cu: insecte, crustacee, pesti mici (chiar si propriile progenituri). Pescuitul sportiv

11

Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu mucsa artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare.Valoare gastronomica: Este considerat a fi printre cei mai gustosi pesti.Dimensiunea minima legala: 20 cm Pastravul de munte Pastravul de munte face parte din supraclasa pestilor ososi, clasa Actinopterygii, ordinul Salmoniformes, familia Salmonidae. Pastravul de munte are lungimea de 21-37 cm si cantareste aproximativ 200-300 g, rar ajungand la 1500 g. Partea posterioar a vomerului este dotata cu doua serii longitudinale de dinti ,9-12 in total. Coloratia variaza dupa varsta, sex, natura si temperatura apei. La adultii pastrav de munte , spatelele este cafeniu-verzui, cu pete rotunjite negre sau rosii. Laturile corpului pastravului sunt galbui, cu pete negre si rosii, inconjurate de un cerc mai deschis. In partea dorsala sunt pete negre si rosii, rotunjite. Pastravul de munte traieste in paraie de munte cu apa limpede, repede, rece si mult oxigenata. Sta ascuns pe sub pietre sau pe langa malurile umbrite; nu poate trai in ape mai calde de 15 grade C. Foarte vioi, foarte rapid, se hraneste cu insecte, viermi, crustacei dar si cu pesti mici, icre si chiar cu proprii pui. Pentru reproducere urca spre izvorul paraielor toamna, infruntand cascade si bolovani. Icrele le depun cand apa se raceste, din octombrie pana in decembrie. In tara noastra exista in Siret, de la izvoare pana la Luncavat, in bazinul Bistritei, de la Dorna pana la Tarcau, in toate raurile din Carpatii Meridionali, in Somesul Rece, Somesul Cald, Cibin si Timis. Este prezent si in lacurile de munte din Retezat (Zanoaga si Bucura). Pastravul Fantanel Specie de origine nord-americana. Provine din zona Marilor Lacuri, introdus in Europa in anul 1884. La noi in tara este prezent in cateva paraie din Transilvania si Moldova si in unele pastravarii. Fiind mai sensibil la variatiile de temperatura si de poluare, raspandirea lui este limitata.
12

Corpul acestei specii de salmonide este verde inchis spre masliniu, cu spatele marmorat, prezentand dungi intunecate ce alterneaza cu dungi deschise, sinuoase, iar pe partile laterale, culoarea este auriu portocalie si abdomenul albicios. Pe suprafata corpului sunt prezente puncte de culoare rosu carmin sau galbui, inconjurate de o bordura de nuanta albastra. inotatoarele dorsala si caudala sunt prevazute cu dungi de culoare inchisa, iar cele de pe partea ventrala prezinta o nuanta rosietica . De retinut ca in perioada de reproducere intensitatea culorii este mult mai mare fata de restul timpului. Lungimea corpului este cuprinsa intre 20-35 cm si o greutate variabila, 300-500 g, in mod exceptional 1 kg. Se hraneste cu larve, viermi, rime, pestisori, melci, insecte, pe care le culege de pe suprafata apei, deplasandu-se permanent in cautarea hranei. Perioada de reproducere a pastravului fantanel se suprapune peste cea a pastravului indigen. Femela depune 1000-2000 boabe de icre/kg greutate vie, cu diametru de 4-4,5 mm. Specie care prefera apele reci, in care temperatura nu depaseste in sezonul cald 150 C, foarte bine oxigenata. Datorita acestor particularitati, il intalnim doar pe cursul superior al apelor de munte. Foarte temperamental si indraznet, sare uneori din apa dupa prada ce trece la suprafata acesteia. Daca in apele naturale raspandirea lui este redusa, in pastravarii, unde parametri mediali sunt controlati, pastravul fantanel cunoaste o raspandire tot mai mare. Are carnea foarte gustoasa, fiind preferat celorlalte specii de salmonide.

13

CARAS

Nume latin: Carassius Auratus Descriere: Capul este scurt, buzele putin carnoase, gura terminala. Ochii au dimensiuni mijlocii. La jumatatea primei radii tepoase din inotatoarea dorsala se disting 10-11 zimti mici. Aceeasi radie din inotatoarea de sub coada este prevazuta cu 13-14 zimtisori minusculi. Corpul este acoperit cu solzi mari si grosi, bine fixati in tecile lor. Dimensiune: 10 - 30 cm - lungimea maxima 50 cm, Greutate: 100 - 250 g - greutatea maxima 3 kg Tehnica: Pescuitul cu pluta constituie o mare satisfactie pentru pescar si este mai rodnic ca cel la plumb. Perioada: Primavara musca cel mai bine, in special dimineata, iar toamna rareste muscaturile, dar este activ cand e soare

14

PLATICA

Nume latin: Abramis Brama Descriere: Corpul platicii este inalt, puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mari, nu prea tari, pe care se disting punctisoare negre, dispuse in evantai. Ca si la alte cateva specii, si la platica se aplica observatia ca mediul natural in care traieste isi pune amprenta pe colorit. Dimensiune: 30 - 50 cm - lungime maxima 60 - 65 cm Greutate: 0,5 - 1 kg - greutate maxima 1,5 - 3 kg Tehnica: Pescuitul cu pluta constituie o mare satisfactie pentru pescar si este mai rodnic ca cel la plumb. Perioada: Zilele de primavara, precum si cele din lunile iulie-august sunt cele mai propice pentru pescuitul platicii.

15