TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

CURS nr. 10

TEHNOLOGIA REPRODUCERII SI CRESTERII LINULUI

Specie raspândita aproape in intreaga Europa, linul câstiga tot mai mult teren
datorita rezistentei la unii parametri mediali si a rezistentei deosebite, la care se adauga
carnea cu un gust mai particular, ce este mult apreciata de catre consumatori. Este crescut
atât in monocultura, cât si in policultura, cu respectarea insa a unor cerinte minime din
tehnologia de exploatare. Alaturi de crap, linul se poate creste indeosebi in zonele cu apa
stagnanta, bogata in vegetatie, cu fundul mâlos, temperaturi mai scazute, mediu usor acid si
oxigen mai redus.
Specie tardiva, atinge maturitatea sexuala la vârsta de 2-3 ani, masculii si 3-4 ani
femelele, vârsta când ajunge la 35, respectiv 95 cm lungime si 0,6-1,2 kg, rareori mai mult
(Bud I., 2004).
Dimensiunile medii ale linului din apele noastre sunt de 25-35 cm lungime si 0,6-1,2
kg, cu posibilitati de sporire a acestora in cazul in care beneficiaza de conditii optime de
hranire si intretinere.
In mod obisnuit, linul are aceleasi cerinte fata de mediu ca si crapul, insa este mai
putin pretentios fata de hrana si oxigen, mai rezistent la frig, transport si, respectiv, la boli.
Este un peste omnivor, ce consuma o paleta larga de componente ce se gasesc in straturile
profunde ale bazinelor acvatice. Consuma in mod obisnuit insecte, larve de insecte, viermi,
moluste si crustacei marunti, seminte de plante, muguri, detritus si alte componente
submerse.
Ritmul de crestere a linului este in general mai redus comparativ cu al crapului, dar
superior celui prezentat in literatura de specialitate de acum 30 de ani, ceea ce denota ca in
acest interval si linul a suferit, in urma selectiei si ameliorarii, imbunatatiri semnificative
(Tabelul 1).
Tabelul 1. Dinamica masei corporale la linul de crescatorie (Dupa Bud I., 2004)
Vârsta Masa corporala (kg) Lungimea corporala (cm)
1974 2003 1974 2003
1 6-10 10-15 6-10 8-12
2 30-60 60-100 16 16-19
3 150-200 180-300 20 21-25
4 280-300 350-500 25 26-29
5 550 600-700 29 30-32
6 800 750-900 32 32-34
7 850 1000-1200 35 35-38

1
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

Ca urmare a evolutiei din ultimii ani, linul incepe sa fie tot mai mult utilizat alaturi de
crap in sistemul de policultura, ceea ce conduce la realizarea unor sporuri de productie
evidente. O caracteristica a acestei specii este legata de procesul de reproductie care se
deruleaza pe un interval de 1,5-2 luni, când au loc maturari succesive ale ovulelor.

1. Reproducerea natural dirijata a linului

1.1. Asigurarea lotului de reproducatori

Lotul de reproducatori utilizat se selecteaza din toamna anului precedent si se

introduc in helesteele de iernat. Primavara, la selectionare, trebuie sa se tina seama de o
serie de calitati biologice si genetice.
Un important criteriu de selectie il constituie caracterele meristice dar mai ales cele
plastice. Trebuie avuta in vedere si starea de sanatate, prin alegerea exemplarelor
viguroase, lipsite de traumatisme. Pentru obtinerea unor cantitati mari de produse sexuale,
mai ales icre, se aleg femelele cu prolificitate mai mare (raport gono-somatic mare).
Pentru reproducatorii de lin este necesar a se asigura conditii optime de mediu si
hrana suplimentara complexa.
Pescuitul reproducatorilor din bazinele de iernat se efectueaza de regula in prima
decada a lunii aprilie atunci când temperatura apei depaseste 10 oC, pentru ca diferentierea
sexelor sa fie evidenta. O data cu aceasta lucrare se executa si selectionarea
reproducatorilor dupa caracterele specifice de selectie.
Reproducatorii separati pe sexe se introduc in bazinele de prematurare.
Pentru a preveni depunerea icrelor in absenta masculilor aceste bazine trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii: adâncimea sa fie cât mai mare (1,6-2 m), sa fie complet
lipsite de vegetatie, sa asigure un curent continuu de primenire de circa 11 l/sec/ha. Când
temperatura apei depaseste 15oC se produc variatii de nivel zilnice cu amplitudinea de 15-20
cm.
In timpul perioadei de prematurare reproducatorii se hranesc cu o ratie zilnica
reprezentând 3-5 % din greutatea lotului de reproducatori cu furaje care trebuie sa contina:
sroturi oleaginoase 40 %, porumb, orz 45 %, fainuri de origine animala 10 %, drojdie de bere
5 %.
Pescuitul, sortarea si transportul reproducatorilor se face cu deosebita atentie pentru
a se evita traumatizarea acestora (pescuitul se face cu tifanul sau matita).
Intrucât linul este o specie fitofila, se impune prezenta vegetatiei naturale pentru
depunerea pontei, sau in caz contrar, amenajarea saltelelor artificiale. Reproducerea are loc

2
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

de obicei in intervalul mai-august (2-4 luni), la temperatura apei de 18-20° C, perioada in

care la interval de 14 zile depune in portii de 80-120 mii icre/kg masa vie, cu diametru redus
cuprins intre 0,4 si 1,0 mm (Pojoga, 1977). De mentionat ca procentul de fecunditate este
foarte ridicat, putând ajunge pâna la 97%. Depunerea pontei se realizeaza dimineata
devreme sau uneori seara inainte de apusul soarelui, in locuri cu vegetatie abundenta si
adâncime mica. in unitatile sistematice, reproducerea natural-dirijata poate fi efectuata in
bazine de reproducere asemanatoare cu cele utilizate la crap, iar când vegetatia nu este
corespunzator dezvoltata se folosesc cu succes saltelele artificiale.
Incubatia icrelor dureaza 3-5 zile, in functie de temperatura apei; de obicei la 22-23°
C incubatia este de 70-72 ore. Larvele la eclozare au o lungime de 3-4 mm si sunt lipsite de
inotatoarele pectorale, care apar la 24 de ore dupa eclozare. In primele zile, larvele se
hranesc din substantele nutritive ale sacului vitelin, iar dupa cca 6 zile, când ajung la
dimensiuni de 4,5-6 mm, trec si la hrana exogena.
Billard, 1999 recomanda organizarea reproducerii natural dirijate direct in helesteele
de crestere a puilor (vara I-a). Acelasi autor considera ca reproducerea natural dirijata in
bazine de reproducere este total neinspirata avand in vederea dimensiunea foarte redusa a
larvelor eclozate ce face imposibila recoltarea si tranzvazarea acestora in bazine de
predezvoltare sau crestere etapa a IIa. Reproducerea intr-o singura etapa se pate realiza fie
in helestee special amenajate (0,5-1 ha) fie in halesteele de cresterea a crapului vara a I a
sau vara a IIa. Pentru aceasta, bazinele sunt inundate partial, pentru a avea adâncimi mici,
favorabile depunerii pontei. Popularea se face cu 20-40 familii / ha. Dupa ce eclozarea a
avut loc, se continua inundarea helesteelor, pâna la nivelul optim de crestere. Reproducatorii
si puii ramân in aceste bazine pâna toamna, când se practica pescuitul de recolta. Daca
reproducerea natural dirijata este organizata in bazine de crestere a crapului atunci norma
de populare cu reproducatori este de 6-8 familii/ha.

Aceasta metoda simplifica mult procesul tehnologic de obtinere a puilor de lin, dar nu
permite sa se cunoasca rezultatul reproducerii, iar densitatea de populare cu puiet, deseori,
este in neconcordanta cu puterea de hranire a bazinului si nu se poate stabili cantitatea de
furaje ce trebuie administrata.

Reproducatorii ramasi in helestee, se vor reproduce inca o data sau de doua ori in
timpul verii, obtinindu-se astfel mai multe generatii de pui, ceea ce se materializeaza prin
prezenta, la pescuitul de toamna, a indivizilor de greutate diferita (4-5 g pâna la 15 -20 g si
chiar mai mare).

3
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

O alta modalitate de obtinere a linului de o vara consta in cresterea puilor in doua

etape. In acest caz, helesteele in care s-a realizat reproducerea sunt golite pina la sfârsitul
lunii august. Puii astfel obtinuti (3-4 cm lungime) sunt tranzvazati in helestee de crestere
unde ramân pina in primavara anului urmator.

Practicarea acestei metode permite controlul asupra biomasei de pui obtinuti prin
reproducerea natural dirijata.

1.2. Incubatia in helestee

Incubatia dureaza 60-120 grade zile, in functie de temperatura apei, considerându-se

necesare circa 4-6 zile. Factorul de mediu cu cea mai puternica influenta in aceasta
perioada este temperatura, de aceea, aceasta se verifica de cel putin patru ori pe zi
(dimineata, la prânz, seara si la miezul noptii), iar atunci când se inregistreaza tendinta de
coborâre a valorilor, se ridica nivelul apei pentru a diminua influenta racirii aerului asupra
apei.

Larvele eclozate, au dimensiuni reduse, de cca 3,5-4,3 mm. La 5-6 zile dupa
absorbtia sacului vitelin acestea devin pelagice. In conditii naturale, larvele de lin se hranesc
cu crustacee planctonice, in principal cu rotoferi. Rimul de crestere este relativ redus in
special la stadiile tinere. Incercarile de selectionare efectuate de-a lungul ultimilor 10 ani au
aratat ca este posibila obtinerea unei rate de crestere semnificative (250, 800g la linul de 2
respectiv 3 ani). Din al doilea an , rata de crestere la femelele de lin este net superioara celei
inregistrate la masculi: 100% mai mare la femele decat la masculii din aceiasi generatie.

2. Reproducerea artificiala
Preocuparile privind reproducerea artificiala la lin au inceput inca din anii 1970, dupa
ce tehnologiile de reproducere artificiala la pesti au fost in detaliu descrise de diversi autori
(Brylinski si Pyka 1976; Kouril si Chabera 1976; Horvath 1977; Horvath s.a.1984; Kouril s.a.,
1986). Primii autori care au abordat subiectul reproducerii dirijate la specia Tinca tinca au
fost Linhart si Billard care, impreuna, au publicat un articol de sinteza in anul 1995. La lin, ca
de altfel la multe alte ciprinide, temperatura reprezinta un factor de mediu esential in
gametogeneza si deci pentru reproducere (Pimpicka, 1989). Proliferarea ovogoniilor la
specia Tinca tinca incepe de la jumatatea lunii februarie, cand temperatura apei atinge 6-
90C. Vitelogeneza este usor stimulata din februarie pâna la sfârsitul lunii aprilie cand
temperatura apei poate atinge pâna la 170C. Perioada de depunere a icrelor incepe in luna
mai când temperatura apei se ridica la 17 - 22 0C (Horoszewicz 1981). In general, perioada
de reproducere este declansata de o temperatura a apei de 19–220C (Breton s.a., 1980;

4
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

Pimpicka 1990) si poate dura aproximativ 9 luni la temperaturi de pâna la 25 0C. Pe perioada
verii, când temperatura se poate ridica pâna la 25–27 0C, cresterea trofoplasmatica a
ovocitelor se intensifica la nivelul foliculilor (Horoszewicz 1981). Atât la masculi cât si la
femele concentratia plasmatica de hormoni de tipul estradiol-17beta (E-2), testosteron,
androstendion, 11-ketotestosteron si steroizi C-21 se intensifica pe parcursul primaverii pâna
in vara, apogeul inregistrându-se in momentul depunerii pontei, la inceputul lunii iulie
(Pinillos s.a., 2003). Nivelul steroizilor se intensifca nu numai in plasma sangvina ci si in apa,
inducând astfel comunicarea feromonala dintre female si masculi (Pinillos, 2002). In general
femelele produc feromoni, din complexul E2 de hormoni, la nivelul foliculilor ovarieni pe care
ii elibereaza in apa. Prezenta feromonilor determina o crestere a concentratiei de steroizi
ceea ce conduce la accelerarea maturarii gonadelor (Baynes si Scott 1985; Schulz si Miura
2002).
In cadrul reproducerii controlate, sperma, poate fi distribuita direct peste icre, atunci
cand fecundarea se realizeaza imediat dupa prelevarea celulelor sexuale sau poate fi
colectata intr-o solutie de imobilizare (IS-imobilization solution), atunci cand fecundarea nu
poate fi realizata imediat (1 cm3 de sperma imobilizata se amestecata cu 100 g icre, raport
sperma:1IS<0.9; Rodina. 2004). Rolul solutiei imobilizante este sa previna activarea
spermatozoizilor datorita contactului cu urina, accidental patrunsa in vasul de colectare,
astfel incat capacitatea de fertilizare a acesteia sa poata fi conservata (Linhart s.a.,2003b;
Rodina s.a.,2004). Experiementele realizate in scopul determinarii capacitatii de feritlizare a
spermei au pus in evidenta efectul solutiei de imobilizare asupra viabilitatiii spermatozoizilor.
Rodina (2004) a fost cel care a publicat rezultate experimentale ce demonstraza obtinerea
unei rate de feritilizare de numai 6–7% pentru probele martor (sperma colectata si pastrata
10 ore fara solutie de imobilizare) comparativ cu 80-90% pentru probele de sperma pastrata
in solutie de imobilizare.
Primul pas al inseminarii si al activarii icrelor consta in amestecarea acestora cu
sperma cateva secunde, timp in care se adauga 25 cm3 solutie 34 mM NaCl (Gela s.a.,
2003). Pasul urmator in tehnologia reproducerii artificiale la lin consta in descleierea icrelor.
Aceasta se realizeaza prin aditia a 100 cm3 de solutie enzimatica (enzime proteolitice Merck
EC 3.4.21.14) in concentatie de 10.0 cm 3 enzime per dm3 de apa din statia de reproducere,
care se aplica la 3 minute dupa feritilizare timp de 2 minute, odata cu amestecarea continua
a icrelor (Linhart s.a. 2003). Utilizarea enzimelor proteolitice conduce la scadera timpului
necesar pentru manipularea icrelor la 2 minute comparativ cu metodele clasice de
descleiere la care timpul de manipulare a icrelor poate ajunge la 1 ora (Linhart s.a., 2000).

5
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

Utilizarea enzimelor proteolitice pentru descleiere are, pe langa diminuarea

considerabila a timpului de pregatire a icrelor, si alte avantaje, anume obtinerea unei rate de
eclozare semnificativ mai mare. De asemenea, atunci cand larvele eclozate sunt transferate
din incubatoare in juvelnice cantitatea de particule care adereaza la suprafata larvelor este
considerabil mai mica (Linhart s.a.,. 2003a).
Dupa descleiere icrele sunt clatite cu multe apa si apoi transferate in incubatoare
Weiss (7–10 cm3) la 18–230C pentru 60–70 grade zile cat dureaza incubatia (Linhart si
Billard 1995).

2.1. Stimularea maturarii elementelor sexuale

Linhart si Billard (1995) propun pentru reproducerea artificiala la specia Tina tinca,
selectarea unor reproducatori de 7-8 ani (400-700g/ex) si mentinerea acestora separat pe
sexe in helestee de suprafata redusa (0.01 ha) pana in luna iunie cand transportati in statia
de reproducere unde sunt parcati in bazine de 4 m 3 (debitul minim recomandat – 0.2l/s,
temperatura 18-220C si concentratia de oxygen – 6-7mg/l). Stimularea hormonala se
realizeaza prin injectarea reproducatorilor cu suspensie de hipofiza de crap si constituie o
operatie deosebit de importanta in cadrul procesului tehnologic al reproducerii artificiale a
linului. Dozele de injectare variaza in functie de sex, astfel pentru un kg reproducator mascul
se foloseste 1 mg suspensie de hipofiza de crap iar pentru female 2-3 mg/kg corp.
Stimularea ovulatiei se poate realiza si cu suspensie hipofizara dar, pentru lin, se
recomanda injectarea intamusculara (cu 30 de ore inainte de colectarea icrelor) cu hormon
GnRH-analog, [D-Ala6, GnRH ProNHEt, Kobarelin] doza recomandata fiind de 5µg/kg corp.

2.2.Colectarea produselor sexuale

Dupa aproximativ 20-30 ore de la administrarea suspensiei de hipofiza respectiv
analogul GnRH, gonadele se gasesc in stadiul final de maturare, reproducatorii putând
elimina produsele sexuale. Acesta este un moment critic, caruia trebuie sa i se acorde toata
atentia, tinând seama ca icrele ar putea fi depuse in bazinele de maturare. Femelele se
urmaresc in bazinele de maturare, deoarece in apropierea momentului depunerii icrelor, ele
incep sa se miste activ, inotând de-a lungul bazinului. In acel moment ele se pescuiesc pe
rând din bazin si se trece la recoltarea icrelor. Exemplarele la care procesul de maturare nu
s-a terminat se reintroduc in bazinul de maturare unde se lasa inca circa 2 zile, si daca nici
in acest interval nu are loc maturarea, exemplarele sunt considerate inapte pentru
reproducere si se reintroduc in helesteele de crestere sau se valorifica la consum.

6
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

Urmarindu-se comportarea femelelor care nu au reactionat pozitiv sub actiunea

stimularii hormonale, s-a constat ca, in general, acestea nu se mai reproduc nici in conditii
naturale sau au o reproducere partiala. Ovocitele nematurate se degradeaza lent si se
resorb treptat pe masura ce ajung la stadiul de atrezie.
Pentru colectarea icrelor, femelele se imobilizeaza intr-o pozitie relativ oblica cu
capul in sus si cu orificiul genital spre vasul de colectare, masându-se usor abdomenul. La
fel se procedeaza si cu masculii, cu deosebire ca sperma poate fi colectata si direct, din
orificiul genital cu ajutorul unei pipete sau seringi de 5 cm 3 in care s-a introdus 2 cm3 de
solutie imobilizanta IS (IS; Kurokura 180 = 180 mM NaCl, 2.68 mM KCl, 1.36 mM CaCl2 si
2.38 mM NaHCO3; Rodina s.a.,2004)(Fig. 1). Intr-o seringa de 5 cm 3 nu se poate colecta
mai mult de 1 cm3 de sperma astfel incat sa se respecte rata de dilutie recomandata de 2:1
(IS: sperma) astfel incat sa se previna declansarea spontana a motilitatii spermatozoizilor
(Linhart s.a., 2003; Rodina ,2004). Sperma astfel colectata poate fi pastrata in conditii
aerobe, in gheata 2.5–5 h.

Figura 1. Colectarea spermei din papila genitala in seriga de 5 cm3 (se pastreaza
raportul de 2 cm3 de solutie imobilizanta si 1 cm3 sperma)

7
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

2.3. Fecundarea
Fecundarea reprezinta una dintre etapele cele mai importante ale reproducerii
artificiale. Se foloseste metoda fecundarii uscate (metoda Vraski) la care Woinaowich (1964)
a adus importante imbunatatiri. Pe parcursul fazei tehnologice privind fecundarea se disting
câteva etape a caror succesiune are un rol deosebit in reusita fecundarii.
In prima etapa, fertilizarea se realizeaza folosind un volum minim de sperma (1 cm 3)
colectata in solutie imobilizanta si pastrata un timp scurt in conditii aerobe. Mulgerea icrelor
se va face cu grija pentru a se evita patrunderea picaturilor de urina in vasul de colectare, iar
cand acest lucru se intampla accidental, ovulele colectate sunt aruncate (Linhart si Billard,
1995). Nu se recomanda pastrarea icrelor in vitro un timp mai mare de cateva ore, la
temperaturi stabile de 17–180C. Pentru succesul reproducerii se recomanda realizarea
fertilizarii imediat dupa ovulatie. Practica tehnologica a aratat ca, o cantitate de 0.1 cm 3
sperma diluata cu IS / 100 g icre poate conduce la rezultate bune in ceea ce priveste rata
fertilizarii si procentul de eclozare. Cele mai recente experimente, conduse de o echipa de
cercetatori cehi (O. Linhart, Rodina M., Kocour M., David G., 2006) au aratat ca cele mai
bune rezultate in ceea ce priveste fertilizarea s-au obtinut prin folosirea unui raport optim de
fertilizare de 500–10,000 spermatozoizi/ icra (1g icre=1474 icre, 10mm 3 = 1150
spermatozoizi).
Amestecul de icre si sperma este apoi direct activat cu 100 cm 3 lichid fecundant sau
solutie de activare (17 mM NaCl +10 mM Tris–HCl, pH 9) sau mai simplu cu apa declorinata
la temperatura de 220C. Dupa 2.5 min, solutia in exces este eliminata dupa care se incepe
procesul de descleiere a icrelor (dupa cca 3 minute). In acest timp icrele sunt puternic
hidratate.
Descleierea. Procedura clasica de descleiere a icrelor cu suspensie de argila
descrisa de Kouril (1976), poate fi folosita cu rezultate bune si in cazul linului. In ulimii ani
insa, procedura de descleiere a icrelor folosind enzimele proteolitice sunt preferate atat de
cercetatori cat si de comunitatea tehnologilor (Linhart si col.2000) Pentru descleierea icrelor
de lin se foloseste enzima alcalase la o perioada de 3 minute dupa ferilizare. Raportul optim
intre cantitatea de icre si cantitatea de solutie enzimatica (2 cm 3 alcalasa, Bacillus
licheniformis;, diluata in 998 cm3 apa) este de 1:1 (g icre: cm3 solutie enzimatica). Dupa
expunerea timp de 2 min in solutie enzimatica, icrele fecundate sunt clatite cu apa si apoi
transferate in incubatoare Zugg-Weis. Durata incubatiei dupa tratamentul enzimatic s-a
dovedit a fi cu aproximativ 4–5 h mai scurta decat in cazul metodei clasice in care este
folosita suspensia de talc sau argila.

8
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

Figura 2. Schema tehnologica – fecundarea artificiala la lin

3.2.4. Incubatia
Dupa ce a fost indepartata substanta cleioasa icrele sunt transvazate in
incubatoarele Zug-Weiss. Dupa introducerea icrelor fecundate in incubatoare se asigura
circulatia continua a apei si asigurarea unui curent potrivit, operatiune ce trebuie executata

9
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

rapid pentru a evita aglomerarea si lipirea icrelor; o intrerupere numai de câteva minute a
circuitului apei duce la sedimentarea si aglomerarea icrelor, iar dezlipirea lor este aproape
imposibila, cea mai mare parte din ele fiind practic pierdute. Reglarea intensitatii curentului
asigura o buna oxigenare a apei si implicit o respiratie optima a embrionilor. In urma
experientelor a reiesit ca, intensitatea curentului in primele ore dupa incubatie trebuie sa se
dubleze, iar regimul de alimentare cu apa sa dureze circa 30 de ore. In etapele mai
avansate de dezvoltare ale embrionilor, când membrana icrelor este foarte sensibila,
intensitatea curentului trebuie scazuta din nou la 1,5 l/min., tinând seama ca un curent prea
puternic poate provoca ruperea membranei si eclozarea prematura a embrionilor.
Apa de alimentare din incubatoare trebuie sa fie lipsita de organisme planctonice
(prezenta cladocerelor si copepodelor este daunatoare ca urmare a faptului ca unele specii
ataca icrele sau larvele abia eclozate, fiind si concurente la consumul de oxigen).

2.5. Eclozarea si transvazarea larvelor in juvelnice

Dupa cele 60-70 grade zile de incubatie (circa 3 zile), dezvoltarea embrionara este
terminata si embrionii incep sa eclozeze. In momentul când au eclozat 60-70 % din embrioni
pentru a preveni asfixia larvelor, continutul incubatorului se toarna in vase deschise de 10 l
unde prin primenirea apei (alimentarea directa si evacuarea prin sifonare) se asigura o buna
aerisire a apei. In astfel de conditii dupa ½ - 1 ora, eclozarea embrionilor este totala.
La sfârsitul procesului de eclozare, larvele se transvazeaza in recipiente de 10-20l si
se lanseaza in juvelnicele din bazinele de parcare, la o densitate de populare in juvelnic de
150000-200000 larve, unde sunt tinute pâna la momentul transportului si popularilor in
helesteele de predezvoltare sau de crestere vara Ia.
In urma unor repetate experimente s-a constatat ca timpul optim de transport si
populare este a treia sau a patra zi de la eclozare, adica in stadiile in care larvele se mai
hranesc cu rezervele viteline, dar sunt in stadiul de trecere la etapa de hranire mixta.
Un factor hotarâtor pentru viata embrionilor si a larvelor de lin ca si a altor specii de
pesti il constituie concentratia oxigenului in apa. Valorile optime se inscriu la limita de
saturatie, desi, uneori datorita conditiilor specifice din statiile de incubatie, cantitatea de
oxigen depaseste limita, iar uneori este sub aceasta mai ales in bazinele de parcare a
larvelor. Faptul este determinat in principal de cantitatea mare de larve introdu-se intr-un
volum relativ limitat de apa, care determina uneori un dezechilibru intre consumul de oxigen
si capacitatea de regenerare a acestuia ca urmare a proceselor metabolice ale larvelor.
Posibilitatea de a dirija si regla debitul de alimentare a bazinelor asigura, in general,
o concentratie normala a oxigenului.

10
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

2.6. Cresterea linului

Linul este o specie preferabil a fi crescut in policultura, deoarece valorifica o parte din
furajele pe care crapul nu le-a consumat si indeosebi cele suplimentare cazute in straturile
mai profunde ale mâlului de la nivelul vetrei. El se hraneste cu zooplancton, benctofauna,
moluste, crustacei, seminte de plante, viermisori, detritus, precum si hrana suplimentara,
inclusiv cea granulata.
Larvele obtinute din reproducerea artificiala pot fi folosite pentru popularea unor
bazine de mica suprafata, 0.02 ha. Densitatea de populare in acest caz este de 200 000-250
000 larve/ha. Aceste bazine sunt pregatie in prealabil prin ingrasarea cu ingrasaminte, de
preferat naturale (1.5 t/ ha) astfel incat hrana naturala sa se poate dezvolta. Odata ce puietul
a atins talia de 3 cm se recomanda hranirea cu furaj, ad-libitum. Rata supravietuirii, in
conditiile mentionate mai sus experimentate de cercetatorii cehi, este de 70-90 %.
In sistemul de crestere in policultura se pot utiliza intre 1600-2000 bucati/hectar in
vârsta de 1 an si 300-600 exemplare in cazul linului de 2 ani, iar in monocultura densitatea
folosita este asemanatoare cu a crapului (Billard, 1999). Datorita sensibilitatii
reproducatorilor de lin fata de manipulare si efectele stresului in perioada de reproducere, la
care se mai adauga dificultatile legate de pescuirea si manipularea puietului, se pot utiliza
acele incinte submersibile unde atât reproducerea, cât si cresterea puietului de vara I si apoi
iernatul, se fac in acelasi bazin.
Cresterea puietului in vara I se face in bazine cu suprafata de pâna la un hectar luciu
apa si cu adâncimea de pâna la un m, pregatite in prealabil si ingrasate astfel ca sa ofere o
hrana cât mai diversificata si mai bogati specifica acestei perioade. Pescuirea de toamna a
puietului in vederea transvazarii in bazinele de iernat se face inainte de scaderea
temperatura apei sub 10° C, deoarece acesta are tendinta de a se dispersa pe toata
suprafata bazinului si de a se afunda in mâlul de pe fundul acestuia. De fapt acesta este
unul din impedimentele care au facut ca raspândirea lui sa fie limitata. Din aceste
considerente este recomandabil ca pescuitul linului sa se faca cel putin cu doua saptamâni
mai repede comparativ cu celelalte speci si pe cât posibil noaptea, instalând afara la canalul
orizontal al calugarului, lazi de prindere.
In tabelul nr. 2 sunt redati comparative pentru principalele specii de cultura cativa
dintre indicatorii tehnologici

11
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

Tabelul 2. Indicatorii biologici la principalele specii de cultura

Indicatori Crap Cosas Novac Sanger Stiuca Salau Somn Lin

tehnologici
Varsta maturitatii 3–4 4–7 4–6 6–8 ♀3–4 ♀3–4 ♀4–5 ♀3–4
sexuale
♂2–3 ♂2–3 ♂3–4 ♂2–3
Talia la atingerea 25–40 50–70 60–80 70–80 ♀30–40 ♀30–40 cm 50–70 cm 25–30
maturitatii cm cm cm cm cm cm
sexuale
6–8 kg 2–6 kg 5–10 kg ♂20–30 ♂25–30 cm
cm/kg
cm
100– 60–80 60–80 50–60 17–22 150–200 20–30 80–120
Icre/kg corp (mii) 200
Temperatura°C 18–22 22–25 21–25 22–26 6–12 10–12 22–24 22–24
(depunere)
in in in in in perechi perechi in
Comportament grupuri grupuri grupuri grupuri grupuri grupuri
depunere
lipsa lipsa lipsa lipsa lipsa Masculii Masculul lipsa
Grija parentala protejeaza protejeaza
ponta cuibul
cateva zile
Diametrul icrelor 1–1.5 0.9–1.2 0.7–1 1–1.1 1.5–2 0.6–0.8 1.5–2 0.4–0.5
nehidratate:

hidratate 1.5–2.5 3.7–5.3 3.7–5.3 3.7–5.3 2.5–3 1–1.5 3–4 0.6–0.7

Nr. icre/ kg (mii) 700–1 800– 900–1 600– 180– 1 500–2 200 180–220 2 000
000 900 100 800 220
Nr. icre hidratate/ l 80–120 16–18 18–22 12–16 50–80 1 000–1 300 30–50 600–
(mii) 700
Incubatia: in zile 3.5–4 1–1.5 1–1.5 1–1.5 8–15 6–10 zile 2.5–3 zile 3 zile
zile zile zile zile zile
in grade - zile
60–70 24–30 24–30 26–30 120– 110–120 50–60 60–70
140
Perioada larvala : in 3–4 3–4 3–4 3–4 6–13 5–9 4–5 5–6
zile
60–70 60–70 60–70 60–70 100– 100–110 70–100 100–
in grade - zile
120 110
Lungimea larvelor 4.8–5 5–5.2 5–5.2 5–5.2 8.5–8.7 4.5–5 6.4–6.6 3.5–3.6
eclozate, mm
Lungimea puilor, 6–7 6–7 6–6.5 7–8 11–14 5–6 8–9 4.5–5.5
mm
Lungimea puilor de 25–35 25–30 25–30 25–30 30–50 25–50 30–50 15–20
1 luna, mm
Dimensiunea 100– 50–300 50–250 50–300 200– 50–200 200–500 50–100
primelor 300 500
particule de hrana,
microni

Productia de peste in monocultura poate ajunge la 600-1000 kg, in functie de

sistemul de hranire utilizat, iar in policultura, productia de peste reprezentata de lin vine cu

12
 TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

un aport suplimentar de 15-25 %, deloc de neglijat. Atât piata interna, cât mai ales cea
externa, solicita aceasta specie, care este tot mai cautata de catre consumatori.

13