Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

TEHNOLOGIA DE CRESTERE A CRAPULUI

ALEVINAJUL LA CRAP

La vârsta de 2 - 3 zile larvele încep să se hrănească şi cu elemente trofice din

mediul exterior. Până la resorbţia sacului vitelin, larvele se hrănesc în special cu alge
unicelulare (Oscillatoria şi Closterium sunt mai frecvent consumate, chiar dacă
algoflora este bine dezvoltată), dar şi cu rotifere (Brachionus şi Keratella), mici
cladocere (Bosmina) şi chiar nauplii de copepode.
Începând cu ziua 5 - 6 de viaţă, hrana devine progresiv mai variată şi mai
bogată: este alcătuită din alge, rotifere, cladocere, copepode, larve de chironomide
(care in stadiul juvenil sunt planctonice) şi chiar ostracode. Algele constituie un
element principal, dar zooplanctonul începe să devină dominant.
Se manifestă o interrelaţie strânsă între intensitatea hrănirii şi dezvoltarea
tubului digestiv. Evoluţia intestinului depinde în primul rând de calitatea şi cantitatea
hranei digerate. Peretele intestinal capătă o structură specifică prin apariţia unor cute
sau pliuri dispuse în zig-zag, mai îndesite şi evidente în partea anterioară a
intestinului. Lipsa hranei specifice acestei perioade determină pe de o parte reducerea
hrănirii endogene şi persistenţa sacului vitelin până în a 7-a sau a 8-a zi ca răspuns de
apărare a organismului, dar şi cauză a debilizării larvei şi pe de altă parte intestinul se
dezvoltă insuficient, cu modificări în ce priveşte suprafaţa internă (numărul şi
mărimea pliurilor) şi chiar cu modificări ale celulelor care formează epiteliul intestinal.
Studiile privind fiziologia nutriţiei alevinilor de crap au evidenţiat importanţa
deosebită a nivelului de dezvoltare şi accesibilitate a biomasei planctonice specifice, a
cărei insuficienţă pe perioade mai mari de 3 - 4 zile determină o dezvoltare
insuficientă a structurii tubului digestiv cu repercursiuni evidente asupra ritmului de
creştere şi a dezvoltării ulterioare .
Până la vârsta de 17 - 18 zile, alevinul de crap este preponderent
zooplanctonofag, chiar dacă mai consumă şi alge unicelulare şi încep să apară în

1
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

hrana lui mici larve de chironomide (care în acest stadiu de dezvoltare sunt
planctonice).
În funcţie de natura hranei se deosebesc două etape importante în dezvoltarea
postlarvară a crapului :
 alevinii sunt preponderent fitoplanctonofagi în perioada nutriţiei mixte şi în
următoarele 2 - 3 zile;
 alevinii sunt preponderent zooplanctonofagi în perioada 6 - 15 zile.

Pregătirea heleşteelor de alevinaj

Tehnicile de gestionare a bazinelor de creştere a larvelor în prima etapă au fost

bine stabilite, în urma numeroaselor experimente efectuate în unele ţări din Europa
centrală, Israel şi China.
Bazinele de creştere în faza postembrionară a larvelor de crap, au suprafeţe
reduse (nu depăşesc 1 ha şi adâncimea de 1 - 1,5 m), cea ce permite o gestionare
mult mai uşoară a acestora: se pot goli rapid şi complet, pot fi acoperite cu plasă
pentru a evita pagubele produse de păsările ihtifoage, facilitează administrarea
furajelor şi pescuitul puilor.
Este indicată instalarea de dispozitive de filtrare a apei, la instalaţiile de
alimentare, în vederea prevenirii pătrunderii dăunătorilor (insecte acvatice şi peşti
răpitori).
Inundarea bazinelor se face cu câteva zile înainte de popularea larvelor. Înainte
de inundare, bazinele vor fi pregătite prin efectuarea lucrărilor specifice ale fundului
(incusiv arat sau discuit şi îndepărtarea vegetaţiei acvatice), refacerea profilului
fundului bazinului care trebuie să asigure o drenare perfectă şi administrarea de
amendamente şi îngrăşăminte răspândite pe întreaga suprafaţă a fundului:
- amendamente 200 –300 kg/ha var nestins (CaO), în funcţie de nevoia de
calciu ;
- îngrăşăminte organice (3-7 t/ha gunoi de bovine sau porcine, sau 12 – 15
t/ha gunoi de pasăre).
După pregătirea bazinelor în acest mod, ele pot fi inundate în funcţie de
momentul în care larvele vor fi disponibile şi de condiţiile climatice.

2
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

La început larvele se hrănesc cu rotifere şi cu protozoare (ciliate), trebuind să

fie populate în bazin, atunci când aceste organisme se găsesc în cele mai mari
cantităţi. În acest caz este necesară corelarea producerii larvelor în staţia de
incubaţie, cu evoluţia bazinului de creştere în prima etapă a larvelor. Pentru aceasta
este indicat ca inundarea bazinului de dezvoltare postembrionară să se facă în aceeaşi
zi în care se face stimularea hormonală a femelelor.
Este necesar să se procedeze la filtrarea apei, prin intermediul filtrelor şi sitelor
amplasate la instalaţiile de alimentare ale bazinelor şi să se verifice dacă larve de
peşti sălbatici au pătruns, totuşi, în bazine, înainte ca larvele să fie populate.
Dacă densitatea organismelor dăunătoare este totuşi ridicată, nu este indicat să
se facă popularea cu larve, deoarece ele vor fi atacate de către dăunători. În acest caz
se procedează la efectuarea unui tratament cu substanţe organo-fosforice, de tip
Neguvon sau Dipterex, care în comparaţie cu alte insecticide au posibilitatea de a
distruge selectiv insectele, copepodele şi cladocerele, fără a afecta rotiferele,
favorizând în acelaşi timp dezvoltarea acestora.
Dozele aplicate au în vedere realizarea unei concentraţii finale de 0,25 – 0,30
mg/litrul de apă. Remanenţa acestor insecticide este redusă (câteva zile) şi nu
afectează dezvoltarea ulterioară a lanţurilor trofice utile pentru refacerea populaţiilor
de cladocere, precum Moina, Daphnia magna şi D. pulex
Această inoculare se face la 2-3 zile după popularea larvelor, în cazul genului
Moina şi ceva mai târziu pentru genul Daphnia; această acţiune constă în pescuitul, cu
ajutorul unui fileu planctonic, într-un alt bazin netratat. Cantitatea necesară este de
cca. 10 l plancton/ha.
Se pot creşte alevinii în condiţii controlate, în bazine interioare timp de câteva
săptămâni. Se pot lăsa în aceste condiţii, pentru atingerea unui stadiu de dezvoltare
ceva mai avansat, ceea ce le conferă o mai bună rezistenţă împotriva prădătorilor
planctonici.
Uneori, în cazul bazinelor de creştere a crapului, se poate decide tratarea
sistematică a bazinelor de creştere în prima etapă prin administrarea de insecticide în
apă, ceea ce conferă avantajul eliminării tuturor crustaceelor şi favorizarea dezvoltării
populaţiilor de rotifere.
Schema sintetică de pregătire şi utilizare a bazinelor de creştere a crapului în
prima etapă (alevinaj):

3
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

۲ cu 8-10 zile înainte de popularea larvelor se procedează la îndepărtarea

vegetaţiei, grăparea fundului pentru nivelarea acestuia, administrarea de var
nestins inundarea parţială a bazinului, cu apă filtrată prin site dese;
۲ cu 6 zile înainte de popularea larvelor (atunci când sunt recoltate icrele), se
efectuează analize chimice în vederea determinării conţinutului de substanţe
biogene, administrarea de îngrăşăminte organice şi minerale, determinarea
calitativă a componenţei zooplanctonului, şi, dacă este necesar, tratarea cu
insecticide (Neguvon, Dipterex, Clorofos) pentru distrugerea formelor
zooplanctonice de talie mare (1g/m3 de apă, aspersat direct în bazine);
۲ popularea larvelor şi reintroducerea de zooplancton ;

Popularea larvelor

Popularea larvelor în bazine trebuie să se facă pe timp însorit şi cald, fără vânt
(care poate genera valuri) şi în zone de mal mai protejate, puţin adânci, care să ofere
condiţii optime de creştere şi dezvoltare.
Densitatea variază în funcţie de temperatură, şi de talia care se urmăreşte a fi
atinsă de alevinii în vârstă de 3-4 săptămâni. De asemenea, densitatea este corelata
cu cantitatea de hrană naturală disponibilă.
În mod obişnuit se populează în densităţi de 1 mil. ex./ha, dar în Europa
centrală se practică densităţi care pot ajunge până la 2 – 5 milioane ex. /ha.
Bazinele mici, care au câteva zeci de m2 şi sunt bine protejate pot fi populate în
densităţi foarte mari.
În cazul populării larvelor direct în bazinele de creştere, este absolut necesară
estimarea nivelului biomasei rotiferelor, prin filtrarea a 100 litrii, cu ajutorul unui fileu
planctonic (ţesătură cu ochiuri de 60 – 80 μm).
Abundenţa în hrană naturală va trebui controlată în permanenţă, pentru a
observa la timp când se diminuează şi a interveni cu îngrăşăminte în vederea refacerii
acesteia.
În cazul intensificării producţiei este necesară hrănirea cu furaje artificiale. În
timpul primelor săptămâni de viaţă această operaţie este foarte rentabilă.
Pentru furajarea complementară continuă, pot fi utilizate furaje din comerţ sau
diverse amestecuri, drojdii, sânge uscat, şroturi de soia, făină de peşte, a căror

4
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

dimensiune trebuie să fie de 50-100 μm pe parcursul primelor 10 zile, iar după aceea
de 400- 500 μm.
Un furaj simplu este alcătuit din făinuri: de grâu 25%, de peşte 25%, de sânge
25% şi de soia 25%.
Raţiile de furaje, exprimate în kg/zi/100.000 larve sunt de ordinul:
1 - 1,5 kg pentru prima săptămână;
2 kg pentru a doua săptămână;
3 kg pentru a treia săptămână;
4 kg pentru a patra săptămână.

Aceste raţii pot varia în funcţie de evoluţia biomasei planctonice. În cazul

diminuării acesteia trebuie să se intervină prin mărirea raţiei de furaje administrate
şi/sau pentru stimularea producţiei planctonice, prin administrarea de îngrăşăminte
organice sau minerale, a căror cantitate poate fi stabilită prin dozarea N şi P. Doze de
60 kg azotat de amoniu şi de 30 kg superfosfat, pot fi administrate în fiecare
săptămână după efectuarea populării cu larve, pentru completarea deficitului de
nutrienţi. Administrarea de îngrăşăminte organice trebuie să rămână moderată,
deoarece excesul de materie organică poate avea consecinţe patologice la nivelul
branhiilor. La două săptămâni după popularea larvelor se pot administra 100 kg/ha
gunoi de pasăre uscat. Pe parcursul perioadei de creştere în prima etapă de
dezvoltare, volumul de apă din bazin trebuie sporit în mod progresiv, astfel: pentru un
bazin de 500 m2, larvele pot fi populate într-un volum de cca. 200 m3 de apă, iar
după 2 – 3 săptămâni pot fi completaţi şi restul de 300-350 m3 de apă. Datorită
cheltuielilor de creştere foarte mari, etapa de dezvoltare postembrionară, nu poate
depăşi 4 - 5 săptămâni, după care puii vor fi pescuiţi şi populaţi în bazinele destinate
creşterii în cea de a doua etapă. Totuşi, în funcţie de evoluţia biocenozelor şi de
stadiul de dezvoltare al puilor, pescuitul se poate face şi mai devreme, în cazul în care
densitatea planctonului se reduce, sau dacă puii sunt slabi şi nu mai cresc.

Pescuitul puilor

Pescuitul se pote face fără a se reduce nivelul apei din bazin, puii fiind
capturaţi în masa apei, cu ajutorul unei plase cu mărimea ochiului foarte mică având
dimensiuni de 10 – 15 m lungime şi 1,2 m înălţime, manevrată de doi muncitori.

5
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

După rărirea puilor, nivelul apei se scade treptat. Pescuitul se continuă până la
capturarea tuturor puilor dn bazin. Este nevoie să se asigure un curent uşor de apă
proaspătă, în permanenţă, în timpul fazei finale de pescuire a bazinului, pentru a evita
mortalităţile. Dacă nu este posibilă asigurarea apei proaspete, se poate recircula apa
evacuată din bazin, cu ajutorul unei pompe; acest lucru se face în scopul menţinerii
unei concentraţii normale de oxigen, în apă.
În zonele temperate, talia obişnuită la finalul primei etape de creştere este de
2-3 cm lungime şi 200-300 mg greutate după 3 săptămâni de creştere şi de 750-1500
mg, la 4 săptămâni. La crap, procentul de supravieţuire variază între 35 – 60%.
În vederea populării bazinelor de creştere în cea de a doua etapă, în densitatea
stabilită, puii pescuiţi din bazinele de dezvoltare postembrionară, trebuie să fie
număraţi. Pentru aceasta se va folosi o măsură (strecurătoare) care va servi ca
etalon. Numărul total de peşti va fi calculat prin înmulţirea numărului de măsuri cu
numărul de peşti care intră într-o măsură.
Cu această ocazie se va proceda şi la efectuarea tratamentelor sanitare, în
funcţie de stadiul de dezvoltare al puilor. Se recomanda un tratament standard ce
constă în efectuarea unei îmbăieri cu soluţie de NaCl, 5-10g/litru, timp de 2-3 minute.