Biologia crapului

Hranirea:

Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, raci, scoici, plante
etc.
In primii ani de viata crapul se hraneste intens cu larve, purici de balta, vegetatie acvatica, melci etc. Dupe ce creste, din cauza necesarului mai
mare de proteine, incepe sa consume cantitati mai mari de raci, scoici iar in unele cazuri (balti sarace in scoici si raci) nu ezita sa manace pestisori
si chiar broaste.
In mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale.
Modul de hranire al crapului a fost foarte mult studiat de pescarii de crap si nu degeaba, cunosterea acestui lucru ne poate ajuta sa facem monturi
mai bune.
Atunci cand se hraneste, crapul umbla pe fundul apei cu partea pectorala atingand substratul, aceasta parte pectorala, pieptul, este plin de senzori
care-i dau pestelui informatii despre cum este substratul, despre locul in care se afla etc. Cand gaseste ceva de mancare primul contact (fizic,
excludem acum partea chimica a receptiei si recunoasterii hranei)) este luat cu mustatile, aceste mustati sunt un complex de senzori deosebit de
fini, prin simpla atingere crapul stie daca acel lucru este bun sau nu de macat. Daca hrana este acceptata gura se intinde ca o trompa, larg deschisa
iar gura executa o miscare de pompare (aspiratie) astfel incat ceea ce se afla pe fundul apei impreuna cu apa din jur sunt absorbite rapid, urmeaza
contactul tactil cu limba, aici se decide daca ceea ce a fost aspirat se retine sau se elimina, eliminarea se face printr-o pompare inversa puternica.
Daca hrana a fost acceptata este impinsa de limba inspre gat unde este intampinata de dintii faringieni care sfarama hrana inainte de a fi inghitita.
Boabele de proumb uscat pot fi sparte cu usurinta cu acesti dinti faringieni.

Reproducerea:

Crapul ajunge la maturitate sexuala la 2-3 ani.
Depunerea pontei are loc in aprilie-mai. In acest timp, crapii se aduna in carduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi.
In timpul pontei se lovesc intre ei cu burta spre a usura eliberarea produselor genitale, fapt care a atras momentului pontei si numele popular de
"bataie". O femela depune cam 140.000 de icre pe fiecare KG din greutatea ei; icrele masoara 1,3-1,5 mm diametru. Depunerea are loc in mai
multe rastimpuri, dar in mod obisnuit in orele diminetii, pe vegetatia submersa. Durata incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20 grade;
larvele ce eclozeaza au o lungime de 4,5-5,5 mm. Dupa ecloziune aceste larve stau imobile pe vegetatie; dupa resorbtia sacului vitelin, ele incep sa
inoate activ, hranindu-se cu zooplancton.
Sursa: Tratat de ichtiologie de S. Carausu - Ed Academiei

Dismorfismul sexual.

Femelele sunt mult mai late decat masculii, in special dupa prima ponta, iar distanta dintre aripioarele pectorale si pelvice si cele pelvice si anale
este mai mare la femele decat la masculi. Aripioarele dorsale si anale la masculi sunt mai inalte decate cele ale femelelor. Masculul in bataie are
pe cap niste tubercule (butoni de bataie).