Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

TEHNOLOGIA DE CRESTERE A CRAPULUI

CRESTEREA IN VARA II SI III

A. Creşterea în heleştee

1. Caracterizarea heleşteelor.

Heleşteele de creştere a crapului în vara a-II-a şi a-III-a au suprafaţa de 5-10

ha şi adâncimea medie 1,8 m, sunt prevăzute cu drenoare perimetrale având
secţiunea mare (B = 8 m, b = 4 m, h = 0,5 – 1,0 m), instalaţie de alimentare tip pipă,
instalaţie de filtrare a apei, instalaţie de evacuare tip călugăr, groapă de pescuit
exterioară şi gard electric de protecţie împotriva vidrelor.
În practica piscicolă din România, heleşteele de creştere a peştilor în vara a- II-
a şi a-III-a, au suprafeţe de cel puţin 30-60 ha dar, în mod frecvent sunt şi heleştee
cu suprafeţe de 200-400 ha şi chiar 1.000-2.000 ha, proiectate şi executate în
perioada anterioară anului 1990. Heleşteele cu suprafeţe mari, sunt imposibil de
controlat: volumele imense de apă nu pot fi filtrate în mod eficient, popularea se face
într-un interval de timp foarte mare, furajele nu pot fi administrate conform normelor
tehnice, pescuitul complet nu se poate realiza, etc. În societatea actuala, cu economie
de piaţă liberă, aceste heleştee nu pot să se constituie decât în rezervaţii naturale
protejate sau combinate cu agroturism: pescuit sportiv, sporturi nautice, vânătoare.
După 1990 au rămas în exploatare piscicolă heleşteele cu suprafeţe de câteva zeci de
hectare şi puţine heleştee de 100-200 ha.
Adâncimea medie de 1,8 m (h max = 2,0 – 2,5 m) este optimă deoarece oferă
un volum de apă suficient de mare pentru a asigura o bună productivitate piscicolă,
asigură adăpost eficient peştilor faţă de prădători, asigură zone de refugiu în perioada
caniculară şi diminuează fluctuaţiile dinamice ale oxigenului solvit.
Instalaţia de alimentare poate fi de orice tip dar, recomandată este instalaţia tip
,,pipă” pentru alimentarea cu apă sub presiune (pompată) şi instalaţia tip ,,consolă”
pentru alimentarea gravitaţională.
Instalaţia de filtrare a apei este obligatorie pentru a împiedica pătrunderea altor
specii de peşti în heleşteu. Aceste specii provoacă neajunsuri crescătorului de crap
pentru că sunt concurenţi la hrana naturală şi la furajele administrate pestelui cultivat
dar, sunt şi purtători de agenţi patogeni.

1
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

2. Caracterizarea tehnologiilor

Creşterea în heleştee a crapului în vara a-II-a şi a-III-a, în monocultură, se

realizează în sistem semiintensiv (500-2000 kg/ha) şi intensiv (2000-20.000 kg / ha).
Sistemul extensiv de creştere (100-500 kg/ha) în monocultură nu este recomandat în
creşterea comercială deoarece nu se valorifică întregul potenţial productiv al
heleşteului. Acest sistem este frecvent utilizat în bazine mici (100-500) de tip
gospodăresc, în care crapul este crescut ca hoby sau pentru consum familial.
Tehnologiile de creştere a crapului în vara a-II-a şi a-III-a, în monocultură, în
sistem semiintensiv şi intensiv, în heleştee, se diferenţiază de tehnologiile creşterii în
vara I prin atenţia acordată stimulării biomasei bentonice şi caracteristicile uşor
diferite ale furajelor şi procedurilor de administrare ale acestora.
Formule de populare. Criteriile de bază pentru stabilirea numărului de
exemplare (N) cu care se populează un heleşteu sunt:
۲ programul de producţie: cantitatea totală planificată (P) şi greutatea
medie individuală (W);
۲ supravieţuirea (S) în perioada de creştere; depinde de starea fiziologică a
puilor, starea de sănătate a peştilor în perioada de creştere şi gradul de
protejare împotriva prădătorilor;
۲ capacitatea biologica de creştere care depinde de rasă;
۲ condiţiile asigurate: calitatea mediului, mărimea şi termica perioadei de
creştere, calitatea furajelor, ş.a.

P
N = ---------
SxW

în care:
N = numărul de exemplare cu care se populează
P = producţia planificată (kg)
S = supravieţuirea (%)
W = greutatea medie individuală programată (kg)

Pentru condiţiile existente în crescătoriile din România în acest moment,

stabilirea unui program de producţie realizabil trebuie să aibă în vedere următoarele
observaţii:
۲ capacitatea biologică de creştere a raselor existente este diminuată
foarte mult ca urmare a lipsei de preocupare pentru crearea de rase
selecţionate înalt productive şi a unei legislaţii clare şi concrete în acest
domeniu. În majoritatea fermelor se lucrează cu rase locale cu un grad
înalt de consangvinizare.
۲ supravieţuirea este mica, 80 % (deseori se intalnesc si supravietuiri de
60-70 %)

2
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

۲ tehnologiile de creştere şi iernare sunt bine puse la punct şi aplicarea lor

corectă, conduce la atingerea obiectivelor propuse, inclusiv cele
financiare.

Pregătirea heleşteului de creştere. Sunt două proceduri, diferite, de

pregătire a heleşteului în vederea populării şi ele sunt funcţie de momentul ales
pentru popularea heleşteului: toamna sau primăvara. Tehnologii români au opinii
diferite privind momentul optim al populării.
Populările de toamnă au avantaje: supravieţuirea organismelor bentonice care
constituie hrana favorită a crapului, iernarea crapului la densitate mică, începerea
hrănirii imediat ce condiţiile naturale permit acest lucru, evitarea unei manipulări
suplimentare şi a cheltuielilor legate de aceasta (pescuit, transport, etc.) dar au şi
dezavantaje: supravieţuirea paraziţilor din heleşteu, administrarea ingrasamintelor in
masa apei şi nu pe platforma, amânarea reparaţiilor la construcţiile hidrotehnice s.a.
In general populările de toamnă pot fi practicate în ferme sigure ihtiopatologic
dar trebuie evitate obligatoriu în fermele care au in fiecare an, probleme din punct de
vedere ihtiopatologic.
Sunt recomandate populările de primăvară pentru că permit aplicarea celor mai
riguroase tehnologii de pregătire a heleşteului în vederea creşterii crapului cu toate că
prezintă dezavantajul de a întârzia începerea hrănirii cu 1-2 săptămâni, ceea ce este
foarte mult pentru un organism aflat la sfârşitul perioadei de hibernare (de aceea,
pescuitul heleşteelor de iernare trebuie organizat imediat după dezgheţ şi durata lui
să nu fie mai mare de 5-6 zile, astfel încât temperatura apei să nu depăşească 10oC).
Acest dezavantaj este compensat prin pregătirea riguroasă a heleşteului în vederea
creşterii crapului. Aceste lucrări sunt puţin diferenţiate de lucrările de pregătire a
heleşteelor de creştere vara I astfel încât se va aplica aceeaşi tehnologie cu
următoarele diferenţe sau completări.
Heleşteul se goleşte toamna şi va fi lăsat iarna pe uscat. Imediat după golire,
se administrează clorură de var (100 g /m2) în zonele de băltire a apei.
În perioada iernii, atunci când condiţiile climatice permit, se execută lucrările de
reparaţie a construcţiilor hidrotehnice, verificarea inventarului auxiliar (navete,
grătare, site, filtre, etc.) Atenţie deosebită se acordă lucrărilor destinate stimulării
productivităţii piscicole a heleşteului şi în special, a stimulării dezvoltării organismelor
bentonice.
Stimularea dezvoltării biomasei bentonice se realizează prin administrarea de
îngrăşăminte organice complet fermentate (şi, acolo unde este necesar, îngrăşăminte
chimice), uniform distribuite pe platformă şi încorporate în sol prin lucrări mecanizate.
Îngrăşămintele organice se administrează în cantităţi de 10-20 to/ha, îngrăşămintele
chimice (superfosfat, eventual complex ) în cantitate max. de 50-100 kg/ha şi var
nestins, 1.000-5.000 kg/ha, în funcţie de calitatea bioproductivă a heleşteului dar şi
de nivelul de intensificare a producţiei. Pentru producţii mai mari. 6.000 kg / ha nu se
administrează îngrăşăminte. Resturile vegetale, stuful sau fânul administrate compact
în perimetre amenajate, uniform distribuite pe suprafaţa heleşteului constituie locuri

3
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

favorabile de depunere a pontelor de către insecte, a căror larve constituie o sursă de

hrană pentru crap.
Zooplanctonul şi perifitonul sunt surse importante de hrană naturală pentru
populaţiile de crap tânăr (2 ani) şi chiar matur. Se recomanda administrarea a 5-10
to/ha gunoi de grajd complet fermentat pe taluzele digurilor, sub forma unor grămezi
de câte 200-400 kg, incomplet inundate, pentru stimularea dezvoltării
zooplanctonului.
Mesele de furajare se pregătesc la fel ca la heleşteele de creştere vara I şi
numărul lor poate fi de 2-10/ha, in funcţie de gradul de intensificare a producţiei. La
stabilirea numărului de mese, tehnologul trebuie să aibă în vedere ca, numărul de
peşti ce revine unei mese să nu fie mai mare de 200 – 500 ex.
Inundarea heleşteelor în vederea populării se finalizează cu cel puţin 15 zile
avans pentru producţii de până la 5-6 to/ha şi în preziua populării, pentru producţii
mai mari de 5-6 to / ha.
Hrana şi procedurile de administrare. Furajele administrate în producţii
semiintensive, sunt constituite în multe ţări (Cehia, Germania, Slovacia, Polonia, ş.a.)
din cereale nemăcinate (grîu) sau sparte (porumb). În Ungaria, unii tehnologi folosesc
grâu încolţit prin proceduri industriale. În România, mulţi tehnologi furajează crapul cu
un amestec de cereale măcinate, şroturi şi eventual, calciu, făinuri proteice şi
premixuri vitamino-minerale. Consumurile specifice realizate sunt cuprinse între 1,5 –
5,0, în funcţie de nivelul producţiei realizate şi calitatea furajului administrat.
Furajele administrate pentru producţii intensive, în intervalul 2000-6000 kg/ha,
pot fi realizate în fermă dar, pentru producţii mai mari de 6000 kg / ha, este
obligatoriu să folosim furaje granulate, eventual expandate, realizate de un
producător autorizat şi recunoscut pentru calitatea produselor.
Hrana crapului este administrată manual, la mese de furajare sau cu hrănitoare
automate. Desigur, furajarea manuală poate fi practicată cu orice tip de furaj: cereale
întregi, sparte sau măcinate, granule, etc. La furajarea manuală, se recomanda
sistemul de administrare la mese de furajare deoarece prezintă mai multe avantaje:
۲ administrarea pe o suprafaţă mai mică a unei cantităţi mai mari de
furaje, mai ales sub formă de făinuri, conduce la pierderi mai mici prin
împrăştierea suspensiilor;
۲ controlul consumului de furaje este mult uşurat având precis marcat,
locul de administrare;
۲ peştele se concentrează, la ora mesei, pe suprafeţe restrânse şi acest
lucru ne permite efectuarea unor tratamente antiparazitare numai în
aceste locuri, cu consum mult diminuat de substanţe şi deci, cu cheltuieli
mult mai mici;
۲ concentrarea peştelui permite efectuarea observaţiilor asupra
comportamentului, stării generale de sănătate şi creşterii masei
corporale.
Administrarea furajelor granulate, mai ales pentru producţii mai mari de 2000
kg/ha trebuie realizată cu hrănitoare automate cu pendul sau temporizator, funcţie de

4
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

procedura adaptată în ce priveşte cantitatea administrată: ,,ad. libitum” sau raţie

calculată.
Monitorizarea peştelui. Permanent, facem observaţii privind comportamentul
şi starea generală de sănătate a crapului dar este necesar ca, periodic, să organizăm
pescuit de control în vederea determinării precise a sporului de creştere şi a stării de
sănătate. Crescătorii de peşti, mai ales cei cu mare experienţă, consideră că pescuitul
de control trebuie efectuat odată pe lună; unii consideră suficiente observaţiile zilnice
pentru a şti că nu sunt probleme deosebite.
In general se recomanda organizarea decadală a pescuitului de control, in
vederea determinarii sporului de creştere, a consumului specific realizat şi a stării de
sănătate.
La populaţiile neuniforme ca mărime individuală, se cântăresc 10-20 kg crap, se
sortează pe trei categorii: cei mai mari, cei mai mici şi cei cu mărime intermediară, se
cântăreşte şi se numără fiecare grupă de marime, se determină greutatea medie
individuală pe grupe de mărimi, se determină ponderea în total populaţiei piscicole a
fiecărei grupe de mărimi şi se determină greutatea medie ponderală.
Supravieţuirea în fiecare perioadă de creştere (vara I, a-II-a, sau a-III-a) este
o variabilă diferită de la o fermă la alta, funcţie de calitatea materialului biologic,
incidenţa bolilor, impactul răpitorilor mari (vidre, cormorani, pelicani, etc.).
Supravieţuirea precisă pe categorii de vârstă, la finele perioadei de creştere, se
determină pe parcursul a 3-5 ani pentru fiecare fermă.
Pierderile tehnologice, considerate normale, sunt de 20 % în vara a II-a şi de
10 % în vara a III-a .
Calculul consumului specific de furaje se va efectua avându-se în vedere
indicele de supravieţuire de la sfârşitul perioadei de creştere.
Starea de sănătate a peştilor se determină printr-un examen general al lotului
cântărit şi o examinare detaliată a unui numar limitat de exemplare. Dacă se observă
o stare de boală evidentă, se examinează detaliat un lot mai mare pentru a stabili
incidenţa bolii. Examenul detaliat constă în observarea atentă a corpului, a ochilor, a
branhiilor, şi după disecţie, a conţinutului intestinal, ficatului şi vezicii înotătoare.
Peştii sănătoşi au o culoare vie, sunt viguroşi, au ochii clari şi limpezi, branhiile
roşii şi solzii lucitori.
Lucrările de întreţinere a heleşteului. Lucrările tehnologice efectuate asupra
habitatului în perioada de creştere au ca obiectiv principal crearea şi menţinerea unui
mediu de viaţă optim pentru specia cultivată conform cerinţelor biologice ale speciei şi
se referă în principal la stimularea productivităţii piscicole naturale, menţinerea
oxigenului solvit la valori mai mari de 5 mg/l, combaterea înfloriri apei şi a vegetaţiei
dure (unde este cazul).
Administrarea îngrăşămintelor organice sau minerale, în perioada creşterii
crapului, trebuie făcută cu mult discernământ, numai în heleştee cu soluri şi ape
sărace şi la temperaturi ale apei de până la 22oC.
Îngrăşămintele organice, complet mineralizate, se administrează în cantităţi de
1000-5000 kg / ha în două moduri: uniform distribuite pe toată suprafaţa apei sau în

5
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

grămezi de câte 50-100 kg, uniform distribuite în zona malurilor şi complet

submersate.
Îngrăşămintele minerale se administrează în cantităţi de 20-40 kg / ha / doză la
intervale de 7-10 zile, sub formă de soluţie, uniform distribuită pe toată suprafaţa
heleşteului.
Varul se administrează astfel : 30 kg/ha var nestins ( praf ) sau 50 kg/ha var
stins şi în acest ultim caz, uscat sau soluţie. Administrarea se face prin distribuirea
uniformă pe toată suprafaţa heleşteului sau în sursa de alimentare cu instalaţii
speciale de distribuire dozată a varului.
Conţinutul în oxigen solvit a apei din heleşteu este unul din cei mai importanţi
parametri de calitate şi valoarea optimă, considerată de toţi autorii, este de cel puţin 5
mg/l. În practică, în heleşteele din România, în condiţiile tehnologice actuale,
conţinutul în oxigen solvit, când termica apei depăşeşte 24-25oC, nu este mai mare
de 3-4 mg/l. Tehnologul trebuie să acorde cea mai mare atenţie acestui indicator şi
întotdeauna să ia masurile de prevenţie necesare. Pentru păstrarea valorii oxigenului
solvit în apă, în limitele optime, se folosesc mai multe procedee:
۲ alimentarea cu apă proaspătă (dacă oxigenul solvit în sursa de
alimentare este mai mare decât în heleşteu) şi înlocuirea, parţială sau
totală, a apei din heleşteu;
۲ aerarea mecanică cu aeratoare special construite în acest scop. Tipul de
aerator folosit trebuie să corespundă din punct de vedere al
caracteristicilor tehnice, cerinţelor heleşteului în care va fi utilizat;
۲ aerarea cu instalaţii de distribuire, alimentate cu compresoare de aer sau
rezervoare cu oxigen. Acest tip de aerare a apei este întâlnit la heleştee
cu suprafaţa mică şi se justifică numai la producţii intensive;
۲ combaterea înfloririi apei.
Înflorirea apei produce multiple daune mediului şi activităţii de acvacultură, mai
ales prin fluctuaţiile diurne foarte mari ale oxigenului solvit şi nu numai. Amploarea
fenomenului depinde în mod direct de cantitatea de nutrienţi din apă şi regimul termic
al apei şi pentru a preveni sau diminua intensitatea înfloririi apei trebuie să
administrăm îngrăşăminte, mai ales chimice, cu mult discernământ şi să avem în
vedere faptul că, în heleşteele furajate, dejecţiile produse de crap fertilizează complet
sau chiar in exces, apa şi sedimentele.
Administrarea periodică de var, conform prescripţiilor anterioare, diminuează
sau înlătură apariţia înfloririi apei.
În situaţia în care, tendinţa de dezvoltare numerică a algelor albastre devine
periculoasă, se administrează substanţe algicide. In acest sens se poate administra
sulfatului de cupru (CuSO 4 ), 4 kg/ha/doză, sub formă de soluţie uniform distribuită pe
toată suprafaţa heleşteului. Numai dacă este necesar se administrează o a doua doză
la un interval de 4-5 zile.
Macrofitele acvatice au asupra producţiei de crap aceleaşi efect ca şi flora
spontană (buruienile) asupra culturilor agricole. Geruirea platformei pe parcursul iernii
diminuează mult dezvoltarea macrofitelor acvatice dar atunci când acestea apar intr-
un heleşteu , se combat eficient prin metoda biologică (popularea cu cosaş) , prin

6
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

metoda mecanică (tăierea lor cu cositoare acvatică) sau metoda chimica ( utilizarea
ierbicidelor).
Pescuitul de recoltă pentru puii de două veri se organizează atunci când
temperatura apei are valoarea de 12oC şi trendul este descrescător. Pescuitul crapului
de consum se organizează imediat după realizarea greutăţii medii individuale
programate, de cele mai multe ori şi în cursul verii. Pescuitul de toamnă se pregăteşte
prin revizia şi repararea inventarului necesar (năvod, tifan, juvelnice, tărgi, coşuri,
cântare, cisterne transport, etc) şi reducerea nivelului de apă în heleştee. În
heleşteele în care volumul drenoarelor este mic în comparaţie cu producţia existentă,
efectuăm un pescuit de rărire anterior reducerii nivelului apei sau chiar şi în această
perioadă. În heleşteele în care există depresiuni neracordate la canalul drenor, se
pescuieşte în perioada de evacuare a apei în acele zone pentru a nu-i permite crapului
cantonarea temporară sau definitivă in acele zone.
Pescuitul crapului de două sau trei veri se face cu un năvod cu dimensiuni
corespunzătoare heleşteului de creştere sau, în canalul drenor, cu un tifan (L= 30-
40m, H= 2-2,5 m)
Iernarea crapului trebuie organizată în heleştee de iernare care asigură
adâncimi şi debite de alimentare favorabile. Caracteristicile tehnice principale ale unui
heleşteu de iernare sunt: suprafaţa 0,2-0,5 max 1,0 ha, adâncimea 2,5 m şi debitul
de alimentare, 100-500 mc /oră (30-150 l / sec.)
Pregătirea heleşteelor de iernare în vederea populării constă în efectuarea
reparaţiilor necesare la construcţiile hidrotehnice, evacuarea vegetaţiei, clorinarea
zonelor umede, administrarea varului, închiderea călugărului şi inundarea prin
instalaţii de filtrare a apei.
Popularea cu crap se făcea conform normelor tehnologice vechi cu 5-10 to / ha
dar se poate popula, fără nici un risc, la densităţi mult mai mari cu obligativitatea
strictă a respectării următoarelor condiţii:
۲ heleşteul de iernare să nu fie folosit decât la iernarea crapului (peştilor)
şi pregătirea în vederea populării sa respecte cu severitate toate
prescripţiile tehnologice;
۲ determinarea oxigenului solvit să se facă zilnic şi la valori mai mici de 6
mg / l să declanşăm procedurile de aerare a apei;
۲ apa de alimentare să fie de calitate corespunzătoare, debitul să fie
permanent şi suficient pentru a fi utilizat atunci când este nevoie.
Iernarea crapului de consum, este bine să fie organizată în mai multe heleştee
pentru ca pescuitul de livrare din timpul iernii să nu deranjeze decât populaţia din
heleşteul pescuit. Pescuitul în perioada de iarnă se face cu năvodul, sub gheaţă şi se
recomanda respectarea următoarelor reguli:
۲ lansarea năvodului pe suprafeţe restrânse ale heleşteului pentru a realiza
un pescuit ,,porţionat”, la nivelul necesarului;
۲ copca de ieşire a năvodului să aibă dimensiunile matiţei; altfel, peştele
din partea superioară a matiţei, în perioada de manipulare (0,5-1 oră)
stă lipit de gheaţă şi dacă va trebui eliberat, va muri în cursul iernii.

7
 Tehnologii generale in acvacultura – Note de curs

Dacă se respectă aceste condiţii, nu este necesar să efectuăm copci şi nici să

folosim aeratoare destratificatoare. Efectuarea copcilor, manual sau mecanizat (cu
drujbe) produce sunete puternice care pun pestele in miscare. Folosirea aeratoarelor,
destratifica (omogenizeaza) apa si supraraceste apa din orizontul de cantonare a
pestelui.
In perioada iernarii se efectueaza lucrari similare celor de la iernarea puilor de o
vara :
۲ monitorizarea factorilor climatici : temperatura, precipitatii si regim
eolian
۲ monitorizarea calitatii apei : oxigen solvit, temperatura (la orizontul de
contact cu platforma), pH si transparenta. Se fac notatii privind grosimea
stratului de gheata si a celui de zapada.
۲ alimentarea cu apa conform prescriptiilor tehnice
۲ realizarea de culoare de lumina prin maturarea stratului de zapada de pe
toata suprafata inghetata.
Pescuitul helesteelor de iernat trebuie efectuat imediat ce temperatura aerului
este pozitiva si are trend crescator in timpul zilei, mai ales la helesteele populate la
densitati mai mari de 5 – 10 to / ha.