Sunteți pe pagina 1din 105

FAMILIA DE ALBINE

Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata familiilor de albine nu are sens. Noi
va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie, pentru ca o cunoastere aprofundata a albinei si a modului ei de
viata o sa va fie de mare ajutor in activitatea de apicultor. Sa incepem cu .....inceputul .

Indivizii dintr-o familie


In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare si
trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este


variabil, osciland de la 10000 in perioada de
iarna, pana la 40000-80000 in vara. Au talia
mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox.
100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu
abdomenul. In fapt lucratoarele sunt femele cu
organele de reproducere nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea
familiilor de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung(20-25
mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.

Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara
pana in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc
abdomenul, capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine


Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor
crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic viata
familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cu


albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe
sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul termic
permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depune din ce
in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de
oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere
creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie
inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor, putand hrani
2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se gasesc


din abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depune peste 2000
de oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc
o larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti( lipsa de spatiu,
ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii. Albinele construiesc botci de roire, in care
matca depune oua la interval de cateva zile. La urdinis se observa "barbi de albine"
cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup. Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor
botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere, insotite de multi trantori
parasind stupul. Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din
populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de
unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara.
Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul acesta
daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele nu lasa
matca tanara sa-si omoare suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi, iese al doilea
roi cu matca neimperecheata. Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila
(ploioasa). Cand se intampla asta, acest roi contine mai multe matci tinere. Roirea poate
continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza. Perioada
de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii
iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen,
perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie,
puterea familiei se micsoreaza treptat, matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din
stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod natural
toata albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de albina
aparuta in luna august, albina care neparticipand la cules are un organism neuzat.
Generatiile de albine iesite toamna, mai cu seama la sfarsitul lunii august, septembrie si
octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade
C. In toamna la aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largit pe fagurii
din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul
ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C, nici in perioadele cele mai geroase. Trebuie
ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului, ele mentinand caldura
numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai
apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai
tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura
necesara. Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o
familie consumand iarna 6-10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste
puiet.

Inmultirea familiilor de albine


Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile, iar
in cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou ,
larva , nimfa.

Albina lucratoare : In
prima zi dupa depunere,
oul sta vertical in celula, a
doua zi se inclina putin
pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei. Catre sfarsitul celei de a treia
zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de glandele lor salivare.
Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de culoare
sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La
aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca
incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa.
In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei. In ziua a sasea catre sfarsit larva
se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si
albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul
celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In
ziua a 21-a iese albina lucratoare.

Stadiul dezvoltarii Matca Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si


Lucratoare Trantor
Ou 3 3 albina lucratoare. Diferenta este ca
3
Larva 5 1/2 6 6 1/2
Larva capacita,prenimfa,nimfa 7 1/2 12
depunerea oului de catre matca se face in
14 1/2
Total zile 16 21 24 celule speciale numite botci si in modul de
hranire. Cand albinele se pregatesc de roire,
ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune
oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul
fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai
tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de
matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de
hranire si anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o
cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24
de zile).

Activitatea, cuibul si hrana albinelor


Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20
de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii
devine albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata
celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele
zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce
se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele
hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul ,
depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18 zile
cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18 si a 21-
a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta perioada
albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot
participa si albine mai tinere de 20 de zile.

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe
ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina
lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu
diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au forma
unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de lucratoare
albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa
nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau
vegetala. Daca despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci
polenul este hrana proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de la o
perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

Bibliografie : Cartea stuparului ; T.Bogdan , V.Petrus , C.Antonescu ; ed. 2- 1957

APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate
varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala
(se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de
albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si
miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce alta
indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale
aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

Organizarea unei stupine


Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme
care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi
in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu
de finalizat. Procurarea de stupi, familii de albine,
tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt
probleme a caror rezolvare inseamna numai o
simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila
documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apicultura


De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul
incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca
in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca
productii mari de miere si alte produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa
perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Alegerea vetrei stupinei


Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta
suprafata (2826 hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata
sezonului activ. Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand
seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen.
Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care speram sa
le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g
ceara si 3-4 kg polen.

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o


vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri
linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine
se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m
intre randuri. Intre doua stupine vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in
functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stup


Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine.
Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii,
sunt diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice tip ar fi, toti
sunt buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de
realizarea lor. Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in
ultimul rand incapatori. Deci mare atentie la ce cumparati!Prin alegerea stupilor, trebuie
sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de
miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare masura si de tipul de echipament
apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un
adevar e sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar unul
vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in care
aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o
dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in zonele de
deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si
dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine
cantarite.

Procurarea familiilor de albine


La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care
5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa
le instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie
dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate
in stupi noi, pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste
cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte
care tin mai mult de experienta avuta.

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii
familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in decursul
unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si
repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa
fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da
tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se
va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine
de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa
se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii
luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera
familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o
anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de
mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si
daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup.
Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un
spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii,
au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De
obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a
asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa.
Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine,
numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat !
Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin
ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.

Apicultura - o afacere de succes


Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura
poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de
munca, investitia materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in
orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie
apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal, etc. Primii pasi spre
realizarea obiectivului au fost expusi mai sus. Cum ar trebui sa arate structural o
"intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura ? Sunt doua posibilitati, asta
functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales :

Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35
buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt
necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat
numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la
diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor. Uneltele si utilajele
vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt obiectiv este construirea unei
baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie
facuta mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport
constituie o necesitate.

Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in
America. Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane,
tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-
3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un
numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu transportul.

O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre
amatori, semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul
pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator
stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin
urmatoarele : volum de munca mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic
(roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-
1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica
o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse
ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim
fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind
absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de
muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa
se faca sub forma unei societati comerciale.

Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in


special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o
sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul
veterinar-apicol, mediul concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba
conditiile de functionare intr-un mediu economic, dar se schimba si generatiile de
apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente economice. Un singur gand trebuie
sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest
domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !

Bibliografie : Literatura apicola diversa


ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in
totalitate, problematica expusa

INTRETINEREA ALBINELOR IN DIFERITE TIPURI DE STUPI

In Romania sunt folosite cu precadere trei modele de stupi : orizontali, verticali cu magazine si multietajati. Stuparul
incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si dezavantajelor fiecarui model se orienteaza la folosirea unuia din ele.
In cele ce urmeaza va vom prezenta tehnologia de intretinere a familiilor de albine asa cum este ea descrisa in
literatura de specialitate. Bineinteles toate tehnologiile au un caracter general, ele urmand sa fie adaptate apoi in
raport cu conditiile specifice zonei in care vreti sa amplasati stupina. Sa trecem la descrieri concrete .

INTRETINEREA IN STUPI ORIZONTALI


Stupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit, din acest motiv el fiind recomandat
incepatorilor. Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie orizontala, apicultorul
adaugand faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine sau cand apare un cules
principal. Totul se poate compara cu o casa sistem vagon, fara etaj si in care locuiesc mai
multe generatii. Extinderea spatiului locuibil se face prin adaugarea de noi camere,fiecare
dotata cu utilitatile ei,totusi facand parte dintr-un intreg. Cum veti proceda cu albinele
dumneavoastra ? Nimic mai simplu daca alegeti si aplicati sistemul ce vi se potriveste.

Intretinerea unei singure familii intr-un stup orizontal


Primavara cuibul familiilor se organizeaza astfel : spre fiecare perete lateral al stupului se
lasa cate un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza fagurii cu puiet.
Prin mentinerea caldurii necesare cresterii puietului se asigura o dezvoltare rapida. In
acest scop cuibul se stramtoreaza la numarul de faguri bine acoperiti de albine,
operatiune dublata de o impachetare cu materiale izolatoare. O sa observati ca numarul
de albine va creste si ca largirea cuibului trebuie facuta periodic, prin introducerea de
faguri claditi intre fagurele marginas si cel cu puiet. Odata cu venirea timpului frumos,
aceasta largire se poate face si prin introducerea de faguri in mijlocul cuibului.

Atentie mare insa!Nu fortati dezvoltarea printr-o largire necontrolata a cuibului pentru ca
in acest caz veti obtine rezultate nefaste. Adaugati faguri numai cand fagurii introdusi
inainte sunt insamantati si bine acoperiti de albine. La aparitia unui cules principal,
cuiburile se completeaza cu faguri goi si faguri artificiali. In acesti faguri, albinele vor
depozita si prelucra nectarul florilor. Familiile de albine au tendinta de a depozita mierea
in fagurii din apropierea cuibului si chiar in cei din cuib. De aceea, apicultorul trebuie sa
introduca faguri direct in cuib (pentru a asigura spatiul necesar matcii sa oua) si sa
schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului, cu cei goi de la extremitati.

Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare familie 7-8
kg miere ca rezerva de hrana. In luna iunie,familiile ajung la dezvoltarea maxima. Pentru
a preveni intrarea in frigurile roitului se practica ridicarea de faguri cu puiet gata de
eclozionare pentru formarea de noi familii. Odata cu terminarea culesurilor de vara, se
opreste in cuib hrana necesara iernarii, iar cuiburile se stramtoreaza la numarul de faguri
bine ocupati de albine. Fiecare rama cu hrana trebuie sa contina coroane de miere pe 3/4
din suprafata ei. Toamna, fagurii neacoperiti de albine se scot, cuibul se impacheteaza si
se asigura o ventilatie corespunzatoare a stupului. Iernarea se face pe vetre linistite cu
un control minim din partea apicultorului, daca lucrarile din toamna au fost bine facute.

O alta metoda de intretinere a unei singure familii


Aceasta metoda de intretinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata special
pentru apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa de albine. Metoda se
bazeaza pe reducerea la minim a lucrarilor de sezon. Cum procedam : de la inceputul
primaverii cuibul se organizeaza la unul din urdinisuri. La peretele stupului asezam doi
faguri(unul cu miere si altul cu miere si pastura), apoi fagurii care formeaza
cuibul(purtatori de puiet), 2-3 faguri claditi, goi, alti 2-3 faguri cu miere, urmati iarasi de
faguri goi pana la completarea totala a cutiei.

In aceasta organizare familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa


incheierea culesurilor. Metoda se preteaza foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi
orizontali cu 16 rame. Pentru ca familiile sa ierneze in mod
satisfacator, toamna cuibul se restrange si se impacheteaza.
Daca vrem sa inmultim familia de albine, divizam stupul cu o
diafragma etansa (avand grija ca sectiunea ramasa fara matca
sa aiba oua proaspete). Bineinteles pentru a preintampina
frigurile roitului si in acest caz se pot ridica faguri cu puiet gata
de eclozionare. Metoda Layens este o metoda usoara fiind
apreciata mai ales de apicultorii care considera stuparitul un
hobby.

Intretinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare


O metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea matcilor ajutatoare.
Stuparii cu mai multa experienta isi propun in fiecare an sa obtina cat mai multe matci
ajutatoare pentru familiile de albine. Daca acest lucru se aplica la 50-60% din numarul
total de familii din stupina si rezultatele vor fi pe masura, traduse in importante sporuri
de productie. Scopul metodei este acela de a valorifica culesurile din vara si pentru a
intari familiile de baza in vederea iernarii.

Familia ajutatoare se formeaza imediat dupa ce culesul la salcam se incheie. Din familia
de baza, se scot 3 faguri din care cel putin 1-2 cu puiet. Roiul stolon astfel obtinut se
aseaza in partea cu urdinisul mic. Aceasta familie(in formare) primeste o matca
valoroasa si imperecheata. Daca matca nu este imperecheata se asteapta imperecherea
ei. Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic cu faguri cu puiet gata de eclozionare,
recoltati din familiile de baza. Cand familia ajunge sa ocupe 7-8 faguri se face o noua
organizare. Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri care cuprinde matca mai in
varsta, iar restul de faguri cu albine se strang intr-o familie puternica capabila sa
valorifice culesurile tarzii. In toamna dupa ce culesurile au incetat, familia ajutatoare se
uneste cu familia de baza care ierneaza cu matca tanara.

Procedeele de intretinere ce se aplica familiilor intretinute in stupi orizontali sunt multe si


se gasesc descrise in literatura de specialitate. Stuparii incepatori insa trebuie sa si le
insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea timpului pot incerca tehnici care acum
par atat de complicate.

INTRETINEREA IN STUPI VERTICALI CU MAGAZINE


Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv spre
practicarea unui stuparit profesionist. Acesti stupi pot fi folositi pentru a face pastoral,
pot fi instalati in pavilioane apicole sau pe vetre permanente. Trebuie sa va ganditi ca
puteti obtine cantitati insemnate de miere curata (in fagurii de recolta) si mai ales miere
pe sortimente. Bineinteles ca si stupul vertical cu magazine are dezavantajele lui dar
acestea pot fi mult atenuate prin aplicarea tehnologiilor elaborate de-a lungul timpului. In
orice caz daca l-ati ales, alegerea a fost inspirata !!!

Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre


stupul orizontal si cel multietajat, mai bine spus preia tehnologii
caracteristice ambelor. De aceea intretinerea albinelor in perioada de
primavara este identica cu cea aplicata la stupii orizontali. Se fac
restrangeri de cuib, impachetari, largiri ale cuibului prin adaugarea de
faguri claditi sau artificiali ,etc. Cand familia de albine ajunge sa ocupe cei
10 faguri ai cuibului, iar matca depune oua pe fetele interioare ale
fagurilor marginasi, stim ca a sosit momentul sa adaugam primul
magazin. Acest lucru se intampla de obicei in preajma primului cules la
salcam. Magazinul este completat cu faguri claditi si 2-3 faguri artificiali.
Pentru a opri matca sa depuna oua in acesti faguri se lasa o distanta mai
mare intre ei, in acest fel albinele ingrosand fagurii de recolta.

Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din magazin si mai ales cand se
observa capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa adaugam un al
doilea magazin. Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra magazinul cu
miere unde bineinteles va continua procesul de capacire. Asezarea unui magazin de
recolta devine necesara uneori si pe timpul cand nu este cules, din cauza multimii
albinelor, care ocupa pana la refuz fagurii din cuib. Dupa terminarea culesurilor mierea se
recolteaza (asta daca nu a-ti facut-o deja) !!! La acest tip de stup intervine o problema
majora : mierea depozitata in fagurii din cuib nu asigura cantitatea de provizii
indestulatoare unei bune iernari(nu e insa o regula), si de aceea la terminarea verii
trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea timpului racoros, intretinerea
albinelor se face din nou ca in cazul stupului orizontal.

INTRETINEREA IN STUPI MULTIETAJATI


Stupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse. Unii il considera ca
fiind cel mai bun stup, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii noastre.S igur este un
lucru : este un stup pentru adevaratii profesionisti si care impune ca apicultorul sa
posede un bagaj vast de cunostinte apicole. Folosit in zonele tarii in care clima permite ca
familiile de albine sa ajunga la o dezvoltare buna, succesul este asigurat.I ata cum se
manuieste:

Familiile normale si puternice ierneaza in doua corpuri suprapuse, avand fagurii din
corpul superior plini cu miere capacita, de calitate superioara. Ghemul de iarna se
formeaza in partea superioara a fagurilor din corpul inferior si partea inferioara a celor
din corpul superior. Prin forma inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe care o
dobandeste in urma suprapunerii, majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in corpul
superior. Datorita acestui fapt populatia de albine din ghem are posibilitatea de a se
deplasa pe verticala, in functie si pe masura consumului proviziilor din celulele fagurilor
ocupate de ghem. Se asigura in acest mod o iernare din cele mai corespunzatoare. La
sfarsitul perioadei de iernare si inceputul primaverii familiile ocupa, treptat, cu puiet
fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai bune pentru mentinerea caldurii ! Cand
corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista faguri cu celule goale, se trece la
intensificarea cresterii de puiet prin simpla inversare a corpurilor.

Aceasta schimbare de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa creasca puiet


atat in corpurile de jos (care mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii goi din
corpurile superioare (care mai inainte se gaseau dedesubt, deasupra fundurilor). Altfel
fagurii din corpurile de jos ar fi ramas neocupati de puiet. Lucrarea se face cand timpul
frumos si caldura s-au statornicit, cel mai bine pe timpul infloririi pomilor roditori, odata
sau la scurt timp dupa transvazarea familiilor respective in stupi curatati si dezinfectati.
Cand familiile au matci tinere si prolifice, populatii numeroase,provizii suficiente si pot
valorifica economic culesurile de intretinere, cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si
in curand se poate ajunge la o aglomerare a celor doua corpuri cu albine tinere, inainte
de inflorirea salcamului sau - cel mai tarziu - inainte de aparitia culesurilor de productie
de vara. De aceea pentru a se preveni intrarea unei familii in frigurile roitului natural se
recurge la o noua restructurare a cuibului respectiv : intre cele doua corpuri se introduce
al treilea corp, care-in anii favorabili - poate fi si el ocupat cu puiet si albine.

Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este nevoita
sa-si desfasoare, in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri, celulele eliberate de
puiet din corpul de sus fiind folosite pentru depozitarea mierii. Catre sfarsitul perioadei de
cules intens corpurile cu miere de extras se ridica incepand cu cel de deasupra. La
pregatirea familiei pentru iarna, peste corpul cu puiet de jos se aseaza corpul cu provizii
de miere si pastura de buna calitate.

Concluzii
Stuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in exploatare.
In privinta tehnicilor de intretinere, fiecare alege ce i se potriveste mai bine, intr-un
cuvant isi alege "stilul de lucru". Incepeti cu tehnici simple si pe masura ce va acomodati
si capatati experienta treceti la un nivel superior. Nu uitati : progresul se obtine pas cu
pas, nu sarind peste etape !

Bibliografie : Literatura apicola diversa


ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in
totalitate, problematica expusa

LUCRARI DE PRIMAVARA IN APICULTURA

Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru : anul apicol incepe toamna ! De felul cum sunt
pregatite familiile de albine in toamna depinde totul : productia, starea de sanatate, marimea stupinei si in general tot
ce tine de buna desfasurare a lucrurilor. Totusi pentru a nu crea confuzii, vom suprapune anul apicol cu cel
calendaristic, urmand ca pe masura ce va veti familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa faceti aceasta separare
singuri. Acestea fiind spuse sa trecem la treaba . Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor, primavara in stupina
trebuie facute mai multe lucrari. In ordine cronologica (subliniem ca toate au importanta lor) acestea ar fi :

Pregatirea vetrei stupinei


Pe la inceputul lunii martie(functie de starea
vremii)demaram primele actiuni :
- curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi
topirea, adunam si inlaturam crengile, frunzele si in
general toate resturile, urmarind o igienizare totala
- asezam stupii pe locurile definitive, functie de
sistemul ales, urmarind ca urdinisurile sa fie
orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de
caldura soarelui
- curatam prin urdinis( cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi ; acestea se vor
arde neaparat
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci
ale inceputului de primavara

Supravegherea zborului de curatire


In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup, au acumulat in
intestine reziduri care acum trebuie eliminate. De aceea in primele zile
calduroase( temperatura ajunge la peste 15 grade C), trebuie sa stimulam efectuarea
acestor zboruri de curatire. Daca inca mai este zapada pe vatra stupinei este recomandat
sa intindem paie pe jos. Urdinisele se vor deschide larg iar capacele se vor salta pentru
ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul stupului. Tot acum unii dintre stuparii cu
experienta mai fac o lucrare importanta : introduc in mijlocul cuibului un fagure gol, bine
cladit, in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut. Cand observam ca zborul de
curatire a fost facut de totalitatea familiilor, reducem urdinisele la 3 cm si bineanteles
asezam capacele care au fost saltate.

Primul control si stramtorarea cuiburilor


Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara, in care vom
evalua starea familiilor de albine, operatiune dublata de o stramtorare a cuibului. La
deschiderea stupului constatam :
- prezenta hranei care exista in faguri, stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe
ambele fete
- prezenta matcii, dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului ; daca puietul nu exista
totusi nu trebuie sa ne ingrijoram : unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea
este necesara repetarea controlului dupa o saptamana, pana cand tragem o concluzie
corecta.

Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree, si pe
cei ce contin multe celule de trantori. S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine
decurge normal daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim. In acest scop
stuparii vor "stramtora cuibul". Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului care este cel
mai expus soarelui astfel : fagurii cu puiet se aseaza in mijloc, ei fiind marginiti de faguri
cu miere si pastura ; in cuib se lasa strict atati faguri cat pot acoperi albinele si care
trebuie sa aiba numai celule de lucratoare ; in ce priveste rezerva de hrana familia
trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles pastura. Atentie mare ca la
stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu orfanizati accidental familia. Cuibul
se limiteaza cu o diafragma mai scurta, dincolo de ea fiind asezati fagurii cu resturi de
miere, aceasta delimitand compartimentul de hranire.

Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi curatate,
reparate si dezinfectate. Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi, urmand ca pe
masura ce mutam albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea este foarte
necesara pentru ca pe langa toate celelalte, sa pastram o stare de igiena perfecta. Toate
aceste lucrari sunt decisive, necesita sa avem ceva timp la dispozitie si mai ales sa avem
"ingaduinta" vremii.

Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana


Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice stupina
chiar daca apicultorul este lipsit de experienta. In acest scop folosim urmatoarele
rezerve:
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in
celulele din partea opusa a fagurilor ocupati partial
- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri, miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei
In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla cate
1-2 faguri cu miere care nu au fost folositi de albine. Asta se intampla din cauza ca odata
format ghemul de iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor
unde se afla. Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii, si
care din motivul mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o
parte si cu ajutorul unui bastonas de lemn se fac 2-3 gauri de grosimea unui creion. Apoi
se indeparteaza ramele cu faguri si putine albine din ambele margini ale ghemului. Se
introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita in spatiu liber care tocmai a fost creat.
Fagurii scosi(cu putine albine pe ei) se alatura de fagurii cu miere, bineinteles si ei gauriti
pentru a permite circulatia albinelor.

In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se procedeaza
la ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate. Introducerea lor in
stupi se face dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu dispunem de acesti faguri, se
poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi turnata in faguri goi. Hraniri de calitate
se mai pot face cu turtite de miere cristalizata si framantata cu zahar pudra pana
obtinem consistenta dorita, cat si cu serbet de zahar. Aceste turtite se aplica direct pe
partea superioara a ramelor. Este de dorit insa ca aceste interventii sa fie facute numai in
caz de urgenta, putand evita aceste situatii neplacute printr-o buna organizare a cuibului
inca din toamna.

Completarea rezervelor de pastura


Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.
Aceasta este asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea
favorabila a familiilor de albine. Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg
de pastura. Pastura se asigura din toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie
prin completarile de primavara. In primavara modurile de administrare sunt:
- Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii ; apoi frecam fasiile in mana pana la
separare. La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o cantitate dubla de
miere. Se mai adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se omogenizeaza. Se toarna
amestecul in faguri administrand zilnic cate 200g, pana la aparitia culesului de polen.
- Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor
sub forma de turtite proteice de completare.
- Amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului sub
forma de turtite.

Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la


rezerva, apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau
pastura si miere.

Dezinfectia stupilor
Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara (din diferite
motive) sa stiti ca acum a sosit momentul. Dezinfectia se face cu scopul pastrarii
sanatatii familiilor de albine. O casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave.
Lucrarea consta in mutarea familiilor de albine in alti stupi, pe care i-am curatat si
dezinfectat. In principiu lazile se curata de resturi de ceara, propolis, pete diareice si apoi
se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza o limpezire, o uscare si neaparat
flambarea cu flacara.

Largirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importanta, avand in vedere ca interventia stuparului poate
face mult bine, dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect. Prin largirea cuibului
trebuie sa raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua. Trebuie sa avem in
vedere urmatoarele conditii generale:
- existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici ;
la un numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
- conditiile interne si externe, precum si caracteristicile biologice. Acestea tin de
temperatura externa, de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in stup
cat si de faptul ca prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza activitatea
matcii. In principiu matca este oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu pastura.
- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare ; printr-o hranire abundenta se
pot introduce in stup dezechilibre importante

Efectiv largirea se face astfel : semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt
ocupati cu puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se adauga un
fagure bine cladit. Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet. Dupa ce si
acesta a fost ocupat cu puiet, se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea
populatiei. Primul fagure introdus trebuie sa fie un fagure in care s-au mai crescut cateva
generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri claditi in care nu a fost crescut puiet.
Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere (care vor fi descapacite) este un
factor favorizant.

O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu apa
calduta sau miere diluata. La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules largirea se
poate face si cu un fagure artificial. Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet
si in momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului.

Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu
precadere la stupii orizontali si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind de o
constructie aparte se manuiete diferit. La acest tip de stup largirea se face prin
inversarea corpurilor, manevrarea ramelor si desele interventii in cuib nemaifiind
necesare.

Intarirea familiilor slab dezvoltate


Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in stupina o
parte din familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza anume definita. La
urma urmei acest lucru tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de
albine poate fi asimilata unui "organism". Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica
metoda prelevarii de rame cu puiet capacit din familiile puternice si ajutarea celor ramase
in urma cu dezvoltarea.

Concluzii
Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se
executa in stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa
aveti in preajma primului cules major stupi puternici, capabili sa valorifice resursele
nectarifere. Si pentru asta nu mai aveti nevoie decat de vreme buna !

Bibliografie : Literatura apicola diversa


ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in
totalitate, problematica expusa

LUCRARI DE VARA IN STUPINA

Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din primavara si acum asteapta
roadele muncii lor. Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au asigurat familiilor necesarul de miere si polen. In
anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de miere marfa, dar marea multumire este ca albinele au hrana din
abundenta. In general culesurile sunt de mare intensitate, insa
durata lor este scurta. Aceste culesuri pot fi timpurii (salcam,
zmeuris), de vara (tei, faneata, floarea soarelui) si tarzii.

Recunoasterea unui cules


- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential,
albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului ca albinele alungesc celulele si capacesc
mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica activitatea, pentru a evapora apa din nectarul
proaspat cules.

Conditii pentru valorificarea culesurilor


Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu orice
familie de albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.
Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu puiet
- familiile sa fie in stare activa, stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in
preajma roitului isi diminuiaza mult activitatea

Cum obtinem acest deziderat ? Cu lucrari facute la timp :


- familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera posibilitatea
ca dezvoltarea cuibului sa se faca normal, depozitarea mierii sa fie asigurata si a caror
volum se poate mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor, ridicarea partiala a podisorului sau
inlocuirea acestuia cu o sita
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit, cu albina aferenta, aceasta operatiune
prevenind intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului stupinei
- inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere, apte biologic si
genetic pentru performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma
culesului, in acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o
productie pe masura
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea, prin imputernicirea lor cu
puiet capacit ridicat din stupii puternici

Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine, in care culesul incepe timpuriu.
Zonele cu salcii, artar, cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot oferi cantitati
importante de miere. Stuparii care au in zona asemenea "comori", sau cei care practica
stuparitul pastoral, obtin rezultate remarcabile. Odata cu sfarsitul primaverii, familiile de
albine ating capacitatea maxima de dezvoltare. Daca nu se intervine ferm, acestea vor
intra in frigurile roitului si culesurile urmatoare-tei, fanete, floarea soarelui - pot fi
compromise. Formarea de noi familii si aplicarea stricta a tuturor masurilor prevazute
pentru aceasta perioada, pot impedica pagubele ce vor urma si dau posibilitatea
valorificarii culesurilor urmatoare.

Stuparitul pastoral - generalitati


In cautarea surselor variate si permanente de nectar, se practica deplasarea stupinelor la
masivele melifere. Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca : lucrarile legate
de pregatirea si manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ; baza melifera,
timpul de inflorire specific fiecarei zone si drumurile de acces spre masiv ; locul efectiv
de amplasare a stupinei, sursele de apa si tot ce tine de locatia respectiva din punctul de
vedere al asigurarii unui pastoral reusit.

Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului melifer.


In acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va avea in vedere
ca stupii sa fie umbriti, existenta unei surse de apa (care este foarte necesara),
posibilitatea ca stupina sa fie evacuata usor in caz de urgenta (deci drumuri practicabile).
Alegem vetre de stupina la marginea padurilor, in poienite sau locuri cu raritura de
arbori. Toti stupii vor fi verificati inainte de plecare, trebuind sa ne intereseze atat starea
familiilor cat si a cutiilor. Se astupa crapaturile, se pregatesc toate sistemele de fixare,
ventilatie etc.
Vom scoate fagurii plini si extragem mierea. Deplasarea la sursele de cules se va face de
preferinta noaptea : odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si nu
perpendicular pe sursa. La culesul de salcam, stupina se aseaza pe locuri insorite - dat
fiind faptul ca acest cules are loc la sfarsit de mai - pentru ca albinele sa primeasca
soarele inca de la primele ore ale diminetii. La tei si floarea soarelui, cules care are loc in
perioada de canicula, vom aseza stupii la umbra. Daca nu putem asigura o umbrire
naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite materiale (paie,
frunze). Daca nu facem aceasta, contingente intregi de albine vor ventila stupul,
neparticipand la cules.

Pregatirea familiilor - manuirea stupilor


Pregatirea stupilor - implicit si a familiilor de albine - se face diferentiat :

- Stupii orizontali : cu o saptamana inaintea debutului unui cules, fiecare familie trebuie
asigurata cu 5-6 faguri, pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului. La introducerea
acestor faguri, organizam cuibul astfel : la capatul stupului dinspre urdinis se aseaza un
fagure cu pastura, fagurii cu puiet, inca un fagure cu pastura si miere, faguri cu miere,
urmand apoi fagurii goi. Ce se intampla in timpul culesului : albinele vor umple intai
fagurii din cuib, prin depozitarea mierii in coroane. Cand cuibul este completat in
totalitate, depozitarea se continua in fagurii goi. Cateodata mai este nevoie a se
introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.

- Stupii verticali cu magazine : crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui
magazin deasupra cuibului. Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au umplut
magazinul, mai adaugam un magazin suplimentar, peste cuib, iar deasupra acestuia
magazinul plin. Albinele vor umple si magazinul adaugat si vor capaci mierea in celalalt.

- Stupii multietajati : In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste
celelalte doua. Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o
capaceasca. Acum este momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2. In acest fel
depozitarea mierii continua in corpul 3, acum devenit 2.

Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor. Populatia creste si
sursa de hrana scade. In scopul mentinerii albinelor in stare activa, unii apicultori fac
hraniri suplimentare cu sirop de zahar 1/1. Pentru a crea loc matcii sa oua (cuibul fiind
blocat cu miere) se introduc faguri goi in mijlocul cuibului.

Extragerea si conditionarea mierii


In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere, care reprezinta poate cel
mai important produs al stupului. Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea este un
"organism viu" si de modul in care o recoltam si preconditionam, depinde finalizarea cu
succes a muncii noastre de 1 an. Aderarea Romaniei la U.E si exportul actual spre aceste
tari au introdus noi norme de calitate pentru miere.

Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate din
suprafata lor. Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita, mierea are un continut de
apa de 18-20%. Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede cantitatea de apa
depaseste acest procent. O prima concluzie ar fi aceea ca ramele pline sa fie tinute cat
mai mult in stup pentru o buna maturare. De multe ori se prefera adaugarea de noi rame
si corpuri decat scoaterea prematura a celor pline.

Cum scoatem ramele pline : aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a daltii
apicole. Mult hulitele "podisoare izgonitoare, chimice" nu se vor folosi, pentru ca prin
continutul lor de substanta activa, riscam sa contaminam mierea. In schimb se pot folosi
izgonitoare cu sicana.
Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam albinele.
Atentie mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa o vatamam.
Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala, dupa care punem rama in
ladita de transport. Executam operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul in
stupina. Camera in care facem extractia va fi curata si dezinfectata, lucru valabil si
pentru utilajele de extractie. Inainte de inceperea lucrarii efective de extragere a mierii,
se procedeaza la sortarea fagurilor dupa culoare. Daca extragerea mierii se face mai
tarziu fagurii trebuie preancalziti la 35 grade C, cu un curent de aer cald.

Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari : descapacirea fagurilor si extragerea


propiu-zisa a mierii din faguri. Ce fel de echipament folosim : la un nivel mic se poate
folosi un vas descapacitor cu sita pentru separarea mierii de ceara, cutit sau furculita de
descapacit, un extractor tangential, un vas unde se scurge mierea, un maturator,
strecuratori diferite. Toate aceste utilaje se recomanda sa fie din inox sau un alt material
agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in pozitie orizontala, cu partea inferioara
a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui. Actionam cutitul cu miscari
scurte aplicate de sus in jos.

Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca
fagurii sunt grei si s-ar putea rupe. Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa, putem
mari turatia pana la 200-250 ture/min. Dupa extractie, fagurii goliti se dau familiilor
pentru a fi curatati.

Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele, cad la fund, si cele
mai usoare se salta la suprafata. Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se face la
temperatura de 20 grade C in 3 zile, iar la 25 grade C in 36 ore. Dupa decantare mierea
se va trece in vasele maturatoare, unde procentul de apa scade pana la limita admisa de
norme. Depozitarea finala se face in recipiente de inox, sau altele agreate de cumparator.

Concluzii
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase. Producerea si imperecherea matcilor,
formarea noilor familii si ingrijirea lor, au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu mai
are rost sa insistam asupra lor. Dupa cum si singuri v-ati dat seama... vara se
numara ....bidoanele..! Succes...!

Bibliografie : Literatura apicola diversa


ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in
totalitate, problematica expusa

LUCRARI DE TOAMNA IN APICULTURA

Vine toamna, mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari, carora trebuie sa le faca fata.
Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol, toamna reprezentand un nou debut si un prilej de a pune stupina pe
o alta treapta a performantei. Sa trecem iarasi la treaba !

Lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii


august si se impart in trei mari categorii :
Lucrari de intensificare a cresterii puietului;
asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregatirea cubului familiilor de albine in vederea
unei iernari de calitate.

INTENSIFICAREA CRESTERII PUIETULUI


Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai
puternice din iarna, trebuie ca inca din toamna sa
asiguram o populatie numeroasa, bine hranita si
intr-o stare de sanatate perfecta. Acest lucru nu este usor de obtinut, stuparul fiind
foarte solicitat, atat ca timp,cat si ca volum de munca. Ce masuri trebuie avute in
vedere:

Asigurarea de matci tinere si viabile:


S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a
puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in
decursul verii sa facem inlocuirile necesare. Biologic matcile batrane isi limiteaza
depunerea puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si
polen, pe cand cele tinere se comporta altfel : isi mentin ritmul bun chiar daca resursele
nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(intr-un cuvant valorifica mai bine culesurile
de intretinere). Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in primavara vom gasi un
procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori procentul este de 0,5%). Cu
toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau
matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.

Deblocarea cuiburilor
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere
sau pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv,
albinele blocheaza cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana. Practic se
intampla ca matca sa nu mai aiba unde depune oua, numarul celulelor libere scazand
drastic.

Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc


periodic in mijlocul cuibului faguri claditi (recomandati cei in care s-au crescut cateva
generatii de puiet). Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi. La
stupul multietajat lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica
a corpurilor. Atentie insa, pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile
inversate sa nu fie corpul care gazduieste rezervele de hrana

Asigurarea cu faguri de calitate


Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori sau
alte defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe
ganduri. Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a
cuibului, adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.

Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare


Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.
Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei, albinele
recapatand starea febrila care caracterizeaza un bun cules. Stuparii pot pune familiile in
aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri
tarzii, fie prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea unei vetre
permanente adecvate.

Ce putem spune despre culesurile tarzii ? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact
mult mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare. Cand stuparii nu pot
oferi albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a
merii descapacite sau a inlocuitorilor acesteia (sirop de zahar). Despre eficienta acestor
hraniri de stimulare o sa discutam cu alta ocazie, aici limitandu-ne a spune ca se fac in
mai multe moduri : descapacirea a 2-3 dm patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de
diafragma sau la marginea cuibului ; hraniri cu sirop de zahar concentratie 1/1, cate 200-
300 g la interval de 2-3 zile ; deasemeni o alta metoda este stimularea cu zahar tos,
umectat putin cu apa sau miere.

Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice,


prin asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial. In lipsa unui cules se
administreaza ca turtite (pregatite in acelasi mod ca in primavara) deasupra cuibului.
Reducerea si impachetarea cuiburilor
Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o
stramtorare a cuibului ; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de
albine, marginiti de faguri cu miere si pastura. Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma
si prin descapacirea lor mierea v-a fi carata de albine in cuib. Atentie : nu se lasa pana
tarziu in toamna fagurii dupa diafragma, asta pentru a impedica o formare gresita a
ghemului de iernare.

Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara (a nu se comfunda cu


impachetarea finala din toamna). Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,
aceste operatiuni nu sunt necesare decat in cazuri putine, cand familiile nu ajung la
nivelul de dezvoltare cerut. Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a
populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.

ASIGURAREA REZERVELOR DE HRANA


Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o
miscare continua a lor. Cand conditiile externe permit, familia de albine demareaza
cresterea puietului - la inceput timid, pe suprafete mici de fagure - urmand ca odata cu
imbunatatirea vremii, inspre primavara, cresterea sa fie accelerata. Dupa cum bine stiti
albinele ce ierneaza (datorita conditiilor specifice) traiesc aprox.5-6 luni, deci asigurarea
rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o lucrare foarte importanta.

Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului. O familie fara
prea multa hrana risca sa se piarda in iarna, asta fara sa vorbim de cantitatile mici de
puiet crescute. Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei? Cateva
deziderate de atins:

Calitatea hranei
Mierea din faguri sa fie numai miere florala. Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam
ca mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi. Daca iernam familiile cu
aceasta miere in faguri riscam sa pierdem albinele (acestea neputand face zboruri de
curatire). O alta conditie ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie capacita. Mierea este un
produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe faguri(fara a fi capacita) se poate
deteriora. Consumata de albine, mierea alterata produce boli grave. Deasemeni se
prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizeaza. In special mierea
de rapita, prin puterea mare de cristalizare, este foarte daunatoare si trebuie inlaturata.

Ramele de miere si pastura


De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara. O rama corect
aleasa este aceea care cuprinde miere pe ambele fete min. 2/3 din suprafata. Cantitativ
asta inseamna ca o rama standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de
multietajat 1,8-2 kg. Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere, dar acestea
trebuie folosite cu multa precautie. Bineinteles acesti faguri vor fi foarte bine construiti.
Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu pastura,fiind si
pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui) facute la cei cu miere.

Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare. Sunt cazuri cand
familiile nu pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo ; apoi cand mierea de
mana trebuie inlocuita, sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere. In cazul
stupului vertical cu magazine sunt probleme care apar din insasi constructia lui(mierea
este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un caz aparte.

Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu, adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile
de vara. Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de
stimulare, fiecare avand rolul si scopul sau. In cazul in care hranirea de completare se
face cu sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu vor
intra in iarna. Daca nu respectam recomandarea atunci albina din iarna va fi uzata si
incapabila sa asigure o viata normala in stup (ele vor muri inainte de a creste generatiile
noi de puiet). Ca un principiu general, hranirea de completare o facem
dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va face
iernarea. Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata, iar
mierea completata sa aiba timp pentru a fi capacita.

La completare se va folosi un sirop de zahar, 2/1, cu un adaos de 1 gr


acid citric(sare de lamaie), la litru. Administrarea hranei se face in portii
medii sau mari(2-3 kg), seara, cu luarea de masuri stricte de prevenire a
furtisagului. O sa observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar
peste noapte si in acest caz devine necesara micsorarea portiilor. Cand
timpul este inaintat, siropul de zahar se poate inlocui cu serbet. Trebuie
sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este cea cu
miere, pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa
diafragma. Este de dorit ca aceste hraniri de completare sa fie terminate
pana in 20 august.

PREGATIREA CUIBULUI FAMILIILOR DE ALBINE


Cu ce am putea compara aceasta lucrare ? Poate cu aranjarea spatiului
locuibil intr-o casa ,pentru ca toata lumea sa se simta bine. Aranjarea
cuiburilor familiilor de albine se face in functie de terminarea culesurilor,
starea vremii si prezenta puietului. Timpul acestei aranjari difera de la an
la an, iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales. In
principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie ocupati de albine, iar
acestea sa aiba acces la hrana toata iarna. Sunt trei metode de aranjare a fagurilor :
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda, si consta in aranjarea fagurilor
mai plini cu miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un stup.
Fagurii se randuiesc de o parte si de alta a diafragmei. Langa diafragma se aseaza
fagurele cu cea mai mare cantitate de miere, urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de
miere, urmatorii (asezati simetric) fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.

La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg


miere si sa fie bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv). La stupii multietajati
iernarea trebuie facuta de regula pe doua corpuri, in corpul superior trebuind sa existe
14-15 kg de miere. In corpul de jos mierea se gaseste doar pe fagurii laterali. In cazurile
cand familia ierneaza pe un singur corp (situatie care nu e de dorit) se va prefera o
asezare centrala a fagurilor.

Bibliografie : Literatura apicola diversa


ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in
totalitate, problematica expusa

LUCRARI DE IARNA IN STUPINA

Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult. Venirea noptilor reci si foarte reci le
obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare". Lucrarile pe care le-am facut in toamna acum isi arata roadele. Ce mai
putem face pana la deplina instalare a iernii?

Izolarea termica a cuibului


In toamna am facut deja o impachetare sumara,
insa acum va trebui sa o facem pe cea recomandata
pentru iernare. Se stie ca albinele nu incalzesc
stupul ci doar interiorul ghemului. Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face pentru a
creste temperatura in stup ci pentru a feri albinele de variatiile bruste ale temperaturii.
Literatura de specialitate recomanda doua metode de impachetare : bilaterala si
unilaterala. Experientele ultimilor ani au aratat ca o impachetare bilaterala nu este
necesara pentru ca izoleaza prea mult cuibul.

Totusi, ea se aplica familiilor de albine slabe, pentru familiile normale fiind recomandata
cea unilaterala. In ce consta impachetarea unilaterala : la stupii orizontali si cei verticali
cu magazine, fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al stupului. La diafragma se
astupa toate fantele (se poate folosi si banda scotci) si se izoleaza cu materiale care nu
creaza condens. Deasupra podisorului se aplica o alta impachetare din aceleasi materiale.

Impachetajul nu trebuie sa fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup. Stupii
multietajati - din nou cel mai usor de manevrat-se impacheteaza numai superior,
deasupra podisorului sau unilateral de catre stuparii care sunt "Toma necredinciosul" si
se ghideaza dupa principiul "totul e bun, daca nu dauneaza".

Ventilatia stupului
Ventilatia stupului este foarte importanta, daca ne ghidam dupa experienta trecutului ;
familii de albine puternice in toamna, au iesit din iarna ca niste umbre de nerecunoscut.
Si asta datorita greselilor care au fost facute, cand nu s-a asigurat o ventilatie
corespunzatoare. O ventilatie corecta este lipsa totala a oricaror curenti, altii dacat aceia
proveniti din schimbul de aer, dintre urdinis si fanta din podisor. Deci prima masura ar fi
ca orice orificiu(in afara de cele doua mentionate) sa fie astupat.

Este recomandata si o anumita marime a urdinisului, care s-ar situa undeva la valoarea
de 0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame. In ceea ce priveste marimea fantei din
podisor, un mare stupar roman recomanda : "orificiul de aerisire din podisor,trebuie sa
fie de marimea unei palme". Daca curentii de aer vor circula numai intre aceste doua
fante(urdinis-podisor), veti asigura albinelor dumneavoastra o traversare in bune conditii
a iernii. Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de stupi existenti in exploatare.

Pentru tipurile de stupi care sunt prevazuti cu sita de fund, antivarroa, lucrurile devin si
mai simple. Impachetajul este sumar, pe podisor fiind aplicata doar o simpla paturica
textila sau din papura, etc . Tabla obturatoare a fundului antivarroa, se va pozitiona asfel
incat sa fie asigurata o fanta pe 1/3 din suprafata. Sunt stupari care isi ierneaza familiile
de albine, inlaturand total aceasta tabla obturatoare. In ambele cazuri, familia de albine
sta ca intr-un clopot, bioxidul de carbon fiind evacuat numai prin partea inferioara a
stupului.

Aplicarea tratamentelor de toamna


Tratamentele cele mai eficiente impotriva varrozei se aplica in lipsa puietului. Acest lucru
se intampla mai tarziu in toamna, spre inceputul iernii. Stuparii trebuie sa profite de
zilele - putine ce-i drept - de vremea buna si sa faca aceste tratamente conform
prospectului si recomandarilor producatorilor de medicamente.

Protectia generala a stupinei


Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In acest
scop,s tupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare. Stupina se va proteja cu garduri
de inaltime medie care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de aer. Stupii vor fi
asezati pe postamente speciale, avand grija ca sa li se asigure o anumita inclinare.
Aceasta masura este benefica, in eventualitatea ca apa rezultata din condens va fi
eliminata. Exista 3 metode de iernare : iernarea in aer liber, iernarea in cojoc si iernarea
in adapost. Din punct de vedere al avantajelor si dezavantajelor oferite de fiecare metoda
in parte este de discutat. Recomandat insa este o iernare in aer liber, cu luarea masurilor
mai sus mentionate.
Supravegherea albinelor iarna
Odata cu venirea iernii,lucrarile din stupina s-au incheiat. Pentru stuparii care au facut
toate lucrarile "ca la carte" urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la stupina
reprezinta simple vizite de supraveghere. Mai mult, exista o anumita categorie de
stupari, care nu mai trec in aceasta perioada pe la albinele lor, prima vizita fiind facuta
pe la inceputul lunii martie. Acestia sunt "meseriasii", cei care pe baza experientei
acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la perfectiune.

Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie ? La cate 3
saptamani interval, vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(si improvizat) ascultam
zgomotele din stupi. Ce ne-ar putea indica ele ?
- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala in
stup.
- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.

Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna, aceasta
numindu-se "foaia de control". Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe ea, ne
putem da seama daca exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia de control" nu se
poate instala, se examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu o sarma.

Zborurile de curatire iarna


Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire". Inainte de
inceputul iernii albinele fac zboruri de curatire, fapt care are influente pozitive in ce
priveste iernarea. Nu de putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade C , in
lunile decembrie, ianuarie februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa din stup.

Stuparul - ca si in primavara - trebuie sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele


masuri :
- curata urdinisurile, ridica capacele si saltelutele izolatoare, curata zapada, imprastie
paie. O practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca albinele sa se
agite si in acest fel sa iasa.

Un indemn : profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea


zborurile de curatire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca
acestea nu se fac de toate familiile.

Indreptarea starilor nedorite


In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate.
Aceste cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se intalnesc in
practica apicola (cele mai multe fiind provocate chiar de noi).

- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta ; albinele aflate intr-o astfel de
situatie necesita o hranire suplimentara. Aprovizionarea se face cu faguri de la rezerva.
Dupa ce deschidem stupul, localizam ghemul de iernare. Introducem apoi fagurele in
locul in care lipseste hrana, nu inainte insa de a gauri fagurii de 2-3 ori, pentru a inlesni
circulatia albinelor. O alta metoda este hranirea cu miere cristalizata fin, framantata cu
zahar pudra. Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in pungi gaurite sau
hartie (deasemeni gaurita) si se administreaza albinelor deasupra intervalelor gasite in
suferinta. Cand nu avem miere indemna la boli, sau pur si simplu aceasta lipseste, se
foloseste serbetul de zahar administrat ca in cazul precedent(turte). Se pot face si hraniri
cu sirop de zahar dens, administrat in faguri, dar asta numai catre sfarsitul iernii cand
albinele il consuma cu placere.

- familia a ramas orfana: la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara matca.
Ideal ar fi ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva. Iernarea acestor matci
fiind o chestiune destul de dificila, se ajunge in situatia in care acestea lipsesc. De aceea
practica cea mai des folosita este unirea familiei in suferinta cu o alta (mai slaba dar care
are o matca buna)

Toate aceste lucrari se fac intr-o incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim
stupul de temperatura scazuta de afara. Aceste probleme ce apar trebuie neaparat
rezolvate pentru ca de ele depinde supravietuirea familiei in ansamblu.

Conditii generale de iernare


Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija. Ce trebuie sa
urmarim :
- sa poata fi protejata de vanturile reci.
- sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau
animale, sau de zgomote de alta natura, se vor agita, vor consuma multa miere si se vor
imbolnavi.
- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)

Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand prinde
o crusta de gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica. Atentie : instalati si
gratare la urdinis impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa va spun).

Concluzii
La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce
priveste lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar, numai ca asta se intampla cand
lucrarile din toamna si de la inceputul iernii au fost bine facute. Deci mare atentie !

INMULTIREA ARTIFICIALA SI NATURALA A FAMILIILOR DE ALBINE

Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care corespunde unei
necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei. In apicultura moderna roitul natural nu
este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea naturala ca unicul mijloc de inmultire sau repopulare a
stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au numeroase avantaje
fiind executata cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.

ROIREA ARTIFICIALA
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate
neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la
timpul potrivit si ne permite sa efectuam o selectie a
materialului biologic,evitand riscul unor pierderi de
roi pe care nu-i putem supraveghea si recupera. Se
poate afirma ca evitarea completa a roirii este
destul de dificila,insa exista o serie intreaga de
operatiuni preventive care pot evita sau reduce mult
roirea naturala.

Pentru aceasta este necesar sa cunoastem temeinic


cauzele care determina roirea si masurile care urmeaza a fi luate pentru prevenirea
roitului. In practicarea unei apiculturi moderne se recomanda sa intretinem numai familii
puternice cu matci tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul natural trebuie sa
retinem faptul ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci cand
familia de albine intra in frigurile roitului.

Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor,deci aglomerarea


cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare si supraincalzirea
acestora prin insolatie,aparitia unei necorespondente intre cantitatea de albine tinere
care pot hrani puietul si cantitatea de puiet pe care ele trebuie sa-l hraneasca,glandele
salivare ale acestor albine pot secreta laptisor, dar nu au suficiente larve pe care sa le
poata creste,faguri insuficienti sau necorespunzatori pentru depunerea oualelor, lipsa de
spatiu pentru cladirea fagurilor,predispozitia ereditara si alti factori care constituie tot
atatia excitanti interni sau externi care favorizeaza roitul.

A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea
instinctului de roire este foarte greu,putandu-se analiza numai fiecare in parte si sintetiza
corelatia care exista intre ele.

- Stupi de mare capacitate - Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de stupi
sistematici cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie astfel ca
matcile sa aiba posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se blocarea cuibului.In
functie de cules se face largirea periodica a cuibului cu noi rame si faguri artificiali.Daca
primavara nu avem faguri suficienti se limiteaza ponta matcii si aceasta lipsa duce si la
diminuarea culesului.Calculele au aratat ca la un spor zilnic de 1 kg a capacitatii de
prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari 2-3 faguri,iar la un spor zilnic de 8 kg
vor fi necesari 15-20 faguri.

- Amplasarea stupilor - Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de


maxima insolatie(orele 12-17)deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de
roire.Este bine ca stupii sa fie vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu atrage
caldura razelor de soare.

- Culesul nectarului si polenului - Sunt elemente care actioneaza ca


stimulenti,determinand o mai buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a nectarului si
polenului care produc caldura in stup,contribuind la cresterea puterii familiei.Un cules
intensiv de rapita timpurie poate constitui cauza principala a roirii daca apicultorul nu
intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de cules este bine sa practicam
stuparitul pastoral.

- Aglomeratia de albine tinere - Existenta unui numar excesiv de albine tinere indeamna
familia sa inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in care matca
depune oua din care vor ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva trece prin frigurile
roitului mai ales in cazul unei perioade mai lungi de timp nefavorabil.

- Lipsa de spatiu si ventilatie - Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea albinelor


ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de eficace,predispunand familia
de albine la roire.In timpul culesului se recomanda deschiderea mare a urdinisurilor si
asigurarea ventilatiei.

- Blocarea cuibului cu miere si pastura - La un cules intensiv de nectar si polen cand


cuibul nu este corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule goale
pentru a depune oua diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.

- Excesul de laptisor de matca - Producerea laptisorului de matca destinat hranirii larvelor


de albine in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui numar mare de
albine lucratoare care nu pot sa transmita produsul lor larvelor,acestea ajung sa
cladeasca botci in care depoziteaza hrana glandulara stimuland roirea.mentinerea unor
familii puternice cu multe rame cu puiet necapacit reprezinta o metoda eficienta de
prevenire a roitului.

- Varsta matcii - S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de unde
concluzia de a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune familii de
albine.

- Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale matcii


produc o secretie denumita "substanta de matca" dupa care albinele percep si recunosc
matca stupului.Cat timp albinele primesc o cantitate determinata din aceasta
substanta,totul este normal,cand aceasta cantitate insa se reduce,albinele hotarasc
inlocuirea matcii.acest fenomen se produce fie din cauza imbatranirii matcii cand se
diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din cauza suprapopularii
stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni primiti.Rezultatul este
acelasi:cladirea de botci.

Cum intrerupem roitul


Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin distrugerea
lor sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si anevoioasa cerand
un control atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea si distrugerea botcilor
deoarece daca ramane o botca ascunsa,neobservata,toata operatiunea devine
inutila.Operatia se repeta la 10 zile si apoi din nou la 7 zile pentru distrugerea noilor botci
cladite intre timp.Cand aceasta operatie se efectueaza in ajunul recoltarii productia de
miere scade mult,fiindca familia de albine este in frigurile roitului iar metoda de
intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor contribuie la prelungirea acestei stari,de
unde concluzia ca este mai usor sa prevenim decat sa combatem acest instinct puternic.

Metode de roire artificiala


Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si cere
un volum mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la sporirea
productiei de miere.In literatura de specialitate sunt descrise toate metodele de formare
a roilor artificiali.Aici insa vom descrie doar cateva(cele mai simple si eficace),folosite
atat in stupine de amatori cat si in stupine ale profesionistilor:

- Roirea artificiala prin divizare - Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire
artificiala a albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar mic
de familii.Cu aceasta metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand intr-un
timp relativ scurt sa-si formeze o stupina adevarata,dimensionata dupa dorinta.In zona
de stepa,divizarea se face dupa ce culesul la salcam a fost facut,iar in zona de munte-
deal in prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii participa la culesurile ce
urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare.

Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri


intense.Cu scopul de a forma familia noua,se aduce langa familia ce urmeaza sa fie
divizata un stup gol in care se trec jumatate din fagurii cu albine,puiet si miere a familiei
de baza.Cu ocazia divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili in care stup a
ramas.Dupa aceasta operatie cei doi stupi se aseaza departati intre ei,de o parte si de
alta a locului in care a fost urdinisul familiei din care s-a format familia noua.Albinele
culegatoare,pe masura ce se inapoiaza de la cules,se impart aproape egal in cei doi
stupi.In cazul in care se constata ca albinele populeaza mai bine unul din stupi,acesta se
poate indeparta putin pentru ca repartizarea albinelor sa se faca cat mai egal.

Spre seara,in familia orfana se introduce,intr-o colivie,o matca imperecheata sau


neimperecheata.In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24 de ore,in diviziunea
ramasa orfana se introduce o botca matura.Dupa imperecherea matcii si inceperea
depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita in vederea
valorificarii culesurilor.Folosind acest procedeu de inmultire a albinelor se realizeaza un
spor efectiv de 100%.

- Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu puiet
si albina de la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor donatoare sa nu
fie influentata.Cu cat roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie mai puternice.
Pentru ca iernarea sa decurga in conditii bune se impune ca pana in toamna sa atinga
parametrii cantitativi ai unor familii de albine normale.
- Se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit bine
acoperite de albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se aseaza
in stupul ce va gazdui roiul. In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine inchis
pentru a se evita depopularea.in general,roiul se formeaza din 4 rame bine acoperite de
albine,din care doua cu puiet si doua rame cu miere si pastura.Dupa cateva ore,in roi,sub
protectia coliviei,se introduce o matca tanara imperecheata.In lipsa unui cules de
intretinere se va hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in concentratie de 1/1 sau
1/2.

ROIREA NATURALA
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte din
albine si trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de ordinea in
care ies din stup roiurile se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza prin aceea ca
albinele parasesc stupul cu matca varstnica si roiuri secundare si tertiare cand albinele
parasesc stupul cu matci tinere neimperecheate.Legat de data cand parasesc
stupul,roiurile se impart in : timpurii,atunci cand familiile roiesc la inceputul lunii mai si
roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie.

Obisnuit,roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos,intre orele


11-15.Dupa ce matca iese din stup insotita de albine,roiul se invarteste in apropierea
stupinei si cauta un loc potrivit de care sa se prinda.Roiul primar cu matca varstnica,spre
deosebire de roiurile secundare si tertiare,nu se indeparteaza prea mult de stupina si
dupa ce se aseaza pe crengile unor copaci ramane linistit timp de cateva ore.

Dupa prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca intr-un loc racoros si spre seara se
scutura direct intr-un stup nou,pregatit in acest scop.Stupul in care se introduce roiul se
echipeaza cu faguri artificiali si i se asigura o hranire suficienta pentru a putea incepe
cresterea puietului. Dupa 2-3 zile roiul se controleaza,se verifica prezenta matcii si se
organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa cladeasca in timp cat mai scurt fagurii
artificiali introdusi pentru a asigura spatiul necesar.

Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate
botcile cu exceptia celei mai mari,iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup numai
fagurii ocupati de albine.Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice roirea in
continuare a familiei si sa se evite in acest fel slabirea acesteia.Roirea naturala a
familiilor de albine in preajma culesului principal impiedica realizarea unor productii
corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii familiilor care au roit.

Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii:una este
aceea de asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de hrana.Pana
la intrarea in iarna toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in faguri rezerve de
miere de 10-12 kg.In vederea ajungerii la acest deziderat se iau urmatoarele masuri:
- La formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele)se administreaza in
faguri apa.
- Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate(sau botci)sa aiba in cat mai
scurt timp matci imperecheate.
- Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu
puiet capacit.
- Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- Se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie
hranite stimulent.

Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a


roiurilor dupa formare,asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul
sezonului.Astfel acestea vor intra in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa fie
incluse in grupa familiilor de baza.Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare
corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul si rezervele de hrana se folosesc la
intarirea celorlalte roiuri.

CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA

Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica , matcile". Afirmatia e
perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii este strans legat de matca. O matca valoroasa
asigura o descendenta de calitate si de aici rezulta toate : productia de miere, blandetea albinelor, apetitul mai mare
sau mai mic pentru roit, starea sanatatii si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic.

Exista diferite criterii de apreciere a unei familii de


albine (parca am mai vorbit de ele) si de aceea o
selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate foarte bune,
dar din pacate nu toti apicultorii o pot face. O treaba
buna se obtine insa si tintind spre obiective mai
mici, cum ar fi producerea matcilor in stupina propie
dupa un plan bine stabilit si folosind tehnologii
sigure.

Vom trata urmatoarele subiecte : - cresterea


controlata a matcilor de calitate ; imperecherea
matcilor in nuclee ; introducerea matcilor in familiile de albine. In acest scop o sa va
expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv. sa aveti o idee despre
ce aveti de facut in aceasta directie.

Producerea matcilor - conditii generale


De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare, considerand ca este
prea complicata si ca necesita un mare volum de munca. Ei se multumesc cu procurarea
de matci din "comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate din roirea
naturala. E perfect si asa !!! Se poate face si apicultura din bucati, insa nici o satisfactie
nu e mai mare, decat aceea de a produce regine (poate doar obtinerea unei productii
apicole mari).

Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos, cand in natura exista un
cules bun si albinele pot hrani abundent puietul. Se considera ca aceasta perioada este
cuprinsa intre mijlocul lunii mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie. In unele
cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este favorabila asta si functie de locatia geografica
a stupinei. In toate cazurile (indiferent de metoda aleasa), stupii trebuie sa indeplineasca
urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu puiet ; sa
aiba cuiburile bine impachetate ; sa fie familii care corespund criteriilor de performanta
cerute. Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt cerute pentru
finalizarea lucrarii. Se v-a respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a incerca sa
introducem si elemente "novatoare".

Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului


Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul, sunt cele obtinute cand familia
roieste natural. Roirea naturala are doua dezavantaje : unul ar fi acela ca nu putem
planifica ca timp lucrarea, totul decurgand de la sine in mod natural. Alt dezavantaj scos
in evidenta de literatura de specialitate, este faptul ca matcile obtinute prin roire naturala
sunt matci care transmit genetic aceasta tendinta. Interesul apicultorului este ca stupii sa
fie dotati cu matci neroitoare, numai ca dezideratul este greu de atins, daca nu imposibil.
Natural, procentul familiilor neroitoare se situeaza la 4-5 % din totalul familiilor pe care
le avem, asa ca a insista in acest sens este o greseala. Momentul producerii de matci prin
roire naturala se poate controla daca se aplica metoda provocarii intrarii in frigurile
roitului.
Ce avem de facut : inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se
hraneste stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul de
rame cu puiet ajunge la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere, imputernicim
de cateva ori cu rame cu puiet capacit, prelevate din alti stupi. Operatiunea trebuie
dublata de o impachetare laterala si superioara, cat si de o stramtorare a cuibului. In
scurt timp, prin aparitia noilor generatii, populatia de albina tanara creste si in stup se
creaza conditiile de roire.

La momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile roitului si incepe sa-si traga un
numar mare de botci. In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun cules de nectar
si polen. Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate, se recolteaza cele mai
frumoase, cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a taia, lama
se incalzeste la o lampa cu spirt. Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu vata, avand
grija sa nu le turtim. In final acestea se folosesc imediat, fie formand nuclee de
imperechere, fie date direct in stupii unde dorim sa schimbam matca.

Producerea matcilor - metoda fara transvazare


Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat
apicultorilor incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara
transvazare". Tehnologia descrisa si folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu
este o imbunatatire a uneia mai vechi( cunoscuta in anii 50). Iata cum se procedeaza :

- alegem din stupina stupul cel mai performant, cu o buna dezvoltare de primavara. Cu
circa 15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la alta, cat si
in functie de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri ; unul cu puiet capacit si un altul
gol. Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul cuibului.
Albinele se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut, care intre timp a fost insamantat de
matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si
altul cu puiet pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de baza si
se aseaza in alt stup formand un roi. Roiul se va strange cu o diafragma si reducem
urdinisul.

- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii cu
puiet necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire). Trebuie
sa acordam maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit ramelor.
Acestea se scutura de albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai ramana nici un ou
sau larve necapacite. Atentie, se vor verifica toti fagurii, inclusiv cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat. Acesta se va scoate din roi
si se duce in cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta, avand
grija ca celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi loc pe
ambele fete. Fagurele se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea inferioara. Toate
celulele, in afara de cele 30 alese, se distrug cu ajutorul unui cutitas ascutit.
- familia orfanizata, in tot acest timp, sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta. Acum este
momentul sa introducem fagurele, pregatit, cu oua pentru crestere. In cateva minute
familia se linisteste si incepe sa fasoneze botcile. Este recomandat ca in natura sa fie un
bun cules. Putem stimula albinele si cu zahar candi sau tos, umectat cu apa sau miere si
livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere. Atentie, nu
intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca care
eclozioneaza le va distruge.

Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc
pentru inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali. Comportarea albinelor
fata de aceste matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii :

- existenta sau lipsa culesului ; primirea matcii este favorizata de existenta unui cules
bun. In perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri stimulente
inainte cu 3-4 zile,cu sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare, decat in cazul
celor introduse ziua.
- o matca imperecheata, care incepe imediat sa oua, este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga (aviz celor
ce cumpara matci).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite, decat in perioada ce
corespunde roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se face
mai greu ; prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile, decat cele batrane.

In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci, trebuie sa remarcam din nou ca


exista mai multe metode, apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt
considerate mai sigure. Cea mai sigura metoda este introducerea indirecta a matcii (in
colivie). Cum se procedeaza :

- in cazul in care familia nu este orfana , se identifica matca si se scoate din stup. Daca
matca mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii
ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare, se introduce noua matca in colivie, asezand si lipind
colivia intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului, pe o suprafata cu miere necapacita,
pentru ca matca sa se poata hrani.
- la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele. Daca
acestea nu mai sunt agresive, inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de fagure
artificial gaurita in mai multe locuri. Acum urmeaza momentul cel mai important :
albinele trebuie lasate in liniste 3-4 zile, apicultorul trebuind sa-si invinga curiozitatea de
a deschide stupul. In acest timp albinele rod bucatica de fagure si elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul, se verifica daca matca a fost
eliberata si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile (calculate dupa cele 4), introducand un
fagure pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.

Pentru introducerea botcilor, trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct, sub
un capacel protector(ca un degetar) sau folie de aluminiu, pentru mai multa siguranta.

Imperecherea matcilor - formarea nucleelor


Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore, botcile pot fi
recoltate pentru a fi introduse in nucleele de imperechere. Bineinteles ca imperecherea
poate fi facuta si in familiile beneficiare, dar aceasta este o metoda neproductiva si
paguboasa.

Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite "nuclee de


imperechere", sau in corpuri de stup, compartimentate cu diafragme etanse si cu
urdinisuri separate. Cea mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui stup
vertical sau a unuia multietajat. La fiecare compartiment se face cate un urdinis separat,
pozitionat astfel : doua la un perete, pe capete si un al treilea pe peretele opus,in mijloc.
Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu puiet capacit si albina acoperitoare
si un fagure cu hrana. Popularea se face cand albinele in varsta sunt plecate la cules,
pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti desigur ca albina tanara e
mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o botca protejata de colivie,
pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce matca se imperecheaza nucleul se
poate refolosi, introducand o alta botca. Ce avem de facut dupa ce introducem botca :
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine, si daca
lucrurile merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate imperecherea
matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat, din diferite motive vom mai face verificari zilnice pana
in ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii. Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-
20% luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor (numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)

Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata. Stuparii
incepatori ,insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema. Daca
inca din primii ani deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para mai usor.
Abordand curajos domeniul, veti deveni adevarati apicultori....de succes.

STUPI MULTIETAJATI . INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE

Intretinerea familiilor de albine in stupii multietajati presupune abandonarea manevrarii ramelor. In aceasta situatie ,
apicultorul manevreaza corpurile de stup, pe tot parcursul anului . Va prezentam doua scheme de lucru (cu si fara
gratie Hanneman) , cel mai des intalnite in practica apicola .

Intretinere fara folosirea gratiei Hanneman

a) Corpurile in care a iernat familia (primavara)


b) Corpurile inversate pentru intensificarea cresterii de puiet
c , d , e) Corpuri introduse pe masura dezvoltarii si pentru valorificarea culesurilor
f) Corpuri in care familia de albine ierneaza (toamna)

Intretinere cu folosirea gratiei Hanneman

a) Corpurile in care a iernat familia (primavara)


b) Corpurile in care a iernat familia , inversate , pentru intensificarea cresterii de puiet
c , d , e) Corpuri introduse deasupra corpului cu gratie despartitoare
f) Corpuri in care familia de albine ierneaza (toamna)

* Scheme de intretinere in stupi multietajati , dupa C . Antonescu

NARCOTIZAREA ALBINELOR

In stupina apar cazuri cand trebuie sa narcotizam familia de albine pentru o perioada scurta. Practic sunt mai multe
metode pentru a face acest lucru, insa dupa cum v-am obisnuit vom descrie metoda folosita de noi, fara a avea insa
pretentia ca este cea mai buna. Puteti fi insa convinsi ca este o metoda sigura si eficienta.

Substanta folosita la narcotizarea familiei de albine


este protoxidul de azot, aplicarea facandu-se sub
forma de fumigatii. O sa intrebati : "de unde iau eu
protoxid de azot". Raspunsul este simplu si solutia
cunoscuta probabil de multa lume. Protoxidul de
azot se obtine prin arderea in afumator a unei mici
cantitati de azotat de amoniu. Trebuie sa va
atentionam ca o aplicare corecta a substantei ,
presupune respectarea catorva pasi obligatorii,
pentru a elimina riscurile legate de protectia
albinelor, protectia la contaminare si nu in ultimul
rand de protectia apicultorului.

Protoxidul de azot , este cunoscut ca un gaz ilariant din anul 1800. In cantitati mici
provoaca asupra omului o "buna dispozitie", insa odata doza marita are efectul eterului si
cloroformului. Mult timp a fost folosit in industria alimentara la prepararea de frisca. Din
punct de vedere a toxicitatii s-a constatat ca protoxidul de azot este o substanta
inofensiva.

Narcotizarea familiei de albine incepe cu cateva operatiuni de pregatire :

Pregatirea afumatorului - afumatorul se curata de gudroane si se incarca cu carbuni


incinsi (jar viu). Grosimea ideala a stratului de jar este de 3-4 cm . Este recomandat sa
nu se depaseasca aceasta grosime pentru, a se evita descompunerea in gaze toxice
(datorita temperaturii mari), a protoxidului de azot. In cazul in care avem de narcotizat
mai multe familii de albine trebuie sa avem pregatita o rezerva de "jar viu". In prealabil
ciocul afumatorului se doteaza cu un furtun, realizand cuplajul cu ajutorul unei reductii.

Pregatirea azotatului de amoniu - azotatul folosit pentru producerea protoxidului de


amoniu este cel folosit ca ingrasamant in agricultura. Deoarece modul de prezentare a
acestuia este sub forma de praf sau granule si arderea directa in afumator s-ar produce
rapid,trebuie compactat. Compactarea se face introducand 2 g de azotat de amoniu intr-
o bucata de hartie,ce v-a fi rasucita ulterior.

O alta varianta de preparare a substantei (la fel de eficienta),este dizolvarea intr-un litru
de apa a unei cantitati de 215 g de azotat de amoniu. Cu solutia obtinuta se impregneaza
un material textil care dupa uscare poate fi ars in afumator.

ATENTIE : azotatul de amoniu (folosit ca ingrasamant),se poate gasi in combinatii cu alte


substante. Pentru uz apicol se foloseste numai azotatul de amoniu simplu!

Pregatirea stupului si narcotizarea albinelor - pentru o narcotizare eficienta cutia stupului


trebuie sa fie etansa. Se ridica capacul, ramele se distanteaza intre ele si peste podisor
se aseaza o panza deasa de sac. Furtunul atasat la afumator se introduce prin urdinis si
de dau 4-5 jeturi. Trebuie avut grija ca jetul cald sa nu loveasca direct albinele. Dupa ce
nu mai sesizam zgomote in stup, ridicam sacul si podisorul, iar daca albinele nu sunt
imobile, se mai dau 2-3 jeturi pe urdinis. Pentru a executa lucrarea fara riscuri nu este
recomandata marirea dozei !

Deoarece dupa narcotizare, albinele au o faza de dezorientare, este recomandat ca


operatiunea sa se faca spre seara iar urdinisul sa fie redus. In acest fel familia in
dificultate nu v-a fi atacata de alte albine.

Un sfat de final : dupa stiinta noastra folosirea protoxidului de azot in apicultura nu este
daunatoare familiei de albine. Totusi problema rezidurilor ramase in miere sau ceara nu
este pe deplin clarificata si de aceea recomandam ca narcotizarea sa fie facuta cu
prudenta, fara a depasi dozele si numai in caz de necesitate.

Bibliografie : M.Atanasiu ; Apicultura in Romania nr.3/82 ; Literatura apicola diversa

CUM INMULTIM FAMILIILE DE ALBINE

Inmultirea familiilor de albine este o lucrare foarte importanta intr-o stupina. Vom prezenta in aceasta pagina cateva
metode de inmultire, care pot fi aplicate de orice apicultor in stupina proprie.

Roirea artificiala prin stolonare


Foarte simplu de realizat,ea consta in ridicarea din 4-5 familii puternice cu tendinta de a
intra in frigurile roitului, a cate 1-2 faguri cu puiet capacit cu albina acoperitoare,iar de la
alte familii a altor doi faguri cu provizii. Printre fagurii cu provizii trebuie sa fie cel putin
unul cu polen si cu pastura, absolut necesare roiului, mai ales daca roii raman pe aceeasi
vatra cu familiile din care s-au format. Trebuie sa retinem ca ei raman 2-3 zile fara albina
culegatoare .

Pana la refacerea acestei noi unitati biologice, albinele consuma din


rezervele puse la construirea roiului si din aceleasi considerente vor
primi apa in hranitor. Cu cat roii se fac mai devreme, cu atat este mai
bine, pentru a avea cat mai mult timp la dispozitie, necesar constituirii unor unitati
biologice puternice, cu suficiente rezerve de iernare in cele mai bune conditii. Roii odata
constituiti, daca este posibil, se deplaseaza la distanta (peste 3 km) de vatra din care
provin unde trebuie sa existe un cules de intretinere, stupii avand urdinisurile micsorate
la 1-2 cm.

In lipsa culesului, roii se stimuleaza administrandu-se sirop de zahar in hranitor, seara la


fiecare 2-3 zile. Roiul astfel format primeste o matca imperecheata, in cusca cu dop din
serbet sau foaie de fagure artificial perforat ori se aplica o botca gata de eclozionare, pe
fagurii din centrul cuibului, imediat sub speteaza de sus a ramei. Este necesara o atentie
sporita atunci cand la formarea roiurilor se scot fagurii cu puiet, pentru a nu se ridica din
greseala una din matcile familiilor donatoare respective.

Metoda se preteaza a fi folosita foarte bine in primavara, inaintea culesului de la salcam,


cand familiile sunt foarte populate si in stupi exista 7-8 faguri cu puiet pe rama mare.
Spre a evita intrarea in frigurile roitului, se poate aplica aceasta metoda pentru formarea
de roi sau nuclee si introducerea in familia de baza a unor faguri artificiali in locul celor cu
puiet. Cand roii se formeaza spre toamna, dupa culesul de la floarea-soarelui, trebuie sa
aiba 6-8 rame cu puiet, ajungand astfel rapid la nivelul de putere al familiilor de baza.

Comentarii : metoda expusa este una dintre cele mai simple , fiind la indemana oricarui
apicultor . Se poate aplica pe toata perioada sezonului activ . Cand o folosim inaintea
culesului la salcam , trebuie sa avem grija sa nu slabim prea mult familiile de albine si de
aceea se ridica o singura rama de puiet capacit , impreuna cu albina tanara aferenta .

Indiferent de perioada aplicarii metodei , va recomandam sa formati roiuri pe 6 rame cu


puiet , pentru a obtine entitati viabile. O conditie de baza este aceea ca toate familiile
care participa la donarea de rame cu puiet capacit sa fie intr-o stare de sanatate buna .
O alta conditie este asigurarea cu matci tinere , imperecheate , pentru toate roiurile
formate.

Roirea artificiala prin divizare


Consta in formarea unui roi artificial dintr-o familie puternica, sanatoasa si productiva,
prin divizare. Se aduc doi stupi goi de o parte si de alta a stupului in care se afla familia
ce urmeaza a fi divizata. Fagurii cu albine, puiet si provizii se impart egal intre cei doi
stupi, fara a tine seama in care a ramas matca.

Stupul golit in care a stat familia de baza se indeparteaza. Cei doi stupi cu urdinisurile
apropiate, unul la stanga, altul la dreapta, se aseaza unul
langa altul pe locul stupului golit, pentru ca albina culegatoare
sa se imparta egal intre cei doi stupi. Familia ramasa fara
matca va primi una imperecheata in colivia cu dop de serbet,
ori foaia de fagure artificial perforat, sau o botca gata de
eclozionare.

Treptat, cei doi stupi se departeaza zilnic cate putin, cam 20


cm/zi, pana ajung pe locul destinat fiecarei familii. Unii
apicultori , mai ales cei incepatori , folosesc o varianta simplificata a metodei , lasand
stupul fara matca sa-si creasca singur regina, din botci de salvare . Aceasta varianta
trebuie insa abandonata , datorita perioadei mari in care cresterea de puiet este stopata
(pana la imperecherea noii matci ).

Comentarii : metoda este buna si viabila , insa ea trebuie aplicata numai familiilor
puternice. Perioada de aplicare optima este dupa culesul de la salcam , un termen maxim
fiind 15 iunie .

Metoda are avantajul omogenitatii materialului si da posibilitatea apicultorului sa


echilibreze la ambele familii atat cantitatea de puiet cat si cea de albina culegatoare ; din
pacate nu poate fi generalizata la intregul efectiv din stupina, pentru ca de obicei in
fiecare stupina pe langa familii foarte bune exista si familii slabe si foarte slabe.

Roirea artificiala prin golirea de puiet a familiei de baza


Este o metoda folosita cu reale avantaje in conditiile in care Varroa jacobsoni afecteaza -
alaturi de viroze - din ce in ce mai mult albinele, diminuand puterea si capacitatea
productiva a familiilor. Imediat ce culesul de la salcam s-a terminat, din familia de baza
se scoate tot puietul capacit si necapacit, lasand familia cu matca si albina
culegatoare.Daca familia de baza ramane prea slaba se pot lasa 1-2 faguri cu puiet
necapacit.

Sesizand absenta puietului, matca cauta sa modifice starea anormala si insamanteaza


rapid 3-5 faguri cu puiet, in functie de perioada calendaristica la care ne aflam si de
albina acoperitoare de care dispune familia. Ramele cu puiet si albina acoperitoare care
au fost scoase din famila de baza se aseaza in una sau mai multe ladite in functie de
numarul ramelor de puiet, formand noi unitati biologice (roi). Roiurilor li se altoieste cate
o botca gata de eclozionare astfel ca pana la imperecherea tinerei matci, intreg puietul sa
eclozioneze.

Astfel la familia de baza, cat si la roi cand nu mia exista puiet capacit se executa rapid
tratamentul cu Varachet conform prospectului, pentru a surprinde intreaga populatie de
Varroa jacobsoni libera pe faguri. La culesul urmator sau in toamna, daca dezvoltarea
separata a roiului si a familiei de baza nu a fost satisfacatoare, se unifica formand astfel
o familie foarte puternica, pentru un cules tarziu sau pentru iernare fara pierderi.

Metoda dublarii efectivului familiilor de albine


Este o metoda expusa de Ioan Stancu si care are drept scop inmultirea familiilor de
albine prin dublarea efectivului, valorificand superior culesurile, in paralel cu combaterea
acarianului Varroa. Imediat ce s-a terminat recoltarea de miere la culesul de salcam , se
procedeaza la impartirea familiilor de albine in doua unitati biologice. Aceasta o realizam
in scopul inmultirii, dezvoltarii accelerate si efectuarii unor tratamente eficiente cu
Varachet in perioada de dezvoltare maxima a puietului in familie, deci si a parazitului.La
stupul multietajat, se ridica toate ramele cu puiet capacit si necapacit in corpul 2 sau 3,
dupa caz. Se lasa in corpul o matca stupului cu o rama cu puiet necapacit cat mai tanar
posibil.

Corpul 1 se separa de cele superioare cu ajutorul unui podisor cu urdinis lateral. La


corpul superior se da o botca. Se executa tratamentul cu Varachet la corpul 1 inferior in
care a ramas matca si aceasta cat mai repede posibil. Aici matca va cauta sa-si refaca
puietul in cel mai scurt timp, vietuind ca o familie de sine statatoare, beneficiind si de
toata albina culegatoare care se intoarce la vechiul urdinis. In corpul superior, dupa ce
albina culegatoare s-a intors in vechea familie, se strange cuibul pe ramele cu puiet si
albina acoperitoare. Matca tanara, dupa ce s-a imperecheat incepe sa insamanteze
fagurii din care a eclozionat puietul.

Cand intreg puietul a eclozionat si puietul matcii tinere nu a apucat sa fie capacit, se
executa tratamentul cu Varachet in corpul superior. Cu cel putin 10 zile inainte de cules,
se ridica podisorul dintre corpuri ce separa cele doua familii. Se ia una dintre matci cu
1,2,3 rame de puiet necapacit si se aseaza intr-o lada noua sau intr-un corp superior ca
roi de sine statator. Se poate chiar valorifica una din matci scotandu-se apoi podisorul
dintre corpuri si formandu-se astfel o familie foarte puternica capabila sa valorifice
culesul urmator. Familia de baza ramane de obicei cu matca tanara si intraga familie din
corpul inferior la care se adauga puietul si albina culegatoare de la familia din corpul
superior de la care s-a scos matca cu 1,2,3 rame cu puiet si s-a facut roiul de sine
statator.
Acest roi se va dezvolta cat mai bine pana la intrarea in iarna prin valorificarea culesurilor
urmatoare si stimulare permanenta. In mod asemanator se procedeaza si la familiile
intretinute in stupi orizontali si verticali impartindu-se familia cu ajutorul unei diafragme
si practicarea unui urdinis lateral.

Bibliografie : I.Stancu , Apicultura in Romania , martie `89 ; Literatura apicola diversa

ROIURI DE ALBINE LA PACHET - FORMARE SI INSTALARE


Printre metodele de inmultire a familiilor de albine, exista o metoda care se detaseaza net prin avantajele aduse.
Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pe scara larga in toata lumea. Din pacate in
Romania, nu este indeajuns exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se doreste
a fi o pledoarie in favoarea acestei metode de inmultire, care desi cunoscuta teoretic nu este utilizata decat arareori.

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine,exista o metoda care se detaseaza net


prin avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata
pe scara larga in toata lumea.Din pacate in Romania, nu este indeajuns exploatata ,
lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se doreste a fi o
pledoarie in favoarea acestei metode de inmultire,care desi cunoscuta teoretic nu este
utilizata decat arareori.

Echipamentul folosit - principalul echipament folosit este o ladita de transport(pachet), de


la care vine practic si
numele metodei.

Dupa cum vedeti in


imagine, acest pachet are o
constructie simpla si
ieftina.Peretii frontali sunt
din plasa de sarma , in
scopul asigurarii unei bune ventilatii. Sipca din interior
este folosita pentru sprijinirea hranitorului.

Hranitorul este utilizat cand intre formarea roiului si instalare, trec mai mult de 12 ore.

Alte doua echipamente utilizate sunt colivia de transport a matcii (care devine si colivie
de introducere) si o palnie mare din carton. Cea mai utilizata colivie este cea din fig.2.
Palnia din carton are diametrul superior mare, iar cel inferior un pic mai mic decat trapa
de introducere a pachetului.

Matcile - pentru a reusi formarea de roiuri viabile,care sa aiba sanse maxime de


dezvoltare si transformare in familii puternice, acestea trebuie dotate cu matci tinere si
imperecheate. Noi recomandam ca procurarea acestora sa se faca de la apicultori care
stiu a creste matci si pot respecta termenul de livrare. Comanda matcilor se va face din
timp.Cei ce isi pot creste singuri matcile se pot considera niste fericiti.

Formarea roiurilor - este o operatiune la fel de importanta ca si instalarea. Este foarte


important ca perioada calendaristica sa fie cea optima,aceasta fiind cuprinsa intre 20 mai
si 15 iunie, pentru conditiile din Romania. Lucrarea incepe
dimineata (ora 10 - 11), cand albina batrana este la
cules.Introducem in pachete coliviile cu matci si pregatim
hranitoarele.

Stupul vizat se deschide si identificam matca. Fagurele cu


matca se ridica si il vom depozita temporar intr-o cutie(corp
de stup).De pe fagurii cu puiet(acolo este albina tanara),
scuturam cu o perie moale, albinele in palnia pachetului.In
aceasta faza, pachetul cu palnia montata se afla instalat pe
un cantar. Scuturam atati faguri incat sa ajungem la
greutatea de 1,5 kg albina. Se pot forma si pachete cu 1 kg de albina, insa noi le
recomandam pe cele de 1,5 kg, care sunt mai performante.

Dupa ce am ajuns la cantitatea dorita fixam hranitorul si mutam intr-un loc umbrit
pachetul astfel pregatit. Repetam operatiunile pentru fiecare pachet in parte.

Transportul pachetelor - dupa formare si depozitare,pachetele cu albine se transporta, de


preferinta noaptea, la noua vatra aflata la min. 3 km de cea veche. Odata ajunse la noua
destinatie se vor depozita intr-o camera racoroasa(sau pivnita) pana in dimineata
urmatoare.

Instalarea roiurilor - instalam roiurile formate in stupi noi sau vechi (dezinfectati insa),
dotati cu 5-6 faguri artificiali. Este interzisa folosirea fagurilor
crescuti datorita riscului de transmitere a bolilor. Se indeparteaza
hranitorul(care are si rol de capac), se scoate colivia cu matca si
se fixeaza intre fagurii artificiali. In prealabil orificiul de eliberare
va fi infundat cu un dop de serbet. Tranzvazarea albinelor poate fi
facuta prin scuturarea directa a albinelor sau prin introducerea
pachetului direct in stup. In acest ultim caz albinele parasesc
singure pachetul, urmand ca acesta sa fie recuperat in ziua
urmatoare. Albinelor li se va asigura un hranitor cu 1-2 kg de sirop
de zahar 2/1. Nu se administreaza drept hrana miere !

Ingrijirea roiurilor - in zilele urmatoare se urmareste de catre apicultor eliberarea si


inceperea pontei matcii.La intervale de 3-4 zile se va administra sirop de zahar.In maxim
4-6 zile de la instalare se face un tratament cu Varachet Forte,pentru eliminarea
acarianului Varroa.

Recomandari finale - producerea si transportul roiului , se poate face si in lipsa lazii-


pachet, aceasta putand fi inlocuita cu un sac,un cos de nuiele etc ! Respectati intocmai
fazele descrise ! Nu folositi miere drept hrana ! Nu folositi faguri claditi ! Executati un
tratament antivarooa ! Desi "adversarii" acestei metode de inmultire reproseaza lenta
dezvoltare a roiului , nu este deloc asa , si daca vom proceda corect vom obtine in
toamna familii pe 6-8 faguri cu albina !

Bibliografie : Literatura apicola diversa

CALENDARUL APICULTORULUI

De multe ori stuparii fara prea multa experienta se intreaba ce au de facut in decursul anului apicol. Acesta fiind faptul,
am considerat necesar ca prezenta in paginile site-ului a calendarului apicol este justificata. Iata ce aveti de facut :

Ianuarie
- asigurarea linistii familiilor de albine ;
pasarile,animalele pot provoca prin
zgomotele pe care le fac, o neliniste a
familiilor, determinandu-le sa consume hrana
suplimentara ; soarecii intrati in stup creaza
acelasi discomfort .
- supraveghem zborurile de curatire ; asta in
cazul in care avem noroc de o vreme
favorabila ; daca vremea permite,albinele fac
in aceasta perioada zboruri de curatire care
au un rol benefic.
- supravegherea permanenta a stupilor, pentru prevenirea aparitiei starilor anormale ; nu
exagerati insa pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna,va pierdeti timpul de
pomana.
- indepartarea zapezii de pe stupi ; tineti cont ca numai zapada inghetata(care are
crusta)dauneaza intr-o oarecare masura ; curatirea urdinisului stupilor pentru asigurarea
unei bune ventilatii.
- repararea, curatirea si dezinfectarea stupilor de rezerva, ramelor, utilajelor ;
insarmarea ramelor.
- pregatirea teoretica a stuparilor ; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi, e timpul
sa faceti si un curs de stuparit la A.C.A ; o diploma nu o sa va strice.

Februarie
- continuam sa supraveghem zborul de curatire care poate avea loc si in aceasta luna ;
curatam zapada, imprastiem paie ; pentru stimulare(in zilele favorabile)se inlatura
impachetajul superior al stupilor,eventual si capacele.
- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate ; completarea se va face
numai cu faguri de la rezerva, turte de miere si zahar pudra sau serbet ; aplicam aceste
turte(1-2 kg)in folie perforata, deasupra ramelor(in contact direct cu ele).
- curatam urdinisul stupilor, supraveghem familiile facand controale auditive ;
reparam,curatam dezinfectam inventarul apicol ramas.
- in zonele mai calde ale tarii,matca incepe sa depuna primele oua ; stuparii recolteaza si
conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin ; daca este nevoie se pune in
functiune adapatorul.

Martie
- in unele zone(mai reci), au loc zboruri de curatire ; stuparii iau masurile necesare.
- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata(5g/l) ; pentru cei ce vor sa faca
hraniri de stimulare acum este momentul de incepere a lor.
- executam controlul sumar al familiilor de albine ; indreptam starile anormale.
- in zilele favorabile facem revizia de primavara(atentie...foarte important) ; stramtoram
cuiburile ;impachetam suplimentar stupii ; uscam impachetajul existent ; micsoram
urdinisul dupa puterea fiecarei familii.
- continuam hranirile de stimulare ; executam controlul general si in amanunt la toate
familiile ; largim cuiburile acolo unde este nevoie ; largirea se face cu mare prudenta.
- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave(varroza si nosemoza) ;
tratamentele se fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului ; executarea
acestor tratamente este foarte importanta.

Aprilie
- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara, il fac acum ;
largirea cuibului la toate familiile devine absolut necesara ; adeptii "spargerii cuibului" au
cale libera.
- dezinfectam stupii, mutam familiile in casa noua ; imputernicim familiile slabe prin
completarea cu faguri cu puiet capacit, prelevati de la familiile puternice.
- demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor, formarea de familii
temporare etc.
- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor ; introducem rama claditoare.
- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi ; luam masuri pentru preintampinarea
furtisagului.

Mai
- continuam largirea cuiburilor , acum introducem si faguri artificiali ; instalam topitorul
solar pentru a prelucra primele loturi de ceara .
- mentinem in stare activa toate familiile, prin formarea de roi artificiali ; unim familiile
slabe pentru a forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la salcam ;
intarim familiile temporare cu puiet capacit ; continuam sa introducem faguri artificiali la
cladit.
- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura ; la
stupii orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii ; la stupii
multietajati se procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.
- extragem primele cantitati de miere ; se valorifica culesul la salcam ; soseste vremea
primelor deplasari la masivele melifere .
- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate ; executam primele schimbari de
matci.

Iunie
- extragem mierea ; topim ceara obtinuta ; pregatim deplasarile la culesurile de vara .
- formam un numar mare de roiuri ; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva
imperecheate sau neanperecheate ; aplicam o inmultire dirijata a familiilor de albine ;
aplicam lucrarile necesare prevenirii frigurilor roitului.
- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei ;
extragem mierea de la culesurile de vara.
- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice ; formam nuclee de
imperechere a matcilor.

Iulie
- continuam cresterea artificiala a matcilor, organizam imperecherea si introducerea lor
in familii ; recoltam mierea de la culesurile tarzii.
- egalizam ca putere familiile din stupina ; intarim roii artificiali formati in iunie.
- pentru a ne mari rezerva de polen, acum putem recolta polen de la porumb ;
valorificam culesurile tarzii, in urma carora putem obtine cantitati importante de miere ;
continuam masurile de prevenire a roitului si de mentinere in stare activa.
- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet ; preintampinarea
furtisagului care acum devine extrem de periculos.

August
- stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna ; aceasta
operatiune se face prin deblocarea cuibului ; stimularea cu miere, sirop de zahar sau
faguri cu putina miere care ii descapacim dupa diafragma ; folosind culesurile tarzii acolo
unde este posibil .
- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate ; micsoram corespunzator urdinisul ;
inlocuim matcile necorespunzatoare ; extragem mierea de prisos.
- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ(celule de trantori etc.)
- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna ; facem hraniri de
completare acolo unde este nevoie(mai ales la stupii verticali cu magazine) .
- echilibram puterea familiilor, unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.

Septembrie
- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul ; echilibram si facem ultimile
completari cu hrana(numai cu miere) ; oprim hranirile de stimulare.
- unim familiile slabe ; pregatim matcile de rezerva pentru iernare ; selectam si bagam in
stupi cate 2 familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu) ; conditionam ceara si
propolisul.
- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea iernarii(atentie,
lucrarea este foarte importanta).

Octombrie
- impachetam cuiburile cu materiale izolatoare ; se vor evita acele materiale care
provoaca condensul, gen polistiren ; nu impachetati exagerat cuiburile ; instalam gratiile
contra soarecilor.
- facem tratamentul contra varrozei ; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile ; ultimul
tratament obligatoriu fara puiet.
- amenajam vatra stupinei ; construim perdele de protectie ; stimulam si supraveghem
zborurile de curatire ; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.

Noiembrie
- terminam ultimile lucrari de pregatire a iernarii ; continuam instalarea de gratii
impotriva soarecilor .
- supraveghem familiile de albine ; stimulam zborurile de curatire tarzii.
- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in ghemul
de iernare.
- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru mentinerea
echipamentului in buna stare.
Decembrie
- supraveghem cum ierneaza familiile de albine ; supraveghem zborurile de curatire.
- indepartam zapada (numai cand are crusta) ; curatam urdinisul stupilor ; asiguram o
liniste deplina in stupina.
- reparam inventarul, insarmam ramele, ne pregatim teoretic.

Concluzii - acest calendar apicol are un caracter strict orientativ. Perioada de executie a
diferitelor lucrari poate sa difere de la o zona la alta.

INTRODUCEREA MATCILOR

In apicultura, operatiunea de introducere a matcilor in familiile de albine reprezinta o piatra de incercare pentru
stupari. Acestia trebuie sa decida asupra metodei pe care o folosesc pentru ca lucrarea sa fie incununata de succes.
Fara a insista asupra problematicii, trebuie sa stiti ca sunt trei perioade cand introducerea unei matci este mult
usurata. Acestea sunt primavara devreme, in timpul culesurilor intense, cat si toamna tarziu. In cele ce urmeaza vom
descrie 4 metode de succes, folosite de noi de-a lungul anilor de stuparit. Consideram ca acestea sunt printre cele mai
sigure si pot fi abordate de orice apicultor.

Metoda coliviei tip "capac" : acceptare 95 %


Din multitudinea de colivii care se folosesc la introducerea matcilor , o colivie de separare
s-a detasat net prin asigurarea unui procent mare de acceptare a matcilor. Aceasta
colivie este cunoscuta de mai mult timp si este colivia tip "capac". Colivia capac o folosim
in stupina pe tot parcursul sezonului activ si este favorita noastra. In literatura de
specialitate este mentionat un grad de acceptare a matcilor de 95 %. Din punct de
vedere practic nu am observat diferente mari de procentaj, decat in anii nefavorabili
apiculturii.

Aceasta colivie poate fi confectionata de orice apicultor din plasa de sarma cu ochiuri de
3 mm . Ca forma aceasta este un capac patrat cu latura de
10 cm (suprafata finala 100 cm patrati). In unul din peretii
laterali se practica un orificiu care se astupa cu pasta de
miere si zahar. Acest orificiu poate fi inlocuit cu un tub ,
lung de 4-5 cm si diametru care sa permita iesirea matcii.
Si acest tub se umple cu pasta. Inaltimea coliviei trebuie sa
asigure (infipta fiind in fagure) miscarea nestingherita a
matcii.

In principal metoda consta in izolarea matcii sub protectia coliviei pe un fagure din
mijlocul cuibului , dupa 4-6 ore de la orfanizare. Portiunea de fagure acoperita de colivie
trebuie sa cuprinda o suprafata cu puiet capacit si ceva miere. Izolarea matcii se face
fara albina insotitoare pentru ca in scurt timp vor ecloziona noile albine si o vor ingriji.
Matca, in cele mai multe cazuri , incepe sa depuna oua la 24-72 ore dupa izolare. In
acest timp albinele familiei vor inlatura dopul de pasta (miere+zahar) si vor elibera
matca. Familia nu se deranjeaza timp de 4-5 zile, dupa care putem verifica acceptarea
matcii. Atunci putem constata (in putine cazuri ) ca albinele nu au eliberat matca, caz in
care vom practica prin partea opusa a fagurelui o gaura.

Metoda descrisa are cateva variante care tin de conditiile locale. De pilda unii apicultori
prelungesc perioada de orfanizare a familiei pana la 6 zile, dupa care distrug botcile
aparute. Indiferent de varianta aleasa, ce trebuie sa retinem este faptul ca aceasta
metoda se numara printre cele mai sigure.

Introducerea cu alcool : acceptare 80 - 95 %


O alta metoda folosita de noi, mai rar insa,este introducerea matcii sub protectia
vaporilor de alcool. Istoric , metoda este pusa la punct de vecinii nostrii de peste Tisa,
apoi fiind preluata de intreaga Europa, inclusiv de romani. Noi o folosim in anii cu clima
mai constanta , fara mari variatii de temperatura si umiditate, factori care pot influenta
acceptarea. Explicatia este aceea ca in anumite conditii, viteza de evaporare a alcoolului
este diminuata sau marita si aceasta metoda poate avea mai putin succes.

Alcoolul folosit este cel etilic de 95 grade , sau un rachiu de fructe dublu rafinat (palinca)
de 60 grade. Dozele de alcool 95 grade sunt de 5-7 ml pentru un nucleu si 15 ml pentru
o familie, iar pentru rachiu se maresc cu 30%. Se ridica matca batrana din familia vizata
si se administreaza alcoolul pe o bucata de material textil. Introducem rapid in preajma,
cusca cu matca, cusca avand orificiul de eliberare obturat cu un strat subtire de serbet de
zahar. Stratul de serbet trebuie sa fie subtire pentru ca albinele sa poata elibera matca
pana nu dispare efectul narcotizarii cu alcool. Este de preferat ca matca sa fie izolata pe
fagurii cu puiet, acolo unde se gaseste albina tanara din abundenta.

Metoda este eficienta,rapida,matca incepand cateodata sa depuna oua chiar in ziua


introducerii. Ca procent de acceptare este sub metoda "custii capac",insa per ansamblu
putem sa ne declaram multumiti de ea.

Metoda roiului artificial - acceptare 100 %


Cu aceasta metoda putem spune ca intram in zona de acceptare de 100 %. Este o
metoda simpla, dar care necesita ulterior o ingrijire adecvata a entitatii nou create
(roiului nou) si de aceea este considerata un pic mai greoaie. Din punctul nostru de
vedere,prin rezultatele obtinute ,nu putem decat sa o recomandam cu caldura tuturor
apicultorilor. Din pacate, ca in toate lucrurile bune, exista si un impediment, anume cel
legat de perioada limitata in care se poate folosi. Lunile mai si iunie reprezinta intervalul
ideal de aplicare.

Probabil ca multi dintre dv. care au format roi "la pachet" stiu care este procedura de
introducere a matcilor. In fapt metoda "roiului artificial" consta in formarea unei noi
familii folosind albina tanara si o matca performanta.Iata cum procedam noi pentru a
introduce matcile :

In jur de ora 11, cand majoritatea albinelor batrane sunt angrenate in cules, introducem
intr-o roinita(fara faguri), cusca cu matca tanara. In roinita, cu ajutorul unei palnii mari
din carton se scutura cca. 1 Kg de albina tanara. Pentru a ne asigura ca albina este
tanara se scutura doar ramele cu puiet, avand grija insa sa nu scuturam si matca familiei
de baza. Dotam roiul cu un hranitor ce contine 0,5-1 kg de sirop si il ducem in pivnita
pentru 48 de ore. La expirarea celor doua zile de izolare se muta familia nou formata
intr-un corp de stup curat, dotat cu 4 faguri artificiali, un hranitor cu sirop si unul cu apa.
Mentionam ca matca se scoate din cusca si se introduce odata cu fluxul de albine fara a
mai lua nici o masura de precautie. Urdinisul se reduce la jumatate. In urmatoarele 14
zile avem grija sa mai aprovizionam cu sirop,pentru ca fagurii artificiali sa fie crescuti.

Sa concluzionam : dupa doua saptamani avem o familie noua, cu o matca tanara


acceptata,cu fagurii claditi si insamantati. In aceasta faza avem posibilitatea de a
continua dezvoltarea entitatii nou formate sau de a o uni cu familia a carei matca vrem
sa o schimbam. Despre aceasta operatiune vom vorbi in alta pagina de sit.

In final trebuie sa retinem ca acceptarea se produce in 100% din cazuri si ca folosirea


acestei metode trebuie generalizata in stupina, mai ales cand avem de introdus matci
valoroase.

Metoda roiului artificial in aer liber - acceptare 100 %


Metoda roiului artificial format in aer liber este o varianta a celei descrise mai sus si
asigura acelasi procentaj de acceptare de 100%. Cum procedam : seara, izolam in cusca
matca vizata si o agatam pe o rama cu un fagure nou. Pe aceasta rama, aflata in aer
liber, scuturam albina de pe 5-6 rame cu puiet.Albina batrana se intoarce in stupul de
baza iar cea tanara se strange in jurul matcii, pe fagure. Roiul astfel format, ramane
peste noapte afara, urmand ca in dimineata urmatoare sa procedam ca in varianta 1.
Trebuie mentionat si aici ca ambele variante au aceeasi valabilitate si ca din observatiile
noastre nu am sesizat nici o diferenta calitativa semnificativa. Folosirea uneia sau alteia
din variante este doar o chestiune optionala, care depinde de decizia personala a
stuparului.

Bibliografie : Cresterea matcilor - Dr.F.Ruttner si col. ; Editura Apimondia 1980 ; Manualul apicultorului - autor colectiv
- 1979 ;

TEHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR

Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii, vom prezenta un exemplu practic de crestere si
imperechere al matcilor, care poate fi folosit de orice apicultor,fie el amator sau profesionist. Procedeele enumerate au
fost folosite de autorii acestui site in cele doua stupine propii, de 120 si respectiv 150 familii de albine, putand asigura
atat nevoile curente cat si obtinerea catorva sute de matci pentru comercializare. Dat fiind faptul ca tehnologiile se
bazeaza pe abordarea profesionista a domeniului, numarul matcilor imperecheate obtinute poate fi dimensionat dupa
dorinta si aspiratiile fiecarui apicultor, cu mentiunea ca scopul principal este acela de a pune accentul in primul rand pe
calitate.

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai multe vetre. Pastoralul si cresterea matcilor
fiind doua lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a preferat
aceasta formula. Singurele deplasari sunt cele de la salcam (ocazionale).

Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules lung si


de intensitate mica (faneata), sursele de polen fiind asigurate constant. Perioada de
crestere a matcilor este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.

Unelte si utilaje folosite


Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de separare
cu fereastra de 200 cm patrati, acoperita cu gratie Hanneman ; rame de crestere cu
hranitor si un leat ; sablon confectionat botci artificiale 1-5 capete ; dopuri port-botci ;
lanteta transvazare ; nuclee imperechere 2-3 faguri.

Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregatirea ramei de crestere ; acceptarea si
cresterea partiala in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ; formarea
nucleelor de imperechere, introducerea botcilor si imperecherea ; valorificarea matcilor
imperecheate.

Selectia si pregatirea familiilor


Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de larve,
deci cele ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase, sunt urmarite pe o
perioada de 2-3 ani. Grupa de elita este an de an schimbata prin introducerea unor noi
familii sau eliminarea altora. Principalele caractere urmarite sunt cele arhicunoscute de
toata lumea, cu mentiunea ca pe primul loc se afla productia de miere.

Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma, dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna si
primavara. Ambele grupe sunt ingrijite in mod special, scopul principal fiind acela de a
avea populatii masive de albina in preajma demararii cresterii.

O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda familiilor ajutatoare, iernand un roi
stolon langa familia de baza,in ideea obtinerii de familii puternice.

Obtinerea si transvazarea larvelor


Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta de 1
1/2 zile. Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu conteaza) si se
separa matca pe o singura fata aplicand o gratie Hanneman. Pentru ca matca sa nu
treaca pe partea cealalta de fagure, deci pentru a limita spatiul de ouat, toate fantele
existente intre rama si fagure se infunda cu staniol(nu poate fi ros).

Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si


scoatem matca.Acest fagure ramane in mijlocul cuibului inca
3-3 1/2 zile,timp in care materialul de crestere o sa ajunga in
stadiul de larva tanara, numai buna de transvazare.
Rama de crestere arata ca in fig.1, ea fiind dotata cu un
hranitor in partea superioara si cu un singur leat de crestere.
Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un numar de 14 botci artificiale, cu ajutorul
dopurilor de fixare. Fixarea dopului de leat si a botcilor de dop se face cu ceara topita.
In ceea ce priveste metoda de transvazare, practicam o transvazare simpla stiind fiind
faptul ca cea dubla nu aduce mari beneficii.

Acceptarea botcilor , cresterea primara


Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame,
conditia de baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca
tanara. Inainte de introducerea ramei cu botci, restructuram familia doica formand doua
entitati despartite de o diafragma cu fereastra acoperita cu gratie Hanneman (aprox. 200
cm patrati).Organizarea cuibului este urmatoarea :

Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen


proaspat ; 2) Fagure cu puiet capacit ; 3) Rama de crestere cu
hranitor ; 4) Rama cu puiet capacit gata de eclozionare ; 5)
Diafragma despartitoare cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in
stup cu mentiunea ca imediat dupa diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu
miere si pastura.

Astfel restructurata, lasam familia fara sa o deranjam, 24-36 de ore.La primul control
verificam rama de crestere si daca acceptarea merge bine vom avea un numar variabil
de botci acceptate(7-12 buc). Tot la primul control umplem hranitorul de pe rama cu
sirop de zahar, operatiune repetata peste 2 zile. Dupa 7-8 zile de la transvazare scoatem
rama de crestere si o introducem intr-o familie orfanizata. Putem folosi familia doica , cu
matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul, practicand restructurari periodice.

Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii


Pentru a obtine o familie orfanizata, fara puiet necapacit si care sa asigure o continuare
favorabila a cresterii folosim "metoda Jordan". Aceasta metoda consta in izolarea matcii
cu ajutorul unei gratii Hanneman intr-un compartiment separat al stupului. In
compartiment mutam matca cu fagurele pe care o gasim si adaugam de ambele parti
cate un fagure gol.

Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua (desi spatiul este limitat) , iar in
compartimentul 2, albinele vor capaci puietul. In concluzie lucrarea de obtinere a familiei
orfanizate , fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea introducerii ramei de
crestere. Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu cei 3 faguri(fara albina).
Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este acela ca aceasta albina este
tanara, deci apta pentru continuarea cresterii. Dupa un control atent, rama cu rama,
pentru a depista prezenta unor eventuale botci naturale, putem introduce fara grija rama
cu botci.

Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee


La 14-15 zile de la depunerea oualelor, recoltam botcile care vor fi introduse in nucleele
de imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea. Avand in vedere
faptul ca metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar constant), de
matci pentru imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame. Acestea pot fi
intretinute usor si facand completari periodice cu puiet capacit pot fi folosite tot sezonul.

Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi faguri, unul cu hrana, unul cu
puiet capacit, impreuna cu albina acoperitoare. In nucleu se mai adauga o rama goala(in
care punem si putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta. Dupa 24 de ore
de la formarea lor se poate introduce botca.

In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza. Pentru a verifica daca
matca este imperecheata, asteptam sa apara primele oua pe fagure. Pentru a simplifica
fluxul de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la eclozionare sunt
distruse. Totusi,daca conditiile meteo au fost proaste si matcile nu au putut iesi pentru
imperechere, distrugerea lor o amanam cu 3-4 zile.

Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema ,
fiind folosita prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana -
Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar adaptarea la
conditiile locale.
Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar pentru
simplificare se pot elimina unele verigi (ex:continuarea si finalizarea cresterii in familia
doica pornitoare).

Bibliografie : Literatura apicola diversa

PASTRAREA SI IERNAREA MATCILOR DE REZERVA

In practica curenta apicultorii se intalnesc cu urmatoarea situatie : dupa ce au produs un numar anume de matci
imperecheate, trebuie sa gaseasca metode pentru a le stoca pentru o perioada determinata. Solutionarea acestor
probleme necesita aplicarea unor metode practice si sigure, care sa permita supravietuirea cat mai indelungata a
matcilor in afara familiilor. La fel si in cazul iernarii matcilor de rezerva intervine aceeasi situatie. Inainte de a incepe sa
expunem metodele pe care le aveti la dispozitie o sa ne permitem un sfat : atat apicultorii cu experienta cat si cei
incepatori trebuie sa abordeze si aceasta problematica....pentru ca la urma urmei nu "lansam rachete", ci doar facem
un pas spre a pune apicultura pe un fagas profesionist.

Iernarea matcilor de rezerva


Necesarul de matci de rezerva intr-o stupina bine administrata este de 10-15% din
numarul de familii. O sa avem nevoie de aceste matci pentru a le inlocui pe cele care au
pierit din anumite motive sau pentru a forma in primavara familii temporare.

Iernarea in nuclee adapostite langa familia de baza


Aceasta metoda este poate cea mai facila si mai larg folosita de catre apicultorii
amatori.Iernarea se poate face atat intr-un stup orizontal cat si intr-un
corp Dadant, ambele sisteme fiind la fel de bune. In luna septembrie,
sau chiar de la inceputul lui octombrie daca conditiile ne permit, langa
o familie de baza se aseaza un nucleu din 3-4 rame cu matca pe care
dorim sa o iernam. Nucleul gazda contine o cantitate de 400-500 g
albina si 5-6 kg miere de calitate. Familia de baza este despartita de
nucleu printr-o diafragma etansa (fig.1), iar la sosirea vremii nefavorabile se vor
impacheta cu materiale izolatoare. Pe tot parcursul iernii
apicultorul trebuie sa faca 2-3 controale auditive, pentru a
vedea cum se comporta albinele.

Pentru aceasta metoda simpla mai exista si varianta gazduirii


nucleului cu matca de rezerva intre doua familii de baza.
Aceasta varianta (fig.2), se preteaza pentru stupul orizontal, acolo unde spatiul mare
permite gazduirea celor trei entitati. Conditiile de iernare a nucleului sunt mult
imbunatatite, procentul de matci pierdute scazand simtitor.
In principiu la cele doua metode pierderea de matci nu depaseste 10-20 %, putand scade
pana la 5 % in anii cu ierni mai blande.

Iernarea matcilor in stupi compartimentati


Aceasta metoda se practica in stupinele amatorilor cand se doreste iernarea unui numar
mai mare de matci,fiind o metoda buna si sigura. Se pot folosi drept adapost stupi
orizontali, corpuri Dadant sau chiar magazine. Corpul respectiv se compartimenteaza cu
diafragme etanse in mai multe "camere". Intr-un stup
orizontal se pot gazdui 5 nuclee pe 3 rame, iar intr-un corp
Dadant 3 nuclee pe 3 rame. Fiecare compartiment contine
0,4-0,6 kg de albina si 4-6 kg de miere de calitate. Nucleele
le organizam perechi, in scopul mentinerii caldurii. Un
impachetaj corect al stupului este de dorit, la fel si
controalele din timpul iernii. Primavara, matcile de rezerva se folosesc acolo unde avem
nevoie.

Aceasta metoda de iernare are si o alta varianta care consta in inlocuirea diafragmelor de
etansare normale cu diafragme prevazute cu mici fereste (200-300 cm patrati) acoperite
de plasa.Plasa de sarma trebuie sa aiba ochiurile mici ,pentru a impedica albinele si
matcile sa treaca dintr-un compartiment in altul. Avantajul metodei este acela ca se
micsoreaza cantitatea de albina la 0,2-0,3 kg (1-2 faguri) si de hrana la 2-3 kg pe
compartiment. De multe ori insa (nu e obligatoriu), procentul de matci care pier este mai
mare (25 %) indeosebi la nucleii marginasi.

Aprecieri personale - Realizatorii acestui site au folosit aceste metode de iernare, inclusiv
variantele lor, in stupinele proprii si rezultatele au fost multumitoare. Totusi diferentele
de la un an la altul a procentului de marci pierdute au fost mari (5-25 %), fapt pentru
care trebuie sa mentionam ca succesul lucrarii depinde atat de conditiile meteo specifice
iernii, cat si de atentia cu care tratam problematica.

Iernarea matcilor in afara familiilor


In cele ce urmeaza vom expune o metoda de iernare a matcilor in afara familiilor,
metoda elaborata si experimentata de N. Foti, inca din 1952. Ca experienta personala
trebuie sa va spunem ca si noi am incercat metoda, insa rezultatele au fost
nesatisfacatoare. Probabil ca aceste rezultate au fost determinate de unele greseli pe
care le-am facut pe parcursul lucrarilor. Una dintre greseli a fost ca am administrat
mierea netratata cu un produs anti-nosema, in speta Fumidil B.

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca in toata literatura de


specialitate aparuta din anul `52 pana in prezent,metoda este
descrisa ca una valabila si sigura.
Aceasta tehnologie poate fi folosita atat vara, cand dorim sa
depozitam fara cheltuieli substantiale un numar mai mare de
matci imperecheate (pentru vanzare sau nevoi proprii), cat
si iarna cand vrem sa iernam matci de rezerva.
In principiu metoda consta in introducerea matcii intr-o mica
cusca impreuna cu un numar de 40-50 de albine si hrana
necesara. Din cand in cand, albinele insotitoare se schimba si se
fac completari cu hrana. Pentru reusita lucrarii avem nevoie de
urmatoarele materiale :

Custi tip Foti : Cusca este construita din material plastic


(polistiren - soc) si are forma dreptunghiulara(vezi fig.4), cu
dimensiunile interioare 70/50/45 mm. Corpul custii se inchide
cu un capac glisant, in interior se monteaza un faguras de
60/50 mm. Cusca mai este prevazuta cu un hranitor montat in peretele superior,
transferul de hrana fiind facut printr-un orificiu de 2 mm.

Dulap depozitat custi : Pentru o mai buna protejare termica si fonica a matcilor si
albinelor, custile sunt tinute in dulapuri simple. Un dulap pentru 20 de matci, necesar
pentru iernarea matcilor la nivel de amator se confectioneaza din scandura de brad (20
mm grosime). Acest dulap are dimensiunile interioare de 330/250/250 mm fiind prevazut
in interior cu sipci de sprijin.

Colivii de matca : Aceste colivii se folosesc pentru pastrarea provizorie a matcilor cand se
face schimbul de albine. In loc de colivii se pot folosi cu succes si cutii goale de chibrituri.

Faguri pentru echiparea custilor : Se folosesc faguri vechi in care s-au crescut min. 3
generatii de puiet, cu sarmele scoase si taiati la dimensiunea custilor.

Hrana si albine insotitoare : Ca hrana se foloseste mierea de salcam fluida , fara cristale,
in cantitate de 200 g/matca (pentru intreaga perioada). Albinele de schimb, cate 25-30
g(250-300 albine)/matca , in perfecta stare de sanatate, cantitate necesara pentru
intreaga iarna.

Cum procedam : Perioada propice pentru trecerea matcilor din nuclee este intre 10-15
octombrie. Nu este un termen batut in cuie, lucrarea putand fi facuta si in septembrie
sau noiembrie. Inainte se deparaziteaza fagurii facand fumigatii cu acid acetic
industrial(3-5 zile), se aerisesc si se dimensioneaza.Custile se spala cu apa si detergent,
se clatesc si se usuca. Montam fagurasii dezinfectati cu ajutorul cerii lichide, in acest fel
cusca fiind apta sa-si primeasca oaspetii.

Popularea custilor se face in aer liber (daca avem un numar mic de matci). Ridicam
matca si o asezam provizoriu in colivie, prin prindere directa sau cu ajutorul unui tub de
sticla. Fagurele de pe care am ridicat matca, se aseaza in pozitie verticala si prelevam
direct cu cusca de iernare un numar de 40-50 de albine. Dupa ce indepartam albinele
agatate pe exterior ,introducem matca , umplem hranitoarele cu miere(20 g) si
transferam custile in dulap.

Saptamanal controlam modul de iernare operatiune ce consta in verificarea starii matcii,a


albinelor insotitoare, a hranei etc. Schimbul de albine insotitoare se face la 3-4
saptamani in perioada octombrie ianuarie si la 2-3 saptamani in februarie martie. Cateva
reguli care trebuie respectate obligatoriu :
1)Inlocuirea albinei insotitoare uzate, se face numai cu albine provenite din familii
puternice astfel avand garantia ca acestea vor supravetui si vor avea grija de matca.
2)Daca matcile provin din nuclee slabe, se folosesc inca de la prima populare albine
provenite din familii puternice.
3)Temperatura in spatiile unde iernam matcile sa nu scada sub 16 grade C, stiind ca o
temperatura optima este cuprinsa intre 20 - 23 grade C.
4)Cand facem schimbul de albine insotitoare,fiecare matca se va introduce in cusca
ei.Daca nu respectam aceasta regula ,naclairea matcii este obligatorie.
5)Mierea folosita trebuie sa fie de salcam , fara cristale si obligatoriu tratata cu 1 la mie
Fumidil B.

Chiar daca la iernare am obtinut rezultate slabe( repet, doar fiinca nu am respectat
tehnologia), lucrurile s-au schimbat cand am folosit aceasta metoda pentru a pastra
matci in perioada de vara. Astfel, cu o cheltuiala minima,depozitam 100-150 de matci de
vanzare (pentru 30-60 de zile),pana in momentul cand gasim cumparatori pentru ele.
Cand spunem 30-60 de zile asta nu inseamna ca o matca este tinuta in cusca toata
aceasta perioada. De obicei durata stocarii unei matci care a ouat in nucleu nu depaseste
15 zile.
In concluzie recomandam aceasta metoda, iar pentru detalii mai recomandam si
consultarea "Manualului apicultorului", ed.4, 1979, acolo unde o sa gasiti tehnologia mai
amplu descrisa.

Pastrarea matcilor in perioada de vara


Pe langa metoda stocarii matcilor in afara familiilor, din anul 2001 am mai experimentat
o alta metoda care a dat rezultate favorabile. Este o metoda usoara si sigura care o sa va
ofere mari satisfactii.

Se ia un corp de Dadant si se imparte in 3 compartimente. Fiecare


compartiment este prevazut cu un urdinis, cel din mijloc pe peretele
frontal, iar cele doua marginase pe peretii laterali. Deasemeni, fiecare
compartiment este prevazut cu podisor propriu, avand grija ca podisoarele
si diafragmele sa asigure o etanseizare perfecta (foarte important). Pentru
fiecare sectiune se asigura si un hranitor cu capacitatea de 1,5 l sirop.

Nucleele sunt organizate pe trei rame si contin un fagure cu albina si puiet,


un fagure cu miere si un fagure gol, respectiv matca. Dupa o anumita
perioada, cand matcile incep sa oua si puietul sa eclozioneze, cele trei podisoare se pot
inlocui cu gratii Hanneman. Daca apare un cules, peste corpul de baza se aseaza un
magazin, unde albinele din nuclee (circuland liber prin gratiile Hanneman), depun mierea.
Cand folosim o matca, unificam nucleul orfan cu cel alaturat, operatiune pe care o
repetam si la extragerea matcii 2.
Trebuie sa mentionam ca in lipsa unui cules albinele din fiecare nucleu trebuie hranite cu
sirop de zahar. Dupa cum am mai spus, metoda este sigura si nu trebuie sa va temeti ca
o sa dati rateuri daca o sa respectati tehnologia descrisa.

Conluzii finale
Aceste metode sunt descrise, mai bine sau nu, in toata literatura de specialitate de la noi.
Desigur ca mai sunt si multe altele, important insa este sa le si aplicati....si sa nu
ramaneti la stadiul de "cititor".

Bibliografie : Manualul apicultorului,ed.4,1979 ; Ingrijirea albinelor , I.Barac si col.,1959 ; Literatura apicola diversa

CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din anul doi de activitate.Aceasta problema este reprezentata de
procurarea matcilor necesare inmultirilor curente din stupina.Problema este multiplicata si de lipsa de experienta pe
care o resimte fiecare incepator.In aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina proprie devine o prioritate.

In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere,unele mai simple,altele
mai complicate.Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa aprofundam o
metoda (deja expusa),care poate reprezenta un punct de
plecare.Aceasta metoda simpla este metoda Miller si
poate asigura tot necesarul de matci intr-o stupina de
pana in 50 de familii de albine.Bineinteles numarul
matcilor obtinute poate fi mult mai mare insa se
presupune ca odata cu cresterea numerica a stupinei
trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o familie cu
performante mari,a carei matca ne-a multumit.La
inceput,pentru apicultorul cu un numar mic de stupi,operatiunea nu poate da mari batai
de cap.Din aceasta familie vom trage noi matci. Pregatim familia in felul urmator :
scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi , avand grija sa nu
ridicam si matca odata cu ramele.Trebuie sa avem mare grija ca albinele sa nu fie intrate
in frigurile roitului si sa aiba deja trase botci naturale. In familia astfel restructurata
,lasam toate ramele cu hrana , doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele
acoperitoare si matca.

Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6 cm.Lipirea
fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se desprinda de
stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand
ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului ,
faguri cu miere si polen ,in centru , fagure cu puiet
capacit , rama de crestere , fagure cu puiet capacit .Daca
consideram ca albina acoperitoare nu este indeajuns
putem sa mai restrangem cuibul,scotand una dintre
ramele cu hrana.In principiu fagurii ramasi trebuie sa fie
acoperiti din abundenta cu albina.

Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca


fagurasii din rama de crestere.Datorita conditiilor create in cuib,adica miere si polen din
abundenta,populatie numeroasa si compacta pe faguri,matca sesizeaza deficitul de puiet
si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5 zile de la
introducerea ramei.

Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o


familie orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un numar
cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si impreuna cu cu
fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii ramasi in familia
crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu ramane nici o celula cu
puiet.

Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati,


albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite suplimentar daca
nu exista un cules de intretinere,vor trage mai multe
botci pe fiecare faguras din rama cu oua,fig 3.Botcile pot
fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui,avand
grija ca intre depunerea oului si recoltare,sa nu treaca
mai mult de 14 zile. Cele doua familii,furnizoare de
material de crestere si doica pot fi folosite pentru
producerea mai multor serii de botci prin adaugarea de
albina tanara si hranind suplimentar.

Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii,cand vrem sa


schimbam matca,in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in nuclee ,unde
dupa eclozionare, matcile se pot imperechea.

Dupa cum vedeti,cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor,fara a fi nevoie ca
apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin
metoda Miller sunt bune,fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin
tranzvazare simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte proprii,inca
din anul doi de apicultura este insa asa mare,incat micile diferente nici nu mai sunt
bagate in seama.

Bibliografie : Manualul apicultorului , autor colectiv , ed. 1979

CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din complexitatea problematicii aparute odata
cu demararea operatiunilor de crestere. Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic, referitoare la cresterea
matcilor fara transvazare.

Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :


- Roirea naturala. Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod
natural. Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a lor in
2,3,4 noi familii(roiuri). Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de baza sa
dispara. In urma pregatirii procesului de roire naturala, rezulta un numar variabil de botci
(30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul acesteia pentru crestere, botci care
sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.

- Schimbarea linistita a matcii. Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire
este mult atenuat. Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare
comportamentul celorlalte. Puse in situatii favorabile roirii, acestea se vor multumi sa-si
schimbe linistit matca, cele doua matci convietuind chiar impreuna cateodata, insa
divizarea ulterioara(roirea)nu se produce. Pentru schimbarea linistita a matcii, albinele
cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.), pe marginile fagurilor.

- Cresteri de salvare. Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca.
Pentru a creste o noua matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de
lucratoare, larvele primind drept hrana laptisor de matca. Numarul botcilor de salvare
este de 20-30 buc., aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a fagurelui,acolo
unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea directa a metodelor de
crestere, urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor,
ulterior. Metodele expuse sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o
singura metoda, care este considerata cea mai buna", apare in mintea oricui. Motivul
este foarte simplu : o singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor si
mai ales pentru toate conditiile de intretinere, climatice etc.

Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine, de


calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a
metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.

Metoda "matcilor de salvare"


In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.S
implitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii in cuib, fac ca
aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate indoielnica.

Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o familie
de albine, si implicit sa obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in doua. O
diviziune ramane cu matca batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca. Diviziunea
fara matca, asezata intr-o cutie noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca
botci. Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu larve de lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci, care evident o sa-
si ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in alte
familii, acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.

O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza familia. In principiu este
vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga de la sine. Din nou
dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a
stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.

Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :


- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie ulterioara a botcilor nu
poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele de
lucratoare ; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute,
consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi
de distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat ocazional, cand acestia sunt
lipsiti de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza cu
problematica apicola, sa adopte alte variante de crestere a matcilor.

Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost
perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost
eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are variante care
se aplica atat in Romania cat si in Occident.

- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala metoda


recomandata incepatorilor. Se alege un fagure insamantat, deschis la culoare, in care nu
s-a depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure situatia sta cam asa : in partea
superioara se gaseste coronita de miere, puietul necapacit(de toate varstele) fiind asezat
concentric pe restul suprafetei.

Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele


mai tinere, tinand seama ca in mijloc se afla larve mai batrane.
Taietura sub forma de arc(vezi fig.1), se face cu ajutorul unui cutit
cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se are grija ca taietura
efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este insarmat, bucatile taiate se
scot cu mare atentie.

Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in scopul impiedicarii


aparitiei botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas),
urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata, daca
este posibil. Cand spunem ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de pe
conturul "taieturii in arc", albinele preferand sa construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta se


va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga albinele
sa ia in crestere larvele din fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor familii de
albine, insa fara albina de acoperire. Cu matca batrana se poate forma un roi, sau putem
sa o omoram. Astfel pregatite albinele, vor lua in crestere larvele de pe conturul taieturii,
construind un numar mare de botci.

- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui are ca


principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de catre albine. In
varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a inchide lantul
de crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare in preajma larvelor de
luat in crestere.

Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de


albine, introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit cu
sirop de zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu oua.
Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie Hanneman,
pentru a o obliga sa oua numai acolo. In tot acest timp(4-5 zile), hranim stimulent
albinele cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei, scoatem fagurele
insamantat si il ducem in cabana, dupa ce in prealabil l-am scuturat de albina de
acoperire. Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama subtire(cater), incalzit in apa clocotita,
decupam jumatatea inferioara.

Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta, avand grija


ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare fetei
celelalte. Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese pentru
crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie mentionat
ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se face
restructurarea si orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.

Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o
omoram. Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta vizual.
In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet necapacit sau
oua. In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau pastura. Fagurii cu
puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine. Este foarte important ca in
familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.

O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista si
varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand numai pe
fagurii de hrana, care se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile, timp
in care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom avea botci
capacite gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se imbunatateste
considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de crestere.

Bibliografie : Literatura apicola diversa; Cresterea matcilor , F.Ruttner , Apimondia , ed.1980

MATCI FARA TRANSVAZARE


(part. 2)

Alte metode de crestere a matcilor fara transvazare , in stupina proprie , ce pot fi folosite de micul apicultor , sunt :

Metoda fasiilor de fagure, celulelor taiate sau stantate


Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor, presupune si practicarea de noi
procedee, mai complexe si performante. In aceasta categorie se incadreaza si metoda
fasiilor de fagure sau diferitele ei variante. Fagurele in care nu s-a mai crescut puiet si
insamantat de matca captiva intre cele doua gratii Hanneman, se aseaza pe o suprafata
plana. Cu ajutorul unui cater incalzit se taie fasii de fagure, care trebuie sa cuprinda larve
tinere, cu varsta cunoscuta. Procedeul presupune si folosirea ramei de crestere,care este
de fapt o rama normala, prevazuta cu sipci(2 buc.), de lungimea luminii interioare a
fagurelui. Pe acestea se vor fixa fasiile de fagure cu larvele selectate in vederea cresterii.

Fixarea se face prin lipirea in 3-4 puncte cu ceara topita, sau cu ajutorul unor bride de
sarma. Pe toata lungimea fasiei de fagure, de pe fiecare leat, se raresc larvele astfel ca in
final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2 cm intre ele. Aceste fasii se mai pot
fragmenta in 2-3 buc.,urmand ca fiecare fasie sa fie prinsa separat pe leat, operatie
urmata de aceeasi rarire a larvelor. In final rama de crestere,cu cele doua leaturi pe care
au fost fixate fasiile de faguri cu larve rarite, se introduce in familia doica, dupa o
orfanizare prealabila a acesteia. Metoda este cunoscuta sub denumirea de "metoda
Alley". O alta varianta este aceea in care nu se folosesc fasii de fagure, ci doar celule
taiate cu un cater sau cu o stanta. La taierea sau stantarea celulelor cu larve se
urmareste decuparea unei singure celule, asfel incat aceasta sa contina si cate un sfert
din celulele vecine.

Pentru stantare K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla


despicat in doua, cele doua jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat
marginea foarte bine ascutita. Decupand o celula, stanta strapunge fagurele, partea
opusa care cuprinde celula simetrica fiind apoi modelata ca baza pentru suport. Celulele
stantate se vor prinde pe cele doua sipci ale ramei de crestere, la 2 cm una de alta cu
ajutorul unor tablite sau dopuri despicate. Rama cu cele 20-30 de celule se introduce
intr-o familie doica, orfanizata de 2-6 ore si fara puiet.

- Avantaje : albinele iau in crestere un procent mai mare de larve, calitatea matcilor fiind
mai buna.
- Dezavantaje : metoda necesita o manopera mare, iar matcile nu ajung la greutatea
celor obtinute prin transvazare.

Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule


Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din ou. Etapele
care trebuie urmate sunt :

Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care nu s-a mai


crescut puiet, intr-un izolator cu gratie Hanneman, impreuna cu matca din care vrem sa
tragem descendenti. Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam matca. Din acest
fagure se taie cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe latime 2 celule
intregi si de lungimea fagurelui. Aceste fasii se sectioneaza in bucati de 5-6 celule intregi.

Dupa ce am obtinut aceste cuiburi de celule, urmeaza sa le prelucram pentru a le putea


fixa pe leatul de crestere. In acest scop partea opusa se modeleaza intre degete pentru a
forma un dinte. Cu o scobitoare se distrug apoi toate ouale, in afara de unul, urmand sa
executam operatiunea pentru fiecare cuib in parte.

Fixam fiecare cuib,care practic contine un ou, cu ajutorul dopurilor. Aceste dopuri vor fi
despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti. Se ia un dop,
si intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului, dupa care aplicam elasticul de
fixare. Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul de
altul(masurat de la centru la centru).

De avut in vedere : oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore, deci pregatirea
cuiburilor nu trebuie sa depaseasca aceast interval de timp ; se vor prefera oua mai
batrane 2-2 1/2 zile daca dorim sa depasim aceste 2 ore ; celulele cuibului se pot scurta
la jumatate.

Rama cu cuiburile ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii


orfanizate de 2-6 ore, al carui puiet necapacit a fost ridicat(inclusiv ouale). Conform
tehnologiei nu este recomandata acceptarea si cresterea in colonie cu matca, nici chiar in
varianta separarii prin diafragma cu gratie.

- Avantaje : metoda poate fi o alternativa la transvazare, calitatea matcilor fiind buna.


- Dezavantaje : matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea
larvelor.

Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. Din
aceasta familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi, avand
grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele. In familia astfel restructurata, lasam toate
ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca.

Pregatim o rama de crestere astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5 cm. In stup asezam
ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si polen, in centru,
fagure cu puiet capacit, rama de crestere, fagure cu puiet capacit.

Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca fagurele
din rama de crestere, iar matca depune oua. Cand cantitatea de oua este suficienta,
ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet (ridicand puietul si
matca). Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine si controlati, pentru a
nu ramane nici o celula cu puiet.

In acest timp, familia crescatoare, hranita suplimentar, trage botci pe fagurele cu oua,
care botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui. Cele doua familii,
furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor
serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.

- Avantaje : metoda este la indemana oricarui apicultor, fiind si o metoda sigura.


- Dezavantaje : aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.

Matci de schimbare linistita


Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se
limiteaza numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata.

Familiile care isi schimba linistit matca, construiesc cateva botci de calitate, care botci pot
fi recoltate, introduse intr-un nucleu de 2-3 faguri fara puiet, iar dupa imperecherea
matcii nucleul se uneste cu familia a carei matca vrem sa o schimbam (dupa orfanizarea
prealabila).

- Avantaje : se obtin matci de calitate, cu un instinct minim de roire.


- Dezavantaje : numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.

Bibliografie : Literatura apicola diversa ; Cresterea matcilor , F.Ruttner , Apimondia , ed.1980

CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA

Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica , matcile". Afirmatia e
perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii este strans legat de matca. O matca valoroasa
asigura o descendenta de calitate si de aici rezulta toate : productia de miere, blandetea albinelor, apetitul mai mare
sau mai mic pentru roit, starea sanatatii si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic.

Exista diferite criterii de apreciere a unei familii de


albine (parca am mai vorbit de ele) si de aceea o
selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate foarte bune,
dar din pacate nu toti apicultorii o pot face. O treaba
buna se obtine insa si tintind spre obiective mai
mici, cum ar fi producerea matcilor in stupina propie
dupa un plan bine stabilit si folosind tehnologii
sigure.

Vom trata urmatoarele subiecte : - cresterea


controlata a matcilor de calitate ; imperecherea
matcilor in nuclee ; introducerea matcilor in familiile de albine. In acest scop o sa va
expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv. sa aveti o idee despre
ce aveti de facut in aceasta directie.

Producerea matcilor - conditii generale


De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare, considerand ca este
prea complicata si ca necesita un mare volum de munca. Ei se multumesc cu procurarea
de matci din "comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate din roirea
naturala. E perfect si asa !!! Se poate face si apicultura din bucati, insa nici o satisfactie
nu e mai mare, decat aceea de a produce regine (poate doar obtinerea unei productii
apicole mari).

Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos, cand in natura exista un
cules bun si albinele pot hrani abundent puietul. Se considera ca aceasta perioada este
cuprinsa intre mijlocul lunii mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie. In unele
cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este favorabila asta si functie de locatia geografica
a stupinei. In toate cazurile (indiferent de metoda aleasa), stupii trebuie sa indeplineasca
urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu puiet ; sa
aiba cuiburile bine impachetate ; sa fie familii care corespund criteriilor de performanta
cerute. Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt cerute pentru
finalizarea lucrarii. Se v-a respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a incerca sa
introducem si elemente "novatoare".

Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului


Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul, sunt cele obtinute cand familia
roieste natural. Roirea naturala are doua dezavantaje : unul ar fi acela ca nu putem
planifica ca timp lucrarea, totul decurgand de la sine in mod natural. Alt dezavantaj scos
in evidenta de literatura de specialitate, este faptul ca matcile obtinute prin roire naturala
sunt matci care transmit genetic aceasta tendinta. Interesul apicultorului este ca stupii sa
fie dotati cu matci neroitoare, numai ca dezideratul este greu de atins, daca nu imposibil.
Natural, procentul familiilor neroitoare se situeaza la 4-5 % din totalul familiilor pe care
le avem, asa ca a insista in acest sens este o greseala. Momentul producerii de matci prin
roire naturala se poate controla daca se aplica metoda provocarii intrarii in frigurile
roitului.

Ce avem de facut : inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se
hraneste stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul de
rame cu puiet ajunge la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere, imputernicim
de cateva ori cu rame cu puiet capacit, prelevate din alti stupi. Operatiunea trebuie
dublata de o impachetare laterala si superioara, cat si de o stramtorare a cuibului. In
scurt timp, prin aparitia noilor generatii, populatia de albina tanara creste si in stup se
creaza conditiile de roire.

La momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile roitului si incepe sa-si traga un
numar mare de botci. In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun cules de nectar
si polen. Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate, se recolteaza cele mai
frumoase, cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a taia, lama
se incalzeste la o lampa cu spirt. Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu vata, avand
grija sa nu le turtim. In final acestea se folosesc imediat, fie formand nuclee de
imperechere, fie date direct in stupii unde dorim sa schimbam matca.

Producerea matcilor - metoda fara transvazare


Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat
apicultorilor incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara
transvazare". Tehnologia descrisa si folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu
este o imbunatatire a uneia mai vechi( cunoscuta in anii 50). Iata cum se procedeaza :

- alegem din stupina stupul cel mai performant, cu o buna dezvoltare de primavara. Cu
circa 15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la alta, cat si
in functie de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri ; unul cu puiet capacit si un altul
gol. Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul cuibului.
Albinele se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut, care intre timp a fost insamantat de
matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si
altul cu puiet pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de baza si
se aseaza in alt stup formand un roi. Roiul se va strange cu o diafragma si reducem
urdinisul.

- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii cu
puiet necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire). Trebuie
sa acordam maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit ramelor.
Acestea se scutura de albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai ramana nici un ou
sau larve necapacite. Atentie, se vor verifica toti fagurii, inclusiv cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat. Acesta se va scoate din roi
si se duce in cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta, avand
grija ca celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi loc pe
ambele fete. Fagurele se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea inferioara. Toate
celulele, in afara de cele 30 alese, se distrug cu ajutorul unui cutitas ascutit.
- familia orfanizata, in tot acest timp, sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta. Acum este
momentul sa introducem fagurele, pregatit, cu oua pentru crestere. In cateva minute
familia se linisteste si incepe sa fasoneze botcile. Este recomandat ca in natura sa fie un
bun cules. Putem stimula albinele si cu zahar candi sau tos, umectat cu apa sau miere si
livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere. Atentie, nu
intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca care
eclozioneaza le va distruge.

Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc
pentru inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali. Comportarea albinelor
fata de aceste matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii :

- existenta sau lipsa culesului ; primirea matcii este favorizata de existenta unui cules
bun. In perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri stimulente
inainte cu 3-4 zile,cu sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare, decat in cazul
celor introduse ziua.
- o matca imperecheata, care incepe imediat sa oua, este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga (aviz celor
ce cumpara matci).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite, decat in perioada ce
corespunde roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se face
mai greu ; prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile, decat cele batrane.

In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci, trebuie sa remarcam din nou ca


exista mai multe metode, apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt
considerate mai sigure. Cea mai sigura metoda este introducerea indirecta a matcii (in
colivie). Cum se procedeaza :

- in cazul in care familia nu este orfana , se identifica matca si se scoate din stup. Daca
matca mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii
ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare, se introduce noua matca in colivie, asezand si lipind
colivia intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului, pe o suprafata cu miere necapacita,
pentru ca matca sa se poata hrani.
- la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele. Daca
acestea nu mai sunt agresive, inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de fagure
artificial gaurita in mai multe locuri. Acum urmeaza momentul cel mai important :
albinele trebuie lasate in liniste 3-4 zile, apicultorul trebuind sa-si invinga curiozitatea de
a deschide stupul. In acest timp albinele rod bucatica de fagure si elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul, se verifica daca matca a fost
eliberata si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile (calculate dupa cele 4), introducand un
fagure pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.

Pentru introducerea botcilor, trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct, sub
un capacel protector(ca un degetar) sau folie de aluminiu, pentru mai multa siguranta.

Imperecherea matcilor - formarea nucleelor


Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore, botcile pot fi
recoltate pentru a fi introduse in nucleele de imperechere. Bineinteles ca imperecherea
poate fi facuta si in familiile beneficiare, dar aceasta este o metoda neproductiva si
paguboasa.

Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite "nuclee de


imperechere", sau in corpuri de stup, compartimentate cu diafragme etanse si cu
urdinisuri separate. Cea mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui stup
vertical sau a unuia multietajat. La fiecare compartiment se face cate un urdinis separat,
pozitionat astfel : doua la un perete, pe capete si un al treilea pe peretele opus,in mijloc.
Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu puiet capacit si albina acoperitoare
si un fagure cu hrana. Popularea se face cand albinele in varsta sunt plecate la cules,
pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti desigur ca albina tanara e
mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o botca protejata de colivie,
pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce matca se imperecheaza nucleul se
poate refolosi, introducand o alta botca. Ce avem de facut dupa ce introducem botca :
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine, si daca
lucrurile merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate imperecherea
matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat, din diferite motive vom mai face verificari zilnice pana
in ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii. Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-
20% luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor (numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)

Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata. Stuparii
incepatori ,insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema. Daca
inca din primii ani deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para mai usor.
Abordand curajos domeniul, veti deveni adevarati apicultori....de succes.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

POLENUL - RECOLTARE, CONDITIONARE, PASTRARE

Pentru a avea cantitati suficiente de polen, necesar prepararii


amestecurilor si pastelor proteice, folosite in hranirea artificiala a
albinelor, stuparul trebuie sa se ingrijeasca din timp de recoltarea,
conditionarea si conservarea acestuia.

Recoltarea polenului de catre albine


Se face de catre albine, prin instalarea de catre apicultor a colectorului de polen. Conform
recomandarilor, instalarea se face primavara, cand avem cel putin 4 faguri cu puiet de
marimea 415/270 sau 6 faguri de marimea 415/205. Se stie ca prin folosirea
colectorului, se retine max. 20% din cantitatea totala recoltata de albine. Asezarea
colectoarelor se face seara, pentru ca dimineata albinele sa faca o recunoastere sumara.

In timpul culesurilor mari, colectoarele de polen nu se folosesc, pentru ca stanjenesc


albinele culegatoare de nectar. La intervale de 7-8 zile, colectoarele se ridica, pentru a
lasa liber zborul trantorilor.

Incepand cu data de 1 august, folosirea acestora inceteaza, pentru ca in aceasta


perioada albinele au nevoie de cantitati mari de polen, necesar formarii corpului gras.

Recoltarea polenului de catre apicultor


Un polen sigur, necontaminat, este cel pe care il recoltam manual. Vara cand porumbul
este in spic (in preajma polenizarii stiuletelui), se pot strange cantitati importante de
polen, aplecand si scuturand aceste spice, intr-un sac usor de panza subtire sau
deasupra unui sort cu care suntem legati. La fel si primavara de la alun, arin, salcie se
pot recolta cantitati mari.

Conditionarea polenului
Indiferent de modul colectarii polenului, acesta trebuie conditionat (cernut, uscat).
Polenul recoltat de albine se intinde pe coli mari de hartie in straturi de 1 cm, se cerne,
se alege de corpuri straine mari si se usuca in curent de aer.Temperatura incintei trebuie
sa depaseasca 25 grade C, iar umiditatea sa fie cat mai scazuta. De 2-3 ori pe zi rascolim
polenul pentru a grabi evaporarea apei.

Granulele de polen sunt bine uscate (8% apa), cand trecand polenul dintr-o mana in alta
se aude un sunet metalic. O alta modalitate de constatare a uscarii este aceea de a freca
cateva granule intre degete. Daca sfaramaturile nu se omogenizeaza si raman
independente, totul este in ordine. Dupa uscare, se va mai face o cernere pentru o mai
buna separare. Polenul recoltat manual se usuca in acelasi mod, necesitand insa o mai
mare atentie, datorita faptului ca este foarte fin. Bineinteles cei care au un uscator de
polen, vor executa uscarea mult mai rapid. Un principiu de baza este acela ca
temperatura de uscare sa nu depaseasca 45 grade C, indiferent de modalitatea uscarii.

Conservarea polenului
Dupa ce stuparul si-a uscat polenul, trebuie sa-l conserve pentru a rezista pana in
momentul folosirii. In aeasta directie, se cunosc mai multe metode:

O conservare buna si simpla se poate face prin ambalarea polenului bine uscat in pungi
de polietilena,etanse si bine sigilate. Deoarece polenul este un produs hidroscopic,
depozitarea acestor pungi se face in incaperi racoroase si lipsite de umiditate excesiva.

O alta metoda cu un grad mai mare de siguranta este amestecarea polenului cu zahar
pudra. Fiecare kg de polen se amesteca cu 1/2 kg zahar pudra si se ambaleaza in
recipiente ermetic inchise, avand un strat suplimentar de zahar la fund si deasupra.

Conservarea polenului in miere lichida, este o metoda larg folosita. Un kg de polen se


amesteca bine cu 0,4 kg miere lichida si usor incalzita si se ambaleaza in borcane cu
capac. Deasupra amestecului se mai pune un strat de miere pentru protectie. Borcanele
se tin la frigider pana la folosire.

Exista pentru conservarea polenului si doua metode chimice. Una consta in introducerea
unui anume volum de CO2 in sacul cu polen si sigilarea ulterioara. Inainte vreme se
goleau doua capsule de autosifon, acum se impune deplasarea la un centru de sifoane
care poseda butelii de CO2.
Cealalta modalitate este introducerea in sacul cu polen a catorva bucati de vata
impregnate cu teraclorura de carbon. Doza uzitata este 20 picaturi la kg de polen.
Tetraclorura de carbon se gaseste in farmacii, unde se foloseste ca reactiv.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

PASTE SI AMESTECURI PROTEICE PENTRU ALBINE

Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola. Pe langa administrarea diferitelor produse glucidice, in
perioadele de crestere a puietului (cand nu exista polen suficient in natura), folosirea lor este foarte indicata. Asa vom
avea generatii tinere de albine, bine hranite si dezvoltate. In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri
proteice in care igredientele sunt diferite :

Pasta de polen si miere


Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti
miere, framantand cele doua ingrediente. Polenul
strans de albine, conditionat si conservat se
macina fin. Atat mierea cat si polenul trebuie sa
provina de la familii de albine sanatoase. Corectia
consistentei se face adaugand polen sau miere
dupa nevoie. Se administreaza in turtite pe folie
sau tifon, deasupra ramelor.

Pasta de miere, zahar pudra si drojdie de


bere
In practica apicola polenul poate fi inlocuit cu
drojdia de bere inactivata. Amestecul se face din 3
parti zahar pudra, 1 parte miere lichida, 1/2 parte
drojdie de bere. Se framanta toate ingredientele,
si se corecteaza consistenta prin adaugarea de
zahar pudra sau miere. Se administreaza sub
forma de turtite de 200-250 g, primavara sau
vara.

Pasta de miere, zahar pudra si lapte praf


Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf degresat. Turtitele se prepara din 1/2 parte
lapte praf degresat, 2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere. Se corecteaza consistenta
adaugand zahar pudra sau miere.

Amestec de sirop, polen, faina de soia


Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in amestecurile proteice. La 6 litri de sirop
de zahar, se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata.
Componentele se amesteca bine, pentru a nu face cocolosi si se administreaza familiilor
de albine in cantitate de 500 g la cateva zile.

Amestec miere, sirop, faina de soia, lapte praf, drojdie


Se realizeaza un amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia degresata, 1
parte lapte praf degresat, 1 parte drojdie de bere uscata (instant). Peste aceste
componente se toarna miere sau sirop de zahar dens pana se ajunge la consistenta
dorita. Se livreaza albinelor sub forma de turtite.

Amestec zahar tos si lapte praf


Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf degresat. Se administreaza vara
in hranitor, la intervale de 1-2 saptamani. Pentru a creste interesul albinelor pentru
amestec, se poate umezi usor cu putina apa sau miere, deasupra.

Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet"


Sunt special concepute pentru hranirea acestor roiuri. Principiul de baza este acela de a
nu se folosi miere sau polen recoltat de albine. Respectand acest principiu ,putem avea
familii sanatoase in anul urmator formarii acestor roiuri. Amestecurile se obtin astfel : se
framanta sau se amesteca sirop de zahar sau serbet cu o cantitate de polen de porumb,
alun etc, recoltat manual de catre apicultor, prelucrat si conservat.

In locul polenului se poate folosi drojdia de bere sau alti inlocuitori ai acestuia. Cantitatea
de polen sau inlocuitori nu trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea zaharului sau
siropului.

Pasta de miere si pastura


O reteta mai veche, dar totusi de actualitate este pasta de miere si pastura. Cum se
procedeaza : in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger. Inainte de a ingheta
pastura (atentie, se depreciaza) si cand devin casanti, se taie in fasii prin mijlocul
celulelor, care fasii se freaca intre palme.

Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere lichefiata si se pune in


borcane. Cand borcanul este aproape plin, se toarna deasupra inca un strat de miere.
Spre sfarsitul iernii, cand vrem sa hranim albinele, trecem amestecul de miere si pastura
prin masina de tocat. La 2 kg. de pasta, se toarna picurand si amestecand, 1 litru apa
calda, in care am dizolvat 20 g sare de bucatarie.

Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza deasupra ramelor. Administrarea poate dura
pana la aparitia polenului in natura, din 10 in 10 zile. Pentru prevenirea aparitiei
nosemozei, o parte din apa se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.

De avut in vedere
Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri (de la rezerva stupinei) ;
amestecurile si pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori, se prepara in ziua
hranirii si se livreaza albinelor in doze mici ; mierea folosita in amestecuri trebuie
lichefiata ; polenul recoltat de albine se macina fin cu o rasnita ; pastura nu trebuie sa fie
veche(max. 1 an) sau inghetata ; prin folosirea amestecurilor proteice, primavara se pot
activa sporii de nosema, in acest sens trebuind luate masuri de preventie ; cel mai sigur
polen(din punct de vedere sanitar) este cel recoltat manual de catre apicultor ;
inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta, cand nu dispunem de polen sau
pastura.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

PREPARAREA SIROPULUI DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Este un inlocuitor al mierii. Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-10 martie) si inceputul
toamnei(maxim 15 septembrie). Siropul de zahar se prepara in urmatoarele concentratii : 1/1 , 3/2, 2/1.La 1/1, adica
1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar; la 3/2, adica 3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri sirop de
zahar; la 2/1,adica 2 kg zahar si 1 litru apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.

Apare intrebarea : ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat priveste


concentratia siropului , subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru albina cat si
pentru crescator, concentratiile 2/1 sau 3/2. Acest lucru se impune prin aceea ca la
concentratiile mai reduse albinele consuma mai mult zahar pentru prelucrarea siropului
"mierea" (20% zahar in cazul concentratiei 1/1 si numai 10% in cazul concentratiei 2/1).
In schimb la completarea rezervelor de hrana in decursul primaverii sau in cazul
hranirilor medicamentoase se foloseste siropul in concentratie de 1/1."

Mod de preparare
Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald. Cand preparam siropul la rece, punem in
vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize, amestecand continutul pana la
dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total, in caz contrar
aparand cristalizarea "mierii". Prepararea siropului la cald se face incalzind apa necesara
pana la fierbere, dupa care se ia vasul de pe foc si se inglobeaza in reprize prin
amestecare zaharul. Aceasta metoda este mai practica si mai rapida. O indicatie care
trebuie respectata intotdeauna : nu fierbeti siropul pentru ca aveti toate sansele sa
cristalizeze.

Mod de folosire
Completarea rezervelor pentru iernat : aceasta lucrare incepe pe 1-5 august si are ca
termen de finalizare data de maxim 20-25 august(cu cat mai repede cu atat mai bine).
Se folosesc doze de 2-2,5 litri de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca albinele
reusesc sa preia cantitatea. Completarea cu sirop se face dupa ce s-a reorganizat cuibul
urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate.

Hraniri de salvare, stimulare in primavara


Cu sirop 1/1, concomitent cu reducerea cuibului si impachetarea de primavara. Hranirea
si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g sirop/zi pana la aparitia unui cules
natural. Hraniri medicamentoase de primavara, vara sau toamna ; concentratie 1/1
conform prospectului. Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august) ; concentratie 2/1 in
doze mici, zilnice. Alte situatii de urgenta aparute in stupina.

De retinut
Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2. Siropul nu se fierbe sub nici un
motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului. Se
administreaza dupa nevoi, insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub miere.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

SERBET DE ZAHAR CU MIERE, PENTRU ALBINE

Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul, a venit timpul sa pregatiti un serbet mai pe gustul albinelor dv. Acest
serbet contine pe langa zahar si o anumita cantitate de miere ,ceea ce face ca albinele sa-l consume cu o placere
mare. Iata reteta de preparare:

Mod de preparare
Se amesteca 5kg zahar tos, apa 0,850 litri intr-un vas de 10 litrii. Vasul se aseaza pe foc
si fierbem 20-30 min. la fel cum am procedat in cazul serbetului simplu. Spumuirea
amestecului si stergerea peretilor vasului este obligatorie.

Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita si paharul cu apa rece, numai ca de data
asta suspensia trebuie sa formeze o boaba care se poate modela intre degete (de
consistenta medie). In acest moment se adauga 800 g miere si se mai clocoteste inca 3
min.(in tot acest timp amestecam ingloband mierea).

Mierea folosita trebuie sa nu fie zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil. Dupa
ridicarea vasului de pe foc, racim amestecul pana la 40-50 grade C si amestecam cu o
lingura mare de lemn pana la formarea serbetului. Produsul final se toarna in tavite
captusite cu hartie cerata, pergament, etc. Grosimea placilor nu trebuie sa depaseasca 1-
1,5 cm.

Administrarea si depozitarea serbetului


Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate folosi ca atare, sau putem incorpora
prin framantare energica diferite adaosuri de polen, inlocuitori de polen, acizi pentru
corectarea ph-ului, medicamente, etc.

Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul anului, in
toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o cantitate mai
mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12 grade C, impachetat
in pungi, sau in recipiente etanse.
Bibliografie : Literatura apicola diversa

SERBET DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de zahar. Usor de administrat, destul
de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.

Mod de preparare
In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare , dar trebuie sa va prevenim ca
primele incercari s-ar putea transforma in esecuri. Nu disperati pentru ca odata insusita
tehnologia, nu o sa mai aveti probleme. De aceea incepeti cu prepararea unei cantitati
mici de zahar.

Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox, 1 kg. zahar si 0,2 litri apa. Amestecand
cele doua produse se constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu balteste. Vasul cu
amestecul rezultat se aseaza pe aragaz si se ferbe la foc moale. Nu trebuie sa grabiti
fierberea ; spuma rezultata(la inceput) se indeparteaza. O operatiune foarte importanta
este indepartarea cristalelor de zahar (cu o carpa uda si stoarsa) ce se depun pe peretii
vasului. Durata fierberii este de 15-30 min., functie de taria focului.

Cam dupa 15-20 min. se controleaza concentratia siropului. Se ia cu o lingurita sirop si


se introduce intr-un pahar cu apa rece. Vom sti ca amestecul ajunge la concentratia
optima, cand acesta ramane inchegat pe lingurita. In acest moment se ia vasul de pe foc
si se introduce in apa sa se raceasca usor (70-80 grade C).

Cu ajutorul unei linguri mari, de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu. Odata
cu trecerea timpului se constata ca solutia devine opaca,apoi se albeste. Ne oprim din
amestecat cand serbetul ajunge la consistenta si granulatia dorita. Daca prima incercare
a insemnat un esec, se adauga apa din nou si o luam de la capat.

De retinut
Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de preparare.
Nu preparati doze mai mari de 5 kg, pentru ca sunt greu de manevrat(amestecat);
pentru aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri. Spumuiti amestecul, stergeti
permanent peretii vasului, iar focul trebuie sa fie domol. Dupa fierbere si o oarecare
racire, amestecati energic crescand ritmul spre final(sensul nu conteaza). Daca serbetul
este prea tare, inglobati cateva picaturi de apa si framantati. In caz de esec, nu retopiti
amestecul mai mult de 3 ori.

Administrarea si depozitarea serbetului


Serbetul se poate folosi ca atare, sau putem incorpora prin framantare energica diferite
adaosuri de polen, inlocuitori de polen, acizi pentru corectarea ph-ului, medicamente,
etc.

Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul anului, in
toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o cantitate mai
mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12 grade C, impachetat
in pungi, sau in recipiente etanse.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

PASTA DE ZAHAR PUDRA SI MIERE PENTRU ALBINE

Un alt produs cu o eficienta mare, consumat cu placere de albine, usor de preparat si administrat este pasta de zahar
pudra si miere.

Mod de preparare
La preparare se vor avea in vedere urmatoarele : folosirea unui zahar pudra de
calitate;mierea sa provina de la familii sanatoase ; mierea sa nu fie cristalizata (sau
cristalizata fin, de consistenta untului).

In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o parte miere


(mierea usor incalzita). Framantarea se face energic, trebuind sa rezulte un produs de
consistenta aluatului.

Corectia produsului se face prin adaugare de miere, daca este prea tare sau de zahar
pudra daca este prea moale. Este recomandat ca pentru o mai buna invertire a zaharului
sa se aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.

Mod de administrare
Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg, asezate pe folii de plastic gaurit,
tifon, etc., deasupra ramelor, unde albinele au acces direct.

Se poate folosi in tot timpul anului, in toate cazurile, mai putin la hranirea de completare.
In aceasta pasta se pot ingloba polen, inlocuitori de polen, ceaiuri medicinale, Protofil,
medicamente ,etc.

Este ideala pentru hranirile de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara provizii in
timpul iernii sau primaverii.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

ZAHAR CANDI SIMPLU SAU CU MIERE , PENTRU ALBINE

Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de catre apicultorii romani, datorita usurintei in administrare si
pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA. Dincolo de toate, placile de zahar candi raman in topul preferintelor,
insa exista o problema. Prepararea necesita un instrumentar mai divers si o mai mare atentie din partea apicultorului.

Ustensilele necesare "fabricarii" sunt : oala smaltuita sau de inox 10 litri, termometru
industrial +120/+150 grade C, tavi 150/250/10 mm, coli hartie pergament, lingura de
lemn sau paleta.

Mod de preparare
Se amesteca in oala, 5 kg de zahar tos si 1 litru de apa. Pana incepe fierberea mai
amestecam cu lingura, din cand in cand, pentru a nu se prinde de fundul vasului. Dupa
topire, se fierbe continutul 15 min, spumuim si stergem cu carpa uda peretii oalei, dupa
care se masoara temperatura lichidului. Cand termometrul arata 116 grade C, vasul se ia
de pe foc si se lasa la racit.

Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul. Cand compozitia devine mai deschisa(catre
crem) si opune rezistenta marita, se toarna in tavi. Tavile trebuie in prealabil pregatite
astfel : se umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament. Odata turnata compozitia
in tavi, aceasta se lasa nemiscata pana ce cristalizeaza. Dupa racirea totala a placilor de
zahar, se scot prin ridicarea de hartia pergament si se depoziteaza in locuri uscate si
racoroase.

Mod de preparare,zahar candi cu miere


Ca si la serbet, exista varianta adaugarii unei cantitati de miere,pentru a face mai
atractiv produsul. Pentru obtinerea acestor placi de zahar candi cu miere, se procedeaza
ca si in varianta simpla. In momentul cand amestecul ajunge la temperatura de 116
grade C, se adauga 5-600 g miere in clocot. Obtinem aceasta miere cu ajutorul unui vas
cu fundul gros (tuci, inox etc.) si amestecand continu sa nu se prinda. Dupa ce am
adaugat mierea, amestecam timp de 1 min., si luam de pe foc. In continuare procedam
ca pentru reteta fara miere.

Mod de administrare
Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna (la familiile ramase fara provizii)
si in stimularea de primavara si sfarsit de vara.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

PREPARATE PENTRU ALBINE


Zaharul pudra, ceaiurile medicinale, lichefierea mierii zaharisite

Obtinerea zaharului pudra


In diferitele retete, zaharul pudra este un component de baza. Obtinerea lui se face prin
prelucrarea zaharului tos, care se poate macina cu o rasnita universala(manuala).
Deoarece macinarea este destul de dificila, recomandam procurarea unei rasnite mari,
care poate fi actionata manual sau de un motor.

In literatura de specialitate se recomanda maruntirea zaharului pe o placa dura, cu


ajutorul unei merdenele. Din fericire, pentru stuparii care nu au timp pentru aceasta
lucrare, exista in comert zahar pudra gata preparat, care in ciuda faptului ca este mai
scump, elimina "bataile de cap".

Ceaiuri medicinale
Dupa cum ati observat, in toate preparatele, indiferent de consistenta lor se poate
ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal. Acest ceai este benefic albinelor, catre
sfarsitul iernii sau in primavara, combatand cu succes nosemoza.

Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din urmatoarele plante : sunatoare, cimbrisor,
isma, musetel, coada soricelului, roinita, etc. Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din fiecare
planta uscata. In prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa 10-15 minute
turnam apa clocotita in cantitate de 0,850 l.

Din acest ceai folosim dozele necesare, cu mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu
trebuie sa depaseasca 48 ore.

Lichefierea mierii
Mierea cristalizata(zaharisita), folosita in diferitele retete trebuie lichefiata, pentru ca
altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa de hrana.

Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45 grade
C ; nu lichefiem mierea la flacara directa, ci doar cu vasul introdus intr-un alt vas cu apa
care fierbe. In rest....nimic mai simplu.

COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA

Fiecare dintre noi apicultorii a avut probleme mai mari sau mai mici cauzate de atacurile daunatorilor. Fie ca acestia
sunt molii, furnici, viespi, prigorii etc, atacul lor reprezinta o problema care trebuie rezolvata.Trebuie sa va atragem
atentia insa ca solutionarea neajunsurilor create de daunatori, nu este intotdeauna chiar simpla, iar rezultatul final
depinde mult de seriozitatea cu care abordati problematica. In orice caz nu va limitati la aplicarea unei singure metode
si mai ales nu abandonati lupta. Iata ce posibilitati de aparare aveti :
Molia de ceara (gaselnita)
Este un parazit care nu ataca direct
albinele, acestea fiind atacate numai in
stadiul de larva. Molia se remarca insa
prin pagubele pe care le produce fagurilor
de ceara, atat din stupii populati cat si
celor de la rezerva, cantitatilor de ceara
provenite din fagurii reformati, precum si
a puietului de albine.

Combaterea moliei in stupii populati : Nu


poate fi facuta prin procedee chimice
deoarece substantele folosite sunt
daunatoare pentru albine. Putem insa ajuta albinele sa se apere singure, daca adoptam
cateva masuri simple : fagurii atacati se curata manual de larvele si gogosile parazitului,
restrangem cuibul pentru a crea o densitate mare de albine pe faguri, intarim familiile
slabe atacate de molie cu albine din alti stupi.

Protejarea fagurilor de rezerva : Conservarea fagurilor de rezerva se face cu ajutorul


substantelor chimice. In acest scop apicultorul trebuie sa-si construiasca un dulap pentru
depozitare, prevazut cu rastele. Daca nu dispuneti de un dulap, tratarea si depozitarea
fagurilor se face in corpuri de stupi. Substantele chimice folosite sunt :

Anhidrida sulfuroasa(batoane de sulf) : Sulful este o substanta eficienta in combaterea


moliei. Trebuie insa sa stim ca fumigatiile cu sulf omoara numai molia adulta, aplicarea
tratamentului trebuind repetata la trei saptamani. Fagurii se aseaza in dulap sau in 2-3-4
corpuri de stup stivuite, din care primul trebuie lasat gol. Batonul de sulf se aprinde, se
aseaza pe o cutie metalica, gaurita si prevazuta cu un grilaj, doza fiind de 50 g sulf la 1m
cub volum. Partea superioara a stivei de corpuri se astupa cu o panza de sac. Apicultorul
trebuie sa se protejeze si sa nu inspire fumul toxic.
Batoanele de sulf le gasiti in magazinele metalo-chimice, magazinele cu produse chimice
de combaterea daunatorilor in agricultura, acestea fiind folosite si la dezinfectarea
butoaielor pentru vin.

Acid acetic industrial : Se poate folosi cu succes in combaterea daunatorului. Se aseaza


tavite cu acid acetic industrial in concentratie de 65-95%, cate 2 ml acid la litru de
volum, in partea de jos a dulapului sau a stivei de corpuri. Aplicarea unui numar mare de
tratamente cu acid acetic industrial poate duce insa la corodarea sarmei de fixare a
fagurilor.

Dibromura de etilena : Cei ce pot procura aceasta substanta au la dispozitie un tratament


foarte eficient. Fagurii se depoziteaza in stive de corpuri de stup. Peste deschiderea din
partea de sus a stivei se pune o panza de sac, iar pe aceasta panza substanta activa.
Dozajul ideal este de 30-50 cm cubi/un m cub ocupat cu faguri. Atentie mare pentru ca
substanta este foarte toxica, camera trebuind a fi bine ventilata.

In incheiere trebuie sa va mai dam doua informatii utile :


- Dupa executarea unui tratament contra gaselnitei, fagurii se aerisesc 48 de ore inainte
de a fi introdusi in stupi.
- La temperatura de 0 grade C, larva, nimfa si molia adulta mor asa ca iarna nu mai sunt
necesare tratamente.

Viespea(viespea comuna , etc.)


Nu vom insista cu o clasificare a viespilor pentru ca toate pot crea pagube in stupina. Cea
mai eficienta metoda de combatere a lor este depistarea si distrugerea cuiburilor.
Distrugerea cuiburilor se face prin pulverizarea cu un spray insecticid, operatiune care
daca este facuta primavara are o eficienta marita. O alta metoda de combatere destul de
eficienta este instalarea in stupine sau pavilioanele apicole a unor capcane. Construiti
aceste capcane folosind sticle de plastic(peturi), in care se introduce un sirop aromatizat.
Acest sirop se prepara din apa, miere sau zahar 5-8% si 1% otet pentru aromatizare. Se
umplu 20% sticlele cu acest sirop si fara capac se agata in stupina. Viespile atrase de
aroma siropului intra in capcana si se inneaca. Pentru a spori eficienta capcanei, sticla se
agita de 2-3 ori pe zi astfel ca peretii interiori sa fie umezi.

Furnicile
Sunt situatii in care si furnicile pot cauza mari prejudicii in stupina. Cand atacul lor devine
suparator si pagubos, apicultorul incepe combaterea. Se desfac musuroaiele de furnici, se
prafuiesc cu substante insecticide si apoi se acopera. Ideal este sa avem fiecare stup
asezat pe un suport , astfel incat picioarele sa poata fi unse la nevoie. Ca substante de
ungere putem folosi fenolul, naftalina, floarea de sulf. Pentru o mai buna fixare in
prealabil se aplica un strat subtire de ulei ars sau orice substanta lipicioasa.

Prigoria
Prigoria este o mare consumatoare de albine. Incercarea distrugerii acestor pasari prin
amplasarea de diferite capcane este o masura fantezista si fara eficienta. Singura metoda
buna pentru a scapa de atacul pasarilor este amplasarea de sperietori.In acest scop
agatam de prajini inalte pasari moarte cu aripile desfacute,iar daca avem chiar prigorii
moarte(impuscate), e chiar mai bine.

Soarecii
Atacul soarecilor este periculos mai ales iarna cand familia de albine este stransa in
ghemul de iernare si nu se poate apara. O masura de precautie pentru a opri
patrunderea in stup a soarecilor este instalarea banalei gratii antisoareci la urdinis.
Pentru o buna eficienta se are in vedere ca instalarea sa se faca la timp. Daca atacul este
puternic se trece la starpirea sistematica a rozatoarelor prin instalarea de capcane cu
momeli otravite. O posibila capcana se construieste asezand pe o caramida o bucata de
tigla. Sub cutele tiglei se aseaza(pana se obisnuiesc soarecii), grau curat, iar dupa 7-8
zile acest grau se inlocuieste cu grau otravit. Tigla este folosita pentru a evita ca alte
animale sa ajunga la otrava.

Bibliografie : Bolile si daunatorii albinelor , I.Ograda , ed.3 ; Colectia revistei "Apicultura in Romania" ; Literatura
apicola diversa

VARROZA ALBINELOR

Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi , la sfarsitul deceniului 7, este poate cea mai
raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea ei. Boala este produsa de un
acarian , Varroa Jacobsoni , care ataca albinele in toate fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat, pe o perioada
de 2-3 ani , ducand in final la distrugerea acestora. In apicultura varroza a devenit prioritatea nr 1, fiind imaginate tot
felul de tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.

Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul
este pestrit, larvele mor in pozitii nefiresti, albinele
nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul,
mortalitate mare in faze avansate. Raspandirea bolii
se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag,
patrunderea in stupina a materialului genetic fara
certificat sanitar etc.

Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se
face remarcata. Pentru a depista la timp boala si a
stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi examinarea foii de
control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea; daca in lunile iunie si
iulie cad intre 5-10 bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda
este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor ; acarianul are o predilectie pentru
acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava
e situatia. In ultima faza de infestare, acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe albine
si trantori daca privim cu atentie.

Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o reducere
masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In principiu,stupina
ar trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor (pastoral, vecinatati) nu
favorizeaza aceasta stare.

Tratament Varroza cu Varachet


Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact
molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat corect
duce la reducerea masiva a parazitilor. Un dezavantaj : prin modul de
administrare(fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai
eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet capacit.
Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.

Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a disparut
se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua
tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia. Intervalul intre
tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C.

Prin urdinis, asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care picuram
substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru un corp Dadant
si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu inhalati fumul si
mai ales supravegheati stupii, pentru ca este pericol de incendiu. Tratamentele se fac
dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup. Nu mariti doza de
substanta activa pentru a nu intoxica albinele.

Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii. In
primavara se mai face un tratament(o singura administrare), profitand de faptul ca
puietul este putin extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea
mierii de salcam, insa avand in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare de
contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.

Tratament Varroza cu Mavrirol


Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta activa
este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate, actionand prin
contact. Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10 familii.

Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul


de iernare, se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa
nu intre in contact cu fagurii(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib,
actionand latent prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile
(si pe cele cazute pe fundul stupului), pentru ca riscati sa contaminati mierea. Se poate
afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire fericita a celui cu Varachet, astfel
fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in toamna.

Tratament Varroza cu Acid Formic


In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza
asupra produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica".Acidul formic fiind o
componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat. Folosirea lui
de catre stuparii romani este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid formic nu se face
inainte sau in timpul culesului, cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii
dupa ce ridicam mierea din stupi. Conform literaturii de specialitate si tratamentele de
primavara duc la cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.

Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic in
concentratie de 60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat, deci
pentru un corp Dadant aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata
pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentru ca albinele sa
nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile, facem o pauza de
alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de 3 ori, in total fiind facute 4 tratamente.
Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade C.

Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul si


fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma folosirii acestui
tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite.
Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza
matca.

Tratament Varroza cu metode bio


Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor ; apicultorii
trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze astfel pentru a-l
inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului
si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti, insamantati si capaciti sa fie
recoltati. Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in
toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost
insamantata si capacita. Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa de acarieni insa pot
fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.

Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele de
combatere in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de medicamente si
metode de care romanii doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic. Ceea ce
trebuie sa stim este ca aplicand cu discernamant si la timp ceea ce avem, putem obtine
rezultate bune.

Bibliografie : Literatura apicola diversa ; Prospecte produse antivarroa

NOSEMOZA ALBINELOR

Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup
:lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri
proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si
neconfortabila.Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la
aparitia conditiilor prielnice.

La o infestare incipienta cu nosema, semnele clinice


sunt mascate, fiind vizibile numai cand incarcatura
per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.
Practic nosemoza netratata la timp scurteaza viata
albinelor, reduce drastic capacitatea de productie. In
final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor,
printr-o decimare rapida.

Semnele clinice
Urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete
diareice de forma unor mici cordoane intrerupte ;
albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de
slabiciune a intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.
Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea), punerea
unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand examinarea probelor de catre un
laborator specializat. Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic
corect, prin cercetarea catorva albine moarte.

Se procedeaza in felul urmator : se ia albina, separam capul de corp si cu o penseta fina,


scoatem intestinele. La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pe cand la
cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.

Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei


- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire
anuala a fagurilor, dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou, este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu
mai pot fi dezinfectate corect, se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile, indiferent de varsta si calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este
nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu formol
3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri
sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in
miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.

Tratament Nosemoza cu Protofil


In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul "Protofil". Este un extract din
ingrediente naturale care nu creaza prejudicii, nici albinelor, nici produselor stupului. Prin
continutul de principii active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia enzimatica
digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul.

Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar, miere si zahar,
cate 34 ml/kg. Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau
primavara in pasta sau siropul de stimulare. Tratamentul se executa de cate ori este
nevoie, cu o singura conditie : cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80
ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si
respectati dozele de administrare.

Tratament Nosemoza cu FumidilB


Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii
romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul
nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina.

Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la 1litru
sirop, la una medie 18 g/0,750 litri sirop, iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop. Aceste
cantitati se administreaza saptamanal. Sunt doua moduri de administrare : in hrana
albinelor, cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar
siropul ramas , livrat ca hrana. In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile,intre
administrare. Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin faptul ca principiul
activ este un antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin sezon
activ. Recomandam mare precautie.

Tratament Nosemoza - Neconventional


Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante (cimbru, coada soricelului etc) la care
adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g sirop
de zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Conform celor spuse in multe cazuri s-au
obtinut rezultate bune.

Concluzii
Orice tratament folositi, respectati dozele ,modul de administrare recomandat, perioada
etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice, pentru
ca altfel rezultatele vor fi minime.

Bibliografie : Literatura apicola diversa

O NOUA AMENINTARE PENTRU COLONIA DE ALBINE

Este gandacul mic de stup un nou parazit ce ameninta coloniile de albine din Romania.Daca da,ce este de facut?
Articolul raspunde la unele din intrebarile dumneavoastra :

Gandacul mic de stup - Aethina Tumida

Autor : Drd.biolog expert Chioveanu Gabriela


Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti

Aethina tumida (Murray)– gandacul mic de stup, face parte din fam. Nitidulidae, ord.
Coleoptera, clasa Insecta. Este originar din Africa de Sud si initial traia numai în zonele
cu climat subtropical. În 1998 a fost identificat si pe continentul american, în SUA, unde
pana in prezent s-a raspandit cu repeziciune în 8 state. S-a observat ca s-a adaptat
foarte usor la conditii climaterice noi, deci este posibil
sa apara si în alte tari. Consideram oportun
cunoasterea unor elemente de identificare pentru a
impiedica intrarea accidentala si raspandirea în tara
noastra a parazitului, precum si posibilitatea alertarii
specialistilor în cazul semnalarii acestuia.

Gandacul mic de stup apare în urma unei metamorfoze


complete: ou – larva - pupa si stadiul adult.

Oul de Aethina tumida este alb sidefiu, de 1,4 mm


lungime si 0,26 mm latime similar ca aspect cu oul de albina dar de dimensiuni mai mici.
Ouale sunt depuse sub forma unor mici gramezi de dimensiuni variabile si cu aspect
neregulat. Femela prefera sa depuna ouale în mici excavatii, deci pot exista oriunde în
interiorul unui stup atat pe inventarul apicol cât si fagure. Perioada de incubatie dureaza
de la 1 zi pana la 6 zile, functie de conditiile de microclimat.

Larva , este stadiul din dezvoltarea insectei care provoaca cele mai grave daune unei
colonii de albine. Este de culoare alb-galbuie , cu aspect sidefiu si are aprox. 1cm.
lungime. Poate fi usor confundat cu larva de gaselnita mare (molia de ceara) Galleria
melonella, dar se deosebeste de aceasta prin cele 3 perechi de picioare anterioare,
proeminente, cu care este prevazuta larva gandacului mic de stup. Stadiul larvar dureaza
de la 10 la 14 zile, dar poate dura chiar mai mult. Se înregistreaza mortalitate naturala
crescuta în stadiul în care larva ajunge la maturitate si se transforma în pupa. Deci, în
stup la un moment dat, fara o cauza determinata se pot observa multe larve moarte.
Acest aspect trebuie sa alerteze apicultorul. În perioada de tranzitie de la larva la pupa,
insecta este foarte vulnerabila. Larva intra în pamântul din fata stupului, isi formeaza o
galerie, care se termina printr-o celula, unde se va transforma în pupa.

Pupa este la început de culoare alba, dupa aceea începe si se pigmenteze. Stadiul de
pupa dureaza între 15 si 60 de zile, dar majoritatea gandacilor ies din sol dupa 4
saptamâni. Acesta, este un argument în plus pentru a se întelege de ce trebuie ca
oglinda stupului sa fie permanent curatata si dezinfectata.
Adultii nou iesiti au o culoare galben – maronie, aspect luminos, pentru ca în scurt timp
chitina devine maro închis si în final neagra. In primele doua zile dupa ce au iesit din
pamant, adultii sunt foarte activi, îsi iau zborul foarte repede si se orienteaza dupa
lumina, pana intalnesc o colonie de albine. Dupa ce patrund în colonia de albine, treptat
activitatea lor se reduce si se localizeaza initial in zonele mai putin luminate, cum ar fi
fundul stupilor sau la îmbinarile peretilor acestora. Femelele încep sa depuna oua numai
la o saptamâna dupa propria emergenza din sol. Deci, adultul paraziteaza colonia de
albine, are la maturitate aprox. 0,5 cm. lungime si 0, 25 cm latime, aripi chitinoase care
nu acopera întregul abdomen, chitina de culoare neagra si acoperita de peri fini, care
face dificila apucarea lor cu mana. În functie de conditiile de mediu traiesc de la câteva
zile (1-2 saptamani) pâna la 6 luni.

Gandacul mic de stup nu este considerat o problema majora pentru coloniile de albine din
Africa de Sud, dar a devenit o problema pentru cele din America. Identificarea acestuia în
multe state din SUA a fost facuta concomitent cu semnalarea unor depopulari masive
înregistrate de catre apicultorii, la stupinele din aceleasi regiuni. Apicultorii relatau faptul
ca desi luau masuri pentru combaterea gaselnitei, un numar foarte mare de larve de
culoare alb-galbuie persista in stupi si în magazia de faguri. Aceste larve ca urmare a
metabolismului foarte intens, se hraneau cu rezervele din stup, iar excrementele lor
provocau fermentarea si alterarea mierii. Depopularea coloniilor de albine se accelera
pâna la disparitia totala a acestora. Ulterior s-a dovedit ca larvele apartin acestui gandac
mic de stup si nu gaselnitei.

Se stie cu certitudine ca gandacul mic de stup traieste ca parazit în cadrul coloniei de


albine. Se considera ca stupinele care nu practica pastoralul si stau pe vatra permanenta,
sunt mai susceptibile de a fi parazitate. De asemenea s-a dovedit ca insecta prefera
uneori habitatul pajistilor si crengile copacilor. Parazitul sapa galerii prin fagurii din
interiorul stupului si provoaca distrugerea puietului de albine si a rezervei de hrana
(miere si polen). Când infestatia este puternica albinele împreuna cu matca parasesc
stupul. Aethina tumida cauzeaza alterarea si fermentarea mierii datorita produsilor de
excretie rezultati în urma metabolismului intens al larvelor si adultilor, ducând în final la
distrugerea totala a coloniei de albine. Parazitarea coloniei determina stoparea depunerii
pontei de catre matci si parasirea stupului.

In urma unor studii proprii facute în colaborare cu specialistii de la Institutul de


Agronomie Bucuresti si Facultatea de Biologie, la solicitarea Institutului de Cercetare -
Dezvoltare pentru Apicultura, s-a dovedit ca aceasta insecta nu face parte din
entomofauna României. Desi Comisiile de specialitate din Uniunea Europeana au alertat
statele membre de pericolul pe care îl reprezinta acest parazit si a interzis importul de
material biologic (matci, roiuri, familii) din tari terte, acesta nu a fost semnalat pâna în
prezent în nici o tara din Europa. In tarile în care a fost semnalat (tari din Africa si
America de Nord), eradicarea este posibila numai prin distrugerea stupilor infestati si
arderea acestora sau congelarea inventarului apicol. Nu sunt autorizate pâna în prezent
folosirea pesticidelor sub forma unor medicamente specifice de combatere.

Consideram ca acest articol contine elementele minime de identificare, de aceea orice


suspiciune de existenta a unui astfel de parazit într-o stupina din Romania, se sesizeaza
autoritatile sanitare veterinare, la Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala direct sau
la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultura Bucuresti, laboratorul de
Patologie apicola. Atragem atentia si pe aceasta cale despre necesitatea de a nu :
introduce în stupina material biologic (matci, roiuri, colonii de albine) necontrolat de catre
autoritatea sanitara veterinara, sau alt specialist autorizat în domeniu, importa material
biologic, indiferent de tara de provenienta, fara certificat sanitar veterinar care sa ateste
starea de sanatate a acestuia. Este dovedit faptul ca, schimburile comerciale de matci si
roiuri, sau familii de albine, pe baza de "troc" care ies de sub monitorizarea autoritatilor
sanitare veterinare sunt cele mai frecvente surse pentru agentii etiologici ai bolilor
parazitare si infectioase, existente.
Bibliografie : Delaplane , K.S. – The small Hive Beetle, Bugwood Publication, 98-011, 1999 ; Malcom T. Sanford –
Small Hive Beetle, Aethina tumida, internet article, University of Florida, 2004 ; Murray A. – List of Coleoptera, Annals
and Magazine of Natural History 19, 167-179, 1867 ; Thomas M – A Honey Bee Pest new to Florida and the Western
Hemisphere, internet article, University of Florida, 2000 ; *** IP/ 03 / 1711 – E.C. Protection of Bees: Commission
steps up measures against exotic parasites, 2003.

PUIETUL VAROS

Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de ciuperci. Nu este o boala
exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o crestere a frecventei de aparitie, am considerat
necesar sa o aducem in prim-plan.

Manifestare clinica
- pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte, uscate si mumificate
- puietul moare in stadiu de larva si preninfa
- culoarea puietului atacat este alba, gri sau negricioasa
- fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat
- boala prefera (pentru a cata oara ?), puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de
lucratoare.

Raspandire si frecventa de aparitie


- ratacirea albinelor sau furtisag
- schimbul de faguri
- folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate, etc.
Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita. Dupa cum
am mai spus, numarul stupinelor infectate creste alarmant.

Prevenire si combatere
La aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva. Familiile slabe, umiditatea
crescuta in stup, polenul umed, cuibul largit fara discernamant, sunt factori favorizanti.
In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o "boala secundara", si ca
aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza. Practic puietul varos "nu
se dezvolta in tesutul larvelor sanatoase".

Tratament Puiet Varos


In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN. Acesta se presara pe rame si
pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. Se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7
zile intre ele.

Inainte de a trece la tratamentul medicamentos, incercati sa eliminati boala astfel :


- reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos, neocupati bine de albine
- eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau
claditi si dezinfectati
- dezinfectati fundul stupului, pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost
scoase de albine
- imbunatatiti ventilatia, reduceti umiditatea stupului
- stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.

Dupa cele mai recente cercetari , cea mai importanta si eficienta masura de eradicare a
bolii, este schimbarea matcii in familiile afectate. Schimbarea matcii se va face numai
dupa ce s-au luat masurile expuse mai sus .

KLARTAN , MAVRIK
O substanta folosita in apicultura
Aceste informatii despre Klartan (Mavrik) , au ca sursa de inspiratie internetul . Le-am pus cap la cap si le
prezint
aici pentru a lamuri problematica folosirii acestui insecticid in apicultura. Articolul nu reprezinta un
studiu de
specialitate si nu promoveaza produsul .Totodata va atrag atentia ca folosirea lui nu este aprobata in
Romania
.Denumirea comerciala a produsului in America este Maverik , iar pentru Europa ,
Klartan.Comercializarea in
Romania se face sub denumirea de Maverik 2 F . Klartan(Mavrik 2 F),contine 240 g tau-fluvalinate / litru.
Pentru a combate Varroa s-au folosit diferite substante printre care si Klartan(Mavrik),care are
ca
principiu activ tau-fluvalinate.Insecticidul combate afidele , acarienii , paianjenii in
agricultura.Cum si
varroa face parte din aceeasi familie , cineva a venit cu ideea sa foloseasca insecticidul diluat ,
avand
in vedere ca nu afecteaza albinele si nu are un grad mare de toxicitate pentru om. Si a mers !
Exista pe piata un produs similar , de uz apicol , numit Apistan , ce are ca substanta activa
acelasi
tau-fluvalinate in concentratie de 10% . Pentru multe tari a devenit un produs de baza in lupta
contra
varroa . Varianta romaneasca se numeste Mavrirol . Practica de a folosi insa produsul
necomercial in
apicultura, Klartan(Mavrik) a ramas , ba mai mult s-a raspandit peste tot in lume (Europa , in
cele doua
Americi , inclusiv in Romania) avand in vedere pretul mai mic (de 10-15 ori fata de Apistan).
Klartan(Mavric) se livreaza familiilor de albine in doua moduri : benzi impregnate si prin stropiri
directe
Klartan in benzi impregnate
Tehnologia aplicata este similara cu a celor doua produse de uz apicol , Apistan si Mavrirol .
1) Confectionarea benzilor
Ca suport de baza se folosesc fasii de lemn de pin(sau orice rasinoasa) , de preferinta lemnul
fiind
uscat. Fasiile au dimensiunea de 200 mm/ 20 mm/ 2 mm , dimensiuni oarecum calculate, pentru
a
absorbi numai o anumita cantitate de solutie apa/Klartan(Mavrik).Se afirma in unele tari ca
fasiile de
lemn ar fi cel mai bun suport , datorita faptului ca elibereaza constant principiul activ cu care
sunt
impregnate . Bineinteles ca suportul poate fi realizat si din alte materiale(carton , fitil bumbac
,etc),insa lemnul de rasinoase este considerat solutia optima. In partea superioara dam o gaura
, prin
care cu ajutorul unei sarme agatam benzile de rame.
2) Proportia Klartan si apa
Insecticidul Klartan(Mavrik) trebuie diluat cu apa pentru a obtine o solutie de baza care sa nu
afecteaze albinele si sa distruga acarianul varroa. In Spania se foloseste un procent de 5 %
Klartan , in
Franta si Italia 2 % , iar in tarile Americii de Sud 2,5 % . Producatorul Apistanului realizeaza 3
concentratii de tau-fluvalinate , 1 % , 2,5 % si 10 %, aceasta din urma fiind cea mai folosita.
-1-
3) Impregnarea benzilor
Dupa toate informatiile gasite , concentratia cea mai uzitata de catre apicultori este de 2,5 %.
Pentru a
realiza solutia cu care impregnam benzile vom amesteca 2,5 ml de Klartran cu 100 ml de apa .
Pentru
a nu gresi masuram cantitatea de Klartan(Mavrik) cu ajutorul unei seringi , dupa care agitam
intens
solutia, obtinand o buna omogenizare. Daca avem un numar mare de benzi vom prepara o
cantitate
mai mare de solutie , respectand dozajul . In aceasta solutie scufundam benzile de lemn , unde
le vom
lasa 24 de ore . La expirarea celor 24 de ore , acestea vor fi scoase si dupa o usoara zvantare ,
pot fi
introduse in familii.
4) Introducerea benzilor impregnate
Benzile de lemn , impregnate cu solutia apa/klartan se introduc intre ramele 3-4 si 7-8 , la
mijlocul
intervalelor . Se folosesc 2 benzi pentru 10 rame acoperite cu albine . Pentru familiile de albine
slabe (
5 rame) si roiuri se foloseste o singura banda , iar pentru cele foarte puternice (15 rame) putem
folosi
3 benzi . Dupa introducere , benzile sunt mentinute in stupi o perioada de 6 saptamani (42 de
zile) , in
asa fel incat sa eclozioneze 2 generatii de albine lucratoare . Perioada se poate prelungi pana la
8
saptamani in cazul cand inca mai exista trantori in familii . Atentie ! Nu prelungiti tratamentul
mai
mult de 8 saptamani !
5) Perioada de tratament
Pentru Romania , tratamentul antivarroa cu solutie de Klartan(Mavrik) impregnat in benzi de
lemn se
face o singura data pe an , demarand lucrarea la sfarsitul verii(15-20 august) , sau in
toamna(sfarsit de
septembrie) , avand grija ca temperatura sa depaseasca 10 grade C. Este foarte important ca
tratamentul sa fie efectuat corect si sa nu se depaseasca durata (6-8 saptamani). Este interzisa
efectuarea tratamentului inainte de a extrage mierea marfa din faguri !
Klartan prin stropiri directe
Cu toate ca tratamentul familiilor de albine , prin stropire directa , cu solutie de Klartan/apa se
face
peste tot in lume , informatiile gasite sunt foarte putine .In Romania este principala metoda de
administrare , 7 din 10 apicultori , practicand procedeul (constatari personale) .
1) Proportia Klartan si apa
Pentru stropiri directe se foloseste o solutie mai diluata decat cea folosita pentru impregnarea
benzilor
. Procentul de Klartan(Mavrik)/apa este in general de 0,2 % - 0,3 % . Pentru a obtine solutia
corecta , se
amesteca 2 ml de Klartan(Mavrik) cu 1 litru de apa si se agita puternic pentru o buna
omogenizare.
2) Administrarea tratamentului
Pentru fiecare interval de rame , se administreaza prin stropire cu o seringa , cate 1 ml de
solutie
Klartan/apa in proportia recomandata . Se fac 3 tratamente la interval de 7 zile .
3) Perioada de tratament
Se face un singur tratament pe an ( 3 reprize) , intre sfarsitul verii si mijlocul toamnei , cu
conditia ca
temperatura sa depaseasca 10 grade C.
-2-

Diverse
1) In administrarea insecticidului Klartan(Mavrik) , trebuie sa tinem seama de faptul ca nu este
un
produs de uz apicol , desi a fost (si este) folosit peste tot in lume.Hotararea de a-l folosi sau
nu , este
decizia personala a fiecarui apicultor.
2) Dozajul si administrarea trebuie facute conform celor recomandate.
3) Klartan(Mavrik) , distruge varroa in proportii de peste 91 % - 95 % , in conditiile in care se
respecta
tehnologia si nu este instalata rezistenta varroa la fluvalinate din solutia de Klartan/apa.
4) Se constata ca dupa o folosire de 8 ani a produsului Klartan(Mavrik) , incepe sa se instaleze
rezistenta varroa la produs . Fenomenul este intalnit in Italia , Franta , Germania , etc.
5) Tratamentul cu Klartan(Mavrik) nu exclude folosirea alternativa a altor acaricide antivarroa
(vezi
Varachet).
6) S-a constatat ca in primele primele 10 zile de tratament , mor 63 % din varroa , in urmatoarele
10
zile , 30 % , iar in ultima parte 7 % .
7) Nu s-a constatat prezenta fluvalinate din Klartan(Mavrik) in miere (sau cel mult in cantitati
rezonabile,care nu inpurifica mierea) , daca a fost respectata tehnologia . In schimb , ceara din
faguri ,
poate fi contaminata in cazul folosirii abuzive si necorespunzatoare a Klartanului . Un exemplu
clasic
este acela cand apicultorul uita peste iarna benzile impregnate in stupi.
8) Tratamentul antivarroa cu Klartan(Mavrik) in benzi impregnate este mai facil , iar substanta
activa
este livrata mai corect , decat in cazul metodei prin stropiri directe .
9) Mavrik 2 F este o suspensie fina, omogena , mobila , cu tendinta de depunere in timp, dar cu
o
foarte buna capacitate de revenire in sistem, ce contine 240 g/l tau-fluvalinate , de culoare crem
, cu
miros specific. Nu este corosiv. In Romania este comercializat de firma , Alcedo SRL

DIAGNOSTICAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Multi apicultori (mai ales cei incepatori), intampina dificultati deosebite in a diagnostica starea de sanatate sau de
comfort biologic a familiilor de albine. Din aceasta cauza,numarul interventiilor din cuib creste, multe dintre acestea
putand fi evitate. Trebuie sa va ganditi ca un numar redus de controale au un impact pozitiv atat asupra familiilor de
albine cat si asupra productivitatii muncii. Apicultorii trebuie sa invete a depista problemele aparute fara sa faca
interventii majore in cuib.

Observatii vizuale ale apicultorului - zborul albinelor


Simpla observatie a zborului albinelor ne poate oferi informatii utile, apicultorul avizat
tragand concluziile necesare :
1 - La zborul de curatire albinele nu ies din stup. Verificam daca urdinisul este liber,
curatam cu o sarma resturile daca este obturat. In cel mai rau caz familia este moarta.
2 - Albinele ezita sa intre in stup si se plimba dezorientate pe peretele frontal,cautand
parca ceva, trebuie sa ne asteptam ca acestea sa-si fi pierdut matca.
3 - Albinele intra fara ezitare in stup,inseamna ca familia de albine are matca deci nu
trebuie sa ne facem griji in aceasta privinta.
4 - Albinele ies din stup si pe vreme rece, indica o lipsa acuta de apa datorata cresterii
puternice de puiet. Este un semn ca lucrurile merg bine in dezvoltarea generala. La fel,
frecventarea masiva a adapatorului, in aceleasi conditii meteo dificile este legata de
cresterea accelerata a puietului.
5 - Albinele aduc mult polen, inseamna cresterea masiva de puiet de toate categoriile si
varstele. Este un semn de normalitate.
6 - Albinele frecventeaza gramezi de rumegus umed, scurgeri de balegar de langa
grajduri, ne indica o lipsa acuta de substante proteice(polen).Polenul fiind insuficient ,ele
cauta sa suplineasca cumva aceasta lipsa.
7 - Albine multe pe scandura de zbor, care isi balanseaza abdomenul, si au capul orientat
spre camp,indica un cules bun. Daca albinele au capul orientat inspre urdinis culesul este
la final, sau nu exista cules.
8 - Albinele care zboara dansand in fata urdinisului (aparent fara un motiv anume), sunt
albine tinere care fac zborul de recunoastere.
9 - Albinele moarte in fata stupului , situatie dublata de lupta dintre albine pe scandura
de zbor ne indica un furtisag puternic.
10 - Albinele care intra sau ies sunt fara stransura,cele de pe scandura de zbor stau
nelinistite, trantorii isi intensifica activitatea inseamna ca familia se pregateste de roire.
11 - Albinele incep sa alunge trantorii din stup, acestia incercand sa intre dar fara a fi
lasati, inseamna ca familia se pregateste de iernare.

Examinarea de catre apicultor a resturilor eliminate din stup


O alta sursa de documentare si de apreciere a situatiei este examinarea resturilor scoase
de albine in fata stupului sau scoase de apicultor de pe fundul stupului.
1 - Puietul mort scos primavara devreme de catre albine in fata stupului indica existenta
asa numitului "puiet racit". Vina pentru prezenta acestui puiet mort apartine de multe ori
apicultorului care nu a stiut sa extinda cuibul in raport cu puterea familiei.
2 - Cristale de miere pe fundul sau in fata stupului indica prezenta mierii cristalizate care
nu poate fi valorificata de albine in lipsa apei. Situatia se intalneste mai ales iarna.
3 - Albine moarte si mucegaite ne indica prezenta bolii numita aspergiloza, care apare in
principal din cauza umiditatii crescute in stup. Umiditatea excesiva este provocata de
ventilatia ineficienta.
4 - Albine moarte cu aripile detasate de corp, cu malformatii, indica o acarioza in stadiu
avansat datorata lipsei tratamentelor sau a tratamentelor facute incorect.
5 - Puiet pietrificat scos de albine pe scandura de zbor, indica prezenta bolii numita
popular "puiet varos". La aparitia acestor simptome stuparul trebuie sa ia masuri sanitare
urgente.
6 - Gramezi de ceara si/sau albine fara cap indica prezenta unui soarece in stup.
Fenomenul se intampla in perioada rece, cand nu s-au pus gratii de protectie la urdinis.

Examinarea acustica a familiilor de albine de catre apicultor


Si examinarea acustica a familiilor de albine se inscrie in seria de metode folosite de
apicultor pentru a depista situatiile nedorite aparute iarna in familiile de albine. Iata
cateva situatii :
1 - Familia de albine nu raspunde la nici un stimul extern aplicat de apicultor(cicaniri in
cutia stupului). Daca nu se obtine nici o reactie cel mai probabil familia de albine este
moarta.
2 - Un zumzet slab si prelungit, de parca am ravasi niste frunze uscate ne arata ca
familia de albine a ramas fara provizii si ca este in pericol sa moara de foame daca nu
intervenim la timp.
3 - Un zumzet slab si plangator indica ca familia de albine a ramas fara matca. Stuparii
au denumit acest sunet caracteristic "bocetul albinelor".
4 - Daca familia de albine raspunde cu un zumzet uniform, care creste rapid in
intensitate si scade la fel de rapid, indica ca familia ierneaza in conditii normale, fara
probleme deosebite.

Examinarea olfactiva a familiilor de albine.


La simpla ridicare a capacului apicultorul poate sa depisteze unele boli aparute, folosindu-
si simtul olfactiv , asta mai cu seama in perioadele calde ale anului.
1 - Mirosul neplacut de otet, indica imbonlavirea familiei de albine de loca europeana.
Acest miros este dat de descompunerea puietului necapacit.
2 - Mirosul caracteristic de clei de oase, indica prezenta locii americane. Mirosul este dat
de puietul capacit descompus.
3 - Mirosul acru care de multe ori il simtim si prin urdinis ne indica ca albinele sufera de
diaree sau de nosemoza. Ambele boli au cauze bine stiute si se vor aplica masurile
adecvate.
4 - Mirosul placut, intalnit mai ales vara si primavara, pe care il emana familia de albine
indica ca totul merge perfect si ca ne-am facut treaba asa cum trebuie,spre avantajul
nostru si al albinelor.

Dupa cum ati citit in cele scrise mai sus, o cunoastere buna a albinelor ne scuteste de
mari neplaceri. Bineinteles ca pe langa toate acestea, daca o sa cititi cu atentie literatura
de specialitate si cu timpul din experienta proprie o sa gasiti si alte indicii....Succes si mai
ales....sapati adanc. Aveti o viata inainte !

LOCA EUROPEANA

Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila. Loca europeana nu trebuie niciodata
confundata cu cea americana, pentru ca nu are un impact la fel de grav, decat daca nu o combatem. Primul sfat : daca
constatati prezenta bolii , nu va repeziti direct la antibiotice, pentru ca de multe ori albinele reusesc sa invinga boala,
daca luam masurile adecvate.

Manifestare clinica
Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine, decat loca americana. Cu
precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele capacite.
Perioada de aparitie este in primavara, in preajma primului cules principal(salcam) sau
intre culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de albine cand sunt in
dificultate.

Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice : faguri pestriti ; larvele moarte sunt
rasucite in celule, fiind atacate cu precadere larvele necapacite (nu lipsesc insa si cele
capacite); larvele descompuse sunt de culoare cafenie inchisa ; capacelele celulelor
atacate sunt infundate si cel mai probabil si gaurite ; mirosul larvelor moarte este de
"acru", fiind similar cu cel al otetului.

Daca ati citit la loca americana despre "proba betigasului", aflati ca la loca europeana nu
se formeaza filamente(masa descompusa nu se intinde, decat in cazuri rare).

Modul de raspandire - Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane :


albine hoate sau ratacite, miere contaminata, unelte contaminate si toate celelalte.

Combatere si tratament
Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din iarna. Prezenta
altor boli si mai cu seama a nosemozei, constituie un factor favorizant, la fel si absenta
culesurilor in primavara. Din fericire familiile afectate reusesc de foarte multe ori sa
inlature natural boala, instinctul lor de curatire fiind cel care le ajuta.

Ce avem noi ca "stupari responsabili" de facut : In primul rand ar fi asigurarea unui bun
cules, sau daca nu hranim artificial ; indepartam toti fagurii afectati de boala pentru a
ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de zahar cu acelasi scop
de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave se poate proceda la
inlocuirea matcii, banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului, ar da un ragaz albinelor sa
curete fagurii.

In cazuri foarte grave, daca nu putem controla boala, se fac tratamente cu antibiotice -
TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa stiti ca aceasta masura are si
consecinte nedorite. Toate masurile si tratamentele trebuie completate de o dezinfectare
la "sange" a stupilor, ramelor, uneltelor, fagurilor cu hrana, etc.

Sfaturi finale
Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor ; NU faceti tratamente preventive
cu antibiotice ; aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la 2 ani, ca
masura de preventie.

LOCA AMERICANA

Loca americana este o boala bacteriana, foarte contagioasa, produsa de agentul patogen Bacillus larvae. Boala apare
catre sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii si afecteaza numai puietul, a carei moarte survine dupa capacire.
Putem afirma ca loca americana este boala puietului capacit, iar prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor,
este una dintre cele mai periculoase si de temut. Contaminarea se face prin circulatia albinelor de la un stup la
altul(sau stupina), unelte , miere sau polen infestat, achizitii de roiuri si familii afectate de boala.

Manifestare clinica
Aspect imprastiat al puietului, moartea larvelor (numai a celor capacite), miros de clei de
tamplarie a larvelor moarte, aderenta la celule a larvelor, prezenta solzisorilor uscati.

Diagnosticare
Cea mai sigura diagnosticare se face de catre un laborator specializat. O diagnosticare
destul de sigura (in faza mai avansata a bolii), se poate face si de catre stupar prin
interpretarea semnelor clinice si prin asa numita "metoda a betigasului" ; se ia un
betigas, chibrit sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort ; daca lichidul
(larva moarta) se intinde intr-un filament lung, sigur este loca americana ; lichidul dens
(larva moarta) are culoarea galben-cafenie, mergand pana la culoarea cafelei cu lapte.

Tratament Loca Americana


Fiind o boala intalnita in toata lumea tratamentul locii americane se poate caracteriza
astfel prin "cate bordeie, atatea obicee". In principiu boala se poate trata cu antibiotice,
numai ca de aici pleaca toate divergentele. Antibioticele sunt "proscrise" in U.E, iar prin
tratament acestea trec in miere, polen, ceara, pastura si produsele devin impropii
exportului.

Cum procedeaza "puritanii" din U.E cu familiile bolnave


Unii distrug toate familiile de albine si o iau de la capat, cu repopulari masive cu material
genetic indemn de boli (oare asa o fi?..in orice caz asa se intampla la modul declarativ) ;
o alta alegere este aceea de aplicare a procedeului "roiului artificial" ; procedeul consta in
eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea lor in locuri autorizate,
cu recuperarea cerii. Albinele impreuna cu matca se trec in alt stup dezinfectat, prin
scuturare si introduse cu ajutorul unei palnii mari de carton. Noul stup se doteaza numai
cu faguri artificiali, albinele urmand sa fie hranite cu sirop de zahar 1/1, daca nu exista
cules in natura. Practic metoda reprezinta punerea familiei in stare de roi artificial.

Se afirma ca mierea care mai exista in gusa albinelor, contine o cantitate mica de spori
care nu mai duce la o noua infestare. In literatura de specialitate, mai este o referire la
tratamentul cu antibiotice, care poate fi prescris de catre medicul veterinar (uite ca si-au
lasat si ei o portita de iesire). Toate metodele sunt urmate de o dezinfectare puternica.
Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela ca pun mare pret pe o preventie anuala a
bolii. Cert este ca pe plan legislativ, fiecare tara din U.E,are o anumita politica in
domeniul apicol, neajungandu-se la un punct comun.

Acum sa trecem la Romania


Ca si altii (ex.americanii), in Romania unii specialisti considera ca familiile bolnave de
loca americana pot fi salvate. Pretul este insa mare, stuparii ramanand cu satisfactia ca
si-au salvat stupinele. Bineinteles daca avem nenorocul ca stupina noastra sa fie afectata
de loca americana, intreaga cantitate de produse este compromisa (cel putin la export).

Toti stuparii romani trebuie sa inteleaga ca trebuie sa ia masuri de preventie ;


schimbarea la max. 2 ani a tuturor fagurilor din stupi ; dezinfectarea anuala a stupilor,
ramelor, fagurilor de la rezerva ; dezinfectarea de cate ori este nevoie a uneltelor;
prevenirea furtisagului ; mentinerea in stupina numai a familiilor puternice (cele slabe se
unesc sau se distrug); procurarea de material genetic indemn de boli ; limitarea pe cat
posibil a pastoralului ; mentinerea stupinei ca un teritoriu "inchis", etc.

Combaterea si tratarea bolii


Combaterea locii americane incepe prin distrugerea familiilor slabe, mai ales daca
acestea sunt atacate si de alte boli. La familiile puternice se distrug numai fagurii care
prezinta semne de boala. Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN,
SULFATIAZOL, TERAMICINA ; modul de administrare, dozele si alte reguli de
administrare le gasiti in prospectul pus la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus
ca tratamentul care nu este urmat de masuri igienico-sanitare se face in zadar.

Sa recapitulam ce avem de facut : distrugem familiile slabe ; curatam stupii de urme de


ceara, propolis, ii spalam cu lesie de soda caustica 4%, clatim bine cu multa apa, apoi
flambam lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam fara mila fagurii cu puiet
afectat de boala, flambam usor ramele cu flacara ; spalam si dezinfectam toate uneltele
si utilajele ; curatam toate resturile si le ardem ; mierea extrasa este buna numai pentru
consumul uman, fiind total interzisa hranirea albinelor ;

Doua sfaturi de incheiere


NU faceti tratamente preventive cu antibiotice, pentru ca nu sunt necesare. Asa riscati sa
pierdeti (prin contaminare) toata recolta de produse. Celalalt sfat este : preveniti boala,
pentru ca altfel o sa aveti mari necazuri

TRATAMENTUL ALBINELOR CU ANTIBIOTICE

Dupa cum se stie , folosirea antibioticelor in apicultura nu este recomandata. Totusi , sunt cazuri de forta majora in
care acestea se pot utiliza , cu respectarea precautiilor recomandate . In acest sens am primit de la cer.Gabriela
Chioveanu urmatoarele precizari :

Tratarea cu antibiotice a familiilor bolnave de loca americana si europeana

Autor : Drd. biolog expert Chioveanu Gabriela


Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti

In stupinele unde diagnosticul de loca americana si europeana a fost confirmat prin


analize de laborator, tratamentele cu antibiotice se aplica in familie, dupa ce fagurii cu
puiet afectat de boala au fost topiti si inlocuiti cu faguri din rezerva.
Tratamentele cu antibiotice recomandate de autoritatile sanitare veterinare din Romania
si autorizate a se folosi sunt:

1. Tratamentul cu LOCAMICIN conform prospectului redactat de producator;

2. Tratamentul cu OXITETRACICLINA. Doza este de 0,5 - 0,75 g oxitetraciclina la 1 l de


sirop, cate 250-500 ml / administrare/ familie, in functie de puterea familiei si gravitatea
bolii. Pentru a avea eficacitatea scontata, se efectueaza neaparat 4 - 5 administrari cu
sirop medicamentat/familie, la interval de 4-5 zile.
De asemenea, antibioticul nu se amesteca cu siropul decat inainte de administrarea
acestuia, si pentru a nu se degrada, nu se adauga in siropul fierbinte (este acceptata o
temperatura de 40 C, cat se suporta prin incercare cu mana). Stupina afectata se va
trata si in primavara anului urmator.
Mierea depozitata de albine in faguri dupa aplicarea tratamentului cu antibiotice nu poate
fi comercializata la export.

3. Tratamentul cu ERITROMICINA se face numai la indicatia specialistului care a


diagnosticat boala. Eritromicina este antibioticul alternativ acceptat si autorizat, pentru
ca sunt unele tulpini bacterinene care au capatat rezistenta la oxitetraciclina.
Deci, daca specialistul a identificat o tulpina rezistenta la oxitetraciclina atunci va indica
aplicarea unui tratament cu eritromicina. Doza este de 0,3 g eritromicina la 1 l sirop, cate
250 - 500 ml/familie, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile.

4. Sunt interzise in UE si Romania folosirea de: streptomicina, nitrofuran, sulfatiazol, acid


nalidixic si cloramfenicol.

5. In SUA se foloseste ca antibiotic alternativ pentru tulpinile rezistente la oxitetraciclina,


TYLOSINA. ACEST PRODUS NU ESTE TESTAT IN C.E. SI NICI IN ROMANIA PENTRU
FAMILIILE DE ALBINE.

6. Totodata trebuie sa fac precizarea ca : oxitetraciclina este totuna cu teramicina si ca


LOCAMICINUL are ca substanta activa tot oxitetraciclina.

Autor : cer.Gabriela Chioveanu

MEDICAMENTE SI SUBSTANTE DE UZ APICOL


In aceasta pagina vom prezenta medicamentele folosite in combaterea bolilor si daunatorilor albinelor, substante
dezinfectante si modul lor de folosire. Mentionam ca nu toate aceste produse sunt aprobate in Romania si ca eficienta
lor depinde de mai multi factori : respectarea dozajelor si modului de administrare, conditii externe de mediu,
rezistenta biologica a familiilor de albine, gradul de infestare etc.

MEDICAMENTE ANTIVARROA -ACARICIDE

VARACHET - VARACHET FORTE


Varachet un medicament folosit in combaterea varroozei, aprobat si folosit in Romania de
mai multa vreme, avand ca substanta activa amitraz-ul.Se administreaza mai multe
tratamente familiilor de albine, pe tot parcursul sezonului activ. Cele mai eficiente
tratamente se fac toamna cand in stup nu mai exista puiet capacit.

O schema de tratare clasica este urmatoarea : un tratament primavara cand albinele isi
incep activitatea , un tratament la 10 zile dupa primul , un tratament dupa extragerea
mierii de salcam , un tratament in luna august dupa extragerea mierii de floarea soarelui.
Toamna se mai fac 3 tratamente in septembrie si octombrie, cu 7-10 zile interval intre
ele, din care ultimul (foarte important) in lipsa puietului capacit.

Mod de administrare, dozaj : se folosesc 2 picaturi de substanta activa/corp multietajat ,


3 picaturi/corp Dadant , 4 picaturi/corp orizontal. Dozajul se refera la volumul delimitat
de diafragma intr-un stup. Se impregneaza benzile(in prealabil ondulate) cu substanta
activa corespunzatoare volumului si asezate pe mici gratare de sarma se introduc aprinse
in stup. Urdinisul se tine inchis 15-20 min.

Conditii de indeplinit : temperatura mediului min. 12 grade C, arderea completa si fara


flacara a suportului, etansarea perfecta a stupului, masuri de precautie sporite pentru
apicultor deoarece inhalarea produsului este nociva.

Aprecieri finale : in ultimii ani eficacitatea Varachetului a scazut in unele cazuri. Mult mai
indicata este folosirea medicamentului Varachet Forte, care este o formula
imbunatatita(s-a adaugat o noua substanta). O eficacitate marita a Varachetului se
constata cand tratamentul este urmat de folosirea Mavrirolului.

MAVRIROL - BANDA IMPREGNATA


Mavrirol este un medicament aprobat in Romania. Acest medicament este comercializat
sub forma de benzi textile impregnate cu substanta activa. Banda se taie in bucati de 25
cm care se introduc cate doua pentru familiile puternice si cate una pentru roi sau familii
slabe.

Substanta activa actioneaza prin contact direct cu toate categoriile de indivizi din familia
de albine. Benzile se aseaza deasupra ramelor transversal, iar dupa 7-8 zile se suspenda
vertical intre ramele 3-4 si 7-8. Primavara se mentin in stup 45 de zile, iar dupa ultimul
tratament cu Varachet din toamna sunt lasate toata iarna.

Aprecieri finale : instalarea benzilor cu substanta activa se face cand albinele nu sunt
stranse in ghem, iar benzile cazute pe fundul stupului se vor scoate neintarziat pentru a
nu fi uitate acolo.

APISTAN - BANDA IMPREGNATA


Apistan este un medicament aprobat in Romania si produs de firma Sandoz. Forma de
prezentare este in fasii impregnate cu fluvalinat , care actioneaza prin contact direct. Se
face un singur tratament prin introducerea fasiilor in stup si mentinerea acestora acolo
timp de 5-6 saptamani,in orice perioada a anului.

Nu are alte restrictii de utilizare, totusi in perioadele de cules nu este recomandata


folosirea, datorita rezidurilor care raman in miere. Dupa o folosire indelungata si mai ales
necorespunzatoare se poate instala o anumita rezistenta a varroa la tratament.
APITOL - SOLUTIE
Apitol este un produs al firmei Ciba si are ca substanta activa cymazol. Preparatul se
prezinta sub forma de solutie apoasa cu 350 mg substanta activa. Modul de administrare
este prin picurare si se aplica 2 tratamente in toamna la interval de 7 zile. Temperatura
mediului trebuie sa fie min.10 grade C, iar in timpul tratamentului nu se da hrana
albinelor. Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet.

BAYVAROL - BANDA IMPREGNATA


Bayvarol este un produs al firmei Bayer avand ca substanta activa flumethrin.
Prezentarea comerciala este sub forma de 4 benzi impregnate , substanta activa trecand
spre albine prin contact direct. Practic aceste benzi se atarna intre rame o singura data
pe an, timp de 5-6 saptamani. Se poate folosi tot anul,cand nu este cules.

API - LIFE - VAR


Este un produs Bayer format dintr-un amestec de uleiuri volatile ce impregneaza niste
placi de evaporare. Se face un tratament in toamna introducand placile in stup pe o
perioada de 5-6 saptamani. Temperatura exterioara a mediului trebuie sa depaseasca 12
grade C pe toata perioada tratamentului. Alte conditii deosebite nu sunt specificate. In
Romania acest medicament este folosit pe scara larga in stupinele care produc miere
bio. Firmele care certifica aceste stupine bio il recomanda sau chiar il impun.
Componentele principale a medicamentului sunt Timolul(70%), ulei de eucalipt, mentol si
camfor(in varianta initiala).

PERIZIN - SOLUTIE
Perizin este un produs Bayer folosind ca substanta activa cumafos. Prezentare este in
flacoane de solutie apoasa cu 64 mg substanta activa. Se fac doua tratamente in toamna
la interval de 4-7 zile. Modul de administrare este prin picurare , la o temperatura de
peste 5 grade C si in absenta puietului.

FOLBEX - BENZI FUMIGENE


Folbex este produs de firma CIBA si are ca substanta activa brompropylat,impregnat in
benzi. Se fac 4 tratamente in toamna la 4-7 zile diferenta intre tratamente.
Administrarea (fumigatiile)se fac seara cand temperatura mediului este peste 8 grade C.
Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet (la ultimul tratament),iar urdinisul se tine inchis
30 min. In rest se iau precautiile intalnite la alte medicamente administrate prin
fumigatii.

TIMOL - PUDRA
Timolul este folosit in medicina veterinara. In apicultura are un efect bun in combaterea
varroa si se foloseste atat in stare pura cat si in amestec cu zahar pudra. Fiecare interval
dintre faguri se pudreaza cu 0,5 grame timol sau 1 gram timol amestec cu zahar. Se fac
3 tratamente la 2 zile interval cand temperatura depaseste 10 grade C, seara, inchizand
si urdinisul pana dimineata. Albinele vor elimina singure substanta. Inainte de cules si in
timpul culesului nu se fac tratamente.

ACID FORMIC - CONCENTRAT 60 %


Acidul formic concentrat 60% se foloseste atat in Romania cat si in tarile UE. Practic se
imbiba de catre apicultor o placuta de carton, un burete sau se poate administra cu un
evaporator (depinde de apicultor)doza fiind de 2 ml/rama sau 20ml/corp. Suportul
impregnat se aseaza pe fundul stupului, sub gratar de sarma(se evita contactul direct cu
albinele). Asezarea pe fundul stupului mai are avantajul ca se evita pierderea matcii. Se
aplica 3-4 tratamente la interval de 4-7 zile, cand temperatura exterioara este de 12-25
grade C. Introducerea se face seara si se lasa suportul cu acid formic 24 de ore in stup,
perioada optima fiind dupa ridicarea corpului cu miere(in toamna). Tratamentele se fac si
in prezenta puietului, indiferent daca este capacit sau nu.
ACID LACTIC - CONCENTRAT 15%
Acidul lactic se foloseste in apicultura diluat 15%. In toamna, cand nu mai exista puiet in
familia de albine, fiecare fagure se stropeste cu 5 ml de solutie. Se fac 2-3 tratamente
cand temperatura exterioara depaseste 6 grade C.

MEDICAMENTE ANTI - NOSEMOZA

PROTOFIL - SIROP
Protofil este un produs romanesc avand la baza extracte din ingrediente naturale.
Contine principii active ca vitamine, minerale care stimuleaza secretia enzimatica
digestiva a albinelor. Se administreaza in sirop de zahar sau paste in urmatoarele
cantitati : in sirop 17ml/litru sirop , in paste 34 ml/kg de pasta. Se administreaza de cate
ori este nevoie cu o conditie : cantitatea totala administrata unei familii sa nu depaseasca
80 ml/an.

FUMIDIL B - PUDRA
Fumidil B contine ca principiul activ antibioticul fumagilina. Se administreaza amestecat
in sirop in urmatoarele cantitati: la o colonie mare 25 g/l sirop, la una medie 18g/750 ml
sirop, la un roi 18g/0,500 ml sirop. Se administreaza in hrana albinelor cantitatea de
sirop medicamentos in mai multe reprize sau prin stropirea peretilor si ramelor stupului,
iar cantitatea ramasa in hranitor spre consum.

ANTIBIOTICE DE UZ APICOL
ATENTIONARE : Folosirea antibioticelor in tratamentele familiilor de albine este
interzisa !! Nu se vor folosi decat in cazuri exceptionale, stiind faptul ca impurifica
produsele albinelor !!

LOCAMICIN - PUDRA
Este un medicament produs in Romania, folosit in tratamentul locii americane sau
europene. Substanta activa este oxitetraciclina. La 1 kg de zahar pudra se amesteca
2,5 g oxitetraciclina si se obtine produsul final. Familiile de albine afectate de loca se
pudreaza cu 80-100 g Locamicin. Tratamentul se repeta de 3 ori la interval de 3 zile si
inca de 2 ori la interval de 5-7 zile. Concomitent cu primele 3 tratamente se fac si 3
administrari de cate 250 ml de sirop preparat din 1 kg Locamicin la 1 litru de apa.

OXITETRACICLINA
Oxitetraciclina se foloseste in tratamentul locii americane si europene. O cantitate de 0,5-
0,75 g substanta pura se amesteca de catre apicultor cu 1 litru de sirop. In functie de
puterea familiei si de gravitatea bolii se aplica 4-5 administrari, cate 250-500 ml, la
interval de 4-5 zile.

ALTE ANTIBIOTICE
In apicultura se mai folosesc si alte antibiotice cum sunt TERAMICINA ,
STREPTOMICINA , SULFATIAZOL , ERITROMICINA etc. Unele dintre ele au devenit
total interzise spre folosinta, altele se folosesc numai in cazuri exceptionale.

SUBSTANTE DEZINFECTANTE

SODA CAUSTICA - LESIE


Soda caustica se foloseste dezinfectarea echipamentelor apicole din lemn. Pentru a
obtine o solutie dezinfectanta se combina apa si soda caustica pura in proportie de 4/100
(4 parti soda caustica la 100 parti apa). Prepararea lesiei trebuie facuta cu atentie pentru
ca prezinta un risc mare de accidentare al apicultorului. Daca lesia obtinuta nu se
foloseste in momentul prepararii se incalzeste ulterior pentru a potenta efectul
dezinfectant. Dupa ce lesia se aplica pe stupi acestia se vor clati in mai multe ape.

SODA CALCINATA - SOLUTIE


Soda calcinata este un alt produs folosit in dezinfectarea echipamentului apicol din lemn,
mai putin periculos pentru apicultor. Are un efect dezinfectant bun daca se prepara o
solutie cu concentratiea de 5-6% (6 parti soda calcinata la 100 parti apa). Se aplica
fierbinte pe stupi, operatiune urmata de o clatire puternica cu apa.

ACID ACETIC TEHNIC - LICHID


Acidul acetic tehnic este folosit la dezinfectarea fagurilor. Fagurii se depoziteaza in
corpuri de stup asezati in stive si bine etansati. Se aseaza la fundul stivei, intr-o tava,
cantitate de 2 ml acid acetic tehnic conc. 60-95 %, la litrul de volum.

ALTE DEZINFECTANTE
In apicultura se mai folosesc substante dezinfectante cum sunt cloramina , apa
oxigenata , alcool 96 , batoane de sulf etc. Folosite in concentratiile recomandate
sunt eficiente in dezinfectarea diferitelor echipamente.

Bibliografie : Manualul apicultorului - ed.7 - autor colectiv ; Bolile albinelor - Wolfgang Ritter - ed.2000 ; Diferite
prospecte de medicamente ;

STUPI ORIZONTALI - SCHITE

Schite pentru constructia unui stup orizontal , parti componente , sectiune transversala ,
sectiune paralela cu urdinisul , sectiune perpendiculara pe urdinis.
Schite stup multietajat model RO
PROCURAREA ECHIPAMENTELOR FOLOSITE IN APICULTURA

Ce echipamente folosite in apicultura cumparam ? Ce trebuie sa avem in vedere cand cumparam aceste echipamente ?
Aceasta pagina incearca sa dea cateva solutii apicultorilor .

Stupii
Sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita
investitia cea mai mare. Ce trebuie sa avem in
vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului
(presupunem ca deja alegerea a fost facuta), ci doar
ce sa urmariti la cumparare. Stupii trebuie sa fie
construiti din lemn de calitate, bine uscat (atentie,
aici puteti avea mari surprize), fara noduri
cazatoare, bine incleiati si finisati. Evitati stupii din
polistiren greu, care in ciuda unor avantaje nu sunt
folositi pe scara larga nici in Occident. Exemplu :
daca doriti sa practicati apicultura bio, una din
conditii este aceea ca stupii sa fie confectionati din
materiale naturale. Evitati cumpararea de stupi
invechiti sau noi de oriunde.

De cele mai multe ori materialul folosit nu este de


calitate sau bine uscat (astfel se explica si pretul
mai mic). Stupii pot fi imbinati in doua feluri : cant-cant , sau nut-feder. Ambele versiuni
sunt bune cu conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa aiba batute si cuie de
siguranta. Cumparati doar stupi nevopsiti (pot fi simplu impregnati), pentru a va putea
da seama de existenta defectelor. Verificati daca stupii corespund ofertei producatorului
ca numar de elemente si caracteristici. Discutati cu producatorul toate amanuntele.

Ramele
Desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa. Ca si stupii, ramele
trebuie sa fie construite din lemn de calitate, uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie sa
respecte cotele si tolerantele admise de standard. Ramele pot fi facute din doua esente
de lemn : rasinoase sau tei. Amandoua sunt bune daca materialul este de calitate.
Finisarea ramelor este foarte importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme cu
igienizarea si curatirea lor. Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe ele pentru ca
acesta e un semn ca au fost facute din material insuficient uscat.

Costumul si masca de protectie


Acestea trebuie sa va asigure protectia deplina. Evitati mastile din plasa metalica si
costumele din materiale inchise la culoare, culorile pastelate, deschise, fiind de preferat.
Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort. Intrebarea
este daca aveti nevoie de echipament de protectie, unii stupari evitand folosirea
lui.Raspunsul este "da", pentru ca folosirea acestui echipament va fereste de riscul
intepaturilor, chiar daca familia este blanda. Nu este o rusine sa porti un asemenea
echipament, singurul reper care poate fi ignorat fiind manusile , care sunt folosite numai
de cei cu mari probleme alergice.

Afumatorul, peria, dalta, scaunul de lucru


Afumatoarele sunt de mai multe feluri, toate fiind bune daca respecta urmatoarele : tabla
sa fie bine incheiata, pentru a nu avea pierderi mari de fum, sa asigure debitul de aer
necesar, sa fie usor de manevrat. Achizitionarea unui afumator din inox nu se justifica,
fiind bun si unul de tabla zincata.
Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat, cat si cele din sintetic. Singura
conditie este aceea ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora albinele.
Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri, materialul din care sunt facute trebuind sa
fie de calitate. Se vor evita daltile prea ascutite, acestea putand provoca raniri.
Scaunul de lucru - este un accesoriu util, construit din lemn de rasinoase. Trebuie sa fie
ergonomic, usor si bine incheiat. Se foloseste si ca ladita de scule.

Coliviile pentru matci


Sunt de mai multe feluri : de transport, de eclozionare, de introducere. Cele care au in
componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarma sa fie
cea recomandata. Se are in vedere grija cu care sunt construite.

Cutitul , furculita de descapacit


Sunt recomandate cele din inox, material agreat la nivel legislativ. Dezinfectia lor poate fi
facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere. Alegeti modele clasice si mare atentie la cele
cu incalzire electrica, care trebuie sa corespunda din punct de vedere a protectiei muncii.

Tava , masa de descapacit


Materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar. Nu se mai admit cele
construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul, existand riscul
contaminarii. Cat despre modele, ramane la alegerea dv., functie de buget.

Centrifuga
Necesita o investitie mare, dar care odata facuta inseamna o investitie durabila, necesara
si utila. Materialul este inoxul alimentar, orice alt material nefiind agreat. Sunt bune si
centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar de
productivitatea muncii si pret. Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) , numai
inoxul va asigura puritatea ceruta.

Sitele
Trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre albine,
ceara,etc.). Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva. Prima
trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala. Materialul
din care sunt construite este inoxul alimentar. Atentie la trainicia lor, acestea trebuind sa
fie destul de robuste.

Maturatoarele , vasele pentru depozitare


Inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai rau caz, plasticul alimentar (acel
plastic alb, dur). Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita, numai ca sunt mai greu de
manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire. Se evita cu desavarsire
depozitarea mierii in vase improprii, recolta fiind compromisa prin impurificare. La
inceput puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si ca maturatoare.
Evitati recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu de manevrat.

Topitorul solar
Se construieste din lemn, tabla si sticla. Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitati
topitoarele complicate constructiv, mari si grele.

Colectoarele de propolis si polen


Sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata. Acestea trebuie sa fereasca polenul
(pana la recoltare) de intemperii. Placa activa trebuie sa aiba ochiurile calibrate pentru a
nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru diversificarea productiei.

Nucleele de imperechere
Se construiesc din lemn de rasinoase de calitate. Aceeasi atentie la calitate ca si la stupi.
Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp. Trebuie sa se asigure o separare
totala a albinelor, deci mare atentie la etanseitati.

INVENTAR DE STUPINA
Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate , apicultura nefacand exceptie de la
aceasta regula. Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional este legat de aceasta frumoasa indeletnicire o
sa detaliem lista cu echipamentele si materialele necesare infiintarii unei stupine. Lista prezentata in aceasta pagina
este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta fiind numarul minim de stupi de la care putem spune
ca abordam domeniul din postura de semiprofesionisti. Poate la o prima vedere o sa credeti ca investitia este destul de
consistenta, dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere, o sa vedeti ca nu este deloc asa.

Utilaje principale de intretinere


- Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee de
imperechere - 25 buc. ; rame goale de rezerva - 10
buc/stup ; corpuri rezerva - 10 buc. ; cabana
apicola - 1 buc. ; dulap pentru pastrat fagurii - 1
buc. ;

Utilaje pentru extragerea mierii


- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1
buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit - 1
buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ;
maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane
depozitare miere

Scule diverse pentru intretinere


- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie +
masti - 3 buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii introducere
matci - 30 buc. ; perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2 buc. ; pinten lipit
faguri - 2 buc.; cantar de control - 1 buc. ; gratii Hanemann - 100 buc. ; gratii urdinis -
100 buc. ; colectoare propolis - 90 buc. ; colectore polen - 90 buc. ; roinita - 1 buc. ;
sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci - 1 buc. ; sablon botci - 1 buc. ; lampa butan
- 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ; izolator fagure - 3 buc. ;

Utilaje conditionat ceara


- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara - 3
buc. ;

Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame ;
cuie ; vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor fiind
costisitoare. Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani), deci si investitia
este esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in anul
precedent. Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare. O regula de
baza este sa achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de avantajoase ar fi
ca pret nu au nici o valoare. Niste stupi vechi, cu lemnul putred, plini de spori ai
diferitelor boli sau o centrifuga ruginita, reprezinta adevarate pietre de moara, legate de
"gatul" unei afaceri de succes. La vremuri noi...oameni noi...si scule noi .

INSARMAREA RAMELOR DE STUPI

Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali, au insemnat pentru apicultura o dezvoltare accelerata.
Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in rame si claditi de albine lasa de dorit. In scopul
eliminarii acestor neajunsuri, apare necesitatea insarmarii ramelor, operatiune care inseamna teserea unei retele de
sarma pe cadrul ramei. In acest fel, atat fagurele artificial ca atare, cat si cel rezultat dupa cladire, au o rezistenta
marita, putand face fata tensiunilor aparute din diferite motive.

Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1) In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor,
fagurii plini cu miere, pastura ori puiet si acoperiti de albine, cedeaza mecanic
desprinzandu-se de pe sarme se rup sau se indoaie.
2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar defecte de cladire,
deformari, ruperi si indoituri.
3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice, cand forta
centrifugala exercitata asupra ramelor cu faguri este mare. Se intampla deseori ca fagurii
sa cedeze in apropierea spetezei superioare, deoarece acolo nu a fost crescut puiet, fiind
in permanenta prezenta o coroana de miere. Practic fagurele este mai rezistent (datorita
camasilor de nimfa ramase in celule) pe suprafetele unde se face cresterea puietului.
4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti degradarii
fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul mijlocului de
transport. Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage concluzia ca o
insarmare cat mai corecta si atenta a ramelor inseamna mai putina bataie de cap pentru
apicultor.

Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al
ramelor. Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?

1) Modul de distribuire al sarmelor sa fie in


corelatie cu scopul urmarit si cat mai uniform.
2) Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de
sarme, avand grija sa nu apara gauri in foaie, cu
sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3) O atentie deosebita trebuie data marginilor
fagurelui,care trebuie protejate de rupere sau alt tip de deteriorare.
4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme, care maresc
rezistenta la centrifugare.
5) Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca intervine o
anume dilatare termica.

In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate


randuri de sarma sunt montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari categorii :
insarmarea orizontala ; insarmarea orizontal-oblica ; insarmarea orizontal-verticala (vezi
fig.) Toate acestea au avantajele si dezavantajele lor, scopul urmarit in final fiind
acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.

Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand
ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele de
magazin cu 3 sarme. Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15
mm de leatul superior, restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric, una fata de alta.

Pentru asigurarea unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de acelasi
leat superior, cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La montarea fagurelui
se are in vedere lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul superior 3-4 mm, fata de
laterale 5 mm, iar fata de leatul inferior 5-10 mm.

Insarmarea orizontal - oblica


Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea
consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.), care vor asigura o
trainicie sporita. Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi deziderate,
expuse mai sus.

Insarmarea orizontal - verticala


Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles,
reteaua de sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic mai
complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim, daca
nu acela de a face o treaba buna? Deoarece intentionam
sa promovam acest tip de insarmare, vom dezbate mai pe larg subiectul, asta
neinsemnand ca dorim sa impunem metoda. La urma urmei, totul se rezuma la optiunea
personala a fiecarui apicultor.

Principalele operatiuni executate sunt :

Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina de gaurit
electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul situarii
gaurilor in acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea interioara a
elementelor ramelor, astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca sarmele nu sunt
montate corect, atunci si cladirea ulterioara a fagurelui de catre albine va fi defectuoasa.
Atentie : este foarte important ca gaurile sa fie date in asa fel incat ca sarmele
marginale, orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5 cm de toate stinghiile
ramei (vezi fig.).

Tipul sarmei si taierea ei


Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila. Pentru
asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama de orizontal
si 3,2 m, pentru rama de multietajat. Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa
se stabileasca lungimea necesara.

Montarea si fixarea sarmelor


Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri orizontale.
Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9 m pentru
traseul vertical (rama de orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua lungimi sunt
egale, adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele verticale
de alta. Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza fagurele artificial.
Fixarea sarmei se face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa fie subtiri si scurte(1
mm grosime,10 mm lungime). Dupa ce fixam un capat al sarmei, aceasta se intinde cu
grija pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel de-al doilea cuisor. Fixarea sarmei
pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul cuiului se ingroapa in rama ,batand cu
ciocanul.

Fixarea fagurelui artificial


Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre speteaza
inferioara, spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe calapodul apicol
umezit si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea in care se asigura
urmatoarele distante : la speteaza inferioara, fagurele aproape lipit, pe laterale si
speteaza superioara 2-3 mm. distanta. Pentru lipire se pot folosi pintenul apicol,
randalina apicola, un ciocan de electronist cu ciocul modificat sau mai modern
transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In toate aceste cazuri se are in vedere ca
lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor. Unde din neatentie
fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor


Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor fructiferi,
sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot, se trec la
rezerva , urmand a fi utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri de stup, dulapuri
speciale, obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina deformarea lor.

Bibliografie : M.Atanasiu - Insarmarea ramelor - Apicultura in Romania nr.3/1989 ; T.Bogdan si col.- Cartea stuparului
PRELUCRAREA CERII IN STUPINA
Ceara de albine este o resursa importanta in apicultura, dar care din pacate nu este indeajuns exploatata . Ceara in
stare bruta poate fi impartita in doua categorii : o ceara de prima calitate care are o culoare deschisa obtinuta din
rama claditoare, descapacire etc, si o alta considerata calitativ inferioara , obtinuta din fagurii vechi. In cele ce
urmeaza vom prezenta doua metode de prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari , cat si in cele mici.

Metoda pentru stupinele mici si medii


Aceasta metoda este recomandata pentru apicultorul care detine un numar mai mic de
stupi. Micile cantitati de ceara pe care stuparul le recolteaza se pot deteriora fiind atacate
de gaselnita,mucegaiuri etc., daca nu sunt prelucrate. Metoda este simpla iar ustensilele
folosite usor de procurat. Setul de prelucrare este compus din : o oala smaltuita de 4-5
litri, o cratita smaltuita de 4-5 l, o strecuratoare mare careia ia fost atasata o bucata de
tifon , o lingura mare de lemn .

In oala se pun fagurii de prelucrat si se adauga apa de ploaie , in cantitate egala cu masa
de ceara (ex. un kg de ceara , un litru de apa). Este recomandata folosirea unei ape
dedurizate pentru a da o culoare frumoasa si consistenta produsului final. Oala cu apa si
ceara se aseaza pe aragaz si amestecand din cand in cand asteptam sa se topeasca
fagurii. Trebuie sa avem grija ca amestecul sa nu dea in clocot pentru a nu degrada
ceara (reactia de hidroliza). Mixtura rezultata o strecuram in cratita. Cratita se acopera
cu materiale textile groase in scopul racirii cat mai lente a mixturii. Cu cat racirea este
mai lenta cu atat se produce o separare mai buna a cerii de rezidurile ramase.

Putem lasa la racit si decantat pana a doua zi cand calupul rezultat se scoate usor din
cratita. In partea inferioara calupul o sa contina reziduri ce se pot rade cu un cutit.
Aceste reziduri cat si cele ramase de la strecurare se lasa la uscat pentru ca mai contin
inca destula ceara. Repetam operatiunea de cate ori mai strangem alte cantitati de
fagure. In toamna toate calupurile de ceara se retopesc dupa acelasi procedeu si se
toarna intr-o forma mai mare.

Sfaturi finale : respectati proportia de 1/1 dintre ceara si apa ; folositi apa
dedurizata(apa de ploaie) ; mixtura nu trebuie sa dea in clocot pentru ca se pot produce
accidente sau deteriora produsul final ; raciti lent pentru o buna separare ; colectati si
uscati rezidurile ramase.

Metoda pentru stupinele mari


Cand numarul familiilor de albine este mare sau cand apicultorul doreste sa transforme
prelucrarea cerii intr-o afacere conexa se simte nevoia unei metode cel putin
semiprofesioniste. Asta presupune ca utilajul simpludescris mai sus
sa fie inlocuit cu o presa, care poate asigura un rezultat mult
superior. Un utilaj de acest fel este reprezentat de presele tip
Antonescu. Folosirea acestor prese asigura apicultorului un bun
randament de extragere (aprox. 190 g ceara/fagure Dadant) , cat
si un bun randament al muncii( 30-80 faguri/ora).

Presa Antonescu 1 - presa manuala de ceara ,fig.1, are o


capacitate de prelucrare de 30 faguri reformati/ora cu un
randament de 16 g ceara purificata/dm patrat. Constructiv presa
este un simplu teasc care insa este prevazut cu izolatie termica a
cuvei.

Presa Antonescu 2 - fig. 2 , este o varianta imbunatatita care


asigura un randament de extractie si o productivitate marita.Este
prevazuta cu un reductor de turatie si forta 1/18,o cuva cu pereti
dubli si un generator de aburi. Capacitatea de prelucrare este de
80 faguri/ora la un randament de 16 g/dm patrat.

Extractia cerii cu presele Antonescu (descrierea autorului) Fagurii


vechi, sfaramati, cu sau fara sarme, se pun la topit,pe un foc
potrivit intr-un vas emailat sau din inox cu o cantitate egala de apa de ploaie. Cand
acestia s-au topit si corpul presei s-a incalzit,se trece la extractia cerii.

Deasupra gratarului de lemn 1 se asterne un strat de paie 2 cu o grosime de 20-25


mm.Deasupra , in centrul sau , se toarna 800-1000 g miscela ( faguri topiti + apa ) 3. Se
asterne un nou strat de paie si apoi inca o portie de miscela , operatie care se repeta
pana la umplerea corpului presei. Peste ultimul strat de paie , care trebuie sa fie de 3-4
ori mai gros fata de celelalte , se aseaza discul de lemn 4. Prin actionarea volanului 5 se
alatura de acesta discul metalic 6. Apoi se actioneaza - spre dreapta - manetele 7 , pana
ce discul metalic 6 a coborat lent in corpul presei , aproape 75% din inaltimea acestuia.

Ceara si apa reziduala se scurg in colectorul - decantor C.D. Cand acestea au atins nivelul
superior al conductei "t" , apa reziduala de la fundul colectorului - decantor este eliminata
, conform schemei , pe baza cunoscutului principiu de functionare al vaselor comunicante
si a diferentei de densitate dintre ceara si apa. Ulterior ceara obtinuta se retopeste si se
toarna in calupuri mai mici sau mai mari.

Consideratii personale - presele de tip Antonescu se pot realiza de orice apicultor la un


pret mult mai mic decat alte prese de aceeasi capacitate existente in comert. Realizand
un astfel de utilaj se poate incropi chiar o mica afacere, prelucrand fagurii vechi pentru
alti apicultori, sporind astfel veniturile personale.

Bibliografie : Costica Antonescu , Albinele si noi , 1982 ; Literatura apicola diversa

MARCAREA MATCILOR IN STUPINA

Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai pretentiosi, nu este deloc asa.
Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa identifice matca familiei de albine, stie ca in anumite cazuri poate
intampina dificultati in a o repera usor. Deci se poate afirma ca marcarea matcilor are doua motivatii, acestea fiind
legate de usurarea reperarii matcii pe faguri cat si de cunoasterea varstei reale.

Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani

Din toate metodele prezentate in literatura de specialitate, noi am ales doua care se
detaseaza prin eficienta si simplitatea lor. Ce si cum folosim :

Instrumentul de marcat - un instrument ieftin si eficient se confectioneaza din lemn si


doua ace cu gamalie(bolduri). Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai putin de
10 min. Acesta are forma si lungimea unui creion
obisnuit, cu capetele rotunjite si tesite. La unul
din capete se infinge un ac cu gamalie drept,iar
in capatul celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest instrument de marcare se
poate atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai simplu, eficient si ieftin.

Vopsele - dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a fi
banala oja pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact,
rezistent in timp, si are o viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie de culoarea
anului, sa fie in termenul de garantie. Daca nu gasim oja de culoarea anului respectiv ,
se foloseste un lac de unghii incolor, pe care il coloram cu o cantitate mica de vopsea de
oua(netoxica).

Placute de marcare - in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici , acestea vor fi
obtinute prin stantarea unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este solutia cea
mai ieftina si nu trebuie sa ne facem griji pentru procurarea materialului. Stantarea se
face cu o preducea construita dintr-o mina metalica de pix, ascutita la unul dintre capete.
Marimea rondelelor nu trebuie sa depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru cine are
posibilitatea sa-si procure de "afara" rondele speciale de opalit este si mai bine.

Tehnica marcarii - din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face oricand . Noi
recomandam insa ca marcarea sa se faca inaintea
introducerii matcii in nucleul de imperechere. Marcarea
incepe prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde cu
varfurile degetului aratator, mijlociu si a degetului mare de
la mana stanga. Pentru cineva care face pentru prima oara
lucrarea, poate parea complicat si de aceea incepatorilor li
se recomanda folosirea capacului din fig.2.
Cu acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata
moale(burete etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate
folosi si un dispoziti de imobilizare ca cel din fig.3 , care asigura un bun control asupra
matcii. Cu mana dreapta introducem creionul de marcat in oja(cu boldul drept), scuturam
surplusul de oja si tamponam scutul dorsal al matcii(mijlocul primului segment dupa
cap).

Cand marcajul se face cu placute de staniol sau opalit, pentru lipire se foloseste o oja
incolora pentru staniol, sau adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai
placute de opalit(fara adeziv), se poate folosi cu succes aceeasi oja incolora.

La marcarea cu placute, imobilizam matca, tamponam scutul dorsal al matcii cu adezivul


special sau oja incolora, folosind capatul drept al creionului
marcator. Cu capatul indoit la 45 de grade (in prealabil
umezit),luam placuta marcatoare si o aplicam peste
adeziv,cautand sa obtinem o fixare cat mai centrala si trainica.

Cateva recomandari importante - la aplicarea vopselei sau


adezivului se urmareste cu mare atentie ca acestea sa nu atinga
radacinile aripilor sau sa intre in segmentul cervical al matcii.
Reintoarcerea matcilor in familii, nuclee se face dupa uscarea
marcajului si disparitia mirosului vopselei(30-40 min.). Pentru
mai multa siguranta matca marcata se introduce intr-o cusca de izolare , de unde va fi
eliberata de albine. Pentru a va face "mana", puteti exersa marcajul pe trantori si asa
veti verifica si calitatea si toxicitatea materialelor folosite.

Concluzii : pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack ,
acetona cu celuloid , duco , vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si creioane
marcatoare (gen "marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati !!

CULTIVAREA FACELIEI

Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de numeroasa. Apicultorii
trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care asigura productii mari de miere si a carei cultivare
reprezinta un mare beneficiu atat pentru albine cat si pentru apicultori. Acesta planta speciala este facelia.Cei ce doresc
formarea unei baze melifere proprii, situata in imediata apropiere a stupinei, trebuie sa cultive facelia, atat pe
terenurile propietate personala ,cat si pe cele aflate in propietatea tertilor. Planta, pe langa valoarea melifera, poate fi
folosita si ca furaj.

" Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si


spontan,facelia a fost introdusa in tara noastra ca planta specific
melifera dar care poate intra si in componenta amestecurilor
melifero-furajere, fiind si un bun nutret pentru animale. Facelia
este putin pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind in tara
noastra conditii bune de cultura in toate regiunile. Rezistand bine
la brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se poate
cultiva de primavara timpuriu pana toamna tarziu, furnizand
culesuri intr-o perioada deficitara in flora melifera.
Planta creste inalta de 40-60 cm,cu o tulpina ramificata purtand mai multe inflorescente
in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la baza.Perioada de vegetatie la
facelia este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile, iar durata infloritului
este de 30-50 zile depinzand de evolutia factorilor climatici.In zona de campie cu arsite
mari, cultura de vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele
mai umede si cu temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

Agrotehnica faceliei
Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in
mustul zapezii (februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul
infloririi salcamului, prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie
cand sunt intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si pentru rasarirea
si dezvoltarea plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat, iar
plantele au un ritm de vegetatie rapid, o dezvoltare viguroasa si o productie de nectar
buna.

Avand perioada de vegetatie scurta, facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce
elibereaza devreme terenul, intre acestea fiind si graul, cultura ce ocupa suprafete mari
in tara noastra. Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este deosebita
asigurand familiilor de albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si
constituie o sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante
leguminoase ca: mazarea, mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate da
amestecul cu borceag de primavara (mazariche + ovaz). Proportiile de semanat cele mai
bune sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.

Pregatirea terenului pentru insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul germinativ
trebuie bine maruntit incat samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod uniform.
Semanatul se face cu masina, distanta dintre randuri 12-15 cm sau 40-60 cm, folosind o
norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici,
pentru a se evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de samanta
variaza intre 200 si 500 kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de agrotehnica
aplicata.

Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55
zile,iar inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici,
producandu-se din mai pana in octombrie in functie de data semanatului.
Valoarea melifera a faceliei este mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens in
tot cursul zilei. Cantitatea de nectar secretata de o floare si implicit productia de miere la
hectar variaza foarte mult sub influenta factorilor pedologici, a evolutiei timpului in
perioada de vegetatie,a epocii de semanat si a agrotehnicii aplicate. In conditii favorabile
cantitatea de nectar secretata de o floare variaza intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie in
zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii de miere la hectar de 600-1000
kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de miere la hectar poata sa fie
intre 300 si 600 kg."

------------------------------------------------------------------------------------------
In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o sa
fie cultivata facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand
apicultorii au in proprietate suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole, decat
cele legate de cultura in sine si procurarea banilor pentru infiintarea si intretinerea
culturii.
Pentru cine nu are teren exista doua posibilitati :
- Colaborarea cu terti : In anul cand se doreste infiintarea culturii,se incheie contracte de
cultivare cu cat mai multi proprietari.In contract se stabilesc clar toate detaliile privind
drepturile si obligatiile partilor. O forma de colaborare contractuala este aceea in care
apicultorul vine cu samanta pentru cultura, in schimbul careia primeste un procent modic
din furaj dupa recoltare si dreptul de a folosi cultura in perioada infloririi pentru albine.

- Arendarea pamantului : Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la


propietari,infiinteaza cultura, o foloseste in scop apicol, recolteaza furajul si achita
contravaloarea arendei din beneficiile obtinute.

Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii : suprafetele de teren


sa se afle in aceeasi locatie ; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare pentru a
se asigura un potential melifer care justifica investitia.

Sursa : Manualul Apicultorului ; autor , colectiv ; ed.4 - 1979

APILARNILUL - PRODUCERE SI CONDITIONARE

Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru acest produs,venita din partea
producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor profesionisti sau amatori, o importanta
sursa de crestere a veniturilor. Vremea apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale sa apuna si doar o
diversificare a produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila.

Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor si
din continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit stadiu
larvar.Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei claditoare
si insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in principiu, totul se
reduce la o crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu larvar, urmata fiind de
recoltare.

Un pic de teorie : cand si cum cresc albinele trantori


Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile de
albine nu poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an( functie de stadiul
dezvoltarii familiei). Totusi se poate estima ca perioada aprox.
favorabila in conditiile din Romania este intre 15 mai si 1 iulie.
Cresterea puietului de trantor se poate face si in afara perioadei
optime, insa cu mai putin succes.

Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea sunt :


Puterea familiei de albine - o familie puternica, datorita dezvoltarii
accelerate din primavara , incepe cresterea mai devreme si cu un
numar mai mare de trantori, in comparatie cu una mai slaba .

Aprovizionarea cu polen - se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura, in


familii creste si cantitatea de puiet, inclusiv puietul de trantor. Referitor la prezenta
polenului in faguri(pastura), se poate afirma ca daca rama cu pastura si miere se afla in
imediata apropiere a ramei cu larve de trantor, numarul acestora creste.

Varsta matcii - prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este benefica
pentru cantitatea de puiet de trantor. In anul doi de viata matca creste cantitatea de oua
nefecundate depuse.

Alti factori - mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex.
situatia genetica), insa acestia sunt considerati ca fiind secundari.

Producerea apilarnilului
Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea
apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste familii
sa fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7 faguri bine
acoperiti de albine. Hrana,atat mierea cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere.
Prezenta unui bun cules de polen din natura reprezinta un factor favorizant. Daca
demararea productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor folosi acele familii care au
matci nascute in anul respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai performante.

Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim incepe
odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea ultimelor culesuri
de productie (1 august). Ca utilaj de obtinere a larvelor
de trantor se foloseste banala rama claditoare, pe care o
folositi curent in stupina. Deosebirea este aceea ca dupa
obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri naturali ce
contin celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se vor
reintroduce in cuib dupa fiecare sarja de apilarnil.

Obtinerea fagurilor cu celule de trantor


Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita,
insarmata pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama ca in fig.2 . In jur de 1 aprilie, cand
vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau inlocuitori. Mai
indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere sau un serbet,
datorita usurintei in administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se introduce rama
crescatoare conform fig.1, intre ultima rama de puiet si rama cu miere si pastura,
continuand si stimularea. In acest fel, intr-un anumit timp (dupa puterea si harnicia
familiei), obtinem fagurii necesari productiei. Pentru a grabi cresterea fagurelui, este
indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o rama reformata, dupa taierea
vechiului fagure).

Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)


In scurt timp de la cladire,s au chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza
acesti faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar, putem
recolta prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau semiautomat
cu ajutorul aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca. Deoarece
majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va folosi pentru
delarvare, o spatula din lemn, os sau plastic. Acest instrument are un capat ascutit, cu
care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm, usor curbata, cu care se
recolteaza continutul ramas in celula. Dupa recoltarea apilarnilului, fagurii se reintroduc
in familii, continuand cresterea.

Depozitarea si conservarea apilarnilului


Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar(tip PET), de
capacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa se
stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperatura de
conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere ca temperatura de
functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20 grade C, folosirea
acestuia este recomandata.

Alte detalii
Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in parte. Pe toata
perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare(inclusiv proteice). In
familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce concomitent cate
2 rame de productie, in lateralele cuibului(intre puiet si provizii).

Concluzii finale : Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere insa
multa atentie si timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din timp sa
incheiem un contract ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)
Bibliografie : Manualul apicultorului , autor colectiv , ed. 1979 , 2001 ; Cresterea matcilor , F.Ruttner , Apimondia ,
ed.1980