Sunteți pe pagina 1din 97

FAMILIA DE ALBINE

Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata familiilor de albine nu are
sens. Noi va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie, pentru ca o cunoastere aprofundata a albinei si a
modului ei de viata o sa va fie de mare ajutor in activitatea de apicultor. Sa incepem cu .....inceputul .

Indivizii dintr-o familie


In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare si
trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora


este variabil, osciland de la 10000 in
perioada de iarna, pana la 40000-80000 in
vara. Au talia mai mica(12-14 mm), o
greutate de aprox. 100mg si aripile sunt
de aceeasi lungime cu abdomenul. In fapt
lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea
familiilor de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai
lung(20-25 mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate
de 250-280 mg.

Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din
primavara pana in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm,
aripi ce depasesc abdomenul, capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine


Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor
crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic
viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cu


albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca
incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul
termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca
depune din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii
ajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat.
Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii
aprilie toata albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de
ingrijire a larvelor, putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte
mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se


gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depune
peste 2000 de oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care
3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori
favorizanti( lipsa de spatiu, ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii. Albinele
construiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de cateva zile. La
urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup.
Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din
albinele tinere, insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numeste
roi primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva

1
minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o alta
destinatie.

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara.
Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul
acesta daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele
nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi,
iese al doilea roi cu matca neimperecheata. Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o
vreme nefavorabila (ploioasa). Cand se intampla asta, acest roi contine mai multe
matci tinere. Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la
desfiintarea familiei de baza. Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa
intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza
cele mai mari culesuri de nectar si polen, perioada caracterizata de infloriri puternice
a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoreaza treptat,
matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod


natural toata albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de
albina aparuta in luna august, albina care neparticipand la cules are un organism
neuzat. Generatiile de albine iesite toamna, mai cu seama la sfarsitul lunii august,
septembrie si octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea
noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13
grade C. In toamna la aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largit
pe fagurii din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca
temperatura din interiorul ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C, nici in
perioadele cele mai geroase. Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc
incinta stupului, ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din
partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o
"coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai tinere) sunt mai rasfirate si prin
miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara. Producerea caldurii in
timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie consumand iarna 6-10
kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Inmultirea familiilor de albine


Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile,
iar in cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de
dezvoltare : ou , larva , nimfa.

Albina lucratoare : In
prima zi dupa
depunere, oul sta
vertical in celula, a
doua zi se inclina putin pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.
Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca,
produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta
are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de
albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi,
albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie
hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau
incolacite pe fundul celulei. In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul

2
celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula
cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese o
gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a
iese albina lucratoare.

Stadiul dezvoltarii Matca Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si


Lucratoare Trantor
Ou 3 3 albina lucratoare. Diferenta este ca
3
Larva 5 1/2 6 6 1/2
Larva capacita,prenimfa,nimfa 7 1/2 12
depunerea oului de catre matca se face
14 1/2
Total zile 16 21 in celule speciale numite botci si in
24
modul de hranire. Cand albinele se
pregatesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care
matca depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele
cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare
ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea
botcilor numai cu laptisor de matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai
modul de hranire si anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se
consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea
mai mare(24 de zile).

Activitatea, cuibul si hrana albinelor


Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele
20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile
ale vietii devine albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zile
albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc
puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si
polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume
intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul ,
depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18
zile cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18
si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta
perioada albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules
abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe
ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina
lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu
diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au
forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de
lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai
rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa
nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau
vegetala. Daca despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica,
atunci polenul este hrana proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de la
o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

LUCRARI DE PRIMAVARA IN APICULTURA

3
Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru : anul apicol incepe toamna ! De felul cum
sunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul : productia, starea de sanatate, marimea stupinei si in
general tot ce tine de buna desfasurare a lucrurilor. Totusi pentru a nu crea confuzii, vom suprapune anul apicol
cu cel calendaristic, urmand ca pe masura ce va veti familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa faceti aceasta
separare singuri. Acestea fiind spuse sa trecem la treaba . Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor, primavara
in stupina trebuie facute mai multe lucrari. In ordine cronologica (subliniem ca toate au importanta lor) acestea
ar fi :

Pregatirea vetrei stupinei


Pe la inceputul lunii martie(functie de starea
vremii)demaram primele actiuni :
- curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi
topirea, adunam si inlaturam crengile, frunzele
si in general toate resturile, urmarind o
igienizare totala
- asezam stupii pe locurile definitive, functie de
sistemul ales, urmarind ca urdinisurile sa fie
orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze
de caldura soarelui
- curatam prin urdinis( cu o sarma) stupii de
albine moarte si alte resturi ; acestea se vor arde neaparat
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile
reci ale inceputului de primavara

Supravegherea zborului de curatire


In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup, au
acumulat in intestine reziduri care acum trebuie eliminate. De aceea in primele zile
calduroase( temperatura ajunge la peste 15 grade C), trebuie sa stimulam
efectuarea acestor zboruri de curatire. Daca inca mai este zapada pe vatra stupinei
este recomandat sa intindem paie pe jos. Urdinisele se vor deschide larg iar capacele
se vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul stupului. Tot acum unii
dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta : introduc in mijlocul
cuibului un fagure gol, bine cladit, in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut.
Cand observam ca zborul de curatire a fost facut de totalitatea familiilor, reducem
urdinisele la 3 cm si bineanteles asezam capacele care au fost saltate.

Primul control si stramtorarea cuiburilor


Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara, in care
vom evalua starea familiilor de albine, operatiune dublata de o stramtorare a
cuibului. La deschiderea stupului constatam :
- prezenta hranei care exista in faguri, stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere
pe ambele fete
- prezenta matcii, dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului ; daca puietul nu
exista totusi nu trebuie sa ne ingrijoram : unele matci isi incep mai tarziu ouatul si
de aceea este necesara repetarea controlului dupa o saptamana, pana cand tragem
o concluzie corecta.

Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree,
si pe cei ce contin multe celule de trantori. S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de
albine decurge normal daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim. In
acest scop stuparii vor "stramtora cuibul". Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului
care este cel mai expus soarelui astfel : fagurii cu puiet se aseaza in mijloc, ei fiind
marginiti de faguri cu miere si pastura ; in cuib se lasa strict atati faguri cat pot
acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de lucratoare ; in ce priveste
rezerva de hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles

4
pastura. Atentie mare ca la stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu
orfanizati accidental familia. Cuibul se limiteaza cu o diafragma mai scurta, dincolo
de ea fiind asezati fagurii cu resturi de miere, aceasta delimitand compartimentul de
hranire.

Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi


curatate, reparate si dezinfectate. Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi,
urmand ca pe masura ce mutam albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea
este foarte necesara pentru ca pe langa toate celelalte, sa pastram o stare de igiena
perfecta. Toate aceste lucrari sunt decisive, necesita sa avem ceva timp la dispozitie
si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.

Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana


Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice
stupina chiar daca apicultorul este lipsit de experienta. In acest scop folosim
urmatoarele rezerve:
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in
celulele din partea opusa a fagurilor ocupati partial
- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri, miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei

In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla


cate 1-2 faguri cu miere care nu au fost folositi de albine. Asta se intampla din cauza
ca odata format ghemul de iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe
fata fagurilor unde se afla. Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care
contin provizii, si care din motivul mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc
aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui bastonas de lemn se fac 2-3 gauri de
grosimea unui creion. Apoi se indeparteaza ramele cu faguri si putine albine din
ambele margini ale ghemului. Se introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita in
spatiu liber care tocmai a fost creat. Fagurii scosi(cu putine albine pe ei) se alatura
de fagurii cu miere, bineinteles si ei gauriti pentru a permite circulatia albinelor.

In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se
procedeaza la ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.
Introducerea lor in stupi se face dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu
dispunem de acesti faguri, se poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi
turnata in faguri goi. Hraniri de calitate se mai pot face cu turtite de miere
cristalizata si framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita, cat si cu
serbet de zahar. Aceste turtite se aplica direct pe partea superioara a ramelor. Este
de dorit insa ca aceste interventii sa fie facute numai in caz de urgenta, putand evita
aceste situatii neplacute printr-o buna organizare a cuibului inca din toamna.

Completarea rezervelor de pastura


Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.
Aceasta este asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea
favorabila a familiilor de albine. Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de
1,5 kg de pastura. Pastura se asigura din toamna prin introducerea unui fagure plin
si la nevoie prin completarile de primavara. In primavara modurile de administrare
sunt:
- Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii ; apoi frecam fasiile in mana
pana la separare. La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o
cantitate dubla de miere. Se mai adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se
omogenizeaza. Se toarna amestecul in faguri administrand zilnic cate 200g, pana la

5
aparitia culesului de polen.
- Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra
ramelor sub forma de turtite proteice de completare.
- Amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului
sub forma de turtite.

Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la


rezerva, apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere
sau pastura si miere.

Dezinfectia stupilor
Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara (din
diferite motive) sa stiti ca acum a sosit momentul. Dezinfectia se face cu scopul
pastrarii sanatatii familiilor de albine. O casa curata inseamna eliminarea unor
probleme grave. Lucrarea consta in mutarea familiilor de albine in alti stupi, pe care
i-am curatat si dezinfectat. In principiu lazile se curata de resturi de ceara, propolis,
pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza o limpezire,
o uscare si neaparat flambarea cu flacara.

Largirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importanta, avand in vedere ca interventia stuparului
poate face mult bine, dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect. Prin
largirea cuibului trebuie sa raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua.
Trebuie sa avem in vedere urmatoarele conditii generale:
- existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine
doici ; la un numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi
mica
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
- conditiile interne si externe, precum si caracteristicile biologice. Acestea tin de
temperatura externa, de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in
stup cat si de faptul ca prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza
activitatea matcii. In principiu matca este oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa
cei cu pastura.
- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare ; printr-o hranire abundenta
se pot introduce in stup dezechilibre importante

Efectiv largirea se face astfel : semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib
sunt ocupati cu puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se
adauga un fagure bine cladit. Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu
puiet. Dupa ce si acesta a fost ocupat cu puiet, se introduc treptat alti faguri tinand
seama de cresterea populatiei. Primul fagure introdus trebuie sa fie un fagure in care
s-au mai crescut cateva generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri claditi in
care nu a fost crescut puiet. Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere
(care vor fi descapacite) este un factor favorizant.

O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu


apa calduta sau miere diluata. La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules
largirea se poate face si cu un fagure artificial. Acest fagure se aseaza dupa ultimul
fagure cu puiet si in momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in
mijlocul cuibului.

Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu
precadere la stupii orizontali si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind

6
de o constructie aparte se manuiete diferit. La acest tip de stup largirea se face prin
inversarea corpurilor, manevrarea ramelor si desele interventii in cuib nemaifiind
necesare.

Intarirea familiilor slab dezvoltate


Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in
stupina o parte din familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza
anume definita. La urma urmei acest lucru tine de o anume normalitate daca ne
gandim ca o familie de albine poate fi asimilata unui "organism". Pentru a uniformiza
puterea stupilor se practica metoda prelevarii de rame cu puiet capacit din familiile
puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.

Concluzii
Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se
executa in stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o
sa aveti in preajma primului cules major stupi puternici, capabili sa valorifice
resursele nectarifere. Si pentru asta nu mai aveti nevoie decat de vreme buna !

LUCRARI DE VARA IN STUPINA

Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din primavara si acum asteapta
roadele muncii lor. Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au asigurat familiilor necesarul de miere si polen.
In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de miere marfa, dar marea multumire este ca albinele au hrana din
abundenta. In general culesurile sunt de mare intensitate, insa durata lor este scurta. Aceste culesuri pot fi
timpurii (salcam, zmeuris), de vara (tei, faneata, floarea soarelui) si tarzii.

Recunoasterea unui cules


- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential,
albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului
ca albinele alungesc celulele si capacesc
mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul
caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica
activitatea, pentru a evapora apa din nectarul
proaspat cules.

Conditii pentru valorificarea culesurilor


Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu
orice familie de albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.
Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu
puiet
- familiile sa fie in stare activa, stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire
sau in preajma roitului isi diminuiaza mult activitatea

Cum obtinem acest deziderat ? Cu lucrari facute la timp :


- familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera
posibilitatea ca dezvoltarea cuibului sa se faca normal, depozitarea mierii sa fie
asigurata si a caror volum se poate mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor, ridicarea partiala a podisorului sau
inlocuirea acestuia cu o sita

7
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit, cu albina aferenta, aceasta operatiune
prevenind intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului
stupinei
- inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere, apte biologic si
genetic pentru performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma
culesului, in acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o
productie pe masura
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea, prin imputernicirea lor cu
puiet capacit ridicat din stupii puternici

Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine, in care culesul incepe


timpuriu. Zonele cu salcii, artar, cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot
oferi cantitati importante de miere. Stuparii care au in zona asemenea "comori", sau
cei care practica stuparitul pastoral, obtin rezultate remarcabile. Odata cu sfarsitul
primaverii, familiile de albine ating capacitatea maxima de dezvoltare. Daca nu se
intervine ferm, acestea vor intra in frigurile roitului si culesurile urmatoare-tei,
fanete, floarea soarelui - pot fi compromise. Formarea de noi familii si aplicarea
stricta a tuturor masurilor prevazute pentru aceasta perioada, pot impedica pagubele
ce vor urma si dau posibilitatea valorificarii culesurilor urmatoare.

Stuparitul pastoral - generalitati


In cautarea surselor variate si permanente de nectar, se practica deplasarea
stupinelor la masivele melifere. Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca :
lucrarile legate de pregatirea si manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ;
baza melifera, timpul de inflorire specific fiecarei zone si drumurile de acces spre
masiv ; locul efectiv de amplasare a stupinei, sursele de apa si tot ce tine de locatia
respectiva din punctul de vedere al asigurarii unui pastoral reusit.

Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului


melifer. In acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va
avea in vedere ca stupii sa fie umbriti, existenta unei surse de apa (care este foarte
necesara), posibilitatea ca stupina sa fie evacuata usor in caz de urgenta (deci
drumuri practicabile). Alegem vetre de stupina la marginea padurilor, in poienite sau
locuri cu raritura de arbori. Toti stupii vor fi verificati inainte de plecare, trebuind sa
ne intereseze atat starea familiilor cat si a cutiilor. Se astupa crapaturile, se
pregatesc toate sistemele de fixare, ventilatie etc.

Vom scoate fagurii plini si extragem mierea. Deplasarea la sursele de cules se va


face de preferinta noaptea : odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si
nu perpendicular pe sursa. La culesul de salcam, stupina se aseaza pe locuri insorite
- dat fiind faptul ca acest cules are loc la sfarsit de mai - pentru ca albinele sa
primeasca soarele inca de la primele ore ale diminetii. La tei si floarea soarelui, cules
care are loc in perioada de canicula, vom aseza stupii la umbra. Daca nu putem
asigura o umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite
materiale (paie, frunze). Daca nu facem aceasta, contingente intregi de albine vor
ventila stupul, neparticipand la cules.

Pregatirea familiilor - manuirea stupilor


Pregatirea stupilor - implicit si a familiilor de albine - se face diferentiat :

- Stupii orizontali : cu o saptamana inaintea debutului unui cules, fiecare familie


trebuie asigurata cu 5-6 faguri, pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului. La

8
introducerea acestor faguri, organizam cuibul astfel : la capatul stupului dinspre
urdinis se aseaza un fagure cu pastura, fagurii cu puiet, inca un fagure cu pastura si
miere, faguri cu miere, urmand apoi fagurii goi. Ce se intampla in timpul culesului :
albinele vor umple intai fagurii din cuib, prin depozitarea mierii in coroane. Cand
cuibul este completat in totalitate, depozitarea se continua in fagurii goi. Cateodata
mai este nevoie a se introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.

- Stupii verticali cu magazine : crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui
magazin deasupra cuibului. Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au
umplut magazinul, mai adaugam un magazin suplimentar, peste cuib, iar deasupra
acestuia magazinul plin. Albinele vor umple si magazinul adaugat si vor capaci
mierea in celalalt.

- Stupii multietajati : In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste
celelalte doua. Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o
capaceasca. Acum este momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2. In
acest fel depozitarea mierii continua in corpul 3, acum devenit 2.

Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor. Populatia


creste si sursa de hrana scade. In scopul mentinerii albinelor in stare activa, unii
apicultori fac hraniri suplimentare cu sirop de zahar 1/1. Pentru a crea loc matcii sa
oua (cuibul fiind blocat cu miere) se introduc faguri goi in mijlocul cuibului.

Extragerea si conditionarea mierii


In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere, care reprezinta poate
cel mai important produs al stupului. Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea
este un "organism viu" si de modul in care o recoltam si preconditionam, depinde
finalizarea cu succes a muncii noastre de 1 an. Aderarea Romaniei la U.E si exportul
actual spre aceste tari au introdus noi norme de calitate pentru miere.

Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate
din suprafata lor. Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita, mierea are un
continut de apa de 18-20%. Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede
cantitatea de apa depaseste acest procent. O prima concluzie ar fi aceea ca ramele
pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o buna maturare. De multe ori se
prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea prematura a celor pline.

Cum scoatem ramele pline : aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a


daltii apicole. Mult hulitele "podisoare izgonitoare, chimice" nu se vor folosi, pentru
ca prin continutul lor de substanta activa, riscam sa contaminam mierea. In schimb
se pot folosi izgonitoare cu sicana.

Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam
albinele. Atentie mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa
o vatamam. Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala, dupa
care punem rama in ladita de transport. Executam operatiunea cu grija si rapid
pentru a nu starni furtisagul in stupina. Camera in care facem extractia va fi curata si
dezinfectata, lucru valabil si pentru utilajele de extractie. Inainte de inceperea lucrarii
efective de extragere a mierii, se procedeaza la sortarea fagurilor dupa culoare. Daca
extragerea mierii se face mai tarziu fagurii trebuie preancalziti la 35 grade C, cu un
curent de aer cald.

Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari : descapacirea fagurilor si extragerea

9
propiu-zisa a mierii din faguri. Ce fel de echipament folosim : la un nivel mic se
poate folosi un vas descapacitor cu sita pentru separarea mierii de ceara, cutit sau
furculita de descapacit, un extractor tangential, un vas unde se scurge mierea, un
maturator, strecuratori diferite. Toate aceste utilaje se recomanda sa fie din inox sau
un alt material agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in pozitie orizontala,
cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui.
Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos.

Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca
fagurii sunt grei si s-ar putea rupe. Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa,
putem mari turatia pana la 200-250 ture/min. Dupa extractie, fagurii goliti se dau
familiilor pentru a fi curatati.

Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele, cad la fund, si
cele mai usoare se salta la suprafata. Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se
face la temperatura de 20 grade C in 3 zile, iar la 25 grade C in 36 ore. Dupa
decantare mierea se va trece in vasele maturatoare, unde procentul de apa scade
pana la limita admisa de norme. Depozitarea finala se face in recipiente de inox, sau
altele agreate de cumparator.

Concluzii
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase. Producerea si imperecherea matcilor,
formarea noilor familii si ingrijirea lor, au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu
mai are rost sa insistam asupra lor. Dupa cum si singuri v-ati dat seama... vara se
numara ....bidoanele..! Succes...!

LUCRARI DE TOAMNA IN APICULTURA

Vine toamna, mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari, carora trebuie sa le faca
fata. Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol, toamna reprezentand un nou debut si un prilej de a pune
stupina pe o alta treapta a performantei. Sa trecem iarasi la treaba !

Lucrarile de toamna demareaza la inceputul


lunii august si se impart in trei mari categorii :
Lucrari de intensificare a cresterii puietului;
asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregatirea cubului familiilor de albine in vederea
unei iernari de calitate.

INTENSIFICAREA CRESTERII PUIETULUI


Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai
puternice din iarna, trebuie ca inca din toamna
sa asiguram o populatie numeroasa, bine
hranita si intr-o stare de sanatate perfecta.
Acest lucru nu este usor de obtinut, stuparul fiind foarte solicitat, atat ca timp,cat si
ca volum de munca. Ce masuri trebuie avute in vedere:

Asigurarea de matci tinere si viabile:


S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere
a puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani
si in decursul verii sa facem inlocuirile necesare. Biologic matcile batrane isi limiteaza
depunerea puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si
polen, pe cand cele tinere se comporta altfel : isi mentin ritmul bun chiar daca

10
resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(intr-un cuvant valorifica mai
bine culesurile de intretinere). Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in
primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori
procentul este de 0,5%). Cu toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca
toamna daca folosim botci sau matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.

Deblocarea cuiburilor
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu
miere sau pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu,
instinctiv, albinele blocheaza cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de
hrana. Practic se intampla ca matca sa nu mai aiba unde depune oua, numarul
celulelor libere scazand drastic.

Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se


introduc periodic in mijlocul cuibului faguri claditi (recomandati cei in care s-au
crescut cateva generatii de puiet). Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea
fagurilor marginasi. La stupul multietajat lucrarea este mult mai simpla si se
realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor. Atentie insa, pentru ca trebuie sa
avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care gazduieste
rezervele de hrana

Asigurarea cu faguri de calitate


Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori
sau alte defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea
mult pe ganduri. Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona
fierbinte" a cuibului, adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.

Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare


Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.
Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei, albinele
recapatand starea febrila care caracterizeaza un bun cules. Stuparii pot pune familiile
in aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera
culesuri tarzii, fie prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea
unei vetre permanente adecvate.

Ce putem spune despre culesurile tarzii ? Cert este faptul ca prezenta lor are un
impact mult mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare. Cand
stuparii nu pot oferi albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin
oferirea catre familii a merii descapacite sau a inlocuitorilor acesteia (sirop de zahar).
Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa discutam cu alta ocazie, aici
limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri : descapacirea a 2-3 dm patrati
de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea cuibului ; hraniri cu
sirop de zahar concentratie 1/1, cate 200-300 g la interval de 2-3 zile ; deasemeni o
alta metoda este stimularea cu zahar tos, umectat putin cu apa sau miere.

Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele


proteice, prin asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial. In lipsa unui
cules se administreaza ca turtite (pregatite in acelasi mod ca in primavara) deasupra
cuibului.

Reducerea si impachetarea cuiburilor


Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o
stramtorare a cuibului ; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de

11
albine, marginiti de faguri cu miere si pastura. Fagurii scosi se trec dincolo de
diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi carata de albine in cuib. Atentie : nu
se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma, asta pentru a impedica o
formare gresita a ghemului de iernare.

Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara (a nu se comfunda cu


impachetarea finala din toamna). Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,
aceste operatiuni nu sunt necesare decat in cazuri putine, cand familiile nu ajung la
nivelul de dezvoltare cerut. Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a
populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.

ASIGURAREA REZERVELOR DE HRANA


Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o
miscare continua a lor. Cand conditiile externe permit, familia de albine demareaza
cresterea puietului - la inceput timid, pe suprafete mici de fagure - urmand ca odata
cu imbunatatirea vremii, inspre primavara, cresterea sa fie accelerata. Dupa cum
bine stiti albinele ce ierneaza (datorita conditiilor specifice) traiesc aprox.5-6 luni,
deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o lucrare foarte
importanta.

Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului. O familie


fara prea multa hrana risca sa se piarda in iarna, asta fara sa vorbim de cantitatile
mici de puiet crescute. Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema
hranei? Cateva deziderate de atins:

Calitatea hranei
Mierea din faguri sa fie numai miere florala. Ca o prima conditie ar trebui sa
mentionam ca mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi. Daca iernam
familiile cu aceasta miere in faguri riscam sa pierdem albinele (acestea neputand
face zboruri de curatire). O alta conditie ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie
capacita. Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe faguri(fara a
fi capacita) se poate deteriora. Consumata de albine, mierea alterata produce boli
grave. Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu
cristalizeaza. In special mierea de rapita, prin puterea mare de cristalizare, este
foarte daunatoare si trebuie inlaturata.

Ramele de miere si pastura


De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-
vara. O rama corect aleasa este aceea care cuprinde miere pe ambele
fete min. 2/3 din suprafata. Cantitativ asta inseamna ca o rama
standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat
1,8-2 kg. Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere, dar
acestea trebuie folosite cu multa precautie. Bineinteles acesti faguri
vor fi foarte bine construiti. Ca rezerva de pastura,fiecare familie
trebuie sa aiba min. 1 fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure
valabile recomandarile(privind calitatea lui) facute la cei cu miere.

Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare. Sunt
cazuri cand familiile nu pot strange mierea necesara datorita
conditiilor meteo ; apoi cand mierea de mana trebuie inlocuita, sau
cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere. In cazul stupului
vertical cu magazine sunt probleme care apar din insasi constructia

12
lui(mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un caz aparte.

Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu, adica imediat dupa ce s-au terminat
culesurile de vara. Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si
hranirile de stimulare, fiecare avand rolul si scopul sau. In cazul in care hranirea de
completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la aceasta sa participe in principal
albinele care nu vor intra in iarna. Daca nu respectam recomandarea atunci albina
din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup (ele vor muri
inainte de a creste generatiile noi de puiet). Ca un principiu general, hranirea de
completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va
face iernarea. Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata, iar mierea
completata sa aiba timp pentru a fi capacita.

La completare se va folosi un sirop de zahar, 2/1, cu un adaos de 1 gr acid citric(sare


de lamaie), la litru. Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg),
seara, cu luarea de masuri stricte de prevenire a furtisagului. O sa observam ca nu
toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in acest caz devine necesara
micsorarea portiilor. Cand timpul este inaintat, siropul de zahar se poate inlocui cu
serbet. Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este
cea cu miere, pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma.
Este de dorit ca aceste hraniri de completare sa fie terminate pana in 20 august.

PREGATIREA CUIBULUI FAMILIILOR DE ALBINE


Cu ce am putea compara aceasta lucrare ? Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o
casa ,pentru ca toata lumea sa se simta bine. Aranjarea cuiburilor familiilor de albine
se face in functie de terminarea culesurilor, starea vremii si prezenta puietului.
Timpul acestei aranjari difera de la an la an, iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte
bine momentul ales. In principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie ocupati de
albine, iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna. Sunt trei metode de aranjare a
fagurilor :
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda, si consta in aranjarea
fagurilor mai plini cu miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine
descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un
stup. Fagurii se randuiesc de o parte si de alta a diafragmei. Langa diafragma se
aseaza fagurele cu cea mai mare cantitate de miere, urmand fagurii cu cantitati
descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de
miere, urmatorii (asezati simetric) fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.

La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg


miere si sa fie bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv). La stupii multietajati
iernarea trebuie facuta de regula pe doua corpuri, in corpul superior trebuind sa
existe 14-15 kg de miere. In corpul de jos mierea se gaseste doar pe fagurii laterali.
In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp (situatie care nu e de dorit) se va
prefera o asezare centrala a fagurilor.

LUCRARI DE IARNA IN STUPINA

Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult. Venirea noptilor reci si foarte reci le
obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare". Lucrarile pe care le-am facut in toamna acum isi arata roadele. Ce
mai putem face pana la deplina instalare a iernii?

13
Izolarea termica a cuibului
In toamna am facut deja o impachetare
sumara, insa acum va trebui sa o facem pe cea
recomandata pentru iernare. Se stie ca albinele
nu incalzesc stupul ci doar interiorul ghemului.
Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face
pentru a creste temperatura in stup ci pentru a
feri albinele de variatiile bruste ale temperaturii.
Literatura de specialitate recomanda doua
metode de impachetare : bilaterala si
unilaterala. Experientele ultimilor ani au aratat
ca o impachetare bilaterala nu este necesara
pentru ca izoleaza prea mult cuibul.

Totusi, ea se aplica familiilor de albine slabe, pentru familiile normale fiind


recomandata cea unilaterala. In ce consta impachetarea unilaterala : la stupii
orizontali si cei verticali cu magazine, fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al
stupului. La diafragma se astupa toate fantele (se poate folosi si banda scotci) si se
izoleaza cu materiale care nu creaza condens. Deasupra podisorului se aplica o alta
impachetare din aceleasi materiale.

Impachetajul nu trebuie sa fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup.
Stupii multietajati - din nou cel mai usor de manevrat-se impacheteaza numai
superior, deasupra podisorului sau unilateral de catre stuparii care sunt "Toma
necredinciosul" si se ghideaza dupa principiul "totul e bun, daca nu dauneaza".

Ventilatia stupului
Ventilatia stupului este foarte importanta, daca ne ghidam dupa experienta trecutului
; familii de albine puternice in toamna, au iesit din iarna ca niste umbre de
nerecunoscut. Si asta datorita greselilor care au fost facute, cand nu s-a asigurat o
ventilatie corespunzatoare. O ventilatie corecta este lipsa totala a oricaror curenti,
altii dacat aceia proveniti din schimbul de aer, dintre urdinis si fanta din podisor. Deci
prima masura ar fi ca orice orificiu(in afara de cele doua mentionate) sa fie astupat.

Este recomandata si o anumita marime a urdinisului, care s-ar situa undeva la


valoarea de 0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame. In ceea ce priveste marimea
fantei din podisor, un mare stupar roman recomanda : "orificiul de aerisire din
podisor,trebuie sa fie de marimea unei palme". Daca curentii de aer vor circula
numai intre aceste doua fante(urdinis-podisor), veti asigura albinelor dumneavoastra
o traversare in bune conditii a iernii. Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de
stupi existenti in exploatare.

Pentru tipurile de stupi care sunt prevazuti cu sita de fund, antivarroa, lucrurile devin
si mai simple. Impachetajul este sumar, pe podisor fiind aplicata doar o simpla
paturica textila sau din papura, etc . Tabla obturatoare a fundului antivarroa, se va
pozitiona asfel incat sa fie asigurata o fanta pe 1/3 din suprafata. Sunt stupari care
isi ierneaza familiile de albine, inlaturand total aceasta tabla obturatoare. In ambele
cazuri, familia de albine sta ca intr-un clopot, bioxidul de carbon fiind evacuat numai
prin partea inferioara a stupului.

Aplicarea tratamentelor de toamna


Tratamentele cele mai eficiente impotriva varrozei se aplica in lipsa puietului. Acest
lucru se intampla mai tarziu in toamna, spre inceputul iernii. Stuparii trebuie sa

14
profite de zilele - putine ce-i drept - de vremea buna si sa faca aceste tratamente
conform prospectului si recomandarilor producatorilor de medicamente.

Protectia generala a stupinei


Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In
acest scop,s tupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare. Stupina se va proteja
cu garduri de inaltime medie care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de
aer. Stupii vor fi asezati pe postamente speciale, avand grija ca sa li se asigure o
anumita inclinare. Aceasta masura este benefica, in eventualitatea ca apa rezultata
din condens va fi eliminata. Exista 3 metode de iernare : iernarea in aer liber,
iernarea in cojoc si iernarea in adapost. Din punct de vedere al avantajelor si
dezavantajelor oferite de fiecare metoda in parte este de discutat. Recomandat insa
este o iernare in aer liber, cu luarea masurilor mai sus mentionate.

Supravegherea albinelor iarna


Odata cu venirea iernii,lucrarile din stupina s-au incheiat. Pentru stuparii care au
facut toate lucrarile "ca la carte" urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la
stupina reprezinta simple vizite de supraveghere. Mai mult, exista o anumita
categorie de stupari, care nu mai trec in aceasta perioada pe la albinele lor, prima
vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie. Acestia sunt "meseriasii", cei care pe
baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la perfectiune.

Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie ? La cate 3
saptamani interval, vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(si improvizat)
ascultam zgomotele din stupi. Ce ne-ar putea indica ele ?
- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala
in stup.
- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.

Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna, aceasta
numindu-se "foaia de control". Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe
ea, ne putem da seama daca exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia de
control" nu se poate instala, se examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu
o sarma.

Zborurile de curatire iarna


Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire". Inainte de
inceputul iernii albinele fac zboruri de curatire, fapt care are influente pozitive in ce
priveste iernarea. Nu de putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade
C , in lunile decembrie, ianuarie februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa
din stup.

Stuparul - ca si in primavara - trebuie sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele


masuri :
- curata urdinisurile, ridica capacele si saltelutele izolatoare, curata zapada,
imprastie paie. O practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca
albinele sa se agite si in acest fel sa iasa.

Un indemn : profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea


zborurile de curatire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca
acestea nu se fac de toate familiile.

15
Indreptarea starilor nedorite
In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie
rezolvate. Aceste cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se
intalnesc in practica apicola (cele mai multe fiind provocate chiar de noi).

- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta ; albinele aflate intr-o
astfel de situatie necesita o hranire suplimentara. Aprovizionarea se face cu faguri de
la rezerva. Dupa ce deschidem stupul, localizam ghemul de iernare. Introducem apoi
fagurele in locul in care lipseste hrana, nu inainte insa de a gauri fagurii de 2-3 ori,
pentru a inlesni circulatia albinelor. O alta metoda este hranirea cu miere cristalizata
fin, framantata cu zahar pudra. Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in
pungi gaurite sau hartie (deasemeni gaurita) si se administreaza albinelor deasupra
intervalelor gasite in suferinta. Cand nu avem miere indemna la boli, sau pur si
simplu aceasta lipseste, se foloseste serbetul de zahar administrat ca in cazul
precedent(turte). Se pot face si hraniri cu sirop de zahar dens, administrat in faguri,
dar asta numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.

- familia a ramas orfana: la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara


matca. Ideal ar fi ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva. Iernarea
acestor matci fiind o chestiune destul de dificila, se ajunge in situatia in care acestea
lipsesc. De aceea practica cea mai des folosita este unirea familiei in suferinta cu o
alta (mai slaba dar care are o matca buna)

Toate aceste lucrari se fac intr-o incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim
stupul de temperatura scazuta de afara. Aceste probleme ce apar trebuie neaparat
rezolvate pentru ca de ele depinde supravietuirea familiei in ansamblu.

Conditii generale de iernare


Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija. Ce trebuie sa
urmarim :
- sa poata fi protejata de vanturile reci.
- sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau
animale, sau de zgomote de alta natura, se vor agita, vor consuma multa miere si se
vor imbolnavi.
- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)

Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand
prinde o crusta de gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica. Atentie :
instalati si gratare la urdinis impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa
va spun).

Concluzii
La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce
priveste lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar, numai ca asta se intampla cand
lucrarile din toamna si de la inceputul iernii au fost bine facute. Deci mare atentie !

INMULTIREA ARTIFICIALA SI NATURALA A FAMILIILOR DE ALBINE

Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care corespunde unei
necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei. In apicultura moderna roitul
natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea naturala ca unicul mijloc de inmultire sau
repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au
numeroase avantaje fiind executata cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.

16
ROIREA ARTIFICIALA
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate
neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la
timpul potrivit si ne permite sa efectuam o
selectie a materialului biologic,evitand riscul
unor pierderi de roi pe care nu-i putem
supraveghea si recupera. Se poate afirma ca
evitarea completa a roirii este destul de
dificila,insa exista o serie intreaga de operatiuni
preventive care pot evita sau reduce mult roirea
naturala.
Pentru aceasta este necesar sa cunoastem temeinic cauzele care determina roirea si
masurile care urmeaza a fi luate pentru prevenirea roitului. In practicarea unei
apiculturi moderne se recomanda sa intretinem numai familii puternice cu matci
tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul natural trebuie sa retinem faptul
ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci cand familia de
albine intra in frigurile roitului.

Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor,deci


aglomerarea cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare
si supraincalzirea acestora prin insolatie,aparitia unei necorespondente intre
cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul si cantitatea de puiet pe care ele
trebuie sa-l hraneasca,glandele salivare ale acestor albine pot secreta laptisor, dar
nu au suficiente larve pe care sa le poata creste,faguri insuficienti sau
necorespunzatori pentru depunerea oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea
fagurilor,predispozitia ereditara si alti factori care constituie tot atatia excitanti
interni sau externi care favorizeaza roitul.

A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea
instinctului de roire este foarte greu,putandu-se analiza numai fiecare in parte si
sintetiza corelatia care exista intre ele.

- Stupi de mare capacitate - Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de


stupi sistematici cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie
astfel ca matcile sa aiba posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se
blocarea cuibului.In functie de cules se face largirea periodica a cuibului cu noi rame
si faguri artificiali.Daca primavara nu avem faguri suficienti se limiteaza ponta matcii
si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului.Calculele au aratat ca la un spor zilnic
de 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari 2-3
faguri,iar la un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.

- Amplasarea stupilor - Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de


maxima insolatie(orele 12-17)deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de
roire.Este bine ca stupii sa fie vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu
atrage caldura razelor de soare.

- Culesul nectarului si polenului - Sunt elemente care actioneaza ca


stimulenti,determinand o mai buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a
nectarului si polenului care produc caldura in stup,contribuind la cresterea puterii
familiei.Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui cauza principala a roirii
daca apicultorul nu intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de cules este
bine sa practicam stuparitul pastoral.

17
- Aglomeratia de albine tinere - Existenta unui numar excesiv de albine tinere
indeamna familia sa inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in
care matca depune oua din care vor ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva
trece prin frigurile roitului mai ales in cazul unei perioade mai lungi de timp
nefavorabil.

- Lipsa de spatiu si ventilatie - Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea


albinelor ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de
eficace,predispunand familia de albine la roire.In timpul culesului se recomanda
deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea ventilatiei.

- Blocarea cuibului cu miere si pastura - La un cules intensiv de nectar si polen cand


cuibul nu este corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule
goale pentru a depune oua diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.

- Excesul de laptisor de matca - Producerea laptisorului de matca destinat hranirii


larvelor de albine in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui
numar mare de albine lucratoare care nu pot sa transmita produsul lor
larvelor,acestea ajung sa cladeasca botci in care depoziteaza hrana glandulara
stimuland roirea.mentinerea unor familii puternice cu multe rame cu puiet necapacit
reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.

- Varsta matcii - S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de
unde concluzia de a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune
familii de albine.

- Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale


matcii produc o secretie denumita "substanta de matca" dupa care albinele percep si
recunosc matca stupului.Cat timp albinele primesc o cantitate determinata din
aceasta substanta,totul este normal,cand aceasta cantitate insa se reduce,albinele
hotarasc inlocuirea matcii.acest fenomen se produce fie din cauza imbatranirii matcii
cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din cauza
suprapopularii stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni
primiti.Rezultatul este acelasi:cladirea de botci.

Cum intrerupem roitul


Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin
distrugerea lor sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si
anevoioasa cerand un control atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea
si distrugerea botcilor deoarece daca ramane o botca ascunsa,neobservata,toata
operatiunea devine inutila.Operatia se repeta la 10 zile si apoi din nou la 7 zile
pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp.Cand aceasta operatie se efectueaza
in ajunul recoltarii productia de miere scade mult,fiindca familia de albine este in
frigurile roitului iar metoda de intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor
contribuie la prelungirea acestei stari,de unde concluzia ca este mai usor sa
prevenim decat sa combatem acest instinct puternic.

Metode de roire artificiala


Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si
cere un volum mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la
sporirea productiei de miere.In literatura de specialitate sunt descrise toate metodele
de formare a roilor artificiali.Aici insa vom descrie doar cateva(cele mai simple si
eficace),folosite atat in stupine de amatori cat si in stupine ale profesionistilor:

18
- Roirea artificiala prin divizare - Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire
artificiala a albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar
mic de familii.Cu aceasta metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand
intr-un timp relativ scurt sa-si formeze o stupina adevarata,dimensionata dupa
dorinta.In zona de stepa,divizarea se face dupa ce culesul la salcam a fost facut,iar
in zona de munte-deal in prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii participa
la culesurile ce urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare.

Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri


intense.Cu scopul de a forma familia noua,se aduce langa familia ce urmeaza sa fie
divizata un stup gol in care se trec jumatate din fagurii cu albine,puiet si miere a
familiei de baza.Cu ocazia divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili in care
stup a ramas.Dupa aceasta operatie cei doi stupi se aseaza departati intre ei,de o
parte si de alta a locului in care a fost urdinisul familiei din care s-a format familia
noua.Albinele culegatoare,pe masura ce se inapoiaza de la cules,se impart aproape
egal in cei doi stupi.In cazul in care se constata ca albinele populeaza mai bine unul
din stupi,acesta se poate indeparta putin pentru ca repartizarea albinelor sa se faca
cat mai egal.

Spre seara,in familia orfana se introduce,intr-o colivie,o matca imperecheata sau


neimperecheata.In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24 de ore,in
diviziunea ramasa orfana se introduce o botca matura.Dupa imperecherea matcii si
inceperea depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita
in vederea valorificarii culesurilor.Folosind acest procedeu de inmultire a albinelor se
realizeaza un spor efectiv de 100%.

- Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu
puiet si albina de la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor
donatoare sa nu fie influentata.Cu cat roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie
mai puternice. Pentru ca iernarea sa decurga in conditii bune se impune ca pana in
toamna sa atinga parametrii cantitativi ai unor familii de albine normale.

- Se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit
bine acoperite de albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se
aseaza in stupul ce va gazdui roiul. In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine
inchis pentru a se evita depopularea.in general,roiul se formeaza din 4 rame bine
acoperite de albine,din care doua cu puiet si doua rame cu miere si pastura.Dupa
cateva ore,in roi,sub protectia coliviei,se introduce o matca tanara imperecheata.In
lipsa unui cules de intretinere se va hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in
concentratie de 1/1 sau 1/2.

ROIREA NATURALA
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte
din albine si trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de
ordinea in care ies din stup roiurile se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza
prin aceea ca albinele parasesc stupul cu matca varstnica si roiuri secundare si
tertiare cand albinele parasesc stupul cu matci tinere neimperecheate.Legat de data
cand parasesc stupul,roiurile se impart in : timpurii,atunci cand familiile roiesc la
inceputul lunii mai si roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie.

Obisnuit,roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos,intre


orele 11-15.Dupa ce matca iese din stup insotita de albine,roiul se invarteste in

19
apropierea stupinei si cauta un loc potrivit de care sa se prinda.Roiul primar cu
matca varstnica,spre deosebire de roiurile secundare si tertiare,nu se indeparteaza
prea mult de stupina si dupa ce se aseaza pe crengile unor copaci ramane linistit
timp de cateva ore.

Dupa prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca intr-un loc racoros si spre
seara se scutura direct intr-un stup nou,pregatit in acest scop.Stupul in care se
introduce roiul se echipeaza cu faguri artificiali si i se asigura o hranire suficienta
pentru a putea incepe cresterea puietului. Dupa 2-3 zile roiul se controleaza,se
verifica prezenta matcii si se organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa
cladeasca in timp cat mai scurt fagurii artificiali introdusi pentru a asigura spatiul
necesar.

Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate
botcile cu exceptia celei mai mari,iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup
numai fagurii ocupati de albine.Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice
roirea in continuare a familiei si sa se evite in acest fel slabirea acesteia.Roirea
naturala a familiilor de albine in preajma culesului principal impiedica realizarea unor
productii corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii familiilor care au roit.

Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii:una
este aceea de asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de
hrana.Pana la intrarea in iarna toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in
faguri rezerve de miere de 10-12 kg.In vederea ajungerii la acest deziderat se iau
urmatoarele masuri:
- La formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele)se administreaza
in faguri apa.
- Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate(sau botci)sa aiba in cat
mai scurt timp matci imperecheate.
- Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic
cu puiet capacit.
- Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- Se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie
hranite stimulent.

Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a


roiurilor dupa formare,asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul
sezonului.Astfel acestea vor intra in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa
fie incluse in grupa familiilor de baza.Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare
corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul si rezervele de hrana se folosesc
la intarirea celorlalte roiuri.

INTRETINEREA ALBINELOR IN DIFERITE TIPURI DE STUPI

In Romania sunt folosite cu precadere trei modele de stupi : orizontali, verticali cu magazine si multietajati.
Stuparul incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si dezavantajelor fiecarui model se orienteaza la folosirea
unuia din ele. In cele ce urmeaza va vom prezenta tehnologia de intretinere a familiilor de albine asa cum este ea
descrisa in literatura de specialitate. Bineinteles toate tehnologiile au un caracter general, ele urmand sa fie
adaptate apoi in raport cu conditiile specifice zonei in care vreti sa amplasati stupina. Sa trecem la descrieri
concrete .

20
INTRETINEREA IN STUPI ORIZONTALI
Stupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit, din acest motiv el fiind
recomandat incepatorilor. Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie
orizontala, apicultorul adaugand faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine
sau cand apare un cules principal. Totul se poate compara cu o casa sistem vagon,
fara etaj si in care locuiesc mai multe generatii. Extinderea spatiului locuibil se face
prin adaugarea de noi camere,fiecare dotata cu utilitatile ei,totusi facand parte dintr-
un intreg. Cum veti proceda cu albinele dumneavoastra ? Nimic mai simplu daca
alegeti si aplicati sistemul ce vi se potriveste.

Intretinerea unei singure familii intr-un stup orizontal


Primavara cuibul familiilor se organizeaza astfel : spre fiecare perete lateral al
stupului se lasa cate un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza
fagurii cu puiet. Prin mentinerea caldurii necesare cresterii puietului se asigura o
dezvoltare rapida. In acest scop cuibul se stramtoreaza la numarul de faguri bine
acoperiti de albine, operatiune dublata de o impachetare cu materiale izolatoare. O
sa observati ca numarul de albine va creste si ca largirea cuibului trebuie facuta
periodic, prin introducerea de faguri claditi intre fagurele marginas si cel cu puiet.
Odata cu venirea timpului frumos, aceasta largire se poate face si prin introducerea
de faguri in mijlocul cuibului.

Atentie mare insa!Nu fortati dezvoltarea printr-o largire necontrolata a cuibului


pentru ca in acest caz veti obtine rezultate nefaste. Adaugati faguri numai cand
fagurii introdusi inainte sunt insamantati si bine acoperiti de albine. La aparitia unui
cules principal, cuiburile se completeaza cu faguri goi si faguri artificiali. In acesti
faguri, albinele vor depozita si prelucra nectarul florilor. Familiile de albine au
tendinta de a depozita mierea in fagurii din apropierea cuibului si chiar in cei din
cuib. De aceea, apicultorul trebuie sa introduca faguri direct in cuib (pentru a asigura
spatiul necesar matcii sa oua) si sa schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului, cu
cei goi de la extremitati.

Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare familie
7-8 kg miere ca rezerva de hrana. In luna iunie,familiile ajung la dezvoltarea
maxima. Pentru a preveni intrarea in frigurile roitului se practica ridicarea de faguri
cu puiet gata de eclozionare pentru formarea de noi familii. Odata cu terminarea
culesurilor de vara, se opreste in cuib hrana necesara iernarii, iar cuiburile se
stramtoreaza la numarul de faguri bine ocupati de albine. Fiecare rama cu hrana
trebuie sa contina coroane de miere pe 3/4 din suprafata ei. Toamna, fagurii
neacoperiti de albine se scot, cuibul se impacheteaza si se asigura o ventilatie
corespunzatoare a stupului. Iernarea se face pe vetre linistite cu un control minim
din partea apicultorului, daca lucrarile din toamna au fost bine facute.

O alta metoda de intretinere a unei singure familii


Aceasta metoda de intretinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata
special pentru apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa de
albine. Metoda se bazeaza pe reducerea la minim a
lucrarilor de sezon. Cum procedam : de la inceputul
primaverii cuibul se organizeaza la unul din urdinisuri. La
peretele stupului asezam doi faguri(unul cu miere si altul cu
miere si pastura), apoi fagurii care formeaza
cuibul(purtatori de puiet), 2-3 faguri claditi, goi, alti 2-3
faguri cu miere, urmati iarasi de faguri goi pana la
completarea totala a cutiei.

21
In aceasta organizare familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa
incheierea culesurilor. Metoda se preteaza foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi
orizontali cu 16 rame. Pentru ca familiile sa ierneze in mod
satisfacator, toamna cuibul se restrange si se impacheteaza. Daca
vrem sa inmultim familia de albine, divizam stupul cu o diafragma
etansa (avand grija ca sectiunea ramasa fara matca sa aiba oua
proaspete). Bineinteles pentru a preintampina frigurile roitului si in
acest caz se pot ridica faguri cu puiet gata de eclozionare. Metoda
Layens este o metoda usoara fiind apreciata mai ales de apicultorii
care considera stuparitul un hobby.

Intretinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare


O metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea
matcilor ajutatoare. Stuparii cu mai multa experienta isi propun in
fiecare an sa obtina cat mai multe matci ajutatoare pentru familiile de
albine. Daca acest lucru se aplica la 50-60% din numarul total de
familii din stupina si rezultatele vor fi pe masura, traduse in importante sporuri de
productie. Scopul metodei este acela de a valorifica culesurile din vara si pentru a
intari familiile de baza in vederea iernarii.
Familia ajutatoare se formeaza imediat dupa ce culesul la salcam se incheie. Din
familia de baza, se scot 3 faguri din care cel putin 1-2 cu puiet. Roiul stolon astfel
obtinut se aseaza in partea cu urdinisul mic. Aceasta familie(in formare) primeste o
matca valoroasa si imperecheata. Daca matca nu este imperecheata se asteapta
imperecherea ei. Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic cu faguri cu puiet
gata de eclozionare, recoltati din familiile de baza. Cand familia ajunge sa ocupe 7-8
faguri se face o noua organizare. Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri
care cuprinde matca mai in varsta, iar restul de faguri cu albine se strang intr-o
familie puternica capabila sa valorifice culesurile tarzii. In toamna dupa ce culesurile
au incetat, familia ajutatoare se uneste cu familia de baza care ierneaza cu matca
tanara.

Procedeele de intretinere ce se aplica familiilor intretinute in stupi orizontali sunt


multe si se gasesc descrise in literatura de specialitate. Stuparii incepatori insa
trebuie sa si le insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea timpului pot
incerca tehnici care acum par atat de complicate.

INTRETINEREA IN STUPI VERTICALI CU MAGAZINE


Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv
spre practicarea unui stuparit profesionist. Acesti stupi pot fi folositi pentru a face
pastoral, pot fi instalati in pavilioane apicole sau pe vetre permanente. Trebuie sa va
ganditi ca puteti obtine cantitati insemnate de miere curata (in fagurii de recolta) si
mai ales miere pe sortimente. Bineinteles ca si stupul vertical cu magazine are
dezavantajele lui dar acestea pot fi mult atenuate prin aplicarea tehnologiilor
elaborate de-a lungul timpului. In orice caz daca l-ati ales, alegerea a fost
inspirata !!!

Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre stupul orizontal
si cel multietajat, mai bine spus preia tehnologii caracteristice ambelor. De aceea
intretinerea albinelor in perioada de primavara este identica cu cea aplicata la stupii
orizontali. Se fac restrangeri de cuib, impachetari, largiri ale cuibului prin adaugarea
de faguri claditi sau artificiali ,etc. Cand familia de albine ajunge sa ocupe cei 10
faguri ai cuibului, iar matca depune oua pe fetele interioare ale fagurilor marginasi,

22
stim ca a sosit momentul sa adaugam primul magazin. Acest lucru se intampla de
obicei in preajma primului cules la salcam. Magazinul este completat cu faguri claditi
si 2-3 faguri artificiali. Pentru a opri matca sa depuna oua in acesti faguri se lasa o
distanta mai mare intre ei, in acest fel albinele ingrosand fagurii de recolta.

Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din magazin si mai ales cand
se observa capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa adaugam
un al doilea magazin. Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra
magazinul cu miere unde bineinteles va continua procesul de capacire. Asezarea unui
magazin de recolta devine necesara uneori si pe timpul cand nu este cules, din cauza
multimii albinelor, care ocupa pana la refuz fagurii din cuib. Dupa terminarea
culesurilor mierea se recolteaza (asta daca nu a-ti facut-o deja) !!! La acest tip de
stup intervine o problema majora : mierea depozitata in fagurii din cuib nu asigura
cantitatea de provizii indestulatoare unei bune iernari(nu e insa o regula), si de
aceea la terminarea verii trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea
timpului racoros, intretinerea albinelor se face din nou ca in cazul stupului orizontal.

INTRETINEREA IN STUPI MULTIETAJATI


Stupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse. Unii il
considera ca fiind cel mai bun stup, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii
noastre.S igur este un lucru : este un stup pentru adevaratii profesionisti si care
impune ca apicultorul sa posede un bagaj vast de cunostinte apicole. Folosit in
zonele tarii in care clima permite ca familiile de albine sa ajunga la o dezvoltare
buna, succesul este asigurat.I ata cum se manuieste:

Familiile normale si puternice ierneaza in doua corpuri suprapuse, avand fagurii din
corpul superior plini cu miere capacita, de calitate superioara. Ghemul de iarna se
formeaza in partea superioara a fagurilor din corpul inferior si partea inferioara a
celor din corpul superior. Prin forma inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe
care o dobandeste in urma suprapunerii, majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in
corpul superior. Datorita acestui fapt populatia de albine din ghem are posibilitatea
de a se deplasa pe verticala, in functie si pe masura consumului proviziilor din
celulele fagurilor ocupate de ghem. Se asigura in acest mod o iernare din cele mai
corespunzatoare. La sfarsitul perioadei de iernare si inceputul primaverii familiile
ocupa, treptat, cu puiet fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai bune pentru
mentinerea caldurii ! Cand corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista
faguri cu celule goale, se trece la intensificarea cresterii de puiet prin simpla
inversare a corpurilor.

Aceasta schimbare de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa creasca


puiet atat in corpurile de jos (care mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii
goi din corpurile superioare (care mai inainte se gaseau dedesubt, deasupra
fundurilor). Altfel fagurii din corpurile de jos ar fi ramas neocupati de puiet. Lucrarea
se face cand timpul frumos si caldura s-au statornicit, cel mai bine pe timpul infloririi
pomilor roditori, odata sau la scurt timp dupa transvazarea familiilor respective in
stupi curatati si dezinfectati. Cand familiile au matci tinere si prolifice, populatii
numeroase,provizii suficiente si pot valorifica economic culesurile de intretinere,
cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si in curand se poate ajunge la o
aglomerare a celor doua corpuri cu albine tinere, inainte de inflorirea salcamului sau
- cel mai tarziu - inainte de aparitia culesurilor de productie de vara. De aceea pentru
a se preveni intrarea unei familii in frigurile roitului natural se recurge la o noua
restructurare a cuibului respectiv : intre cele doua corpuri se introduce al treilea
corp, care-in anii favorabili - poate fi si el ocupat cu puiet si albine.

23
Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este
nevoita sa-si desfasoare, in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri, celulele
eliberate de puiet din corpul de sus fiind folosite pentru depozitarea mierii. Catre
sfarsitul perioadei de cules intens corpurile cu miere de extras se ridica incepand cu
cel de deasupra. La pregatirea familiei pentru iarna, peste corpul cu puiet de jos se
aseaza corpul cu provizii de miere si pastura de buna calitate.

Concluzii
Stuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in
exploatare. In privinta tehnicilor de intretinere, fiecare alege ce i se potriveste mai
bine, intr-un cuvant isi alege "stilul de lucru". Incepeti cu tehnici simple si pe masura
ce va acomodati si capatati experienta treceti la un nivel superior. Nu uitati :
progresul se obtine pas cu pas, nu sarind peste etape !

STUPI MULTIETAJATI . INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE

Intretinerea familiilor de albine in stupii multietajati presupune abandonarea manevrarii ramelor. In aceasta
situatie , apicultorul manevreaza corpurile de stup, pe tot parcursul anului . Va prezentam doua scheme de lucru
(cu si fara gratie Hanneman) , cel mai des intalnite in practica apicola .

Intretinere fara folosirea gratiei Hanneman

a) Corpurile in care a iernat familia (primavara)


b) Corpurile inversate pentru intensificarea cresterii de puiet
c , d , e) Corpuri introduse pe masura dezvoltarii si pentru valorificarea culesurilor
f) Corpuri in care familia de albine ierneaza (toamna)

Intretinere cu folosirea gratiei Hanneman

a) Corpurile in care a iernat familia (primavara)


b) Corpurile in care a iernat familia , inversate , pentru intensificarea cresterii de
puiet

24
c , d , e) Corpuri introduse deasupra corpului cu gratie despartitoare
f) Corpuri in care familia de albine ierneaza (toamna)

NARCOTIZAREA ALBINELOR

In stupina apar cazuri cand trebuie sa narcotizam familia de albine pentru o perioada scurta. Practic sunt mai
multe metode pentru a face acest lucru, insa dupa cum v-am obisnuit vom descrie metoda folosita de noi, fara a
avea insa pretentia ca este cea mai buna. Puteti fi insa convinsi ca este o metoda sigura si eficienta.

Substanta folosita la narcotizarea familiei de


albine este protoxidul de azot, aplicarea
facandu-se sub forma de fumigatii. O sa
intrebati : "de unde iau eu protoxid de azot".
Raspunsul este simplu si solutia cunoscuta
probabil de multa lume. Protoxidul de azot se
obtine prin arderea in afumator a unei mici
cantitati de azotat de amoniu. Trebuie sa va
atentionam ca o aplicare corecta a substantei ,
presupune respectarea catorva pasi obligatorii,
pentru a elimina riscurile legate de protectia
albinelor, protectia la contaminare si nu in ultimul rand de protectia apicultorului.

Protoxidul de azot , este cunoscut ca un gaz ilariant din anul 1800. In cantitati mici
provoaca asupra omului o "buna dispozitie", insa odata doza marita are efectul
eterului si cloroformului. Mult timp a fost folosit in industria alimentara la prepararea
de frisca. Din punct de vedere a toxicitatii s-a constatat ca protoxidul de azot este o
substanta inofensiva.

Narcotizarea familiei de albine incepe cu cateva operatiuni de pregatire :

Pregatirea afumatorului - afumatorul se curata de gudroane si se incarca cu carbuni


incinsi (jar viu). Grosimea ideala a stratului de jar este de 3-4 cm . Este recomandat
sa nu se depaseasca aceasta grosime pentru, a se evita descompunerea in gaze
toxice (datorita temperaturii mari), a protoxidului de azot. In cazul in care avem de

25
narcotizat mai multe familii de albine trebuie sa avem pregatita o rezerva de "jar
viu". In prealabil ciocul afumatorului se doteaza cu un furtun, realizand cuplajul cu
ajutorul unei reductii.

Pregatirea azotatului de amoniu - azotatul folosit pentru producerea protoxidului de


amoniu este cel folosit ca ingrasamant in agricultura. Deoarece modul de prezentare
a acestuia este sub forma de praf sau granule si arderea directa in afumator s-ar
produce rapid,trebuie compactat. Compactarea se face introducand 2 g de azotat de
amoniu intr-o bucata de hartie,ce v-a fi rasucita ulterior.

O alta varianta de preparare a substantei (la fel de eficienta),este dizolvarea intr-un


litru de apa a unei cantitati de 215 g de azotat de amoniu. Cu solutia obtinuta se
impregneaza un material textil care dupa uscare poate fi ars in afumator.

ATENTIE : azotatul de amoniu (folosit ca ingrasamant),se poate gasi in combinatii cu


alte substante. Pentru uz apicol se foloseste numai azotatul de amoniu simplu!

Pregatirea stupului si narcotizarea albinelor - pentru o narcotizare eficienta cutia


stupului trebuie sa fie etansa. Se ridica capacul, ramele se distanteaza intre ele si
peste podisor se aseaza o panza deasa de sac. Furtunul atasat la afumator se
introduce prin urdinis si de dau 4-5 jeturi. Trebuie avut grija ca jetul cald sa nu
loveasca direct albinele. Dupa ce nu mai sesizam zgomote in stup, ridicam sacul si
podisorul, iar daca albinele nu sunt imobile, se mai dau 2-3 jeturi pe urdinis. Pentru
a executa lucrarea fara riscuri nu este recomandata marirea dozei !

Deoarece dupa narcotizare, albinele au o faza de dezorientare, este recomandat ca


operatiunea sa se faca spre seara iar urdinisul sa fie redus. In acest fel familia in
dificultate nu v-a fi atacata de alte albine.

Un sfat de final : dupa stiinta noastra folosirea protoxidului de azot in apicultura nu


este daunatoare familiei de albine. Totusi problema rezidurilor ramase in miere sau
ceara nu este pe deplin clarificata si de aceea recomandam ca narcotizarea sa fie
facuta cu prudenta, fara a depasi dozele si numai in caz de necesitate.

CUM INMULTIM FAMILIILE DE ALBINE

Inmultirea familiilor de albine este o lucrare foarte importanta intr-o stupina. Vom prezenta in aceasta pagina
cateva metode de inmultire, care pot fi aplicate de orice apicultor in stupina proprie.

Roirea artificiala prin stolonare


Foarte simplu de realizat,ea consta in ridicarea din 4-5 familii puternice cu tendinta
de a intra in frigurile roitului, a cate 1-2 faguri cu puiet capacit cu albina
acoperitoare,iar de la alte familii a altor doi faguri cu provizii. Printre fagurii cu
provizii trebuie sa fie cel putin unul cu polen si cu pastura, absolut necesare roiului,
mai ales daca roii raman pe aceeasi vatra cu familiile din care s-au format. Trebuie
sa retinem ca ei raman 2-3 zile fara albina culegatoare .

Pana la refacerea acestei noi unitati biologice, albinele consuma din


rezervele puse la construirea roiului si din aceleasi considerente vor
primi apa in hranitor. Cu cat roii se fac mai devreme, cu atat este
mai bine, pentru a avea cat mai mult timp la dispozitie, necesar
constituirii unor unitati biologice puternice, cu suficiente rezerve de
iernare in cele mai bune conditii. Roii odata constituiti, daca este

26
posibil, se deplaseaza la distanta (peste 3 km) de vatra din care provin unde trebuie
sa existe un cules de intretinere, stupii avand urdinisurile micsorate la 1-2 cm.

In lipsa culesului, roii se stimuleaza administrandu-se sirop de zahar in hranitor,


seara la fiecare 2-3 zile. Roiul astfel format primeste o matca imperecheata, in cusca
cu dop din serbet sau foaie de fagure artificial perforat ori se aplica o botca gata de
eclozionare, pe fagurii din centrul cuibului, imediat sub speteaza de sus a ramei. Este
necesara o atentie sporita atunci cand la formarea roiurilor se scot fagurii cu puiet,
pentru a nu se ridica din greseala una din matcile familiilor donatoare respective.

Metoda se preteaza a fi folosita foarte bine in primavara, inaintea culesului de la


salcam, cand familiile sunt foarte populate si in stupi exista 7-8 faguri cu puiet pe
rama mare. Spre a evita intrarea in frigurile roitului, se poate aplica aceasta metoda
pentru formarea de roi sau nuclee si introducerea in familia de baza a unor faguri
artificiali in locul celor cu puiet. Cand roii se formeaza spre toamna, dupa culesul de
la floarea-soarelui, trebuie sa aiba 6-8 rame cu puiet, ajungand astfel rapid la nivelul
de putere al familiilor de baza.

Comentarii : metoda expusa este una dintre cele mai simple , fiind la indemana
oricarui apicultor . Se poate aplica pe toata perioada sezonului activ . Cand o folosim
inaintea culesului la salcam , trebuie sa avem grija sa nu slabim prea mult familiile
de albine si de aceea se ridica o singura rama de puiet capacit , impreuna cu albina
tanara aferenta .

Indiferent de perioada aplicarii metodei , va recomandam sa formati roiuri pe 6 rame


cu puiet , pentru a obtine entitati viabile. O conditie de baza este aceea ca toate
familiile care participa la donarea de rame cu puiet capacit sa fie intr-o stare de
sanatate buna . O alta conditie este asigurarea cu matci tinere , imperecheate ,
pentru toate roiurile formate.

Roirea artificiala prin divizare


Consta in formarea unui roi artificial dintr-o familie puternica, sanatoasa si
productiva, prin divizare. Se aduc doi stupi goi de o parte si de alta a stupului in care
se afla familia ce urmeaza a fi divizata. Fagurii cu albine, puiet si provizii se impart
egal intre cei doi stupi, fara a tine seama in care a ramas matca.

Stupul golit in care a stat familia de baza se indeparteaza. Cei doi stupi cu
urdinisurile apropiate, unul la stanga, altul la dreapta, se
aseaza unul langa altul pe locul stupului golit, pentru ca
albina culegatoare sa se imparta egal intre cei doi stupi.
Familia ramasa fara matca va primi una imperecheata in
colivia cu dop de serbet, ori foaia de fagure artificial
perforat, sau o botca gata de eclozionare.

Treptat, cei doi stupi se departeaza zilnic cate putin, cam


20 cm/zi, pana ajung pe locul destinat fiecarei familii. Unii
apicultori , mai ales cei incepatori , folosesc o varianta simplificata a metodei , lasand
stupul fara matca sa-si creasca singur regina, din botci de salvare . Aceasta varianta
trebuie insa abandonata , datorita perioadei mari in care cresterea de puiet este
stopata (pana la imperecherea noii matci ).

Comentarii : metoda este buna si viabila , insa ea trebuie aplicata numai familiilor
puternice. Perioada de aplicare optima este dupa culesul de la salcam , un termen

27
maxim fiind 15 iunie .

Metoda are avantajul omogenitatii materialului si da posibilitatea apicultorului sa


echilibreze la ambele familii atat cantitatea de puiet cat si cea de albina
culegatoare ; din pacate nu poate fi generalizata la intregul efectiv din stupina,
pentru ca de obicei in fiecare stupina pe langa familii foarte bune exista si familii
slabe si foarte slabe.

Roirea artificiala prin golirea de puiet a familiei de baza


Este o metoda folosita cu reale avantaje in conditiile in care Varroa jacobsoni
afecteaza - alaturi de viroze - din ce in ce mai mult albinele, diminuand puterea si
capacitatea productiva a familiilor. Imediat ce culesul de la salcam s-a terminat, din
familia de baza se scoate tot puietul capacit si necapacit, lasand familia cu matca si
albina culegatoare.Daca familia de baza ramane prea slaba se pot lasa 1-2 faguri cu
puiet necapacit.

Sesizand absenta puietului, matca cauta sa modifice starea anormala si


insamanteaza rapid 3-5 faguri cu puiet, in functie de perioada calendaristica la care
ne aflam si de albina acoperitoare de care dispune familia. Ramele cu puiet si albina
acoperitoare care au fost scoase din famila de baza se aseaza in una sau mai multe
ladite in functie de numarul ramelor de puiet, formand noi unitati biologice (roi).
Roiurilor li se altoieste cate o botca gata de eclozionare astfel ca pana la
imperecherea tinerei matci, intreg puietul sa eclozioneze.

Astfel la familia de baza, cat si la roi cand nu mia exista puiet capacit se executa
rapid tratamentul cu Varachet conform prospectului, pentru a surprinde intreaga
populatie de Varroa jacobsoni libera pe faguri. La culesul urmator sau in toamna,
daca dezvoltarea separata a roiului si a familiei de baza nu a fost satisfacatoare, se
unifica formand astfel o familie foarte puternica, pentru un cules tarziu sau pentru
iernare fara pierderi.

Metoda dublarii efectivului familiilor de albine


Este o metoda expusa de Ioan Stancu si care are drept scop inmultirea familiilor de
albine prin dublarea efectivului, valorificand superior culesurile, in paralel cu
combaterea acarianului Varroa. Imediat ce s-a terminat recoltarea de miere la
culesul de salcam , se procedeaza la impartirea familiilor de albine in doua unitati
biologice. Aceasta o realizam in scopul inmultirii, dezvoltarii accelerate si efectuarii
unor tratamente eficiente cu Varachet in perioada de dezvoltare maxima a puietului
in familie, deci si a parazitului.La stupul multietajat, se ridica toate ramele cu puiet
capacit si necapacit in corpul 2 sau 3, dupa caz. Se lasa in corpul o matca stupului cu
o rama cu puiet necapacit cat mai tanar posibil.

Corpul 1 se separa de cele superioare cu ajutorul unui podisor cu urdinis lateral. La


corpul superior se da o botca. Se executa tratamentul cu Varachet la corpul 1 inferior
in care a ramas matca si aceasta cat mai repede posibil. Aici matca va cauta sa-si
refaca puietul in cel mai scurt timp, vietuind ca o familie de sine statatoare,
beneficiind si de toata albina culegatoare care se intoarce la vechiul urdinis. In corpul
superior, dupa ce albina culegatoare s-a intors in vechea familie, se strange cuibul pe
ramele cu puiet si albina acoperitoare. Matca tanara, dupa ce s-a imperecheat incepe
sa insamanteze fagurii din care a eclozionat puietul.

Cand intreg puietul a eclozionat si puietul matcii tinere nu a apucat sa fie capacit, se
executa tratamentul cu Varachet in corpul superior. Cu cel putin 10 zile inainte de

28
cules, se ridica podisorul dintre corpuri ce separa cele doua familii. Se ia una dintre
matci cu 1,2,3 rame de puiet necapacit si se aseaza intr-o lada noua sau intr-un corp
superior ca roi de sine statator. Se poate chiar valorifica una din matci scotandu-se
apoi podisorul dintre corpuri si formandu-se astfel o familie foarte puternica capabila
sa valorifice culesul urmator. Familia de baza ramane de obicei cu matca tanara si
intraga familie din corpul inferior la care se adauga puietul si albina culegatoare de la
familia din corpul superior de la care s-a scos matca cu 1,2,3 rame cu puiet si s-a
facut roiul de sine statator.

Acest roi se va dezvolta cat mai bine pana la intrarea in iarna prin valorificarea
culesurilor urmatoare si stimulare permanenta. In mod asemanator se procedeaza si
la familiile intretinute in stupi orizontali si verticali impartindu-se familia cu ajutorul
unei diafragme si practicarea unui urdinis lateral.

ROIURI DE ALBINE LA PACHET - FORMARE SI


INSTALAREPrintre metodele de inmultire a familiilor de albine, exista o metoda care se detaseaza net prin
avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pe scara larga in toata
lumea. Din pacate in Romania, nu este indeajuns exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in
combaterea bolilor. Pagina se doreste a fi o pledoarie in favoarea acestei metode de inmultire, care desi
cunoscuta teoretic nu este utilizata decat arareori.

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine,exista o metoda care se detaseaza


net prin avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si
practicata pe scara larga in toata lumea.Din pacate in Romania, nu este indeajuns
exploatata , lipsind apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se
doreste a fi o pledoarie in favoarea acestei metode
de inmultire,care desi cunoscuta teoretic nu este
utilizata decat arareori.

Echipamentul folosit - principalul echipament folosit


este o ladita de transport(pachet), de la care vine
practic si numele metodei.

Dupa cum vedeti in imagine, acest pachet are o


constructie simpla si ieftina.Peretii frontali sunt din
plasa de sarma , in scopul asigurarii unei bune
ventilatii. Sipca din interior este folosita pentru
sprijinirea hranitorului.

Hranitorul este utilizat cand intre formarea roiului si


instalare, trec mai mult de 12 ore.

Alte doua echipamente utilizate sunt colivia de transport


a matcii (care devine si colivie de introducere) si o palnie mare din carton. Cea mai
utilizata colivie este cea din fig.2. Palnia din carton are diametrul superior mare, iar
cel inferior un pic mai mic decat trapa de introducere a pachetului.

Matcile - pentru a reusi formarea de roiuri viabile,care sa aiba sanse maxime de


dezvoltare si transformare in familii puternice, acestea trebuie dotate cu matci tinere
si imperecheate. Noi recomandam ca procurarea acestora sa se faca de la apicultori
care stiu a creste matci si pot respecta termenul de livrare. Comanda matcilor se va

29
face din timp.Cei ce isi pot creste singuri matcile se pot considera niste fericiti.

Formarea roiurilor - este o operatiune la fel de importanta ca si instalarea. Este


foarte important ca perioada calendaristica sa fie cea optima,aceasta fiind cuprinsa
intre 20 mai si 15 iunie, pentru conditiile din Romania. Lucrarea incepe dimineata
(ora 10 - 11), cand albina batrana este la cules.Introducem in pachete coliviile cu
matci si pregatim hranitoarele.

Stupul vizat se deschide si identificam matca. Fagurele cu matca se ridica si il vom


depozita temporar intr-o cutie(corp de stup).De pe
fagurii cu puiet(acolo este albina tanara), scuturam cu o
perie moale, albinele in palnia pachetului.In aceasta
faza, pachetul cu palnia montata se afla instalat pe un
cantar. Scuturam atati faguri incat sa ajungem la
greutatea de 1,5 kg albina. Se pot forma si pachete cu 1
kg de albina, insa noi le recomandam pe cele de 1,5 kg,
care sunt mai performante.

Dupa ce am ajuns la cantitatea dorita fixam hranitorul si


mutam intr-un loc umbrit pachetul astfel pregatit.
Repetam operatiunile pentru fiecare pachet in parte.

Transportul pachetelor - dupa formare si


depozitare,pachetele cu albine se transporta, de preferinta
noaptea, la noua vatra aflata la min. 3 km de cea veche.
Odata ajunse la noua destinatie se vor depozita intr-o
camera racoroasa(sau pivnita) pana in dimineata urmatoare.

Instalarea roiurilor - instalam roiurile formate in stupi noi


sau vechi (dezinfectati insa), dotati cu 5-6 faguri artificiali.
Este interzisa folosirea fagurilor crescuti datorita riscului de
transmitere a bolilor. Se indeparteaza hranitorul(care are si rol de capac), se scoate
colivia cu matca si se fixeaza intre fagurii artificiali. In prealabil orificiul de eliberare
va fi infundat cu un dop de serbet. Tranzvazarea albinelor poate fi facuta prin
scuturarea directa a albinelor sau prin introducerea pachetului direct in stup. In acest
ultim caz albinele parasesc singure pachetul, urmand ca acesta sa fie recuperat in
ziua urmatoare. Albinelor li se va asigura un hranitor cu 1-2 kg de sirop de zahar
2/1. Nu se administreaza drept hrana miere !

Ingrijirea roiurilor - in zilele urmatoare se urmareste de catre apicultor eliberarea si


inceperea pontei matcii.La intervale de 3-4 zile se va administra sirop de zahar.In
maxim 4-6 zile de la instalare se face un tratament cu Varachet Forte,pentru
eliminarea acarianului Varroa.

Recomandari finale - producerea si transportul roiului , se poate face si in lipsa lazii-


pachet, aceasta putand fi inlocuita cu un sac,un cos de nuiele etc ! Respectati
intocmai fazele descrise ! Nu folositi miere drept hrana ! Nu folositi faguri claditi !
Executati un tratament antivarooa ! Desi "adversarii" acestei metode de inmultire
reproseaza lenta dezvoltare a roiului , nu este deloc asa , si daca vom proceda corect
vom obtine in toamna familii pe 6-8 faguri cu albina !

CALENDARUL APICULTORULUI

30
De multe ori stuparii fara prea multa experienta se intreaba ce au de facut in decursul anului apicol. Acesta fiind
faptul, am considerat necesar ca prezenta in paginile site-ului a calendarului apicol este justificata. Iata ce aveti
de facut :

Ianuarie
- asigurarea linistii familiilor de albine ;
pasarile,animalele pot provoca prin
zgomotele pe care le fac, o neliniste a
familiilor, determinandu-le sa consume
hrana suplimentara ; soarecii intrati in
stup creaza acelasi discomfort .
- supraveghem zborurile de curatire ;
asta in cazul in care avem noroc de o
vreme favorabila ; daca vremea
permite,albinele fac in aceasta perioada
zboruri de curatire care au un rol
benefic.
- supravegherea permanenta a stupilor, pentru prevenirea aparitiei starilor
anormale ; nu exagerati insa pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna,va
pierdeti timpul de pomana.
- indepartarea zapezii de pe stupi ; tineti cont ca numai zapada inghetata(care are
crusta)dauneaza intr-o oarecare masura ; curatirea urdinisului stupilor pentru
asigurarea unei bune ventilatii.
- repararea, curatirea si dezinfectarea stupilor de rezerva, ramelor, utilajelor ;
insarmarea ramelor.
- pregatirea teoretica a stuparilor ; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi, e
timpul sa faceti si un curs de stuparit la A.C.A ; o diploma nu o sa va strice.

Februarie
- continuam sa supraveghem zborul de curatire care poate avea loc si in aceasta luna
; curatam zapada, imprastiem paie ; pentru stimulare(in zilele favorabile)se inlatura
impachetajul superior al stupilor,eventual si capacele.
- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate ; completarea se va
face numai cu faguri de la rezerva, turte de miere si zahar pudra sau serbet ;
aplicam aceste turte(1-2 kg)in folie perforata, deasupra ramelor(in contact direct cu
ele).
- curatam urdinisul stupilor, supraveghem familiile facand controale auditive ;
reparam,curatam dezinfectam inventarul apicol ramas.
- in zonele mai calde ale tarii,matca incepe sa depuna primele oua ; stuparii
recolteaza si conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin ; daca este
nevoie se pune in functiune adapatorul.

Martie
- in unele zone(mai reci), au loc zboruri de curatire ; stuparii iau masurile necesare.
- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata(5g/l) ; pentru cei ce vor sa
faca hraniri de stimulare acum este momentul de incepere a lor.
- executam controlul sumar al familiilor de albine ; indreptam starile anormale.
- in zilele favorabile facem revizia de primavara(atentie...foarte important) ;
stramtoram cuiburile ;impachetam suplimentar stupii ; uscam impachetajul
existent ; micsoram urdinisul dupa puterea fiecarei familii.
- continuam hranirile de stimulare ; executam controlul general si in amanunt la
toate familiile ; largim cuiburile acolo unde este nevoie ; largirea se face cu mare
prudenta.
- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave(varroza si

31
nosemoza) ; tratamentele se fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului
; executarea acestor tratamente este foarte importanta.

Aprilie
- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara, il fac
acum ; largirea cuibului la toate familiile devine absolut necesara ; adeptii "spargerii
cuibului" au cale libera.
- dezinfectam stupii, mutam familiile in casa noua ; imputernicim familiile slabe prin
completarea cu faguri cu puiet capacit, prelevati de la familiile puternice.
- demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor, formarea de familii
temporare etc.
- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor ; introducem rama
claditoare.
- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi ; luam masuri pentru
preintampinarea furtisagului.

Mai
- continuam largirea cuiburilor , acum introducem si faguri artificiali ; instalam
topitorul solar pentru a prelucra primele loturi de ceara .
- mentinem in stare activa toate familiile, prin formarea de roi artificiali ; unim
familiile slabe pentru a forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la
salcam ; intarim familiile temporare cu puiet capacit ; continuam sa introducem
faguri artificiali la cladit.
- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura
; la stupii orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii ; la
stupii multietajati se procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.
- extragem primele cantitati de miere ; se valorifica culesul la salcam ; soseste
vremea primelor deplasari la masivele melifere .
- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate ; executam primele schimbari de
matci.

Iunie
- extragem mierea ; topim ceara obtinuta ; pregatim deplasarile la culesurile de vara
.
- formam un numar mare de roiuri ; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva
imperecheate sau neanperecheate ; aplicam o inmultire dirijata a familiilor de
albine ; aplicam lucrarile necesare prevenirii frigurilor roitului.
- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei ;
extragem mierea de la culesurile de vara.
- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice ; formam nuclee de
imperechere a matcilor.

Iulie
- continuam cresterea artificiala a matcilor, organizam imperecherea si introducerea
lor in familii ; recoltam mierea de la culesurile tarzii.
- egalizam ca putere familiile din stupina ; intarim roii artificiali formati in iunie.
- pentru a ne mari rezerva de polen, acum putem recolta polen de la porumb ;
valorificam culesurile tarzii, in urma carora putem obtine cantitati importante de
miere ; continuam masurile de prevenire a roitului si de mentinere in stare activa.
- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet ;
preintampinarea furtisagului care acum devine extrem de periculos.

August

32
- stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna ; aceasta
operatiune se face prin deblocarea cuibului ; stimularea cu miere, sirop de zahar sau
faguri cu putina miere care ii descapacim dupa diafragma ; folosind culesurile tarzii
acolo unde este posibil .
- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate ; micsoram corespunzator
urdinisul ; inlocuim matcile necorespunzatoare ; extragem mierea de prisos.
- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ(celule de trantori etc.)
- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna ; facem hraniri de
completare acolo unde este nevoie(mai ales la stupii verticali cu magazine) .
- echilibram puterea familiilor, unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.

Septembrie
- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul ; echilibram si facem ultimile
completari cu hrana(numai cu miere) ; oprim hranirile de stimulare.
- unim familiile slabe ; pregatim matcile de rezerva pentru iernare ; selectam si
bagam in stupi cate 2 familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu) ; conditionam
ceara si propolisul.
- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea
iernarii(atentie, lucrarea este foarte importanta).

Octombrie
- impachetam cuiburile cu materiale izolatoare ; se vor evita acele materiale care
provoaca condensul, gen polistiren ; nu impachetati exagerat cuiburile ; instalam
gratiile contra soarecilor.
- facem tratamentul contra varrozei ; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile ;
ultimul tratament obligatoriu fara puiet.
- amenajam vatra stupinei ; construim perdele de protectie ; stimulam si
supraveghem zborurile de curatire ; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.

Noiembrie
- terminam ultimile lucrari de pregatire a iernarii ; continuam instalarea de gratii
impotriva soarecilor .
- supraveghem familiile de albine ; stimulam zborurile de curatire tarzii.
- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in
ghemul de iernare.
- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru
mentinerea echipamentului in buna stare.

Decembrie
- supraveghem cum ierneaza familiile de albine ; supraveghem zborurile de curatire.
- indepartam zapada (numai cand are crusta) ; curatam urdinisul stupilor ; asiguram
o liniste deplina in stupina.
- reparam inventarul, insarmam ramele, ne pregatim teoretic.

Concluzii - acest calendar apicol are un caracter strict


orientativ. Perioada de executie a diferitelor lucrari
poate sa difere de la o zona la alta.

INTRODUCEREA MATCILOR

In apicultura, operatiunea de introducere a matcilor in familiile de albine


reprezinta o piatra de incercare pentru stupari. Acestia trebuie sa decida asupra metodei pe care o folosesc

33
pentru ca lucrarea sa fie incununata de succes. Fara a insista asupra problematicii, trebuie sa stiti ca sunt trei
perioade cand introducerea unei matci este mult usurata. Acestea sunt primavara devreme, in timpul culesurilor
intense, cat si toamna tarziu. In cele ce urmeaza vom descrie 4 metode de succes, folosite de noi de-a lungul
anilor de stuparit. Consideram ca acestea sunt printre cele mai sigure si pot fi abordate de orice apicultor.

Metoda coliviei tip "capac" : acceptare 95 %


Din multitudinea de colivii care se folosesc la introducerea matcilor , o colivie de
separare s-a detasat net prin asigurarea unui procent mare de acceptare a matcilor.
Aceasta colivie este cunoscuta de mai mult timp si este colivia tip "capac". Colivia
capac o folosim in stupina pe tot parcursul sezonului activ si este favorita noastra. In
literatura de specialitate este mentionat un grad de acceptare a matcilor de 95 %.
Din punct de vedere practic nu am observat diferente mari de procentaj, decat in anii
nefavorabili apiculturii.

Aceasta colivie poate fi confectionata de orice apicultor din plasa de sarma cu ochiuri
de 3 mm . Ca forma aceasta este un capac patrat cu latura de 10 cm (suprafata
finala 100 cm patrati). In unul din peretii laterali se practica un orificiu care se
astupa cu pasta de miere si zahar. Acest orificiu poate fi inlocuit cu un tub , lung de
4-5 cm si diametru care sa permita iesirea matcii. Si acest tub se umple cu pasta.
Inaltimea coliviei trebuie sa asigure (infipta fiind in fagure) miscarea nestingherita a
matcii.

In principal metoda consta in izolarea matcii sub protectia coliviei pe un fagure din
mijlocul cuibului , dupa 4-6 ore de la orfanizare. Portiunea de fagure acoperita de
colivie trebuie sa cuprinda o suprafata cu puiet capacit si ceva miere. Izolarea matcii
se face fara albina insotitoare pentru ca in scurt timp vor ecloziona noile albine si o
vor ingriji. Matca, in cele mai multe cazuri , incepe sa depuna oua la 24-72 ore dupa
izolare. In acest timp albinele familiei vor inlatura dopul de pasta (miere+zahar) si
vor elibera matca. Familia nu se deranjeaza timp de 4-5 zile, dupa care putem
verifica acceptarea matcii. Atunci putem constata (in putine cazuri ) ca albinele nu au
eliberat matca, caz in care vom practica prin partea opusa a fagurelui o gaura.

Metoda descrisa are cateva variante care tin de conditiile locale. De pilda unii
apicultori prelungesc perioada de orfanizare a familiei pana la 6 zile, dupa care
distrug botcile aparute. Indiferent de varianta aleasa, ce trebuie sa retinem este
faptul ca aceasta metoda se numara printre cele mai sigure.

Introducerea cu alcool : acceptare 80 - 95 %


O alta metoda folosita de noi, mai rar insa,este introducerea matcii sub protectia
vaporilor de alcool. Istoric , metoda este pusa la punct de vecinii nostrii de peste
Tisa, apoi fiind preluata de intreaga Europa, inclusiv de romani. Noi o folosim in anii
cu clima mai constanta , fara mari variatii de temperatura si umiditate, factori care
pot influenta acceptarea. Explicatia este aceea ca in anumite conditii, viteza de
evaporare a alcoolului este diminuata sau marita si aceasta metoda poate avea mai
putin succes.

Alcoolul folosit este cel etilic de 95 grade , sau un rachiu de fructe dublu rafinat
(palinca) de 60 grade. Dozele de alcool 95 grade sunt de 5-7 ml pentru un nucleu si
15 ml pentru o familie, iar pentru rachiu se maresc cu 30%. Se ridica matca batrana
din familia vizata si se administreaza alcoolul pe o bucata de material textil.
Introducem rapid in preajma, cusca cu matca, cusca avand orificiul de eliberare
obturat cu un strat subtire de serbet de zahar. Stratul de serbet trebuie sa fie subtire
pentru ca albinele sa poata elibera matca pana nu dispare efectul narcotizarii cu
alcool. Este de preferat ca matca sa fie izolata pe fagurii cu puiet, acolo unde se

34
gaseste albina tanara din abundenta.

Metoda este eficienta,rapida,matca incepand cateodata sa depuna oua chiar in ziua


introducerii. Ca procent de acceptare este sub metoda "custii capac",insa per
ansamblu putem sa ne declaram multumiti de ea.

Metoda roiului artificial - acceptare 100 %


Cu aceasta metoda putem spune ca intram in zona de acceptare de 100 %. Este o
metoda simpla, dar care necesita ulterior o ingrijire adecvata a entitatii nou create
(roiului nou) si de aceea este considerata un pic mai greoaie. Din punctul nostru de
vedere,prin rezultatele obtinute ,nu putem decat sa o recomandam cu caldura
tuturor apicultorilor. Din pacate, ca in toate lucrurile bune, exista si un impediment,
anume cel legat de perioada limitata in care se poate folosi. Lunile mai si iunie
reprezinta intervalul ideal de aplicare.

Probabil ca multi dintre dv. care au format roi "la pachet" stiu care este procedura de
introducere a matcilor. In fapt metoda "roiului artificial" consta in formarea unei noi
familii folosind albina tanara si o matca performanta.Iata cum procedam noi pentru a
introduce matcile :

In jur de ora 11, cand majoritatea albinelor batrane sunt angrenate in cules,
introducem intr-o roinita(fara faguri), cusca cu matca tanara. In roinita, cu ajutorul
unei palnii mari din carton se scutura cca. 1 Kg de albina tanara. Pentru a ne asigura
ca albina este tanara se scutura doar ramele cu puiet, avand grija insa sa nu
scuturam si matca familiei de baza. Dotam roiul cu un hranitor ce contine 0,5-1 kg
de sirop si il ducem in pivnita pentru 48 de ore. La expirarea celor doua zile de
izolare se muta familia nou formata intr-un corp de stup curat, dotat cu 4 faguri
artificiali, un hranitor cu sirop si unul cu apa. Mentionam ca matca se scoate din
cusca si se introduce odata cu fluxul de albine fara a mai lua nici o masura de
precautie. Urdinisul se reduce la jumatate. In urmatoarele 14 zile avem grija sa mai
aprovizionam cu sirop,pentru ca fagurii artificiali sa fie crescuti.

Sa concluzionam : dupa doua saptamani avem o familie noua, cu o matca tanara


acceptata,cu fagurii claditi si insamantati. In aceasta faza avem posibilitatea de a
continua dezvoltarea entitatii nou formate sau de a o uni cu familia a carei matca
vrem sa o schimbam. Despre aceasta operatiune vom vorbi in alta pagina de sit.

In final trebuie sa retinem ca acceptarea se produce in 100% din cazuri si ca


folosirea acestei metode trebuie generalizata in stupina, mai ales cand avem de
introdus matci valoroase.

Metoda roiului artificial in aer liber - acceptare 100 %


Metoda roiului artificial format in aer liber este o varianta a celei descrise mai sus si
asigura acelasi procentaj de acceptare de 100%. Cum procedam : seara, izolam in
cusca matca vizata si o agatam pe o rama cu un fagure nou. Pe aceasta rama, aflata
in aer liber, scuturam albina de pe 5-6 rame cu puiet.Albina batrana se intoarce in
stupul de baza iar cea tanara se strange in jurul matcii, pe fagure. Roiul astfel
format, ramane peste noapte afara, urmand ca in dimineata urmatoare sa procedam
ca in varianta 1.

Trebuie mentionat si aici ca ambele variante au aceeasi valabilitate si ca din


observatiile noastre nu am sesizat nici o diferenta calitativa semnificativa. Folosirea

35
uneia sau alteia din variante este doar o chestiune optionala, care depinde de decizia
personala a stuparului.

Bibliografie : Cresterea matcilor - Dr.F.Ruttner si col. ; Editura Apimondia 1980 ; Manualul apicultorului - autor
colectiv - 1979 ; ATENTIONARE ! Articolul nu reprezinta decat opinia personala a autorului si nu are pretentia ca
poate lamuri in totalitate, problematica expusa

TEHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR

Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii, vom prezenta un exemplu practic de crestere si
imperechere al matcilor, care poate fi folosit de orice apicultor,fie el amator sau profesionist. Procedeele
enumerate au fost folosite de autorii acestui site in cele doua stupine propii, de 120 si respectiv 150 familii de
albine, putand asigura atat nevoile curente cat si obtinerea catorva sute de matci pentru comercializare. Dat fiind
faptul ca tehnologiile se bazeaza pe abordarea profesionista a domeniului, numarul matcilor imperecheate
obtinute poate fi dimensionat dupa dorinta si aspiratiile fiecarui apicultor, cu mentiunea ca scopul principal este
acela de a pune accentul in primul rand pe calitate.

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai multe vetre. Pastoralul si cresterea
matcilor fiind doua lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a
preferat aceasta formula. Singurele deplasari sunt cele de la salcam (ocazionale).

Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules


lung si de intensitate mica (faneata), sursele de polen fiind asigurate constant.
Perioada de crestere a matcilor este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.

Unelte si utilaje folosite


Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de
separare cu fereastra de 200 cm patrati, acoperita cu gratie Hanneman ; rame de
crestere cu hranitor si un leat ; sablon confectionat botci artificiale 1-5 capete ;
dopuri port-botci ; lanteta transvazare ; nuclee imperechere 2-3 faguri.

Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregatirea ramei de crestere ; acceptarea si
cresterea partiala in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ;
formarea nucleelor de imperechere, introducerea botcilor si imperecherea ;
valorificarea matcilor imperecheate.

Selectia si pregatirea familiilor


Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de
larve, deci cele ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase, sunt urmarite
pe o perioada de 2-3 ani. Grupa de elita este an de an schimbata prin introducerea
unor noi familii sau eliminarea altora. Principalele caractere urmarite sunt cele
arhicunoscute de toata lumea, cu mentiunea ca pe primul loc se afla productia de
miere.

Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma, dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna
si primavara. Ambele grupe sunt ingrijite in mod special, scopul principal fiind acela
de a avea populatii masive de albina in preajma demararii
cresterii.

O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda


familiilor ajutatoare, iernand un roi stolon langa familia de
baza,in ideea obtinerii de familii puternice.

36
Obtinerea si transvazarea larvelor
Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta
de 1 1/2 zile. Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu
conteaza) si se separa matca pe o singura fata aplicand o gratie Hanneman. Pentru
ca matca sa nu treaca pe partea cealalta de fagure, deci pentru a limita spatiul de
ouat, toate fantele existente intre rama si fagure se infunda cu staniol(nu poate fi
ros).

Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si scoatem matca.Acest


fagure ramane in mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,timp in care materialul de
crestere o sa ajunga in stadiul de larva tanara, numai buna de transvazare.
Rama de crestere arata ca in fig.1, ea fiind dotata cu un hranitor in partea superioara
si cu un singur leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un
numar de 14 botci artificiale, cu ajutorul dopurilor de fixare. Fixarea dopului de leat
si a botcilor de dop se face cu ceara topita.
In ceea ce priveste metoda de transvazare, practicam o
transvazare simpla stiind fiind faptul ca cea dubla nu aduce
mari beneficii.

Acceptarea botcilor , cresterea primara


Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in
stup orizontal de 16 rame, conditia de baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6
faguri cu puiet si o matca tanara. Inainte de introducerea ramei cu botci,
restructuram familia doica formand doua entitati despartite de o diafragma cu
fereastra acoperita cu gratie Hanneman (aprox. 200 cm patrati).Organizarea cuibului
este urmatoarea :

Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen proaspat ; 2) Fagure cu


puiet capacit ; 3) Rama de crestere cu hranitor ; 4) Rama cu puiet capacit gata de
eclozionare ; 5) Diafragma despartitoare cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea
ca imediat dupa diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu miere si
pastura.

Astfel restructurata, lasam familia fara sa o deranjam, 24-36 de ore.La primul control
verificam rama de crestere si daca acceptarea merge bine vom avea un numar
variabil de botci acceptate(7-12 buc). Tot la primul control umplem hranitorul de pe
rama cu sirop de zahar, operatiune repetata peste 2 zile. Dupa 7-8 zile de la
transvazare scoatem rama de crestere si o introducem intr-o familie orfanizata.
Putem folosi familia doica , cu matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul,
practicand restructurari periodice.

Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii


Pentru a obtine o familie orfanizata, fara puiet necapacit si care sa asigure o
continuare favorabila a cresterii folosim "metoda Jordan". Aceasta metoda consta in
izolarea matcii cu ajutorul unei gratii Hanneman intr-un compartiment separat al
stupului. In compartiment mutam matca cu fagurele pe care o gasim si adaugam de
ambele parti cate un fagure gol.

Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua (desi spatiul este limitat) , iar in
compartimentul 2, albinele vor capaci puietul. In concluzie lucrarea de obtinere a
familiei orfanizate , fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea
introducerii ramei de crestere. Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu

37
cei 3 faguri(fara albina). Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este
acela ca aceasta albina este tanara, deci apta pentru continuarea cresterii. Dupa un
control atent, rama cu rama, pentru a depista prezenta unor eventuale botci
naturale, putem introduce fara grija rama cu botci.

Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee


La 14-15 zile de la depunerea oualelor, recoltam botcile care vor fi introduse in
nucleele de imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea. Avand
in vedere faptul ca metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar
constant), de matci pentru imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame.
Acestea pot fi intretinute usor si facand completari periodice cu puiet capacit pot fi
folosite tot sezonul.

Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi faguri, unul cu hrana, unul
cu puiet capacit, impreuna cu albina acoperitoare. In nucleu se mai adauga o rama
goala(in care punem si putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta. Dupa
24 de ore de la formarea lor se poate introduce botca.

In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza. Pentru a verifica


daca matca este imperecheata, asteptam sa apara primele oua pe fagure. Pentru a
simplifica fluxul de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la
eclozionare sunt distruse. Totusi,daca conditiile meteo au fost proaste si matcile nu
au putut iesi pentru imperechere, distrugerea lor o amanam cu 3-4 zile.

Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema
, fiind folosita prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana -
Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar
adaptarea la conditiile locale.
Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar
pentru simplificare se pot elimina unele verigi (ex:continuarea si finalizarea cresterii
in familia doica pornitoare).

PASTRAREA SI IERNAREA MATCILOR DE REZERVA

In practica curenta apicultorii se intalnesc cu urmatoarea situatie : dupa ce au produs un numar anume de matci
imperecheate, trebuie sa gaseasca metode pentru a le stoca pentru o perioada determinata. Solutionarea acestor
probleme necesita aplicarea unor metode practice si sigure, care sa permita supravietuirea cat mai indelungata a
matcilor in afara familiilor. La fel si in cazul iernarii matcilor de rezerva intervine aceeasi situatie. Inainte de a
incepe sa expunem metodele pe care le aveti la dispozitie o sa ne permitem un sfat : atat apicultorii cu
experienta cat si cei incepatori trebuie sa abordeze si aceasta problematica....pentru ca la urma urmei nu
"lansam rachete", ci doar facem un pas spre a pune apicultura pe un fagas profesionist.

Iernarea matcilor de rezerva


Necesarul
de matci de
rezerva intr-
o stupina
bine

administrata este de 10-15% din numarul de

38
familii. O sa avem nevoie de aceste matci pentru a le inlocui pe cele care au pierit
din anumite motive sau pentru a forma in primavara familii temporare.

Iernarea in nuclee adapostite langa familia de baza


Aceasta metoda este poate cea mai facila si mai larg folosita de catre apicultorii
amatori.Iernarea se poate face atat intr-un stup orizontal cat si intr-un corp Dadant,
ambele sisteme fiind la fel de bune. In luna septembrie, sau chiar de la inceputul lui
octombrie daca conditiile ne permit, langa o familie de baza se aseaza un nucleu din
3-4 rame cu matca pe care dorim sa o iernam. Nucleul gazda contine o cantitate de
400-500 g albina si 5-6 kg miere de calitate. Familia de baza este despartita de
nucleu printr-o diafragma etansa (fig.1), iar la sosirea vremii nefavorabile se vor
impacheta cu materiale izolatoare. Pe tot parcursul iernii apicultorul trebuie sa faca
2-3 controale auditive, pentru a vedea cum se comporta albinele.

Pentru aceasta metoda simpla mai exista si varianta gazduirii nucleului cu matca de
rezerva intre doua familii de baza. Aceasta varianta (fig.2), se preteaza pentru stupul
orizontal, acolo unde spatiul mare permite gazduirea celor trei entitati. Conditiile de
iernare a nucleului sunt mult imbunatatite, procentul de matci pierdute scazand
simtitor.
In principiu la cele doua metode pierderea de matci nu depaseste 10-20 %, putand
scade pana la 5 % in anii cu ierni mai blande.

Iernarea matcilor in stupi compartimentati


Aceasta metoda se practica in stupinele amatorilor cand se doreste iernarea unui
numar mai mare de matci,fiind o metoda buna si sigura. Se pot folosi drept adapost
stupi orizontali, corpuri Dadant sau chiar magazine. Corpul respectiv se
compartimenteaza cu diafragme etanse in mai multe "camere". Intr-un stup orizontal
se pot gazdui 5 nuclee pe 3 rame, iar intr-un corp Dadant 3 nuclee pe 3 rame.
Fiecare compartiment contine 0,4-0,6 kg de albina si 4-6 kg de miere de calitate.
Nucleele le organizam perechi, in scopul mentinerii caldurii. Un impachetaj corect al
stupului este de dorit, la fel si controalele din timpul iernii. Primavara, matcile de
rezerva se folosesc acolo unde avem nevoie.

Aceasta metoda de iernare are si o alta varianta care consta in inlocuirea


diafragmelor de etansare normale cu diafragme prevazute cu mici fereste (200-300
cm patrati) acoperite de plasa.Plasa de sarma trebuie sa aiba ochiurile mici ,pentru a
impedica albinele si matcile sa treaca dintr-un compartiment in altul. Avantajul
metodei este acela ca se micsoreaza cantitatea de albina la 0,2-0,3 kg (1-2 faguri) si
de hrana la 2-3 kg pe compartiment. De multe ori insa (nu e obligatoriu), procentul
de matci care pier este mai mare (25 %) indeosebi la nucleii marginasi.

Aprecieri personale - Realizatorii acestui site au folosit aceste metode de iernare,


inclusiv variantele lor, in stupinele proprii si rezultatele au fost multumitoare. Totusi
diferentele de la un an la altul a procentului de marci pierdute au fost mari (5-25 %),

fapt pentru care trebuie sa mentionam ca succesul lucrarii


depinde atat de conditiile meteo specifice iernii, cat si de atentia cu
care tratam problematica.

39
Iernarea matcilor in afara familiilor
In cele ce urmeaza vom expune o metoda de iernare a matcilor in afara familiilor,
metoda elaborata si experimentata de N. Foti, inca din 1952. Ca experienta
personala trebuie sa va spunem ca si noi am incercat metoda, insa rezultatele au
fost nesatisfacatoare. Probabil ca aceste rezultate au fost determinate de unele
greseli pe care le-am facut pe parcursul lucrarilor. Una dintre greseli a fost ca am
administrat mierea netratata cu un produs anti-nosema, in speta Fumidil B.

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca in toata literatura


de specialitate aparuta din anul `52 pana in prezent,metoda
este descrisa ca una valabila si sigura.
Aceasta tehnologie poate fi folosita atat vara, cand dorim sa
depozitam fara cheltuieli substantiale un numar mai mare de
matci imperecheate (pentru vanzare sau nevoi proprii), cat si
iarna cand vrem sa iernam matci de rezerva.
In principiu metoda consta in introducerea matcii intr-o mica
cusca impreuna cu un numar de 40-50 de albine si hrana
necesara. Din cand in cand, albinele insotitoare se schimba si
se fac completari cu hrana. Pentru reusita lucrarii avem
nevoie de urmatoarele materiale :

Custi tip Foti : Cusca este construita din material plastic


(polistiren - soc) si are forma dreptunghiulara(vezi fig.4), cu
dimensiunile interioare 70/50/45 mm. Corpul custii se inchide
cu un capac glisant, in interior se monteaza un faguras de
60/50 mm. Cusca mai este prevazuta cu un hranitor montat in peretele superior,
transferul de hrana fiind facut printr-un orificiu de 2 mm.

Dulap depozitat custi : Pentru o mai buna protejare termica si fonica a matcilor si
albinelor, custile sunt tinute in dulapuri simple. Un dulap pentru 20 de matci, necesar
pentru iernarea matcilor la nivel de amator se confectioneaza din scandura de brad
(20 mm grosime). Acest dulap are dimensiunile interioare de 330/250/250 mm fiind
prevazut in interior cu sipci de sprijin.

Colivii de matca : Aceste colivii se folosesc pentru pastrarea provizorie a matcilor


cand se face schimbul de albine. In loc de colivii se pot folosi cu succes si cutii goale
de chibrituri.

Faguri pentru echiparea custilor : Se folosesc faguri vechi in care s-au crescut min. 3
generatii de puiet, cu sarmele scoase si taiati la dimensiunea custilor.

Hrana si albine insotitoare : Ca hrana se foloseste mierea de salcam fluida , fara


cristale, in cantitate de 200 g/matca (pentru intreaga perioada). Albinele de schimb,
cate 25-30 g(250-300 albine)/matca , in perfecta stare de sanatate, cantitate
necesara pentru intreaga iarna.

Cum procedam : Perioada propice pentru trecerea matcilor din nuclee este intre 10-
15 octombrie. Nu este un termen batut in cuie, lucrarea putand fi facuta si in

40
septembrie sau noiembrie. Inainte se deparaziteaza fagurii facand fumigatii cu acid
acetic industrial(3-5 zile), se aerisesc si se dimensioneaza.Custile se spala cu apa si
detergent, se clatesc si se usuca. Montam fagurasii dezinfectati cu ajutorul cerii
lichide, in acest fel cusca fiind apta sa-si primeasca oaspetii.

Popularea custilor se face in aer liber (daca avem un numar mic de matci). Ridicam
matca si o asezam provizoriu in colivie, prin prindere directa sau cu ajutorul unui tub
de sticla. Fagurele de pe care am ridicat matca, se aseaza in pozitie verticala si
prelevam direct cu cusca de iernare un numar de 40-50 de albine. Dupa ce
indepartam albinele agatate pe exterior ,introducem matca , umplem hranitoarele cu
miere(20 g) si transferam custile in dulap.

Saptamanal controlam modul de iernare operatiune ce consta in verificarea starii


matcii,a albinelor insotitoare, a hranei etc. Schimbul de albine insotitoare se face la
3-4 saptamani in perioada octombrie ianuarie si la 2-3 saptamani in februarie martie.
Cateva reguli care trebuie respectate obligatoriu :
1)Inlocuirea albinei insotitoare uzate, se face numai cu albine provenite din familii
puternice astfel avand garantia ca acestea vor supravetui si vor avea grija de matca.
2)Daca matcile provin din nuclee slabe, se folosesc inca de la prima populare albine
provenite din familii puternice.
3)Temperatura in spatiile unde iernam matcile sa nu scada sub 16 grade C, stiind ca
o temperatura optima este cuprinsa intre 20 - 23 grade C.
4)Cand facem schimbul de albine insotitoare,fiecare matca se va introduce in cusca
ei.Daca nu respectam aceasta regula ,naclairea matcii este obligatorie.
5)Mierea folosita trebuie sa fie de salcam , fara cristale si obligatoriu tratata cu 1 la
mie Fumidil B.

Chiar daca la iernare am obtinut rezultate slabe( repet, doar fiinca nu am respectat
tehnologia), lucrurile s-au schimbat cand am folosit aceasta metoda pentru a pastra
matci in perioada de vara. Astfel, cu o cheltuiala minima,depozitam 100-150 de
matci de vanzare (pentru 30-60 de zile),pana in momentul cand gasim cumparatori
pentru ele. Cand spunem 30-60 de zile asta nu inseamna ca o matca este tinuta in
cusca toata aceasta perioada. De obicei durata stocarii unei matci care a ouat in
nucleu nu depaseste 15 zile.
In concluzie recomandam aceasta metoda, iar pentru detalii mai recomandam si
consultarea "Manualului apicultorului", ed.4, 1979, acolo unde o sa gasiti tehnologia
mai amplu descrisa.

Pastrarea matcilor in perioada de vara


Pe langa metoda stocarii matcilor in afara familiilor, din anul 2001 am mai
experimentat o alta metoda care a dat rezultate favorabile. Este o metoda usoara si
sigura care o sa va ofere mari satisfactii.

Se ia un corp de Dadant si se imparte in 3 compartimente. Fiecare compartiment


este prevazut cu un urdinis, cel din mijloc pe peretele frontal, iar cele doua
marginase pe peretii laterali. Deasemeni, fiecare compartiment este prevazut cu
podisor propriu,
avand grija ca
podisoarele si
diafragmele sa
asigure o etanseizare
perfecta (foarte
important). Pentru

41
fiecare sectiune se asigura si un hranitor cu capacitatea de 1,5 l sirop.

Nucleele sunt organizate pe trei rame si contin un fagure cu albina si puiet, un fagure
cu miere si un fagure gol, respectiv matca. Dupa o anumita perioada, cand matcile
incep sa oua si puietul sa eclozioneze, cele trei podisoare se pot inlocui cu gratii
Hanneman. Daca apare un cules, peste corpul de baza se aseaza un magazin, unde
albinele din nuclee (circuland liber prin gratiile Hanneman), depun mierea. Cand
folosim o matca, unificam nucleul orfan cu cel alaturat, operatiune pe care o repetam
si la extragerea matcii 2.
Trebuie sa mentionam ca in lipsa unui cules albinele din fiecare nucleu trebuie
hranite cu sirop de zahar. Dupa cum am mai spus, metoda este sigura si nu trebuie
sa va temeti ca o sa dati rateuri daca o sa respectati tehnologia descrisa.

Conluzii finale
Aceste metode sunt descrise, mai bine sau nu, in toata literatura de specialitate de la
noi. Desigur ca mai sunt si multe altele, important insa este sa le si aplicati....si sa
nu ramaneti la stadiul de "cititor".

CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din anul doi de activitate.Aceasta problema este
reprezentata de procurarea matcilor necesare inmultirilor curente din stupina.Problema este multiplicata si de
lipsa de experienta pe care o resimte fiecare incepator.In aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina
proprie devine o prioritate.

In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere,unele mai


simple,altele mai complicate.Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa
aprofundam o metoda (deja expusa),care poate reprezenta un punct de
plecare.Aceasta metoda simpla este metoda Miller si poate asigura tot necesarul de
matci intr-o stupina de pana in 50 de familii de albine.Bineinteles numarul matcilor
obtinute poate fi mult mai mare insa se presupune ca odata cu cresterea numerica a
stupinei trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o familie cu performante
mari,a carei matca ne-a multumit.La inceput,pentru apicultorul cu un numar mic de
stupi,operatiunea nu poate da mari batai de cap.Din aceasta familie vom trage noi
matci. Pregatim familia in felul urmator : scoatem toate ramele cu puiet si le
distribuim in mai multi stupi , avand grija sa nu ridicam si matca odata cu
ramele.Trebuie sa avem mare grija ca albinele sa nu fie intrate in frigurile roitului si
sa aiba deja trase botci naturale. In familia astfel restructurata ,lasam toate ramele
cu hrana , doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca.

Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de


speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6
cm.Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se
desprinda de stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele dupa
schema : de o parte si de alta a cuibului , faguri cu miere si polen ,in centru , fagure
cu puiet capacit , rama de crestere , fagure cu puiet
capacit .Daca consideram ca albina acoperitoare nu
este indeajuns putem sa mai restrangem
cuibul,scotand una dintre ramele cu hrana.In
principiu fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti din
abundenta cu albina.

Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe

42
zi,albinele vor incepe sa cladeasca fagurasii din rama de crestere.Datorita conditiilor
create in cuib,adica miere si polen din abundenta,populatie numeroasa si compacta
pe faguri,matca sesizeaza deficitul de puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou
crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5 zile de la introducerea ramei.

Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o


familie orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un
numar cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si
impreuna cu cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti
fagurii ramasi in familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu
ramane nici o celula cu puiet.

Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati,


albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite suplimentar
daca nu exista un cules de intretinere,vor trage mai multe botci pe fiecare faguras
din rama cu oua,fig 3.Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea
fagurelui,avand grija ca intre depunerea oului si recoltare,sa nu treaca mai mult de
14 zile. Cele doua familii,furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite
pentru producerea mai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si
hranind suplimentar.

Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii,cand


vrem sa schimbam matca,in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in
nuclee ,unde dupa eclozionare, matcile se pot imperechea.

Dupa cum vedeti,cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor,fara a fi nevoie ca
apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin
metoda Miller sunt bune,fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin
tranzvazare simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte
proprii,inca din anul doi de apicultura este insa asa mare,incat micile diferente nici
nu mai sunt bagate in seama.

CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din complexitatea problematicii aparute
odata cu demararea operatiunilor de crestere. Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic, referitoare la
cresterea matcilor fara transvazare.

Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :

- Roirea naturala. Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod
natural. Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a
lor in 2,3,4 noi familii(roiuri). Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de
baza sa dispara. In urma pregatirii procesului de roire naturala, rezulta un numar
variabil de botci (30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul acesteia
pentru crestere, botci care sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.

- Schimbarea linistita a matcii. Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de


roire este mult atenuat. Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in
considerare comportamentul celorlalte. Puse in situatii favorabile roirii, acestea se
vor multumi sa-si schimbe linistit matca, cele doua matci convietuind chiar impreuna
cateodata, insa divizarea ulterioara(roirea)nu se produce. Pentru schimbarea linistita
a matcii, albinele cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.), pe marginile fagurilor.

43
- Cresteri de salvare. Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca.
Pentru a creste o noua matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de
lucratoare, larvele primind drept hrana laptisor de matca. Numarul botcilor de
salvare este de 20-30 buc., aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a
fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea directa a metodelor
de crestere, urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor,
ulterior. Metodele expuse sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o
singura metoda, care este considerata cea mai buna", apare in mintea oricui. Motivul
este foarte simplu : o singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor
si mai ales pentru toate conditiile de intretinere, climatice etc.

Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine, de


calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a
metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.

Metoda "matcilor de salvare"


In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii
incepatori.S implitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii
in cuib, fac ca aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate
indoielnica.

Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o
familie de albine, si implicit sa obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in
doua. O diviziune ramane cu matca batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca.
Diviziunea fara matca, asezata intr-o cutie noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-
si cladeasca botci. Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu larve de
lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci, care evident o
sa-si ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in
alte familii, acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.

O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza familia. In principiu
este vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga de la sine.
Din nou dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a
stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.

Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt


:
- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie
ulterioara a botcilor nu poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa
largeasca cat trebuie celulele de lucratoare ; in aceste celule s-a
mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute, consolideaza prea tare peretii
acestor celule.

44
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari
vizavi de distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat ocazional, cand acestia
sunt lipsiti de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se se
familiarizeaza cu problematica apicola, sa adopte alte variante de crestere a
matcilor.

Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost
perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au
fost eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are
variante care se aplica atat in Romania cat si in Occident.

- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala


metoda recomandata incepatorilor. Se alege un fagure insamantat, deschis la
culoare, in care nu s-a depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure situatia sta
cam asa : in partea superioara se gaseste coronita de miere, puietul necapacit(de
toate varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei.

Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere,
tinand seama ca in mijloc se afla larve mai batrane. Taietura sub forma de arc(vezi
fig.1), se face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se
are grija ca taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este
insarmat, bucatile taiate se scot cu mare atentie.

Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in scopul impiedicarii


aparitiei botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas),
urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata,
daca este posibil. Cand spunem ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de
pe conturul "taieturii in arc", albinele preferand sa construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta


se va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga
albinele sa ia in crestere larvele din fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor
familii de albine, insa fara albina de acoperire. Cu matca batrana se poate forma un
roi, sau putem sa o omoram. Astfel pregatite albinele, vor lua in crestere larvele de
pe conturul taieturii, construind un numar mare de botci.

- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui


are ca principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de
catre albine. In varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si anume acela
de a inchide lantul de crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare
in preajma larvelor de luat in crestere.

Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de


albine, introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit
cu sirop de zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu
oua. Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie
Hanneman, pentru a o obliga sa oua numai acolo. In tot acest timp(4-5 zile), hranim
stimulent albinele cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei, scoatem
fagurele insamantat si il ducem in cabana, dupa ce in prealabil l-am scuturat de
albina de acoperire. Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama subtire(cater), incalzit in apa

45
clocotita, decupam jumatatea inferioara.

Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta, avand


grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare
fetei celelalte. Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese
pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie
mentionat ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se
face restructurarea si orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.

Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o
omoram. Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta
vizual. In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet
necapacit sau oua. In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau
pastura. Fagurii cu puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine. Este
foarte important ca in familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.

O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista
si varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand
numai pe fagurii de hrana, care se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile,
timp in care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom
avea botci capacite gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de
imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se
imbunatateste considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de
crestere.

MATCI FARA TRANSVAZARE


(part. 2)

Alte metode de crestere a matcilor fara transvazare , in stupina proprie , ce pot fi folosite de micul apicultor ,
sunt :

Metoda fasiilor de fagure, celulelor taiate sau stantate


Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor, presupune si practicarea de noi
procedee, mai complexe si performante. In aceasta categorie se incadreaza si
metoda fasiilor de fagure sau diferitele ei variante. Fagurele in care nu s-a mai
crescut puiet si insamantat de matca captiva intre cele doua gratii Hanneman, se
aseaza pe o suprafata plana. Cu ajutorul unui cater incalzit se taie fasii de fagure,
care trebuie sa cuprinda larve tinere, cu varsta cunoscuta. Procedeul presupune si
folosirea ramei de crestere,care este de fapt o rama normala, prevazuta cu sipci(2
buc.), de lungimea luminii interioare a fagurelui. Pe acestea se vor fixa fasiile de
fagure cu larvele selectate in vederea cresterii.

Fixarea se face prin lipirea in 3-4 puncte cu ceara topita, sau cu ajutorul unor bride
de sarma. Pe toata lungimea fasiei de fagure, de pe fiecare leat, se raresc larvele
astfel ca in final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2 cm intre ele. Aceste fasii se
mai pot fragmenta in 2-3 buc.,urmand ca fiecare fasie sa fie prinsa separat pe leat,
operatie urmata de aceeasi rarire a larvelor. In final rama de crestere,cu cele doua

46
leaturi pe care au fost fixate fasiile de faguri cu larve rarite, se introduce in familia
doica, dupa o orfanizare prealabila a acesteia. Metoda este cunoscuta sub denumirea
de "metoda Alley". O alta varianta este aceea in care nu se folosesc fasii de fagure,
ci doar celule taiate cu un cater sau cu o stanta. La taierea sau stantarea celulelor cu
larve se urmareste decuparea unei singure celule, asfel incat aceasta sa contina si
cate un sfert din celulele vecine.

Pentru stantare K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla


despicat in doua, cele doua jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat
marginea foarte bine ascutita. Decupand o celula, stanta strapunge fagurele, partea
opusa care cuprinde celula simetrica fiind apoi modelata ca baza pentru suport.
Celulele stantate se vor prinde pe cele doua sipci ale ramei de crestere, la 2 cm una
de alta cu ajutorul unor tablite sau dopuri despicate. Rama cu cele 20-30 de celule se
introduce intr-o familie doica, orfanizata de 2-6 ore si fara puiet.

- Avantaje : albinele iau in crestere un procent mai mare de larve, calitatea matcilor
fiind mai buna.
- Dezavantaje : metoda necesita o manopera mare, iar matcile nu ajung la greutatea
celor obtinute prin transvazare.

Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule


Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din ou.
Etapele care trebuie urmate sunt :

Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care nu s-a mai


crescut puiet, intr-un izolator cu gratie Hanneman, impreuna cu matca din care vrem
sa tragem descendenti. Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam matca. Din
acest fagure se taie cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe latime 2
celule intregi si de lungimea fagurelui. Aceste fasii se sectioneaza in bucati de 5-6
celule intregi.

Dupa ce am obtinut aceste cuiburi de celule, urmeaza sa le prelucram pentru a le


putea fixa pe leatul de crestere. In acest scop partea opusa se modeleaza intre
degete pentru a forma un dinte. Cu o scobitoare se distrug apoi toate ouale, in afara
de unul, urmand sa executam operatiunea pentru fiecare cuib in parte.

Fixam fiecare cuib,care practic contine un ou, cu ajutorul dopurilor. Aceste dopuri vor
fi despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti. Se ia un
dop, si intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului, dupa care aplicam
elasticul de fixare. Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul
de altul(masurat de la centru la centru).

De avut in vedere : oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore, deci pregatirea
cuiburilor nu trebuie sa depaseasca aceast interval de timp ; se vor prefera oua mai
batrane 2-2 1/2 zile daca dorim sa depasim aceste 2 ore ; celulele cuibului se pot
scurta la jumatate.

Rama cu cuiburile ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii


orfanizate de 2-6 ore, al carui puiet necapacit a fost ridicat(inclusiv ouale). Conform
tehnologiei nu este recomandata acceptarea si cresterea in colonie cu matca, nici
chiar in varianta separarii prin diafragma cu gratie.

- Avantaje : metoda poate fi o alternativa la transvazare, calitatea matcilor fiind

47
buna.
- Dezavantaje : matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea
larvelor.

Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. Din
aceasta familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi,
avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele. In familia astfel restructurata,
lasam toate ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele
acoperitoare si matca.

Pregatim o rama de crestere astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza
superioara 5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5 cm. In stup
asezam ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si
polen, in centru, fagure cu puiet capacit, rama de crestere, fagure cu puiet capacit.

Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca
fagurele din rama de crestere, iar matca depune oua. Cand cantitatea de oua este
suficienta, ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet
(ridicand puietul si matca). Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine
si controlati, pentru a nu ramane nici o celula cu puiet.

In acest timp, familia crescatoare, hranita suplimentar, trage botci pe fagurele cu


oua, care botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui. Cele doua
familii, furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea
mai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.

- Avantaje : metoda este la indemana oricarui apicultor, fiind si o metoda sigura.


- Dezavantaje : aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.

Matci de schimbare linistita


Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se
limiteaza numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata.

Familiile care isi schimba linistit matca, construiesc cateva botci de calitate, care
botci pot fi recoltate, introduse intr-un nucleu de 2-3 faguri fara puiet, iar dupa
imperecherea matcii nucleul se uneste cu familia a carei matca vrem sa o schimbam
(dupa orfanizarea prealabila).

- Avantaje : se obtin matci de calitate, cu un instinct minim de roire.


- Dezavantaje : numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.

CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA

Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica , matcile".
Afirmatia e perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii este strans legat de matca. O matca
valoroasa asigura o descendenta de calitate si de aici rezulta toate : productia de miere, blandetea albinelor,
apetitul mai mare sau mai mic pentru roit, starea sanatatii si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic.

Exista diferite criterii de apreciere a unei familii


de albine (parca am mai vorbit de ele) si de
aceea o selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate
foarte bune, dar din pacate nu toti apicultorii o
pot face. O treaba buna se obtine insa si tintind

48
spre obiective mai mici, cum ar fi producerea matcilor in stupina propie dupa un plan
bine stabilit si folosind tehnologii sigure.

Vom trata urmatoarele subiecte : - cresterea controlata a matcilor de calitate ;


imperecherea matcilor in nuclee ; introducerea matcilor in familiile de albine. In
acest scop o sa va expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv.
sa aveti o idee despre ce aveti de facut in aceasta directie.

Producerea matcilor - conditii generale


De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare, considerand ca
este prea complicata si ca necesita un mare volum de munca. Ei se multumesc cu
procurarea de matci din "comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate
din roirea naturala. E perfect si asa !!! Se poate face si apicultura din bucati, insa nici
o satisfactie nu e mai mare, decat aceea de a produce regine (poate doar obtinerea
unei productii apicole mari).

Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos, cand in natura exista
un cules bun si albinele pot hrani abundent puietul. Se considera ca aceasta perioada
este cuprinsa intre mijlocul lunii mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie. In
unele cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este favorabila asta si functie de locatia
geografica a stupinei. In toate cazurile (indiferent de metoda aleasa), stupii trebuie
sa indeplineasca urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu
puiet ; sa aiba cuiburile bine impachetate ; sa fie familii care corespund criteriilor de
performanta cerute. Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt
cerute pentru finalizarea lucrarii. Se v-a respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a
incerca sa introducem si elemente "novatoare".

Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului


Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul, sunt cele obtinute cand familia
roieste natural. Roirea naturala are doua dezavantaje : unul ar fi acela ca nu putem
planifica ca timp lucrarea, totul decurgand de la sine in mod natural. Alt dezavantaj
scos in evidenta de literatura de specialitate, este faptul ca matcile obtinute prin
roire naturala sunt matci care transmit genetic aceasta tendinta. Interesul
apicultorului este ca stupii sa fie dotati cu matci neroitoare, numai ca dezideratul
este greu de atins, daca nu imposibil. Natural, procentul familiilor neroitoare se
situeaza la 4-5 % din totalul familiilor pe care le avem, asa ca a insista in acest sens
este o greseala. Momentul producerii de matci prin roire naturala se poate controla
daca se aplica metoda provocarii intrarii in frigurile roitului.

Ce avem de facut : inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se
hraneste stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul
de rame cu puiet ajunge la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere,
imputernicim de cateva ori cu rame cu puiet capacit, prelevate din alti stupi.
Operatiunea trebuie dublata de o impachetare laterala si superioara, cat si de o
stramtorare a cuibului. In scurt timp, prin aparitia noilor generatii, populatia de
albina tanara creste si in stup se creaza conditiile de roire.

La momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile roitului si incepe sa-si traga un
numar mare de botci. In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun cules de
nectar si polen. Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate, se recolteaza cele
mai frumoase, cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a

49
taia, lama se incalzeste la o lampa cu spirt. Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu
vata, avand grija sa nu le turtim. In final acestea se folosesc imediat, fie formand
nuclee de imperechere, fie date direct in stupii unde dorim sa schimbam matca.

Producerea matcilor - metoda fara transvazare


Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat
apicultorilor incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara
transvazare". Tehnologia descrisa si folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu
este o imbunatatire a uneia mai vechi( cunoscuta in anii 50). Iata cum se procedeaza
:

- alegem din stupina stupul cel mai performant, cu o buna dezvoltare de primavara.
Cu circa 15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la
alta, cat si in functie de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri ; unul cu puiet capacit si un
altul gol. Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul
cuibului. Albinele se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut, care intre timp a fost insamantat de
matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si
altul cu puiet pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de
baza si se aseaza in alt stup formand un roi. Roiul se va strange cu o diafragma si
reducem urdinisul.

- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii
cu puiet necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire).
Trebuie sa acordam maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit
ramelor. Acestea se scutura de albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai
ramana nici un ou sau larve necapacite. Atentie, se vor verifica toti fagurii, inclusiv
cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat. Acesta se va scoate din
roi si se duce in cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta,
avand grija ca celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi
loc pe ambele fete. Fagurele se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea
inferioara. Toate celulele, in afara de cele 30 alese, se distrug cu ajutorul unui cutitas
ascutit.
- familia orfanizata, in tot acest timp, sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta. Acum
este momentul sa introducem fagurele, pregatit, cu oua pentru crestere. In cateva
minute familia se linisteste si incepe sa fasoneze botcile. Este recomandat ca in
natura sa fie un bun cules. Putem stimula albinele si cu zahar candi sau tos, umectat
cu apa sau miere si livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere.
Atentie, nu intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca
care eclozioneaza le va distruge.

Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc
pentru inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali. Comportarea
albinelor fata de aceste matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii :

- existenta sau lipsa culesului ; primirea matcii este favorizata de existenta unui
cules bun. In perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri
stimulente inainte cu 3-4 zile,cu sirop de zahar.

50
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare, decat in
cazul celor introduse ziua.
- o matca imperecheata, care incepe imediat sa oua, este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga (aviz
celor ce cumpara matci).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite, decat in perioada ce
corespunde roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se
face mai greu ; prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile, decat cele batrane.

In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci, trebuie sa remarcam din nou ca


exista mai multe metode, apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt
considerate mai sigure. Cea mai sigura metoda este introducerea indirecta a matcii
(in colivie). Cum se procedeaza :

- in cazul in care familia nu este orfana , se identifica matca si se scoate din stup.
Daca matca mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii
ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare, se introduce noua matca in colivie, asezand si lipind
colivia intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului, pe o suprafata cu miere necapacita,
pentru ca matca sa se poata hrani.
- la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele. Daca
acestea nu mai sunt agresive, inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de
fagure artificial gaurita in mai multe locuri. Acum urmeaza momentul cel mai
important : albinele trebuie lasate in liniste 3-4 zile, apicultorul trebuind sa-si invinga
curiozitatea de a deschide stupul. In acest timp albinele rod bucatica de fagure si
elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul, se verifica daca matca a fost
eliberata si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile (calculate dupa cele 4), introducand un
fagure pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.

Pentru introducerea botcilor, trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct,


sub un capacel protector(ca un degetar) sau folie de aluminiu, pentru mai multa
siguranta.

Imperecherea matcilor - formarea nucleelor


Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore, botcile pot
fi recoltate pentru a fi introduse in nucleele de imperechere. Bineinteles ca
imperecherea poate fi facuta si in familiile beneficiare, dar aceasta este o metoda
neproductiva si paguboasa.

Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite "nuclee de


imperechere", sau in corpuri de stup, compartimentate cu diafragme etanse si cu
urdinisuri separate. Cea mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui
stup vertical sau a unuia multietajat. La fiecare compartiment se face cate un urdinis
separat, pozitionat astfel : doua la un perete, pe capete si un al treilea pe peretele
opus,in mijloc. Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu puiet capacit si
albina acoperitoare si un fagure cu hrana. Popularea se face cand albinele in varsta
sunt plecate la cules, pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti
desigur ca albina tanara e mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o
botca protejata de colivie, pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce

51
matca se imperecheaza nucleul se poate refolosi, introducand o alta botca. Ce avem
de facut dupa ce introducem botca :
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine, si daca
lucrurile merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta
matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate
imperecherea matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat, din diferite motive vom mai face verificari zilnice
pana in ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii. Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-
20% luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor (numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)

Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata. Stuparii
incepatori ,insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema.
Daca inca din primii ani deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para
mai usor. Abordand curajos domeniul, veti deveni adevarati apicultori....de succes.

POLENUL - RECOLTARE, CONDITIONARE, PASTRARE

Pentru a avea cantitati suficiente de polen, necesar prepararii amestecurilor si pastelor proteice, folosite in
hranirea artificiala a albinelor, stuparul trebuie sa se ingrijeasca din timp de recoltarea, conditionarea si
conservarea acestuia.

Recoltarea polenului de catre albine


Se face de catre albine, prin instalarea de catre
apicultor a colectorului de polen. Conform
recomandarilor, instalarea se face primavara,
cand avem cel putin 4 faguri cu puiet de
marimea 415/270 sau 6 faguri de marimea
415/205. Se stie ca prin folosirea colectorului,
se retine max. 20% din cantitatea totala
recoltata de albine. Asezarea colectoarelor se
face seara, pentru ca dimineata albinele sa faca
o recunoastere sumara.

In timpul culesurilor mari, colectoarele de polen nu se folosesc, pentru ca stanjenesc


albinele culegatoare de nectar. La intervale de 7-8 zile, colectoarele se ridica, pentru
a lasa liber zborul trantorilor.

Incepand cu data de 1 august, folosirea acestora inceteaza, pentru ca in aceasta


perioada albinele au nevoie de cantitati mari de polen, necesar formarii corpului
gras.

Recoltarea polenului de catre apicultor


Un polen sigur, necontaminat, este cel pe care il recoltam manual. Vara cand
porumbul este in spic (in preajma polenizarii stiuletelui), se pot strange cantitati
importante de polen, aplecand si scuturand aceste spice, intr-un sac usor de panza
subtire sau deasupra unui sort cu care suntem legati. La fel si primavara de la alun,

52
arin, salcie se pot recolta cantitati mari.

Conditionarea polenului
Indiferent de modul colectarii polenului, acesta trebuie conditionat (cernut, uscat).
Polenul recoltat de albine se intinde pe coli mari de hartie in straturi de 1 cm, se
cerne, se alege de corpuri straine mari si se usuca in curent de aer.Temperatura
incintei trebuie sa depaseasca 25 grade C, iar umiditatea sa fie cat mai scazuta. De
2-3 ori pe zi rascolim polenul pentru a grabi evaporarea apei.

Granulele de polen sunt bine uscate (8% apa), cand trecand polenul dintr-o mana in
alta se aude un sunet metalic. O alta modalitate de constatare a uscarii este aceea
de a freca cateva granule intre degete. Daca sfaramaturile nu se omogenizeaza si
raman independente, totul este in ordine. Dupa uscare, se va mai face o cernere
pentru o mai buna separare. Polenul recoltat manual se usuca in acelasi mod,
necesitand insa o mai mare atentie, datorita faptului ca este foarte fin. Bineinteles
cei care au un uscator de polen, vor executa uscarea mult mai rapid. Un principiu de
baza este acela ca temperatura de uscare sa nu depaseasca 45 grade C, indiferent
de modalitatea uscarii.

Conservarea polenului
Dupa ce stuparul si-a uscat polenul, trebuie sa-l conserve pentru a rezista pana in
momentul folosirii. In aeasta directie, se cunosc mai multe metode:

O conservare buna si simpla se poate face prin ambalarea polenului bine uscat in
pungi de polietilena,etanse si bine sigilate. Deoarece polenul este un produs
hidroscopic, depozitarea acestor pungi se face in incaperi racoroase si lipsite de
umiditate excesiva.

O alta metoda cu un grad mai mare de siguranta este amestecarea polenului cu


zahar pudra. Fiecare kg de polen se amesteca cu 1/2 kg zahar pudra si se ambaleaza
in recipiente ermetic inchise, avand un strat suplimentar de zahar la fund si
deasupra.

Conservarea polenului in miere lichida, este o metoda larg folosita. Un kg de polen se


amesteca bine cu 0,4 kg miere lichida si usor incalzita si se ambaleaza in borcane cu
capac. Deasupra amestecului se mai pune un strat de miere pentru protectie.
Borcanele se tin la frigider pana la folosire.

Exista pentru conservarea polenului si doua metode chimice. Una consta in


introducerea unui anume volum de CO2 in sacul cu polen si sigilarea ulterioara.
Inainte vreme se goleau doua capsule de autosifon, acum se impune deplasarea la
un centru de sifoane care poseda butelii de CO2.

Cealalta modalitate este introducerea in sacul cu polen a catorva bucati de vata


impregnate cu teraclorura de carbon. Doza uzitata este 20 picaturi la kg de polen.
Tetraclorura de carbon se gaseste in farmacii, unde se foloseste ca reactiv.

53
PASTE SI AMESTECURI PROTEICE
PENTRU ALBINE

Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola. Pe


langa administrarea diferitelor produse glucidice, in perioadele
de crestere a puietului (cand nu exista polen suficient in
natura), folosirea lor este foarte indicata. Asa vom avea
generatii tinere de albine, bine hranite si dezvoltate. In cele
ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri proteice in
care igredientele sunt diferite :

Pasta de polen si miere


Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25
parti miere, framantand cele doua ingrediente.
Polenul strans de albine, conditionat si
conservat se macina fin. Atat mierea cat si
polenul trebuie sa provina de la familii de
albine sanatoase. Corectia consistentei se face
adaugand polen sau miere dupa nevoie. Se
administreaza in turtite pe folie sau tifon,
deasupra ramelor.

Pasta de miere, zahar pudra si drojdie de bere


In practica apicola polenul poate fi inlocuit cu drojdia de bere inactivata. Amestecul
se face din 3 parti zahar pudra, 1 parte miere lichida, 1/2 parte drojdie de bere. Se
framanta toate ingredientele, si se corecteaza consistenta prin adaugarea de zahar
pudra sau miere. Se administreaza sub forma de turtite de 200-250 g, primavara sau
vara.

Pasta de miere, zahar pudra si lapte praf


Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf degresat. Turtitele se prepara din 1/2
parte lapte praf degresat, 2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere. Se corecteaza
consistenta adaugand zahar pudra sau miere.

Amestec de sirop, polen, faina de soia


Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in amestecurile proteice. La 6 litri de
sirop de zahar, se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata.
Componentele se amesteca bine, pentru a nu face cocolosi si se administreaza
familiilor de albine in cantitate de 500 g la cateva zile.

Amestec miere, sirop, faina de soia, lapte praf, drojdie


Se realizeaza un amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia
degresata, 1 parte lapte praf degresat, 1 parte drojdie de bere uscata (instant).
Peste aceste componente se toarna miere sau sirop de zahar dens pana se ajunge la
consistenta dorita. Se livreaza albinelor sub forma de turtite.

Amestec zahar tos si lapte praf


Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf degresat. Se administreaza
vara in hranitor, la intervale de 1-2 saptamani. Pentru a creste interesul albinelor
pentru amestec, se poate umezi usor cu putina apa sau miere, deasupra.

Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet"


Sunt special concepute pentru hranirea acestor roiuri. Principiul de baza este acela
de a nu se folosi miere sau polen recoltat de albine. Respectand acest principiu

54
,putem avea familii sanatoase in anul urmator formarii acestor roiuri. Amestecurile
se obtin astfel : se framanta sau se amesteca sirop de zahar sau serbet cu o
cantitate de polen de porumb, alun etc, recoltat manual de catre apicultor, prelucrat
si conservat.

In locul polenului se poate folosi drojdia de bere sau alti inlocuitori ai acestuia.
Cantitatea de polen sau inlocuitori nu trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea
zaharului sau siropului.

Pasta de miere si pastura


O reteta mai veche, dar totusi de actualitate este pasta de miere si pastura. Cum se
procedeaza : in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger. Inainte de a ingheta
pastura (atentie, se depreciaza) si cand devin casanti, se taie in fasii prin mijlocul
celulelor, care fasii se freaca intre palme.

Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere lichefiata si se


pune in borcane. Cand borcanul este aproape plin, se toarna deasupra inca un strat
de miere. Spre sfarsitul iernii, cand vrem sa hranim albinele, trecem amestecul de
miere si pastura prin masina de tocat. La 2 kg. de pasta, se toarna picurand si
amestecand, 1 litru apa calda, in care am dizolvat 20 g sare de bucatarie.

Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza deasupra ramelor. Administrarea poate


dura pana la aparitia polenului in natura, din 10 in 10 zile. Pentru prevenirea aparitiei
nosemozei, o parte din apa se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.

De avut in vedere
Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri (de la rezerva stupinei) ;
amestecurile si pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori, se prepara in
ziua hranirii si se livreaza albinelor in doze mici ; mierea folosita in amestecuri
trebuie lichefiata ; polenul recoltat de albine se macina fin cu o rasnita ; pastura nu
trebuie sa fie veche(max. 1 an) sau inghetata ; prin folosirea amestecurilor proteice,
primavara se pot activa sporii de nosema, in acest sens trebuind luate masuri de
preventie ; cel mai sigur polen(din punct de vedere sanitar) este cel recoltat manual
de catre apicultor ; inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta, cand nu
dispunem de polen sau pastura.

PREPARAREA SIROPULUI DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Este un inlocuitor al mierii. Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-10 martie) si inceputul
toamnei(maxim 15 septembrie). Siropul de zahar se prepara in urmatoarele concentratii : 1/1 , 3/2, 2/1.La 1/1,
adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar; la 3/2, adica 3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri
sirop de zahar; la 2/1,adica 2 kg zahar si 1 litru apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.

Apare intrebarea : ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat


priveste concentratia siropului , subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru
albina cat si pentru crescator, concentratiile 2/1 sau 3/2. Acest lucru se impune prin
aceea ca la concentratiile mai reduse albinele consuma mai mult zahar pentru
prelucrarea siropului "mierea" (20% zahar in cazul concentratiei 1/1 si numai 10% in
cazul concentratiei 2/1). In schimb la completarea rezervelor de hrana in decursul
primaverii sau in cazul hranirilor medicamentoase se foloseste siropul in concentratie
de 1/1."

Mod de preparare

55
Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald. Cand preparam siropul la rece,
punem in vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize, amestecand continutul
pana la dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total,
in caz contrar aparand cristalizarea "mierii". Prepararea siropului la cald se face
incalzind apa necesara pana la fierbere, dupa care se ia vasul de pe foc si se
inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul. Aceasta metoda este mai practica si
mai rapida. O indicatie care trebuie respectata intotdeauna : nu fierbeti siropul
pentru ca aveti toate sansele sa cristalizeze.

Mod de folosire
Completarea rezervelor pentru iernat : aceasta lucrare incepe pe 1-5 august si are ca
termen de finalizare data de maxim 20-25 august(cu cat mai repede cu atat mai
bine). Se folosesc doze de 2-2,5 litri de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca
albinele reusesc sa preia cantitatea. Completarea cu sirop se face dupa ce s-a
reorganizat cuibul urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate.

Hraniri de salvare, stimulare in primavara


Cu sirop 1/1, concomitent cu reducerea cuibului si impachetarea de primavara.
Hranirea si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g sirop/zi pana la aparitia unui
cules natural. Hraniri medicamentoase de primavara, vara sau toamna ; concentratie
1/1 conform prospectului. Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august) ;
concentratie 2/1 in doze mici, zilnice. Alte situatii de urgenta aparute in stupina.

De retinut
Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2. Siropul nu se fierbe sub nici un
motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului. Se
administreaza dupa nevoi, insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub
miere.

SERBET DE ZAHAR CU MIERE, PENTRU ALBINE

Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul, a venit timpul sa pregatiti un serbet mai pe gustul albinelor dv.
Acest serbet contine pe langa zahar si o anumita cantitate de miere ,ceea ce face ca albinele sa-l consume cu o
placere mare. Iata reteta de preparare:

Mod de preparare
Se amesteca 5kg zahar tos, apa 0,850 litri intr-un vas de 10 litrii. Vasul se aseaza pe
foc si fierbem 20-30 min. la fel cum am procedat in cazul serbetului simplu.
Spumuirea amestecului si stergerea peretilor vasului este obligatorie.

Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita si paharul cu apa rece, numai ca de


data asta suspensia trebuie sa formeze o boaba care se poate modela intre degete
(de consistenta medie). In acest moment se adauga 800 g miere si se mai clocoteste
inca 3 min.(in tot acest timp amestecam ingloband mierea).

Mierea folosita trebuie sa nu fie zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil.
Dupa ridicarea vasului de pe foc, racim amestecul pana la 40-50 grade C si
amestecam cu o lingura mare de lemn pana la formarea serbetului. Produsul final se
toarna in tavite captusite cu hartie cerata, pergament, etc. Grosimea placilor nu
trebuie sa depaseasca 1-1,5 cm.

Administrarea si depozitarea serbetului


Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate folosi ca atare, sau putem

56
incorpora prin framantare energica diferite adaosuri de polen, inlocuitori de polen,
acizi pentru corectarea ph-ului, medicamente, etc.

Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul
anului, in toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o
cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12
grade C, impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.

SERBET DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de zahar. Usor de administrat,
destul de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.

Mod de preparare
In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare , dar trebuie sa va prevenim
ca primele incercari s-ar putea transforma in esecuri. Nu disperati pentru ca odata
insusita tehnologia, nu o sa mai aveti probleme. De aceea incepeti cu prepararea
unei cantitati mici de zahar.

Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox, 1 kg. zahar si 0,2 litri apa.
Amestecand cele doua produse se constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu
balteste. Vasul cu amestecul rezultat se aseaza pe aragaz si se ferbe la foc moale.
Nu trebuie sa grabiti fierberea ; spuma rezultata(la inceput) se indeparteaza. O
operatiune foarte importanta este indepartarea cristalelor de zahar (cu o carpa uda si
stoarsa) ce se depun pe peretii vasului. Durata fierberii este de 15-30 min., functie
de taria focului.

Cam dupa 15-20 min. se controleaza concentratia siropului. Se ia cu o lingurita sirop


si se introduce intr-un pahar cu apa rece. Vom sti ca amestecul ajunge la
concentratia optima, cand acesta ramane inchegat pe lingurita. In acest moment se
ia vasul de pe foc si se introduce in apa sa se raceasca usor (70-80 grade C).

Cu ajutorul unei linguri mari, de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu.
Odata cu trecerea timpului se constata ca solutia devine opaca,apoi se albeste. Ne
oprim din amestecat cand serbetul ajunge la consistenta si granulatia dorita. Daca
prima incercare a insemnat un esec, se adauga apa din nou si o luam de la capat.

De retinut
Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de
preparare. Nu preparati doze mai mari de 5 kg, pentru ca sunt greu de
manevrat(amestecat); pentru aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri.
Spumuiti amestecul, stergeti permanent peretii vasului, iar focul trebuie sa fie
domol. Dupa fierbere si o oarecare racire, amestecati energic crescand ritmul spre
final(sensul nu conteaza). Daca serbetul este prea tare, inglobati cateva picaturi de
apa si framantati. In caz de esec, nu retopiti amestecul mai mult de 3 ori.

Administrarea si depozitarea serbetului


Serbetul se poate folosi ca atare, sau putem incorpora prin framantare energica
diferite adaosuri de polen, inlocuitori de polen, acizi pentru corectarea ph-ului,
medicamente, etc.

Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul
anului, in toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o

57
cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12
grade C, impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.

PASTA DE ZAHAR PUDRA SI MIERE PENTRU ALBINE

Un alt produs cu o eficienta mare, consumat cu placere de albine, usor de preparat si administrat este pasta de
zahar pudra si miere.

Mod de preparare
La preparare se vor avea in vedere urmatoarele : folosirea unui zahar pudra de
calitate;mierea sa provina de la familii sanatoase ; mierea sa nu fie cristalizata (sau
cristalizata fin, de consistenta untului).

In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o parte


miere (mierea usor incalzita). Framantarea se face energic, trebuind sa rezulte un
produs de consistenta aluatului.

Corectia produsului se face prin adaugare de miere, daca este prea tare sau de zahar
pudra daca este prea moale. Este recomandat ca pentru o mai buna invertire a
zaharului sa se aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.

Mod de administrare
Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg, asezate pe folii de plastic
gaurit, tifon, etc., deasupra ramelor, unde albinele au acces direct.

Se poate folosi in tot timpul anului, in toate cazurile, mai putin la hranirea de
completare. In aceasta pasta se pot ingloba polen, inlocuitori de polen, ceaiuri
medicinale, Protofil, medicamente ,etc.

Este ideala pentru hranirile de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara
provizii in timpul iernii sau primaverii.

ZAHAR CANDI SIMPLU SAU CU MIERE , PENTRU ALBINE

Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de catre apicultorii romani, datorita usurintei in administrare
si pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA. Dincolo de toate, placile de zahar candi raman in topul
preferintelor, insa exista o problema. Prepararea necesita un instrumentar mai divers si o mai mare atentie din
partea apicultorului.

Ustensilele necesare "fabricarii" sunt : oala smaltuita sau de inox 10 litri, termometru
industrial +120/+150 grade C, tavi 150/250/10 mm, coli hartie pergament, lingura
de lemn sau paleta.

Mod de preparare
Se amesteca in oala, 5 kg de zahar tos si 1 litru de apa. Pana incepe fierberea mai
amestecam cu lingura, din cand in cand, pentru a nu se prinde de fundul vasului.
Dupa topire, se fierbe continutul 15 min, spumuim si stergem cu carpa uda peretii
oalei, dupa care se masoara temperatura lichidului. Cand termometrul arata 116
grade C, vasul se ia de pe foc si se lasa la racit.

Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul. Cand compozitia devine mai deschisa(catre
crem) si opune rezistenta marita, se toarna in tavi. Tavile trebuie in prealabil
pregatite astfel : se umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament. Odata
turnata compozitia in tavi, aceasta se lasa nemiscata pana ce cristalizeaza. Dupa

58
racirea totala a placilor de zahar, se scot prin ridicarea de hartia pergament si se
depoziteaza in locuri uscate si racoroase.

Mod de preparare,zahar candi cu miere


Ca si la serbet, exista varianta adaugarii unei cantitati de miere,pentru a face mai
atractiv produsul. Pentru obtinerea acestor placi de zahar candi cu miere, se
procedeaza ca si in varianta simpla. In momentul cand amestecul ajunge la
temperatura de 116 grade C, se adauga 5-600 g miere in clocot. Obtinem aceasta
miere cu ajutorul unui vas cu fundul gros (tuci, inox etc.) si amestecand continu sa
nu se prinda. Dupa ce am adaugat mierea, amestecam timp de 1 min., si luam de pe
foc. In continuare procedam ca pentru reteta fara miere.

Mod de administrare
Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna (la familiile ramase fara
provizii) si in stimularea de primavara si sfarsit de vara.

PREPARATE PENTRU ALBINE


Zaharul pudra, ceaiurile medicinale, lichefierea mierii zaharisite

Obtinerea zaharului pudra


In diferitele retete, zaharul pudra
este un component de baza.
Obtinerea lui se face prin prelucrarea
zaharului tos, care se poate macina
cu o rasnita universala(manuala).
Deoarece macinarea este destul de
dificila, recomandam procurarea unei
rasnite mari, care poate fi actionata
manual sau de un motor.

In literatura de specialitate se
recomanda maruntirea zaharului pe o
placa dura, cu ajutorul unei merdenele. Din fericire, pentru stuparii care nu au timp
pentru aceasta lucrare, exista in comert zahar pudra gata preparat, care in ciuda
faptului ca este mai scump, elimina "bataile de cap".

Ceaiuri medicinale
Dupa cum ati observat, in toate preparatele, indiferent de consistenta lor se poate
ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal. Acest ceai este benefic albinelor,
catre sfarsitul iernii sau in primavara, combatand cu succes nosemoza.

Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din urmatoarele plante : sunatoare, cimbrisor,
isma, musetel, coada soricelului, roinita, etc. Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din
fiecare planta uscata. In prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa 10-15
minute turnam apa clocotita in cantitate de 0,850 l.

Din acest ceai folosim dozele necesare, cu mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu
trebuie sa depaseasca 48 ore.

Lichefierea mierii
Mierea cristalizata(zaharisita), folosita in diferitele retete trebuie lichefiata, pentru ca
altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa de hrana.

59
Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45
grade C ; nu lichefiem mierea la flacara directa, ci doar cu vasul introdus intr-un alt
vas cu apa care fierbe. In rest....nimic mai simplu.

COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA

Fiecare dintre noi apicultorii a avut probleme mai mari sau mai mici cauzate de atacurile daunatorilor. Fie ca
acestia sunt molii, furnici, viespi, prigorii etc, atacul lor reprezinta o problema care trebuie rezolvata.Trebuie sa
va atragem atentia insa ca solutionarea neajunsurilor create de daunatori, nu este intotdeauna chiar simpla, iar
rezultatul final depinde mult de seriozitatea cu care abordati problematica. In orice caz nu va limitati la aplicarea
unei singure metode si mai ales nu abandonati lupta. Iata ce posibilitati de aparare aveti :

Molia de ceara (gaselnita)


Este un parazit care nu ataca direct albinele, acestea fiind atacate numai in stadiul
de larva. Molia se remarca insa prin pagubele pe care le produce fagurilor de ceara,
atat din stupii populati cat si celor de la rezerva, cantitatilor de ceara provenite din
fagurii reformati, precum si a puietului de albine.

Combaterea moliei in stupii populati : Nu poate fi facuta prin procedee chimice


deoarece substantele folosite sunt daunatoare pentru albine. Putem insa ajuta
albinele sa se apere singure, daca adoptam cateva masuri simple : fagurii atacati se
curata manual de larvele si gogosile parazitului, restrangem cuibul pentru a crea o
densitate mare de albine pe faguri, intarim familiile slabe atacate de molie cu albine
din alti stupi.

Protejarea fagurilor de rezerva : Conservarea fagurilor de rezerva se face cu ajutorul


substantelor chimice. In acest scop apicultorul trebuie sa-si construiasca un dulap
pentru depozitare, prevazut cu rastele. Daca nu dispuneti de un dulap, tratarea si
depozitarea fagurilor se face in corpuri de stupi. Substantele chimice folosite sunt :

Anhidrida sulfuroasa(batoane de sulf) : Sulful este o substanta eficienta in


combaterea moliei. Trebuie insa sa stim ca fumigatiile cu sulf omoara numai molia
adulta, aplicarea tratamentului trebuind repetata la trei saptamani. Fagurii se aseaza
in dulap sau in 2-3-4 corpuri de stup stivuite, din care primul trebuie lasat gol.
Batonul de sulf se aprinde, se aseaza pe o cutie metalica, gaurita si prevazuta cu un
grilaj, doza fiind de 50 g sulf la 1m cub volum. Partea superioara a stivei de corpuri
se astupa cu o panza de sac. Apicultorul trebuie sa se protejeze si sa nu inspire
fumul toxic.
Batoanele de sulf le gasiti in magazinele metalo-chimice, magazinele cu produse
chimice de combaterea daunatorilor in agricultura, acestea fiind folosite si la
dezinfectarea butoaielor pentru vin.

Acid acetic industrial : Se poate folosi cu succes in combaterea daunatorului. Se


aseaza tavite cu acid acetic industrial in concentratie de 65-95%, cate 2 ml acid la
litru de volum, in partea de jos a dulapului sau a stivei de corpuri. Aplicarea unui
numar mare de tratamente cu acid acetic industrial poate duce insa la corodarea
sarmei de fixare a fagurilor.

Dibromura de etilena : Cei ce pot procura aceasta substanta au la dispozitie un


tratament foarte eficient. Fagurii se depoziteaza in stive de corpuri de stup. Peste
deschiderea din partea de sus a stivei se pune o panza de sac, iar pe aceasta panza
substanta activa. Dozajul ideal este de 30-50 cm cubi/un m cub ocupat cu faguri.
Atentie mare pentru ca substanta este foarte toxica, camera trebuind a fi bine

60
ventilata.

In incheiere trebuie sa va mai dam doua informatii utile :


- Dupa executarea unui tratament contra gaselnitei, fagurii se aerisesc 48 de ore
inainte de a fi introdusi in stupi.
- La temperatura de 0 grade C, larva, nimfa si molia adulta mor asa ca iarna nu mai
sunt necesare tratamente.

Viespea(viespea comuna , etc.)


Nu vom insista cu o clasificare a viespilor pentru ca toate pot crea pagube in stupina.
Cea mai eficienta metoda de combatere a lor este depistarea si distrugerea
cuiburilor. Distrugerea cuiburilor se face prin pulverizarea cu un spray insecticid,
operatiune care daca este facuta primavara are o eficienta marita. O alta metoda de
combatere destul de eficienta este instalarea in stupine sau pavilioanele apicole a
unor capcane. Construiti aceste capcane folosind sticle de plastic(peturi), in care se
introduce un sirop aromatizat. Acest sirop se prepara din apa, miere sau zahar 5-8%
si 1% otet pentru aromatizare. Se umplu 20% sticlele cu acest sirop si fara capac se
agata in stupina. Viespile atrase de aroma siropului intra in capcana si se inneaca.
Pentru a spori eficienta capcanei, sticla se agita de 2-3 ori pe zi astfel ca peretii
interiori sa fie umezi.

Furnicile
Sunt situatii in care si furnicile pot cauza mari prejudicii in stupina. Cand atacul lor
devine suparator si pagubos, apicultorul incepe combaterea. Se desfac musuroaiele
de furnici, se prafuiesc cu substante insecticide si apoi se acopera. Ideal este sa
avem fiecare stup asezat pe un suport , astfel incat picioarele sa poata fi unse la
nevoie. Ca substante de ungere putem folosi fenolul, naftalina, floarea de sulf.
Pentru o mai buna fixare in prealabil se aplica un strat subtire de ulei ars sau orice
substanta lipicioasa.

Prigoria
Prigoria este o mare consumatoare de albine. Incercarea distrugerii acestor pasari
prin amplasarea de diferite capcane este o masura fantezista si fara eficienta.
Singura metoda buna pentru a scapa de atacul pasarilor este amplasarea de
sperietori.In acest scop agatam de prajini inalte pasari moarte cu aripile
desfacute,iar daca avem chiar prigorii moarte(impuscate), e chiar mai bine.

Soarecii
Atacul soarecilor este periculos mai ales iarna cand familia de albine este stransa in
ghemul de iernare si nu se poate apara. O masura de precautie pentru a opri
patrunderea in stup a soarecilor este instalarea banalei gratii antisoareci la urdinis.
Pentru o buna eficienta se are in vedere ca instalarea sa se faca la timp. Daca atacul
este puternic se trece la starpirea sistematica a rozatoarelor prin instalarea de
capcane cu momeli otravite. O posibila capcana se construieste asezand pe o
caramida o bucata de tigla. Sub cutele tiglei se aseaza(pana se obisnuiesc soarecii),
grau curat, iar dupa 7-8 zile acest grau se inlocuieste cu grau otravit. Tigla este
folosita pentru a evita ca alte animale sa ajunga la otrava.

VARROZA ALBINELOR

Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi , la sfarsitul deceniului 7, este poate cea
mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea ei. Boala este produsa
de un acarian , Varroa Jacobsoni , care ataca albinele in toate fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat, pe

61
o perioada de 2-3 ani , ducand in final la distrugerea acestora. In apicultura varroza a devenit prioritatea nr 1,
fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.

Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul
este pestrit, larvele mor in pozitii nefiresti,
albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar
parasesc stupul, mortalitate mare in faze
avansate. Raspandirea bolii se face prin
ratacirea albinelor infestate, furtisag,
patrunderea in stupina a materialului genetic
fara certificat sanitar etc.

Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se
face remarcata. Pentru a depista la timp boala si a stabili gradul de infestare
procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi examinarea foii de control si
constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea; daca in lunile iunie si iulie
cad intre 5-10 bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda
este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor ; acarianul are o predilectie
pentru acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta
cat de grava e situatia. In ultima faza de infestare, acarienii pot fi observati si cu
ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie.

Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o


reducere masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In
principiu,stupina ar trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor
(pastoral, vecinatati) nu favorizeaza aceasta stare.

Tratament Varroza cu Varachet


Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact
molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat
corect duce la reducerea masiva a parazitilor. Un dezavantaj : prin modul de
administrare(fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai
eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet
capacit. Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.

Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a
disparut se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la
primele doua tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta
acestuia. Intervalul intre tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie
peste 12 grade C.

Prin urdinis, asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care


picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru un
corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu
inhalati fumul si mai ales supravegheati stupii, pentru ca este pericol de incendiu.
Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in
stup. Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.

Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii.
In primavara se mai face un tratament(o singura administrare), profitand de faptul
ca puietul este putin extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa

62
extragerea mierii de salcam, insa avand in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare
de contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.

Tratament Varroza cu Mavrirol


Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta
activa este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate,
actionand prin contact. Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10
familii.

Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in


ghemul de iernare, se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca
acestea sa nu intre in contact cu fagurii(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni
in cuib, actionand latent prin contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa
scoateti benzile (si pe cele cazute pe fundul stupului), pentru ca riscati sa
contaminati mierea. Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire
fericita a celui cu Varachet, astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in
toamna.

Tratament Varroza cu Acid Formic


In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza
asupra produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica".Acidul formic
fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat.
Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid
formic nu se face inainte sau in timpul culesului, cea mai buna perioada de aplicare
fiind la sfarsitul verii dupa ce ridicam mierea din stupi. Conform literaturii de
specialitate si tratamentele de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din
miere si ceara.

Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic in
concentratie de 60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat,
deci pentru un corp Dadant aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa
fie asezata pe fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentru
ca albinele sa nu intre in contact cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile,
facem o pauza de alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de 3 ori, in total fiind
facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade
C.

Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari


efectul si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma
folosirii acestui tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din
celulele capacite. Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a
ramelor protejeaza matca.

Tratament Varroza cu metode bio


Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor ;
apicultorii trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze
astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe
tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti, insamantati
si capaciti sa fie recoltati. Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu
celule de trantor in toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara
dupa ce a fost insamantata si capacita. Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa
de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.

63
Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele
de combatere in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de
medicamente si metode de care romanii doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar
ajuta cu nimic. Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand cu discernamant si la timp
ceea ce avem, putem obtine rezultate bune.

NOSEMOZA ALBINELOR

Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care


apare in urma existentei factorilor favorizanti in stup :lipsa
zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab
calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice
necorespunzatoare ; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor ;
umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este
cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare
latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.

La o infestare incipienta cu nosema, semnele


clinice sunt mascate, fiind vizibile numai cand
incarcatura per individ de paraziti ajunge la o
anumita limita. Practic nosemoza netratata la
timp scurteaza viata albinelor, reduce drastic
capacitatea de productie. In final se ajunge pana la disparitia definitiva a familiilor,
printr-o decimare rapida.

Semnele clinice
Urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici
cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a
intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.

Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea),


punerea unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand examinarea probelor
de catre un laborator specializat. Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune
un diagnostic corect, prin cercetarea catorva albine moarte.

Se procedeaza in felul urmator : se ia albina, separam capul de corp si cu o penseta


fina, scoatem intestinele. La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pe
cand la cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.

Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei


- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire
anuala a fagurilor, dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou, este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care
nu mai pot fi dezinfectate corect, se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile, indiferent de varsta si
calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este
nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu
formol 3% ; aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara
intarzieri sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau

64
pastura in miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului
si miere.

Tratament Nosemoza cu Protofil


In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul "Protofil". Este un extract din
ingrediente naturale care nu creaza prejudicii, nici albinelor, nici produselor stupului.
Prin continutul de principii active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia
enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul.

Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar, miere si zahar,
cate 34 ml/kg. Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare
sau primavara in pasta sau siropul de stimulare. Tratamentul se executa de cate ori
este nevoie, cu o singura conditie : cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80
ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si
respectati dozele de administrare.

Tratament Nosemoza cu FumidilB


Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii
romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul
nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina.

Administrare :
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la
1litru sirop, la una medie 18 g/0,750 litri sirop, iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.
Aceste cantitati se administreaza saptamanal. Sunt doua moduri de administrare : in
hrana albinelor, cu preparatul livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii
stupului iar siropul ramas , livrat ca hrana. In total se fac 8 administrari la interval
de 7 zile,intre administrare. Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin
faptul ca principiul activ este un antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca
este facut in plin sezon activ. Recomandam mare precautie.

Tratament Nosemoza - Neconventional


Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante (cimbru, coada soricelului etc) la
care adauga o mica cantitate de macerat de usturoi.Componentele se amesteca cu
750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Conform celor spuse in
multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.

Concluzii
Orice tratament folositi, respectati dozele ,modul de administrare recomandat,
perioada etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare
draconice, pentru ca altfel rezultatele vor fi minime.

O NOUA AMENINTARE PENTRU COLONIA DE ALBINE

Este gandacul mic de stup un nou parazit ce ameninta coloniile de albine din Romania.Daca da,ce este de facut?
Articolul raspunde la unele din intrebarile dumneavoastra :

Gandacul mic de stup - Aethina Tumida

Autor : Drd.biolog expert Chioveanu Gabriela


Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti

65
Aethina tumida (Murray)– gandacul mic de stup, face parte din fam. Nitidulidae,
ord. Coleoptera, clasa Insecta. Este originar din Africa de Sud si initial traia numai în
zonele cu climat subtropical. În 1998 a fost identificat si pe continentul american, în
SUA, unde pana in prezent s-a raspandit cu repeziciune în 8 state. S-a observat ca s-
a adaptat foarte usor la conditii climaterice noi, deci este posibil sa apara si în alte
tari. Consideram oportun cunoasterea unor
elemente de identificare pentru a impiedica
intrarea accidentala si raspandirea în tara noastra
a parazitului, precum si posibilitatea alertarii
specialistilor în cazul semnalarii acestuia.

Gandacul mic de stup apare în urma unei


metamorfoze complete: ou – larva - pupa si
stadiul adult.

Oul de Aethina tumida este alb sidefiu, de 1,4 mm


lungime si 0,26 mm latime similar ca aspect cu oul de albina dar de dimensiuni mai
mici. Ouale sunt depuse sub forma unor mici gramezi de dimensiuni variabile si cu
aspect neregulat. Femela prefera sa depuna ouale în mici excavatii, deci pot exista
oriunde în interiorul unui stup atat pe inventarul apicol cât si fagure. Perioada de
incubatie dureaza de la 1 zi pana la 6 zile, functie de conditiile de microclimat.

Larva , este stadiul din dezvoltarea insectei care provoaca cele mai grave daune
unei colonii de albine. Este de culoare alb-galbuie , cu aspect sidefiu si are aprox.
1cm. lungime. Poate fi usor confundat cu larva de gaselnita mare (molia de ceara)
Galleria melonella, dar se deosebeste de aceasta prin cele 3 perechi de picioare
anterioare, proeminente, cu care este prevazuta larva gandacului mic de stup.
Stadiul larvar dureaza de la 10 la 14 zile, dar poate dura chiar mai mult. Se
înregistreaza mortalitate naturala crescuta în stadiul în care larva ajunge la
maturitate si se transforma în pupa. Deci, în stup la un moment dat, fara o cauza
determinata se pot observa multe larve moarte. Acest aspect trebuie sa alerteze
apicultorul. În perioada de tranzitie de la larva la pupa, insecta este foarte
vulnerabila. Larva intra în pamântul din fata stupului, isi formeaza o galerie, care se
termina printr-o celula, unde se va transforma în pupa.

Pupa este la început de culoare alba, dupa aceea începe si se pigmenteze. Stadiul de
pupa dureaza între 15 si 60 de zile, dar majoritatea gandacilor ies din sol dupa 4
saptamâni. Acesta, este un argument în plus pentru a se întelege de ce trebuie ca
oglinda stupului sa fie permanent curatata si dezinfectata.

Adultii nou iesiti au o culoare galben – maronie, aspect luminos, pentru ca în scurt
timp chitina devine maro închis si în final neagra. In primele doua zile dupa ce au
iesit din pamant, adultii sunt foarte activi, îsi iau zborul foarte repede si se
orienteaza dupa lumina, pana intalnesc o colonie de albine. Dupa ce patrund în
colonia de albine, treptat activitatea lor se reduce si se localizeaza initial in zonele
mai putin luminate, cum ar fi fundul stupilor sau la îmbinarile peretilor acestora.
Femelele încep sa depuna oua numai la o saptamâna dupa propria emergenza din
sol. Deci, adultul paraziteaza colonia de albine, are la maturitate aprox. 0,5 cm.
lungime si 0, 25 cm latime, aripi chitinoase care nu acopera întregul abdomen,
chitina de culoare neagra si acoperita de peri fini, care face dificila apucarea lor cu
mana. În functie de conditiile de mediu traiesc de la câteva zile (1-2 saptamani)
pâna la 6 luni.

66
Gandacul mic de stup nu este considerat o problema majora pentru coloniile de
albine din Africa de Sud, dar a devenit o problema pentru cele din America.
Identificarea acestuia în multe state din SUA a fost facuta concomitent cu
semnalarea unor depopulari masive înregistrate de catre apicultorii, la stupinele din
aceleasi regiuni. Apicultorii relatau faptul ca desi luau masuri pentru combaterea
gaselnitei, un numar foarte mare de larve de culoare alb-galbuie persista in stupi si
în magazia de faguri. Aceste larve ca urmare a metabolismului foarte intens, se
hraneau cu rezervele din stup, iar excrementele lor provocau fermentarea si
alterarea mierii. Depopularea coloniilor de albine se accelera pâna la disparitia totala
a acestora. Ulterior s-a dovedit ca larvele apartin acestui gandac mic de stup si nu
gaselnitei.

Se stie cu certitudine ca gandacul mic de stup traieste ca parazit în cadrul coloniei de


albine. Se considera ca stupinele care nu practica pastoralul si stau pe vatra
permanenta, sunt mai susceptibile de a fi parazitate. De asemenea s-a dovedit ca
insecta prefera uneori habitatul pajistilor si crengile copacilor. Parazitul sapa galerii
prin fagurii din interiorul stupului si provoaca distrugerea puietului de albine si a
rezervei de hrana (miere si polen). Când infestatia este puternica albinele împreuna
cu matca parasesc stupul. Aethina tumida cauzeaza alterarea si fermentarea mierii
datorita produsilor de excretie rezultati în urma metabolismului intens al larvelor si
adultilor, ducând în final la distrugerea totala a coloniei de albine. Parazitarea
coloniei determina stoparea depunerii pontei de catre matci si parasirea stupului.

In urma unor studii proprii facute în colaborare cu specialistii de la Institutul de


Agronomie Bucuresti si Facultatea de Biologie, la solicitarea Institutului de Cercetare
- Dezvoltare pentru Apicultura, s-a dovedit ca aceasta insecta nu face parte din
entomofauna României. Desi Comisiile de specialitate din Uniunea Europeana au
alertat statele membre de pericolul pe care îl reprezinta acest parazit si a interzis
importul de material biologic (matci, roiuri, familii) din tari terte, acesta nu a fost
semnalat pâna în prezent în nici o tara din Europa. In tarile în care a fost semnalat
(tari din Africa si America de Nord), eradicarea este posibila numai prin distrugerea
stupilor infestati si arderea acestora sau congelarea inventarului apicol. Nu sunt
autorizate pâna în prezent folosirea pesticidelor sub forma unor medicamente
specifice de combatere.

Consideram ca acest articol contine elementele minime de identificare, de aceea


orice suspiciune de existenta a unui astfel de parazit într-o stupina din Romania, se
sesizeaza autoritatile sanitare veterinare, la Institutul de Diagnostic si Sanatate
Animala direct sau la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultura
Bucuresti, laboratorul de Patologie apicola. Atragem atentia si pe aceasta cale despre
necesitatea de a nu : introduce în stupina material biologic (matci, roiuri, colonii de
albine) necontrolat de catre autoritatea sanitara veterinara, sau alt specialist
autorizat în domeniu, importa material biologic, indiferent de tara de provenienta,
fara certificat sanitar veterinar care sa ateste starea de sanatate a acestuia. Este
dovedit faptul ca, schimburile comerciale de matci si roiuri, sau familii de albine, pe
baza de "troc" care ies de sub monitorizarea autoritatilor sanitare veterinare sunt
cele mai frecvente surse pentru agentii etiologici ai bolilor parazitare si infectioase,
existente.

PUIETUL VAROS

Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de ciuperci. Nu este o
boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o crestere a frecventei de aparitie,

67
am considerat necesar sa o aducem in prim-plan.

Manifestare clinica
- pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte, uscate si mumificate
- puietul moare in stadiu de larva si preninfa
- culoarea puietului atacat este alba, gri sau negricioasa
- fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat
- boala prefera (pentru a cata oara ?), puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel
de lucratoare.

Raspandire si frecventa de aparitie


- ratacirea albinelor sau furtisag
- schimbul de faguri
- folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate, etc.
Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita. Dupa
cum am mai spus, numarul stupinelor infectate creste alarmant.

Prevenire si combatere
La aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva. Familiile slabe,
umiditatea crescuta in stup, polenul umed, cuibul largit fara discernamant, sunt
factori favorizanti. In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o
"boala secundara", si ca aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de
varooza. Practic puietul varos "nu se dezvolta in tesutul larvelor sanatoase".

Tratament Puiet Varos


In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN. Acesta se presara pe
rame si pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. Se fac 4-6 tratamente la
diferenta de 7 zile intre ele.

Inainte de a trece la tratamentul medicamentos, incercati sa eliminati boala astfel :


- reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos, neocupati bine de albine
- eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau
claditi si dezinfectati
- dezinfectati fundul stupului, pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost
scoase de albine
- imbunatatiti ventilatia, reduceti umiditatea stupului
- stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.

Dupa cele mai recente cercetari , cea mai importanta si eficienta masura de
eradicare a bolii, este schimbarea matcii in familiile afectate. Schimbarea matcii se
va face numai dupa ce s-au luat masurile expuse mai sus .

DIAGNOSTICAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Multi apicultori (mai ales cei incepatori), intampina dificultati deosebite in a diagnostica starea de sanatate sau de
comfort biologic a familiilor de albine. Din aceasta cauza,numarul interventiilor din cuib creste, multe dintre
acestea putand fi evitate. Trebuie sa va ganditi ca un numar redus de controale au un impact pozitiv atat asupra
familiilor de albine cat si asupra productivitatii muncii. Apicultorii trebuie sa invete a depista problemele aparute
fara sa faca interventii majore in cuib.

Observatii vizuale ale apicultorului - zborul albinelor


Simpla observatie a zborului albinelor ne poate oferi informatii utile, apicultorul
avizat tragand concluziile necesare :

68
1 - La zborul de curatire albinele nu ies din stup. Verificam daca urdinisul este liber,
curatam cu o sarma resturile daca este obturat. In cel mai rau caz familia este
moarta.
2 - Albinele ezita sa intre in stup si se plimba dezorientate pe peretele
frontal,cautand parca ceva, trebuie sa ne asteptam ca acestea sa-si fi pierdut matca.

3 - Albinele intra fara ezitare in stup,inseamna ca familia de albine are matca deci nu
trebuie sa ne facem griji in aceasta privinta.
4 - Albinele ies din stup si pe vreme rece, indica o lipsa acuta de apa datorata
cresterii puternice de puiet. Este un semn ca lucrurile merg bine in dezvoltarea
generala. La fel, frecventarea masiva a adapatorului, in aceleasi conditii meteo
dificile este legata de cresterea accelerata a puietului.
5 - Albinele aduc mult polen, inseamna cresterea masiva de puiet de toate categoriile
si varstele. Este un semn de normalitate.
6 - Albinele frecventeaza gramezi de rumegus umed, scurgeri de balegar de langa
grajduri, ne indica o lipsa acuta de substante proteice(polen).Polenul fiind
insuficient ,ele cauta sa suplineasca cumva aceasta lipsa.
7 - Albine multe pe scandura de zbor, care isi balanseaza abdomenul, si au capul
orientat spre camp,indica un cules bun. Daca albinele au capul orientat inspre urdinis
culesul este la final, sau nu exista cules.
8 - Albinele care zboara dansand in fata urdinisului (aparent fara un motiv anume),
sunt albine tinere care fac zborul de recunoastere.
9 - Albinele moarte in fata stupului , situatie dublata de lupta dintre albine pe
scandura de zbor ne indica un furtisag puternic.
10 - Albinele care intra sau ies sunt fara stransura,cele de pe scandura de zbor stau
nelinistite, trantorii isi intensifica activitatea inseamna ca familia se pregateste de
roire.
11 - Albinele incep sa alunge trantorii din stup, acestia incercand sa intre dar fara a fi
lasati, inseamna ca familia se pregateste de iernare.

Examinarea de catre apicultor a resturilor eliminate din stup


O alta sursa de documentare si de apreciere a situatiei este examinarea resturilor
scoase de albine in fata stupului sau scoase de apicultor de pe fundul stupului.
1 - Puietul mort scos primavara devreme de catre albine in fata stupului indica
existenta asa numitului "puiet racit". Vina pentru prezenta acestui puiet mort
apartine de multe ori apicultorului care nu a stiut sa extinda cuibul in raport cu
puterea familiei.
2 - Cristale de miere pe fundul sau in fata stupului indica prezenta mierii cristalizate
care nu poate fi valorificata de albine in lipsa apei. Situatia se intalneste mai ales
iarna.
3 - Albine moarte si mucegaite ne indica prezenta bolii numita aspergiloza, care
apare in principal din cauza umiditatii crescute in stup. Umiditatea excesiva este
provocata de ventilatia ineficienta.
4 - Albine moarte cu aripile detasate de corp, cu malformatii, indica o acarioza in
stadiu avansat datorata lipsei tratamentelor sau a tratamentelor facute incorect.
5 - Puiet pietrificat scos de albine pe scandura de zbor, indica prezenta bolii numita
popular "puiet varos". La aparitia acestor simptome stuparul trebuie sa ia masuri
sanitare urgente.
6 - Gramezi de ceara si/sau albine fara cap indica prezenta unui soarece in stup.
Fenomenul se intampla in perioada rece, cand nu s-au pus gratii de protectie la
urdinis.

Examinarea acustica a familiilor de albine de catre apicultor

69
Si examinarea acustica a familiilor de albine se inscrie in seria de metode folosite de
apicultor pentru a depista situatiile nedorite aparute iarna in familiile de albine. Iata
cateva situatii :
1 - Familia de albine nu raspunde la nici un stimul extern aplicat de apicultor(cicaniri
in cutia stupului). Daca nu se obtine nici o reactie cel mai probabil familia de albine
este moarta.
2 - Un zumzet slab si prelungit, de parca am ravasi niste frunze uscate ne arata ca
familia de albine a ramas fara provizii si ca este in pericol sa moara de foame daca
nu intervenim la timp.
3 - Un zumzet slab si plangator indica ca familia de albine a ramas fara matca.
Stuparii au denumit acest sunet caracteristic "bocetul albinelor".
4 - Daca familia de albine raspunde cu un zumzet uniform, care creste rapid in
intensitate si scade la fel de rapid, indica ca familia ierneaza in conditii normale, fara
probleme deosebite.

Examinarea olfactiva a familiilor de albine.


La simpla ridicare a capacului apicultorul poate sa depisteze unele boli aparute,
folosindu-si simtul olfactiv , asta mai cu seama in perioadele calde ale anului.
1 - Mirosul neplacut de otet, indica imbonlavirea familiei de albine de loca
europeana. Acest miros este dat de descompunerea puietului necapacit.
2 - Mirosul caracteristic de clei de oase, indica prezenta locii americane. Mirosul este
dat de puietul capacit descompus.
3 - Mirosul acru care de multe ori il simtim si prin urdinis ne indica ca albinele sufera
de diaree sau de nosemoza. Ambele boli au cauze bine stiute si se vor aplica
masurile adecvate.
4 - Mirosul placut, intalnit mai ales vara si primavara, pe care il emana familia de
albine indica ca totul merge perfect si ca ne-am facut treaba asa cum trebuie,spre
avantajul nostru si al albinelor.

Dupa cum ati citit in cele scrise mai sus, o cunoastere buna a albinelor ne scuteste
de mari neplaceri. Bineinteles ca pe langa toate acestea, daca o sa cititi cu atentie
literatura de specialitate si cu timpul din experienta proprie o sa gasiti si alte
indicii....Succes si mai ales....sapati adanc. Aveti o viata inainte !

LOCA EUROPEANA

Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila. Loca europeana nu trebuie niciodata
confundata cu cea americana, pentru ca nu are un impact la fel de grav, decat daca nu o combatem. Primul sfat :
daca constatati prezenta bolii , nu va repeziti direct la antibiotice, pentru ca de multe ori albinele reusesc sa
invinga boala, daca luam masurile adecvate.

Manifestare clinica
Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine, decat loca americana.
Cu precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele
capacite. Perioada de aparitie este in primavara, in preajma primului cules
principal(salcam) sau intre culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de
albine cand sunt in dificultate.

Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice : faguri pestriti ; larvele moarte
sunt rasucite in celule, fiind atacate cu precadere larvele necapacite (nu lipsesc insa
si cele capacite); larvele descompuse sunt de culoare cafenie inchisa ; capacelele
celulelor atacate sunt infundate si cel mai probabil si gaurite ; mirosul larvelor
moarte este de "acru", fiind similar cu cel al otetului.

70
Daca ati citit la loca americana despre "proba betigasului", aflati ca la loca europeana
nu se formeaza filamente(masa descompusa nu se intinde, decat in cazuri rare).

Modul de raspandire - Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane


: albine hoate sau ratacite, miere contaminata, unelte contaminate si toate celelalte.

Combatere si tratament
Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din iarna.
Prezenta altor boli si mai cu seama a nosemozei, constituie un factor favorizant, la
fel si absenta culesurilor in primavara. Din fericire familiile afectate reusesc de foarte
multe ori sa inlature natural boala, instinctul lor de curatire fiind cel care le ajuta.

Ce avem noi ca "stupari responsabili" de facut : In primul rand ar fi asigurarea unui


bun cules, sau daca nu hranim artificial ; indepartam toti fagurii afectati de boala
pentru a ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de zahar cu
acelasi scop de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave se poate
proceda la inlocuirea matcii, banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului, ar da un
ragaz albinelor sa curete fagurii.

In cazuri foarte grave, daca nu putem controla boala, se fac tratamente cu


antibiotice - TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa stiti ca aceasta
masura are si consecinte nedorite. Toate masurile si tratamentele trebuie completate
de o dezinfectare la "sange" a stupilor, ramelor, uneltelor, fagurilor cu hrana, etc.

Sfaturi finale
Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor ; NU faceti tratamente
preventive cu antibiotice ; aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la
2 ani, ca masura de preventie.

TRATAMENTUL ALBINELOR CU ANTIBIOTICE

Dupa cum se stie , folosirea antibioticelor in apicultura nu este recomandata. Totusi , sunt cazuri de forta majora
in care acestea se pot utiliza , cu respectarea precautiilor recomandate . In acest sens am primit de la
cer.Gabriela Chioveanu urmatoarele precizari :

Tratarea cu antibiotice a familiilor bolnave de loca americana si europeana

Autor : Drd. biolog expert Chioveanu Gabriela


Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala - Bucuresti

In stupinele unde diagnosticul de loca americana si europeana a fost confirmat


prin analize de laborator, tratamentele cu antibiotice se aplica in familie, dupa ce
fagurii cu puiet afectat de boala au fost topiti si inlocuiti cu faguri din rezerva.
Tratamentele cu antibiotice recomandate de autoritatile sanitare veterinare din
Romania si autorizate a se folosi sunt:

1. Tratamentul cu LOCAMICIN conform prospectului redactat de producator;

2. Tratamentul cu OXITETRACICLINA. Doza este de 0,5 - 0,75 g oxitetraciclina la 1 l


de sirop, cate 250-500 ml / administrare/ familie, in functie de puterea familiei si
gravitatea bolii. Pentru a avea eficacitatea scontata, se efectueaza neaparat 4 - 5
administrari cu sirop medicamentat/familie, la interval de 4-5 zile.
De asemenea, antibioticul nu se amesteca cu siropul decat inainte de administrarea

71
acestuia, si pentru a nu se degrada, nu se adauga in siropul fierbinte (este acceptata
o temperatura de 40 C, cat se suporta prin incercare cu mana). Stupina afectata se
va trata si in primavara anului urmator.
Mierea depozitata de albine in faguri dupa aplicarea tratamentului cu antibiotice nu
poate fi comercializata la export.

3. Tratamentul cu ERITROMICINA se face numai la indicatia specialistului care a


diagnosticat boala. Eritromicina este antibioticul alternativ acceptat si autorizat,
pentru ca sunt unele tulpini bacterinene care au capatat rezistenta la oxitetraciclina.
Deci, daca specialistul a identificat o tulpina rezistenta la oxitetraciclina atunci va
indica aplicarea unui tratament cu eritromicina. Doza este de 0,3 g eritromicina la 1 l
sirop, cate 250 - 500 ml/familie, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la
interval de 7 zile.

4. Sunt interzise in UE si Romania folosirea de: streptomicina, nitrofuran, sulfatiazol,


acid nalidixic si cloramfenicol.

5. In SUA se foloseste ca antibiotic alternativ pentru tulpinile rezistente la


oxitetraciclina, TYLOSINA. ACEST PRODUS NU ESTE TESTAT IN C.E. SI NICI IN
ROMANIA PENTRU FAMILIILE DE ALBINE.

6. Totodata trebuie sa fac precizarea ca : oxitetraciclina este totuna cu teramicina si


ca LOCAMICINUL are ca substanta activa tot oxitetraciclina.

MEDICAMENTE SI SUBSTANTE DE UZ APICOL

In aceasta pagina vom prezenta medicamentele folosite in combaterea bolilor si daunatorilor albinelor, substante
dezinfectante si modul lor de folosire. Mentionam ca nu toate aceste produse sunt aprobate in Romania si ca
eficienta lor depinde de mai multi factori : respectarea dozajelor si modului de administrare, conditii externe de
mediu, rezistenta biologica a familiilor de albine, gradul de infestare etc.

MEDICAMENTE ANTIVARROA
-ACARICIDE

VARACHET - VARACHET FORTE


Varachet un medicament folosit in combaterea varroozei, aprobat si folosit in
Romania de mai multa vreme, avand ca substanta activa amitraz-ul.Se
administreaza mai multe tratamente familiilor de albine, pe tot parcursul sezonului
activ. Cele mai eficiente tratamente se fac toamna cand in stup nu mai exista puiet
capacit.

O schema de tratare clasica este urmatoarea : un tratament primavara cand albinele


isi incep activitatea , un tratament la 10 zile dupa primul , un tratament dupa
extragerea mierii de salcam , un tratament in luna august dupa extragerea mierii de
floarea soarelui. Toamna se mai fac 3 tratamente in septembrie si octombrie, cu 7-
10 zile interval intre ele, din care ultimul (foarte important) in lipsa puietului capacit.

Mod de administrare, dozaj : se folosesc 2 picaturi de substanta activa/corp


multietajat , 3 picaturi/corp Dadant , 4 picaturi/corp orizontal. Dozajul se refera la
volumul delimitat de diafragma intr-un stup. Se impregneaza benzile(in prealabil
ondulate) cu substanta activa corespunzatoare volumului si asezate pe mici gratare
de sarma se introduc aprinse in stup. Urdinisul se tine inchis 15-20 min.

72
Conditii de indeplinit : temperatura mediului min. 12 grade C, arderea completa si
fara flacara a suportului, etansarea perfecta a stupului, masuri de precautie sporite
pentru apicultor deoarece inhalarea produsului este nociva.

Aprecieri finale : in ultimii ani eficacitatea Varachetului a scazut in unele cazuri. Mult
mai indicata este folosirea medicamentului Varachet Forte, care este o formula
imbunatatita(s-a adaugat o noua substanta). O eficacitate marita a Varachetului se
constata cand tratamentul este urmat de folosirea Mavrirolului.

MAVRIROL - BANDA IMPREGNATA


Mavrirol este un medicament aprobat in Romania. Acest medicament este
comercializat sub forma de benzi textile impregnate cu substanta activa. Banda se
taie in bucati de 25 cm care se introduc cate doua pentru familiile puternice si cate
una pentru roi sau familii slabe.

Substanta activa actioneaza prin contact direct cu toate categoriile de indivizi din
familia de albine. Benzile se aseaza deasupra ramelor transversal, iar dupa 7-8 zile
se suspenda vertical intre ramele 3-4 si 7-8. Primavara se mentin in stup 45 de zile,
iar dupa ultimul tratament cu Varachet din toamna sunt lasate toata iarna.

Aprecieri finale : instalarea benzilor cu substanta activa se face cand albinele nu sunt
stranse in ghem, iar benzile cazute pe fundul stupului se vor scoate neintarziat
pentru a nu fi uitate acolo.

APISTAN - BANDA IMPREGNATA


Apistan este un medicament aprobat in Romania si produs de firma Sandoz. Forma
de prezentare este in fasii impregnate cu fluvalinat , care actioneaza prin contact
direct. Se face un singur tratament prin introducerea fasiilor in stup si mentinerea
acestora acolo timp de 5-6 saptamani,in orice perioada a anului.

Nu are alte restrictii de utilizare, totusi in perioadele de cules nu este recomandata


folosirea, datorita rezidurilor care raman in miere. Dupa o folosire indelungata si mai
ales necorespunzatoare se poate instala o anumita rezistenta a varroa la tratament.

APITOL - SOLUTIE
Apitol este un produs al firmei Ciba si are ca substanta activa cymazol. Preparatul
se prezinta sub forma de solutie apoasa cu 350 mg substanta activa. Modul de
administrare este prin picurare si se aplica 2 tratamente in toamna la interval de 7
zile. Temperatura mediului trebuie sa fie min.10 grade C, iar in timpul tratamentului
nu se da hrana albinelor. Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet.

BAYVAROL - BANDA IMPREGNATA


Bayvarol este un produs al firmei Bayer avand ca substanta activa flumethrin.
Prezentarea comerciala este sub forma de 4 benzi impregnate , substanta activa
trecand spre albine prin contact direct. Practic aceste benzi se atarna intre rame o
singura data pe an, timp de 5-6 saptamani. Se poate folosi tot anul,cand nu este
cules.

API - LIFE - VAR


Este un produs Bayer format dintr-un amestec de uleiuri volatile ce impregneaza
niste placi de evaporare. Se face un tratament in toamna introducand placile in stup
pe o perioada de 5-6 saptamani. Temperatura exterioara a mediului trebuie sa
depaseasca 12 grade C pe toata perioada tratamentului. Alte conditii deosebite nu

73
sunt specificate. In Romania acest medicament este folosit pe scara larga in
stupinele care produc miere bio. Firmele care certifica aceste stupine bio il
recomanda sau chiar il impun. Componentele principale a medicamentului sunt
Timolul(70%), ulei de eucalipt, mentol si camfor(in varianta initiala).

PERIZIN - SOLUTIE
Perizin este un produs Bayer folosind ca substanta activa cumafos. Prezentare este
in flacoane de solutie apoasa cu 64 mg substanta activa. Se fac doua tratamente in
toamna la interval de 4-7 zile. Modul de administrare este prin picurare , la o
temperatura de peste 5 grade C si in absenta puietului.

FOLBEX - BENZI FUMIGENE


Folbex este produs de firma CIBA si are ca substanta activa
brompropylat,impregnat in benzi. Se fac 4 tratamente in toamna la 4-7 zile
diferenta intre tratamente. Administrarea (fumigatiile)se fac seara cand temperatura
mediului este peste 8 grade C. Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet (la ultimul
tratament),iar urdinisul se tine inchis 30 min. In rest se iau precautiile intalnite la
alte medicamente administrate prin fumigatii.

TIMOL - PUDRA
Timolul este folosit in medicina veterinara. In apicultura are un efect bun in
combaterea varroa si se foloseste atat in stare pura cat si in amestec cu zahar pudra.
Fiecare interval dintre faguri se pudreaza cu 0,5 grame timol sau 1 gram timol
amestec cu zahar. Se fac 3 tratamente la 2 zile interval cand temperatura depaseste
10 grade C, seara, inchizand si urdinisul pana dimineata. Albinele vor elimina singure
substanta. Inainte de cules si in timpul culesului nu se fac tratamente.

ACID FORMIC - CONCENTRAT 60 %


Acidul formic concentrat 60% se foloseste atat in Romania cat si in tarile UE. Practic
se imbiba de catre apicultor o placuta de carton, un burete sau se poate administra
cu un evaporator (depinde de apicultor)doza fiind de 2 ml/rama sau 20ml/corp.
Suportul impregnat se aseaza pe fundul stupului, sub gratar de sarma(se evita
contactul direct cu albinele). Asezarea pe fundul stupului mai are avantajul ca se
evita pierderea matcii. Se aplica 3-4 tratamente la interval de 4-7 zile, cand
temperatura exterioara este de 12-25 grade C. Introducerea se face seara si se lasa
suportul cu acid formic 24 de ore in stup, perioada optima fiind dupa ridicarea
corpului cu miere(in toamna). Tratamentele se fac si in prezenta puietului, indiferent
daca este capacit sau nu.

ACID LACTIC - CONCENTRAT 15%


Acidul lactic se foloseste in apicultura diluat 15%. In toamna, cand nu mai exista
puiet in familia de albine, fiecare fagure se stropeste cu 5 ml de solutie. Se fac 2-3
tratamente cand temperatura exterioara depaseste 6 grade C.

MEDICAMENTE ANTI - NOSEMOZA

PROTOFIL - SIROP
Protofil este un produs romanesc avand la baza extracte din ingrediente naturale.
Contine principii active ca vitamine, minerale care stimuleaza secretia enzimatica
digestiva a albinelor. Se administreaza in sirop de zahar sau paste in urmatoarele
cantitati : in sirop 17ml/litru sirop , in paste 34 ml/kg de pasta. Se administreaza de
cate ori este nevoie cu o conditie : cantitatea totala administrata unei familii sa nu
depaseasca 80 ml/an.

74
FUMIDIL B - PUDRA
Fumidil B contine ca principiul activ antibioticul fumagilina. Se administreaza
amestecat in sirop in urmatoarele cantitati: la o colonie mare 25 g/l sirop, la una
medie 18g/750 ml sirop, la un roi 18g/0,500 ml sirop. Se administreaza in hrana
albinelor cantitatea de sirop medicamentos in mai multe reprize sau prin stropirea
peretilor si ramelor stupului, iar cantitatea ramasa in hranitor spre consum.

ANTIBIOTICE DE UZ APICOL
ATENTIONARE : Folosirea antibioticelor in tratamentele familiilor de albine este
interzisa !! Nu se vor folosi decat in cazuri exceptionale, stiind faptul ca impurifica
produsele albinelor !!

LOCAMICIN - PUDRA
Este un medicament produs in Romania, folosit in tratamentul locii americane sau
europene. Substanta activa este oxitetraciclina. La 1 kg de zahar pudra se
amesteca 2,5 g oxitetraciclina si se obtine produsul final. Familiile de albine afectate
de loca se pudreaza cu 80-100 g Locamicin. Tratamentul se repeta de 3 ori la
interval de 3 zile si inca de 2 ori la interval de 5-7 zile. Concomitent cu primele 3
tratamente se fac si 3 administrari de cate 250 ml de sirop preparat din 1 kg
Locamicin la 1 litru de apa.

OXITETRACICLINA
Oxitetraciclina se foloseste in tratamentul locii americane si europene. O cantitate de
0,5-0,75 g substanta pura se amesteca de catre apicultor cu 1 litru de sirop. In
functie de puterea familiei si de gravitatea bolii se aplica 4-5 administrari, cate 250-
500 ml, la interval de 4-5 zile.

ALTE ANTIBIOTICE
In apicultura se mai folosesc si alte antibiotice cum sunt TERAMICINA ,
STREPTOMICINA , SULFATIAZOL , ERITROMICINA etc. Unele dintre ele au
devenit total interzise spre folosinta, altele se folosesc numai in cazuri exceptionale.

SUBSTANTE DEZINFECTANTE

SODA CAUSTICA - LESIE


Soda caustica se foloseste dezinfectarea echipamentelor apicole din lemn. Pentru a
obtine o solutie dezinfectanta se combina apa si soda caustica pura in proportie de
4/100 (4 parti soda caustica la 100 parti apa). Prepararea lesiei trebuie facuta cu
atentie pentru ca prezinta un risc mare de accidentare al apicultorului. Daca lesia
obtinuta nu se foloseste in momentul prepararii se incalzeste ulterior pentru a
potenta efectul dezinfectant. Dupa ce lesia se aplica pe stupi acestia se vor clati in
mai multe ape.

SODA CALCINATA - SOLUTIE


Soda calcinata este un alt produs folosit in dezinfectarea echipamentului apicol din
lemn, mai putin periculos pentru apicultor. Are un efect dezinfectant bun daca se
prepara o solutie cu concentratiea de 5-6% (6 parti soda calcinata la 100 parti apa).
Se aplica fierbinte pe stupi, operatiune urmata de o clatire puternica cu apa.

ACID ACETIC TEHNIC - LICHID


Acidul acetic tehnic este folosit la dezinfectarea fagurilor. Fagurii se depoziteaza in
corpuri de stup asezati in stive si bine etansati. Se aseaza la fundul stivei, intr-o

75
tava, cantitate de 2 ml acid acetic tehnic conc. 60-95 %, la litrul de volum.

ALTE DEZINFECTANTE
In apicultura se mai folosesc substante dezinfectante cum sunt cloramina , apa
oxigenata , alcool 96 , batoane de sulf etc. Folosite in concentratiile recomandate
sunt eficiente in dezinfectarea diferitelor echipamente.

STUPI ORIZONTALI - SCHITE

Schite pentru constructia unui stup orizontal , parti componente , sectiune


transversala , sectiune paralela cu urdinisul , sectiune perpendiculara pe urdinis.

76
77
78
PROCURAREA ECHIPAMENTELOR FOLOSITE IN APICULTURA

Ce echipamente folosite in apicultura cumparam ? Ce trebuie sa avem in vedere cand cumparam aceste
echipamente ? Aceasta pagina incearca sa dea cateva solutii apicultorilor .

Stupii
Sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita
investitia cea mai mare. Ce trebuie sa avem in
vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului
(presupunem ca deja alegerea a fost facuta), ci
doar ce sa urmariti la cumparare. Stupii trebuie
sa fie construiti din lemn de calitate, bine uscat
(atentie, aici puteti avea mari surprize), fara
noduri cazatoare, bine incleiati si finisati. Evitati
stupii din polistiren greu, care in ciuda unor
avantaje nu sunt folositi pe scara larga nici in
Occident. Exemplu : daca doriti sa practicati
apicultura bio, una din conditii este aceea ca
stupii sa fie confectionati din materiale naturale.
Evitati cumpararea de stupi invechiti sau noi de

79
oriunde.

De cele mai multe ori materialul folosit nu este de calitate sau bine uscat (astfel se
explica si pretul mai mic). Stupii pot fi imbinati in doua feluri : cant-cant , sau nut-
feder. Ambele versiuni sunt bune cu conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa
aiba batute si cuie de siguranta. Cumparati doar stupi nevopsiti (pot fi simplu
impregnati), pentru a va putea da seama de existenta defectelor. Verificati daca
stupii corespund ofertei producatorului ca numar de elemente si caracteristici.
Discutati cu producatorul toate amanuntele.

Ramele
Desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa. Ca si stupii, ramele
trebuie sa fie construite din lemn de calitate, uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie
sa respecte cotele si tolerantele admise de standard. Ramele pot fi facute din doua
esente de lemn : rasinoase sau tei. Amandoua sunt bune daca materialul este de
calitate. Finisarea ramelor este foarte importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme
cu igienizarea si curatirea lor. Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe ele pentru
ca acesta e un semn ca au fost facute din material insuficient uscat.

Costumul si masca de protectie


Acestea trebuie sa va asigure protectia deplina. Evitati mastile din plasa metalica si
costumele din materiale inchise la culoare, culorile pastelate, deschise, fiind de
preferat. Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort.
Intrebarea este daca aveti nevoie de echipament de protectie, unii stupari evitand
folosirea lui.Raspunsul este "da", pentru ca folosirea acestui echipament va fereste
de riscul intepaturilor, chiar daca familia este blanda. Nu este o rusine sa porti un
asemenea echipament, singurul reper care poate fi ignorat fiind manusile , care sunt
folosite numai de cei cu mari probleme alergice.

Afumatorul, peria, dalta, scaunul de lucru


Afumatoarele sunt de mai multe feluri, toate fiind bune daca respecta urmatoarele :
tabla sa fie bine incheiata, pentru a nu avea pierderi mari de fum, sa asigure debitul
de aer necesar, sa fie usor de manevrat. Achizitionarea unui afumator din inox nu se
justifica, fiind bun si unul de tabla zincata.
Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat, cat si cele din sintetic. Singura
conditie este aceea ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora
albinele.
Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri, materialul din care sunt facute trebuind
sa fie de calitate. Se vor evita daltile prea ascutite, acestea putand provoca raniri.
Scaunul de lucru - este un accesoriu util, construit din lemn de rasinoase. Trebuie sa
fie ergonomic, usor si bine incheiat. Se foloseste si ca ladita de scule.

Coliviile pentru matci


Sunt de mai multe feluri : de transport, de eclozionare, de introducere. Cele care au
in componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarma
sa fie cea recomandata. Se are in vedere grija cu care sunt construite.

Cutitul , furculita de descapacit


Sunt recomandate cele din inox, material agreat la nivel legislativ. Dezinfectia lor
poate fi facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere. Alegeti modele clasice si mare
atentie la cele cu incalzire electrica, care trebuie sa corespunda din punct de vedere
a protectiei muncii.

80
Tava , masa de descapacit
Materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar. Nu se mai admit cele
construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul, existand riscul
contaminarii. Cat despre modele, ramane la alegerea dv., functie de buget.

Centrifuga
Necesita o investitie mare, dar care odata facuta inseamna o investitie durabila,
necesara si utila. Materialul este inoxul alimentar, orice alt material nefiind agreat.
Sunt bune si centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar
de productivitatea muncii si pret. Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) ,
numai inoxul va asigura puritatea ceruta.

Sitele
Trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre albine,
ceara,etc.). Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva.
Prima trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala.
Materialul din care sunt construite este inoxul alimentar. Atentie la trainicia lor,
acestea trebuind sa fie destul de robuste.

Maturatoarele , vasele pentru depozitare


Inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai rau caz, plasticul alimentar
(acel plastic alb, dur). Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita, numai ca sunt
mai greu de manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire. Se evita cu
desavarsire depozitarea mierii in vase improprii, recolta fiind compromisa prin
impurificare. La inceput puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si
ca maturatoare. Evitati recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu de
manevrat.

Topitorul solar
Se construieste din lemn, tabla si sticla. Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitati
topitoarele complicate constructiv, mari si grele.

Colectoarele de propolis si polen


Sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata. Acestea trebuie sa fereasca
polenul (pana la recoltare) de intemperii. Placa activa trebuie sa aiba ochiurile
calibrate pentru a nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru
diversificarea productiei.

Nucleele de imperechere
Se construiesc din lemn de rasinoase de calitate. Aceeasi atentie la calitate ca si la
stupi. Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp. Trebuie sa se asigure
o separare totala a albinelor, deci mare atentie la etanseitati.

INVENTAR DE STUPINA

Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate , apicultura nefacand exceptie
de la aceasta regula. Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional este legat de aceasta frumoasa
indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si materialele necesare infiintarii unei stupine. Lista prezentata
in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta fiind numarul minim de stupi
de la care putem spune ca abordam domeniul din postura de semiprofesionisti. Poate la o prima vedere o sa
credeti ca investitia este destul de consistenta, dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere, o sa vedeti
ca nu este deloc asa.

81
Utilaje principale de intretinere
- Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee
de imperechere - 25 buc. ; rame goale de
rezerva - 10 buc/stup ; corpuri rezerva - 10
buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru
pastrat fagurii - 1 buc. ;

Utilaje pentru extragerea mierii


- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1
buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit -
1 buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ;
maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane
depozitare miere

Scule diverse pentru intretinere


- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie
+ masti - 3 buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii
introducere matci - 30 buc. ; perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2
buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de control - 1 buc. ; gratii Hanemann - 100
buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare propolis - 90 buc. ; colectore polen - 90
buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci - 1 buc. ; sablon
botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ;
izolator fagure - 3 buc. ;

Utilaje conditionat ceara


- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara -
3 buc. ;

Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame
; cuie ; vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor
fiind costisitoare. Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani), deci si
investitia este esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in
anul precedent. Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare. O
regula de baza este sa achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de
avantajoase ar fi ca pret nu au nici o valoare. Niste stupi vechi, cu lemnul putred,
plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga ruginita, reprezinta adevarate pietre
de moara, legate de "gatul" unei afaceri de succes. La vremuri noi...oameni noi...si
scule noi .

INSARMAREA RAMELOR DE STUPI

Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali, au insemnat pentru apicultura o dezvoltare
accelerata. Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in rame si claditi de albine lasa de
dorit. In scopul eliminarii acestor neajunsuri, apare necesitatea insarmarii ramelor, operatiune care inseamna
teserea unei retele de sarma pe cadrul ramei. In acest fel, atat fagurele artificial ca atare, cat si cel rezultat dupa
cladire, au o rezistenta marita, putand face fata tensiunilor aparute din diferite motive.

Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1) In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor,

82
fagurii plini cu miere, pastura ori puiet si acoperiti de albine,
cedeaza mecanic desprinzandu-se de pe sarme se rup sau se
indoaie.
2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar
defecte de cladire, deformari, ruperi si indoituri.
3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau
electrice, cand forta centrifugala exercitata asupra ramelor cu faguri este mare. Se
intampla deseori ca fagurii sa cedeze in apropierea spetezei superioare, deoarece
acolo nu a fost crescut puiet, fiind in permanenta prezenta o coroana de miere.
Practic fagurele este mai rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe
suprafetele unde se face cresterea puietului.
4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti
degradarii fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul
mijlocului de transport. Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage
concluzia ca o insarmare cat mai corecta si atenta a ramelor inseamna mai putina
bataie de cap pentru apicultor.

Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al
ramelor. Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?

1) Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai


uniform.
2) Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme, avand grija sa nu apara gauri
in foaie, cu sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3) O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de
rupere sau alt tip de deteriorare.
4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme, care
maresc rezistenta la centrifugare.
5) Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca
intervine o anume dilatare termica.

In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate


randuri de sarma sunt montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari categorii :
insarmarea orizontala ; insarmarea orizontal-oblica ; insarmarea orizontal-verticala
(vezi fig.) Toate acestea au avantajele si dezavantajele lor, scopul urmarit in final
fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.

Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand
ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele
de magazin cu 3 sarme. Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la
10-15 mm de leatul superior, restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric, una
fata de alta.

Pentru asigurarea unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de


acelasi leat superior, cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La
montarea fagurelui se are in vedere lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul

83
superior 3-4 mm, fata de laterale 5 mm, iar fata de leatul inferior 5-10 mm.

Insarmarea orizontal - oblica


Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea
consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.), care vor
asigura o trainicie sporita. Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere
aceleasi deziderate, expuse mai sus.

Insarmarea orizontal - verticala


Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles,
reteaua de sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic
mai complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim, daca nu acela de a face o
treaba buna? Deoarece intentionam sa promovam acest tip de insarmare, vom
dezbate mai pe larg subiectul, asta neinsemnand ca dorim sa impunem metoda. La
urma urmei, totul se rezuma la optiunea personala a fiecarui apicultor.

Principalele operatiuni executate sunt :

Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina de
gaurit electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul
situarii gaurilor in acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea
interioara a elementelor ramelor, astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca
sarmele nu sunt montate corect, atunci si cladirea ulterioara a fagurelui de catre
albine va fi defectuoasa. Atentie : este foarte important ca gaurile sa fie date in asa
fel incat ca sarmele marginale, orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5
cm de toate stinghiile ramei (vezi fig.).

Tipul sarmei si taierea ei


Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila.
Pentru asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama
de orizontal si 3,2 m, pentru rama de multietajat. Recomandam in prealabil sa se
faca o proba si sa se stabileasca lungimea necesara.

Montarea si fixarea sarmelor


Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri
orizontale. Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9
m pentru traseul vertical (rama de orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua
lungimi sunt egale, adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele
verticale de alta. Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza
fagurele artificial. Fixarea sarmei se face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa
fie subtiri si scurte(1 mm grosime,10 mm lungime). Dupa ce fixam un capat al
sarmei, aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel
de-al doilea cuisor. Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul
cuiului se ingroapa in rama ,batand cu ciocanul.

Fixarea fagurelui artificial


Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre
speteaza inferioara, spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe

84
calapodul apicol umezit si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea
in care se asigura urmatoarele distante : la speteaza inferioara, fagurele aproape
lipit, pe laterale si speteaza superioara 2-3 mm. distanta. Pentru lipire se pot folosi
pintenul apicol, randalina apicola, un ciocan de electronist cu ciocul modificat sau mai
modern transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In toate aceste cazuri se are in
vedere ca lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor. Unde
din neatentie fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor


Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor
fructiferi, sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot,
se trec la rezerva , urmand a fi utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri de
stup, dulapuri speciale, obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina
deformarea lor.

PRELUCRAREA CERII IN STUPINA

Ceara de albine este o resursa importanta in apicultura, dar care din pacate nu este indeajuns exploatata . Ceara
in stare bruta poate fi impartita in doua categorii : o ceara de prima calitate care are o culoare deschisa obtinuta
din rama claditoare, descapacire etc, si o alta considerata calitativ inferioara , obtinuta din fagurii vechi. In cele
ce urmeaza vom prezenta doua metode de prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari , cat si in
cele mici.

Metoda pentru stupinele mici si medii


Aceasta metoda este recomandata pentru
apicultorul care detine un numar mai mic de
stupi. Micile cantitati de ceara pe care
stuparul le recolteaza se pot deteriora fiind
atacate de gaselnita,mucegaiuri etc., daca nu
sunt prelucrate. Metoda este simpla iar
ustensilele folosite usor de procurat. Setul de
prelucrare este compus din : o oala smaltuita
de 4-5 litri, o cratita smaltuita de 4-5 l, o
strecuratoare mare careia ia fost atasata o
bucata de tifon , o lingura mare de lemn .

In oala se pun fagurii de prelucrat si se adauga apa de ploaie , in cantitate egala cu


masa de ceara (ex. un kg de ceara , un litru de apa). Este recomandata folosirea
unei ape dedurizate pentru a da o culoare frumoasa si consistenta produsului final.
Oala cu apa si ceara se aseaza pe aragaz si amestecand din cand in cand asteptam
sa se topeasca fagurii. Trebuie sa avem grija ca amestecul sa nu dea in clocot pentru
a nu degrada ceara (reactia de hidroliza). Mixtura rezultata o strecuram in cratita.
Cratita se acopera cu materiale textile groase in scopul racirii cat mai lente a
mixturii. Cu cat racirea este mai lenta cu atat se produce o separare mai buna a cerii
de rezidurile ramase.

Putem lasa la racit si decantat pana a doua zi cand calupul rezultat se scoate usor
din cratita. In partea inferioara calupul o sa contina reziduri ce se pot rade cu un

85
cutit. Aceste reziduri cat si cele ramase de la strecurare se lasa la uscat pentru ca
mai contin inca destula ceara. Repetam operatiunea de cate ori mai strangem alte
cantitati de fagure. In toamna toate calupurile de ceara se retopesc dupa acelasi
procedeu si se toarna intr-o forma mai mare.

Sfaturi finale : respectati proportia de 1/1 dintre ceara si apa ; folositi apa
dedurizata(apa de ploaie) ; mixtura nu trebuie sa dea in clocot pentru ca se pot
produce accidente sau deteriora produsul final ; raciti lent pentru o buna separare ;
colectati si uscati rezidurile ramase.

Metoda pentru stupinele mari


Cand numarul familiilor de albine este mare sau cand apicultorul doreste sa
transforme prelucrarea cerii intr-o afacere conexa se simte nevoia unei metode cel
putin semiprofesioniste. Asta presupune ca utilajul simpludescris mai sus sa fie
inlocuit cu o presa, care poate asigura un rezultat mult superior. Un utilaj de acest
fel este reprezentat de presele tip Antonescu. Folosirea acestor prese asigura
apicultorului un bun randament de extragere (aprox. 190 g ceara/fagure Dadant) ,
cat si un bun randament al muncii( 30-80 faguri/ora).

Presa Antonescu 1 - presa manuala de ceara ,fig.1, are o capacitate de prelucrare de


30 faguri reformati/ora cu un randament de 16 g ceara purificata/dm patrat.
Constructiv presa este un simplu teasc care insa este prevazut cu izolatie termica a
cuvei.

Presa Antonescu 2 - fig. 2 , este o varianta imbunatatita care asigura un randament


de extractie si o productivitate marita.Este prevazuta cu un reductor de turatie si
forta 1/18,o cuva cu pereti dubli si un generator de aburi. Capacitatea de prelucrare
este de 80 faguri/ora la un randament de 16 g/dm patrat.

Extractia cerii cu presele Antonescu (descrierea autorului) Fagurii vechi, sfaramati,


cu sau fara sarme, se pun la topit,pe un foc potrivit intr-un vas emailat sau din inox
cu o cantitate egala de apa de ploaie. Cand acestia s-au topit si corpul presei s-a
incalzit,se trece la extractia cerii.

Deasupra gratarului de lemn 1 se asterne un


strat de paie 2 cu o grosime de 20-25

86
mm.Deasupra , in centrul sau , se toarna 800-1000 g miscela ( faguri topiti + apa )
3. Se asterne un nou strat de paie si apoi inca o portie de miscela , operatie care se
repeta pana la umplerea corpului presei. Peste ultimul strat de paie , care trebuie sa
fie de 3-4 ori mai gros fata de celelalte , se aseaza discul de lemn 4. Prin actionarea
volanului 5 se alatura de acesta discul metalic 6. Apoi se actioneaza - spre dreapta -
manetele 7 , pana ce discul metalic 6 a coborat lent in corpul presei , aproape 75%
din inaltimea acestuia.

Ceara si apa reziduala se scurg in colectorul - decantor C.D. Cand acestea au atins
nivelul superior al conductei "t" , apa reziduala de la fundul colectorului - decantor
este eliminata , conform schemei , pe baza cunoscutului principiu de functionare al
vaselor comunicante si a diferentei de densitate dintre ceara si apa. Ulterior ceara
obtinuta se retopeste si se toarna in calupuri mai mici sau mai mari.

Consideratii personale - presele de tip Antonescu se pot realiza de orice apicultor la


un pret mult mai mic decat alte prese de aceeasi capacitate existente in comert.
Realizand un astfel de utilaj se poate incropi chiar o mica afacere, prelucrand fagurii
vechi pentru alti apicultori, sporind astfel veniturile personale.

MARCAREA MATCILOR IN STUPINA

Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai pretentiosi, nu este deloc
asa. Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa identifice matca familiei de albine, stie ca in anumite cazuri
poate intampina dificultati in a o repera usor. Deci se poate afirma ca marcarea matcilor are doua motivatii,
acestea fiind legate de usurarea reperarii matcii pe faguri cat si de cunoasterea varstei reale.

Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani

Din toate metodele prezentate in literatura de specialitate, noi am ales doua care se
detaseaza prin eficienta si simplitatea lor. Ce si cum folosim :

Instrumentul de marcat - un instrument ieftin si eficient se confectioneaza din lemn


si doua ace cu gamalie(bolduri). Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai
putin de 10 min. Acesta are forma si lungimea unui creion obisnuit, cu capetele
rotunjite si tesite. La unul din capete se infinge un ac cu gamalie drept,iar in capatul
celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest instrument de marcare se poate
atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai simplu, eficient si ieftin.

Vopsele - dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a
fi banala oja pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact,
rezistent in timp, si are o viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie de
culoarea anului, sa fie in termenul de garantie. Daca nu gasim oja de culoarea anului
respectiv , se foloseste un lac de unghii incolor, pe care il coloram cu o cantitate
mica de vopsea de oua(netoxica).

Placute de marcare - in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici , acestea
vor fi obtinute prin stantarea unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este
solutia cea mai ieftina si nu trebuie sa ne facem griji
pentru procurarea materialului. Stantarea se face cu o
preducea construita dintr-o mina metalica de pix,
ascutita la unul dintre capete. Marimea rondelelor nu

87
trebuie sa depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru cine are posibilitatea sa-si
procure de "afara" rondele speciale de opalit este si mai bine.

Tehnica marcarii - din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face
oricand . Noi recomandam insa ca marcarea sa se faca inaintea introducerii matcii in
nucleul de imperechere. Marcarea incepe prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde
cu varfurile degetului aratator, mijlociu si a degetului mare de la mana stanga.
Pentru cineva care face pentru prima oara lucrarea, poate parea complicat si de
aceea incepatorilor li se recomanda folosirea capacului din fig.2.

Cu acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata
moale(burete etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate
folosi si un dispoziti de imobilizare ca cel din fig.3 , care asigura un bun control
asupra matcii. Cu mana dreapta introducem creionul de marcat in oja(cu boldul
drept), scuturam surplusul de oja si tamponam scutul dorsal al matcii(mijlocul
primului segment dupa cap).

Cand marcajul se face cu placute de staniol sau opalit,


pentru lipire se foloseste o oja incolora pentru staniol, sau
adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai
placute de opalit(fara adeziv), se poate folosi cu succes
aceeasi oja incolora.

La marcarea cu placute, imobilizam matca, tamponam


scutul dorsal al matcii cu adezivul special sau oja incolora,
folosind capatul drept al creionului marcator. Cu capatul
indoit la 45 de grade (in prealabil umezit),luam placuta marcatoare si o aplicam
peste adeziv,cautand sa obtinem o fixare cat mai centrala si trainica.

Cateva recomandari importante - la aplicarea vopselei sau adezivului se urmareste


cu mare atentie ca acestea sa nu atinga radacinile aripilor sau sa intre in segmentul
cervical al matcii.
Reintoarcerea matcilor in familii, nuclee se face dupa uscarea marcajului si disparitia
mirosului vopselei(30-40 min.). Pentru mai multa siguranta matca marcata se
introduce intr-o cusca de izolare , de unde va fi eliberata de albine. Pentru a va face
"mana", puteti exersa marcajul pe trantori si asa veti verifica si calitatea si
toxicitatea materialelor folosite.

Concluzii : pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack
, acetona cu celuloid , duco , vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si
creioane marcatoare (gen "marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati !!

APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate
varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura
materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul
unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii
plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in
permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce
alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine?
Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale
aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

Organizarea unei stupine

88
Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii
incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat.
Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu
sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme. Totul
trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila documentare(literatura de
specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apicultura


De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce
stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se
poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine
puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse apicole. Trebuie doar
sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Alegerea vetrei stupinei


Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta
suprafata (2826 hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata
sezonului activ. Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand
seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de
polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care
speram sa le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg
miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face


pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in
locuri linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii
de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe
rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-
3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stup


Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de
albine. Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei
categorii, sunt diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice
tip ar fi, toti sunt buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea
care tin de realizarea lor. Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa
standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci mare atentie la ce cumparati!Prin
alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de
cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare
masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se
porneste la drum cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un
adevar e sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar
unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in
care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele
au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in
zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali.
Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie
foarte bine cantarite.

Procurarea familiilor de albine


La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din

89
care 5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care
doriti sa le instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si
apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine
sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea
evita bolile. Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti
in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii
familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in
decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul
depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O
matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba
se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita
perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la
descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite
bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire
trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150
zile). Parametrii luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana.
Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de
miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa
o anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie
de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si
daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in
stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai
curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale
diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana
mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta
o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ
si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este
valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii
de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt
relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de
preferat ! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si
pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie
asigurat.

Apicultura - o afacere de succes


Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca
apicultura poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca
volumul de munca, investitia materiala si implicarea personala sunt destul de
considerabile. Ca in orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul
trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal,
etc. Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus. Cum ar trebui sa
arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura ? Sunt
doua posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales :

90
Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-
35 buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt
necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat
numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la
diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor. Uneltele si
utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt obiectiv este
construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea
sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de
transport constituie o necesitate.

Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in
America. Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport
(camioane, tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie
cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima,
devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu
transportul.

O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre
amatori, semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere
necesarul pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se
considera amator stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit
se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca mediu(la sfarsit de saptamana)
; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o
alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-
1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate
practica o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar
unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca
membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar
optim fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul
pastoral fiind absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind
necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere
ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.

Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor


in special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si
totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele
in domeniul veterinar-apicol, mediul concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se
schimba conditiile de functionare intr-un mediu economic, dar se schimba si
generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente economice. Un
singur gand trebuie sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura,
pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !

CULTIVAREA FACELIEI

Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de numeroasa. Apicultorii
trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care asigura productii mari de miere si a carei
cultivare reprezinta un mare beneficiu atat pentru albine cat si pentru apicultori. Acesta planta speciala este
facelia.Cei ce doresc formarea unei baze melifere proprii, situata in imediata apropiere a stupinei, trebuie sa
cultive facelia, atat pe terenurile propietate personala ,cat si pe cele aflate in propietatea tertilor. Planta, pe langa
valoarea melifera, poate fi folosita si ca furaj.

91
" Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si spontan,facelia a fost
introdusa in tara noastra ca planta specific melifera dar care
poate intra si in componenta amestecurilor melifero-furajere,
fiind si un bun nutret pentru animale. Facelia este putin
pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind in tara
noastra conditii bune de cultura in toate regiunile. Rezistand
bine la brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se
poate cultiva de primavara timpuriu pana toamna tarziu,
furnizand culesuri intr-o perioada deficitara in flora melifera.

Planta creste inalta de 40-60 cm,cu o tulpina ramificata


purtand mai multe inflorescente in forma de evantai a caror
inflorire incepe cu florile de la baza.Perioada de vegetatie la
facelia este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-
55 zile, iar durata infloritului este de 30-50 zile depinzand de
evolutia factorilor climatici.In zona de campie cu arsite mari,
cultura de vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele
mai umede si cu temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

Agrotehnica faceliei
Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in
mustul zapezii (februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul
infloririi salcamului, prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-
aprilie cand sunt intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si
pentru rasarirea si dezvoltarea plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile
de la semanat, iar plantele au un ritm de vegetatie rapid, o dezvoltare viguroasa si o
productie de nectar buna.

Avand perioada de vegetatie scurta, facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile
ce elibereaza devreme terenul, intre acestea fiind si graul, cultura ce ocupa suprafete
mari in tara noastra. Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este
deosebita asigurand familiilor de albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si
constituie o sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante
leguminoase ca: mazarea, mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate
da amestecul cu borceag de primavara (mazariche + ovaz). Proportiile de semanat
cele mai bune sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.

Pregatirea terenului pentru insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul


germinativ trebuie bine maruntit incat samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod
uniform. Semanatul se face cu masina, distanta dintre randuri 12-15 cm sau 40-60
cm, folosind o norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici,
pentru a se evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de
samanta variaza intre 200 si 500 kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de
agrotehnica aplicata.

Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-
55 zile,iar inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici,

92
producandu-se din mai pana in octombrie in functie de data semanatului.
Valoarea melifera a faceliei este mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens
in tot cursul zilei. Cantitatea de nectar secretata de o floare si implicit productia de
miere la hectar variaza foarte mult sub influenta factorilor pedologici, a evolutiei
timpului in perioada de vegetatie,a epocii de semanat si a agrotehnicii aplicate. In
conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare variaza intre 1 si 4,5 mg
cu o concentratie in zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii de miere
la hectar de 600-1000 kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de
miere la hectar poata sa fie intre 300 si 600 kg."

------------------------------------------------------------------------------------------
In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o
sa fie cultivata facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand
apicultorii au in proprietate suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole,
decat cele legate de cultura in sine si procurarea banilor pentru infiintarea si
intretinerea culturii.
Pentru cine nu are teren exista doua posibilitati :

- Colaborarea cu terti : In anul cand se doreste infiintarea culturii,se incheie


contracte de cultivare cu cat mai multi proprietari.In contract se stabilesc clar toate
detaliile privind drepturile si obligatiile partilor. O forma de colaborare contractuala
este aceea in care apicultorul vine cu samanta pentru cultura, in schimbul careia
primeste un procent modic din furaj dupa recoltare si dreptul de a folosi cultura in
perioada infloririi pentru albine.

- Arendarea pamantului : Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la


propietari,infiinteaza cultura, o foloseste in scop apicol, recolteaza furajul si achita
contravaloarea arendei din beneficiile obtinute.

Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii : suprafetele de


teren sa se afle in aceeasi locatie ; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare
pentru a se asigura un potential melifer care justifica investitia.

APILARNILUL - PRODUCERE SI CONDITIONARE

Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru acest produs,venita din
partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor profesionisti sau amatori, o
importanta sursa de crestere a veniturilor. Vremea apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale
sa apuna si doar o diversificare a produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila.

Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor
si din continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit
stadiu larvar.Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei
claditoare si insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in
principiu, totul se reduce la o crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu
larvar, urmata fiind de recoltare.

Un pic de teorie : cand si cum cresc albinele trantori


Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile
de albine nu poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an( functie de
stadiul dezvoltarii familiei). Totusi se poate estima ca perioada aprox. favorabila
in conditiile din Romania este intre 15 mai si 1 iulie. Cresterea puietului de
trantor se poate face si in afara perioadei optime, insa cu mai putin succes.

93
Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea sunt :
Puterea familiei de albine - o familie puternica, datorita dezvoltarii accelerate din
primavara , incepe cresterea mai devreme si cu un numar mai mare de trantori, in
comparatie cu una mai slaba .

Aprovizionarea cu polen - se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura,


in familii creste si cantitatea de puiet, inclusiv puietul de trantor. Referitor la
prezenta polenului in faguri(pastura), se poate afirma ca daca rama cu pastura si
miere se afla in imediata apropiere a ramei cu larve de trantor, numarul acestora
creste.

Varsta matcii - prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este
benefica pentru cantitatea de puiet de trantor. In anul doi de viata matca creste
cantitatea de oua nefecundate depuse.

Alti factori - mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex.
situatia genetica), insa acestia sunt considerati ca fiind secundari.

Producerea apilarnilului
Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea
apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste
familii sa fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7
faguri bine acoperiti de albine. Hrana,atat mierea
cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere.
Prezenta unui bun cules de polen din natura
reprezinta un factor favorizant. Daca demararea
productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor
folosi acele familii care au matci nascute in anul
respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai
performante.

Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim


incepe odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea
ultimelor culesuri de productie (1 august). Ca utilaj de obtinere a larvelor de trantor
se foloseste banala rama claditoare, pe care o folositi curent in stupina. Deosebirea
este aceea ca dupa obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri naturali ce contin
celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se vor reintroduce in cuib dupa fiecare
sarja de apilarnil.

Obtinerea fagurilor cu celule de trantor


Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita,
insarmata pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama ca in fig.2 . In jur de 1 aprilie,
cand vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau
inlocuitori. Mai indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere
sau un serbet, datorita usurintei in administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se
introduce rama crescatoare conform fig.1, intre ultima rama de puiet si rama cu
miere si pastura, continuand si stimularea. In acest fel, intr-un anumit timp (dupa
puterea si harnicia familiei), obtinem fagurii necesari productiei. Pentru a grabi
cresterea fagurelui, este indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o
rama reformata, dupa taierea vechiului fagure).

Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)

94
In scurt timp de la cladire,s au chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza
acesti faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar,
putem recolta prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau
semiautomat cu ajutorul aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca.
Deoarece majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va
folosi pentru delarvare, o spatula din lemn, os sau plastic. Acest instrument are un
capat ascutit, cu care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm,
usor curbata, cu care se recolteaza continutul ramas in celula. Dupa recoltarea
apilarnilului, fagurii se reintroduc in familii, continuand cresterea.

Depozitarea si conservarea apilarnilului


Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar(tip PET), de
capacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa
se stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperatura
de conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere ca
temperatura de functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20
grade C, folosirea acestuia este recomandata.

Alte detalii
Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in parte. Pe toata
perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare(inclusiv proteice).
In familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce
concomitent cate 2 rame de productie, in lateralele cuibului(intre puiet si provizii).

Concluzii finale : Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere
insa multa atentie si timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din
timp sa incheiem un contract ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)

DESPRE FACELIA

Specia: Phacelia tanacetifolia L.


Familia: Hydrophylaceae
Denumire populară: facelia
Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca de
semănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha

Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ verde, plantă furajeră, are
acţiune antipoluantă, antinematodă.

O plantă care se pretează foarte bine la această utilizare este facelia (Phacelia
tanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei valoare meliferă este întrecută numai de
salcâm şi evodia.

Trebuie totuşi menţionat în legătură cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize
repetate a rezultat că are o mare capacitate meliferă, totuşi, datorită complexului de
factori microclimatici, care influenţează într-un fel sau altul secreţia şi concentraţia
nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează un cules eficient cu sporuri

95
însemnate de miere.

Originară din America de Nord, unde este considerată o buruiană problemă, facelia a fost
cercetată şi selecţionată de numeroase institute de cercetare din lumea întreagă până s-a
obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi de apicultorii din lumea întreagă.

Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine, de o calitate excelentă şi cu o
aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare cristalizată se aseamănă cu un
şerbet alb, foarte fin.

Singurul defect al acestei plante este acela că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes
numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.

Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au


făcut eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere,
prăşitoare şi furajere.

Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:

- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine
terenul curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat în
proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai
indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin
încorporarea ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce
în sol echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează" din sol nitraţii şi resturile de
îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice,
spălarea solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă
freatică;
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii, a
populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de
facelia lipsite de perişori pe frunze.

Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte bine să fie semănată în
etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar până la căderea
brumei.

Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem nevoie de cules.
Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la semănat, iar
durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în aşa fel
alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules.

În practica apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:

96
- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu, în
cursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în
mod eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe
o durată cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze
până la venirea gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ.

Literatura de specialitate consemnează că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie


înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai devreme decât facelia semănată primăvara.
Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate obţine şi de la plantele provenite din
seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut sub denumirea de
autoînsămânţare).

În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie)


înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului sau îi urmează imediat.

97