TOTUL DESPRE ALBINE

FAMILIA DE ALBINE
Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata
familiilor de albine nu aresens. Noi va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie,
pentru ca o cunoastere aprofundata a albinei si amodului ei de viata o sa va fie de mare ajutor
in activitatea de apicultor. Sa incepem cu .....inceputul .
Indivizii dintr-o familie
In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare sitrantorii.

 Albinele lucratoare :
Numarul acestoraeste variabil, osciland de la 10000 inperioada de iarna, pana la 40000-
80000 invara. Au talia mai mica(12-14 mm), ogreutate de aprox. 100mg si aripile suntde
aceeasi lungime cu abdomenul. In faptlucratoarele sunt femele cu organele de reproducere
nedezvoltate.
Matca :
Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultireafamiliilor de
albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mailung(20-25 mm), capul mic,
abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutatede 250-280 mg.
Trantorii :
Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib dinprimavara pana in
toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm,aripi ce depasesc abdomenul,
capul globulos si o greutate de 200 mg.
Dezvoltarea familiei de albine
  Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul
indivizilorcrescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu.
Practicviata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.
Prima perioada :
Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cualbina tanara, nou
iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matcaincepe sa depuna oua in celulele
fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimultermic permite cresterea de puiet. Dupa ce
albinele fac zborul de curatire, matcadepune din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul
se incalzeste, ponta matciiajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind
inlocuite treptat.Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul
luniiaprilie toata albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare deingrijire
a larvelor, putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foartemare.
Perioada a doua :
Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul segasesc din abundenta si isi
fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depunepeste 2000 de oua/zi, numarul de
albine doici creste si se ajunge in situatia in care3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest
fenomen se suprapune cu alti factorifavorizanti( lipsa de spatiu, ventilatie insuficienta etc.),
apar frigurile roirii. Albineleconstruiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de
cateva zile. Laurdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in
stup.Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte
dinalbinele tinere, insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numesteroi
primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva
1
minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o altadestinatie.In
familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara.Intentia ei este
sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrulacesta daca este lasata de
albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinelenu lasa matca tanara sa-si omoare
suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi,iese al doilea roi cu matca neimperecheata.
Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de ovreme nefavorabila (ploioasa). Cand se intampla asta,
acest roi contine mai multematci tinere. Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce
duce ladesfiintarea familiei de baza. Perioada de roire in conditiile tarii noastre este
cuprinsaintre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se
inregistreazacele mai mari culesuri de nectar si polen, perioada caracterizata de infloriri
puternicea masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoreaza
treptat,matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.
Perioada a treia :
Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In modnatural toata albina care a
participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita dealbina aparuta in luna august, albina
care neparticipand la cules are un organismneuzat. Generatiile de albine iesite toamna, mai cu
seama la sfarsitul lunii august,septembrie si octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare,
asigurand crestereanoilor larve.
Perioada a patra :
Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13grade C. In toamna la
aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largitpe fagurii din dreptul
urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea catemperatura din interiorul ghemului nu
scade niciodata sub 14 grade C, nici inperioadele cele mai geroase. Trebuie ca toti stuparii sa
stie ca albinele nu incalzescincinta stupului, ele mentinand caldura numai in interiorul
ghemului. Albinele dinpartea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si
formeaza o"coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai tinere) sunt mai rasfirate si
prinmiscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara. Producerea caldurii
intimpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie consumand iarna 6-10kg de
miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.
Inmultirea familiilor de albine
  Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile,iar in
cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii dedezvoltare :
ou , larva , nimfa.
 Albina lucratoare :
Inprima zi dupadepunere, oul stavertical in celula, adoua zi se inclina putin pentru ca a
treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici
depun in celula laptisor de matca,produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si
din el iese larva. Aceastaare forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva
este hranita dealbinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia
zi,albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fiehranite numai
cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stauincolacite pe fundul celulei. In
ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul

 
celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celulacu un
capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese ogogoasa si in ziua
a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-aiese albina lucratoare.

2
Matca :
Se dezvolta din acelasi ou ca sialbina lucratoare. Diferenta este cadepunerea oului de catre
matca se facein celule speciale numite botci si inmodul de hranire. Cand albinele sepregatesc
de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in carematca depune
oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinelecladesc in mijlocul fagurelui
botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoarece contin larve mai tinere de 3 zile.
Aceste larve sunt hranite pana la capacireabotcilor numai cu laptisor de matca.
Trantorii :
Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numaimodul de hranire si
anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor seconsuma o cantitate de hrana de
2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este ceamai mare(24 de zile).
Activitatea, cuibul si hrana albinelor
  Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele20 de
zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zileale vietii devine
albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zilealbinele curata celulele si
incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranescpuietul. In primele zile, ele hranesc
larvele mai in varsta cu amestec de miere sipolen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele
producatoare de laptisor, si anumeintre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in
varsta de cel mult 3 zile.Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari :
primesc nectarul ,depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de
12-18zile cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18si a
21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceastaperioada
albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui culesabundent pot participa
si albine mai tinere de 20 de zile.Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara.
Fiecare fagure prezinta peambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de
celule : de albinalucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de
trantor cudiametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care
auforma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele delucratoare
albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mairar pastura.Pentru
hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langanectar albinele
mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sauvegetala. Daca despre
nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica,atunci polenul este hrana
proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de lao perioada la alta, functie de
anotimp si de prezenta sau absenta puietului
  Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru : anul apicol incepe
toamna ! De felul cumsunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul : productia,
starea de sanatate, marimea stupinei si ingeneral tot ce tine de buna desfasurare a lucrurilor.
Totusi pentru a nu crea confuzii, vom suprapune anul apicol cu cel calendaristic, urmand ca
pe masura ce va veti familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa faceti aceasta separare
singuri. Acestea fiind spuse sa trecem la treaba . Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor,
primavara in stupina trebuie facute mai multe lucrari. In ordine cronologica (subliniem ca
toate au importanta lor) acesteaar fi :
Pregatirea vetrei stupinei
Pe la inceputul lunii martie(functie de stareavremii) demaram primele actiuni :
- curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea, adunam si inlaturam crengile,
frunzelesi in general toate resturile, urmarind oigienizare totala
- asezam stupii pe locurile definitive, functie desistemul ales, urmarind ca urdinisurile sa
fieorientate spre sud-est si albinele sa beneficiezede caldura soarelui 

3
- curatam prin urdinis (cu o sarma) stupii dealbine moarte si alte resturi ; acestea se vor arde
neaparat 
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale
inceputului de primavara
Supravegherea zborului de curatire
In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup, au acumulat in
intestine reziduri care acum trebuie eliminate. De aceea in primele zile calduroase
(temperatura ajunge la peste 15 grade C), trebuie sa stimulam efectuarea acestor zboruri de
curatire. Daca inca mai este zapada pe vatra stupinei este recomandat sa intindem paie pe jos.
Urdinisele se vor deschide larg iar capacelese vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca
podisorul stupului. Tot acum unii dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta :
introduc in mijloculcuibului un fagure gol, bine cladit, in care toarna 1-2kg de sirop de zahar
caldut.Cand observam ca zborul de curatire a fost facut de totalitatea familiilor, reducem
urdinisele la 3 cm si bineanteles asezam capacele care au fost saltate.
Primul control si stramtorarea cuiburilor
Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara, in care vom
evalua starea familiilor de albine, operatiune dublata de o stramtorare acuibului. La
deschiderea stupului constatam :
- prezenta hranei care exista in faguri, stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe
ambele fete
- prezenta matcii, dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului ; daca puietul nu exista
totusi nu trebuie sa ne ingrijoram : unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea este
necesara repetarea controlului dupa o saptamana, pana cand tragem o concluzie corecta.
Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree,si pe cei
ce contin multe celule de trantori. S-a constatat ca dezvoltarea familiilor dealbine decurge
normal daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim. Inacest scop stuparii vor
"stramtora cuibul". Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului care este cel mai expus soarelui
astfel : fagurii cu puiet se aseaza in mijloc, ei fiind marginiti de faguri cu miere si pastura ; in
cuib se lasa strict atati faguri cat pot acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de
lucratoare ; in ce priveste rezerva de hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si
bineinteles

 
pastura. Atentie mare ca la stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu orfanizati
accidental familia. Cuibul se limiteaza cu o diafragma mai scurta, dincolode ea fiind asezati
fagurii cu resturi de miere, aceasta delimitand compartimentul de hranire. Se recomanda ca tot
cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi curatate, reparate si dezinfectate.
Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi, urmand ca pe masura ce mutam albinele sa
dezinfectam si restul de stupi. Lucrareaeste foarte necesara pentru ca pe langa toate celelalte,
sa pastram o stare de igiena perfecta. Toate aceste lucrari sunt decisive, necesita sa avem ceva
timp la dispozitie si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.
Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana
4
 Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in oricestupina
chiar daca apicultorul este lipsit de experienta. In acest scop folosim urmatoarele rezerve:
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in celulele din
partea opusa a fagurilor ocupati partial - proviziile de hrana existente in alte familii si de care
acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri, miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei 
In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se aflacate 1-2
faguri cu miere care nu au fost folositi de albine. Asta se intampla din cauza ca odata format
ghemul de iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor unde se
afla. Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii, si care din
motivul mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o parte si cu
ajutorul unui bastonas de lemn se fac 2-3 gauri degrosimea unui creion. Apoi se indeparteaza
ramele cu faguri si putine albine dinambele margini ale ghemului. Se introduc fagurii gauriti,
cu miere descapacita in spatiu liber care tocmai a fost creat. Fagurii scosi (cu putine albine pe
ei) se alatura de fagurii cu miere, bineinteles si ei gauriti pentru a permite circulatia
albinelor.In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se
procedeaza la ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.
Introducerea lor in stupi se face dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu dispunem de acesti
faguri, se poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi turnata in faguri goi. Hraniri de
calitate se mai pot face cu turtite de miere cristalizata si framantata cu zahar pudra pana
obtinem consistenta dorita, cat si cu serbet de zahar. Aceste turtite se aplica direct pe partea
superioara a ramelor. Este de dorit insa ca aceste interventii sa fie facute numai in caz de
urgenta, putand evita aceste situatii neplacute printr-o buna organizare a cuibului inca din
toamna.
Completarea rezervelor de pastura
Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.Aceasta
este asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea favorabila a
familiilor de albine. Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg de pastura.
Pastura se asigura din toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie prin completarile
de primavara. In primavara modurile de administrare sunt:
- scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii ; apoi frecam fasiile in mana pana la
separare. La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si ocantitate dubla de miere.
Se mai adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se omogenizeaza. Se toarna amestecul in
faguri administrand zilnic cate 200g, pana la aparitia culesului de polen.
- un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor sub
forma de turtite proteice de completare.
- amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului sub forma
de turtite.
Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la
rezerva, apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau
pastura si miere.
Dezinfectia stupilor
Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara (din diferite
motive) sa stiti ca acum a sosit momentul. Dezinfectia se face cu scopul pastrarii sanatatii
familiilor de albine. O casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave. Lucrarea consta
in mutarea familiilor de albine in alti stupi, pe carei-am curatat si dezinfectat. In principiu
lazile se curata de resturi de ceara, propolis, pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie
recomandata. Urmeaza o limpezire,o uscare si neaparat flambarea cu flacara.
Largirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importanta, avand in vedere ca interventia stuparului poate face
mult bine, dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect. Prin largirea cuibului trebuie sa
raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua. Trebuie sa avem in vedere urmatoarele
conditii generale:
5
- existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici ; la un
numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
- conditiile interne si externe, precum si caracteristicile biologice.
Acestea tin de temperatura externa, de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul
optim in stup cat si de faptul ca prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza
activitatea matcii. In principiu matca este oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu
pastura.
- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare ; printr-o hranire abundenta se pot
introduce in stup dezechilibre importante
Efectiv largirea se face astfel : semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt
ocupati cu puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se adauga un
fagure bine cladit. Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet. Dupa ce si
acesta a fost ocupat cu puiet, se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea
populatiei. Primul fagure introdus trebuie sa fie un fagure in care s-au mai crescut cateva
generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri claditi in care nu a fost crescut puiet.
Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere (care vor fi descapacite) este un factor
favorizant. O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu
apa calduta sau miere diluata. La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules largirea se
poate face si cu un fagure artificial. Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet si in
momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului. Citind aceste
randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu precadere la stupii orizontali
si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind de o constructie aparte se manuiete
diferit. La acest tip de stup largirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea ramelor si
desele interventii in cuib nemaifiind necesare.
Intarirea familiilor slab dezvoltate
Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in stupina o
parte din familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza anume definita. La urma
urmei acest lucru tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de albine poate fi
asimilata unui "organism". Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica metoda prelevarii
de rame cu puiet capacit din familiile puternice si ajutarea celor ramase in urma cu
dezvoltarea.
Concluzii
Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se executa
in stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa aveti in
preajma primului cules major stupi puternici, capabili sa valorifice resursele nectarifere. Si
pentru asta nu mai aveti nevoie decat de vreme buna !

LUCRARI DE VARA IN STUPINA

Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din
primavara si acum asteapta roadele muncii lor. Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana
au asigurat familiilor necesarul de miere si polen.In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg
de miere marfa, dar marea multumire este ca albinele au hrana din abundenta. In general
culesurile sunt de mare intensitate, insa durata lor este scurta. Aceste culesuri pot fi timpurii
(salcam, zmeuris), de vara (tei, faneata, floarea soarelui) si tarzii.
Recunoasterea unui cules
- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential, albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului ca albinele alungesc celulele si capacesc mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica activitatea, pentru a evapora apa din nectarul proaspat
cules.

6
Conditii pentru valorificarea culesurilor
Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu orice
familie de albine din stupina poate valorifica la maxim un cules. Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu puiet
 - familiile sa fie in stare activa, stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in
preajma roitului isi diminuiaza mult activitatea
Cum obtinem acest deziderat ? Cu lucrari facute la timp :
 - familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera posibilitatea ca
dezvoltarea cuibului sa se faca normal, depozitarea mierii sa fie asigurata si a caror volum se
poate mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor, ridicarea partiala a podisorului sau
inlocuirea acestuia cu o sita

 
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit, cu albina aferenta, aceasta operatiune prevenind
intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului stupinei
 - inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere, apte biologic si genetic
pentru performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma culesului,
in acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o productie pe masura
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea, prin imputernicirea lor cu puiet
capacit ridicat din stupii puternici 
Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine, in care culesul incepe timpuriu.
Zonele cu salcii, artar, cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot oferi cantitati
importante de miere. Stuparii care au in zona asemenea "comori", sau cei care practica
stuparitul pastoral, obtin rezultate remarcabile. Odata cu sfarsitul primaverii, familiile de
albine ating capacitatea maxima de dezvoltare. Daca nu se intervine ferm, acestea vor intra in
frigurile roitului si culesurile urmatoare -tei,fanete, floarea soarelui - pot fi compromise.
Formarea de noi familii si aplicarea stricta a tuturor masurilor prevazute pentru aceasta
perioada, pot impedica pagubele ce vor urma si dau posibilitatea valorificarii culesurilor
urmatoare.
Stuparitul pastoral - generalitati
In cautarea surselor variate si permanente de nectar, se practica deplasarea stupinelor la
masivele melifere. Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca :
-lucrarile legate de pregatirea si manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ;baza
melifera, timpul de inflorire specific fiecarei zone si drumurile de acces spre masiv ; locul
efectiv de amplasare a stupinei, sursele de apa si tot ce tine de locatia respectiva din punctul
de vedere al asigurarii unui pastoral reusit.
Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului melifer. In
acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va avea in vedere ca stupii
sa fie umbriti, existenta unei surse de apa (care este foarte necesara), posibilitatea ca stupina
7
sa fie evacuata usor in caz de urgenta (deci drumuri practicabile). Alegem vetre de stupina la
marginea padurilor, in poienite sau locuri cu raritura de arbori. Toti stupii vor fi verificati
inainte de plecare, trebuind sa ne intereseze atat starea familiilor cat si a cutiilor. Se astupa
crapaturile, sepregatesc toate sistemele de fixare, ventilatie etc. Vom scoate fagurii plini si
extragem mierea. Deplasarea la sursele de cules se va face de preferinta noaptea : odata ajunsi
la masivul melifer stupii se aseaza paralel si nu perpendicular pe sursa. La culesul de salcam,
stupina se aseaza pe locuri insorite- dat fiind faptul ca acest cules are loc la sfarsit de mai -
pentru ca albinele sa primeasca soarele inca de la primele ore ale diminetii. La tei si floarea
soarelui, culescare are loc in perioada de canicula, vom aseza stupii la umbra. Daca nu putem
asigura o umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite materiale
(paie, frunze). Daca nu facem aceasta, contingente intregi de albine vor ventila stupul,
neparticipand la cules.
Pregatirea familiilor - manuirea stupilor
Pregatirea stupilor - implicit si a familiilor de albine - se face diferentiat :
- Stupii orizontali :
cu o saptamana inaintea debutului unui cules, fiecare familie trebuie asigurata cu 5-6 faguri,
pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului. La introducerea acestor faguri, organizam
cuibul astfel : la capatul stupului dinspre urdinis se aseaza un fagure cu pastura, fagurii cu
puiet, inca un fagure cu pastura si miere, faguri cu miere, urmand apoi fagurii goi. Ce se
intampla in timpul culesului: albinele vor umple intai fagurii din cuib, prin depozitarea mierii
in coroane. Cand cuibul este completat in totalitate, depozitarea se continua in fagurii goi.
Cateodatamai este nevoie a se introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.
- Stupii verticali cu magazine :
crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui magazin deasupra cuibului. Urmarind
culesul si daca constatam ca albinele au umplut magazinul, mai adaugam un magazin
suplimentar, peste cuib, iar deasupra acestuia magazinul plin. Albinele vor umple si
magazinul adaugat si vor capaci mierea in celalalt.
- Stupii multietajati :
in cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste celelalte doua. Albinele
depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o capaceasca. Acum este momentul
ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2. Inacest fel depozitarea mierii continua in corpul 3,
acum devenit 2. Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor.
Populatia creste si sursa de hrana scade. In scopul mentinerii albinelor in stare activa, unii
apicultori fac hraniri suplimentare cu sirop de zahar 1/1. Pentru a crea loc matcii sa oua
(cuibul fiind blocat cu miere) se introduc faguri goi in mijlocul cuibului.
Extragerea si conditionarea mierii
In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere, care reprezinta poate cel mai
important produs al stupului. Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea este un "organism
viu" si de modul in care o recoltam si preconditionam, depinde finalizarea cu succes a muncii
noastre de 1 an. Aderarea Romaniei la U.E si exportul actual spre aceste tari au introdus noi
norme de calitate pentru miere. Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au
capacit cel putin jumatate din suprafata lor. Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita,
mierea are un continut de apa de 18-20%. Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede
cantitatea de apa depaseste acest procent.
O prima concluzie ar fi aceea ca ramele pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o
buna maturare.
De multe ori se prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea prematura a celor
pline. Cum scoatem ramele pline : aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a daltii
apicole. Mult hulitele "podisoare izgonitoare, chimice" nu se vor folosi, pentru ca prin
continutul lor de substanta activa, riscam sa contaminam mierea. In schimb se pot folosi
izgonitoare cu sicana. Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste
scuturam albinele. Atentie mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa
vatamam. Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala, dupa care punem
8
rama in ladita de transport. Executam operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul
in stupina. Camera in care facem extractia va fi curata si dezinfectata, lucru valabil si pentru
utilajele de extractie. Inainte de inceperea lucrarii efective de extragere a mierii, se procedeaza
la sortarea fagurilor dupa culoare. Daca extragerea mierii se face mai tarziu fagurii trebuie
preancalziti la 35 grade C, cu un curent de aer cald. Extractia efectiva a mierii cuprinde doua
lucrari :
descapacirea fagurilor si extragerea propiu-zisa a mierii din faguri.
Ce fel de echipament folosim : la un nivel mic sepoate folosi un vas descapacitor cu sita
pentru separarea mierii de ceara, cutit sau furculita de descapacit, un extractor tangential, un
vas unde se scurge mierea, un maturator, strecuratori diferite. Toate aceste utilaje se
recomanda sa fie din inox sau un alt material agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in
pozitie orizontala,cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui.
Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos. Folosirea extractorului tangential se
face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca fagurii sunt grei si s-ar putea rupe. Dupa ce
intoarcem fagurii pe partea opusa, putem mari turatia pana la 200-250 ture/min. Dupa
extractie, fagurii goliti se dau familiilor pentru a fi curatati. Limpezirea mierii este procesul
prin care corpurile straine mai grele, cad la fund, si cele mai usoare se salta la suprafata.
Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se face la temperatura de 20 grade C in 3 zile, iar la
25 grade C in 36 ore. Dupa decantare mierea se va trece in vasele maturatoare, unde procentul
de apa scade pana la limita admisa de norme. Depozitarea finala se face in recipiente de inox,
sau altele agreate de cumparator.
Concluzii
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase. Producerea si imperecherea matcilor,
formarea noilor familii si ingrijirea lor, au fost deja expuse in alte pagini asa ca numai are rost
sa insistam asupra lor. Dupa cum si singuri v-ati dat seama... vara se numara ....bidoanele..!
Succes...!

LUCRARI DE TOAMNA IN APICULTURA

Vine toamna, mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari,
carora trebuie sa le faca fata. Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol, toamna
reprezentand un nou debut si un prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei. Sa
trecem iarasi la treaba !
Lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari categorii :
Lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru
iernare; pregatirea cubului familiilor de albine in vedereaunei iernari de calitate.
Intensificarea cresterii puietului
Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna, trebuie ca inca din toamna
sa asiguram o populatie numeroasa, bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta. Acest
lucru nu este usor de obtinut, stuparul fiind foarte solicitat, atat ca timp, cat si ca volum de
munca. Ce masuri trebuie avute in vedere:
Asigurarea de matci tinere si viabile:
S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunerea
puietului. In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in
decursul verii sa facem inlocuirile necesare. Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea
puietului atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si polen, pe cand cele
tinere se comporta altfel : isi mentin ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice
sunt mult mai mici (intr-un cuvant valorifica mai bine culesurile de intretinere). Un alt avantaj
al matcilor tinere este acela ca inprimavara vom gasi un procent redus de familii ramase
orfane (dupa unii autori procentul este de 0,5%). Cu toate astea nu se recomanda ca
schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau matci neamperecheate decat in cazuri
de urgenta.

9
Deblocarea cuiburilor
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere
sau pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu,instinctiv, albinele
blocheaza cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana. Practic se intampla ca
matca sa nu mai aiba unde depune oua, numarul celulelor libere scazand drastic. Pentru a
inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in
mijlocul cuibului faguri claditi (recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii de puiet).
Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi. La stupul multietajat
lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor. Atentie
insa, pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care
gazduieste rezervele de hrana.
Asigurarea cu faguri de calitate
Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori sau
alte defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta preamult pe
ganduri. Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a cuibului,
adica acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.
Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare
Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.
Prelungirea acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei, albinele recapatand
starea febrila care caracterizeaza un bun cules. Stuparii pot pune familiile in aceasta stare
favorabila fie prin deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii, fie prin
incercarea de asigurare a unei baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente adecvate.
Ce putem spune despre culesurile tarzii ? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult
mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare. Cand stuparii nu pot oferi
albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a merii
descapacite sau a inlocuitorilor acesteia (sirop de zahar). Despre eficienta acestor hraniri de
stimulare o sa discutam cu alta ocazie, aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe
moduri: descapacirea a 2-3 dm patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la
marginea cuibului; hraniri cu sirop de zahar concentratie 1/1, cate 200-300 g la interval de 2-3
zile; deasemeni o alta metoda este stimularea cu zahar tos, umectat putin cu apa sau miere. Nu
trebuie sa ignoram un fapt: hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice, prin
asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial. In lipsa unui cules se administreaza ca
turtite (pregatite in acelasi mod ca in primavara) deasupra cuibului.
Reducerea si impachetarea cuiburilor
Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare
a cuibului; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine, marginiti de
faguri cu miere si pastura. Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor
mierea v-a fi carata de albine in cuib. Atentie: nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa
diafragma, asta pentru a impedica o formare gresita a ghemului de iernare. Tot in aceasta
perioada se face o impachetare sumara (a nu se comfunda cu impachetarea finala din toamna).
Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,aceste operatiuni nu sunt necesare decat in
cazuri putine, cand familiile nu ajung lanivelul de dezvoltare cerut. Reducerea cuiburilor va
creea in familie o crestere apopulatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.

Asigurarea rezervelor de hrana

Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o
miscare continua a lor. Cand conditiile externe permit, familia de albine demareaza cresterea
puietului - la inceput timid, pe suprafete mici de fagure - urmand ca odata cu imbunatatirea
vremii, inspre primavara, cresterea sa fie accelerata. Dupa cum bine stiti albinele ce ierneaza
(datorita conditiilor specifice) traiesc aprox. 5-6 luni, deci asigurarea rezervelor pana la
aparitia primelor culesuri este o lucrare foarte importanta. Aceste rezerve sunt folosite la
autointretinere si pentru cresterea puietului. O familie fara prea multa hrana risca sa se piarda

10
in iarna, asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet crescute. Ce trebuie sa avem in vedere
pentru a rezolva problema hranei? Cateva deziderate de atins:
Calitatea hranei
Mierea din faguri sa fie numai miere florala. Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca
mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi. Daca iernam familiile cu aceasta
miere in faguri riscam sa pierdem albinele (acestea neputand face zboruri de curatire). O alta
conditie ar fi aceea ca mierea din faguri sa fie capacita. Mierea este un produs hidroscopic si
prin ramanerea libera pe faguri (fara a fi capacita) se poate deteriora. Consumata de albine,
mierea alterata produce boli grave. Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de
miere care nu cristalizeaza. In special mierea de rapita, prin puterea mare de cristalizare, este
foarte daunatoare si trebuie inlaturata.
Ramele de miere si pastura
De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara. O rama corect
aleasa este aceea care cuprinde miere pe ambele fete min. 2/3 din suprafata. Cantitativ asta
inseamna ca o rama standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat1,8-2
kg. Se accepta ca o ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere, dar acestea trebuie folosite cu
multa precautie. Bineinteles acesti faguri vor fi foarte bine construiti. Ca rezerva de pastura,
fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu pastura, fiind si pentru acest fagure valabile
recomandarile (privind calitatea lui) facute la cei cu miere.
Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare. Sunt cazuri cand familiile
nu pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo; apoi cand mierea de mana trebuie
inlocuita, sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere. In cazul stupului vertical cu
magazine sunt probleme care apar din insasi constructia

 
lui (mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un caz aparte. Incepem
aceste hraniri cat mai timpuriu, adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de vara.
Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare, fiecare
avand rolul si scopul sau. In cazul in care hranirea decompletare se face cu sirop de zahar
trebuie ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna. Daca nu
respectam recomandarea atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata
11
normala in stup (ele vor muri inainte de a creste generatiile noi de puiet). Ca un principiu
general, hranirea de completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe
care se va face iernarea. Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata, iar mierea
completata sa aiba timp pentru a fi capacita. La completare se va folosi un sirop de zahar, 2/1,
cu un adaos de 1 gr acid citric (sarede lamaie), la litru. Administrarea hranei se face in portii
medii sau mari (2-3 kg), seara, cu luarea de masuri stricte de prevenire a furtisagului. O sa
observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in acest caz devine
necesar a micsorarea portiilor. Cand timpul este inaintat, siropul de zahar se poate inlocui cu
serbet. Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este cea cu miere,
pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma. Este de dorit ca aceste
hraniri de completare sa fie terminate pana in 20 august.

Pregatirea cuibului familiilor de albine

Cu ce am putea compara aceasta lucrare ? Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa,
pentru ca toata lumea sa se simta bine. Aranjarea cuiburilor familiilor de albinese face in
functie de terminarea culesurilor, starea vremii si prezenta puietului. Timpul acestei aranjari
difera de la an la an, iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales. In principiu
in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie ocupati de albine, iar acestea sa aiba acces la hrana toata
iarna. Sunt trei metode de aranjare afagurilor:
- amplasarea bilaterala:
este cea mai folosita metoda, si consta in aranjarea fagurilor mai plini cu miere spre
extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala:
se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un stup. Fagurii se randuiesc de o parte
si de alta a diafragmei. Langa diafragma se aseaza fagurele cu cea mai mare cantitate de
miere, urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala:
fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate demiere, urmatorii (asezati simetric)
fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.La toate tipurile de aranjare se va urmari ca
fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si sa fie bine construiti (mai ales cei din cuibul
efectiv). La stupii multietajati iernarea trebuie facuta de regula pe doua corpuri, in corpul
superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere. In corpul de jos mierea se gaseste doar pe
fagurii laterali.In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp (situatie care nu e de dorit)
se va prefera o asezare centrala a fagurilor.

LUCRARI DE IARNA IN STUPINA

Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult. Venirea
noptilor reci si foarte reci le obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare". Lucrarile pe care le-
am facut in toamna acum isi arata roadele. Cemai putem face pana la deplina instalare a
iernii?
Izolarea termica a cuibului
In toamna am facut deja o impachetare sumara, insa acum va trebui sa o facem pe
cearecomandata pentru iernare. Se stie ca albinele nu incalzesc stupul ci doar interiorul
ghemului. Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face pentru a creste temperatura in stup ci
pentru aferi albinele de variatiile bruste ale temperaturii. Literatura de specialitate recomanda
doua metode de impachetare: bilaterala si unilaterala. Experientele ultimilor ani au aratat ca o
impachetare bilaterala nu este necesara pentru ca izoleaza prea mult cuibul. Totusi, ea se
aplica familiilor de albine slabe, pentru familiile normale fiind recomandata cea unilaterala. In
ce consta impachetarea unilaterala: la stupii orizontali si cei verticali cu magazine, fagurii se
aseaza spre peretele mai incalzit al stupului. La diafragma se astupa toate fantele (se poate
folosi si banda scotci) si se izoleaza cu materiale care nu creaza condens. Deasupra
podisorului se aplica o altaimpachetare din aceleasi materiale. Impachetajul nu trebuie sa fie
prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup. Stupii multietajati - din nou cel mai usor
12
de manevrat-se impacheteaza numai superior, deasupra podisorului sau unilateral de catre
stuparii care sunt "Tomanecredinciosul" si se ghideaza dupa principiul "totul e bun, daca nu
dauneaza".
Ventilatia stupului
Ventilatia stupului este foarte importanta, daca ne ghidam dupa experienta trecutului;
familii de albine puternice in toamna, au iesit din iarna ca niste umbre de nerecunoscut. Si
asta datorita greselilor care au fost facute, cand nu s-a asigurat o ventilatie corespunzatoare. O
ventilatie corecta este lipsa totala a oricaror curenti,altii dacat aceia proveniti din schimbul de
aer, dintre urdinis si fanta din podisor. Deci prima masura ar fi ca orice orificiu (in afara de
cele doua mentionate) sa fie astupat. Este recomandata si o anumita marime a urdinisului, care
s-ar situa undeva lavaloarea de 0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame. In ceea ce priveste
marimea fantei din podisor, un mare stupar roman recomanda: "orificiul de aerisire din
podisor, trebuie sa fie de marimea unei palme". Daca curentii de aer vor circula numai intre
aceste doua fante (urdinis-podisor), veti asigura albinelor dumneavoastra o traversare in bune
conditii a iernii. Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de stupi existenti in exploatare.
Pentru tipurile de stupi care sunt prevazuti cu sita de fund, antivarroa, lucrurile devin si mai
simple. Impachetajul este sumar, pe podisor fiind aplicata doar o simplapaturica textila sau
din papura, etc . Tabla obturatoare a fundului antivarroa, se vapozitiona asfel incat sa fie
asigurata o fanta pe 1/3 din suprafata. Sunt stupari care isi ierneaza familiile de albine,
inlaturand total aceasta tabla obturatoare. In ambele cazuri, familia de albine sta ca intr-un
clopot, bioxidul de carbon fiind evacuat numai prin partea inferioara a stupului.
Aplicarea tratamentelor de toamna
Tratamentele cele mai eficiente impotriva varrozei se aplica in lipsa puietului. Acest lucru
se intampla mai tarziu in toamna, spre inceputul iernii. Stuparii trebuie sa

 
profite de zilele - putine ce-i drept - de vremea buna si sa faca aceste tratamente conform
prospectului si recomandarilor producatorilor de medicamente.
Protectia generala a stupinei
Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In acest
scop, stupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare. Stupina se va proteja cu garduri de
inaltime medie care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de aer. Stupii vor fi asezati
pe postamente speciale, avand grija ca sa li se asigure o anumita inclinare. Aceasta masura
este benefica, in eventualitatea ca apa rezultata din condens va fi eliminata. Exista 3 metode
de iernare: iernarea in aer liber, iernarea in cojoc si iernarea in adapost. Din punct de vedere al
avantajelor si dezavantajelor oferite de fiecare metoda in parte este de discutat. Recomandat
insa este o iernare in aer liber, cu luarea masurilor mai sus mentionate.
Supravegherea albinelor iarna
Odata cu venirea iernii, lucrarile din stupina s-au incheiat. Pentru stuparii care au facut toate
lucrarile "ca la carte" urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la stupina reprezinta
simple vizite de supraveghere. Mai mult, exista o anumita categorie de stupari, care nu mai
trec in aceasta perioada pe la albinele lor, prima vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie.

13
Acestia sunt "meseriasii", cei care pe baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul
anului la perfectiune. Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie?
La cate 3 saptamani interval, vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop (si improvizat)
ascultam zgomotele din stupi. Ce ne-ar putea indica ele?
- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala in stup.
- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.
Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna, aceasta
numindu-se "foaia de control". Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe ea, ne
putem da seama daca exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia decontrol" nu se poate
instala, se examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu o sarma.
Zborurile de curatire iarna
Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire". Inainte de
inceputul iernii albinele fac zboruri de curatire, fapt care are influente pozitive in ce priveste
iernarea. Nu de putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 gradeC , in lunile
decembrie, ianuarie februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa din stup. Stuparul - ca
si in primavara - trebuie sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele masuri:
- curata urdinisurile, ridica capacele si saltelutele izolatoare, curata zapada, imprastie paie. O
practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca albinele sa se agite si in acest
fel sa iasa.
Un indemn: profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea zborurile
de curatire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca acestea nu se fac de
toate familiile.  

Indreptarea starilor nedorite

In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate.
Aceste cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se intalnesc in practica
apicola (cele mai multe fiind provocate chiar de noi).
- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta;
albinele aflate intr-oastfel de situatie necesita o hranire suplimentara. Aprovizionarea se face
cu faguri de la rezerva. Dupa ce deschidem stupul, localizam ghemul de iernare. Introducem
apoi fagurele in locul in care lipseste hrana, nu inainte insa de a gauri fagurii de 2-3 ori,pentru
a inlesni circulatia albinelor. O alta metoda este hranirea cu miere cristalizata fin, framantata
cu zahar pudra. Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate inpungi gaurite sau hartie
(deasemeni gaurita) si se administreaza albinelor deasupra intervalelor gasite in suferinta.
Cand nu avem miere indemna la boli, sau pur si simplu aceasta lipseste, se foloseste serbetul
de zahar administrat ca in cazul precedent (turte). Se pot face si hraniri cu sirop de zahar dens,
administrat in faguri, dar asta numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.
- familia a ramas orfana:
la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas faramatca. Ideal ar fi ca rezolvarea
problemei sa se faca cu matci de rezerva. Iernarea acestor matci fiind o chestiune destul de
dificila, se ajunge in situatia in care acestea lipsesc. De aceea practica cea mai des folosita
este unirea familiei in suferinta cu oalta (mai slaba dar care are o matca buna). Toate aceste
lucrari se fac intr-o incapere incalzita (aprox. 15 grade C) in care ferim stupul de temperatura
scazuta de afara. Aceste probleme ce apar trebuie neaparat rezolvate pentru ca de ele depinde
supravietuirea familiei in ansamblu.
Conditii generale de iernare
Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija. Ce trebuie sa urmarim:
- sa poata fi protejata de vanturile reci.
- sa asigure linistea necesara albinelor; daca albinele vor fi deranjate de pasari sau animale,
sau de zgomote de alta natura, se vor agita, vor consuma multa miere si se vor imbolnavi.
14
- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor (sa nu balteasca)
Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand prinde o
crusta de gheata; cea afanata asigura o mai buna izolare termica. Atentie: instalati si gratare la
urdinis impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa va spun).
Concluzii
La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce
priveste lucrarile ce trebuie facute; este un adevar, numai ca asta se intampla cand lucrarile
din toamna si de la inceputul iernii au fost bine facute. Deci mare atentie !

INMULTIREA ARTIFICIALA SI NATURALA A FAMILIILOR DE ALBINE

Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural
care corespunde unei necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea
speciei. In apicultura moderna roitul natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care
asteapta roirea naturala ca unicul mijloc de inmultire sau repopulare a stupilor ar fi bine sa fie
revizuita si inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au numeroase avantaje
fiind executata cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.

Roirea artificiala
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza
la timpul potrivit si ne permite sa efectuam o selectie a materialului biologic, evitand riscul
unor pierderi de roi pe care nu-i putem supraveghea si recupera. Se poate afirma ca evitarea
completa a roirii este destul de dificila, insa exista o serie intreaga de operatiuni preventive
care pot evita sau reduce mult roirea naturala. Pentru aceasta este necesar sa cunoastem
temeinic cauzele care determina roirea si masurile care urmeaza a fi luate pentru prevenirea
roitului. In practicarea unei apiculturi moderne se recomanda sa intretinem numai familii
puternice cu matci tinere si de mare productivitate. Pentru a evita roitul natural trebuie sa
retinem faptul ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci cand
familia de albine intra in frigurile roitului. Principalele cauze care determina roirea sunt:
suprapopularea stupilor, deci aglomerarea cuibului, ventilatia necorespunzatoare a acestora,
expunerea lor la soare si supraincalzirea acestora prin insolatie, aparitia unei necorespondente
intre cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul si cantitatea de puiet pe care ele trebuie
sa-l hraneasca, glandele salivare ale acestor albine pot secreta laptisor, dar nu au suficiente
larve pe care sa le poata creste, faguri insuficienti sau necorespunzatori pentru depunerea
oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea fagurilor, predispozitia ereditara si alti factori care
constituie tot atatia excitanti interni sau externi care favorizeaza roitul. A stabili care dintre
aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea instinctului de roire este foarte
greu, putandu-se analiza numai fiecare in parte si intetiza corelatia care exista intre ele.
- Stupi de mare capacitate -
Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de stupi sistematici cu un spatiu
corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie astfel ca matcile sa aiba posibilitatea
nelimitata de a depune oua evitandu-se blocarea cuibului. In functie de cules se face largirea
periodica a cuibului cu noi rame si faguri artificiali. Daca primavara nu avem faguri suficienti
se limiteaza ponta matcii si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului. Calculele au aratat
ca la un spor zilnicde 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari
2-3 faguri, iar la un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.
- Amplasarea stupilor -
Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de maxima insolatie (orele 12-
17) deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de roire. Este bine ca stupii sa fie vopsiti in
nuante deschise la culoare pentru a nu atrage caldura razelor de soare.
- Culesul nectarului si polenului -
Sunt elemente care actioneaza ca stimulenti, determinand o mai buna hranire a matcii, o
mai buna depozitare a nectarului si polenului care produc caldura in stup, contribuind la
cresterea puterii familiei. Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui cauza principala
15
a roiriidaca apicultorul nu intervine la timp. De asemenea in perioadele lipsite de cules este
bine sa practicam stuparitul pastoral.

 
- Aglomeratia de albine tinere -
Existenta unui numar excesiv de albine tinere indeamna familia sa inceapa pregatirile de
roire prin cladirea de botci pe faguri in care matca depune oua din care vor ecluziona
viitoarele matci. Familia respectiva trece prin frigurile roitului mai ales in cazul unei perioade
mai lungi de timp nefavorabil.
- Lipsa de spatiu si ventilatie -
Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea albinelor ventilatoare sa nu mai fie
intodeauna pozitive si suficient de eficace, predispunand familia de albine la roire. In timpul
culesului se recomanda deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea ventilatiei.
- Blocarea cuibului cu miere si pastura -
La un cules intensiv de nectar si polen cand cuibul nu este corespunzator marit acesta se
blocheaza iar matca nu mai are celulegoale pentru a depune oua diminuandu-se activitatea
albinelor si favorizand roirea.
- Excesul de laptisor de matca -
Producerea laptisorului de matca destinat hranirii larvelor de albine in primele trei zile de
viata daca este tulburat de prezenta unui numar mare de albine lucratoare care nu pot sa
transmita produsul lor larvelor, acestea ajung sa cladeasca botci in care depoziteaza hrana
glandulara stimuland roirea. Mentinerea unor familii puternice cu multe rame cu puiet
necapacit reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.
- Varsta matcii -
S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de unde concluzia de a
detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune familii de albine.
- Carenta de feromoni a matcii -
Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale matcii produc o secretie denumita
"substanta de matca" dupa care albinele percep si recunosc matca stupului. Cat timp albinele
primesc o cantitate determinata din aceasta substanta, totul este normal, and aceasta cantitate
insa se reduce, albinele hotarasc inlocuirea matcii. Acest fenomen se produce fie din cauza
imbatranirii matcii cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din
cauza suprapopularii stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni primiti.
Rezultatul este acelasi: cladirea de botci.
Cum intrerupem roitul
Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin distrugerea
lor sistematica se poate impiedica roirea. Aceasta operatie este grea si anevoioasa cerand un
control atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea si distrugerea botcilor deoarece
daca ramane o botca ascunsa, neobservata, toata operatiunea devine inutila. Operatia se repeta
la 10 zile si apoi din nou la 7 zile pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp. Cand
aceasta operatie se efectueaza in ajunul recoltarii productia de miere scade mult, fiindca
familia de albine este in frigurile roitului iar metoda de intrerupere a roitului prin distrugerea

16
botcilor contribuie la prelungirea acestei stari, de unde concluzia ca este mai usor saprevenim
decat sa combatem acest instinct puternic.
Metode de roire artificiala
Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si cere
un volum mare de munca. Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la sporirea
productiei de miere. In literatura de specialitate sunt descrise toate metodelede formare a
roilor artificiali. Aici insa vom descrie doar cateva (cele mai simple si eficace), folosite atat in
stupine de amatori cat si in stupine ale profesionistilor:
- Roirea artificiala prin divizare -
Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire artificiala a albinelor si se practica cu
rezultate foarte bune in stupinele cu un numar mic de familii. Cu aceasta metoda se obtine
dublarea efectivului, apicultorul ajungand intr-un timp relativ scurt sa-si formeze o stupina
adevarata, dimensionata dupa dorinta. In zona de stepa, divizarea se face dupa ce culesul la
salcam a fost facut, iar in zona de munte-deal in prima jumatate a lunii mai. In acest fel noile
familii participa la culesurile ce urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare.
Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri intense. Cu
scopul de a forma familia noua, se aduce langa familia ce urmeaza sa fiedivizata un stup gol
in care se trec jumatate din fagurii cu albine, puiet si miere a familiei de baza. Cu ocazia
divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili in care stup a ramas. Dupa aceasta operatie
cei doi stupi se aseaza departati intre ei, de oparte si de alta a locului in care a fost urdinisul
familiei din care s-a format familia noua. Albinele culegatoare, pe masura ce se inapoiaza de
la cules, se impart aproape egal in cei doi stupi. In cazul in care se constata ca albinele
populeaza mai bine unul din stupi, acesta se poate indeparta putin pentru ca repartizarea
albinelor sa se faca cat mai egal. Spre seara, in familia orfana se introduce, intr-o colivie, o
matca imperecheata sau neimperecheata. In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24
de ore,i ndiviziunea ramasa orfana se introduce o botca matura. Dupa imperecherea matcii si
inceperea depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita in
vederea valorificarii culesurilor. Folosind acest procedeu de inmultire a albinelor se realizeaza
un spor efectiv de 100%.
- Roirea artificiala prin stolonare colectiva -
Presupune ridicarea a cate doi faguri cu puiet si albina de la fiecare familie de baza.
Aceasta face ca puterea familiilor donatoare sa nu fie influentata. Cu cat roiurile se formeaza
mai tarziu vor trebui sa fiemai puternice. Pentru ca iernarea sa decurga in conditii bune se
impune ca pana intoamna sa atinga parametrii cantitativi ai unor familii de albine normale.
- se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit bine
acoperite de albine. Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca. Ramele se aseaza in
stupul ce va gazdui roiul. In timpul formarii roiului, urdinisul stupului se tine inchis pentru a
se evita depopularea. In general, roiul se formeaza din 4 rame bine acoperite de albine, din
care doua cu puiet si doua rame cu miere si pastura. Dupa cateva ore, in roi, sub protectia
coliviei, se introduce o matca tanara imperecheata. In lipsa unui cules de intretinere se va
hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in concentratie de 1/1 sau 1/2.
Roirea naturala
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca, o parte din
albine si trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural. In functie de ordinea in care
ies din stup roiurile se impart in: roiuri primare, care se caracterizeaza prin aceea ca albinele
parasesc stupul cu matca varstnica si roiuri secundare si tertiare cand albinele parasesc stupul
cu matci tinere neimperecheate. Legat de data cand parasesc stupul, roiurile se impart in:
timpurii, atunci cand familiile roiesc la inceputul lunii mai si roiuri tarzii, cand familiile roiesc
in luna iulie. Obisnuit, roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos,
intre orele 11-15. Dupa ce matca iese din stup insotita de albine, roiul se invarteste in
apropierea stupinei si cauta un loc potrivit de care sa se prinda. Roiul primar cu matca
varstnica, spre deosebire de roiurile secundare si tertiare, nu se indeparteaza prea mult de
stupina si dupa ce se aseaza pe crengile unor copaci ramane linistit timp de cateva ore. Dupa
17
prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca intr-un loc racoros si spre seara se scutura
direct intr-un stup nou, pregatit in acest scop. Stupul in care se introduce roiul se echipeaza cu
faguri artificiali si i se asigura o hranire suficienta pentru a putea incepe cresterea puietului.
Dupa 2-3 zile roiul se controleaza, se verifica prezenta matcii si se organizeaza cuibul
urmarindu-se ca albinele sa cladeasca in timp cat mai scurt fagurii artificiali introdusi pentru a
asigura spatiul necesar. Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se
distrug toate botcile cu exceptia celei mai mari, iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup
numai fagurii ocupati de albine. Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice roirea
in continuare a familiei si sa se evite in acest fel slabirea acesteia. Roirea naturala a familiilor
de albine in preajma culesului principal impiedica realizarea unor productii corespunzatoare
de miere marfa datorita slabirii familiilor care au roit.
Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii: una este
aceea de asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de hrana. Pana la
intrarea in iarna toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in faguri rezerve de miere de
10-12 kg. In vederea ajungerii la acest deziderat se iau urmatoarele masuri:
- la formarea roiurilor cu albine tinere (unde lipsesc culegatoarele) se administreaza in faguri
apa.
- se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate (sau botci) sa aiba in cat mai scurt
timp matci imperecheate.
- roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu puiet
capacit.
- se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- se asigura existenta de culesuri abundente, iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie hranite
stimulent. Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a
roiurilor dupa formare, asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul sezonului.
Astfel acestea vor intra in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa fie incluse in grupa
familiilor de baza. Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare corespunzatoare se desfiinteaza,
iar albinele, puietul si rezervele de hrana se folosesc la intarirea celorlalte roiuri.

INTRETINEREA ALBINELOR IN DIFERITE TIPURI DE STUPI

In Romania sunt folosite cu precadere trei modele de stupi: orizontali, verticali cu
magazine si multietajati. Stuparul incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si
dezavantajelor fiecarui model se orienteaza la folosirea unuia din ele. In cele ce urmeaza va
vom prezenta tehnologia de intretinere a familiilor de albine asa cum este ea descrisa in
literatura de specialitate. Bineinteles toate tehnologiile au un caracter general, ele urmand sa
fie adaptate apoi in raport cu conditiile specifice zonei in care vreti sa amplasati stupina. Sa
trecem la descrieri concrete .
Intretinerea in stupi orizontali
Stupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit, din acest motiv el fiind recomandat
incepatorilor. Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie orizontala, apicultorul
adaugand faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine sau cand apare un cules
principal. Totul se poate compara cu o casa sistem vagon, fara etaj si in care locuiesc mai
multe generatii. Extinderea spatiului locuibil se face prin adaugarea de noi camere, fiecare
dotata cu utilitatile ei, totusi facand parte dintr-un intreg. Cum veti proceda cu albinele
dumneavoastra? Nimic mai simplu daca alegeti si aplicati sistemul ce vi se potriveste.

Intretinerea unei singure familii intr-un stup orizontal

Primavara cuibul familiilor se organizeaza astfel: spre fiecare perete lateral al stupului se
lasa cate un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza fagurii cu puiet. Prin
mentinerea caldurii necesare cresterii puietului se asigura o dezvoltare rapida. In acest scop
cuibul se stramtoreaza la numarul de faguri bineacoperiti de albine, operatiune dublata de o
impachetare cu materiale izolatoare. O sa observati ca numarul de albine va creste si ca
18
largirea cuibului trebuie facuta periodic, prin introducerea de faguri claditi intre fagurele
marginas si cel cu puiet. Odata cu venirea timpului frumos, aceasta largire se poate face si
prin introducereade faguri in mijlocul cuibului. Atentie mare insa! Nu fortati dezvoltarea
printr-o largire necontrolata a cuibului pentru ca in acest caz veti obtine rezultate nefaste.
Adaugati faguri numai cand fagurii introdusi inainte sunt insamantati si bine acoperiti de
albine. La aparitia unui cules principal, cuiburile se completeaza cu faguri goi si faguri
artificiali. In acesti faguri, albinele vor depozita si prelucra nectarul florilor. Familiile de
albine au tendinta de a depozita mierea in fagurii din apropierea cuibului si chiar in cei din
cuib. De aceea, apicultorul trebuie sa introduca faguri direct in cuib (pentru a asigura spatiul
necesar matcii sa oua) si sa schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului, cu cei goi de la
extremitati. Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare
familie7-8 kg miere ca rezerva de hrana. In luna iunie, familiile ajung la dezvoltarea maxima.
Pentru a preveni intrarea in frigurile roitului se practica ridicarea de faguri cu puiet gata de
eclozionare pentru formarea de noi familii. Odata cu terminarea culesurilor de vara, se opreste
in cuib hrana necesara iernarii, iar cuiburile se stramtoreaza la numarul de faguri bine ocupati
de albine. Fiecare rama cu hrana trebuie sa contina coroane de miere pe 3/4 din suprafata ei.
Toamna, fagurii neacoperiti de albine se scot, cuibul se impacheteaza si se asigura o ventilatie
corespunzatoare a stupului. Iernarea se face pe vetre linistite cu un control minim din partea
apicultorului, daca lucrarile din toamna au fost bine facute.
O alta metoda de intretinere a unei singure familii
Aceasta metoda de intretinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata special
pentru apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa dealbine. Metoda se
bazeaza pe reducerea la minim a lucrarilor de sezon. Cum procedam: de la inceputul
primaverii cuibul se organizeaza la unul din urdinisuri. Laperetele stupului asezam doi faguri
(unul cu miere si altul cu miere si pastura), apoi fagurii care formeaza cuibul (purtatori de
puiet), 2-3 faguri claditi, goi, alti 2-3faguri cu miere, urmati iarasi de faguri goi pana la
completarea totala a cutiei.

 
In aceasta organizare familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa incheierea
culesurilor. Metoda se preteaza foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi orizontali cu 16
rame. Pentru ca familiile sa ierneze in mod satisfacator, toamna cuibul se restrange si se
impacheteaza. Daca vrem sa inmultim familia de albine, divizam stupul cu o diafragma etansa
(avand grija ca sectiunea ramasa fara matca sa aiba oua proaspete). Bineinteles pentru a
preintampina frigurile roitului si in acest caz se pot ridica faguri cu puiet gata de eclozionare.
Metoda Layens este o metoda usoara fiind apreciata mai ales de apicultorii care considera
stuparitul un hobby.

19
 Intretinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare
O metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea matcilor ajutatoare.
Stuparii cu mai multa experienta isi propun infiecare an sa obtina cat mai multe matci
ajutatoare pentru familiile de albine. Daca acest lucru se aplica la 50-60% din numarul total
de familii din stupina si rezultatele vor fi pe masura, traduse in importante sporuri de
productie. Scopul metodei este acela de a valorifica culesurile din vara si pentru a intari
familiile de baza in vederea iernarii. Familia ajutatoare se formeaza imediat dupa ce culesul la
salcam se incheie. Din familia de baza, se scot 3 faguri din care cel putin 1-2 cu puiet. Roiul
stolon astfel obtinut se aseaza in partea cu urdinisul mic. Aceasta familie (in formare)
primeste o matca valoroasa si imperecheata. Daca matca nu este imperecheata se asteapta
imperecherea ei. Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic cu faguri cu puiet gata de
eclozionare, recoltati din familiile de baza. Cand familia ajunge sa ocupe 7-8 faguri se face o
noua organizare. Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri care cuprinde matca mai in
varsta, iar restul de faguri cu albine se strang intr-o familie puternica capabila sa valorifice
culesurile tarzii. In toamna dupa ce culesurileau incetat, familia ajutatoare se uneste cu familia
de baza care ierneaza cu matca tanara. Procedeele de intretinere ce se aplica familiilor
intretinute in stupi orizontali sunt multe si se gasesc descrise in literatura de specialitate.
Stuparii incepatori insa trebuie sa si le insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea
timpului pot incerca tehnici care acum par atat de complicate.
Intretinerea in stupi verticali cu magazine
Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv spre
practicarea unui stuparit profesionist. Acesti stupi pot fi folositi pentru a face pastoral, pot fi
instalati in pavilioane apicole sau pe vetre permanente. Trebuie sa va ganditi ca puteti obtine
cantitati insemnate de miere curata (in fagurii de recolta) si mai ales miere pe sortimente.
Bineinteles ca si stupul vertical cu magazine are dezavantajele lui dar acestea pot fi mult
atenuate prin aplicarea tehnologiilo relaborate de-a lungul timpului. In orice caz daca l-ati
ales, alegerea a fost inspirata !!!
Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre stupul orizontal si cel
multietajat, mai bine spus preia tehnologii caracteristice ambelor. De aceea intretinerea
albinelor in perioada de primavara este identica cu cea aplicata la stupii orizontali. Se fac
restrangeri de cuib, impachetari, largiri ale cuibului prin adaugareade faguri claditi sau
artificiali, etc. Cand familia de albine ajunge sa ocupe cei 10 faguri ai cuibului, iar matca
depune oua pe fetele interioare ale fagurilor marginasi, stim ca a sosit momentul sa adaugam
primul magazin. Acest lucru se intampla de obicei in preajma primului cules la salcam.
Magazinul este completat cu faguri claditi si 2-3 faguri artificiali. Pentru a opri matca sa
depuna oua in acesti faguri se lasa odistanta mai mare intre ei, in acest fel albinele ingrosand
fagurii de recolta. Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din magazin si mai
ales cand se observa capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa adaugam un
al doilea magazin. Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra magazinul cu miere
unde bineinteles va continua procesul de capacire. Asezarea unui magazin de recolta devine
necesara uneori si pe timpul cand nu este cules, din cauza multimii albinelor, care ocupa pana
20
la refuz fagurii din cuib. Dupa terminarea culesurilor mierea se recolteaza (asta daca nu a-ti
facut-o deja) !!! La acest tip de stup intervine o problema majora: mierea depozitata in fagurii
din cuib nu asigura cantitatea de provizii indestulatoare unei bune iernari (nu e insa o regula),
si deaceea la terminarea verii trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea timpului
racoros, intretinerea albinelor se face din nou ca in cazul stupului orizontal.
Intretinerea in stupi multietajati
Stupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse. Unii il considera ca
fiind cel mai bun stup, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii noastre. Sigur este un
lucru: este un stup pentru adevaratii profesionisti si care impune ca apicultorul sa posede un
bagaj vast de cunostinte apicole. Folosit in zonele tarii in care clima permite ca familiile de
albine sa ajunga la o dezvoltare buna, succesul este asigurat. Iata cum se manuieste: familiile
normale si puternice ierneaza in doua corpuri suprapuse, avand fagurii din corpul superior
plini cu miere capacita, de calitate superioara. Ghemul de iarna se formeaza in partea
superioara a fagurilor din corpul inferior si partea inferioara acelor din corpul superior. Prin
forma inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe care o dobandeste in urma
suprapunerii, majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in corpul superior. Datorita acestui
fapt populatia de albine din ghem are posibilitateade a se deplasa pe verticala, in functie si pe
masura consumului proviziilor din celulele fagurilor ocupate de ghem. Se asigura in acest
mod o iernare din cele mai corespunzatoare. La sfarsitul perioadei de iernare si inceputul
primaverii familiile ocupa, treptat, cu puiet fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai
bune pentru mentinerea caldurii! Cand corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista
faguri cu celule goale, se trece la intensificarea cresterii de puiet prin simpla inversare a
corpurilor. Aceasta schimbare de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa
creasca puiet atat in corpurile de jos (care mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii goi
din corpurile superioare (care mai inainte se gaseau dedesubt, deasupra fundurilor). Altfel
fagurii din corpurile de jos ar fi ramas neocupati de puiet. Lucrarea se face cand timpul
frumos si caldura s-au statornicit, cel mai bine pe timpul infloririi pomilor roditori, odata sau
la scurt timp dupa transvazarea familiilor respective in stupi curatati si dezinfectati. Cand
familiile au matci tinere si prolifice, populatii numeroase, provizii suficiente si pot valorifica
economic culesurile de intretinere, cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si in curand se
poate ajunge la o aglomerare a celor doua corpuri cu albine tinere, inainte de inflorirea
salcamului sau- cel mai tarziu - inainte de aparitia culesurilor de productie de vara. De aceea
pentrua se preveni intrarea unei familii in frigurile roitului natural se recurge la o noua
restructurare a cuibului respectiv: intre cele doua corpuri se introduce al treilea corp, care-in
anii favorabili - poate fi si el ocupat cu puiet si albine. 
Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este nevoita sa-
si desfasoare, in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri, celulele eliberate de puiet din
corpul de sus fiind folosite pentru depozitarea mierii. Catre sfarsitul perioadei de cules intens
corpurile cu miere de extras se ridica incepand cu cel de deasupra. La pregatirea familiei
pentru iarna, peste corpul cu puiet de jos se aseaza corpul cu provizii de miere si pastura de
buna calitate.
Concluzii
Stuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in exploatare. In
privinta tehnicilor de intretinere, fiecare alege ce i se potriveste mai bine, intr-un cuvant isi
alege "stilul de lucru". Incepeti cu tehnici simple si pe masura ce va acomodati si capatati
experienta treceti la un nivel superior. Nu uitati: progresul se obtine pas cu pas, nu sarind
peste etape !
Stupi multietajati . Intretinerea familiilor de albine
Intretinerea familiilor de albine in stupii multietajati presupune abandonarea manevrarii
ramelor. In aceasta situatie, apicultorul manevreaza corpurile de stup, pe tot parcursul anului.
Va prezentam doua scheme de lucru (cu si fara gratie Hanneman), cel mai des intalnite in
practica apicola .

21
Intretinere fara folosirea gratiei hanneman
a) Corpurile in care a iernat familia (primavara)
b) Corpurile inversate pentru intensificarea cresterii de puiet
c , d , e) Corpuri introduse pe masura dezvoltarii si pentru valorificarea culesurilor
f) Corpuri in care familia de albine ierneaza (toamna)

Intretinere cu folosirea gratiei hanneman

a) Corpurile in care a iernat familia (primavara)
b) Corpurile in care a iernat familia , inversate , pentru intensificarea cresterii depuiet
c , d , e) Corpuri introduse deasupra corpului cu gratie despartitoare
f) Corpuri in care familia de albine ierneaza (toamna)

22
NARCOTIZAREA ALBINELOR
In stupina apar cazuri cand trebuie sa narcotizam familia de albine pentru o perioada
scurta. Practic sunt mai multe metode pentru a face acest lucru, insa dupa cum v-am obisnuit
vom descrie metoda folosita de noi, fara a avea insa pretentia ca este cea mai buna. Puteti fi
insa convinsi ca este o metoda sigura si eficienta.
Substanta folosita la narcotizarea familiei de albine este:
 protoxidul de azot 
, aplicarea facandu-se sub forma de fumigatii. O sa intrebati: "de unde iau eu protoxid de
azot". Raspunsul este simplu si solutia cunoscuta probabil de multa lume. Protoxidul de azot
se obtine prin arderea in afumator a unei mici cantitati de
azotat de amoniu.
Trebuie sa va atentionam ca o aplicare corecta a substantei, presupune respectarea catorva
pasi obligatorii, pentru a elimina riscurile legate de protectia albinelor, protectia la
contaminare si nu in ultimul rand de protectia apicultorului. Protoxidul de azot, este cunoscut
ca un gaz ilariant din anul 1800. In cantitati mici provoaca asupra omului o "buna dispozitie",
insa odata doza marita are efectul eterului si cloroformului. Mult timp a fost folosit in
industria alimentara la prepararea de frisca.
Din punct de vedere a toxicitatii s-a constatat ca protoxidul de azot este o substanta
inofensiva.
 
Narcotizarea familiei de albine incepe cu cateva operatiuni de pregatire:
 
Pregatirea afumatorului 
- afumatorul se curata de gudroane si se incarca cu carbuni incinsi (jar viu). Grosimea ideala a
stratului de jar este de 3-4 cm . Este recomandat sa nu se depaseasca aceasta grosime pentru, a
se evita descompunerea in gaze toxice (datorita temperaturii mari), a protoxidului de azot. In
cazul in care avem de narcotizat mai multe familii de albine trebuie sa avem pregatita o
rezerva de "jar viu". In prealabil ciocul afumatorului se doteaza cu un furtun, realizand
cuplajul cu ajutorul unei reductii.
Pregatirea azotatului de amoniu
- azotatul folosit pentru producerea protoxidului de amoniu este cel folosit ca ingrasamant in
agricultura. Deoarece modul de prezentarea acestuia este sub forma de praf sau granule si
arderea directa in afumator s-ar produce rapid, trebuie compactat. Compactarea se face
introducand 2 g de azotat deamoniu intr-o bucata de hartie,ce v-a fi rasucita ulterior.O alta
varianta de preparare a substantei (la fel de eficienta), este dizolvarea intr-un litru de apa a
unei cantitati de 215 g de azotat de amoniu. Cu solutia obtinuta se impregneaza un material
textil care dupa uscare poate fi ars in afumator.
 ATENTIE: azotatul de amoniu (folosit ca ingrasamant), se poate gasi in combinatii cu alte
substante. Pentru uz apicol se foloseste numai azotatul de amoniu simplu!
 
Pregatirea stupului si narcotizarea albinelor 
- pentru o narcotizare eficienta cutia stupului trebuie sa fie etansa. Se ridica capacul, ramele se
distanteaza intre ele si peste podisor se aseaza o panza deasa de sac. Furtunul atasat la
afumator se introduce prin urdinis si se dau 4-5 jeturi. Trebuie avut grija ca jetul cald sa nu
loveasca direct albinele. Dupa ce nu mai sesizam zgomote in stup, ridicam sacul si podisorul,
iar daca albinele nu sunt imobile, se mai dau 2-3 jeturi pe urdinis.
Pentrua executa lucrarea fara riscuri nu este recomandata marirea dozei !
  Deoarece dupa narcotizare, albinele au o faza de dezorientare, este recomandat ca
operatiunea sa se faca spre seara iar urdinisul sa fie redus. In acest fel familia in dificultate nu
v-a fi atacata de alte albine.Un sfat de final: dupa stiinta noastra folosirea protoxidului de azot
in apicultura nu este daunatoare familiei de albine. Totusi problema rezidurilor ramase in
23
miere sau ceara nu este pe deplin clarificata si de aceea recomandam ca narcotizarea sa fie
facuta cu prudenta, fara a depasi dozele si numai in caz de necesitate.

CUM INMULTIM FAMILIILE DE ALBINE

Inmultirea familiilor de albine este o lucrare foarte importanta intr-o stupina. Vom prezenta
in aceasta paginacateva metode de inmultire, care pot fi aplicate de orice apicultor in stupina
proprie.
Roirea artificiala prin stolonare
Foarte simplu de realizat, ea consta in ridicarea din 4-5 familii puternice cu tendintade a
intra in frigurile roitului, a cate 1-2 faguri cu puiet capacit cu albina acoperitoare, iar de la alte
familii a altor doi faguri cu provizii. Printre fagurii cu provizii trebuie sa fie cel putin unul cu
polen si cu pastura, absolut necesare roiului, mai ales daca roii raman pe aceeasi vatra cu
familiile din care s-au format. Trebuiesa retinem ca ei raman 2-3 zile fara albina culegatoare.

Pana la refacerea acestei noi unitati biologice, albinele consuma din rezervele puse la
construirea roiului si din aceleasi considerente vor primi apa in hranitor. Cu cat roii se fac mai
devreme, cu atat este mai bine, pentru a avea cat mai mult timp la dispozitie, necesar
constituirii unor unitati biologice puternice, cu suficiente rezerve de iernare in cele mai bune
conditii. Roii odata constituiti, daca este posibil, se deplaseaza la distanta (peste 3 km) de
vatra din care provin unde trebuie sa existe un cules de intretinere, stupii avand urdinisurile
micsorate la 1-2 cm. In lipsa culesului, roii se stimuleaza administrandu-se sirop de zahar in
hranitor, seara la fiecare 2-3 zile. Roiul astfel format primeste o matca imperecheata, in cusa
cu dop din serbet sau foaie de fagure artificial perforat ori se aplica o botca gata de
eclozionare, pe fagurii din centrul cuibului, imediat sub speteaza de sus a ramei. Este necesara
o atentie sporita atunci cand la formarea roiurilor se scot fagurii cu puiet, pentru a nu se ridica
din greseala una din matcile familiilor donatoare respective. Metoda se preteaza a fi folosita
foarte bine in primavara, inaintea culesului de la salcam, cand familiile sunt foarte populate si
in stupi exista 7-8 faguri cu puiet pe rama mare. Spre a evita intrarea in frigurile roitului, se
poate aplica aceasta metoda pentru formarea de roi sau nuclee si introducerea in familia de
baza a unor faguri artificiali in locul celor cu puiet. Cand roii se formeaza spre toamna, dupa
culesul de la floarea-soarelui, trebuie sa aiba 6-8 rame cu puiet, ajungand astfel rapid la
nivelul de putere al familiilor de baza.
Comentarii: metoda expusa este una dintre cele mai simple, fiind la indemana oricarui
apicultor. Se poate aplica pe toata perioada sezonului activ. Cand o folosim inaintea culesului
la salcam, trebuie sa avem grija sa nu slabim prea mult familiile de albine si de aceea se ridica
o singura rama de puiet capacit, impreuna cu albina tanara aferenta. Indiferent de perioada
aplicarii metodei, va recomandam sa formati roiuri pe 6 rame cu puiet, pentru a obtine entitati
viabile. O conditie de baza este aceea ca toate familiile care participa la donarea de rame cu
puiet capacit sa fie intr-o stare desanatate buna. O alta conditie este asigurarea cu matci tinere,
imperecheate, pentru toate roiurile formate.
 
Roirea artificiala prin divizare
 Consta in formarea unui roi artificial dintr-o familie puternica, sanatoasa si productiva,
prin divizare. Se aduc doi stupi goi de o parte si de alta a stupului in care se afla familia ce
urmeaza a fi divizata. Fagurii cu albine, puiet si provizii se impart egal intre cei doi stupi, fara
a tine seama in care a ramas matca. Stupul golit in care a stat familia de baza se indeparteaza.
24
Cei doi stupi cu urdinisurile apropiate, unul la stanga, altul la dreapta, se aseaza unul langa
altul pe locul stupului golit, pentru ca albina culegatoare sa se imparta egal intre cei doi stupi.
Familia ramasa fara matca va primi una imperecheata in colivia cu dop de serbet, ori foaia de
fagure artificial perforat, sau o botca gata de eclozionare.

Treptat, cei doi stupi se departeaza zilnic cate putin, cam 20 cm/zi, pana ajung pe locul
destinat fiecarei familii. Unii apicultori, mai ales cei incepatori, folosesc o varianta
simplificata a metodei, lasand stupul fara matca sa-si creasca singur regina, din botci de
salvare. Aceasta varianta trebuie insa abandonata, datorita perioadei mari in care cresterea de
puiet este stopata (pana la imperecherea noii matci ).
Comentarii: metoda este buna si viabila, insa ea trebuie aplicata numai familiilor  puternice.
Perioada de aplicare optima este dupa culesul de la salcam, un termen maxim fiind 15 iunie.
Metoda are avantajul omogenitatii materialului si da posibilitatea apicultorului sa echilibreze
la ambele familii atat cantitatea de puiet cat si cea de albina culegatoare; din pacate nu poate fi
generalizata la intregul efectiv din stupina, pentru ca de obicei in fiecare stupina pe langa
familii foarte bune exista si familii slabe si foarte slabe.
 
Roirea artificiala prin golirea de puiet a familiei de baza
 Este o metoda folosita cu reale avantaje in conditiile in care Varroa jacobsoni afecteaza
- alaturi de viroze - din ce in ce mai mult albinele, diminuand puterea si capacitatea
productiva a familiilor. Imediat ce culesul de la salcam s-a terminat, din familia de baza se
scoate tot puietul capacit si necapacit, lasand familia cu matca si albina culegatoare. Daca
familia de baza ramane prea slaba se pot lasa 1-2 faguri cupuiet necapacit. Sesizand absenta
puietului, matca cauta sa modifice starea anormala si insamanteaza rapid 3-5 faguri cu puiet,
in functie de perioada calendaristica la care ne aflam si de albina acoperitoare de care dispune
familia. Ramele cu puiet si albina acoperitoare care au fost scoase din famila de baza se
aseaza in una sau mai multe ladite in functie de numarul ramelor de puiet, formand noi unitati
biologice (roi). Roiurilor li se altoieste cate o botca gata de eclozionare astfel ca pana la
imperecherea tinerei matci, intreg puietul sa eclozioneze. Astfel la familia de baza, cat si la roi
cand nu mai exista puiet capacit se executa rapid tratamentul cu Varachet conform
prospectului, pentru a surprinde intreaga populatie de Varroa jacobsoni libera pe faguri. La
culesul urmator sau in toamna, daca dezvoltarea separata a roiului si a familiei de baza nu a
fost satisfacatoare, se unifica formand astfel o familie foarte puternica, pentru un cules tarziu
sau pentru iernare fara pierderi.

Metoda dublarii efectivului familiilor de albine

 Este o metoda expusa de Ioan Stancu si care are drept scop inmultirea familiilor dealbine
prin dublarea efectivului, valorificand superior culesurile, in paralel cu combaterea
acarianului Varroa. Imediat ce s-a terminat recoltarea de miere la culesul de salcam, se
procedeaza la impartirea familiilor de albine in doua unitati biologice. Aceasta o realizam in
scopul inmultirii, dezvoltarii accelerate si efectuarii unor tratamente eficiente cu Varachet in
perioada de dezvoltare maxima a puietului in familie, deci si a parazitului. La stupul
multietajat, se ridica toate ramele cu puiet capacit si necapacit in corpul 2 sau 3, dupa caz. Se
lasa in corpul o matca stupului cu o rama cu puiet necapacit cat mai tanar posibil. Corpul 1 se
separa de cele superioare cu ajutorul unui podisor cu urdinis lateral. La corpul superior se da o
botca. Se executa tratamentul cu Varachet la corpul 1 inferior in care a ramas matca si aceasta
25
cat mai repede posibil. Aici matca va cauta sa-si refaca puietul in cel mai scurt timp, vietuind
ca o familie de sine statatoare, beneficiind si de toata albina culegatoare care se intoarce la
vechiul urdinis. In corpul superior, dupa ce albina culegatoare s-a intors in vechea familie, se
strange cuibul pe ramele cu puiet si albina acoperitoare. Matca tanara, dupa ce s-a
imperecheat incepe sa insamanteze fagurii din care a eclozionat puietul. Cand intreg puietul a
eclozionat si puietul matcii tinere nu a apucat sa fie capacit, se executa tratamentul cu
Varachet in corpul superior. Cu cel putin 10 zile inainte de cules, se ridica podisorul dintre
corpuri ce separa cele doua familii. Se ia una dintre matci cu 1,2,3 rame de puiet necapacit si
se aseaza intr-o lada noua sau intr-un corp superior ca roi de sine statator. Se poate chiar
valorifica una din matci scotandu-se apoi podisorul dintre corpuri si formandu-se astfel o
familie foarte puternica capabila sa valorifice culesul urmator. Familia de baza ramane de
obicei cu matca tanara si intraga familie din corpul inferior la care se adauga puietul si albina
culegatoare de la familia din corpul superior de la care s-a scos matca cu 1,2,3 rame cu puiet
si s-a facut roiul de sine statator. Acest roi se va dezvolta cat mai bine pana la intrarea in iarna
prin valorificarea culesurilor urmatoare si stimulare permanenta. In mod asemanator se
procedeaza si la familiile intretinute in stupi orizontali si verticali impartindu-se familia cu
ajutorul unei diafragme si practicarea unui urdinis lateral.

Roiuri de albine la pachet - formare si instalare

Printre metodele de inmultire a familiilor de albine, exista o metoda care se detaseaza net
prin avantajele aduse. Metoda este cunoscuta sub numele de "roi la pachet" si practicata pe
scara larga in toata lumea. Din pacate in Romania, nu este indeajuns exploatata , lipsind
apicultorii de o arma puternica in combaterea bolilor. Pagina se doreste a fi o pledoarie in
favoarea acestei metode de inmultire, care desi cunoscuta teoretic nu este utilizata decat a
rareori.

Echipamentul folosit 
- principalul echipament folosit este o ladita de transport (pachet), de la care vine practic si
numele metodei. Dupa cum vedeti in imagine, acest pachet are o constructie simpla si ieftina.
Peretii frontali sunt din plasa de sarma, in scopul asigurarii unei bune ventilatii. Sipca din
interior este folosita pentru sprijinirea hranitorului. Hranitorul este utilizat cand intre formarea
roiului si instalare, trec mai mult de 12 ore. Alte doua echipamente utilizate sunt colivia de
transport a matcii (care devine si colivie de introducere) si o palnie mare din carton. Cea
maiutilizata colivie este cea din fig.2. Palnia din carton are diametrul superior mare, iarcel
inferior un pic mai mic decat trapa de introducere a pachetului.

26
Matcile
- pentru a reusi formarea de roiuri viabile, care sa aiba sanse maxime de dezvoltare si
transformare in familii puternice, acestea trebuie dotate cu matci tinere si imperecheate. Noi
recomandam ca procurarea acestora sa se faca de la apicultori care stiu a creste matci si pot
respecta termenul de livrare. Comanda matcilor se va   face din timp. Cei ce isi pot creste
singuri matcile se pot considera niste fericiti.

Formarea roiurilor 
- este o operatiune la fel de importanta ca si instalarea. Este foarte important ca perioada
calendaristica sa fie cea optima, aceasta fiind cuprinsa intre 20 mai si 15 iunie, pentru
conditiile din Romania. Lucrarea incepe dimineata (ora 10 - 11), cand albina batrana este la
cules. Introducem in pachete coliviile cu matci si pregatim hranitoarele. Stupul vizat se
deschide si identificam matca. Fagurele cu matca se ridica si il vom depozita temporar intr-o
cutie (corp de stup). De pe fagurii cu puiet (acolo este albina tanara), scuturam cu o perie
moale, albinele in palnia pachetului. In aceasta faza, pachetul cu palnia montata se afla
instalat pe un cantar. Scuturam atati faguri incat sa ajungem la greutatea de 1,5 kg albina. Se
pot forma si pachete cu 1kg de albina, insa noi le recomandam pe cele de 1,5 kg, care sunt
mai performante.

Dupa ce am ajuns la cantitatea dorita fixam hranitorul si mutam intr-un loc umbrit pachetul
astfel pregatit. Repetam operatiunile pentru fiecare pachet in parte.
Transportul pachetelor 
- dupa formare si depozitare, pachetele cu albine se transporta, de preferinta noaptea, la noua
vatra aflata la min. 3 km de cea veche. Odata ajunse la noua destinatie se vor depozita intr-o
camera racoroasa (sau pivnita) pana in dimineata urmatoare.
Instalarea roiurilor 
- instalam roiurile formate in stupi noi sau vechi (dezinfectati insa), dotati cu 5-6 faguri
artificiali. Este interzisa folosirea fagurilor crescuti datorita riscului de transmitere a bolilor.
Se indeparteaza hranitorul (care are si rol de capac), se scoate colivia cu matca si se fixeaza
intre fagurii artificiali. In prealabil orificiul de eliberare va fi infundat cu un dop de serbet.
Tranzvazarea albinelor poate fi facuta prin scuturarea directa a albinelor sau prin introducerea
pachetului direct in stup. In acest ultim caz albinele parasesc singure pachetul, urmand ca
acesta sa fie recuperat in ziua urmatoare. Albinelor li se va asigura un hranitor cu 1-2 kg de
sirop de zahar 2/1. Nu se administreaza drept hrana miere!
27
Ingrijirea roiurilor 
- in zilele urmatoare se urmareste de catre apicultor eliberarea si inceperea pontei matcii. La
intervale de 3-4 zile se va administra sirop de zahar. In maxim 4-6 zile de la instalare se face
un tratament cu Varachet Forte, pentru eliminarea acarianului Varroa.
Recomandari finale
- producerea si transportul roiului, se poate face si in lipsa lazii-pachet, aceasta putand fi
inlocuita cu un sac, un cos de nuiele etc! Respectati intocmai fazele descrise! Nu folositi
miere drept hrana! Nu folositi faguri claditi! Executati un tratament antivarooa! Desi
"adversarii" acestei metode de inmultire reproseaza lenta dezvoltare a roiului, nu este deloc
asa, si daca vom proceda corect vom obtine in toamna familii pe 6-8 faguri cu albina!

CALENDARUL APICULTORULUI

  De multe ori stuparii fara prea multa experienta se intreaba ce au de facut in decursul
anului apicol. Acesta fiind faptul, am considerat necesar ca prezenta in paginile site-ului a
calendarului apicol este justificata. Iata ce avetide facut:

Ianuarie
- asigurarea linistii familiilor de albine; pasarile, animalele pot provoca prin zgomotele pe
care le fac, o neliniste a familiilor, determinandu-le sa consume hrana suplimentara; soarecii
intrati in stup creaza acelasi discomfort.
- supraveghem zborurile de curatire; asta in cazul in care avem noroc de o vreme favorabila;
daca vremea permite, albinele fac in aceasta perioada zboruri de curatire care au un rol
benefic.
- supravegherea permanenta a stupilor, pentru prevenirea aparitiei starilo ranormale; nu
exagerati insa pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna, va pierdeti timpul de pomana.
- indepartarea zapezii de pe stupi; tineti cont ca numai zapada inghetata (care are crusta)
dauneaza intr-o oarecare masura; curatirea urdinisului stupilor pentru asigurarea unei bune
ventilatii.
- repararea, curatirea si dezinfectarea stupilor de rezerva, ramelor, utilajelor; insarmarea
ramelor.
- pregatirea teoretica a stuparilor; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi, e timpul sa faceti
si un curs de stuparit la A.C.A; o diploma nu o sa va strice.

Februarie
- continuam sa supraveghem zborul de curatire care poate avea loc si in aceasta luna; curatam
zapada, imprastiem paie; pentru stimulare (in zilele favorabile) se inlatura impachetajul
superior al stupilor, eventual si capacele.
- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate; completarea se va face numai
cu faguri de la rezerva, turte de miere si zahar pudra sau serbet; aplicam aceste turte (1-2 kg)
in folie perforata, deasupra ramelor (in contact direct cu ele).
28
-curatam urdinisul stupilor, supraveghem familiile facand controale auditive; reparam,
curatam dezinfectam inventarul apicol ramas.
- in zonele mai calde ale tarii, matca incepe sa depuna primele oua; stuparii recolteaza si
conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin; daca este nevoie se pune in
functiune adapatorul.

Martie
- in unele zone (mai reci), au loc zboruri de curatire; stuparii iau masurile necesare.
- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata (5g/l); pentru cei ce vor sa faca hraniri
de stimulare acum este momentul de incepere a lor.
- executam controlul sumar al familiilor de albine; indreptam starile anormale.
- in zilele favorabile facem revizia de primavara (atentie...foarte important); stramtoram
cuiburile; impachetam suplimentar stupii; uscam impachetajul existent; micsoram urdinisul
dupa puterea fiecarei familii.
- continuam hranirile de stimulare; executam controlul general si in amanunt la toate familiile;
largim cuiburile acolo unde este nevoie; largirea se face cu mare prudenta.
- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave (varroza si nosemoza);
tratamentele se fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului; executarea acestor
tratamente este foarte importanta.

Aprilie
- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara, il fac acum; largirea
cuibului la toate familiile devine absolut necesara; adeptii "spargeri icuibului" au cale libera.
- dezinfectam stupii, mutam familiile in casa noua; imputernicim familiile slabe prin
completarea cu faguri cu puiet capacit, prelevati de la familiile puternice.
- demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor, formarea de familii temporare
etc.
- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor; introducem ramacladitoare.
- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi; luam masuri pentru preintampinarea
furtisagului.

Mai
- continuam largirea cuiburilor, acum introducem si faguri artificiali; instalam topitorul solar
pentru a prelucra primele loturi de ceara.
- mentinem in stare activa toate familiile, prin formarea de roi artificiali; unim familiile slabe
pentru a forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la salcam; intarim familiile
temporare cu puiet capacit;
-continuam sa introducem faguri artificiali la cladit.
- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura; la stupii
orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii; la stupii multietajati se
procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.
- extragem primele cantitati de miere; se valorifica culesul la salcam; soseste vremea primelor
deplasari la masivele melifere.
- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate; executam primele schimbari de matci.

Iunie
- extragem mierea; topim ceara obtinuta; pregatim deplasarile la culesurile de vara.
- formam un numar mare de roiuri; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva
imperecheate sau neanperecheate; aplicam o inmultire dirijata a familiilor dealbine; aplicam
lucrarile necesare prevenirii frigurilor roitului.
- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei; extragem
mierea de la culesurile de vara.

29
- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice; formam nuclee deimperechere a
matcilor.

Iulie
- continuam cresterea artificiala a matcilor, organizam imperecherea si introducerea lor in
familii; recoltam mierea de la culesurile tarzii.
- egalizam ca putere familiile din stupina; intarim roii artificiali formati in iunie.
- pentru a ne mari rezerva de polen, acum putem recolta polen de la porumb; valorificam
culesurile tarzii, in urma carora putem obtine cantitati importante de miere; continuam
masurile de prevenire a roitului si de mentinere in stare activa.
- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet; preintampinarea
furtisagului care acum devine extrem de periculos.

August
- stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna; aceasta operatiune se
face prin deblocarea cuibului; stimularea cu miere, sirop de zahar sau faguri cu putina miere
care ii descapacim dupa diafragma; folosind culesurile tarzii acolo unde este posibil.
- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate; micsoram corespunzator urdinisul; inlocuim
matcile necorespunzatoare; extragem mierea de prisos.
- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ (celule de trantori etc.)
- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna; facem hraniri de completare
acolo unde este nevoie (mai ales la stupii verticali cu magazine).
- echilibram puterea familiilor, unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.

Septembrie
- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul; echilibram si facem ultimile
completari cu hrana (numai cu miere); oprim hranirile de stimulare.
- unim familiile slabe; pregatim matcile de rezerva pentru iernare; selectam si bagam in stupi
cate 2 familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu); conditionam ceara si propolisul.
- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea iernarii (atentie,
lucrarea este foarte importanta).

Octombrie
 - impachetam cuiburile cu materiale izolatoare; se vor evita acele materiale care provoaca
condensul, gen polistiren; nu impachetati exagerat cuiburile; instalam gratiile contra
soarecilor.
- facem tratamentul contra varrozei; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile; ultimul
tratament obligatoriu fara puiet.
- amenajam vatra stupinei; construim perdele de protectie; stimulam si supraveghem zborurile
de curatire; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.

Noiembrie
- terminam ultimile lucrari de pregatire a iernarii; continuam instalarea de gratii impotriva
soarecilor.
- supraveghem familiile de albine; stimulam zborurile de curatire tarzii.
- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in ghemul de
iernare.
- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru mentinerea
echipamentului in buna stare.

30
Decembrie
- supraveghem cum ierneaza familiile de albine; supraveghem zborurile de curatire.
- indepartam zapada (numai cand are crusta); curatam urdinisul stupilor; asiguram o liniste
deplina in stupina.
- reparam inventarul, insarmam ramele, ne pregatim teoretic.

Concluzii 
- acest calendar apicol are un caracter strict orientativ. Perioada de executie a diferitelor
lucrari poate sa difere de la o zona la alta.

INTRODUCEREA MATCILOR
In apicultura, operatiunea de introducere a matcilor in familiile de albine reprezinta o
piatra de incercare pentru stupari. Acestia trebuie sa decida asupra metodei pe care o folosesc

 
pentru ca lucrarea sa fie incununata de succes. Fara a insista asupra problematicii, trebuie sa
stiti ca sunt trei perioade cand introducerea unei matci este mult usurata. Acestea sunt
primavara devreme, in timpul culesurilor intense, cat si toamna tarziu. In cele ce urmeaza vom
descrie 4 metode de succes, folosite de noi de-a lungulanilor de stuparit. Consideram ca
acestea sunt printre cele mai sigure si pot fi abordate de orice apicultor.

Metoda coliviei tip "capac": acceptare 95 %

 Din multitudinea de colivii care se folosesc la introducerea matcilor, o colivie de separare
s-a detasat net prin asigurarea unui procent mare de acceptare a matcilor. Aceasta colivie este
cunoscuta de mai mult timp si este colivia tip "capac". Colivia capac o folosim in stupina pe
tot parcursul sezonului activ si este favorita noastra. In literatura de specialitate este mentionat
un grad de acceptare a matcilor de 95 %. Din punct de vedere practic nu am observat diferente
mari de procentaj, decat in anii nefavorabili apiculturii. Aceasta colivie poate fi confectionata
de orice apicultor din plasa de sarma cu ochiuride 3 mm. Ca forma aceasta este un capac
patrat cu latura de 10 cm (suprafata finala 100 cm patrati). In unul din peretii laterali se
practica un orificiu care se astupa cu pasta de miere si zahar. Acest orificiu poate fi inlocuit cu
un tub, lung de4-5 cm si diametru care sa permita iesirea matcii. Si acest tub se umple cu
pasta. Inaltimea coliviei trebuie sa asigure (infipta fiind in fagure) miscarea nestingherita
amatcii. In principal metoda consta in izolarea matcii sub protectia coliviei pe un fagure din
mijlocul cuibului, dupa 4-6 ore de la orfanizare. Portiunea de fagure acoperita decolivie
trebuie sa cuprinda o suprafata cu puiet capacit si ceva miere. Izolarea matcii se face fara
albina insotitoare pentru ca in scurt timp vor ecloziona noile albine si o vor ingriji. Matca, in
cele mai multe cazuri, incepe sa depuna oua la 24-72 ore dupa izolare. In acest timp albinele
familiei vor inlatura dopul de pasta (miere+zahar) si vor elibera matca. Familia nu se
deranjeaza timp de 4-5 zile, dupa care putem verifica acceptarea matcii. Atunci putem
constata (in putine cazuri ) ca albinele nu au eliberat matca, caz in care vom practica prin
partea opusa a fagurelui o gaura.Metoda descrisa are cateva variante care tin de conditiile
locale. De pilda unii apicultori prelungesc perioada de orfanizare a familiei pana la 6 zile,
dupa caredistrug botcile aparute. Indiferent de varianta aleasa, ce trebuie sa retinem este faptul
ca aceasta metoda se numara printre cele mai sigure.

31
Introducerea cu alcool: acceptare 80 - 95 %
  O alta metoda folosita de noi, mai rar insa, este introducerea matcii sub protectia vaporilor
de alcool. Istoric, metoda este pusa la punct de vecinii nostrii de peste Tisa, apoi fiind preluata
de intreaga Europa, inclusiv de romani. Noi o folosim in anii cu clima mai constanta, fara
mari variatii de temperatura si umiditate, factori care pot influenta acceptarea. Explicatia este
aceea ca in anumite conditii, viteza de evaporare a alcoolului este diminuata sau marita si
aceasta metoda poate avea mai putin succes. Alcoolul folosit este cel etilic de 95 grade, sau un
rachiu de fructe dublu rafinat (palinca) de 60 grade. Dozele de alcool 95 grade sunt de 5-7 ml
pentru un nucleu si 15 ml pentru o familie, iar pentru rachiu se maresc cu 30%. Se ridica
matca batrana din familia vizata si se administreaza alcoolul pe o bucata de material textil.
Introducem rapid in preajma, cusca cu matca, cusca avand orificiul de eliberare obturat cu un
strat subtire de serbet de zahar. Stratul de serbet trebuie sa fie subtire pentru ca albinele sa
poata elibera matca pana nu dispare efectul narcotizarii cu alcool. Este de preferat ca matca sa
fie izolata pe fagurii cu puiet, acolo unde se gaseste albina tanara din abundenta. Metoda este
eficienta, rapida, matca incepand cateodata sa depuna oua chiar in ziua introducerii. Ca
procent de acceptare este sub metoda "custii capac", insa per ansamblu putem sa ne declaram
multumiti de ea.

Metoda roiului artificial - acceptare 100 %

  Cu aceasta metoda putem spune ca intram in zona de acceptare de 100 %. Este o metoda
simpla, dar care necesita ulterior o ingrijire adecvata a entitatii nou create (roiului nou) si de
aceea este considerata un pic mai greoaie. Din punctul nostru devedere, prin rezultatele
obtinute, nu putem decat sa o recomandam cu caldura tuturor apicultorilor. Din pacate, ca in
toate lucrurile bune, exista si un impediment, anume cel legat de perioada limitata in care se
poate folosi. Lunile mai si iunie reprezinta intervalul ideal de aplicare. Probabil ca multi
dintre dv. care au format roi "la pachet" stiu care este procedura de introducere a matcilor. In
fapt metoda "roiului artificial" consta in formarea unei noi familii folosind albina tanara si o
matca performanta. Iata cum procedam noi pentru a introduce matcile: In jur de ora 11, cand
majoritatea albinelor batrane sunt angrenate in cules, introducem intr-o roinita (fara faguri),
cusca cu matca tanara. In roinita, cu ajutorul unei palnii mari din carton se scutura cca. 1 Kg
de albina tanara. Pentru a ne asigura ca albina este tanara se scutura doar ramele cu puiet,
avand grija insa sa nu scuturam si matca familiei de baza. Dotam roiul cu un hranitor ce
contine 0,5-1 kg de sirop si il ducem in pivnita pentru 48 de ore. La expirarea celor doua zile
de izolare se muta familia nou formata intr-un corp de stup curat, dotat cu 4 faguri artificiali,
un hranitor cu sirop si unul cu apa. Mentionam ca matca se scoate din cusca si se introduce
odata cu fluxul de albine fara a mai lua nici o masura de precautie. Urdinisul se reduce la
jumatate. In urmatoarele 14 zile avem grija sa mai aprovizionam cu sirop, pentru ca fagurii
artificiali sa fie crescuti. Sa concluzionam: dupa doua saptamani avem o familie noua, cu o
matca tanara acceptata, cu fagurii claditi si insamantati. In aceasta faza avem posibilitatea de a
continua dezvoltarea entitatii nou formate sau de a o uni cu familia a carei matca vrem sa o
schimbam. Despre aceasta operatiune vom vorbi in alta pagina de sit. In final trebuie sa
retinem ca acceptarea se produce in 100% din cazuri si cafolosirea acestei metode trebuie
generalizata in stupina, mai ales cand avem deintrodus matci valoroase.

Metoda roiului artificial in aer liber - acceptare 100 %

  Metoda roiului artificial format in aer liber este o varianta a celei descrise mai sus si
asigura acelasi procentaj de acceptare de 100%. Cum procedam: seara, izolam in cusca matca
vizata si o agatam pe o rama cu un fagure nou. Pe aceasta rama, aflata in aer liber, scuturam
albina de pe 5-6 rame cu puiet. Albina batrana se intoarce instupul de baza iar cea tanara se
strange in jurul matcii, pe fagure. Roiul astfelformat, ramane peste noapte afara, urmand ca in
dimineata urmatoare sa procedamca in varianta 1. Trebuie mentionat si aici ca ambele
32
variante au aceeasi valabilitate si ca din observatiile noastre nu am sesizat nici o diferenta
calitativa semnificativa. Folosirea uneia sau alteia din variante este doar o chestiune optionala,
care depinde de decizia personala a stuparului.

Bibliografie: Cresterea matcilor - Dr.F.Ruttner si col.; Editura Apimondia 1980; Manualul

apicultorului - autorcolectiv - 1979; ATENTIONARE! Articolul nu reprezinta decat opinia
personala a autorului si nu are pretentia ca poate lamuri in totalitate, problematica expusa.

TEHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR

Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii, vom prezenta un exemplu
practic de crestere si imperechere al matcilor, care poate fi folosit de orice apicultor, fie el
amator sau profesionist. Procedeele enumerate au fost folosite de autorii acestui site in cele
doua stupine propii, de 120 si respectiv 150 familii de albine, putand asigura atat nevoile
curente cat si obtinerea catorva sute de matci pentru comercializare. Dat fiind faptul ca
tehnologiile se bazeaza pe abordarea profesionista a domeniului, numarul matcilor
imperecheate obtinute poate fi dimensionat dupa dorinta si aspiratiile fiecarui apicultor, cu
mentiunea ca scopul principal este acela de a pune accentul in primul rand pe calitate.

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar, amplasate pe mai multe vetre. Pastoralul si cresterea matcilor
fiind doua lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a preferat aceasta
formula. Singurele deplasari sunt cele de la salcam (ocazionale). Locatia stupinelor este in
zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules lung si de intensitate mica (faneata),
sursele de polen fiind asigurate constant. Perioada de crestere a matcilor este cuprinsa intre 15
mai si 30 iulie.
Unelte si utilaje folosite
Stupi orizontali 16 rame; izolatoare rama cu gratii Hanneman; diafragme deseparare cu
fereastra de 200 cm patrati, acoperita cu gratie Hanneman; rame decrestere cu hranitor si un
leat; sablon confectionat botci artificiale 1-5 capete; dopuri port-botci; lanteta transvazare;
nuclee imperechere 2-3 faguri.
Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate; pregatirea ramei de crestere; acceptarea si cresterea
partiala in familii cu matca; finalizarea cresterii in familii orfanizate; formarea nucleelor de
imperechere, introducerea botcilor si imperecherea; valorificarea matcilor imperecheate.
Selectia si pregatirea familiilor
Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de larve,
deci cele ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase, sunt urmarite pe o perioada de
2-3 ani. Grupa de elita este an de an schimbata prin introducerea unor noi familii sau
eliminarea altora. Principalele caractere urmarite sunt cele arhicunoscute de toata lumea, cu
mentiunea ca pe primul loc se afla productia de miere. Familiile doici sunt alese cu 1 an in
urma, dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna si primavara. Ambele grupe sunt ingrijite in
mod special, scopul principal fiind acela de a avea populatii masive de albina in preajma
demararii cresterii. O mentiune pentru familiile doici: practicam metoda familiilor ajutatoare,
iernand un roi stolon langa familia de baza, in ideea obtinerii de familii puternice.

33
Obtinerea si transvazarea larvelor
Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta de 1
1/2 zile. Obtinem aceste larve astfel: se ia un fagure cladit (culoarea nu conteaza) si se separa
matca pe o singura fata aplicand o gratie Hanneman. Pentru ca matca sa nu treaca pe partea
cealalta de fagure, deci pentru a limita spatiul de ouat, toate fantele existente intre rama si
fagure se infunda cu staniol (nu poate firos). Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure
insamantate si scoatem matca. Acest fagure ramane in mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,
timp in care materialul de crestere o sa ajunga in stadiul de larva tanara, numai buna de
transvazare. Rama de crestere arata ca in fig.1, ea fiind dotata cu un hranitor in partea
superioarasi cu un singur leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un
numar de 14 botci artificiale, cu ajutorul dopurilor de fixare. Fixarea dopului de leat si a
botcilor de dop se face cu ceara topita. In ceea ce priveste metoda de transvazare, practicam o
transvazare simpla stiind fiind faptul ca cea dubla nu aduce mari beneficii.

Acceptarea botcilor, cresterea primara

Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame,
conditia de baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca tanara.
Inainte de introducerea ramei cu botci, restructuram familia doica formand doua entitati
despartite de o diafragma cu fereastra acoperita cu gratie Hanneman (aprox. 200 cm patrati).
Organizarea cuibului este urmatoarea:
Compartimentul de crestere:
1) fagure cu miere si polen proaspat; 2) fagure cu puiet capacit; 3) rama de crestere cu
hranitor; 4) rama cu puiet capacit gata de eclozionare; 5) diafragma despartitoare cu fereastra
acoperita;
Compartimentul cu matca:
(6 - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea ca imediat dupa diafragma se aseaza
puietul si terminam cu fagurii cu miere si pastura. Astfel restructurata, lasam familia fara sa o
deranjam, 24-36 de ore. La primul control verificam rama de crestere si daca acceptarea
merge bine vom avea un numar variabil de botci acceptate (7-12 buc). Tot la primul control
umplem hranitorul de pe rama cu sirop de zahar, operatiune repetata peste 2 zile. Dupa 7-8
zile de la transvazare scoatem rama de crestere si o introducem intr-o familie orfanizata.
Putem folosi familia doica, cu matca, pentru o crestere de matci pe tot sezonul, practicand
restructurari periodice.
Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii
Pentru a obtine o familie orfanizata, fara puiet necapacit si care sa asigure o continuare
favorabila a cresterii folosim "metoda Jordan". Aceasta metoda consta in izolarea matcii cu
ajutorul unei gratii Hanneman intr-un compartiment separat al stupului. In compartiment
mutam matca cu fagurele pe care o gasim si adaugam de ambele parti cate un fagure gol. Pe
cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua (desi spatiul este limitat), iar in
compartimentul 2, albinele vor capaci puietul. In concluzie lucrarea de obtinere a familiei
orfanizate, fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea introducerii ramei de
crestere. Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu  cei 3 faguri (fara albina).
Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este acela ca aceasta albina este tanara,
deci apta pentru continuarea cresterii. Dupa un control atent, rama cu rama, pentru a depista
prezenta unor eventuale botci naturale, putem introduce fara grija rama cu botci.
34
Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee
La 14-15 zile de la depunerea oualelor, recoltam botcile care vor fi introduse in nucleele de
imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea. Avand in vedere faptul ca
metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic (dar constant), de matci pentru
imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame. Acestea pot fi intretinute usor si facand
completari periodice cu puiet capacit pot fi folosite tot sezonul. Nucleele se formeaza ridicand
din diferite familii cate doi faguri, unul cu hrana, unul cu puiet capacit, impreuna cu albina
acoperitoare. In nucleu se mai adauga o rama goala (in care punem si putina apa) si se mai
scutura albina tanara de pe o alta. Dupa 24 de ore de la formarea lor se poate introduce botca.
In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza. Pentru a verifica daca
matca este imperecheata, asteptam sa apara primele oua pe fagure. Pentru a simplifica fluxul
de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la eclozionare sunt distruse. Totusi,
daca conditiile meteo au fost proaste si matcile nu au putut iesi pentru imperechere,
distrugerea lor o amanam cu 3-4 zile.
Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema, fiind
folosita prin anii 80`de unul din marii producatori de matci ai Europei (Piana -Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar adaptarea la
conditiile locale. Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui
apicultor iar pentru simplificare se pot elimina unele verigi (ex:continuarea si finalizarea
cresterii in familia doica pornitoare).

PASTRAREA SI IERNAREA MATCILOR DE REZERVA

In practica curenta apicultorii se intalnesc cu urmatoarea situatie: dupa ce au produs un
numar anume de matci imperecheate, trebuie sa gaseasca metode pentru a le stoca pentru o
perioada determinata. Solutionarea acestor probleme necesita aplicarea unor metode practice
si sigure, care sa permita supravietuirea cat mai indelungata a matcilor in afara familiilor. La
fel si in cazul iernarii matcilor de rezerva intervine aceeasi situatie. Inainte de a incepe sa
expunem metodele pe care le aveti la dispozitie o sa ne permitem un sfat: atat apicultorii cu
experienta cat si cei incepatori trebuie sa abordeze si aceasta problematica pentru ca la urma
urmei nu "lansam rachete", ci doar facem un pas spre a pune apicultura pe un fagas
profesionist.
Iernarea matcilor de rezerva
Necesarul de matci de rezerva intr-o stupina bine administrata este de 10-15% din numarul

35
 
de familii. O sa avem nevoie de aceste matci pentru a le inlocui pe cele care au pierit din
anumite motive sau pentru a forma in primavara familii temporare.
Iernarea in nuclee adapostite langa familia de baza
Aceasta metoda este poate cea mai facila si mai larg folosita de catre apicultorii amatori.
Iernarea se poate face atat intr-un stup orizontal cat si intr-un corp Dadant, ambele sisteme
fiind la fel de bune. In luna septembrie, sau chiar de la inceputul lui octombrie daca conditiile
ne permit, langa o familie de baza se aseaza un nucleu din 3-4 rame cu matca pe care dorim sa
o iernam. Nucleul gazda contine o cantitate de 400-500 g albina si 5-6 kg miere de calitate.
Familia de baza este despartita de nucleu printr-o diafragma etansa (fig.1), iar la sosirea
vremii nefavorabile se vor impacheta cu materiale izolatoare. Pe tot parcursul iernii
apicultorul trebuie sa faca 2-3 controale auditive, pentru a vedea cum se comporta albinele.
Pentru aceasta metoda simpla mai exista si varianta gazduirii nucleului cu matca de
rezerva intre doua familii de baza.
Aceasta varianta (fig.2), se preteaza pentru stupul orizontal, acolo unde spatiul mare
permite gazduirea celor trei entitati. Conditiile deiernare a nucleului sunt mult imbunatatite,
procentul de matci pierdute scazand simtitor. In principiu la cele doua metode pierderea de
matci nu depaseste 10-20 %, putand cade pana la 5 % in anii cu ierni mai blande.

Iernarea matcilor in stupi compartimentati

Aceasta metoda se practica in stupinele amatorilor cand se doreste iernarea unui numar
mai mare de matci, fiind o metoda buna si sigura. Se pot folosi drept adapost stupi orizontali,
corpuri Dadant sau chiar magazine. Corpul respectiv se compartimenteaza cu diafragme
etanse in mai multe "camere". Intr-un stup orizontal se pot gazdui 5 nuclee pe 3 rame, iar intr-
un corp Dadant 3 nuclee pe 3 rame. Fiecare compartiment contine 0,4-0,6 kg de albina si 4-6
kg de miere de calitate. Nucleele le organizam perechi, in scopul mentinerii caldurii. Un
impachetaj corect al stupului este de dorit, la fel si controalele din timpul iernii. Primavara,
matcile de rezerva se folosesc acolo unde avem nevoie.
  Aceasta metoda de iernare are si o alta varianta care consta in inlocuirea diafragmelor de
etansare normale cu diafragme prevazute cu mici fereste (200-300cm patrati) acoperite de
plasa.
Plasa de sarma trebuie sa aiba ochiurile mici ,pentru a impedica albinele si matcile sa treaca
dintr-un compartiment in altul. Avantajul metodei este acela ca se micsoreaza cantitatea de
albina la 0,2-0,3 kg (1-2 faguri) si de hrana la 2-3 kg pe compartiment. De multe ori insa (nu e
obligatoriu), procentul de matci care pier este mai mare (25 %) indeosebi la nucleii marginasi.
 Aprecieri personale -
Realizatorii acestui site au folosit aceste metode de iernare, inclusiv variantele lor, in
stupinele proprii si rezultatele au fost multumitoare. Totusi diferentele de la un an la altul a
procentului de marci pierdute au fost mari (5-25 %), fapt pentru care trebuie sa mentionam ca
succesul lucrarii depinde atat de conditiile meteo specifice iernii, cat si de atentia cu care
tratam problematica.

 
Iernarea matcilor in afara familiilor
 In cele ce urmeaza vom expune o metoda de iernare a matcilor in afara familiilor, metoda
elaborata si experimentata de N. Foti, inca din 1952. Ca experienta personala trebuie sa va
36
spunem ca si noi am incercat metoda, insa rezultatele au fost nesatisfacatoare. Probabil ca
aceste rezultate au fost determinate de unele greseli pe care le-am facut pe parcursul
lucrarilor. Una dintre greseli a fost ca am administrat mierea netratata cu un produs anti-
nosema, in speta Fumidil B.
Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca in toata literaturade specialitate aparuta din anul
`52 pana in prezent, metoda este descrisa ca una valabila si sigura.
Aceasta tehnologie poate fi folosita atat vara, cand dorim sa depozitam fara cheltuieli
substantiale un numar mai mare de matci imperecheate (pentru vanzare sau nevoi proprii), cat
si iarna cand vrem sa iernam matci de rezerva. In principiu metoda consta in introducerea
matcii intr-o mica cusca impreuna cu un numar de 40-50 de albine si hrana necesara. Din cand
in cand, albinele insotitoare se schimba si se fac completari cu hrana. Pentru reusita lucrarii
avem nevoie de urmatoarele materiale:

Custi tip Foti: Cusca este construita din material plastic (polistiren- soc) si are forma
dreptunghiulara (vezi fig.4), cu dimensiunile interioare 70/50/45 mm. Corpul custii se inchide
cu un capac glisant, in interior se monteaza un faguras de 60/50 mm. Cusca mai este
prevazuta cu un hranitor montat in peretele superior,transferul de hrana fiind facut printr-un
orificiu de 2 mm.
Dulap depozitat custi: Pentru o mai buna protejare termica si fonica a matcilor si albinelor,
custile sunt tinute in dulapuri simple. Un dulap pentru 20 de matci, necesar pentru iernarea
matcilor la nivel de amator se confectioneaza din scandura de brad (20 mm grosime). Acest
dulap are dimensiunile interioare de 330/250/250 mm fiind prevazut in interior cu sipci de
sprijin.
Colivii de matca: Aceste colivii se folosesc pentru pastrarea provizorie a matcilor cand se face
schimbul de albine. In loc de colivii se pot folosi cu succes si cutii goale de chibrituri.
Faguri pentru echiparea custilor: Se folosesc faguri vechi in care s-au crescut min. 3
generatii de puiet, cu sarmele scoase si taiati la dimensiunea custilor.
Hrana si albine insotitoare: Ca hrana se foloseste mierea de salcam fluida, fara cristale, in
cantitate de 200 g/matca (pentru intreaga perioada). Albinele de schimb, cate 25-30 g(250-300
albine)/matca , in perfecta stare de sanatate, cantitate necesara pentru intreaga iarna.
Cum procedam: Perioada propice pentru trecerea matcilor din nuclee este intre 10-15
octombrie. Nu este un termen batut in cuie, lucrarea putand fi facuta si in  septembrie sau
noiembrie. Inainte se deparaziteaza fagurii facand fumigatii cu acidacetic industrial (3-5 zile),
37
se aerisesc si se dimensioneaza. Custile se spala cu apa si detergent, se clatesc si se usuca.
Montam fagurasii dezinfectati cu ajutorul cerii lichide, in acest fel cusca fiind apta sa-si
primeasca oaspetii. Popularea custilor se face in aer liber (daca avem un numar mic de matci).
Ridicam matca si o asezam provizoriu in colivie, prin prindere directa sau cu ajutorul unui tub
de sticla. Fagurele de pe care am ridicat matca, se aseaza in pozitie verticala si prelevam
direct cu cusca de iernare un numar de 40-50 de albine. Dupa ce indepartam albinele agatate
pe exterior, introducem matca, umplem hranitoarele cumiere (20 g) si transferam custile in
dulap. Saptamanal controlam modul de iernare operatiune ce consta in verificarea starii
matcii, a albinelor insotitoare, a hranei etc. Schimbul de albine insotitoare se face la 3-4
saptamani in perioada octombrie ianuarie si la 2-3 saptamani in februarie martie. Cateva
reguli care trebuie respectate obligatoriu:
1) Inlocuirea albinei insotitoare uzate- se face numai cu albine provenite din familii
puternice astfel avand garantia ca acestea vor supravetui si vor avea grija de matca.
2) Daca matcile provin din nuclee slabe- se folosesc inca de la prima populare albine
provenite din familii puternice.
3) Temperatura in spatiile unde iernam matcile- sa nu scada sub 16 grade C, stiind ca o
temperatura optima este cuprinsa intre 20 - 23 grade C.
4) Cand facem schimbul de albine insotitoare- fiecare matca se va introduce in cusca ei.
Daca nu respectam aceasta regula, naclairea matcii este obligatorie.
5) Mierea folosita trebuie sa fie de salcam- fara cristale si obligatoriu tratata cu 1 lamie
Fumidil B. Chiar daca la iernare am obtinut rezultate slabe ( repet, doar fiinca nu am
respectat tehnologia), lucrurile s-au schimbat cand am folosit aceasta metoda pentru a
pastra matci in perioada de vara. Astfel, cu o cheltuiala minima, depozitam 100-150 de
matci de vanzare (pentru 30-60 de zile), pana in momentul cand gasim cumparatori
pentru ele. Cand spunem 30-60 de zile asta nu inseamna ca o matca este tinuta in
cusca toata aceasta perioada. De obicei durata stocarii unei matci care a ouat in nucleu
nu depaseste 15 zile. In concluzie recomandam aceasta metoda, iar pentru detalii mai
recomandam si consultarea "Manualului apicultorului", ed.4, 1979, acolo unde o sa
gasiti tehnologia mai amplu descrisa.
Pastrarea matcilor in perioada de vara
  Pe langa metoda stocarii matcilor in afara familiilor, din anul 2001 am mai experimentat o
alta metoda care a dat rezultate favorabile. Este o metoda usoara si sigura care o sa va ofere
mari satisfactii. Se ia un corp de Dadant si se imparte in 3 compartimente. Fiecare
compartiment este prevazut cu un urdinis, cel din mijloc pe peretele frontal, iar cele doua
marginase pe peretii laterali. Deasemeni, fiecare compartiment este prevazut cupodisor
propriu, avand grija ca podisoarele si diafragmele sa asigure o etanseizare perfecta (foarte
important).

 
Pentru fiecare sectiune se asigura si un hranitor cu capacitatea de 1,5 l sirop. Nucleele sunt
organizate pe trei rame si contin un fagure cu albina si puiet, un fagure cu miere si un fagure
gol, respectiv matca. Dupa o anumita perioada, cand matcile incep sa oua si puietul sa
eclozioneze, cele trei podisoare se pot inlocui cu gratii Hanneman. Daca apare un cules, peste
corpul de baza se aseaza un magazin, unde albinele din nuclee (circuland liber prin gratiile
Hanneman), depun mierea. Cand folosim o matca, unificam nucleul orfan cu cel alaturat,
operatiune pe care o repetam si la extragerea matcii 2. Trebuie sa mentionam ca in lipsa unui
38
cules albinele din fiecare nucleu trebuie hranite cu sirop de zahar. Dupa cum am mai spus,
metoda este sigura si nu trebuie sa va temeti ca o sa dati rateuri daca o sa respectati tehnologia
descrisa.
Conluzii finale
  Aceste metode sunt descrise, mai bine sau nu, in toata literatura de specialitate de la noi.
Desigur ca mai sunt si multe altele, important insa este sa le si aplicati si sa nu ramaneti la
stadiul de "cititor".

CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din anul doi de activitate. Aceasta
problema este reprezentata de procurarea matcilor necesare inmultirilor curente din stupina.
Problema este multiplicata si de lipsa de experienta pe care o resimte fiecare incepator. In
aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina proprie devine o prioritate. 
In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere, unele mai simple, altele
mai complicate. Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa aprofundam o metoda
(deja expusa), care poate reprezenta un punct deplecare. Aceasta metoda simpla este metoda
Miller si poate asigura tot necesarul de matci intr-o stupina de pana in 50 de familii de albine.
Bineinteles numarul matcilor obtinute poate fi mult mai mare insa se presupune ca odata cu
cresterea numerica a stupinei trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o familie cu
performante mari, a carei matca ne-a multumit. La inceput, pentru apicultorul cu un numar
mic destupi, operatiunea nu poate da mari batai de cap. Din aceasta familie vom trage noi
matci. Pregatim familia in felul urmator: scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai
multi stupi, avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele. Trebuie sa avem mare grija ca
albinele sa nu fie intrate in frigurile roitului si sa aiba deja trase botci naturale. In familia
astfel restructurata, lasam toate ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare,
albinele acoperitoare si matca. Pregatim rama de crestere, fig. 1, astfel: pe o rama goala (fara
fagure) lipim de speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5-
6cm. Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita, in asa fel incat sa nu se desprinda
de stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig.2, asezand ramele dupa schema: de o parte si
de alta a cuibului, faguri cu miere si polen, in centru, fagure cu puiet capacit, rama de
crestere, fagure cu puiet capacit. Daca consideram ca albina acoperitoare nu este indeajuns
putem sa mai restrangem cuibul, scotand una dintre ramele cu hrana. In principiu fagurii
ramasi trebuie sa fie acoperiti din abundenta cu albina. Daca hranim stimulent cu 300-400 ml
sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca fagurasii din rama de crestere. Datorita conditiilor
create in cuib, adica miere si polen din abundenta, populatie numeroasa si compacta pe faguri,
matca sesizeaza deficitul de puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti. Acest lucru se
intampla in 3-5 zile de la introducerea ramei. Cand cantitatea de oua este suficienta, ridicam
aceasta rama si o introducem intr-ofamilie orfanizata complet. Aceasta familie are ca principal
scop sa ia in crestere un numar cat mai mare de oua. Orfanizarea o facem astfel: identificam
matca si impreuna cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii
ramasi in familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati, pentru a nu ramane nici o
celula cu puiet. Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii
insamantati, albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite
suplimentar daca nu exista un cules de intretinere, vor trage mai multe botci pe fiecare faguras
din rama cu oua, fig 3.

39
 Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui, avand grija ca intre
depunerea oului si recoltare, sa nu treaca mai mult de14 zile. Cele doua familii, furnizoare de
material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor serii de botci prin
adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar. Botcile recoltate inainte de eclozionarea
matcilor se folosesc direct in familii, cand vrem sa schimbam matca, in roiurile nou formate
sau mai bine le vom transfera in nuclee, unde dupa eclozionare, matcile se pot imperechea.
Dupa cum vedeti, cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor, fara a fi nevoie ca
apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin metoda
Miller sunt bune, fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin tranzvazare simpla
sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forteproprii, inca din anul doi de apicultura
este insa asa mare, incat micile diferente nici nu mai sunt bagate in seama.

CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din complexitatea
problematicii aparute odata cu demararea operatiunilor de crestere. Aceste pagini cuprind
informatii cu caracter practic, referitoare la cresterea matcilor fara transvazare.
Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :
- Roirea naturala.
Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod natural. Acest fapt duce
nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a lor in 2,3,4 noi familii (roiuri). Se
poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de baza sa dispara. In urma pregatirii
procesului de roire naturala, rezulta un numar variabil de botci (30-50 buc.), functie de
puterea familiei si de apetitul acesteia pentru crestere, botci care sunt pozitionate pe
extremitatile fagurilor.
- Schimbarea linistita a matcii.
Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire este mult atenuat. Aceste familii
se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare comportamentul celorlalte. Puse in situatii
favorabile roirii, acestea se vor multumi sa-si schimbe linistit matca, cele doua matci
convietuind chiar impreuna cateodata, insa divizarea ulterioara (roirea) nu se produce. Pentru
schimbarea linistita a matcii, albinele cladesc un numar mic de botci (3-5 buc.), pe marginile
fagurilor.
- Cresteri de salvare.
Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca. Pentru a creste o noua
matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de lucratoare, larvele primind drept hrana
laptisor de matca. Numarul botcilor de salvare este de 20-30 buc., aceste botci fiind
pozitionate pe suprafata interioara afagurelui, acolo unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea directa a metodelor de
crestere, urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor, ulterior.
Metodele expuse sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o singura metoda,
care este considerata cea mai buna", apare in mintea oricui. Motivul este foarte simplu: o
singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru toate
conditiile de intretinere, climatice etc. Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce
se urmareste a se obtine, de calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o
versiune proprie a metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta
avantajele si dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.
Metoda "matcilor de salvare"
In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.
Simplitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii in cuib, fac ca
aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate indoielnica. Iata pe scurt care
sunt pasii de urmat: cand apicultorul doreste sa inmulteasca o familie de albine, si implicit sa
obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in doua. O diviziune ramane cu matca
40
batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca. Diviziunea fara matca, asezata intr-o cutie
noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca botci. Botcile vor fi construite prin
modificarea celulelor cu larve de lucratoare. Apicultorul nu are de facut decat sa astepte
eclozionarea primei matci, care evident o sa-si ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea
unor botci pentru a fi folosite in alte familii, acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi
introduse in stupii vizati. O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza
familia. In principiu este vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga
de la sine. Din nou dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
  Avantaje: metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a stuparului.
Dezavantaje: Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.
Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt:
- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie ulterioara a botcilor nu poate fi
facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele de
lucratoare; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute,
consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi de
distrugerea matcilor ce le gazduiesc. Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat
ocazional, cand acestia sunt lipsiti de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se
familiarizeaza cu problematica apicola, sa adopte alte variante de crestere amatcilor.

 Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost
perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost
eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are variante care se
aplica atat in Romania cat si in Occident.
- Taietura in arc (varianta occidentala):
A reprezentat mult timp principala metoda recomandata incepatorilor. Se alege un fagure
insamantat, deschis la culoare, in care nu s-a depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure
situatia sta cam asa: in partea superioara se gaseste coronita de miere, puietul necapacit (de
toate varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei.Pe acest fagure se practica o taietura
in lungul zonei cu larvele cele mai tinere,tinand seama ca in mijloc se afla larve mai batrane.
Taietura sub forma de arc (vezifig.1),

se face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se are grija ca
taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este insarmat, bucatile taiate
se scot cu mare atentie. Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in
scopul impiedicarii aparitiei botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn
(betigas), urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata, daca
este posibil. Cand spunem ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de pe conturul
"taieturii in arc", albinele preferand sa construiasca acolo botcile. Avand fagurele astfel
pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta se va restructura inlaturand toti
fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga albinele sa ia in crestere larvele din
fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor familii de albine, insa fara albina de acoperire.
Cu matca batrana se poate forma un roi, sau putem sa o omoram. Astfel pregatite albinele, vor
lua in crestere larvele de pe conturul taieturii, construind un numar mare de botci.

41
- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca):
Stim deja ca taierea fagurelui are ca principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea
construirii botcilor de catre albine. In varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si
anume acela de a inchide lantul de crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai
mare in preajma larvelor de luat in crestere. Dupa incetarea culesului la salcam procedam
astfel: in mijlocul cuibului familiei de albine, introducem un fagure gol in care nu s-a mai
crescut puiet si care este stropit cu sirop de zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc, matca o sa
umple fagurele cu oua. Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu
gratie Hanneman, pentru a o obliga sa oua numai acolo. In tot acest timp (4-5 zile), hranim
stimulent albinele cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei, scoatem fagurele
insamantat si il ducem in cabana, dupa ce in prealabil l-am scuturat de albina de acoperire.
Aici, cu ajutorul unui cutit cu lama subtire (cater), incalzit in apa clocotita, decupam
jumatatea inferioara. Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe
cealalta, avand grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina
corespunzatoare fetei celelalte. Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30
alese pentru crestere.
O precizare: pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie mentionat ca
ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se face restructurarea si
orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.
Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o omoram.
Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta vizual. In principiu
este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet necapacit sau oua. In stup vor
ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau pastura. Fagurii cu puiet necapacit sau oua
se vor da altor familii de albine. Este foarte important ca in familia crescatoare sa nu ramana
nici o celula cu ou sau larva.
O alta precizare: pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista si
varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand numai pe fagurii
de hrana, care se vor putea controla mai usor.
Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve (sau numai cu puiet
capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile, timp in
care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom avea botci capacite
gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.
- Avantaje: folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se imbunatateste
considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje: metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate decrestere.
 
MATCI FARA TRANSVAZARE
 (part. 2)
Alte metode de crestere a matcilor fara transvazare, in stupina propri , ce pot fi folosite de
micul apicultor sunt:
Metoda fasiilor de fagure, celulelor taiate sau stantate
 Imbunatatirea metodelor de crestere a matcilor, presupune si practicarea de noi procedee,
mai complexe si performante. In aceasta categorie se incadreaza si metoda fasiilor de fagure
sau diferitele ei variante. Fagurele in care nu s-a mai crescut puiet si insamantat de matca
captiva intre cele doua gratii Hanneman, se aseaza pe o suprafata plana. Cu ajutorul unui cater
incalzit se taie fasii de fagure, care trebuie sa cuprinda larve tinere, cu varsta cunoscuta.
Procedeul presupune si folosirea ramei de crestere, care este de fapt o rama normala,
prevazuta cu sipci (2buc.), de lungimea lungimii interioare a fagurelui. Pe acestea se vor fixa
fasiile defagure cu larvele selectate in vederea cresterii. Fixarea se face prin lipirea in 3-4
puncte cu ceara topita, sau cu ajutorul unor bride de sarma. Pe toata lungimea fasiei de fagure,
de pe fiecare leat, se raresc larvele astfel ca in final larvele ramase sa aiba o distanta de 1-2
cm intre ele. Aceste fasii se mai pot fragmenta in 2-3 buc., urmand ca fiecare fasie sa fie
prinsa separat pe leat, operatie urmata de aceeasi rarire a larvelor. In final rama de crestere, cu
42
cele doua leaturi pe care au fost fixate fasiile de faguri cu larve rarite, se introduce in familia
doica, dupa o orfanizare prealabila a acesteia. Metoda este cunoscuta sub denumirea de
"metoda Alley".
O alta varianta este aceea in care nu se folosesc fasii de fagure, ci doar celule taiate cu un
cater sau cu o stanta. La taierea sau stantarea celulelor cu larve se urmareste decuparea unei
singure celule, asfel incat aceasta sa contina si cate un sfert din celulele vecine.Pentru stantare
K.Weiss recomanda stanta elvetiana,aceasta fiind un tub de tabla despicat in doua, cele doua
jumatati fiind prinse cu un elastic si avand la un capat marginea foarte bine ascutita.
Decupand o celula, stanta strapunge fagurele, parteaopusa care cuprinde celula simetrica fiind
apoi modelata ca baza pentru suport. Celulele stantate se vor prinde pe cele doua sipci ale
ramei de crestere, la 2 cm unade alta cu ajutorul unor tablite sau dopuri despicate. Rama cu
cele 20-30 de celule se introduce intr-o familie doica, orfanizata de 2-6 ore si fara puiet.
- Avantaje: albinele iau in crestere un procent mai mare de larve, calitatea matcilor fiind mai
buna.
- Dezavantaje: metoda necesita o manopera mare, iar matcile nu ajung la greutatea celor
obtinute prin transvazare.
 
Metoda Erlnagen : cresterea din ou cu cuiburi de celule
Aceasta metoda poarta denumirea de Erlangen si are la baza cresterea din ou. Etapele care
trebuie urmate sunt: Obtinerea materialului de pornire se face introducand un fagure in care
nu s-a mai crescut puiet, intr-un izolator cu gratie Hanneman, impreuna cu matca din care
vrem sa tragem descendenti. Dupa 2 zile ridicam fagurele cu oua si eliberam matca. Din acest
fagure se taie cu un cater incalzit fasii orizontale care sa cuprinda pe latime 2 celule intregi si
de lungimea fagurelui. Aceste fasii se sectioneaza in bucati de 5-6 celule intregi. Dupa ce am
obtinut aceste cuiburi de celule, urmeaza sa le prelucram pentru a le putea fixa pe leatul de
crestere. In acest scop partea opusa se modeleaza intredegete pentru a forma un dinte. Cu o
scobitoare se distrug apoi toate ouale, in afarade unul, urmand sa executam operatiunea pentru
fiecare cuib in parte. Fixam fiecare cuib, care practic contine un ou, cu ajutorul dopurilor.
Aceste dopuri vor fi despicate si prevazute cu un elastic pentru a putea fi unite cele doua parti.
Se ia un dop, si intre cele doua parti se v-a introduce dintele cuibului, dupa care aplicam
elasticul de fixare. Dopurile ce contin cuiburile se lipesc pe leat cu ceara la 2 cm unul de altul
(masurat de la centru la centru).
De avut in vedere: oul de 1 1/2 zi rezista in afara coloniei 2 ore, deci pregatirea cuiburilor nu
trebuie sa depaseasca aceast interval de timp; se vor prefera oua mai batrane 2-2 1/2 zile daca
dorim sa depasim aceste 2 ore; celulele cuibului se pot scurta la jumatate. Rama cu cuiburile
ce contin fiecare cate un ou se introduce in mijlocul unei familii orfanizate de 2-6 ore, al carui
puiet necapacit a fost ridicat (inclusiv ouale). Conform tehnologiei nu este recomandata
acceptarea si cresterea in colonie cu matca, nici chiar in varianta separarii prin diafragma cu
gratie.
- Avantaje: metoda poate fi o alternativa la transvazare, calitatea matcilor fiind buna.
- Dezavantaje: matcile sunt putin mai mici decat cele obtinute prin transvazarea larvelor.
 
Metoda Miller
Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. Din
aceasta familie scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi, avand grija sa
nu ridicam si matca odata cu ramele. In familia astfel restructurata, lasam toate ramele cu
hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca. Pregatim o
rama de crestere astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza superioara 5 bucati de
fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5 cm. In stup asezam ramele dupa schema: de o
parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si polen, in centru, fagure cu puiet capacit, rama de
crestere, fagure cu puiet capacit. Daca hranim stimulent cu 300 ml sirop pe zi, albinele vor
incepe sa cladeasca fagurele din rama de crestere, iar matca depune oua. Cand cantitatea de
oua este suficienta, ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet
43
(ridicand puietul si matca). Toti fagurii din familia orfanizata vor fi scuturati de albine si
controlati, pentru a nu ramane nici o celula cu puiet. In acest timp, familia crescatoare, hranita
suplimentar, trage botci pe fagurele cu oua, care botci pot fi recoltate dupa 9 zile de la
introducerea fagurelui. Cele doua familii, furnizoare de material de crestere si doica pot fi
folosite pentru producereamai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind
suplimentar.
- Avantaje: metoda este la indemana oricarui apicultor, fiind si o metoda sigura.
- Dezavantaje: aceleasi ca si la celelalte metode ce nu folosesc transvazarea.
Matci de schimbare linistita
Cu toate ca practic nu reprezinta o metoda in care apicultorul intervine decisiv (se
limiteaza numai la recoltarea botcilor) trebuie neaparat mentionata. Familiile care isi schimba
linistit matca, construiesc cateva botci de calitate, care botci pot fi recoltate, introduse intr-un
nucleu de 2-3 faguri fara puiet, iar dupa imperecherea matcii nucleul se uneste cu familia a
carei matca vrem sa o schimbam (dupa orfanizarea prealabila).
- Avantaje: se obtin matci de calitate, cu un instinct minim de roire.
- Dezavantaje: numarul mic de botci si implicit de familii care au acest instinct.
 
CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA
Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile
taica, matcile". Afirmatia e perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii
este strans legat de matca. O matca valoroasa asigura o descendenta de calitate si de aici
rezulta toate: productia de miere, blandetea albinelor, apetitul mai mare sau mai mic pentru
roit, starea sanatatii si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic.
Exista diferite criterii de apreciere a unei familiide albine (parca am mai vorbit de ele) si
de aceea o selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate foarte bune, dar din pacate nu toti apicultorii
o pot face. O treaba buna se obtine insa si tintind spre obiective mai mici, cum ar fi

producerea matcilor in stupina propie dupa un plan bine stabilit si folosind tehnologii sigure.
Vom trata urmatoarele subiecte:
- cresterea controlata a matcilor de calitate; imperecherea matcilor in nuclee; introducerea
matcilor in familiile de albine.
In acest scop o sa va expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv. sa
aveti o idee despre ce aveti de facut in aceasta directie.

Producerea matcilor - conditii generale

De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare, considerand ca este prea
complicata si ca necesita un mare volum de munca. Ei se multumesc cu procurarea de matci
din "comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate din roirea naturala. E perfect
si asa!!! Se poate face si apicultura din bucati, insa nicio satisfactie nu e mai mare, decat aceea
de a produce regine (poate doar obtinerea unei productii apicole mari). Producerea matcilor
incepe odata cu venirea timpului frumos, cand in natura existaun cules bun si albinele pot
44
hrani abundent puietul. Se considera ca aceasta perioada este cuprinsa intre mijlocul lunii mai
si se prelungeste pe toata durata lunii iunie. In unele cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este
favorabila asta si functie de locatia geografica a stupinei. In toate cazurile (indiferent de
metoda aleasa), stupii trebuiesa indeplineasca urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu puiet; sa aiba
cuiburile bine impachetate; sa fie familii care corespund criteriilor de performanta cerute.
Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt cerute pentru finalizarea
lucrarii. Se v-a respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a incerca sa introducem si elemente
"novatoare".
Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului
Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul, sunt cele obtinute cand familia roieste
natural. Roirea naturala are doua dezavantaje: unul ar fi acela ca nu putem planifica ca timp
lucrarea, totul decurgand de la sine in mod natural. Alt dezavantaj scos in evidenta de
literatura de specialitate, este faptul ca matcile obtinute prin roire naturala sunt matci care
transmit genetic aceasta tendinta. Interesul apicultorului este ca stupii sa fie dotati cu matci
neroitoare, numai ca dezideratul este greu de atins, daca nu imposibil.
Natural, procentul familiilor neroitoare se situeaza la 4-5 % din totalul familiilor pe care le
avem, asa ca a insista in acest sens este o greseala.
Momentul producerii de matci prin roire naturala se poate controla daca se aplica metoda
provocarii intrarii in frigurile roitului.
Ce avem de facut: inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se hraneste
stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul de rame cu puiet
ajunge la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere, imputernicim de cateva ori cu
rame cu puiet capacit, prelevate din alti stupi. Operatiunea trebuie dublata de o impachetare
laterala si superioara, cat si de o stramtorare a cuibului. In scurt timp, prin aparitia noilor
generatii, populatia de albina tanara creste si in stup se creaza conditiile de roire. La
momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile roitului si incepe sa-si traga un numar mare
de botci. In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun cules de nectar si polen. Cand
botcile sunt capacite si ajung la maturitate, se recolteaza cele mai frumoase, cu ajutorul unui
cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a taia, lama se incalzeste la o lampa cu spirt.
Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu vata, avand grija sa nu le turtim. In final acestea se
folosesc imediat, fie formand nuclee de imperechere, fie date direct in stupii unde dorim sa
schimbam matca.
Producerea matcilor - metoda fara transvazare
Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat apicultorilor
incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara transvazare". Tehnologia
descrisa si folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu este o imbunatatire a uneia mai
vechi (cunoscuta in anii 50). Iata cum se procedeaza:
- alegem din stupina stupul cel mai performant, cu o buna dezvoltare de primavara. Cu circa
15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona laalta, cat si in functie
de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri; unul cu puiet capacit si un altul gol.
Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul cuibului. Albinele se
vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut, care intre timp a fost insamantat dematca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si altul cu
puiet pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de baza si se aseaza in
alt stup formand un roi. Roiul se va strange cu o diafragma si reducem urdinisul.
- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii cu puiet
necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire). Trebuie sa
acordam maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanunti tramelor. Acestea se
scutura de albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai ramana nici un ou sau larve
necapacite. Atentie, se vor verifica toti fagurii, inclusivcei cu hrana.
45
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat. Acesta se va scoate din roi si se
duce in cabana. Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta, avand grija ca
celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi loc pe ambele fete.
Fagurele se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea inferioara. Toate celulele, in afara de
cele 30 alese, se distrug cu ajutorul unui cutitas ascutit.
- familia orfanizata, in tot acest timp, sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta. Acum este
momentul sa introducem fagurele, pregatit, cu oua pentru crestere. In cateva minute familia se
linisteste si incepe sa fasoneze botcile. Este recomandat ca in natura sa fie un bun cules.
Putem stimula albinele si cu zahar candi sau tos, umectat cu apa sau miere si livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere. Atentie, nu
intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca care eclozioneaza le
va distruge.
Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc pentru
inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali. Comportarea albinelor fata de
aceste matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii:
- existenta sau lipsa culesului; primirea matcii este favorizata de existenta unui cules bun. In
perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri stimulente inainte cu 3-
4 zile, cu sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare, decat in cazul celor
introduse ziua.
- o matca imperecheata, care incepe imediat sa oua, este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga (aviz celor ce
cumpara matci).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite, decat in perioada ce corespunde
roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta; in cazul prezentei celui capacit se face mai
greu; prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile, decat cele batrane. In privinta tehnicilor de
introducere a acestor matci, trebuie sa remarcam din nou ca exista mai multe metode,
apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt considerate mai sigure. Cea mai sigura
metoda este introducerea indirecta a matcii (in colivie). Cum se procedeaza:
- in cazul in care familia nu este orfana, se identifica matca si se scoate din stup. Daca matca
mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare, se introduce noua matca in colivie, asezand si lipind colivia
intre fagurii cu puiet din mijlocul cuibului, pe o suprafata cu miere necapacita, pentru ca
matca sa se poata hrani.
- la 1-2 zile, se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele. Daca acestea
nu mai sunt agresive, inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica defagure artificial gaurita
in mai multe locuri.
Acum urmeaza momentul cel mai important: albinele trebuie lasate in liniste 3-4 zile,
apicultorul trebuind sa-si invinga curiozitatea de a deschide stupul.
In acest timp albinele rod bucatica de fagure si elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul, se verifica daca matca a fost eliberata
si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile (calculate dupa cele 4), introducand un fagure
pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala. Pentru introducerea
botcilor, trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct, sub un capacel protector (ca
un degetar) sau folie de aluminiu, pentru mai multa siguranta.

46
Imperecherea matcilor - formarea nucleelor
Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore, botcile pot fi
recoltate pentru a fi introduse in nucleele de imperechere. Bineinteles ca imperecherea poate
fi facuta si in familiile beneficiare, dar aceasta este o metoda neproductiva si paguboasa.
Formarea nucleelor -
albinele se adapostesc in cutii speciale numite "nuclee de imperechere", sau in corpuri de
stup, compartimentate cu diafragme etanse si cu urdinisuri separate. Cea mai usoara metoda
este impartirea unui corp de cuib a unui stup vertical sau a unuia multietajat. La fiecare
compartiment se face cate un urdinis separat, pozitionat astfel: doua la un perete, pe capete si
un al treilea pe peretele opus, in mijloc. Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu
puiet capacit si albina acoperitoare si un fagure cu hrana. Popularea se face cand albinele in
varsta sunt plecate la cules, pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti desigur
ca albina tanara e mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o botca protejata de
colivie, pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce matca se imperecheaza nucleul
se poate refolosi, introducand o alta botca. Ce avem de facut dupa ce introducem botca:
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine, si daca lucrurile
merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa; se verifica din nou prezenta matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate imperecherea matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat, din diferite motive vom mai face verificari zilnice pana in
ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii. Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-20%
luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor (numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)
Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata. Stuparii
incepatori, insa, trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema. Daca inca
din primii ani deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para mai usor. Abordand
curajos domeniul, veti deveni adevarati apicultori de succes.

POLENUL - RECOLTARE, CONDITIONARE, PASTRARE

Pentru a avea cantitati suficiente de polen, necesar prepararii amestecurilor si pastelor
proteice, folosite in hranirea artificiala a albinelor, stuparul trebuie sa se ingrijeasca din timp
de recoltarea, conditionarea si conservarea acestuia.

Recoltarea polenului de catre albine

Se face de catre albine, prin instalarea de catre apicultor a colectorului de polen. Conform
recomandarilor, instalarea se face primavara, cand avem cel putin 4 faguri cu puiet de
marimea 415/270 sau 6 faguri de marimea415/205. Se stie ca prin folosirea colectorului, se
47
retine max. 20% din cantitatea totala recoltata de albine. Asezarea colectoarelor se face seara,
pentru ca dimineata albinele sa faca o recunoastere sumara. In timpul culesurilor mari,
colectoarele de polen nu se folosesc, pentru ca stanjenesc albinele culegatoare de nectar. La
intervale de 7-8 zile, colectoarele se ridica, pentrua lasa liber zborul trantorilor. Incepand cu
data de 1 august, folosirea acestora inceteaza, pentru ca in aceasta perioada albinele au nevoie
de cantitati mari de polen, necesar formarii corpului gras.
Recoltarea polenului de catre apicultor
Un polen sigur, necontaminat, este cel pe care il recoltam manual. Vara cand porumbul
este in spic (in preajma polenizarii stiuletelui), se pot strange cantitati importante de polen,
aplecand si scuturand aceste spice, intr-un sac usor de panzasubtire sau deasupra unui sort cu
care suntem legati. La fel si primavara de la alun,   arin, salcie se pot recolta cantitati mari.

Conditionarea polenului

Indiferent de modul colectarii polenului, acesta trebuie conditionat (cernut, uscat). Polenul
recoltat de albine se intinde pe coli mari de hartie in straturi de 1 cm, se cerne, se alege de
corpuri straine mari si se usuca in curent de aer. Temperatura incintei trebuie sa depaseasca 25
grade C, iar umiditatea sa fie cat mai scazuta. De 2-3 ori pe zi rascolim polenul pentru a grabi
evaporarea apei. Granulele de polen sunt bine uscate (8% apa), cand trecand polenul dintr-o
mana inalta se aude un sunet metalic. O alta modalitate de constatare a uscarii este aceea de a
freca cateva granule intre degete. Daca sfaramaturile nu se omogenizeaza si raman
independente, totul este in ordine. Dupa uscare, se va mai face o cernere pentru o mai buna
separare. Polenul recoltat manual se usuca in acelasi mod, necesitand insa o mai mare atentie,
datorita faptului ca este foarte fin. Bineinteles cei care au un uscator de polen, vor executa
uscarea mult mai rapid. Un principiu de baza este acela ca temperatura de uscare sa nu
depaseasca 45 grade C, indiferent de modalitatea uscarii.

Conservarea polenului

Dupa ce stuparul si-a uscat polenul, trebuie sa-l conserve pentru a rezista pana in
momentul folosirii. In aeasta directie, se cunosc mai multe metode: O conservare buna si
simpla se poate face prin ambalarea polenului bine uscat inpungi de polietilena, etanse si bine
sigilate. Deoarece polenul este un produs hidroscopic, depozitarea acestor pungi se face in
incaperi racoroase si lipsite de umiditate excesiva. O alta metoda cu un grad mai mare de
siguranta este amestecarea polenului cu zahar pudra. Fiecare kg de polen se amesteca cu 1/2
kg zahar pudra si se ambaleaza in recipiente ermetic inchise, avand un strat suplimentar de
zahar la fund si deasupra. Conservarea polenului in miere lichida, este o metoda larg folosita.
Un kg de polen seamesteca bine cu 0,4 kg miere lichida si usor incalzita si se ambaleaza in
borcane cu capac. Deasupra amestecului se mai pune un strat de miere pentru protectie.
Borcanele se tin la frigider pana la folosire. Exista pentru conservarea polenului si doua
metode chimice. Una consta in introducerea unui anume volum de CO2 in sacul cu polen si
sigilarea ulterioara. Inainte vreme se goleau doua capsule de autosifon, acum se impune
deplasarea la un centru de sifoane care poseda butelii de CO2. Cealalta modalitate este
introducerea in sacul cu polen a catorva bucati de vata impregnate cu teraclorura de carbon.
Doza uzitata este 20 picaturi la kg de polen. Tetraclorura de carbon se gaseste in farmacii,
unde se foloseste ca reactiv.

48
PASTE SI AMESTECURI PROTEICEPENTRU ALBINE
Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola. Pe langa administrarea
diferitelor produse glucidice, in perioadelede crestere a puietului (cand nu exista polen
suficient in natura), folosirea lor este foarte indicata. Asa vom avea generatii tinere de albine,
bine hranite si dezvoltate. In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri proteice in
care igredientele sunt diferite:
Pasta de polen si miere

Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti miere, framantand cele doua ingrediente.
Polenul strans de albine, conditionat si conservat se macina fin. Atat mierea cat si polenul
trebuie sa provina de la familii de albine sanatoase. Corectia consistentei se face adaugand
polen sau miere dupa nevoie. Se administreaza in turtite pe folie sau tifon, deasupra ramelor.
Pasta de miere, zahar pudra si drojdie de bere
In practica apicola polenul poate fi inlocuit cu drojdia de bere inactivata. Amestecul se
face din 3 parti zahar pudra, 1 parte miere lichida, 1/2 parte drojdie de bere. Se framanta toate
ingredientele, si se corecteaza consistenta prin adaugarea de zahar pudra sau miere. Se
administreaza sub forma de turtite de 200-250 g, primavara sau vara.
Pasta de miere, zahar pudra si lapte praf 
Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf degresat. Turtitele se prepara din ½ parte
lapte praf degresat, 2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere. Se corecteaza consistenta adaugand
zahar pudra sau miere.
Amestec de sirop, polen, faina de soia
Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in amestecurile proteice. La 6 litri de sirop de
zahar, se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata. Componentele se
amesteca bine, pentru a nu face cocolosi si se administreazafamiliilor de albine in cantitate de
500 g la cateva zile.
Amestec miere, sirop, faina de soia, lapte praf, drojdie
Se realizeaza un amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia degresata, 1
parte lapte praf degresat, 1 parte drojdie de bere uscata (instant). Peste aceste componente se
toarna miere sau sirop de zahar dens pana se ajunge la consistenta dorita. Se livreaza albinelor
sub forma de turtite.

49
Amestec zahar tos si lapte praf 
Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf degresat. Se administreaza vara in
hranitor, la intervale de 1-2 saptamani. Pentru a creste interesul albinelor pentru amestec, se
poate umezi usor cu putina apa sau miere, deasupra.
Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet"
Sunt special concepute pentru hranirea acestor roiuri. Principiul de baza este acela de a nu
se folosi miere sau polen recoltat de albine. Respectand acest principiu putem avea familii
sanatoase in anul urmator formarii acestor roiuri. Amestecurile se obtin astfel: se framanta sau
se amesteca sirop de zahar sau serbet cu o cantitate de polen de porumb, alun etc, recoltat
manual de catre apicultor, prelucrat si conservat. In locul polenului se poate folosi drojdia de
bere sau alti inlocuitori ai acestuia. Cantitatea de polen sau inlocuitori nu trebuie sa
depaseasca 10-15% din cantitatea zaharului sau siropului.
Pasta de miere si pastura
O reteta mai veche, dar totusi de actualitate este pasta de miere si pastura. Cum se
procedeaza: in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger. Inainte de a ingheta pastura
(atentie, se depreciaza) si cand devin casanti, se taie in fasii prin mijlocul celulelor, care fasii
se freaca intre palme. Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere
lichefiata si se pune in borcane. Cand borcanul este aproape plin, se toarna deasupra inca un
strat de miere. Spre sfarsitul iernii, cand vrem sa hranim albinele, trecem amestecul de miere
si pastura prin masina de tocat. La 2 kg. de pasta, se toarna picurand si amestecand, 1 litru apa
calda, in care am dizolvat 20 g sare de bucatarie. Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza
deasupra ramelor. Administrarea poate dura pana la aparitia polenului in natura, din 10 in 10
zile. Pentru prevenirea aparitiei nosemozei, o parte din apa se poate inlocui cu ceai medicinal
sau Protofil.
De avut in vedere
Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri (de la rezerva stupinei); amestecurile si
pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori, se prepara in ziua hranirii si se livreaza
albinelor in doze mici; mierea folosita in amestecuri trebuie lichefiata; polenul recoltat de
albine se macina fin cu o rasnita; pastura nu trebuie sa fie veche (max. 1 an) sau inghetata;
prin folosirea amestecurilor proteice, primavara se pot activa sporii de nosema, in acest sens
trebuind luate masuri de preventie; cel mai sigur polen (din punct de vedere sanitar) este cel
recoltat manual de catre apicultor; inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta, cand nu
dispunem de polen sau pastura.

PREPARAREA SIROPULUI DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Este un inlocuitor al mierii. Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-
10 martie) si inceputul toamnei (maxim 15 septembrie). Siropul de zahar se prepara in
urmatoarele concentratii: 1/1, 3/2, 2/1. La 1/1, adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop
de zahar; la 3/2, adica 3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri sirop de zahar; la 2/1, adica 2 kg
zahar si 1 litru apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.
Apare intrebarea: ce concentratie folosim? Costica Antonescu recomanda:
"cat  priveste concentratia siropului, subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru albina
cat si pentru crescator, concentratiile 2/1 sau 3/2. Acest lucru se impune prin aceea ca la
concentratiile mai reduse albinele consuma mai mult zahar pentru prelucrarea siropului
"mierea" (20% zahar in cazul concentratiei 1/1 si numai 10% incazul concentratiei 2/1). In
schimb la completarea rezervelor de hrana in decursul  primaverii sau in cazul hranirilor
medicamentoase se foloseste siropul in concentratiede 1/1." 
Mod de preparare
Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald. Cand preparam siropul la rece, punem in
vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize, amestecand continutul pana la dizolvarea
totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total, in caz contrar aparand
cristalizarea "mierii". Prepararea siropului la cald se face incalzind apa necesara pana la
fierbere, dupa care se ia vasul de pe foc si se inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul.
50
Aceasta metoda este mai practica si mai rapida. O indicatie care trebuie respectata
intotdeauna: nu fierbeti siropul pentru ca aveti toate sansele sa cristalizeze.
Mod de folosire
Completarea rezervelor pentru iernat: aceasta lucrare incepe pe 1-5 august si are ca termen
de finalizare data de maxim 20-25 august (cu cat mai repede cu atat mai bine). Se folosesc
doze de 2-2,5 litri de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca albinele reusesc sa preia
cantitatea. Completarea cu sirop se face dupa ce s-a reorganizat cuibul urmarindu-se in special
capacirea mierii depozitate.
Hraniri de salvare, stimulare in primavara
Cu sirop 1/1, concomitent cu reducerea cuibului si impachetarea de primavara. Hranirea si
stimularea roiurilor: in doze zilnice de 200 g sirop/zi pana la aparitia unui cules natural.
Hraniri medicamentoase de primavara, vara sau toamna; concentratie1/1 conform
prospectului. Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august); concentratie 2/1 in doze mici,
zilnice. Alte situatii de urgenta aparute in stupina.
De retinut
Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2. Siropul nu se fierbe sub nici un motiv.
Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului. Se administreaza
dupa nevoi, insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub miere.

SERBET DE ZAHAR CU MIERE, PENTRU ALBINE

Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul, a venit timpul sa pregatiti un serbet mai pe
gustul albinelor dv. Acest serbet contine pe langa zahar si o anumita cantitate de miere ,ceea
ce face ca albinele sa-l consume cu o placere mare. Iata reteta de preparare:
Mod de preparare
Se amesteca 5kg zahar tos, apa 0,850 litri intr-un vas de 10 litrii. Vasul se aseaza pefoc si
fierbem 20-30 min. la fel cum am procedat in cazul serbetului simplu. Spumuirea amestecului
si stergerea peretilor vasului este obligatorie. Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita
si paharul cu apa rece, numai ca de data asta suspensia trebuie sa formeze o boaba care se
poate modela intre degete (de consistenta medie). In acest moment se adauga 800 g miere si
se mai clocoteste inca 3 min. (in tot acest timp amestecam ingloband mierea). Mierea folosita
trebuie sa nu fie zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil. Dupa ridicarea vasului de
pe foc, racim amestecul pana la 40-50 grade C si amestecam cu o lingura mare de lemn pana
la formarea serbetului. Produsul final se toarna in tavite captusite cu hartie cerata, pergament,
etc. Grosimea placilor nu trebuie sa depaseasca 1-1,5 cm.
Administrarea si depozitarea serbetului
Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate folosi ca atare, sau putem incorpora prin
framantare energica diferite adaosuri de polen, inlocuitori de polen, acizi pentru corectarea
ph-ului, medicamente, etc. Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata
tot timpul anului, in toate cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o
cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12grade C,
impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.

SERBET DE ZAHAR PENTRU ALBINE

Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de zahar.
Usor de administrat, destul de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.
Mod de preparare
In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare, dar trebuie sa va prevenim ca
primele incercari s-ar putea transforma in esecuri. Nu disperati pentru ca odata insusita
tehnologia, nu o sa mai aveti probleme. De aceea incepeti cu prepararea unei cantitati mici de
zahar. Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox, 1 kg. zahar si 0,2 litri apa. Amestecand
cele doua produse se constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu balteste. Vasul cu
amestecul rezultat se aseaza pe aragaz si se ferbe la foc moale.Nu trebuie sa grabiti fierberea;
spuma rezultata (la inceput) se indeparteaza. O operatiune foarte importanta este
51
indepartarea cristalelor de zahar (cu o carpa uda sistoarsa) ce se depun pe peretii vasului.
Durata fierberii este de 15-30 min., functie de taria focului. Cam dupa 15-20 min. se
controleaza concentratia siropului. Se ia cu o lingurita siropsi se introduce intr-un pahar cu
apa rece. Vom sti ca amestecul ajunge la concentratia optima, cand acesta ramane inchegat pe
lingurita. In acest moment se ia vasul de pe foc si se introduce in apa sa se raceasca usor (70-
80 grade C). Cu ajutorul unei linguri mari, de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu.
Odata cu trecerea timpului se constata ca solutia devine opaca, apoi se albeste. Ne oprim din
amestecat cand serbetul ajunge la consistenta si granulatia dorita. Daca prima incercare a
insemnat un esec, se adauga apa din nou si o luam de la capat.
De retinut
Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de preparare.
Nu preparati doze mai mari de 5 kg, pentru ca sunt greu de manevrat (amestecat); pentru
aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri. Spumuiti amestecul, stergeti permanent peretii
vasului, iar focul trebuie sa fie domol. Dupa fierbere si o oarecare racire, amestecati energic
crescand ritmul spre final (sensul nu conteaza). Daca serbetul este prea tare, inglobati cateva
picaturi de apa si framantati. In caz de esec, nu retopiti amestecul mai mult de 3 ori.
Administrarea si depozitarea serbetului
Serbetul se poate folosi ca atare, sau putem incorpora prin framantare energica diferite
adaosuri de polen, inlocuitori de polen, acizi pentru corectarea ph-ului, medicamente, etc.
Folosirea serbetului de zahar, sau zahar cu miere, este recomandata tot timpul anului, in toate
cazurile, cu exceptia hranirilor de completare. Se poate "fabrica" o cantitate mai mare de
serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12grade C, impachetat in pungi, sau
in recipiente etanse.

PASTA DE ZAHAR PUDRA SI MIERE PENTRU ALBINE

Un alt produs cu o eficienta mare, consumat cu placere de albine, usor de preparat si
administrat este pasta de zahar pudra si miere.
Mod de preparare
La preparare se vor avea in vedere urmatoarele: folosirea unui zahar pudra de calitate;
mierea sa provina de la familii sanatoase; mierea sa nu fie cristalizata (sau cristalizata fin, de
consistenta untului). In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o
parte miere (mierea usor incalzita). Framantarea se face energic, trebuind sa rezulte un produs
de consistenta aluatului. Corectia produsului se face prin adaugare de miere, daca este prea
tare sau de zahar pudra daca este prea moale. Este recomandat ca pentru o mai buna invertire
a zaharului sa se aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.
Mod de administrare
Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg, asezate pe folii de plastic gaurit,
tifon, etc., deasupra ramelor, unde albinele au acces direct. Se poate folosi in tot timpul
anului, in toate cazurile, mai putin la hranirea decompletare. In aceasta pasta se pot ingloba
polen, inlocuitori de polen, ceaiuri medicinale, Protofil, medicamente, etc. Este ideala pentru
hranirile de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara provizii in timpul iernii sau
primaverii.

ZAHAR CANDI SIMPLU SAU CU MIERE, PENTRU ALBINE

Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de catre apicultorii romani, datorita
usurintei in administrare si pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA. Dincolo de
toate, placile de zahar candi raman in topul preferintelor, insa exista o problema. Prepararea
necesita un instrumentar mai divers si o mai mare atentie din partea apicultorului.
Ustensilele necesare "fabricarii" sunt: oala smaltuita sau de inox 10 litri, termometru
industrial +120/+150 grade C, tavi 150/250/10 mm, coli hartie pergament, lingura de lemn sau
paleta.

52
Mod de preparare
Se amesteca in oala, 5 kg de zahar tos si 1 litru de apa. Pana incepe fierberea mai
amestecam cu lingura, din cand in cand, pentru a nu se prinde de fundul vasului. Dupa topire,
se fierbe continutul 15 min, spumuim si stergem cu carpa uda peretii oalei, dupa care se
masoara temperatura lichidului. Cand termometrul arata 116 grade C, vasul se ia de pe foc si
se lasa la racit. Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul. Cand compozitia devine mai deschisa
(catre crem) si opune rezistenta marita, se toarna in tavi. Tavile trebuie in prealabil pregatite
astfel: se umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament. Odata turnata compozitia in tavi,
aceasta se lasa nemiscata pana ce cristalizeaza. Dupa racirea totala a placilor de zahar, se scot
prin ridicarea de hartia pergament si se depoziteaza in locuri uscate si racoroase.
Mod de preparare, zahar candi cu miere
Ca si la serbet, exista varianta adaugarii unei cantitati de miere, pentru a face mai atractiv
produsul. Pentru obtinerea acestor placi de zahar candi cu miere, se procedeaza ca si in
varianta simpla. In momentul cand amestecul ajunge la temperatura de 116 grade C, se
adauga 5-600 g miere in clocot. Obtinem aceasta miere cu ajutorul unui vas cu fundul gros
(tuci, inox etc.) si amestecand continu sa nu se prinda. Dupa ce am adaugat mierea,
amestecam timp de 1 min., si luam de pefoc. In continuare procedam ca pentru reteta fara
miere.
Mod de administrare
Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna (la familiile ramase fara provizii) si
in stimularea de primavara si sfarsit de vara.

PREPARATE PENTRU ALBINE

Zaharul pudra, ceaiurile medicinale, lichefierea mierii zaharisite

Obtinerea zaharului pudra

In diferitele retete, zaharul pudra este un component de baza. Obtinerea lui se face prin
prelucrarea zaharului tos, care se poate macin acu o rasnita universala (manuala). Deoarece
macinarea este destul de dificila, recomandam procurarea unei rasnite mari, care poate fi
actionata manual sau de un motor. In literatura de specialitate se recomanda maruntirea
zaharului pe o placa dura, cu ajutorul unei merdenele. Din fericire, pentru stuparii care nu au
timp pentru aceasta lucrare, exista in comert zahar pudra gata preparat, care in ciudafaptului
ca este mai scump, elimina "bataile de cap".
Ceaiuri medicinale
Dupa cum ati observat, in toate preparatele, indiferent de consistenta lor se poate ingloba
si o anumita cantitate de ceai medicinal. Acest ceai este benefic albinelor, catre sfarsitul iernii
sau in primavara, combatand cu succes nosemoza. Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din
urmatoarele plante: sunatoare, cimbrisor, isma, musetel, coada soricelului, roinita, etc.
Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din fiecare planta uscata. In prealabil plantele se umezesc cu
0,150 l apa si dupa 10-15 minute turnam apa clocotita in cantitate de 0,850 l. Din acest ceai
folosim dozele necesare, cu mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu trebuie sa depaseasca 48
ore.
Lichefierea mierii
Mierea cristalizata (zaharisita), folosita in diferitele retete trebuie lichefiata, pentru ca
altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa de hrana.
Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare: nu incalzim mierea mai mult de 45grade C;
nu lichefiem mierea la flacara directa, ci doar cu vasul introdus intr-un altvas cu apa care
fierbe. In rest nimic mai simplu.

COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA

Fiecare dintre noi apicultorii a avut probleme mai mari sau mai mici cauzate de atacurile
daunatorilor. Fie ca acestia sunt molii, furnici, viespi, prigorii etc, atacul lor reprezinta o
problema care trebuie rezolvata. Trebuie sa va atragem atentia insa ca solutionarea
53
neajunsurilor create de daunatori, nu este intotdeauna chiar simpla, iar rezultatul final depinde
mult de seriozitatea cu care abordati problematica. In orice caz nu va limitati la aplicarea unei
singure metode si mai ales nu abandonati lupta. Iata ce posibilitati de aparare aveti:

Molia de ceara (gaselnita)

 Este un parazit care nu ataca direct albinele, acestea fiind atacate numai in stadiul de larva.
Molia se remarca insa prin pagubele pe care le produce fagurilor de ceara, atat din stupii
populati cat si celor de la rezerva, cantitatilor de ceara provenite din fagurii reformati, precum
si a puietului de albine. Combaterea moliei in stupii populati: Nu poate fi facuta prin procedee
chimice deoarece substantele folosite sunt daunatoare pentru albine. Putem insa ajuta albinele
sa se apere singure, daca adoptam cateva masuri simple: fagurii atacati se curata manual de
larvele si gogosile parazitului, restrangem cuibul pentru a crea o densitate mare de albine pe
faguri, intarim familiile slabe atacate de molie cu albine din alti stupi. Protejarea fagurilor de
rezerva: Conservarea fagurilor de rezerva se face cu ajutorul substantelor chimice. In acest
scop apicultorul trebuie sa-si construiasca un dulap pentru depozitare, prevazut cu rastele.
Daca nu dispuneti de un dulap, tratarea si depozitarea fagurilor se face in corpuri de stupi.
Substantele chimice folosite sunt:
  Anhidrida sulfuroasa(batoane de sulf): Sulful este o substanta eficienta in combaterea
moliei. Trebuie insa sa stim ca fumigatiile cu sulf omoara numai molia adulta, aplicarea
tratamentului trebuind repetata la trei saptamani. Fagurii se aseaza in dulap sau in 2-3-4
corpuri de stup stivuite, din care primul trebuie lasat gol.Batonul de sulf se aprinde, se aseaza
pe o cutie metalica, gaurita si prevazuta cu un grilaj, doza fiind de 50 g sulf la 1m cub volum.
Partea superioara a stivei de corpuri se astupa cu o panza de sac. Apicultorul trebuie sa se
protejeze si sa nu inspirefumul toxic. Batoanele de sulf le gasiti in magazinele metalo-
chimice, magazinele cu produse chimice de combaterea daunatorilor in agricultura, acestea
fiind folosite si la dezinfectarea butoaielor pentru vin.
 Acid acetic industrial : Se poate folosi cu succes in combaterea daunatorului. Se aseaza tavite
cu acid acetic industrial in concentratie de 65-95%, cate 2 ml acid la litru de volum, in partea
de jos a dulapului sau a stivei de corpuri. Aplicarea unui numar mare de tratamente cu acid
acetic industrial poate duce insa la corodarea sarmei de fixare a fagurilor.
Dibromura de etilena: Cei ce pot procura aceasta substanta au la dispozitie un tratament
foarte eficient. Fagurii se depoziteaza in stive de corpuri de stup. Peste deschiderea din partea
de sus a stivei se pune o panza de sac, iar pe aceasta panza substanta activa. Dozajul ideal este
de 30-50 cm cubi/un m cub ocupat cu faguri. Atentie mare pentru ca substanta este foarte
toxica, camera trebuind a fi bine  ventilata. In incheiere trebuie sa va mai dam doua informatii
utile:
- dupa executarea unui tratament contra gaselnitei, fagurii se aerisesc 48 de ore inainte de a fi
introdusi in stupi.
- la temperatura de 0 grade C, larva, nimfa si molia adulta mor asa ca iarna nu mai sunt
necesare tratamente.

54
Viespea(viespea comuna, etc.)
  Nu vom insista cu o clasificare a viespilor pentru ca toate pot crea pagube in stupina. Cea
mai eficienta metoda de combatere a lor este depistarea si distrugerea cuiburilor. Distrugerea
cuiburilor se face prin pulverizarea cu un spray insecticid, operatiune care daca este facuta
primavara are o eficienta marita. O alta metoda de combatere destul de eficienta este
instalarea in stupine sau pavilioanele apicole a unor capcane. Construiti aceste capcane
folosind sticle de plastic (peturi), in care se introduce un sirop aromatizat. Acest sirop se
prepara din apa, miere sau zahar 5-8% si 1% otet pentru aromatizare. Se umplu 20% sticlele
cu acest sirop si fara capac se agata in stupina. Viespile atrase de aroma siropului intra in
capcana si se inneaca. Pentru a spori eficienta capcanei, sticla se agita de 2-3 ori pe zi astfel ca
peretii interiori sa fie umezi.
Furnicile
Sunt situatii in care si furnicile pot cauza mari prejudicii in stupina. Cand atacul lor devine
suparator si pagubos, apicultorul incepe combaterea. Se desfac musuroaiele de furnici, se
prafuiesc cu substante insecticide si apoi se acopera. Ideal este sa avem fiecare stup asezat pe
un suport , astfel incat picioarele sa poata fi unse la nevoie. Ca substante de ungere putem
folosi fenolul, naftalina, floarea de sulf. Pentru o mai buna fixare in prealabil se aplica un strat
subtire de ulei ars sau orice substanta lipicioasa.
Prigoria
  Prigoria este o mare consumatoare de albine. Incercarea distrugerii acestor pasari prin
amplasarea de diferite capcane este o masura fantezista si fara eficienta. Singura metoda buna
pentru a scapa de atacul pasarilor este amplasarea de sperietori.
In acest scop agatam de prajini inalte pasari moarte cu aripile desfacute, iar daca avem
chiar prigorii moarte (impuscate), e chiar mai bine.
Soarecii
  Atacul soarecilor este periculos mai ales iarna cand familia de albine este stransa in
ghemul de iernare si nu se poate apara. O masura de precautie pentru a opri patrunderea in
stup a soarecilor este instalarea banalei gratii anti soareci la urdinis. Pentru o buna eficienta se
are in vedere ca instalarea sa se faca la timp. Daca ataculeste puternic se trece la starpirea
sistematica a rozatoarelor prin instalarea de capcane cu momeli otravite. O posibila capcana
se construieste asezand pe o caramida o bucata de tigla. Sub cutele tiglei se aseaza (pana se
obisnuiesc soarecii), grau curat, iar dupa 7-8 zile acest grau se inlocuieste cu grau otravit.
Tigla estefolosita pentru a evita ca alte animale sa ajunga la otrava.

VARROZA ALBINELOR
Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi, la sfarsitul
deceniului 7, este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de
speranta pentru eradicarea ei. Boala este produsa de un acarian, Varroa Jacobsoni, care ataca
albinele in toate fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat, pe o perioada de 2-3 ani,
ducand in final la distrugerea acestora. In apicultura varroza a devenit prioritatea nr 1, fiind
imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.
Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul este pestrit, larvele mor in pozitii
nefiresti, albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul, mortalitate mare in faze
avansate. Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag, patrunderea in
stupina a materialului genetic fara certificat sanitar etc.
Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata. Pentru a depista la timp
boala si a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi examinarea
foii de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea; daca in lunile iunie si
iulie cad intre 5-10 bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda este
examinarea celulelor ce contin puiet de trantor; acarianul are o predilectie pentru acest puiet si
apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava e situatia. In ultima
55
faza de infestare, acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe albine si trantori daca privim
cu atentie. Un lucru trebuie inteles de la inceput: cand ne tratam albinele obtinem numai o
reducere masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In principiu,
stupina ar trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor (pastoral, vecinatati)
nu favorizeaza aceasta stare.
Tratament Varroza cu Varachet
Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact
molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat corect duce
la reducerea masiva a parazitilor. Un dezavantaj: prin modul de administrare (fumigatii), nu
actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai eficiente tratamente sunt cele de
toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet capacit. Retineti acest lucru pentru ca este
foarte important.
Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a disparut se
fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua
tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia. Intervalul intre
tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C. Prin urdinis,
asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care picuram substanta activa :
2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru uncorp Dadant si 4 picaturi pentru un
stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii: nu inhalati fumul si mai ales supravegheati stupii,
pentru ca este pericol de incendiu. Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand
majoritatea albinelor sunt instup. Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica
albinele. Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii.
In primavara se mai face un tratament (o singura administrare), profitand de faptul ca puietul
este putin extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa

 
extragerea mierii de salcam, insa avand in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare de
contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.
Tratament Varroza cu Mavrirol
Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta activa
este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate, actionand prin
contact. Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10 familii. Dupa terminarea
tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor inghemul de iernare, se introduc
fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in contact cu fagurii
(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib, actionand latent prin contact. Mare
atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile (si pe cele cazute pe fundul stupului),
pentru ca riscati sa contaminati mierea. Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o
prelungirefericita a celui cu Varachet, astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat
intoamna.

56
Tratament Varroza cu Acid Formic
In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza asupra
produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica". Acidul formic fiind o
componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat. Folosirea lui de
catre stuparii romani este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid formic nu se face inainte
sau in timpul culesului, cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii dupa ce
ridicam mierea din stupi. Conform literaturii de specialitate si tratamentele de primavara duc
la cresterea procentului de reziduri dinmiere si ceara.
Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic
inconcentratie de 60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat, deci
pentru un corp Dadant aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata pe
fundul stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentruca albinele sa nu intre
in contact cu substanta activa.
Tinem placuta in stup 5-7 zile, facem o pauza de alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de
3 ori, in total fiind facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25
grade C.
Ca o recomandare suplimentara; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul si
fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma folosirii acestui
tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite. Asezarea
placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza matca.
Tratament Varroza cu metode bio
Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor; apicultorii
trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze astfel pentru a-l
inlatura; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului si dupa
ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti, insamantat isi capaciti sa fie recoltati. Cealalta
varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la marginea cuibului
si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost insamantata si capacita. Trebuie spus ca
aceste metode nu ne scapade acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.
Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele de
combatere in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de medicamente si metode
de care romanii doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic. Ceea ce trebuie sa
stim este ca aplicand cu discernamant si la timp ceea ce avem, putem obtine rezultate bune.

NOSEMOZA ALBINELOR

Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei
factorilor favorizanti in stup:

57
lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii; rezerve de hrana slab calitativa (miere de mana,
necapacita); adaosuri proteice necorespunzatoare; lipsa curateniei si nedezinfectarea stupilor;
umiditatea crescuta; iernarea grea si neconfortabila.
Boala este cauzata de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se
activeaza la aparitia conditiilor prielnice.
La o infestare incipienta cu nosema, semnele clinice sunt mascate, fiind vizibile numai
cand incarcatura per individ de paraziti ajunge la oanumita limita. Practic nosemoza netratata
latimp scurteaza viata albinelor, reduce drastic capacitatea de productie. In final se ajunge
pana la disparitia definitiva a familiilor, printr-o decimare rapida.
Semnele clinice
Urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor
micicordoane intrerupte; albinele prezinta abdomenul umflat; o stare de slabiciune a intregii
familii; neingrijirea adecvata a puietului. Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si
la alte boli (vezi diareea), punerea unui diagnostic sigur este mai complicata, necesitand
examinarea probelorde catre un laborator specializat. Totusi cand boala este avansata si
stuparii pot puneun diagnostic corect, prin cercetarea catorva albine moarte. Se procedeaza in
felul urmator: se ia albina, separam capul de corp si cu o pensetafina, scoatem intestinele.
La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu, pecand la cea bolnava culoarea este
alb-laptoasa.
Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei
- inlocuirea la max. 2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi; exista metode de inlocuire anuala a
fagurilor, dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou, este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece; si ramele vechi care nu mai pot
fi dezinfectate corect, se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile, indiferent de varsta si calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv), sau de cate ori este nevoie(dupa
constatarea bolii); la utilajele si uneltele metalice, se fac fumigatii cu formol 3%; aceste
dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri sau
amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in
miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.
Tratament Nosemoza cu Protofil
In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul "Protofil". Este un extract din
ingrediente naturale care nu creaza prejudicii, nici albinelor, nici produselor stupului. Prin
continutul de principii active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia enzimatica
digestiva a albinelor si larvelor, inhiband parazitul. Mod de administrare: Protofilul se
administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar, miere si zahar, cate 34 ml/kg. Se
administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completaresau primavara in pasta sau
siropul de stimulare. Tratamentul se executa de cate ori este nevoie, cu o singura conditie :
cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80ml/familie/an.
Pentru o reusita deplina cititi cu atentie prospectul producatorului si respectati dozele de
administrare.
Tratament Nosemoza cu FumidilB
Un alt preparat, mai vechi, adus din import si din pacate nu prea folosit de stuparii
romani este Fumidil B. In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru tratamentul
nosemozei. Ca principiu activ, Fumidil B, are la baza antibioticul fumagilina. Administrare:
se administreaza amestecat in sirop astfel: la o colonie mare 25 g principiu activ la1litru sirop,
la una medie 18 g/0,750 litri sirop, iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop. Aceste cantitati se
administreaza saptamanal. Sunt doua moduri de administrare: in hrana albinelor, cu
58
preparatul livrat in hranitor; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul ramas,
livrat ca hrana.
In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile, intre administrare.
Dupa cum vedeti tratamentul este de durata, iar prin faptul ca principiul activ este un
antibiotic, exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin sezon activ.
Recomandam mare precautie.
Tratament Nosemoza - Neconventional
Unii stupari romani mai folosesc un ceai de plante (cimbru, coada soricelului etc.) la care
adauga o mica cantitate de macerat de usturoi. Componentele se amesteca cu750 g sirop de
zahar si se da albinelor in portii de 200 g. Conform celor spuse in multe cazuri s-au obtinut
rezultate bune.
Concluzii
Orice tratament folositi, respectati dozele, modul de administrare recomandat, perioada
etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice, pentru ca
altfel rezultatele vor fi minime.

O NOUA AMENINTARE PENTRU COLONIA DE ALBINE

Este gandacul mic de stup un nou parazit ce ameninta coloniile de albine din Romania.
Daca da,ce este de facut? Articolul raspunde la unele din intrebarile dumneavoastra:
Gandacul mic de stup - Aethina Tumida
 Autor : Drd.biolog expert Chioveanu GabrielaInstitutul de Diagnostic si Sanatate Animala -
Bucuresti 

Aethina tumida (Murray)

– gandacul mic de stup, face parte din fam. Nitidulidae, ord. Coleoptera, clasa Insecta. Este
originar din Africa de Sud si initial traia numai în zonele cu climat sub tropical. În 1998 a fost
identificat si pe continentul american, în SUA, unde pana in prezent s-a raspandit cu
repeziciune în 8 state. S-a observat ca s-a adaptat foarte usor la conditii climaterice noi, deci
este posibil sa apara si în alte tari. Consideram oportun cunoasterea unor elemente de
identificare pentru a impiedica intrarea accidentala si raspandirea în tara noastra a parazitului,
precum si posibilitatea alertarii specialistilor în cazul semnalarii acestuia. Gandacul mic de
stup apare în urma unei metamorfoze complete: ou – larva - pupa si stadiul adult.
Oul
de Aethina tumida este alb si defiu, de 1,4 mm lungime si 0,26 mm latime similar ca aspect
cu oul de albina dar de dimensiuni mai mici. Ouale sunt depuse sub forma unor mici gramezi
de dimensiuni variabile si cu aspect neregulat. Femela prefera sa depuna ouale în mici
excavatii, deci pot exista oriunde în interiorul unui stup atat pe inventarul apicol cât si fagure.
Perioada de incubatie dureaza de la 1 zi pana la 6 zile, functie de conditiile de microclimat.
Larva
este stadiul din dezvoltarea insectei care provoaca cele mai grave daune unei colonii de
albine. Este de culoare alb-galbuie, cu aspect si defiu si are aprox.1cm. lungime. Poate fi usor
confundat cu larva de gaselnita mare (molia de ceara) Galleria melonella, dar se deosebeste de
59
aceasta prin cele 3 perechi de picioare anterioare, proeminente, cu care este prevazuta larva
gandacului mic de stup. Stadiul larvar dureaza de la 10 la 14 zile, dar poate dura chiar mai
mult. Se înregistreaza mortalitate naturala crescuta în stadiul în care larva ajunge la maturitate
si se transforma în pupa. Deci, în stup la un moment dat, fara o cauza determinata se pot
observa multe larve moarte.
Acest aspect trebuie sa alerteze apicultorul.
În perioada de tranzitie de la larva la pupa, insecta este foarte vulnerabila. Larva intra în
pamântul din fata stupului, isi formeaza o galerie, care se termina printr-o celula, unde se va
transforma în pupa.
Pupa
este la început de culoare alba, dupa aceea începe si se pigmenteze. Stadiul de pupa dureaza
între 15 si 60 de zile, dar majoritatea gandacilor ies din sol dupa 4 saptamâni.
 Acesta, este un argument în plus pentru a se întelege de ce trebuie ca oglinda stupului sa fie
permanent curatata si dezinfectata.
 Adultii
nou iesiti au o culoare galben – maronie, aspect luminos, pentru ca în scurt timp chitina
devine maro închis si în final neagra. In primele doua zile dupa ce au iesit din pamant, adultii
sunt foarte activi, îsi iau zborul foarte repede si se orienteaza dupa lumina, pana intalnesc o
colonie de albine. Dupa ce patrund în colonia de albine, treptat activitatea lor se reduce si se
localizeaza initial in zonele mai putin luminate, cum ar fi fundul stupilor sau la îmbinarile
peretilor acestora. Femelele încep sa depuna oua numai la o saptamâna dupa propria
emergenza din sol. Deci, adultul paraziteaza colonia de albine, are la maturitate aprox. 0,5 cm.
lungime si 0, 25 cm latime, aripi chitinoase care nu acopera întregul abdomen, chitina de
culoare neagra si acoperita de peri fini, care face dificila apucarea lor cu mana. În functie de
conditiile de mediu traiesc de la câteva zile (1-2 saptamani) pâna la 6 luni.
Gandacul mic de stup nu este considerat o problema majora pentru coloniile de albine din
Africa de Sud, dar a devenit o problema pentru cele din America. Identificarea acestuia în
multe state din SUA a fost facuta concomitent cu semnalarea unor depopulari masive
înregistrate de catre apicultorii, la stupinele din aceleasi regiuni. Apicultorii relatau faptul ca
desi luau masuri pentru combatere gaselnitei, un numar foarte mare de larve de culoare alb-
galbuie persista in stupi si în magazia de faguri. Aceste larve ca urmare a metabolismului
foarte intens, se hraneau cu rezervele din stup, iar excrementele lor provocau fermentarea
si alterarea mierii. Depopularea coloniilor de albine se accelera pâna la disparitia totala a
acestora. Ulterior s-a dovedit ca larvele apartin acestui gandac mic de stup si nu gaselnitei. Se
stie cu certitudine ca gandacul mic de stup traieste ca parazit în cadrul coloniei de albine.
Se considera ca stupinele care nu practica pastoralul si stau pe vatra permanenta, sunt mai
susceptibile de a fi parazitate.
De asemenea s-a dovedit ca insecta prefera uneori habitatul pajistilor si crengile copacilor.
Parazitul sapa galerii prin fagurii din interiorul stupului si provoaca distrugerea puietului de
albine si a rezervei de hrana (miere si polen). Când infestatia este puternica albinele împreuna
cu matca parasesc stupul. Aethina tumida cauzeaza alterarea si fermentarea mierii datorita
produsilor de excretie rezultati în urma metabolismului intens al larvelor si adultilor, ducând
în final la distrugerea totala a coloniei de albine. Parazitarea coloniei determina stoparea
depunerii pontei de catre matci si parasirea stupului.
In urma unor studii proprii facute în colaborare cu specialistii de la Institutul
de Agronomie Bucuresti si Facultatea de Biologie, la solicitarea Institutului de Cercetare-
Dezvoltare pentru Apicultura, s-a dovedit ca aceasta insecta nu face parte din entomofauna
României.
Desi Comisiile de specialitate din Uniunea Europeana au alertat statele membre de
pericolul pe care îl reprezinta acest parazit si a interzis importul de material biologic (matci,
roiuri, familii) din tari terte, acesta nu a fost semnalat pâna în prezent în nici o tara din
Europa. In tarile în care a fost semnalat (tari din Africa si America de Nord), eradicarea este

60
posibila numai prin distrugerea stupilor infestati si arderea acestora sau congelarea
inventarului apicol.
Nu sunt autorizate pâna în prezent folosirea pesticidelor sub forma unor medicamente
specifice de combatere. Consideram ca acest articol contine elementele minime de
identificare, de aceea orice suspiciune de existenta a unui astfel de parazit într-o stupina din
Romania, se sesizeaza autoritatile sanitare veterinare, la Institutul de Diagnostic si Sanatate
Animala direct sau la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru ApiculturaBucuresti,
laboratorul de Patologie apicola. Atragem atentia si pe aceasta cale despre necesitatea de a nu:
introduce în stupina material biologic (matci, roiuri, colonii dealbine) necontrolat de catre
autoritatea sanitara veterinara, sau alt specialist autorizat în domeniu, importa material
biologic, indiferent de tara de provenienta, fara certificat sanitar veterinar care sa ateste starea
de sanatate a acestuia. Este dovedit faptul ca, schimburile comerciale de matci si roiuri, sau
familii de albine, pe baza de "troc" care ies de sub monitorizarea autoritatilor sanitare
veterinare sunt cele mai frecvente surse pentru agentii etiologici ai bolilor parazitare si
infectioase, existente.

PUIETUL VAROS
Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de
ciuperci. Nu este o boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza
o crestere a frecventei de aparitie, am considerat necesar sa o aducem in prim-plan.
Manifestare clinica
- pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte, uscate si mumificate
- puietul moare in stadiu de larva si preninfa
- culoarea puietului atacat este alba, gri sau negricioasa
- fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat 
- boala prefera (pentru a cata oara?), puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de
lucratoare.
Raspandire si frecventa de aparitie
- ratacirea albinelor sau furtisag
- schimbul de faguri
 - folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate, etc.
Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita. Dupa cum
am mai spus, numarul stupinelor infectate creste alarmant.
Prevenire si combatere
La aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva. Familiile slabe, umiditatea
crescuta in stup, polenul umed, cuibul largit fara discernamant, sunt factori favorizanti. In
literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o"boala secundara", si ca aparitia are o
frecventa crescuta la familiile atacate de varooza. Practic puietul varos "nu se dezvolta in
tesutul larvelor sanatoase".
Tratament Puiet Varos
In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN. Acesta se presara pe rame si
pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. Se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7 zile intre
ele. Inainte de a trece la tratamentul medicamentos, incercati sa eliminati boala astfel:
- reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos, neocupati bine de albine
- eliminarea fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si
dezinfectati
- dezinfectati fundul stupului, pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost scoase de
albine
- imbunatatiti ventilatia, reduceti umiditatea stupului
 - stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul de curatire.
Dupa cele mai recente cercetari, cea mai importanta si eficienta masura de eradicare a
bolii, este schimbarea matcii in familiile afectate. Schimbarea matcii se va face numai dupa ce
s-au luat masurile expuse mai sus.
61
DIAGNOSTICAREA FAMILIILOR DE ALBINE
Multi apicultori (mai ales cei incepatori), intampina dificultati deosebite in a diagnostica
starea de sanatate sau de comfort biologic a familiilor de albine. Din aceasta cauza, numarul
interventiilor din cuib creste, multe dintre acestea putand fi evitate. Trebuie sa va ganditi ca
un numar redus de controale au un impact pozitiv atat asupra familiilor de albine cat si asupra
productivitatii muncii. Apicultorii trebuie sa invete a depista problemele aparute fara sa faca
interventii majore in cuib.
Observatii vizuale ale apicultorului - zborul albinelor
  Simpla observatie a zborului albinelor ne poate oferi informatii utile, apicultorul avizat
tragand concluziile necesare:  
1 - La zborul de curatire albinele nu ies din stup. Verificam daca urdinisul este liber, curatam
cu o sarma resturile daca este obturat. In cel mai rau caz familia este moarta.
2 - Albinele ezita sa intre in stup si se plimba dezorientate pe peretele frontal, cautand parca
ceva, trebuie sa ne asteptam ca acestea sa-si fi pierdut matca.
3 - Albinele intra fara ezitare in stup inseamna ca familia de albine are matca deci nu trebuie
sa ne facem griji in aceasta privinta.
4 - Albinele ies din stup si pe vreme rece indica o lipsa acuta de apa datorata cresterii
puternice de puiet. Este un semn ca lucrurile merg bine in dezvoltarea generala. La fel,
frecventarea masiva a adapatorului, in aceleasi conditii meteodificile este legata de cresterea
accelerata a puietului.
5 - Albinele aduc mult polen inseamna cresterea masiva de puiet de toate categoriile si
varstele. Este un semn de normalitate.
6 - Albinele frecventeaza gramezi de rumegus umed, scurgeri de balegar de langa grajduri, ne
indica o lipsa acuta de substante proteice (polen). Polenul fiind insuficient,ele cauta sa
suplineasca cumva aceasta lipsa.
7 - Albine multe pe scandura de zbor, care isi balanseaza abdomenul, si au capul orientat spre
camp, indica un cules bun. Daca albinele au capul orientat inspre urdinis culesul este la final,
sau nu exista cules.
8 - Albinele care zboara dansand in fata urdinisului (aparent fara un motiv anume), sunt albine
tinere care fac zborul de recunoastere.
9 - Albinele moarte in fata stupului situatie dublata de lupta dintre albine pe scandura de zbor
ne indica un furtisag puternic.
10 - Albinele care intra sau ies sunt fara stransura cele de pe scandura de zbor stau nelinistite,
trantorii isi intensifica activitatea inseamna ca familia se pregateste de roire.
11 - Albinele incep sa alunge trantorii din stup acestia incercand sa intre dar fara a fi lasati,
inseamna ca familia se pregateste de iernare.
Examinarea de catre apicultor a resturilor eliminate din stup
  O alta sursa de documentare si de apreciere a situatiei este examinarea resturilor scoase de
albine in fata stupului sau scoase de apicultor de pe fundul stupului.
1 - Puietul mort scos primavara devreme de catre albine in fata stupului indica existenta asa
numitului "puiet racit".Vina pentru prezenta acestui puiet mort apartine de multe ori
apicultorului care nu a stiut sa extinda cuibul in raport cu puterea familiei.
2 - Cristale de miere pe fundul sau in fata stupului indica prezenta mierii cristalizate care nu
poate fi valorificata de albine in lipsa apei. Situatia se intalneste mai ales iarna.
3 - Albine moarte si mucegaite ne indica prezenta bolii numita aspergiloza, care apare in
principal din cauza umiditatii crescute in stup. Umiditatea excesiva este provocata de
ventilatia ineficienta.
4 - Albine moarte cu aripile detasate de corp, cu malformatii, indica o acarioza in stadiu
avansat datorata lipsei tratamentelor sau a tratamentelor facute incorect.
5 - Puiet pietrificat scos de albine pe scandura de zbor, indica prezenta bolii numita popular
"puiet varos". La aparitia acestor simptome stuparul trebuie sa ia masuri sanitare urgente.

62
6 - Gramezi de ceara si/sau albine fara cap indica prezenta unui soarece in stup. Fenomenul se
intampla in perioada rece, cand nu s-au pus gratii de protectie la urdinis.
Examinarea acustica a familiilor de albine de catre apicultor
  Si examinarea acustica a familiilor de albine se inscrie in seria de metode folosite de
apicultor pentru a depista situatiile nedorite aparute iarna in familiile de albine. Iata cateva
situatii :
1 - Familia de albine nu raspunde la nici un stimul extern aplicat de apicultor (cicaniri in cutia
stupului). Daca nu se obtine nici o reactie cel mai probabil familia de albine este moarta.
2 - Un zumzet slab si prelungit de parca am ravasi niste frunze uscate ne arata ca familia de
albine a ramas fara provizii si ca este in pericol sa moara de foame daca nu intervenim la
timp.
3 - Un zumzet slab si plangator indica ca familia de albine a ramas fara matca. Stuparii au
denumit acest sunet caracteristic "bocetul albinelor".
4 - Daca familia de albine raspunde cu un zumzet uniform, care creste rapid inintensitate si
scade la fel de rapid, indica ca familia ierneaza in conditii normale, fara probleme deosebite.
Examinarea olfactiva a familiilor de albine.
  La simpla ridicare a capacului apicultorul poate sa depisteze unele boli aparute, folosindu-
si simtul olfactiv, asta mai cu seama in perioadele calde ale anului.
1 - Mirosul neplacut de otet indica imbonlavirea familiei de albine de locaeuropeana. Acest
miros este dat de descompunerea puietului necapacit.
2 - Mirosul caracteristic de clei de oase indica prezenta locii americane. Mirosul este dat de
puietul capacit descompus.
3 - Mirosul acru care de multe ori il simtim si prin urdinis ne indica ca albinele sufera de
diaree sau de nosemoza. Ambele boli au cauze bine stiute si se vor aplica masurile adecvate.
4 - Mirosul placut, intalnit mai ales vara si primavara, pe care il emana familia de albine
indica ca totul merge perfect si ca ne-am facut treaba asa cum trebuie, spre avantajul nostru si
al albinelor. Dupa cum ati citit in cele scrise mai sus, o cunoastere buna a albinelor ne
scutestede mari neplaceri. Bineinteles ca pe langa toate acestea, daca o sa cititi cu atentie
literatura de specialitate si cu timpul din experienta proprie o sa gasiti si alte indicii. Succes si
mai ale sapati adanc. Aveti o viata inainte!

LOCA EUROPEANA
Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila. Loca
europeana nu trebuie niciodata confundata cu cea americana, pentru ca nu are un impact la fel
de grav, decat daca nu o combatem. Primul sfat: daca constatati prezenta bolii, nu va repeziti
direct la antibiotice, pentru ca de multe ori albinele reusesc sa invinga boala, daca luam
masurile adecvate.
Manifestare clinica
Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine, decat loca americana. Cu
precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara (3-4 zile) si mai rar larvele capacite.
Perioada de aparitie este in primavara, in preajma primului cules principal (salcam) sau
intre culesuri, de unde se trage concluzia ca ataca familiile de albine cand sunt in dificultate.
Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice: faguri pestriti; larvele moarte sunt
rasucite in celule, fiind atacate cu precadere larvele necapacite (nu lipsesc insasi cele
capacite); larvele descompuse sunt de culoare cafenie inchisa; capacelele celulelor atacate
sunt infundate si cel mai probabil si gaurite; mirosul larvelor moarte este de "acru", fiind
similar cu cel al otetului.
Daca ati citit la loca americana despre "proba betigasului", aflati ca la loca europeana nu se
formeaza filamente (masa descompusa nu se intinde, decat in cazuri rare).
Modul de raspandire -
Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane: albine hoate sau ratacite,
miere contaminata, unelte contaminate si toate celelalte.

63
Combatere si tratament
Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din iarna. Prezenta
altor boli si mai cu seama a nosemozei, constituie un factor favorizant, la fel si absenta
culesurilor in primavara. Din fericire familiile afectate reusesc de foarte multe ori sa inlature
natural boala, instinctul lor de curatire fiind cel care le ajuta. Ce avem noi ca "stupari
responsabili" de facut:
In primul rand ar fi asigurarea unui bun cules, sau daca nu hranim artificial; indepartam
toti fagurii afectati de boala pentru a ajuta albinele sa-si faca curatenie; stropim toti fagurii cu
sirop de zahar cu acelasi scop de stimulare a instinctului de curatenie; in cazurile mai grave se
poate proceda la inlocuirea matcii, banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului, ar da un ragaz
albinelor sa curete fagurii.
In cazuri foarte grave, daca nu putem controla boala, se fac tratamente cu antibiotice -
TERAMICINA, ERITROMICINA, LOCAMICIN- insa stiti ca aceasta masura are si
consecinte nedorite.
Toate masurile si tratamentele trebuie completate de o dezinfectare la "sange" a stupilor,
ramelor, uneltelor, fagurilor cu hrana, etc.
Sfaturi finale
Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor; NU faceti tratamente preventive
cu antibiotice; aplicati masurile igienico-sanitare; schimbati toti fagurii la 2 ani, ca masura de
preventie.

TRATAMENTUL ALBINELOR CU ANTIBIOTICE

Dupa cum se stie, folosirea antibioticelor in apicultura nu este recomandata. Totusi, sunt
cazuri de forta majora in care acestea se pot utiliza, cu respectarea precautiilor recomandate.
In acest sens am primit de la cer.Gabriela Chioveanu urmatoarele precizari:
Tratarea cu antibiotice a familiilor bolnave de loca americana si europeana
 Autor : Drd. biolog expert Chioveanu Gabriela Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala -
Bucuresti 
In stupinele unde diagnosticul de loca americana si europeana a fost confirmat prin analize
de laborator, tratamentele cu antibiotice se aplica in familie, dupa ce fagurii cu puiet afectat de
boala au fost topiti si inlocuiti cu faguri din rezerva.Tratamentele cu antibiotice recomandate
de autoritatile sanitare veterinare dinRomania si autorizate a se folosi sunt: 1). Tratamentul cu
LOCAMICIN  conform prospectului redactat de producator; 2). Tratamentul cu
OXITETRACICLINA. Doza este de 0,5 - 0,75 g oxitetraciclina la 1 l de sirop, cate 250-500
ml / administrare/ familie, in functie de puterea familiei si gravitatea bolii. Pentru a avea
eficacitatea scontata, se efectueaza neaparat 4 – 5 administrari cu sirop medicamentat/familie,
la interval de 4-5 zile. De asemenea, antibioticul nu se amesteca cu siropul decat inainte de
administrarea acestuia, si pentru a nu se degrada, nu se adauga in siropul fierbinte (este
acceptata o temperatura de 40 C, cat se suporta prin incercare cu mana). Stupina afectata seva
trata si in primavara anului urmator. Mierea depozitata de albine in faguri dupa aplicarea
tratamentului cu antibiotice nu poate fi comercializata la export. 3). Tratamentul cu
ERITROMICINA se face numai la indicatia specialistului care a diagnosticat boala.
Eritromicina este antibioticul alternativ acceptat si autorizat, pentru ca sunt unele tulpini
bacterinene care au capatat rezistenta la oxitetraciclina. Deci, daca specialistul a identificat o
tulpina rezistenta la oxitetraciclina atunci va indica aplicarea unui tratament cu eritromicina.
Doza este de 0,3 g eritromicina la 1 lsirop, cate 250 - 500 ml/familie, de 2 ori la interval de 3
zile, apoi inca de 3 ori lainterval de 7 zile. 4). Sunt interzise in UE si Romania folosirea de:
streptomicina, nitrofuran, sulfatiazol, acid nalidixic si cloramfenicol. 5). In SUA se foloseste
ca antibiotic alternativ pentru tulpinile rezistente la oxitetraciclina, TYLOSINA.
 ACEST PRODUS NU ESTE TESTAT IN C.E. SI NICI IN ROMANIA PENTRU
FAMILIILE DE ALBINE.
6). Totodata trebuie sa fac precizarea ca: oxitetraciclina este totuna cu teramicina si ca
LOCAMICINUL are ca substanta activa tot oxitetraciclina.
64
MEDICAMENTE SI SUBSTANTE DE UZ APICOL
In aceasta pagina vom prezenta medicamentele folosite in combaterea bolilor si
daunatorilor albinelor, substante dezinfectante si modul lor de folosire. Mentionam ca nu toate
aceste produse sunt aprobate in Romania si ca eficienta lor depinde de mai multi factori :
respectarea dozajelor si modului de administrare, conditii externe de mediu, rezistenta
biologica a familiilor de albine, gradul de infestare etc.

MEDICAMENTE ANTIVARROA-ACARICIDE
 
Varachet - varachet forte
Varachet un medicament folosit in combaterea varroozei, aprobat si folosit in Romania de
mai multa vreme, avand ca substanta activa amitraz-ul.
Se administreaza mai multe tratamente familiilor de albine, pe tot parcursul sezonului
activ. Cele mai eficiente tratamente se fac toamna cand in stup nu mai exista puiet capacit. O
schema de tratare clasica este urmatoarea: un tratament primavara cand albinele isi incep
activitatea, un tratament la 10 zile dupa primul, un tratament dupa extragerea mierii de
salcam, un tratament in luna august dupa extragerea mierii de floarea soarelui. Toamna se mai
fac 3 tratamente in septembrie si octombrie, cu 7-10 zile interval intre ele, din care ultimul
(foarte important) in lipsa puietului capacit. Mod de administrare, dozaj: se folosesc 2 picaturi
de substanta activa/corpmultietajat, 3 picaturi/corp Dadant, 4 picaturi/corp orizontal. Dozajul
se refera la volumul delimitat de diafragma intr-un stup. Se impregneaza benzile (in prealabil
ondulate) cu substanta activa corespunzatoare volumului si asezate pe mici gratare de sarma
se introduc aprinse in stup. Urdinisul se tine inchis 15-20 min.
Conditii de indeplinit: temperatura mediului min. 12 grade C, arderea completa si fara flacara
a suportului, etansarea perfecta a stupului, masuri de precautie sporite pentru apicultor
deoarece inhalarea produsului este nociva. Aprecieri finale: in ultimii ani eficacitatea
Varachetului a scazut in unele cazuri. Mult mai indicata este folosirea medicamentului
Varachet Forte, care este o formula imbunatatita (s-a adaugat o noua substanta). O eficacitate
marita a Varachetului se constata cand tratamentul este urmat de folosirea Mavrirolului.
Mavrirol - banda impregnata
Mavrirol este un medicament aprobat in Romania. Acest medicament este comercializat
sub forma de benzi textile impregnate cu substanta activa. Banda se taie in bucati de 25 cm
care se introduc cate doua pentru familiile puternice si cate una pentru roi sau familii slabe.
Substanta activa actioneaza prin contact direct cu toate categoriile de indivizi din familia de
albine. Benzile se aseaza deasupra ramelor transversal, iar dupa 7-8 zile se suspenda vertical
intre ramele 3-4 si 7-8. Primavara se mentin in stup 45 de zile, iar dupa ultimul tratament cu
Varachet din toamna sunt lasate toata iarna. Aprecieri finale: instalarea benzilor cu substanta
activa se face cand albinele nu sunt stranse in ghem, iar benzile cazute pe fundul stupului se
vor scoate neintarziat pentru a nu fi uitate acolo.
Apistan - banda impregnata
Apistan este un medicament aprobat in Romania si produs de firma Sandoz. Forma de
prezentare este in fasii impregnate cu fluvalinat care actioneaza prin contact direct. Se face un
singur tratament prin introducerea fasiilor in stup si mentinerea acestora acolo timp de 5-6
saptamani, in orice perioada a anului. Nu are alte restrictii de utilizare, totusi in perioadele de
cules nu este recomandata folosirea, datorita rezidurilor care raman in miere. Dupa o folosire
indelungata si mai ales necorespunzatoare se poate instala o anumita rezistenta a varroa la
tratament.
Apitol - solutie
Apitol este un produs al firmei Ciba si are ca substanta activa cymazol. Preparatul se
prezinta sub forma de solutie apoasa cu 350 mg substanta activa. Modul de administrare este
prin picurare si se aplica 2 tratamente in toamna la interval de 7zile. Temperatura mediului

65
trebuie sa fie min.10 grade C, iar in timpul tratamentului nu se da hrana albinelor. Familia de
albine nu trebuie sa aiba puiet.
Bayvarol - banda impregnata
Bayvarol este un produs al firmei Bayer avand ca substanta activa flumethrin. Prezentarea
comerciala este sub forma de 4 benzi impregnate, substanta activa trecand spre albine prin
contact direct. Practic aceste benzi se atarna intre rame o singura data pe an, timp de 5-6
saptamani. Se poate folosi tot anul, cand nu este cules.
Api - life - var 
Este un produs Bayer format dintr-un amestec de uleiuri volatile ce impregneaza niste
placi de evaporare. Se face un tratament in toamna introducand placile in stuppe o perioada de
5-6 saptamani. Temperatura exterioara a mediului trebuie sa depaseasca 12 grade C pe toata
perioada tratamentului. Alte conditii deosebite nu sunt specificate. In Romania acest
medicament este folosit pe scara larga in stupinele care produc miere bio. Firmele care
certifica aceste stupine bio il recomanda sau chiar il impun. Componentele principale a
medicamentului sunt Timolul (70%), ulei de eucalipt, mentol si camfor (in varianta initiala).
Perizin - solutie
Perizin este un produs Bayer folosind ca substanta activa cumafos. Prezentare este in
flacoane de solutie apoasa cu 64 mg substanta activa. Se fac doua tratamente in toamna la
interval de 4-7 zile. Modul de administrare este prin picurare, la o temperatura de peste 5
grade C si in absenta puietului.
Folbex - benzi fumigene
Folbex este produs de firma CIBA si are ca substanta activa brompropylat, impregnat in
benzi. Se fac 4 tratamente in toamna la 4-7 zile diferenta intre tratamente. Administrarea
(fumigatiile) se fac seara cand temperatura mediului este peste 8 grade C. Familia de albine
nu trebuie sa aiba puiet (la ultimul tratament),iar urdinisul se tine inchis 30 min. In rest se iau
precautiile intalnite la alte medicamente administrate prin fumigatii.
Timol - pudra
Timolul este folosit in medicina veterinara. In apicultura are un efect bun in combaterea
varroa si se foloseste atat in stare pura cat si in amestec cu zahar pudra. Fiecare interval dintre
faguri se pudreaza cu 0,5 grame timol sau 1 gram timol amestec cu zahar. Se fac 3 tratamente
la 2 zile interval cand temperatura depaseste 10 grade C, seara, inchizand si urdinisul pana
dimineata. Albinele vor elimina singure substanta. Inainte de cules si in timpul culesului nu se
fac tratamente.
Acid formic - concentrat 60 %
Acidul formic concentrat 60% se foloseste atat in Romania cat si in tarile UE. Practic se
imbiba de catre apicultor o placuta de carton, un burete sau se poate administra cu un
evaporator (depinde de apicultor) doza fiind de 2 ml/rama sau 20ml/corp. Suportul impregnat
se aseaza pe fundul stupului, sub gratar de sarma (se evita contactul direct cu albinele).
Asezarea pe fundul stupului mai are avantajul ca se evita pierderea matcii. Se aplica 3-4
tratamente la interval de 4-7 zile, cand temperatura exterioara este de 12-25 grade C.
Introducerea se face seara si se lasa suportul cu acid formic 24 de ore in stup, perioada optima
fiind dupa ridicarea corpului cu miere (in toamna). Tratamentele se fac si in prezenta
puietului, indiferen tdaca este capacit sau nu.
Acid lactic - concentrat 15%
Acidul lactic se foloseste in apicultura diluat 15%. In toamna, cand nu mai exista puiet in
familia de albine, fiecare fagure se stropeste cu 5 ml de solutie. Se fac 2-3 tratamente cand
temperatura exterioara depaseste 6 grade C.

MEDICAMENTE ANTI - NOSEMOZA

 
Protofil - sirop
Protofil este un produs romanesc avand la baza extracte din ingrediente naturale.Contine
principii active ca vitamine, minerale care stimuleaza secretia enzimatica digestiva a
66
albinelor. Se administreaza in sirop de zahar sau paste in urmatoarele cantitati: in sirop
17ml/litru sirop, in paste 34 ml/kg de pasta. Se administreaza de cate ori este nevoie cu o
conditie: cantitatea totala administrata unei familii sa nu depaseasca 80 ml/an.

Fumidil b - pudra
Fumidil B contine ca principiul activ antibioticul fumagilina. Se administreaza amestecat
in sirop in urmatoarele cantitati: la o colonie mare 25 g/l sirop, la una medie 18g/750 ml sirop,
la un roi 18g/0,500 ml sirop. Se administreaza in hrana albinelor cantitatea de sirop
medicamentos in mai multe reprize sau prin stropirea peretilor si ramelor stupului, iar
cantitatea ramasa in hranitor spre consum.

ANTIBIOTICE DE UZ APICOL

Atentionare: Folosirea antibioticelor in tratamentele familiilor de albine este interzisa!! Nu se

vor folosi decat in cazuri exceptionale, stiind faptul ca impurifica produsele albinelor!!

Locamicin - pudra
Este un medicament produs in Romania, folosit in tratamentul locii americane sau
europene. Substanta activa este oxitetraciclina. La 1 kg de zahar pudra seamesteca 2,5 g
oxitetraciclina si se obtine produsul final. Familiile de albine afectate de loca se pudreaza cu
80-100 g Locamicin. Tratamentul se repeta de 3 ori la interval de 3 zile si inca de 2 ori la
interval de 5-7 zile. Concomitent cu primele 3 tratamente se fac si 3 administrari de cate 250
ml de sirop preparat din 1 kg Locamicin la 1 litru de apa.

Oxitetraciclina
Oxitetraciclina se foloseste in tratamentul locii americane si europene. O cantitate de 0,5-
0,75 g substanta pura se amesteca de catre apicultor cu 1 litru de sirop. In functie de puterea
familiei si de gravitatea bolii se aplica 4-5 administrari, cate 250-500 ml, la interval de 4-5
zile.
ALTE ANTIBIOTICE
In apicultura se mai folosesc si alte antibiotice cum sunt
Teramicina, streptomicina, sulfatiazol, eritromicina
etc. Unele dintre ele au devenit total interzise spre folosinta, altele se folosesc numai in cazuri
exceptionale.

SUBSTANTE DEZINFECTANTE
 
Soda caustica - lesie
Soda caustica se foloseste dezinfectarea echipamentelor apicole din lemn. Pentru a obtine
o solutie dezinfectanta se combina apa si soda caustica pura in proportie de 4/100 (4 parti
soda caustica la 100 parti apa). Prepararea lesiei trebuie facuta cu atentie pentru ca prezinta un
risc mare de accidentare al apicultorului. Daca lesia obtinuta nu se foloseste in momentul
prepararii se incalzeste ulterior pentru apotenta efectul dezinfectant. Dupa ce lesia se aplica pe
stupi acestia se vor clati in mai multe ape.
Soda calcinata - solutie
Soda calcinata este un alt produs folosit in dezinfectarea echipamentului apicol din lemn,
mai putin periculos pentru apicultor. Are un efect dezinfectant bun daca se prepara o solutie
cu concentratiea de 5-6% (6 parti soda calcinata la 100 parti apa). Se aplica fierbinte pe stupi,
operatiune urmata de o clatire puternica cu apa.
Acid acetic tehnic - lichid
Acidul acetic tehnic este folosit la dezinfectarea fagurilor. Fagurii se depoziteaza in
corpuri de stup asezati in stive si bine etansati. Se aseaza la fundul stivei, intr-o tava, cantitate
de 2 ml acid acetic tehnic conc. 60-95 %, la litrul de volum.
67
Alte dezinfectante
In apicultura se mai folosesc substante dezinfectante cum sunt cloramina , apa oxigenata ,
alcool 96 , batoane de sulf etc. Folosite in concentratiile recomandate sunt eficiente in
dezinfectarea diferitelor echipamente.

STUPI ORIZONTALI - SCHITE

Schite pentru constructia unui stup orizontal, parti componente, sectiunetransversala,
sectiune paralela cu urdinisul, sectiune perpendiculara pe urdinis.

 
77

68
 
78

69
 
Procurarea echipamentelor folosite in apicultura

Ce echipamente folosite in apicultura cumparam? Ce trebuie sa avem in vedere cand

cumparam aceste echipamente? Aceasta pagina incearca sa dea cateva solutii apicultorilor.
Stupii
Sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita investitia cea mai mare. Ce trebuie sa
avem invedere? Nu vom pune in discutie tipul stupului (presupunem ca deja alegerea a fost
facuta), ci doar ce sa urmariti la cumparare. Stupii trebuie sa fie construiti din lemn de
calitate, bine uscat (atentie, aici puteti avea mari surprize), fara noduri cazatoare, bine incleiati
si finisati. Evitati stupii din polistiren greu, care in ciuda unor avantaje nu sunt folositi pe
scara larga nici in Occident. Exemplu: daca doriti sa practicatipicultura bio, una din conditii
este aceea catupii sa fie confectionati din materiale naturale. Evitati cumpararea de stupi
invechiti sau noi de  oriunde. De cele mai multe ori materialul folosit nu este de calitate sau
bine uscat (astfel se explica si pretul mai mic). Stupii pot fi imbinati in doua feluri: cant-cant,
sau nut-feder. Ambele versiuni sunt bune cu conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa
aiba batute si cuie de siguranta. Cumparati doar stupi nevopsiti (pot fi simplu impregnati),
pentru a va putea da seama de existenta defectelor. Verificati daca stupii corespund ofertei
producatorului ca numar de elemente si caracteristici. Discutati cu producatorul toate
amanuntele.
Ramele
Desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa. Ca si stupii, ramele trebuie
sa fie construite din lemn de calitate, uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie sa respecte cotele
si tolerantele admise de standard. Ramele pot fi facute din doua esente de lemn: rasinoase sau
tei. Amandoua sunt bune daca materialul este de calitate. Finisarea ramelor este foarte
importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme cu igienizarea si curatirea lor. Nu cumparati
rame cu pete de mucegai pe ele pentru ca acesta e un semn ca au fost facute din material
insuficient uscat.
Costumul si masca de protectie
Acestea trebuie sa va asigure protectia de plina. Evitati mastile din plasa metalica si
costumele din materiale inchise la culoare, culorile pastelate, deschise, fiind de preferat. Vara
un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort. Intrebarea este daca
aveti nevoie de echipament de protectie, unii stupari evitand folosirea lui. Raspunsul este
"da", pentru ca folosirea acestui echipament va fereste de riscul intepaturilor, chiar daca
familia este blanda. Nu este o rusine sa porti un asemenea echipament, singurul reper care
poate fi ignorat fiind manusile, care sunt folosite numai de cei cu mari probleme alergice.
Afumatorul, peria, dalta, scaunul de lucru
Afumatoarele sunt de mai multe feluri, toate fiind bune daca respecta urmatoarele: tabla sa
fie bine incheiata, pentru a nu avea pierderi mari de fum, sa asigure debitul de aer necesar, sa
fie usor de manevrat. Achizitionarea unui afumator din inox nu se justifica, fiind bun si unul
de tabla zincata. Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat, cat si cele din sintetic.
Singura conditie este aceea ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora
albinele. Daltile- si acestea sunt de mai multe feluri, materialul din care sunt facute trebuind
sa fie de calitate. Se vor evita daltile prea ascutite, acestea putand provoca raniri. Scaunul de
lucru - este un accesoriu util, construit din lemn de rasinoase. Trebuie sa fie ergonomic, usor
si bine incheiat. Se foloseste si ca ladita de scule.
Coliviile pentru matci
Sunt de mai multe feluri: de transport, de eclozionare, de introducere. Cele care au in
componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarmasa fie cea
recomandata. Se are in vedere grija cu care sunt construite.

70
Cutitul , furculita de descapacit
Sunt recomandate cele din inox, material agreat la nivel legislativ. Dezinfectia lor poate fi
facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere. Alegeti modele clasice si mare atentie la cele cu
incalzire electrica, care trebuie sa corespunda din punct de vederea protectiei muncii.
Tava , masa de descapacit
Materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar. Nu se mai admit cele
construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul, existand riscul
contaminarii. Cat despre modele, ramane la alegerea dv. functie de buget.
Centrifuga
Necesita o investitie mare, dar care odata facuta inseamna o investitie durabila, necesara
si utila. Materialul este inoxul alimentar, orice alt material nefiind agreat. Sunt bune si
centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar de productivitatea
muncii si pret. Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern), numai inoxul va asigura
puritatea ceruta.
Sitele
Trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre albine,
ceara,etc.). Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva. Prima
trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala. Materialul din
care sunt construite este inoxul alimentar. Atentie la trainicia lor, acestea trebuind sa fie destul
de robuste.
Maturatoarele, vasele pentru depozitare
Inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai rau caz, plasticul alimentar (acel
plastic alb, dur). Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita, numai ca sunt mai greu de
manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire. Se evita cu desavarsire
depozitarea mierii in vase improprii, recolta fiind compromisa prin impurificare. La inceput
puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si ca maturatoare. Evitati
recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu demanevrat.
Topitorul solar
Se construieste din lemn, tabla si sticla. Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitat
topitoarele complicate constructiv, mari si grele.
Colectoarele de propolis si polen
Sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata. Acestea trebuie sa fereasca polenul
(pana la recoltare) de intemperii. Placa activa trebuie sa aiba ochiurile calibrate pentru a nu
rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentrudiversificarea productiei.
Nucleele de imperechere
Se construiesc din lemn de rasinoase de calitate. Aceeasi atentie la calitate ca si la stupi.
Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp. Trebuie sa se asigure o separare totala
a albinelor, deci mare atentie la etanseitati.

Inventar de stupina

Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate,
apicultura nefacand exceptiede la aceasta regula. Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si
profesional este legat de aceasta frumoasa indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si
materialele necesare infiintarii unei stupine. Lista prezentata in aceasta pagina este valabila
pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta fiind numarul minim de stupi de la care
putem spune ca abordam domeniul din postura de semi profesionisti. Poate la o prima vedere
o sa credeti ca investitia este destul de consistenta, dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip
de afacere, o sa vedeti ca nu este deloc asa.
Utilaje principale de intretinere
- Stupi sistematici completi - 105 buc.; nucleede imperechere - 25 buc.; rame goale de rezerva
- 10 buc/stup; corpuri rezerva - 10buc.; cabana apicola - 1 buc.; dulap pentru pastrat fagurii - 1
buc.;
71
Utilaje pentru extragerea mierii
- Centrifuga - 1 buc; masa pentru decapacit - 1buc.; cutit decapacit - 2 buc.; tava decapacit -1
buc.; site pentru strecurat mierea - 5 buc.; maturator inox /300 kg. - 2 buc.; bidoane depozitare
miere
Scule diverse pentru intretinere

 - Dalti apicole - 3 buc.; perii apicole - 2 buc.; afumator - 2 buc.; costume protectie+ masti - 3
buc.; ladita transport rame - 2 buc.; ladita scaun - 2 buc.; colivii introducere matci - 30 buc.;
perforator rame - 1 buc.; planseta calapod faguri - 2buc.; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de
control - 1 buc.; gratii Hanemann - 100buc.; gratii urdinis - 100 buc.; colectoare propolis - 90
buc.; colectore polen - 90buc.; roinita - 1 buc.; sipci port-botci - 40 buc.; ciocan lipit botci - 1
buc.; sablonbotci - 1 buc.; lampa butan - 1 buc.; carucior stupi - 1 buc.; adapator - 1 buc.;
izolator fagure - 3 buc.;
Utilaje conditionat ceara
- Topitor solar - 1 buc.; presa ceara - 1 buc.; vase diverse - 3 buc.; forme ceara -3 buc.;
Materiale consumabile
- Faguri artificiali; biostimulatori apicoli; medicamente; matci; sarma pentru rame; cuie;
vopsele; doze gaz butan; substante dezinfectante etc.; Dupa cum vedeti sunt multe repere care
trebuie intr-o stupin , achizitionarea lor fiind costisitoare. Dezvoltarea unei stupine insa se
face in timp (cativa ani), deci si investitia este esalonata si poate fi platita partial din vanzarea
produselor obtinute in anul precedent. Tot secretul este sa avem un bun simt economic si
multa rabdare. O regula de baza este sa achizitionam numai echipamente noi, vechiturile
oricat de avantajoase ar fi ca pret nu au nici o valoare. Niste stupi vechi, cu lemnul putred,
plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga ruginita, reprezinta adevarate pietrede moara,
legate de "gatul" unei afaceri de succes. La vremuri noi oameni noi si scule noi .

INSARMAREA RAMELOR DE STUPI

Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali, au insemnat pentru

apicultura o dezvoltare accelerata. Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali
montati in rame si claditi de albine lasa de dorit. In scopul eliminarii acestor neajunsuri, apare
necesitatea insarmarii ramelor, operatiune care inseamna teserea unei retele de sarma pe
cadrul ramei. In acest fel, atat fagurele artificial ca atare, cat si cel rezultat dupa cladire, au o
rezistenta marita, putand face fata tensiunilor aparute din diferite motive.
Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor:1) In timpul
executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor, fagurii plini cu miere,
pastura ori puiet si acoperiti de albine, cedeaza mecanic desprinzandu-se de pe sarme se rup
sau se indoaie. 2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar defecte de
72
cladire, deformari, ruperi si indoituri. 3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii
manuale sau electrice, cand forta centrifugala exercitata asupra ramelor cu faguri este mare.
Se intampla deseori ca fagurii sa cedeze in apropierea spetezei superioare, deoarece acolo nu a
fost crescut puiet, fiind in permanenta prezenta o coroana de miere. Practic fagurele este mai
rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe suprafetele unde se face cresterea
puietului. 4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti
degradarii fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansu mijlocului de
transport. Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage concluzia ca o insarmare cat
mai corecta si atenta a ramelor inseamna mai putina bataie de cap pentru apicultor.
Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare alramelor.
Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace? 1) Modul de distribuire al
sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai uniform. 2) Fagurele artificial sa fie
foarte bine fixat de sarme, avand grija sa nu apara gauri in foaie, cu sarma ingropata in ceara
pe toata lungimea ei. 3) O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui, care trebuie
protejate de rupere sau alt tip de deteriorare. 4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu
un numar marit de sarme, care maresc rezistenta la centrifugare. 5) Montajul foii de ceara sa
se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca intervine o anume dilatare termica. In ceea ce
priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate randuri de sarma sunt
montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari categorii: insarmarea orizontala; insarmarea
orizontal-oblica; insarmarea orizontal-verticala (vezi fig.)
Toate acestea au avantajele si dezavantajele lor, scopul urmarit in final fiind acelasi: sa
rezulte o insarmare de calitate.
Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand
ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele de magazin
cu 3 sarme. Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15 mm de leatul
superior, restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric, una fata de alta. Pentru asigurarea
unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de acelasi leat superior, cu ajutorul
unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La montarea fagurelui se are in vedere lasarea unui
spatiu liber astfel: fata de leatul superior 3-4 mm, fata de laterale 5 mm, iar fata de leatul
inferior 5-10 mm.
Insarmarea orizontal - oblica
Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea
consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala (vezi fig.), care vor asigura o
trainicie sporita. Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi deziderate,
expuse mai sus.
Insarmarea orizontal – verticala

Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles, reteaua de
sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un picmai complicata. Dar
73
care este scopul pe care il urmarim, daca nu acela de a face o treaba buna? Deoarece
intentionam sa promovam acest tip de insarmare, vom dezbate mai pe larg subiectul, asta
neinsemnand ca dorim sa impunem metoda. Laurma urmei, totul se rezuma la optiunea
personala a fiecarui apicultor. Principalele operatiuni executate sunt:
Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina degaurit
electrica (mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul situarii gaurilor
in acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea interioara a elementelor
ramelor, astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca sarmele nu sunt montate corect,
atunci si cladirea ulterioara a fagurelui de catre albine va fi defectuoasa. Atentie: este foarte
important ca gaurile sa fie date in asafel incat ca sarmele marginale, orizontale sau verticale,
sa se afle pozitionate la 2,5cm de toate stinghiile ramei (vezi fig.).
Tipul sarmei si taierea ei
Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila. Pentru
asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama de orizontal si 3,2
m, pentru rama de multietajat. Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa se stabileasca
lungimea necesara.
Montarea si fixarea sarmelor
Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri orizontale.
Practic vor rezulta 2 lungimi: una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9m pentru traseul
vertical (rama de orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua lungimi sunt egale, adica 1,6
m. Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele verticale
de alta. Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza fagurele artificial.
Fixarea sarmei se face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie safie subtiri si scurte (1 mm
grosime, 10 mm lungime). Dupa ce fixam un capat al sarmei, aceasta se intinde cu grija
pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel de-al doilea cuisor. Fixarea sarmei pe cuisor
se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul cuiului se ingroapa in rama ,batand cu ciocanul.
Fixarea fagurelui artificial
Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre speteaza
inferioara, spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe calapodul apicol umezit
si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este ceain care se asigura urmatoarele
distante: la speteaza inferioara, fagurele aproape lipit, pe laterale si speteaza superioara 2-3
mm. distanta. Pentru lipire se pot folosipintenul apicol, randalina apicola, un ciocan de
electronist cu ciocul modificat sau maimodern transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In
toate aceste cazuri se are invedere ca lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata
lungimea sarmelor. Unde din neatentie fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii
cu ceara topita.
Cladirea si pastrarea fagurilor
Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor fructiferi,
sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot,se trec la rezerva ,
urmand a fi utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri destup, dulapuri speciale,
obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina deformarea lor.

PRELUCRAREA CERII IN STUPINA

Ceara de albine este o resursa importanta in apicultura, dar care din pacate nu este
indeajuns exploatata. Ceara in stare bruta poate fi impartita in doua categorii: o ceara de prima
calitate care are o culoare deschisa obtinuta din rama claditoare, descapacire etc, si o alta
considerata calitativ inferioara, obtinuta din fagurii vechi. In cele ce urmeaza vom prezenta
doua metode de prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari, cat si incele mici.

74
 
Metoda pentru stupinele mici si medii
  Aceasta metoda este recomandata pentru apicultorul care detine un numar mai mic de
stupi. Micile cantitati de ceara pe care stuparul le recolteaza se pot deteriora fiind atacate de
gaselnita, mucegaiuri etc., daca nu sunt prelucrate. Metoda este simpla iar ustensilele folosite
usor de procurat. Setul deprelucrare este compus din: o oala smaltuita de 4-5 litri, o cratita
smaltuita de 4-5 l, o strecuratoare mare careia ia fost atasata o bucata de tifon, o lingura mare
de lemn. In oala se pun fagurii de prelucrat si se adauga apa de ploaie, in cantitate egala cu
masa de ceara (ex. un kg de ceara, un litru de apa). Este recomandata folosirea unei ape
dedurizate pentru a da o culoare frumoasa si consistenta produsului final. Oala cu apa si ceara
se aseaza pe aragaz si amestecand din cand in cand asteptam sa se topeasca fagurii. Trebuie sa
avem grija ca amestecul sa nu dea in clocot pentru a nu degrada ceara (reactia de hidroliza).
Mixtura rezultata o strecuram in cratita. Cratita se acopera cu materiale textile groase in
scopul racirii cat mai lente a mixturii. Cu cat racirea este mai lenta cu atat se produce o
separare mai buna a ceri de rezidurile ramase. Putem lasa la racit si decantat pana a doua zi
cand calupul rezultat se scoate usor din cratita. In partea inferioara calupul o sa contina
reziduri ce se pot rade cu un cutit. Aceste reziduri cat si cele ramase de la strecurare se lasa la
uscat pentru ca mai contin inca destula ceara. Repetam operatiunea de cate ori mai strangem
alte cantitati de fagure. In toamna toate calupurile de ceara se retopesc dupa acelasi procedeu
si se toarna intr-o forma mai mare.
Sfaturi finale: respectati proportia de 1/1 dintre ceara si apa; folositi apa dedurizata (apa de
ploaie); mixtura nu trebuie sa dea in clocot pentru ca se pot  produce accidente sau deteriora
produsul final; raciti lent pentru o buna separare; colectati si uscati rezidurile ramase.
  Metoda pentru stupinele mari
Cand numarul familiilor de albine este mare sau cand apicultorul doreste sa transforme
prelucrarea cerii intr-o afacere conexa se simte nevoia unei metode cel putin
semiprofesioniste. Asta presupune ca utilajul simplu descris mai sus sa fie inlocuit cu o presa,
care poate asigura un rezultat mult superior. Un utilaj de acestfel este reprezentat de presele
tip Antonescu. Folosirea acestor prese asigura apicultorului un bun randament de extragere
(aprox. 190 g ceara/fagure Dadant), cat si un bun randament al muncii ( 30-80 faguri/ora).

75
Presa Antonescu 1
- presa manuala de ceara ,fig.1, are o capacitate de prelucrare de 30 faguri reformati/ora cu un
randament de 16 g ceara purificata/dm patrat. Constructiv presa este un simplu teasc care insa
este prevazut cu izolatie termica acuvei.
Presa Antonescu 2- fig. 2, este o varianta imbunatatita care asigura un randament de extractie
si o productivitate marita. Este prevazuta cu un reductor de turatie si forta 1/18, o cuva cu
pereti dubli si un generator de aburi. Capacitatea de prelucrareeste de 80 faguri/ora la un
randament de 16 g/dm patrat.
Extractia cerii cu presele Antonescu (descrierea autorului)
Fagurii vechi, sfaramati,cu sau fara sarme, se pun la topit,pe un foc potrivit intr-un vas
emailat sau din inox cu o cantitate egala de apa de ploaie. Cand acestia s-au topit si corpul
presei s-a incalzit, se trece la extractia cerii. Deasupra gratarului de lemn 1 se asterne un strat
de paie 2 cu o grosime de 20-25  mm. Deasupra, in centrul sau, se toarna 800-1000 g miscela
( faguri topiti + apa )3. Se asterne un nou strat de paie si apoi inca o portie de miscela,
operatie care serepeta pana la umplerea corpului presei. Peste ultimul strat de paie, care
trebuie safie de 3-4 ori mai gros fata de celelalte, se aseaza discul de lemn 4. Prin actionarea
olanului 5 se alatura de acesta discul metalic 6. Apoi se actioneaza - spre dreapta -manetele 7,
pana ce discul metalic 6 a coborat lent in corpul presei, aproape 75% din inaltimea acestuia.
Ceara si apa reziduala se scurg in colectorul - decantor C.D. Cand acestea au atins nivelul
superior al conductei "t", apa reziduala de la fundul colectorului – decantor este eliminata,

76
conform schemei, pe baza cunoscutului principiu de functionare al vaselor comunicante si a
diferentei de densitate dintre ceara si apa. Ulterior ceara obtinuta se retopeste si se toarna in
calupuri mai mici sau mai mari.

Consideratii personale
- presele de tip Antonescu se pot realiza de orice apicultor la un pret mult mai mic decat alte
prese de aceeasi capacitate existente in comert. Realizand un astfel de utilaj se poate incropi
chiar o mica afacere, prelucrand fagurii vechi pentru alti apicultori, sporind astfel veniturile
personale.

Marcarea matcilor in stupina

Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai
pretentiosi, nu este deloc asa. Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa identifice
matca familiei de albine, stie ca in anumite cazuri poate intampina dificultati in a o repera
usor. Deci se poate afirma ca marcarea matcilor are doua motivatii, acestea fiind legate de
usurarea reperarii matcii pe faguri cat si de cunoasterea varstei reale.
Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani. Din toate metodele prezentate in
literatura de specialitate, noi am ales doua care se detaseaza prin eficienta si simplitatea lor.
Ce si cum folosim :
Instrumentul de marcat 
- un instrument ieftin si eficient se confectioneaza din lemn si doua ace cu gamalie (bolduri).
Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai putin de 10 min. Acesta are forma si
lungimea unui creion obisnuit, cu capetele rotunjite si tesite. La unul din capete se infinge un
ac cu gamalie drept, iar in capatul celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest
instrument de marcare se poate atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai
simplu, eficient si ieftin.
Vopsele
- dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a fi banala oja
pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact, rezistent in timp, si are
o viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie deculoarea anului, sa fie in termenul de
garantie. Daca nu gasim oja de culoarea anului respectiv, se foloseste un lac de unghii incolor,
pe care il coloram cu o cantitate mica de vopsea de oua (netoxica).
Placute de marcare
- in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici, acestea vor fi obtinute prin stantarea
unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este solutia cea mai ieftina si nu trebuie sa
ne facem griji pentru procurarea materialului. Stantarea se face cu o preducea construita dintr-
o mina metalica de pix, ascutita la unul dintre capete.
Marimea rondelelor nu trebuie sa depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru cine are
posibilitatea sa-si procure de "afara" rondele speciale de opalit este si mai bine.

77
Tehnica marcarii 
- din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face oricand. Noi recomandam insa ca
marcarea sa se faca inaintea introducerii matcii in nucleul de imperechere. Marcarea incepe
prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde cu varfurile degetului aratator, mijlociu si a
degetului mare de la mana stanga. Pentru cineva care face pentru prima oara lucrarea, poate
parea complicat si deaceea incepatorilor li se recomanda folosirea capacului din fig.2. Cu
acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata moale (burete
etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate folosi si un dispozitiv de
imobilizare ca cel din fig.3, care asigura un bun control asupra matcii. Cu mana dreapta
introducem creionul de marcat in oja(cu boldul drept), scuturam surplusul de oja si tamponam
scutul dorsal al matcii (mijlocul primului segment dupa cap). Cand marcajul se face cu
placute de staniol sau opalit, pentru lipire se foloseste o oja incolora pentru staniol, sau
adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai placute de opalit (fara adeziv), se
poate folosi cu succes aceeasi oja incolora. La marcarea cu placute, imobilizam matca,
tamponam scutul dorsal al matcii cu adezivul special sau oja incolora, folosind capatul drept
al creionului marcator. Cu capatul indoit la 45 de grade (in prealabil umezit), luam placuta
marcatoare si o aplicam peste adeziv, cautand sa obtinem o fixare cat mai centrala si trainica.
Cateva recomandari importante
- la aplicarea vopselei sau adezivului se urmareste cu mare atentie ca acestea sa nu atinga
radacinile aripilor sau sa intre in segmentul cervical al matcii. Reintoarcerea matcilor in
familii, nuclee se face dupa uscarea marcajului si disparitia mirosului vopselei (30-40 min.).
Pentru mai multa siguranta matca marcata se introduce intr-o cusca de izolare , de unde va fi
eliberata de albine. Pentru a va face "mana", puteti exersa marcajul pe trantori si asa veti
verifica si calitatea si toxicitatea materialelor folosite.
Concluzii: pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack , acetona
cu celuloid, duco, vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si creioane marcatoare (gen
"marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati!!

APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de

stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun: dragostea de
78
albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura,
ceara, propolis) cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau
cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii
plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a
dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Cealta indeletnicire mai poate crea atata multumire de
sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti alea celuiasi intreg si acela
se numeste apicultura.
Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate, si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii
incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea
de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a
caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si
numai dupa o prealabila documentare (literatura de specialitate se gaseste) si mai ales cu
multa tenacitate.
Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi (2-3 buc.) iar pe masura ce stuparul
incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca in 3-4
ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari
de miere si alte produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur
rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata
(2826 hectare) trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o
vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in
decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg depolen. Asta ca sa nu mai punem la
socoteala si cantitatea de produse marfa pe care speram sa le obtinem. De obicei intr-un an
bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen. In final
rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se facepe o vatra care
este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, inlocuri linistite, departe de
drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile
orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine
vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.
Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine.
Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii, sunt
diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi: de oricetip ar fi, toti sunt buni
pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor. Trebuie
sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci
mare atentie la ce cumparati! Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de
viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis,
depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia.
Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri. Consultand stuparii din zona voastra veti putea
aprecia ce tip de stup veti alege. Un adevar e sigur: un stup orizontal se va preta mai bine unui
stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La
fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde
albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in
zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali.
Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine
cantarite.
Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care
5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le
instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu
79
o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi,
pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste cerinte sunt minime,
urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de
experienta avuta. Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:

- Prolificitatea matcii -
Este unul din factorii principali care determina puterea unei familii. Matca trebuie sa
depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a
ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot
spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta
viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu: prin schimbarea unei
matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind
transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare -
Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor
de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile
noastre sunt destul de lungi (120-150zile). Parametrii luati in calcul sunt: mortalitatea
albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un
consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor -
Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita lucrare. Daca la
deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoiede mult fum, totul este in regula si o
sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli -
In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt
familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin
comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori
agresivi externi.
- Harnicia la cules -
Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare
de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis
aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere -
Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de
hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa, estevaloroasa. Bineinteles ca pentru stuparii
incepatori care vor sa-si achizitioneze familiide albine, numai unele dintre indiciile asupra
calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat:
participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat! Nu incercati sa
faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l
vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.
Apicultura - o afacere de succes
Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura
poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca,
investitia materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere, se
aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic
veterinar, contabil, manager, sofer, hamal,etc. Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost
expusi mai sus. Cum ar trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate
este apicultura? Sunt doua posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de
sistemul ales :
Stupina stationara -
se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35 buc./vatra), cu o distanta de
5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii, legate intre ele de
80
drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai
mic. Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar
albinelor. Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt
obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor. Iarna
familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supraveghereasa fie facuta mai
usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.
Stupina "pastorala" -
este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si inAmerica. Albinele sunt deplasate in
pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in
pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o
implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile
mari cu transportul. O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt
granitele dintre amatori, semiprofesionisti si profesionisti :
 Amatori -
obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie
si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-
100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele: volum de
munca mediu (la sfarsit de saptamana); materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin
mijloace propii; apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti -
numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an, materialul
genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin
mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o
afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti -
se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind undeva spre 600
de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul de
ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai
buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati
comerciale. Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si
apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente
si totul o sa intre pe un fagas normal.
Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul
concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba conditiile de functionare intr-un
mediu economic, dar se schimba si generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de
comportamente economice.
Un singur gand trebuie sa va calauzeasca: nu ratati oportunitatea oferita de apicultura,
pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !

CULTIVAREA FACELIEI

Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de
numeroasa. Apicultorii trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care
asigura productii mari de miere si a carei cultivare reprezinta un mare beneficiu atat pentru
albine cat si pentru apicultori. Acesta planta speciala este facelia.
Cei ce doresc formarea unei baze melifere proprii, situata in imediata apropiere a stupinei,
trebuie sa cultive facelia, atat pe terenurile propietate personala, cat si pe cele aflate in
propietatea tertilor. Planta, pe langa valoarea melifera, poate fi folosita si ca furaj.
Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si spontan,facelia a fost
introdusa in tara noastra ca planta specific melifera dar care poate intra si in componenta
amestecurilor melifero-furajere, fiind si un bun nutret pentru animale. Facelia este putin
pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind in tara noastra conditii bune de cultura in toate
regiunile.
81
 Rezistandbine la brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se poate cultiva de
primavara timpuriu pana toamna tarziu, furnizand culesuri intr-o perioada deficitara in flora
melifera. Planta creste inalta de 40-60 cm, cu o tulpina ramificata purtand mai multe
inflorescente in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la baza. Perioada de
vegetatie la facelia este scurta, de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile, iar durata
infloritului este de 30-50 zile depinzand de evolutia factorilor climatici. In zona de campie cu
arsite mari, cultura de vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in
zonelemai umede si cu temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.
Agrotehnica faceliei
  Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in
mustul zapezii (februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul infloririi
salcamului, prelungind culesul cu 2-3 saptamani. Pentru loturile semincere sau apicole se
recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie cand sunt intrunite conditiile optime pentru
germinarea semintelor cat si pentru rasarirea si dezvoltarea plantelor. In aceste conditii
rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat, iar plantele au un ritm de vegetatie rapid, o
dezvoltare viguroasa si o productie de nectar buna. Avand perioada de vegetatie scurta, facelia
poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce elibereaza devreme terenul, intre acestea fiind si
graul, cultura ce ocupa suprafete mari in tara noastra. Importanta culturilor de facelia
semanate esalonat in vara este deosebita asigurand familiilor de albine un cules continuu pana
toamna tarziu. In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei
furajere si constituie o sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante
leguminoase ca: mazarea, mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate da
amestecul cu borceag de primavara (mazariche + ovaz). Proportiile de semanat cele mai bune
sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha. Pregatirea terenului pentru
insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul germinativ trebuie bine maruntit incat
samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod uniform. Semanatul se face cu masina, distanta
dintre randuri 12-15 cm sau 40-60cm, folosind o norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici, pentru a
se evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de samanta variaza intre
200 si 500 kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de agrotehnica aplicata.
Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta, de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55
zile, iar inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici, producandu-
se din mai pana in octombrie in functie de data semanatului. Valoarea melifera a faceliei este
mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens in tot cursul zilei. Cantitatea de nectar
secretata de o floare si implicit productia de miere la hectar variaza foarte mult sub influenta
factorilor pedologici, a evolutiei timpului in perioada de vegetatie, a epocii de semanat si a
82
agrotehnicii aplicate. In conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare variaza
intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie in zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii
de mierela hectar de 600-1000 kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de
miere la hectar poata sa fie intre 300 si 600 kg."
In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o sa fie
cultivata facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand apicultorii au in
proprietate suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole, decat cele legate de cultura
in sine si procurarea banilor pentru infiintarea si intretinerea culturii. Pentru cine nu are teren
exista doua posibilitati :
Colaborarea cu terti:
In anul cand se doreste infiintarea culturii, se incheie contracte de cultivare cu cat mai
multi proprietari. In contract se stabilesc clar toate detaliile privind drepturile si obligatiile
partilor. O forma de colaborare contractuala este aceea in care apicultorul vine cu samanta
pentru cultura, in schimbul careia primeste un procent modic din furaj dupa recoltare si
dreptul de a folosi cultura inperioada infloririi pentru albine.
 Arendarea pamantului:
Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la propietari, infiinteaza cultura, o foloseste
in scop apicol, recolteaza furajul si achita contravaloarea arendei din beneficiile obtinute.
Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii: suprafetele de teren sa se
afle in aceeasi locatie; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare pentru a se asigura un
potential melifer care justifica investitia.

APILARNILUL - PRODUCERE SI CONDITIONARE

Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru
acest produs, venita din partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura
apicultorilor profesionisti sau amatori, o importanta sursa de crestere a veniturilor. Vremea
apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale sa apuna si doar o diversificare a
produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila.
  Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantorsi din
continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit stadiu larvar.
Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei claditoare si
insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in principiu, totul se reduce la o
crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu larvar, urmata fiind de recoltare.
Un pic de teorie : cand si cum cresc albinele trantori
  Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile de
albine nu poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an (functie de stadiul
dezvoltarii familiei). Totusi se poate estima ca perioada aprox. favorabila in conditiile din
Romania este intre 15 mai si 1 iulie. Cresterea puietului de trantor se poate face si in afara
perioadei optime, insa cu mai putin succes. Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea
sunt :
Puterea familiei de albine
- o familie puternica, datorita dezvoltarii accelerate din primavara, incepe cresterea mai
devreme si cu un numar mai mare de trantori, in comparatie cu una mai slaba .
 Aprovizionarea cu polen
- se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura, in familii creste si cantitatea de
puiet, inclusiv puietul de trantor. Referitor la prezenta polenului in faguri (pastura), se poate
afirma ca daca rama cu pastura si miere se afla in imediata apropiere a ramei cu larve de
trantor, numarul acestora creste.
Varsta matcii 
- prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este benefica pentru cantitatea de
puiet de trantor. In anul doi de viata matca creste cantitatea de oua nefecundate depuse.
83
 Alti factori 
- mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex.situatia genetica), insa
acestia sunt considerati ca fiind secundari.
Producerea apilarnilului
  Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea
apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste familii sa
fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7 faguri bine
acoperiti de albine. Hrana, atat mierea cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere.
Prezenta unui bun cules de polen din natur areprezinta un factor favorizant. Daca demararea
productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor folosi acele familii care au matci nascute in
anul respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai performante.

Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim incepe
odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea ultimelor culesuri de
productie (1 august). Ca utilaj de obtinere a larvelor de trantorse foloseste banala rama
claditoare, pe care o folositi curent in stupina. Deosebireaeste aceea ca dupa obtinerea a 1-2
rame cladite/familie, cu faguri naturali ce contin celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se
vor reintroduce in cuib dupa fiecare sarja de apilarnil.
Obtinerea fagurilor cu celule de trantor 
  Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita, insarmata
pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama ca in fig.2. In jur de 1 aprilie, cand vremea s-a
stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau inlocuitori. Mai indicat este sa
folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere sau un serbet, datorita usurintei in
administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se introduce rama crescatoare conform fig.1,
intre ultima rama de puiet si rama cu miere si pastura, continuand si stimularea. In acest fel,
intr-un anumit timp (dupa puterea si harnicia familiei), obtinem fagurii necesari productiei.
Pentru a grabi cresterea fagurelui, este indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o
rama reformata, dupa taierea vechiului fagure).
Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)
In scurt timp de la cladire, sau chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza acesti
faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar, putem recolta
prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau semiautomat cu ajutorul
aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca. Deoarece majoritatea apicultorilor
nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va folosi pentru delarvare, o spatula din lemn, os
sau plastic. Acest instrument are un capat ascutit, cu care se face delarvarea iar la capatul
celalalt o spatula de 3 mm, usor curbata, cu care se recolteaza continutul ramas in celula.
Dupa recoltarea apilarnilului, fagurii se reintroduc in familii, continuand cresterea.
Depozitarea si conservarea apilarnilului
  Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar (tip PET),
decapacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa se
stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperaturade
conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere catemperatura de
functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20grade C, folosirea acestuia
este recomandata.
 

84
Alte detalii 
 Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in parte. Pe toata
perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare (inclusiv proteice). In
familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce concomitent cate 2
rame de productie, in lateralele cuibului (intre puiet si provizii).
Concluzii finale:
Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere insa multa atentie si
timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din timp sa incheiem un contract
ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)

Despre facelia

Specia: Phacelia tanacetifolia L.Familia: Hydrophylaceae Denumire populară: facelia

Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca desemănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha. Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ
verde, plantă furajeră, are acţiune antipoluantă, antinematodă. O plantă care se pretează foarte
bine la această utilizare este facelia (Phaceliatanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei
valoare meliferă este întrecută numai de salcâm şi evodia. Trebuie totuşi menţionat în legătură
cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize repetate a rezultat că are o mare capacitate
meliferă, totuşi, datorită complexului de factori microclimatici, care influenţează într-un fel
sau altul secreţia şi concentraţia nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează
un cules eficient cu sporuri însemnate de miere. Originară din America de Nord, unde este
considerată o buruiană problemă, facelia a fost cercetată şi selecţionată de numeroase institute
de cercetare din lumea întreagă până s-a obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi
de apicultorii din lumea întreagă. Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine,
de o calitate excelentă şi cu o aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare
cristalizată se aseamănă cu un şerbet alb, foarte fin. Singurul defect al acestei plante este acela
că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.
Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au făcut
eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere, prăşitoare şi
furajere. Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:
- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine terenul
curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat
în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai
indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea
ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce în sol
echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează" din sol nitraţii şi resturile de
îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice, spălarea
solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă freatică
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii,
a populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de facelia
lipsite de perişori pe frunze. Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte
bine să fie semănată în etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar
până la căderea brumei. Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem
nevoie de cules. Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la
semănat, iar durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în
aşa fel alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules. În practica
apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:
- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu,
încursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în mod
85
eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe o durată
cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze până la venirea
gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ. Literatura de specialitate consemnează
că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai
devreme decât facelia semănată primăvara. Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate
obţine şi de la plantele provenite din seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut
sub denumirea de autoînsămânţare). În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în
mustul zăpezii (februarie-martie) înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului
sau îi urmează imediat.

Nane Dragos

FAMILIA DE ALBINE

 LUCRARI DE PRIMAVARA IN APICULTURA

 LUCRARI DE VARA IN STUPINA
 LUCRARI DE TOAMNA IN APICULTURA
 LUCRARI DE IARNA IN STUPINA
 INMULTIREA ARTIFICIALA SI NATURALA A FAMILIILOR DE ALBINE
 INTRETINEREA ALBINELOR IN DIFERITE TIPURI DE STUPI
 STUPI MULTIETAJATI . INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE
 NARCOTIZAREA ALBINELOR
 CUM INMULTIM FAMILIILE DE ALBINE
 CALENDARUL APICULTORULUI
 INTRODUCEREA MATCILOR
 TEHNOLOGIA OBTINERII MATCILOR
 PASTRAREA SI IERNAREA MATCILOR DE REZERVA
 CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER
 CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE
 MATCI FARA TRANSVAZARE
 CRESTEREA SI IMPERECHEREA MATCILOR IN STUPINA
 POLENUL - RECOLTARE, CONDITIONARE, PASTRARE
 PASTE SI AMESTECURI PROTEICE PENTRU ALBINE
 PREPARAREA SIROPULUI DE ZAHAR PENTRU ALBINE
 SERBET DE ZAHAR CU MIERE, PENTRU ALBINE
 SERBET DE ZAHAR PENTRU ALBINE
 PASTA DE ZAHAR PUDRA SI MIERE PENTRU ALBINE
 ZAHAR CANDI SIMPLU SAU CU MIERE , PENTRU ALBINE
 COMBATEREA DAUNATORILOR IN APICULTURA
 VARROZA ALBINELOR
 NOSEMOZA ALBINELOR
 O NOUA AMENINTARE PENTRU COLONIA DE ALBINE
 PUIETUL VAROS
 DIAGNOSTICAREA FAMILIILOR DE ALBINE
 LOCA EUROPEANA
 TRATAMENTUL ALBINELOR CU ANTIBIOTICE
 MEDICAMENTE SI SUBSTANTE DE UZ APICOL
 STUPI ORIZONTALI - SCHITE
 PROCURAREA ECHIPAMENTELOR FOLOSITE IN APICULTURA
 INVENTAR DE STUPINA
86
 INSARMAREA RAMELOR DE STUPI
 PRELUCRAREA CERII IN STUPINA
 MARCAREA MATCILOR IN STUPINA
 APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE
 CULTIVAREA FACELIEI
 APILARNILUL - PRODUCERE SI CONDITIONARE

87