Moto - Sa megem inaintea Lui cu laude (Psalmii 95:2)

Deschidere
Rugaciune
Cor - piesa Recunostinta
Poezie - Recunostina - de Viorel Dascalu
Cantare cu sala - ceva de multumire propunere din sala
Adunare cateva motive de rugaciune din sala apoi sa ne rugam si sa multumim Domnului
Paragraf EGW - despre multumire la adresa lui Dumnezeu
Canatare cu sala - ceva de multumire propunere din sala
Copii - cor de clopotei
Istorioara paharului de lapte
Cor - piesa la alegerea Liviei
Istorioara puscariasului
Scurta concluzie de 2-3 minute - (Lulu Bianca gasiti voi pe cineva)
Inchidere
Rugaciuni de multumire din sala
Poezie Recunostinta de Viorel Dascalu
Suntem cersetori pe-o planeta saraca
Si-am vrea ca necazul mai iute sa treaca,
Si tu, dar si eu, prinsi de-a mrejelor ita
Uitaram cu totul de recunostinta.

Credeam ca, sa cer incontinuu, e bine

Ca asta vrea Domnul cel Bun de la mine.
Dar chiar am uitat ca-n a mea staruinta
Nu-i chiar nici o boaba de recunostinta.

Cand Domnul mi-a dat din belsug sanatate,

Si cand m-a scaldat in al harului lapte,
Ma-ntorc catre El, caci ma tine-n fiinta,
Macar cu un gest mic de recunostinta!

Imi place sa cer de la Domnul de toate

Ca El este Bun si mereu tot imparte,
Acum ma opresc si cu multa-umilinta
Rostesc catre El glas de recunostinta!

Sa nu ma gandesc ca voi cere intr-una

Si ca pentru asta primi-voi cununa.
Reteta imi cere ca in straduinta
Sa-mbrac ce doresc tot cu recunostinta!

As vrea sa nu uit … despre tot ce am parte

Ca vin de la Domnul, doar El le imparte,
M-arunc iar in bratu-I, cu multa credinta,
Si inima-i plina de recunostinta!

Candva voi ajunge in cerul de stele

Aceasta e tinta ce-o pun vietii mele,
Si vreau ca atunci, cu intreaga-mi fiinta
Sa cant lui Isus plin de recunostinta!
Paragraf EGW - Divina vindecare pag 91
Nimic nu exercită o influență mai mare pentru favorizarea sănătății sufletului și trupului ca
spiritul de recunoștință și laudă. Este o datorie imperativă aceea de a ne împotrivi
melancoliei, gândurilor și sentimentelor de nemulțumire – o datorie tot atât de mare ca
aceea de a ne ruga. Dacă ne îndreptăm către cer, cum putem merge ca un grup de oameni
care se jelesc, gemând și plângându-se tot drumul până la casa Tatălui nostru? Aceia care
spun că sunt creștini, dar se plâng neîncetat și se gândesc la voioșie și fericire ca la ceva
păcătos nu au o religie adevărată. Aceia care găsesc o plăcere sumbră în tot ceea ce este
melancolic în lumea naturală, care aleg să privească asupra frunzelor moarte mai degrabă
decât să culeagă minunatele flori vii; care nu văd nicio frumusețe în piscurile munților semeți
și în văile înveșmântate în verde viu; care își adorm simțurile ca să nu audă vocea veselă
care le vorbește în natură, atât de dulce și melodioasă pentru cel care are urechi pentru ea –
aceia nu trăiesc în Hristos. Ei își strâng tristețe și întunecime, când ar putea avea strălucire,
pe Însuși Soarele neprihănirii, care să răsară în inimile lor, aducând vindecare în razele
Sale. Adeseori, mintea ta poate fi întunecată din pricina durerii. Nu încerca atunci să
raționezi. Știi doar că Isus te iubește! El îți înțelege slăbiciunea. Poți împlini voia Sa
odihnindu-te pur și simplu în brațele Sale. Este o lege a naturii aceea ca gândurile și
sentimentele noastre să fie încurajate și întărite pe măsură ce vorbim despre ele. Deși
cuvintele exprimă gânduri, este de asemenea adevărat că și cuvintele sunt urmate de
gânduri. Dacă am vrea să dăm mai multă expresivitate credinței noastre, să ne bucurăm mai
mult de binecuvântările pe care știm că le avem – marea îndurare și iubire a lui Dumnezeu –
ar trebui să avem mai multă credință și o bucurie mai mare. Nicio limbă nu poate exprima și
nicio minte omenească, finită, nu poate concepe binecuvântarea care se naște din
aprecierea bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Chiar pe acest pământ putem avea o bucurie
asemenea unui izvor nesecat – căci este alimentat de șuvoaiele care ies de la tronul lui
Dumnezeu. Așa stând lucrurile, să ne educăm inimile și buzele să aducă laudă lui
Dumnezeu pentru iubirea Sa fără seamăn. Să ne educăm sufletele să fie pline de speranță
și să trăiască în lumina care vine de la crucea de pe Calvar. N-ar trebui să uităm niciodată
că suntem copii ai Împăratului ceresc, fii și fiice ale Domnului oștirilor. Este privilegiul nostru
să ne odihnim liniștiți în Dumnezeu. „Pacea lui Hristos (…) să stăpânească în inimile voastre
și fiți recunoscători” (Coloseni 3:15). Uitând de necazurile și dificultățile noastre, să-I dăm
laudă lui Dumnezeu pentru ocazia de a trăi pentru slava Numelui Său. Binecuvântările
proaspete ale fiecărei noi zile să trezească laudă în inimile noastre pentru aceste dovezi ale
grijii Sale iubitoare. Când deschizi ochii dimineața, mulțumește-I lui Dumnezeu că te-a păzit
în timpul nopții. Mulțumește-I pentru pacea pe care ți-a pus-o în inimă. Dimineața, ziua la
amiază și noaptea, recunoștința ta să se înalțe către cer ca un parfum plăcut. Când cineva
te întreabă ce mai faci, nu încerca să te gândești la ceva trist pe care să i-l spui, pentru a-i
câștiga compasiunea. Nu vorbi despre lipsa ta de credință, despre întristările și suferințele
tale. Ispititorul este nespus de bucuros să audă astfel de cuvinte. Când vorbești despre
subiecte sumbre, îi dai lui slavă. Nu trebuie să ne preocupe puterea cea mare a lui Satana
de a ne birui. Adesea ne predăm în mâinile lui, vorbind despre puterea sa. Să vorbim mai
bine despre marea putere a lui Dumnezeu de a uni toate interesele noastre cu ale Sale.
Vorbește despre puterea inegalabilă a lui Hristos, vorbește despre slava Sa. Tot cerul este
interesat de mântuirea noastră. Îngerii lui Dumnezeu, mii și mii și de zeci de mii de ori zeci
de mii, sunt însărcinați să le slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii. Ei ne păzesc
de rău și resping puterile întunericului, care urmăresc nimicirea noastră. Nu avem oare
motive să fim mulțumitori în fiecare moment, chiar când pe cărarea noastră se prefigurează
obstacole?
Exprimați-vă lauda și recunoștința prin cântări. Când suntem ispitiți, în loc să dăm glas
simțămintelor noastre, să înălțăm prin credință o cântare de recunoștință către Dumnezeu.

Istorioara paharului de lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si
plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era
foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat
cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar
cu apa. Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu
lapte. El il bau incet si dupa aceea intreba:
– Cat va datorez?
– Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. – mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim
mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse:
– Va multumesc din suflet…!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si
increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a
abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa
putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.
Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina
speciala si o senzatie placuta. Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei.
Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o
recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i
salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu
operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..! Dat fiind ca
pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i
trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai
mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.
Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia
ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat
de complicate… In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile
facturii citi aceste cuvinte…
“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”
(Semnat) Dr. Howard Kelly
Istorioara puscariasului
Un prinţ vizită odată o puşcărie şi întrebă pe fiecare puşcăriaş cu ce a greşit. Fiecare grăia
că e nevinovat şi că stă pe nedrept în închisoare. Numai unul dintre ei zice a că trebuia să i
se de-a o pedeapsă mai mare pentru ce făcuse. Atunci prinţul zise mai marelui închisorii:
„Locul acestui om vinovat nu poate fi între aceşti oameni de treabă, el trebuie să plece de
aici”, şi dete poruncă să fie scos din închisoare.
Aşa face şi Dumnezeu cu noi: El lasă în păcat cei ce nu vor să-şi recunoască greşelile şi
iartă pe cei ce-şi recunosc păcatul şi se căiesc. Ei sunt recunoscători pentru marele bine şi
jertfa adusă pentru ei pe Calvar.