CE AŞ FACE DACĂ AŞ FI PROFESOR…

Pentru mine a fi profesor este o adevărata provocare. Nu de puţine ori am jonglat cu

aceasta idee. De ce? Pentru că mi se pare o profesie interesantă, plină de neprevăzut şi în
acelaşi timp un izvor nesecat de satisfacţie profesională şi personală.
Ce aş face dacă aş fi profesor?
În primul rând aş încerca să fiu o carte vie, permanent deschisă pentru cei care păşesc
entuziasmaţi pentru prima sau pentru a nu ştiu câta oară pe tărâmul ei. Şi, ca o comparaţie, aş
dori să fiu nu numai o baltă plină cu peşte, ci mai cu seamă persoana care nu dă elevului
peştele gata prins, îl învaţă să pescuiască. Informaţii găsim pretutindeni. Important este cum le
folosim.

Apoi aş încerca să cunosc fiecare elev în parte pentru că elevii au personalităţi diferite
şi nevoi diferite. Aş lucra cu ei diferenţiat, în funcţie de interesele şi posibilităţile lor. I-aş
încuraja pentru orice mic pas făcut, i-aş face să se simtă importanţi, să fie mândri de ei pentru
progresele mai mici sau mai mari. I-aş aprecia în faţa colegilor de clasă, a colegilor mei şi a
părinţilor, pentru ca toată lumea să înţeleagă că fiecare dintre noi avem puncte tari pe care ne
putem baza. Şi astfel, cu siguranţă nu vor mai exista etichetări, iar elevii vor avea mai multă
încredere în ei şi vor veni cu drag la şcoală.
Mi-aş dori să le câştig încrederea elevilor, astfel încât să fie deschişi cu mine, să-mi
spună temerile lor, neliniştile care îi apasă. Şi cred că nu va fi prea greu dacă zilnic îi voi
întâmpina cu zâmbetul pe buze, le voi transmite siguranţă şi energie.
Şi cred că aş renunţa la catedră şi la catalog. La catedră deoarece poate reprezenta o
barieră între mine şi ei, iar eu nu vreau să existe bariere în comunicare pentru că ele pot
defavoriza comunicarea. La catalog, veşnica “sperietoare”, deoarece el ascunde între scoarţele
sale “ştiinţa” elevului care, de foarte multe ori, nu coincide cu realitatea. Vreau ca elevii mei
să nu înveţe pentru note, ci pentru viitorul lor.
Nu spun că aş exclude evaluarea. Dar aş găsi un sistem de evaluare care să reflecte cât
mai aproape de adevăr evoluţia elevilor. Poate nişte grafice pe care le-aş face la sfârşitul
orelor, în care să apară constatările mele la sfârşitul activităţii pentru fiecare elev. Şi la
anumite intervale de timp le-aş discuta cu fiecare elev şi cu părinţii acestuia, pentru a
conştientiza punctele slabe şi a găsi împreună soluţii pentru a le depăşi.

I-aş învăţa să iubească natura, oamenii, viaţa. Le-aş arăta frumosul din jurul lor, pentru
că dacă ştii să priveşti frumosul din lucruri, din oameni, vei fi un om frumos şi eu asta mi-aş
dori pentru elevii mei.
Şi dacă peste ani un singur elev şi-ar aminti cu drag de mine, înseamnă că nu am trăit
degeaba şi mi-am atins menirea de profesor.

NEDELCU ANTONIO
CLASA A VII-A