UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA  

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE  

MANAGEMENT EDUCAȚIONAL  
ANUL I  

Analiza indicatorilor de stres la locul de

muncă
Stresul la cadrele didactice

Masterand: Solomon (Oarga) Valentina-Alexandra

 Introducere

Stresul a devenit inamicul cel mai temut al civilizaţiei

moderne. Nu putem fugi de el, nu-l putem evita. Stresul este
o reacţie psihologică la solicitările inerente ale factorilor de
stres şi are potenţialul de a face o persoană să se simtă
tensionată şi anxioasă, pentru că nu se simte în stare să facă
faţă anumitor solicitări. Stresul nu este intrinsec rău. Toţi
oamenii au nevoie de un anume nivel de stimulare din partea
mediului şi nivelurile moderate de stres pot îndeplini această
funcţie.  Stresul poate genera un disconfort temporar şi, de
asemenea, poate induce consecinţe pe termen lung. În timp
ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui
individ cât şi bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de
stres este necesar pentru supravieţuire.
 Factori de stres la cadrele didactice
Stresul la cadrele didactice, de cele mai multe ori, are la
bază un complex cauzal în care se împletesc factori
personali, cu cei relaționali, sociali sau determinați direct de
condițiile de muncă. Se disting 3 mari categorii de factori
stresori, respectiv:
factori personali;

factori generali;

condițiile de muncă;

Toţi aceşti factori se întrepătrund, se influențează între

ele și în funcție de ecuația personală, se alimentează unele pe
celelalte sau se temperează, reușind să țină stresul sub
control, sau cel puțin o parte din efectele acestuia.
 Factori personali
 imaginea de sine negativă
 stima de sine scăzută
 structura temperamentală
 pregătirea insuficientă

De reținut!

Din păcate, din combinarea factorilor de natură personală ia naștere

nu atât cadrul didactic stresat, ci mai ales cadrul didactic devenit sursă de
stres pentru propria persoană, pentru elevi, pentru colegi, pentru sistem în
ansamblu. De multe ori, conștientizează neajunsurile care-l definesc, dar
nu găsește calea de a le remedia, elimina. Are însă resurse de a- și masca
slăbiciunile sub haina superiorității. Superioritatea atitudinală, aroganța,
ascund un om vulnerabil, fie din punct de vedere aptitudinal, structural,
fie din punct de vedere informațional, al competențelor profesionale.
Niciodată, fără nici o excepție, persoana echilibrată, puternică, nu adoptă
o atitudine superioară, iar aroganța, dacă apare în comportamentul său,
este strict situațională, utilizată ca mecanism de apărare în procesul
adaptării la un context nou sau o sarcină nouă.
 Factori generali
 volumul de lucru
 pregătirea materialelor de lecții/teste
 disciplina elevilor
 conflictele la locul de muncă
 negestionarea corectă a timpului
 deficiențe financiare
 participarea concomitentă și la alte activitate
 Condițiile de muncă
Între nemulțumirile legate de condițiile de muncă sunt
nominalizate:
 lipsa materialelor didactice;
 lipsa logisticii;
 prea mulți elevi în clase;
 clase slab iluminate și neeficient ventilate;
 igiena deficitară;
 naveta;
 poluarea fonică;
 Consecințe ale stresului la cadrele didactice

Consecințele la stres variază foarte mult de la o

persoană la alta, la aceeași persoană de la un moment la altul.
O persoană vulnerabilă, instabilă emoțional, neîncrezătoare
în propriile capacități de a face față unor sarcini, provocări
noi, este mult mai stresată decât o persoană echilibrată,
încrezătoare în ea. Și aceasta resimte stresul, tensiunea,
angoasa, teama, dar pentru o perioadă scurtă de timp, până
găsește resurse să se adapteze la nouă situație. Pentru omul
puternic stresul este doar o provocare a capacității de
adaptare. De asemenea, fie că o persoană este vulnerabilă sau
nu la stres, momentul în care se află o ” găsește” provocarea
este definitoriu pentru impactul acesteia. Dacă deja vine
după o altă ” bătălie”, după un eșec, după o perioadă
solicitantă, chiar dacă factorul de stres nu este semnificativ
ca și intensitate, el va fi perceput ca devastator.
 Între consecințele în sfera personală evidențiem:
 oboseala cronică;
 surmenaj;
 pierderea capacității de concentrare;
 deficit de atenție;
 pierderea interesului;
 lipsa motivației;
 nervozitatea excesivă;
 vinovăție;
 frustrare.
 În baza lor, apar consecințele din sfera socioprofesională:
 scăderea sau pierderea capacității de muncă;
 scăderea randamentului, productivității;
 pierderea interesului față de elev;
 iritabilitatea în relaționarea cu elevul;
 conflicte cu o parte din colegii;
 respingerea sarciniilor suplimentare;
 neimplicare, dezinteres.

Important!
Cadrul didactic niciodată nu este singurul actor pe scena
regizată de Stres. În mod inevitabil, conștient sau inconștient,
acesta devine factor de stres pentru cei din jur, pentru elevi,
părinți, colegi, devenind și ei actori în aceeași dramă.
 Concluzie

În concluzie, putem spune că stresul este

imposibil de evitat, pentru că viața însăși este
stresul. Presiunea pentru performanță, ritmul
trepidant al vieții cotidiene, aglomerația și
poluarea sonoră, supraîncărcarea de
responsabilități, schimbările rapide sunt numai
câteva exemple pentru ceea ce induce stresul, care,
dacă depășește o anumită intensitate, devine toxic,
afectând sănătatea și starea de bine psihic.
 Bibliografie:
 Golu, Florinda, 2015, Manual de psihologia dezvoltării,
Polirom.
 Munteanu, Ana, 2009, Psihologia dezvoltării umane, Polirom.
 McGonical, Kelly, 2016, Partea pozitivă a stresului, Editura
Trei.