Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Teoria și metodologia instruirii (T.M.I.)

Orientări contemporane în teoria și

practica predării: accepțiuni ale predării,
modalități de eficientizare a predării

Conf. univ. dr. Daniela Necșoi

2016 – 2017
Obiective vizate:

definirea conceptului de predare;

interpretarea diverselor accepţiuni ale conceptului de predare;
analiza predării ca activitate de organizare şi conducere a
situaţiilor de învăţare;
proiectarea unor situații de învățare, în funcție de o serie de
condiții date;
analiza condițiilor/ modalităților de eficientizare a predării

Structura tematică:
1. Conceptul de predare – accepţiuni ale predării
2. Predarea ca activitate de organizare şi conducere
a situaţiilor de învăţare
3. Modalități de eficientizare a activității de predare
 Răspundeţi la următoarele întrebări:

a) Cum aţi defini predarea? Oferiţi perspectiva voastră personală şi

nu o definiţie preluată din manualele de specialitate.

b) Ce înţelegeţi prin sintagma predare eficientă?

c) Care consideraţi că este rolul elevilor în predare?

Reflectaţi asupra răspunsurilor pe care le-aţi oferit şi interpretați,

cu exemple, modul în care consideraţi că aceste perspective
personale vă vor influenţa predarea de zi cu zi.
Premise/ argument:

1. Indiferent de experienţa sau pregatirea sa anterioară, fiecare viitor

cadru didactic vine în practică cu o teorie proprie despre predare,
învăţare şi elevi, teorie care se dezvoltă în timp (Andersen &
Olsen, 2006; Buehl & Fives, 2009; Hativa 2000, 2001; Hogan,
Rabinowitz & Craven, 2003; Kane et al., 2004; Maggioni &
Parkinson, 2008; McMeniman et al., 2003, apud Opre, 2011).
Teoriile personale despre predare exprimă modul în care fiecare
specialist înţelege şi interpretează predarea (de ex. care este roul
cadrului didactic şi/ sau al elevilor în predare/ învăţare.
Aceste teorii influenţează în mare măsura deciziile cadrului didactic
relativ la planificarea activităţii sale şi comportamentul său efectiv în
activitate care, în final, se repercutează asupra modului în care învaţă
elevii.
Experienţele personale, propriile experienţe şcolare şi cunoştinţele
formale achiziţionate sunt câteva dintre sursele cele mai importante
din care derivă aceste teorii personale.
Premise/ argument:

2. Profesorul care acţionează profesionist trebuie să fie un

practician şi un cercetător reflexiv; profesionalismul
presupune printre alte atitudini şi aptitudini şi (auto)reflexivitate,
competenţe exersate de investigaţie şi re-interpretare a
practicilor educative în scopuri ameliorative, interes constant
pentru calitatea actelor sale didactice.
1. CONCEPTUL DE PREDARE – ACCEPŢIUNI ALE PREDĂRII
Predarea ca transmitere sau prezentare de cunoştinţe sau tehnici
de acţiune
Predarea ca act de comunicare interpersonală
Predarea ca structură de acțiuni generativă de învățare
Predarea ca dirijare a învăţării
Predarea ca ofertă de situații și experiențe educaționale
Predarea ca gestiune a învăţării (abordare managerială)
Predarea ca interacţiune comportamentală
Aplicaţie:
În echipe de 3 studenți, identificaţi o serie de implicaţii educaționale
ale acestor accepţiuni. Puteți avea în vedere: rolul profesorului,
rolul elevului, conţinutul învăţării, strategiile utilizate.
Predarea ca simplă transmitere sau prezentare de cunoştinţe sau
tehnici de acţiune
acești profesori tind să se focalizeze în predare pe propria persoană şi
pe conţinutul predat, adoptând strategii didactice centrate pe sine;
profesorul este sursă unică şi nedistorsionată de informaţii;
implică elevii într-o măsură extrem de scăzută în predare;
consideră că pentru a preda bine este necesar şi suficient să
deţii cunoştinţe despre subiectul predat;
prin urmare, şi eforturile lor de perfecţionare didactică sunt
orientate doar spre îmbogăţirea cunoştintelor de specialitate;
se focalizează doar pe conţinut, fără a acorda importanţa necesară
aspectelor psihopedagogice esenţiale care contribuie la o predare
eficientă;
problema majoră a acestor profesori este aceea că ei consideră că au
prea mult conţinut de predat, dar prea puţin timp la dispoziţie pentru
a-şi îndeplini sarcina;
metoda de predare preferată este prelegerea.
 Predarea ca act de comunicare interpersonală
acest profesor este, în general, deschis, flexibil, sociabil;
are ca sarcină principală să pună în relație subiectul învățării cu
ceilalți subiecți ai învățării, aflați în fața aceluiași conținut, pe care
urmează să îl proceseze în comun, prin cooperare;
predarea devine astfel o zonă activă de confruntare și de dialog între
subiecții angajați în procesul învățării;
schimbul reciproc de mesaje nu se limitează doar la comunicarea ca
schimb intelectual, angajând personalitatea elevilor și sub aspect
afectiv;
se pot antrena o gamă largă de forme de reprezentare a realității
(registrul activ – senzorial; iconic; simbolic)
 Predarea ca activitate de gestiune a învățării
(abordare managerială)
Roluri manageriale ale profesorului în predare:
Proiectarea activității de predare – învățare;
Coordonarea, îndrumarea activității de învățare a elevilor;
Organizarea mediului educativ (socio-afectiv și fizic);
Proiectarea interacțiunii dintre elevi;
Gestionarea resurselor educaționale (materiale, de timp, procedurale);
Evaluarea și înregistrarea rezultatelor învățării;
Luarea deciziilor referitoare la: ce trebuie făcut?; cum și în ce condiții?;
când și în cât timp?; pentru ce?; cum să se evalueze? etc.
Riscul centrării exagerate pe proces/ activitate/ rezultate/ reguli/ rațiune și mai
puțin pe elevi și nevoile acestora. → predarea artă sau știință?
Predarea implică sensibilitate umană, creație, intuiție, spontaneitate, talent
și măiestrie pedagogică
Predarea ca activitate de dirijare/ îndrumare a învățării

Predarea presupune un ansamblu de prescripții (reguli, instrucțiuni,

indicații orientări, aprecieri, încurajări) utilizate pentru:
formularea sarcinilor și a modului de abordare, indicarea operațiilor/
pașilor de parcurs, a ordinii de execuție;
focalizarea atenției pe elemente esențiale;
deslușirea unor semnificații;
suscitarea interesului, curiozității etc.
Absolutizarea dirijării descurajează efortul personal, inițiativa și
creativitatea elevilor;
Elevul devine un executant lipsit de inițiativă
și de responsabilitate
 Predarea ca ofertă de situații/ experiențe de învăţare
acest profesor este pasionat, entuziast și creativ;
utilizează strategii didactice variate, adaptate nevoilor de
învăţare ale elevilor;
centrul de greutate se deplasează de pe conținut pe identificarea și
valorificarea acelor strategii de instruire care vor facilita obținerea
rezultatelor propuse;
în conceperea predării, profesorul este preocupat de modul în care
se produce învățarea elevilor;
responsabilitatea asupra învățării revine, în egală măsură
profesorului și elevului.

trecerea de la o cultură a informării la una a formării

impune o rafinare a capacităților de intervenție și decizie ale
profesorului, dezvoltarea spiritului său inventiv și experimental
(Potolea, D.)
 2. PREDAREA CA ACTIVITATE DE ORGANIZARE ŞI
CONDUCERE A SITUAŢIILOR DE ÎNVĂŢARE

Situaţia de învăţare – context, conjunctură creată de cadrul didactic,

pentru a determina schimbări în comportamentul elevului în
conformitate cu obiectivele educaţionale propuse.
– într-o situaţie de învăţare, elevul este confruntat cu o serie de sarcini:
receptarea unei explicaţii, efectuarea unor observaţii, rezolvarea unor
probleme, emiterea și testarea unor ipoteze etc.
Situaţia de învăţare – caracteristici:
̵ relevanţă – să reprezinte calea optimă pentru realizarea obiectivelor
propuse, să genereze experienţe de învăţare relevante.
̵ semnificaţie – să fie semnificativă pentru elevi, reprezentativă pentru
sfera lor de preocupări, nevoi şi interese.
Aplicaţie – vizionare film (secvenţă didactică)

Situație de învățare 1

Evaluaţi situaţia de învăţare prezentată, din perspectiva

caracteristicilor de relevanţă şi semnificaţie.
 2. PREDAREA CA ACTIVITATE DE ORGANIZARE ŞI
CONDUCERE A SITUAŢIILOR DE ÎNVĂŢARE

→ Situaţia-problemă – “calea regală a învăţării” (Minder,

2011) corespunde demersurilor naturale pe care le efectuează
individul în situaţiile de învăţare spontană
̵ obstacol în calea învăţării/ dificultate cognitivă ce declanșează
o trebuință de cunoaștere și mobilizează la efort pentru a putea
fi depășit/ă
̵ soluționarea problemei necesită activarea cunoştinţelor şi
reprezentărilor anterioare și apoi transformarea acestora;
̵ elevul are posibilitatea de a manifesta inițiativă, capacitate de
opțiune sau decizie, judecată critică
Aplicaţie – vizionare film (secvenţă didactică)

Situație de învățare 2

Analizați situația de învățare prezentată, din

perspectiva conceperii ei ca situație – problemă.

Evaluați statutul erorii în cazul conceperii predării pe

baza situațiilor – problemă.

Evaluați beneficiile organizării activității de predare

pe baza situațiilor – problemă.
Statutul erorii în cazul conceperii predării pe baza situațiilor – problemă:
condiție a învățării, factor pozitiv de reglare a învățării;
factor declanșator de conflict cognitiv;
evocă etapa următoare în învățare (dacă elevul a înțeles motivele erorii
sale).

Beneficiile organizării activității de predare pe baza situațiilor –

problemă (după Albulescu, 2008):
captează atenția, declanșează interesul cognitiv, mobilizează la efort;
asigură o motivație intrinsecă a învățării;
dezvoltă scheme operatorii ale gândirii și consolidează structurile
cognitive;
asigură o învățare de profunzime și de durată;
contribuie la formarea unui stil activ de învățare;
...
 CONCLUZII ASUPRA SEMNIFICAȚIEI
CONCEPTULUI DE PREDARE

Există un pluralism al concepţiilor asupra predării, fiecare dintre

aceste orientări accentuând un anumit aspect al predării;
Diferitele interpretări ale predării pretind diferite tipuri de
competenţe ale profesorului și tipuri de comportamente din
partea elevilor;
Aceste interpretări nu sunt reciproc exclusive, ci, mai degrabă,
au un caracter complementar.

Aplicaţie:
Pe baza tuturor aspectelor analizate până
în acest moment, elaborați, în perechi, o
definiție proprie a conceptului de predare.
 3. MODALITĂȚI DE EFICIENTIZARE A PREDĂRII

1. Predarea eficientă este predarea care produce învățare de profunzime și de

durată
a. Utilizare eficientă a strategiilor didactice:
i. selecția de metode, mijloace și forme de organizare care să declanșeze și să
susțină învățarea;
ii.Stimularea/ valorificarea unor tipuri de învățare care generează învățare
autentică (învățare prin descoperire, bazată pe rezolvarea de probleme etc.)

Modul în care predăm şi, implicit, selecţia şi combinarea metodelor didactice pe

care le folosim sunt convertite de elevi în
strategii personale de învăţare
b. Construire progresivă pe nivele de obiective a solicitărilor/ sarcinilor adresate
elevilor în contextul situațiilor de învățare (taxonomia lui Bloom)
2. Predarea eficientă implică adoptarea unui comportament reflexiv din partea
cadrului didactic.
1. Predarea eficientă – predare care produce învățare de profunzime
a. Utilizare eficientă a strategiilor didactice

Learning by doing – J. Dewey, O. Decroly, A. Ferriere

1. Predarea eficientă – predare care produce învățare de profunzime
a. Utilizare eficientă a strategiilor didactice
Aplicaţie:

Analizaţi metodele de predare pe care le folosesc în mod

frecvent profesorii dumneavoastră. Precizaţi în ce măsură
fiecare dintre acestea promovează o învăţare de adâncime,
respectiv una de suprafaţă. Comparaţi apoi constatările
dumneavoastră cu recomandările/ discuțiile pe marginea
acestui subiect din cursul de față.
b. Construire progresivă pe nivele de obiective a solicitărilor/ sarcinilor
adresate elevilor în contextul situațiilor de învățare (Petty, 2007, apud
Opre, Sava, Crașovan, 2011)

Sarcini: apreciere argumentată, evaluare critică a EVALUARE

unei teorii, situații etc.; autoevaluare
să rezolve o problemă fără a li se preciza
demersul complet; elaborarea unui raport, eseu,
construirea unei strategii, ipoteze, idei noi.
să cerceteze acelaşi fenomen, situaţie, din
perspective diferite; să spargă întregul în
părţile componente şi să le analizeze în
amănunt.
să rezolve o sarcină nouă, o problemă
după ce li s-a arătat cum trebuie
aceasta rezolvată.
Sarcini: să explice cunoştinţele
noi, să le clasifice, să le descrie,
să le reformuleze, să exemplifice
Sarcini de memorare,
reproducere, recunoaștere a
informaţiilor
(judecată, evaluare critică)
SINTEZĂ
(creaţie, design, invenţie)
ANALIZĂ
(descompunere în părţile componente şi
explicarea relaţiilor dintre acestea)
APLICARE (utilizarea
cunoştinţelor în contexte noi)
COMPREHENSIUNE
(surprinderea semnificaţiei
materialului)
CUNOAȘTERE
(recunoaştere, reproducere a
cunoştinţelor)
b. Construire progresivă pe nivele de obiective a solicitărilor/ sarcinilor
adresate elevilor în contextul situațiilor de învățare (Petty, 2007, apud
Opre, Sava, Crașovan, 2011)
Cunoaștere (abilitatea de Enumeraţi încercările mamei vitrege de a o
recunoaştere, reproducere a omorî pe Albă ca Zăpada.
cunoştinţelor)
Înţelegere (surprinderea Explicaţi de ce Albă ca Zăpada a fost nevoită
semnificaţiei materialului) să părăsească palatul în care s-a născut.
Aplicare (utilizarea cunoştinţelor în Demonstraţi ce obiecte ar folosi Albă ca
contexte noi) Zăpada dacă ar intra la voi în casă.
Analiză (considerarea elementelor Comparaţi această poveste cu realitatea.
separat, descompunere în părţile Precizaţi ce nu s-ar fi putut întâmpla cu
componente şi explicarea relaţiilor adevărat.
dintre acestea.
Sinteză (creaţie, design, invenţie) Imaginați-vă cum s-ar schimba povestea dacă
s-ar numi Albă ca Zăpada şi cei 7 uriaşi.
Evaluare (judecată, evaluare critică) Apreciaţi strategia de apărare a Albei ca
Zăpada în raport cu mama sa vitregă.
Argumentaţi-vă opinia.
Aplicaţie:

Selectați o temă specifică unei discipline pe care o veți preda și

formulaţi câte o sarcină de lucru corespunzătoare fiecăruia din
cele şase nivele ale Taxonomiei lui Bloom.
 2. Eficientizarea predării prin practica reflexivă a profesorului
d. Chestionează status quo-ul. Dacă ceva e stricat îl reparăm, iar dacă ceva
funcționează, îl facem și mai bun. (S.E. Bernat, 2013)
Ce este practica reflexivă?
• Este un proces, individual sau de grup, în care se formulează întrebări și se caută
răspunsuri asupra felului în care activitatea și persoana profesorului influențează
modul în care se produce învățarea sa personală și a elevilor săi.
* Să știi ce și de ce ca profesor.
* Să ai un credo profesional.
* Să îți pui întrebări înainte de a acționa, în timpul acțiunii și după acțiune.
* Să practici un scepticism politicos în dialogul cu tine și ceilalți colegi.
* Să te consulți cu alții.
* Să susții cauza celor pe care îi ai în grijă (S. E. Bernat, 2013)
Aplicaţie:
Identificaţi câteva beneficii ale comportamentului reflexiv al profesorului în
activitatea de predare.
2. Eficientizarea predării prin practica reflexivă a profesorului
d. Chestionează status quo-ul. Dacă ceva e stricat îl reparăm, iar dacă ceva
funcționează, îl facem și mai bun. (S.E. Bernat, 2013)

Profesionalism şi performanţă în predare

Calitate crescută a învăţării
Cultura organizaţiei care învaţă
Îmbunătăţire continuă
Schimbări nu doar la nivel de acţiune, ci şi la nivel de strategie
instituţională
Şcoala devine o organizaţie inteligentă
 2. Eficientizarea predării prin practica reflexivă a profesorului
Aplicație:
Tot ce punem sub semnul gândirii asupra actului de predare înseamnă predare
reflexivă?
Răspundeți la această întrebare în urma analizei și soluționării următorului
studiu de caz:

Într-o şcoală situată într-o zonă dezavantajată din punct de vedere economic
care include multe familii de minoritari, într-una dintre clase, cadrul didactic şi
studenta practicantă care participă la activităţi au dificultăţi de gestionare a
unui grup de şase elevi (dintre care cinci aparţinând grupului de minorităţi
etnice din zonă). Aceştia nu participă deloc la activităţile de studiu individual şi
în plus se agresează reciproc, folosind un limbaj dur. Cele două cadre didactice
se gândesc la o soluţie de rezolvare a acestei situaţii. (Zeichner şi Liston (1996,
apud Nedelcu, 2011).
 CONCLUZII

Comentaţi afirmaţia:
“Predarea are o mulţime de funcţii care nu se limitează la ceea ce se
întâmplă în clasa de elevi, ci se extind la ceea ce se petrece înainte şi
după ceea ce se realizează aici.”
1. Înainte de predare
delimitarea şi precizarea obiectivelor pedagogice
analiza psihopedagogică a resurselor umane implicate
inventarul, selecţia şi analiza resurselor materiale necesare
definirea strategiei didactice optime activităţii respective
operaţionalizarea competenţelor specifice, deduse din competenţele generale
prelucrarea didactică a conţinuturilor în raport cu obiectivele vizate şi
particularităţile psihopedagogice ale elevilor cu care se lucrează
identificarea de noi surse de informare pentru elevi care să fie valorificate în
timpul şi după predare
preluarea, adaptarea sau elaborarea unor materiale didactice
proiectarea scenariului didactic prin ierarhizarea, ordonarea, corelarea şi
articularea fiecărui obiectiv şi a tuturor obiectivelor lecţiei cu activităţile,
conţinuturile, metodele, mijloacele didactice şi formele de organizare,
scenariul încadrabil într-un interval de timp şi spaţiu pedagogic concret;
elaborarea unui instrument de evaluare a proiectului, care să permită
formularea unor predicţii asupra valorii şi eficienţei acestuia şi a unor
restructurări, optimizări.
2. În timpul predării
captarea atenţiei şi motivarea pentru lecţie a elevilor prin crearea unor “conflicte
cognitive”;
anunţarea şi motivarea obiectivelor/ capacităţilor vizate;
stabilirea şi programarea activităţilor şi a sarcinilor de lucru pentru fiecare obiectiv
şi, respectiv, pentru fiecare elev/ grup de elevi;
organizarea şi orientarea activităţilor şi a situaţiilor de învăţare pentru fiecare
obiectiv şi pentru fiecare elev/ grup de elevi, în care să se uzeze de anumite
conţinuturi, metode şi mijloace didactice;
prezentarea informaţiilor prelucrate pedagogic sau asigurarea şi conectarea elevilor
la diverse surse de informare şi asistarea acestora în timpul acestei activităţi;
organizarea de activităţi didactice în care să se opereze cu informaţiile achiziţionate
pentru a stimula, exersa şi dezvolta capacităţile/ competenţele vizate;
urmărirea şi evaluarea realizării treptate a sarcinilor şi a progreselor elevilor sau
grupurilor de elevi;
încurajarea elevilor în timpul activităţii şi “deblocarea” pedagogică a celor care
întâmpină dificultăţi;
programarea unor feedback-uri parţiale şi a unor momente de autoevaluare.
3. După predare
administrarea unor activităţi/ probe de măsurare a achiziţiilor elevilor;
efectuarea unei analize/ evaluări asupra rezultatelor elevilor, din perspectiva
obiectivelor/ capacităţilor vizate;
stabilirea, în forma temelor de casă, a activităţilor care vor consolida
achiziţiile din clasă;
autoevaluarea propriei activităţi în funcţie de care se vor stabili măsurile de
optimizare a activităţii viitoare.
Comentaţi afirmaţiile, din perspectiva predării ca activitate esențială
a procesului de învățământ:

Având în vedere seriozitatea menirii şi scopurilor sale,

implicaţiile profunde ale acţiunilor întreprinse, şcoala trebuie
să reprezinte, oriunde şi oricând, un spaţiu al
profesionalismului şi al responsabilităţii.
Şcoala eficientă nu poate exista, fără participarea
responsabilă, creativă, atentă şi proactivă a cadrelor
didactice, fără profesionism; profesionalismul cadrelor
didactice este o condiţie intrinsecă a succesului acţiunilor din
orice şcoală.

(Nedelcu, A. (2011). Cercetare – acțiune în Educație. Modulul 8, material realizat în

cadrul proiectului POSDRU: Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea Profesională
a cadrelor didactice din mediul Urban)
 Gânduri

Sentimente

Acțiuni

Gândesc – simt – acționez

(dau cu piciorul)
Bibliografie:
Albulescu, I. (2009). Pragmatica predării. Activitatea profesorului între
rutină şi creativitate. Piteşti: Editura Paralela 45.
Bernat, S.E., (2003), Tehnica învăţării eficiente, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
Bernat, S. E. (2013). Profesorul ca practician reflexiv. Prezentare
realizată în cadrul proiectului „Abordări inovative în didactica
disciplinelor din aria curriculară Tehnologii”; POSDRU 87/1.3./S/
58422
Bocoş, M. (2013). Instruirea interactivă. Iaşi: Polirom
Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare.
Structuri, stiluri, strategii. Editie nouă. Iaşi: Polirom
Marzano, R., J. (2015). Arta și știința predării. Un cadru cuprinzător
pentru o instruire eficientă. București: Editura Trei
Minder , M. (2011). Didactica funcţională. Cluj-Napoca: ASCR
Bibliografie:
Opre, D. (2011). Învăţarea centrată pe student – strategii de proiectare,
implementare şi evaluare a procesului educaţional, unitatea 6:
Optimizarea competenţelor didactice ale personalului universitar,
material realizat în cadrul proiectului „Formare continuă de tip blended
learning pentru cadrele didactice universitare”, beneficiar Universitatea
din București
Opre, D., Sava, S., Crașovan, M. (2011). Învăţarea centrată pe student –
strategii de proiectare, implementare şi evaluare a procesului
educaţional, unitatea 3: Strategii, metode şi tehnici de predare - învăţare
universitară , material realizat în cadrul proiectului „Formare continuă
de tip blended learning pentru cadrele didactice universitare”, beneficiar
Universitatea din București
Panţuru, S., Voinea, M., Necşoi, D., (2008). Teoria şi metodologia
instruirii. Teoria şi metodologia evaluării. Braşov: Editura Universităţii
Transilvania din Braşov