Proiect didactic

Data: Clasa: V-a Profesor: E. Palanciuc

Tema: Atelier de lectură . Pupaza din tei de ion Creanga

Tipul lecţiei: dobândirea de noi cunoștințe
Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevul va fi capabil:
O1-să citească corect, conştient şi fluent
O2- să povesteasca textul
O3-să asocieze conţinutul textului cu cel al altor lecturi scrise de Ion Creanga
O4-să se exprime corect oral şi scris
O5-să desprindă învăţături din text
O6-să participe cu interes la lecţie
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, lectura, exerciţiul, problematizarea, jocul didactic.
Durata: 45 minute

Scenariul didactic
Atelier de Timp Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode
lectură
Evocarea 7 -organizarea clasei Conversația
-verificarea temei de acasă Elevii răspund la întrebările
- Pu, pu, pu!/Stă cocoţată/ Cântă-n tei/Şi e profesorului Jocul didactic
moţată!/Cine-i oare? (Pupăza)
- Ce moţată dragii mei /A prins Nică într-
un tei ?
Realizarea 25 -anunțarea temei noi Elevii raspund, enumerand Lectura
sensului -lectura textului Pupăza din tei operele cunoscute
- se întreabă ce alte povesti sau
povestiri, scrise de Ion Creanga, -elevii povestesc, Conversaţia
cunosc exprimandu-se clar si
-li se cere elevilor sa povesteasca cu coerent
detalii textul citit povestirea
-se solicita identificarea principalelor -elevii stabilesc, cu ajutor
momente ale intamplarii din text. momentele principale ale
a)Când se petrece acţiunea ? textului Exercitiul
În ce moment al zilei ? Conversatia
b)Unde se petrece acţiunea ? -elevii identifica, in text, Descoperirea
c)Care sunt personajele din denumirile sub care este
această povestire ? intalnita pupaza si
d)Ce faptă săvârşeşte stabulesc si stabilesc si
personajul principal? e)Cum adevaratul sens al
se termină întâmplarea citită? cuvantului
- precizați momentele
esențiale.
- se porneste de la titlul
textului si prin metoda
ciorchinelui se stabilesc
sensurile cuvantului pupaza
-li se solicita elevilor sa
incerce sa alcatuiasca, oral,
propozitii cu acest cuvant
Reflecția 10 -li se cere elevilor sa concluzioneze - elevii ajung la convingerea Conversaţia
daca fapta lui Nica a fost buna sau nu ca fapta nu e buna si ceea ce
si apoi sa stabileasca cum se numeste a facut Nica se numeste furt Exercitiul
aceasta -elevii gasesc sensuri
- elevii ajung la concluzia ca
-se solicita cat mai multe definitii ale
nu este bine sa urmeze
verbului a fura Descoperirea
modelul de comportament al
-elevii sunt dirijati spre a extrage o lui Nica, pentru ca ce a facut dirijată
invatatura din text el nu este o fapta buna

Extindere 3 De citit Amintiri din copilărie La

scăldat.

Pupăza din tei

Mă trezeşte mama într-o dimineaţă din somn, cu chiu cu vai zicându-mi:
- Scoală, drăguţule, înainte de răsăritul soarelui! Iar vrei să te pupe cucul armenesc ca să nu-ţi
meargă bine toată ziua?
Iac-aşa mă păcălea mama cu o pupăza care-şi făcea cuibul de mai mulţi ani într-un tei, tocmai pe
creasta dealului la moş Andrei.
Mă trezeşte şi mă trimite cu mâncare la lingurarii pe care îi aveam tocmiţi tocmai la Valea Seacă. Şi
pornind eu aşa, numai ce aud:
,,Pu-pu-pu! Pu-pu-pup!
- Ah, pupăza! Las’ c-am să te prind eu, moţato! Să vedem pe cine oi mai pupa acum!
Mă sui în copac, caut în scorbură, dar când aproape să o scot, nu ştiu cum se face că mă speri de
creasta ei şi îi dau drumul în scorbură. Şi mă gândesc: şarpe cu pene nu poate să fie! Atunci pun căciula la
gura scorburii şi plec.
Am umblat ce am umblat şi iaca ajung şi la lingurarii care mă aşteptau supăraţi. Abia am scăpat din
mâinile lor că vroiau să mă snopească în bătaie. La întoarcere am trecut pe la tei, am luat pupăza şi am
ascuns-o în pod.
Peste câteva zile, iaca şi mătuşa Măriuca vine la mama să-i spună ce a auzit.
Auzi, tu cumnată!Nică al tău a furat pupăza.
- Nică? Las’ că-l învăţ eu minte să mai fure!
Auzind eu una ca asta, am luat pupăza, m-am furişat din casă şi m-am dus la târg să o vând. Acolo am
început să strig cât mă ţinea gura:
- La cumpărat găini! La cumpărat găini!
Un moşneag mă întrebă:
- De vânzare e găinuşa?
- De vânzare, moşule!
- Şi cât ceri pe ea?
- Cât crezi şi dumneata că face!
- Ia dă-mi-o să o cântăresc! Iaca poznă, am scăpat-o!
- Dar ce crezi, moşule, că te joci cu marfa omului? O să mi-o plăteşti cu viţica ta!
- Doar nu vrei să-ţi dau eu o viţică pe un cuc armenesc? Ia hai la taică-tău să-i spun eu ce ai făcut!
- Vai, tata!
Şi am fugit cât mă ţineau picioarele, căci tata îmi punea pielea pe băţ.
A doua zi mama face un cuptor cu plăcinte şi o chemă şi pe mătuşa Mărioara.
- Doamne, cumnăţică, cum sunt oamenii!Cum dau vina pe nevinovaţi!
Chiar aşa, cumnăţică! Dar eu zic una: Cele rele să se spelebe, cele bune să se-adune!
 Pupăza din tei
Mă trezeşte mama într-o dimineaţă din somn, cu chiu cu vai zicându-mi:
- Scoală, drăguţule, înainte de răsăritul soarelui! Iar vrei să te pupe cucul armenesc
ca să nu-ţi meargă bine toată ziua?
Iac-aşa mă păcălea mama cu o pupăza care-şi făcea cuibul de mai mulţi ani într-un
tei, tocmai pe creasta dealului la moş Andrei.
Mă trezeşte şi mă trimite cu mâncare la lingurarii pe care îi aveam tocmiţi tocmai la
Valea Seacă. Şi pornind eu aşa, numai ce aud:
,,Pu-pu-pu! Pu-pu-pup!
- Ah, pupăza! Las’ c-am să te prind eu, moţato! Să vedem pe cine oi mai pupa
acum!
Mă sui în copac, caut în scorbură, dar când aproape să o scot, nu ştiu cum se face că
mă speri de creasta ei şi îi dau drumul în scorbură. Şi mă gândesc: şarpe cu pene nu poate să
fie! Atunci pun căciula la gura scorburii şi plec.
Am umblat ce am umblat şi iaca ajung şi la lingurarii care mă aşteptau supăraţi. Abia
am scăpat din mâinile lor că vroiau să mă snopească în bătaie. La întoarcere am trecut pe la
tei, am luat pupăza şi am ascuns-o în pod.
Peste câteva zile, iaca şi mătuşa Măriuca vine la mama să-i spună ce a auzit.
Auzi, tu cumnată!Nică al tău a furat pupăza.
- Nică? Las’ că-l învăţ eu minte să mai fure!
Auzind eu una ca asta, am luat pupăza, m-am furişat din casă şi m-am dus la târg să o vând.
Acolo am început să strig cât mă ţinea gura:
- La cumpărat găini! La cumpărat găini!
Un moşneag mă întrebă:
- De vânzare e găinuşa?
- De vânzare, moşule!
- Şi cât ceri pe ea?
- Cât crezi şi dumneata că face!
- Ia dă-mi-o să o cântăresc! Iaca poznă, am scăpat-o!
- Dar ce crezi, moşule, că te joci cu marfa omului? O să mi-o plăteşti cu viţica ta!
- Doar nu vrei să-ţi dau eu o viţică pe un cuc armenesc? Ia hai la taică-tău să-i spun
eu ce ai făcut!
- Vai, tata!
Şi am fugit cât mă ţineau picioarele, căci tata îmi punea pielea pe băţ.
A doua zi mama face un cuptor cu plăcinte şi o chemă şi pe mătuşa Mărioara.
- Doamne, cumnăţică, cum sunt oamenii!Cum dau vina pe nevinovaţi!
Chiar aşa, cumnăţică! Dar eu zic una: Cele rele să se spelebe, cele bune să se-adune!