Proiect de lecţie

Clasa: Data: Profesor: E. Palanciuc

Subiectul lecţiei: Vorbirea directă și vorbirea indirectă
Tipul lecţiei: mixtă
Competenţe specifice:
Obiective operaţionale:
O 1:să realizeze diferența dintre vorbirea directă și vorbirea indirectă.
02: să identifice trăsăturile caracteristice vorbirii directe și vorbirii indirecte.
03: să evidențieze mijloace de realizare a vorbirii directe și vorbirii indirecte.
04: să identifice schimbările care au loc în timpul transformării vorbirii directe în vorbire indirectă.
05: să recunoască verbe de declarație în diferite texte.
Strategia didactică:
 Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, problematizarea, învăţarea prin descoperire,
analiza de text, brainstorming, diagrama Venn, joc de rol.
 Bibliografie: Manual de Limba și literatura română, cl. 5, Ed. Știința, 2007.
Scenariul didactic
Etapele Tim Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode
lecției p
Evocare 7 -organizarea clasei - prin realizarea povestirii a Conversația
-verificarea temei de acasă celor exprimate de personaje Brainstorming
- Captarea atenției se realizează - redând exact vorbele
printr-o discuție liberă: personajelor cu ajutorul liniei de
reproducerea vorbelor unor dialog
personaje dintr-o povestire se poate
realiza în două moduri; care sunt
acestea?
Realizarea 25 - Astăzi vom discuta despre aceste - Elevii sunt atenți și notează în Conversația
moduri de expunere: Dialogul ce caiete noile informații,
sensului intervenind cu întrebări în cazul Expunerea
reprezintă Vorbirea directă
Narațiunea ce reprezintă Vorbirea în care nu înțeleg ceva.
indirectă. - eliminarea liniei de dialog. Explicația
- prezint caracteristicile vorbirii - transformarea verbelor si
directe si vorbirii indirecte. pronumelor de la pers. I și a-II-a,
- Voi da ca sarcină de lucru elevilor în pers. a-III-a
să transforme din vorbire directă în - semnalarea replicilor prin
vorbire indirectă un text la prima verbe de declarație(a striga, a
vedere; voi cere elevilor să lucreze spune, a ruga, etc.)care sunt
în echipe, câte doi. urmate de cuvintele: că, să,
Ex. 1, pag. 143 dacă,etc
- Voi solicita elevii să spună ce - reproducerea cât mai exactă a
modificări au avut loc. cuvintelor vorbitorului cu
ajutorul povestirii.
Reflecția 10 Ex. 7, pag. 144 Răspund la întrebarea pusă în Problematizarea
- Ce sfaturi i-ați da lui Ionel ( din limita spatiului de timp.
schiţa „ Vizită” de I.L. Caragiale)
dacă v-aţi juca cu el? Cum v-ați
comporta voi în locul lui?
Extinderea 3 Realizați o compunere narativă de Notează tema în caiete, fiind
aprox. 2 pag. cu titlul:Viața de elev, atenți la explicațiile primite
în care să îmbinați vorbirea directă
cu vorbirea indirectă.
Vorbirea directă:
1. Vorbirea directă presupune transpunerea întocmai a cuvintelor celui care vorbeşte,
2. În vorbirea directă ne folosim de verbe de declaraţie: a zice, a spune, a ţipa, a murmura, a striga.
3. După verbele de declaraţie se utilizează două puncte [:]
4. Înaintea textului reprodus se utilizează linia de dialog [ –– ]
5. În alte situaţii, verbele de declaraţie lipsesc, acest procedeu dinamizând acţiunea.
6. În comunicare, verbele şi pronumele sunt folosite la toate persoanele.

„– Mamă, nu e aşa că o să mă fac bine? Nu e aşa c-o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi râuri şi marea?
– Da, mamă, răspundea prepeliţa, silindu-se să nu plângă.”
(Ioan Al.Brătescu-Voineşti)
Vorbirea indirectă:
1. Vorbirea indirectă presupune reproducerea sub forma povestirii a celor exprimate de cineva.
2. În vorbirea indirectă nu există posibilitatea dialogului şi a citării.
3. Se folosește doar persoana a III-a.
4. Nu sunt admise propoziţiile după care utilizăm semnul întrebării şi nici verbele care arată o poruncă.
5. Şi în vorbirea indirectă apar verbele de declaraţie urmate, de obicei, de cuvintele că, să şi o propoziţie secundară.
6. Sunt folosite doar propoziţii enunţiative (la sfârşitul cărora se pune punctul).
7. Există posibilitatea utilizării tuturor modurilor verbului.

„Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte dascălul pe
fiecare de tot ce-a învăţat peste săptămână.”
(Ion Creangă)