COMPLEXITATEA ACTIVITĂȚII

PROFESIONALE A CADRELOR DIDACTICE.

STRESUL ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI –
CAUZE, RISCURI, CONTEXTE
Contextul psihosocial al carierei didactice
A fi profesor într-o societate măcinată de criza economică și lupte politice interne, lipsită
de coerență și viziunea bunăstării pentru toți, devine o meserie cu risc.
Contextul în care evoluează învățământul de azi este supus unor schimbări permanente:
economice, tehnologice și sociale, care impun o adaptare rapidă. Sistemul de educație s-a
dovedit a fi greoi, rigid, iar în unele situații, incapabil de a anticipa schimbările, a le pregăti,
pentru a moderniza procesul de învățământ. Impuse de puterea politică și de o dorință
legitimă de înnoire și adaptare, reformele (parțiale sau generale) s-au dovedit a fi superficiale
și nu au reușit decât să bulverseze sistemul, iar schimbările au creat disfuncții majore.
Excesul schimbărilor cu orice preț nu a reușit decât să-i destabilizeze pe profesori, iar
capacitatea lor de a se adapta a ajuns la un anumit grad de saturație. Noi scheme de formare
inițială și continuă, noi curricule, noi criterii de evaluare, toate adaugă presiune asupra
sistemului educativ, resimțită în primul rând de cadrele didactice.
 Mulți ani profesia de educator a fost considerată nobilă, de apostolat. Imaginea
dascălului devotat, respectabil, pătruns de misiunea sa, rămâne un vestigiu al trecutului.
Statisticile din întreaga lume raportează în fiecare an evoluția fenomenului de abandon al
profesiei didactice. De la un an la altul, un număr din ce în ce mai mare de educatori din
întreaga lume abandonează cariera didactică, mai mult de 50% în primii 3 ani. Acest
fenomen își are rădăcinile în reprezentarea socială a educatorului, care se alterează de la
an la an și crește exponențial, într-un context economic fragil, amenințat de
instabilitate.
Salarizarea mică și exigențele din ce în ce mai mari consolidează efectul și îl propagă într-
un ritm îngrijorător.
 Profesiunea de cadru didactic (educator, profesor) este
complexă şi nobilă prin misiunea pe care o are de îndeplinit: formarea
unei personalităţi autonome integrabile social, cu capacităţi de gândire
critică şi creativă, cu un profil moral autentic şi cu o înaltă
profesionalitate.
„ Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu
seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu
hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă
şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde
pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care
epuizează şi înviorează, care dispersează şi exaltă, o meserie în care a
şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea este sterilă fără
forţă spirituală, o meserie când apăsătoare, când împlacabilă, ingrată
şi plină de farmec.” (Salade D., Educaţie şi personalitate)
► În ciuda aspectelor metaforice prezentate, meseria de cadru didactic rămâne o
profesie cu un grad ridicat de stres. Stresul este o problemă socială majoră şi în
creştere. Majoritatea cadrelor didactice consideră la un moment dat că serviciul
îi solicită mai mult decât pot suporta şi pentru unii aceasta poate deveni o
problemă cronică.
► Stresul apare ca efect al epuizării mecanismelor de adaptare ale individului la
cerinţele mediului profesional sau, atunci când cerinţele activităţii profesionale
sunt mai mari decât posibilitatea individului de a le îndeplini sau de a le controla.
Altfel spus apare o nepotrivire între individ şi activitatea sa.
► Există multe surse de stres pentru profesori:
□ Presiuni privind abilităţile profesionale (de exemplu, introducerea unor metode noi de predare,
modificări ale programei şi ale cursurilor);
□ Presiuni economice (salariu necorespunzător, nesiguranţa serviciului);
□ Elevii (de exemplu, numărul crescut de elevi într-o clasă, lipsa de motivare, atenţie şi interes a
elevilor, realizarea unor noi obiective de predat sau nevoia de a atinge noi niveluri de cunoaştere ale
elevilor);
□ Relaţii dificile părinte/profesor (poate din cauza noilor cerinţe privind rolurile profesorului sau din
cauza participării din ce în ce mai scăzută a părintelui), profesor/profesor, profesor/conducerea
unității școlare;
□ Planificare şi programare slabă (de exemplu, restructurare continuă, reforme frecvente în sistemul
de educaţie profesională, trecerea de la munca individuală la muncă de echipă, lipsă de personal şi
subvenţii slabe, ierarhie administrativă puternică cu lipsă de sprijin, resurse financiare insuficiente);
□ Presiuni sociale şi personale (cum ar fi preocuparea pentru calitatea educaţiei, lipsă de coerenţă între
scopurile personale şi obligaţiile profesionale, nerecunoaştere şi dezaprobare, lipsă de respect
public);
□ Şcoala ca un loc de muncă stresant (de la sarcini de muncă şi ore de muncă excesive, lipsa de timp,
lipsă de control şi autonomie, zgomotul mediului înconjurător, ventilaţie proastă, lipsă de solidaritate
şi de morală, prea multe materiale de scris şi îndatoriri administrative).
 Categoriile surselor de stres ale cadrelor
didactice

Sursele de stres
l. Restricţii financiare privind salarizarea
2. Dificultăţi de predare datorită curriculumului prea încărcat
3. Dificultăţi în gestionarea timpului
4. Politici educaţionale şi regulamente fluctuante
5. Neîmplinirea expectanţelor profesionale
6. Numărul de elevi în clasă
7 Indisciplina unor elevi
8. Evaluarea elevilor
9. Climatul şcolar
10. Relaţiile cu părinţii unor elevi
11. Restricţii financiare privind resursele materiale ale şcolii
12. Conducerea autocrată a şcolii
13. Violenţa verbală a unor elevi
14. Violenţa materială a unor elevi
15. Violenţa fizică a unor elevi
 Încărcătura
muncii

Comportamentele
elevilor

Recunoașterea
profesională

STRESUL
Timp și resurse
perceput de
profesori
Relațiile cu

colegii
 Număr mare
de elevi
Insuficienta recunoaștere a valorii
sociale Salarii mici

Lipsa motivației
elevilor pentru Sentimentul neîmplinirii
învățare profesionale

STRES ÎN ȘCOALĂ

Stimă de sine
Indisciplina în scăzută
muncă

Violență școlară EPUIZARE EMOȚIONALĂ

Relații negative
cu părinții DEZUMANIZAREA
RELAȚIILOR
PROFESIONALE

DIMINUAREA
Relații negative cu autoritățile: Direcțiunea, IMPLICĂRII
Inspectoratul, Primăria, Consiliul județean etc. PROFESIONALE
Consecinţele stresului asupra profesorilor
Majoritatea cercetărilor în domeniu sunt de acord că consecinţele stresului asupra
persoanei pot fi clasificate în trei categorii:
➢ psihologice,
➢ fizice
➢ comportamentale.
Consecinţele psihologice (sănătatea psihologică/sănătate mentală) include
răspunsuri precum:
• satisfacţie scăzută la locul de muncă
• frustrare
•depresie
•stimă de sine scăzută
•probleme nerezolvate
•anxietate
•disforie
•insomnie
•nelinişte
•nemulţumire
 De asemenea, experienţierea stresului este corelată cu depresia, stimă de sine
scăzută, furie, apatie, iritabilitatea, vinovăţie, lipsa dispoziţiei, plictiseală,
retragere, evitare, epuizare.
Consecinţele fizice (sănătatea fizică) ale stresului cuprind simptome precum:
tensiune ridicată, creşterea nivelului de colesterol, boli cardiovasculare,
hipertensiune, ulcer, astm, migrene, scăderea sistemului imunitar.
Consecinţele comportamentale sugerează modul în care indivizii tind să
reacţioneze când sunt stresaţi. Comportamentele sunt semnele cele mai uşor de
observat şi apar cel mai devreme (înaintea consecinţelor psihologice sau fizice).
Cercetările au asociat cu stresul următoarele comportamente: fumatul,
consumul de alcool, abuzul recreaţional de droguri, violenţa, strigatul,
mâncatul în exces, lovitul, retragerea, evitarea.
Ce poate face un profesor pentru a controla stresul ?
► Să accepte responsabilitatea personala de a controla stresul. Nu putem controla
stresorii, însă putem controla măsura în care ne lăsăm afectați de aceștia.
► Să accepte realitatea așa cum este. Să cunoască care îi este motivația pentru care
acceptă sau dorește să fie profesor. Fie că îi place profesia de profesor sau nu,
atâta timp cât acceptă să predea la catedră își asumă responsabilitatea propriei
alegeri. Orice lucru, oricât de neplăcut ar fi, este mai ușor de făcut dacă nu ne
stresăm.
► Să aibă o paletă de activități care le face pentru propria relaxare, cum ar fi
cititul, excursiile (nu trebuie să fie costisitoare, este posibil să faci plimbări scurte în
natură fără cheltuieli mari), pictura, arta sau orice altă activitate în care se regăsește.
Întrucât stresul e generat de cauze multiple, soluţiile trebuie să aibă în vedere
complexitatea problemelor și specificul lor. AESS Agenția Europeană pentru
Securitate și Sănătate în muncă propune şapte etape pentru reducerea stresului:
► 1) analiza riscurilor, pentru identificarea și cunoașterea lor exactă;
► 2) o planificare atentă a acţiunilor preventive, care să plece de la analiza de mai sus
;
► 3) măsuri orientate către muncă şi către lucrător;
► 4) soluţii specifice contextului;
► 5) specialişti externi, care să răspundă nevoilor specifice;
► 6) deschidere spre comunicare și dialog social;
► 7) sprijin instituțional.
 Nivelul de stres într-o organizație indică sănătatea instituției de învățământ, eficacitatea
și eficiența acesteia.
Pentru evaluarea nivelurilor de stres şi dezvoltarea unor strategiilor corespunzătoare pot
fi utilizate numeroase instrumente: anchete, chestionare, interviuri.
Strategii de optimizare la nivel individual și colectiv pot introduse cu sprijinul
cabinetelor psihologice și al consilierilor școlari. La nivelul organizațiilor școlare,
anticiparea riscurilor profesionale și prevenirea lor ar trebui să facă parte din planul de
dezvoltare instituțională al fiecărei unități de învățământ. CEAC (Comisia pentru
Asigurarea Calității) poate asigura proceduri specifice și cunoașterea de către toți
profesorii a comportamentelor și conduitelor în situații de criză. Suportul colegilor, al
conducerii unității de învățământ și solidaritatea sindicală sunt fundamentale.
 Ca o concluzie, indicatorii de stres având cel mai pronunțat impact negativ la toate
nivelele de învățământ sunt:
► resursele financiare insuficiente, pentru a asigura un nivel de trai decent;
► insuficienta recunoaștere a valorii sociale a muncii cadrelor didactice;
► programul încărcat, activitățile desfășurate de cadrele didactice cu elevii în vacanțe sau timpul
liber;
► lipsa unui echilibru viața profesională - viața personală;
► curriculumul prea încărcat, presiune pentru a parcurge programa și a evalua sistematic;
► scăderea motivației elevilor, gestionarea dificila a claselor cu efective
numeroase. La acestea, adăugăm:
► zgomotul din clase, o sursă permanentă de stres;
► orele de munc suplimentare (asistenți și/sau evaluatori la olimpiade și concursuri);
► participarea la alte programe și proiecte, activități online cu elevii sau cursuri de formare
continuă online în afara orelor de curs;
► condiții inadecvate, îndeosebi în mediul rural: lipsa spațiilor de desfășurare a orelor, ventilaţie
proastă, expunerea prelungită la lumină artificială, clase neîncălzite;
► lipsă de solidaritate în organizațiile școlare, presiune pentru o mai bună salarizare;
► birocrație, îndatoriri administrative multiple.
 Insuficient cunoscute sau ignorate, riscurile psihologice ale profesiei de
educator fac parte din profesie, iar consecințele lor pot fi grave, pe termen scurt și
lung. Profesiile care implică un contact permanent cu oamenii prezintă riscuri
psihologice crescute, cu incidență asupra sănătății mentale și fizice.
În educație, contactul direct și permanent cu elevii rămâne o potențială sursă
de stres, iar comportamentul lipsit de respect și abuzul verbal, sau fizic, în cazuri
extreme, produc burnout (ai ajuns la capătul puterilor).
Expunerea sistematică a profesorilor la aceste surse de stres poate fi sursa unor
puternice sentimente de inferioritate și eșec personal. Profesorii se simt
destabilizați în identitatea lor profesională, altădată solidă, și în statutul lor
social, care continuă să se degradeze. Traumele provocate de expunerea
permanentă la aceste situații sunt multiple.
Profesia de educator capătă astfel tristul record de a se prezenta printre cele
mai importante riscuri pentru sănătate.
► Confruntați cu stresul și cu agresivitatea,
dascălii nu se mai pot descurca cu rolurile de
asistenți sociali, de „jandarmi“ și de profesori.
E drept pentru ei sau pentru elevii lor?
MÂINE ESTE ZIUA DE SALARIU!

Deci:
- rata la casă
- întreținerea
- frigiderul este gol
- pantofi pentru băiat..pentru fată….
- offf! cartea aia pe care mi-o doream de mult…dar fusta aia cu pătrățele……
.

OFFFFFFFFFFFFF!
MÂINE ESTE ZIUA DE SALARIU!
Și cu toate acestea sunt….
Am reu it să vă stresez?

Zâmbi i! Aproape am terminat!

Dacă ai senzaţia că “imaginile se mişcă încet”,
înseamnă că eşti încordat.

Dacă imaginile se mişcă rapid, înseamnă că eşti

extrem de stresat. (și datorită mie)

Dacă imaginile “nu se mişcă”, înseamnă că nu eşti

stresat.