Modulul I

MASAJUL SOMATIC

www.scoalameademasaj.ro
Str. Drumea Rădulescu, nr. 12, sector 4, Bucureşti
+40 731 117 113 / +40 733 074 123
 Introducere | Modulul I.- Masajul Somatic
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

I. MASAJUL - NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Definiţie

- Originea cuvântului masaj este incertă. Se presupune că derivă fie

din cuvântul grecesc massein = a frământa, fie din cuvântul mass
= a apăsa.
- Indiferent de originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca şi tehnica
respectivă.
- Masajul a fost întotdeauna asociat şi cu anumite procedee
complementare, ajutătoare. De aceea această ramură medicală a
căpătat denumirea de "Masaj şi tehnici complementare".
- Fundamentarea sa ştiinţifică din ce în ce mai profundă,
răspândirea sa tot mai largă şi cuantificarea sa metodologică şi
tehnică justifică câştigarea denumirii de "Masoterapie", care se
impune tot mai mult.
- Sufixul de „terapie" arată locul său alături de celelalte terapii ale
recuperării medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie,
magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie,
balneoclimatoterapie).

- Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost
formulată de reputatul şi regretatul Profesor dr. docent Adrian N.
lonescu, ca fiind:
„o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin
acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-
profilactic"
Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de
abordare a părţilor moi ale corpului omenesc.

1
 Introducere | Modulul I.- Masajul Somatic
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Acelaşi reputat autor afirmă că mâna (maseurului), prin

multiplele sale proprietăţi „devine prin practică îndelungată,
cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".
Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că
orice dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat
mecanic sau electric, oricât de ingenios a fost şi este conceput, nu
poate înlocui masajul manual şi nu poate obţine efectele sale
medicale şi sportive.

Istoric

Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la

toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri
imemoriale, masajul se practica fără a i se fi cunoscut efectele
fiziologice şi medicale precise, fără o metodologie precizată,
dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate.
Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în
scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor suferinţe
necunoscute, producea efecte subiective favorabile.
Acest procedeu folosit empiric pe scară largă era mult
răspândit în China, India, Egipt şi la alte popoare din trecutul
îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de civilizaţie şi cultură.
Numeroase documente din istoria Egiptului Antic şi despre
medicina tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în
scopuri medicale de peste trei mii de ani.
În India Antică, masajul consta din neteziri, presiuni şi
frământări ale părţilor moi începând cu faţa şi terminând cu
membrele.
Pentru prima dată în istorie, grecii antici au folosit masajul
ca mijloc de pregătire fizică a diferitelor categorii de atleţi
(Prof. dr. Adrian Ionescu). Herolidos din Lentini şi Hipocrat au

2
 Introducere | Modulul I.- Masajul Somatic
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

descris efectele şi indicaţiile masajului, precum şi prescripţiile

medicale ale acestuia.
Romanii au răspândit şi dezvoltat progresiv masajul,
însuşindu-l de la sclavii popoarelor subjugate (în special de la
greci). Galenus, medic roman de origine greacă, a descris
principalele manevre de masaj: fricţiunile, netezirile,
presiunile şi stoarcerile, gradate după intensitatea aplicaţiei şi
durata şedinţelor. Din aceste dovezi scrise, putem şti cât de veche
este practica masajului manual cu scop medical.
După lunga şi nefasta decădere a civilizaţiei care a cuprins şi a
caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influenţei
arabe ce a pătruns în sud-vestul continentului nostru, în
reactualizarea rolului şi efectului benefic al masajului (cel mai de
seamă reprezentant, Avicenna – anii 980-1037).
După secolele de „întuneric" ale civilizaţiei Evului Mediu, în
secolul al XVI-lea reapar menţiunile despre efectele benefice
ale masajului, datorate lui Hyeronimus Mercurialis din
Veneţia.
Din secolul XVIII, în ţările avansate ale Europei - Suedia,
Franţa, Anglia, Germania, se reactualizează rolul şi efectele
masajului, începând a se pune şi bazele sale ştiinţifice. La
început treptat şi apoi rapid, diverşi reprezentanţi ai acestor
naţiuni şi şcoli fundamentează şi răspândesc tehnicile masajului
manual (medical şi sportiv).
Cel mai cunoscut şi practicat tip de masaj tradiţional
european este masajul suedez, dezvoltat de studentul Per
Henrik Ling în Suedia în anul 1830.
Primele cercetări experimentale care urmăreau stabilirea
ştiinţifică a efectelor şi a indicaţiilor masajului pentru organismul
sănătos şi bolnav au fost efectuate şi publicate în secolul al XIX-
lea.

3
 Introducere | Modulul I.- Masajul Somatic
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Și în ţara noastră, la începuturi, masajul a fost aplicat în

mod empiric, observându-se efectele benefice asupra
organismelor bolnave. Cu timpul, au început să se pună bazele
ştiinţifice (se apreciază că dezvoltarea masajului medical datează
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea).
Primii care l-au aplicat cu determinare medicală ţintită au
fost ortopezii, chirurgii, traumatologii şi reumatologii. Între
cele două războaie mondiale a început să fie folosit ca tratament
ajutător în reeducarea şi recuperarea răniţilor şi invalizilor de
război.
Prima lucrare românească despre masaj datează din 1885,
aparţinând lui R. P. Manga (lucrarea, destul de complexă, se
referă la date istorice, descriere de tehnici, observaţii asupra
efectelor masajului aplicat în tratamentul reumatismului, al
anchilozelor fibroase, al nevralgiilor şi al „artritelor").
Ca masaj recuperator este considerat în premieră de N.
Hălmagiu (1889), cu lucrarea sa intitulată „Masajul şi
mobilizarea ca tratament în unele fracturi".
După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca
practică medicală, mai ales în sanatorii şi staţiuni
balneoclimaterice sub impulsul prof. dr. Marius Sturza.
După 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti, pe baze
ştiinţifice.
După 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie
reînfiinţat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul
medical îşi câştigă un important şi binemeritat rol în terapia
medicală, datorită eminentului cercetător şi practician, dr. Tudor
Agârbiceanu. Acest medic de mare reputaţie în domeniul balneo-
fizioterapiei, a creat o adevărată şcoală de maseuri medicali, ale
cărei efecte şi rezultate sunt recunoscute şi în zilele noastre.

4
 Introducere | Modulul I.- Masajul Somatic
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

În prezent în România exista două mari şcoli de masaj: una

urmează linia scolii germane – Şcoala Medicala Balneologică
(masaj gradual), şi cea de-a doua urmând linia şcolii suedeze –
Şcoala Sportivă (se sare peste frământări; fondator prof. dr.
Adrian Ionescu, continuatori dr. Radovici, dr. d-na Cordun).
Alături de masajul medical se dezvolta și masajul de
întreţinere si relaxare.

Spațiul de lucru

Sala de masaj trebuie sa îndeplinească anumite condiții:

• cabinetul trebuie să aibă suficient spaţiu pentru masaj;
• să fie dotat cu ferestre pentru o bună aerisire;
• să aibă grup sanitar anex;
• să aibă dulăpior cu cearşafuri curate, prosoape curate,
cearşafuri de hârtie etc.;
• să fie asigurată o igiena strictă;
• să fie dotată cu uleiuri de masaj, pudră de talc, creme etc.

Canapeaua/masa de masaj:
• poate avea diverse forme şi dimensiuni;
• înălţimea poate varia în funcţie de statura terapeutului între
60-65-70 cm, lungimea - 2 m; lăţimea - 70 cm;
• taburet/scăunel - 45-50 cm;
• să fie îmbrăcată cu cearşaf curat pentru fiecare pacient;
Foarte important! Cearşaful se va schimba după fiecare
pacient/client.

Ţinuta maseurului:
• trebuie să fie impecabilă;

5
 Introducere | Modulul I.- Masajul Somatic
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

• igiena personală se va ține cu strictețe;

• sunt de evitat mirosurile neplăcute, de transpiraţie sau
parfumurile puternice;
• unghiile trebuie să fie tăiate scurt;
• fără inele, lanţuri, brăţări etc.;
• este indicat ca înainte de lucru să nu se consume mâncăruri
grele, cu mirosuri puternice (usturoi, ceapă etc.);
• costumaţia să fie obligatoriu curată, din materiale naturale
(de preferinţă bumbac), în funcţie de cerinţele salonului şi
de tipul clienţilor; să fie în culori calde, plăcute, nu stridente
ori deprimante.

Materialele de lucru și ambientul:

• în masaj se întrebuințează numai ulei natural (ulei de
măsline presat la rece – virgin; ulei de sâmburi de
strugure; ulei de nuci; ulei de migdale - foarte bun, dar
foarte scump). Acesta este uleiul de bază, în care se
adaugă 1,2% ulei esenţial (de pin, brad, mentă, portocale,
lămâie, rozmarin, lavandă, cătină etc.), proporția fiind de
4-6 picături ulei esențial la 100 ml ulei de bază;
• pudra de talc nu este eficientă în masaj.
• masajul poate fi combinat şi cu aromoterapie. Se poate
folosi un vaporizator (apă + esenţe) sau mai degrabă 2-3
picături puse într-un bol cu apă, la cald sau la rece.
• muzica are un rol foarte important. Este indicat să fie în
surdină, plăcută și relaxantă.